Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE LITERE
Specializare: ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Lucrare de seminar
Student:
Cristina Cacior
Bistriţa
2009
CUPRINS
CONCLUZII .............................................................................................8
Bibliografie ................................................................................................9
Anexe .......................................................................................................10
2
INTRODUCERE: Religia în secolul ştiinţei
1. Creştinismul şi ştiinţa
Conceptul unui Creator Suprem al Universului este conceptul pe care societatea occidentală
încearcă să-l demonstreze sau să-l respingă de mii de ani. Cu toate acestea, numai în ultimele două
secole, crema societăţii „intelectuale” a ajuns la concluzia că Dumnezeu - Creatorul Universului -, este
şi a fost un produs al imaginaţiei omului.
Concepte cum ar fi aceea de Trinitate, exprimată de Părintele Stăniloae ca „Dumnezeu este în
mod eminent Unul şi Trei sau, mai bine zis, dincolo de modul cum e la noi unul şi trei”1, sau natura
divină a lui Isus Hristos, erau atât de dificil de înţeles – chiar şi pentru mai marii bisericii încât, în cele
din urmă, ideea unui Creator suprem şi perfect a fost înlocuită de diverse noi teorii, care au început să
explice apariţia şi evoluţia omului într-un alt mod. Au fost emise numeroase teorii diferite, toate
cuprinzând însă o trăsătură comună, şi anume aceea că nu există o Forţă Supremă care guvernează
Universul.2
În secolul al VIII-lea s-a produs divorţul între ştiinţă şi religie, însă neîntelegerile dintre
ele s-au ivit încă din secolul al XVI-lea, când primele mari descoperiri ale lui Copernic şi Galilei au
intrat în contradicţie cu învăţăturile teologiei care afirmau, prin Toma d’Aquino, că Pământul are o
suprafaţă sferică şi că el stă fix în centrul Universului, în vreme ce Luna, Soarele, planetele şi stelele se
rotesc în jurul lui şi că toate aceste corpuri se sprijină pe globuri de cristal care le împiedică să cadă.3
Pr. Dr. Doru Costache, poate cel mai titrat teolog actual în ceea ce priveşte dialogul dintre
teologie şi ştiinţă, afirmă că „ceea ce caracterizează cultura modernă este conflictul dintre ştiinţă şi
teologie, o manifestare a rupturii – proprie acestei culturi – dintre secular şi religios. Această ruptură
constă în faptul că acum, în lumea seculară, ştiinţa pare singura cunoaştere posibilă, singura cu
pretenţia obiectivităţii în sfera publică, religiei revenindu-i situaţia modestă de opţiune privată,
subiectivă, fără relevanţă privind domeniul adevărului.”4
Poziţia teologiei ortodoxe a depăşit metodologia disputelor, propunând astăzi un dialog
deschis, fiecare de pe poziţiile sale. O astfel de încercare aparţine părintelui Dumitru Popescu, care
schiţează un posibil dialog între teologie şi cultură, ortodoxie şi contemporaneitate, Biserică şi
societate, în cărţi ca: „Teologie şi Cultură” - 1993, „Ortodoxie şi contemporaneitate”- 1996.
2. Islamul şi ştiinţa
Într-un secol în care pentru multe persoane, adevărul ştiinţific a dat lovitura în
devafoarea credinţelor religioase, este sigur că descoperirile ştiinţei, într-o examinare obiectivă a
Scripturii islamice, au scos la lumină natura supranaturală a revelaţiei şi autenticitatea religiei
pe care o predă.5 Coranul, revelat acum paisprezece secole, nu este de folos decât împreună cu ştiinţa,
aşa după cum s-a transmis că a spus Profetul Muhammed: „Şi, oare, este Coranul de folos, fără de
ştiinţă?” Tocmai de aceea, primul verset al revelaţiei, a fost un îndemn la ştiinţă: „Citeşte! În numele
Domnului tău care a creat” (Coran 96:1), iar sporirea ei este un alt îndemn: „Şi spune: Doamne,
sporeşte-mi mie ştiinţa!” (Coran 20:114)6
Islamul nu s-a aflat niciodată în contradicţie şi nu s-a certat cu ştiinţele autent ice, atât
naturale, cât şi umane. Dimpotrivă, Islamul şi fiecare ştiinţă utilă şi autentică au fost gemeni, căci toate
informaţiile materiale şi naturale din domeniile ştiinţelor medicale, cosmice, astronomice şi geologice
prezente în sute de versete sfinte sunt astăzi legi, principii şi constante ştiinţifice acceptate de
1
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol I , Bucureşti, Editura IBMBOR, 1996, p. 211.
2
Existenţa lui Dumnezeu, în revista „Islamul Azi”, nr.1 an.1, 2005, p. 6.
3
Adnan Aş-Şarif, Miracolul Coranului în Astronomie, Bucureşti, Editura Taiba, pp. 164-165.
4
Basarab Nicolescu şi Magda Stavinschi, Ştiinţă şi religie – antagonism sau complementaritate?, Bucureşti, Ed. XXI:
Eonul Dogmatic, 2002, p. 279.
5
Dr. Maurice Bucaille, Coranul şi ştiinţa modernă, Bucureşti, Editura Taiba, p. 4.
6
Dr. Adnan Aş-Şarif (a), Miracolul Coranului în Geologie I – Ştiinţele despre Pământ în Coran , Bucureşti, Editura
Taiba, pp. 4-5.
3
cercetători de diverse specialităţi. Foarte mulţi oameni de ştiinţă şi gânditori nemusulmani s-au
convertit la Islam atunci când au analizat adevărurile ştiinţifice menţionate în Coran şi Sunna 7 (Tradiţia
Profetului Muhammed), trecând astfel de la credinţa instinctivă, naturală, cu care ne-a creat Dumnezeu,
la credinţa bazată pe convingere, datorată acestor dovezi ştiinţifice.
Studiile ştiinţifice făcute asupra Coranului şi a Sunnei reprezintă, în opinia noastră, răspunsul
ştiinţific ferm dat tuturor acelora care defăimează sau au îndoieli în privinţa Cărţii lui Dumnezeu şi a
învăţăturilor lui Muhammed.8 Pronumele „Noi” din versetele din Coran ce vor urma se foloseşte
„pentru a arăta măreţia lui Dumnezeu Unicul. În limba română veche „noi” era folosit ca plural de
majestate atribuit unei singure persoane.”9
Trăim într-o eră în care religia şi ştiinţa se pot îmbrăţişa. Adevărata religie şi adevărata
ştiinţă. Deci nu poate exista opoziţie sau neconcordanţe între cele două. Aceasta este concluzia la
care au ajuns savanţii musulmani în decursul secolelor. Revelaţia de la Dumnezeu este un miracol viu
şi o carte deschisă, care provoacă omenirea să vadă şi le dovedeşte că ea, revelaţia, este autentică, 10
„să ştie aceia cărora li s-a dat ştiinţa că el [Coranul] este Adevărul venit de la Domnul tău” (Coran
22:54), şi, prin urmare, că şi credinţele de bază ale Islamului, adică credinţele tuturor profeţilor,
reprezintă adevărul de la Dumnezeu; si anume:11
Credinţa într-un Dumnezeu Unic, Creatorul, « El nu zămisleşte şi nu este născut şi El nu
are pe nimeni egal! » (Coran 112:3-4)
Credinţa în toţi trimişii lui Dumnezeu Preaînaltul fără nicio discriminare între ei, de la Noe
până la Muhammed, ultimul profet.
Credinţa în toate scripturile şi revelaţiile originale ale lui Dumnezeu, în Coran fiind
menţionate cărţile revelate lui Avram, Moise, David şi Isus.
Credinţa în îngerii lui Dumnezeu Preaînaltul.
Credinţa în Viaţa de Apoi şi în Sfârşitul Lumii.
Credinţa în Destin sau Supremaţia Puterii Divine.
17
Dr. Maurice Bucaille, op. cit., p. 12.
18
*Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., pp. 42-47.
19
Abdullah M. Al-Rehailli, op. cit., p. 38.
6
CAPITOLUL II: Crearea omului
20
Mambet Vildan, Darwinismul baza ateismului, în revista „Islamul Azi”, nr.6 an.2, 2005–2006, p.14.
21
Dr. Adnan Aş-Şarif (b), Miracolul Coranului în Geologie II, Bucureşti, Editura Taiba, pp. 47-48.
22
Mambet Vildan, op. cit., p.14.
23
Ibidem, p.15.
24
Idem, Adevărul despre teoria evoluţionismului, în revista „Islamul Azi”, nr.5 an.1, 2005, pp. 8-9.
25
Dr. Adnan Aş-Şarif (c), Miracolul ştiinţific în Coran – I Miracolul ştiinţei medicale în Coran , Bucureşti, Editura
Taiba, 2004, p. 56.
26
Ibidem, p. 40.
7
Cercetătorul găseşte în Coranul cel Sfânt şi Tradiţia Profetului versete şi relatări/hadise
referitoare la genetică care au descoperit multe din legile sale cu paisprezece secole înainte să le
descopere ştiinţa.27 În special în domeniul embriologiei, comparaţia dintre credinţele prezente la
vremea revelării Coranului şi informaţiile ştiinţei moderne, ne lasă uimiţi când vedem acordul total
dintre enunţurile coranice şi cunoştinţele ştiinţifice moderne. Să nu mai menţionăm de absenţa totală a
oricărei referiri din Coran la ideile eronate care erau foarte răspândite în toată lumea la acea vreme.28
Coranul cel Sfânt face o descriere microscopică a diferitelor faze ale embrionului şi
stabileşte şase faze : picătura, cheagul de sânge, bucata de carne, formarea oaselor, îmbrăcarea oaselor
cu carne şi plămădirea. Aceste faze nu au devenit cunoscute decât în secolul XX, iar savanţii
embriologi n-au făcut altceva decât să mai adauge unele detalii. Ba mai mult decât atât, unii dintre ei,
aşa cum este Keith Moore, propun astăzi acreditarea acestei succesiuni de faze în predarea
embriologiei. Dumnezeu a grăit în legătură cu aceste faze: «Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un loc
sigur, Apoi am făcut din picătură o alaqah (lipitoare, un lucru suspendat, cheag de sânge) şi am
făcut din alaqah o mudghah (o bucată de materie/carne mestecată) şi am făcut din bucata de carne
oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie
Dumnezeu, Făcătorul, Cel Bun! (Coran, 23:13-14)29 (Anexa D, fig.1, 2, 3, 4, 5, 6) «Ce este cu voi că nu
vă rugaţi lui Dumnezeu, aşa cum se cuvine,/ După ce El v-a creat pe voi în mai multe faze?» (Coran
71:13-14) (Anexa D, fig.7)
În 1981, la cel de-al VII-lea congres de medicina care a avut loc în oraşul Ad-Dammam, când i s-
au prezentat relatările din Coran despre crearea omului în faze succesive, Dr. Marshal Johnston s-a
ridicat în picioare şi a întrebat când a fost revelat Coranul? I s-a răspuns că a fost revelat în secolul al
VII-lea. Atunci el a afirmat: „Nu cred! Imposibil! Cum se poate? În secolul al VII-lea spuneţi că omul
este creat în faze succesive, în vreme ce acest lucru nu a devenit cunoscut decât în secolul al XIX-
lea?” „Mi-aţi vorbit despre nişte lucruri pe care eu nu le-am aflat decât cu o jumătate de lună înainte
de a veni la dumneavoastră.” Apoi a adăugat: „Nu ne rămâne decât să recunoaştem adevărul, adică
faptul că Muhammed este Profetul lui Dumnezeu”.30
Dr. Keith Moore, profesor de anatomie şi embriologie la Universitatea din Otawa (Canada), a
afirmat: «De fiecare dată când descoperă noi fapte, omul constată că repetă ceea ce se află în Coran
şi în Hadis (relatările Profetului)» Abia savanţii Wolff şi Spallanzani (sec. XVIII) au confirmat
adevărul ştiinţific cunoscut astăzi că embrionul se formează din picătura femeii şi a bărbatului laolaltă.
Or în Coran credincioşii au citit din momentul revelaţiei cuvintele lui Dumnezeu: «Noi l-am creat pe
om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm...!» (Coran 76:2)
În relatările autentice ale Profetului găsim detalii uluitoare referitoare la stabilirea perioadei în
care se formează membrele şi organele embrionului şi aceste lucruri au fost confirmate de embriologia
elaborată de om la sfârşitul secolului XX: carnea, oasele, urechile, ochii şi organele sexuale încep să ia
formă din cea de-a şaptea săptămână de sarcină, ajungând să se formeze complet la sfârşitul lunii a
şasea, adeverind afirmaţia Profetului Muhammed: «Dacă au trecut patruzeci şi două de zile,
Dumnezeu trimite un înger şi-i dă picăturii chip şi-i creează urechea, ochiul, pielea şi oasele...»
(Muslim) 31
Embrionul trece printr-un stadiu în care unele părţi au forme şi altele nu au forme, care mai
târziu devin separate. Acesta este înţelesul evident al versetului: ”O, voi oameni! Dacă sunteţi în
îndoială cu privire la Înviere, Noi doară v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură, apoi dintr-un
cheag de sânge, apoi dintr-o bucată de carne, cu formă, după ce a fost fără formă, pentru ca să vă
arătăm vouă [puterea Noastră].” (Coran, 22:5) (Anexa D, fig. 8)
Nu există angajament cu adevărat decât împreună cu toată credinţa adevărată şi credinţa nu este
adevărată decât cu încrederea în Ziua de Apoi. Majoritatea oamenilor cred în Ziua Învierii, iar în
versetul de mai sus există o dovadă logică, ştiinţifică care îl ajută pe acela care voieşte să ajungă la
27
Ibidem, p. 131.
28
Dr. Maurice Bucaille, op. cit, p. 21.
29
Dr. Adnan Aş-Şarif (c), op. cit., p. 197.
30
*Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., p. 48.
31
Dr. Adnan Aş-Şarif (c), op. cit., pp. 25-29.
8
încrederea în revenirea la viaţă în Lumea de Apoi.32 În multe din versete, Coranul este un dialog şi o
discuţie ştiinţifică, logică purtată cu aceia care nu cred în Dumnezeu, în Ziua de Apoi şi în revelaţie.
Acela care voieşte dovada existenţei lui Dumnezeu nu are decât să studieze plămădirea embrionului.
Dacă are raţiune, îi este suficient următorul adevăr ştiinţific recent descoperit: Dumnezeu a spus că
embrionul se plămădeşte în interiorul a „trei întunericuri” (Coran 39:6) (Anexa D, fig.9) Logica
adevărată ne impune să recunoaştem că nici un om nu putea să cunoască aceste lucruri cu 15 secole în
urmă.33
CONCLUZII
Profesorul Simpson a spus: «Prin urmare, cred,...că religia poate ghida ştiinţa, adăugând din
revelaţie la unele demersuri ştiinţifice tradiţionale. Faptul că fenomene şi fapte relatate în Coran au
fost validate de ştiinţă, confirmă credinţa că textul cărţii sfinte este venit prin revelaţie de la
AtotŞtiutorul, Creatorul Lumilor.»34
Profesorul Harun Mustafa Leon a afirmat: "Unul din motivele de mândrie ale Islamului este
faptul că el se întemeiază pe raţiune şi nu cere celor care-l îmbrăţişează să-şi îngrădească energiile în
domeniul gândirii, pe când alte dogme le impun aderenţilor lor credinţa oarbă în anumite doctrine şi
opinii, fără să reflecteze asupra lor".35 Dumnezeu zice: «El vă arată semnele Sale, dar care dintre
semnele lui Dumnezeu le tăgăduiţi voi?» (Coran 40:81) «Spune: "Vedeţi voi? Dacă el [Coranul] este
de la Dumnezeu şi voi îl tăgăduiţi, atunci cine se află în rătăcire mai mare decât acela care este într-
o schismă adâncă?" Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale
pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el [Coranul] este Adevărul.»
(Coran 41:52-53)
«Cu cât se extinde orizontul ştiinţei, cu atât Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. Aceasta
pentru că ştiinţa ne furnizează dovezi categorice ale existenţei Creatorului Veşnic şi Atotputernic.»
(Astronomul Herschel)36 (Anexa E, fig.32) Dr. Satio a spus: "Islamul este religia care confirmă cu cea
mai mare limpezime existenţa lui Dumnezeu. Şi acesta este adevărul fiindcă Dumnezeu este adevărat,
iar acest adevăr, care este obiectul căutării de către întreaga omenire, se află la dispoziţia
musulmanilor. Dacă el ar putea fi înfăţişat, toţi oamenii ar adopta în grupuri religia lui Dumnezeu".37
«Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care
călăuzeşte către calea Celui Puternic şi Vrednic de Laudă.» (Coran 34:6) «În facerea cerurilor şi a
pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, / Care ... cugetă
la facerea cerurilor şi a pământului [zicând]: "Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie!
Apără-ne pe noi de pedeapsa focului!» (Coran 3:190-191)
Cât de unele expresii goale, precum „hazardul fericit” sau „ciudat”, a venit vremea ca ele să
dispară din lucrările savanţilor, în secolul al XX-lea, pentru ca locul lor să fie luat de cuvântul
Creatorului sau Primul Mobil. Dar omul a fost şi va continua să fie aşa cum l-a caracterizat Creatorul
său: „Omul este nemulţumitor faţă de Domnul său!” (Coran 100:6)38
Profetul Muhammed a spus: „Mă mir de acela care se îndoieşte de Dumnezeu, când vede
creaţia lui Dumnezeu. Şi mă mir de acela care uită de moarte, cu toate că vede moartea. Şi mă mir de
acela care tăgăduieşte cealaltă ivire, cu toate că el vede prima ivire.” (transmis de Ali ben abi Talib)39
32
Ibidem, p. 114.
33
Ibidem, p. 13.
34
Abdullah M. Al-Rehailli, op. cit., p. 13.
35
*Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., p. 53.
36
Adnan Aş-Şarif, op. cit., p. 76.
37
*Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., p. 52.
38
Adnan Aş-Şarif, op. cit., p. 97.
39
Dr. Adnan Aş-Şarif (c), op. cit., p. 66.
9
Credinţa, aşa după cum afirmă Einstein „este cel mai puternic şi mai nobil rezultat al studiilor
ştiinţifice. Credinţa fără ştiinţă merge aşa cum merge şchiopul, iar ştiinţa fără credinţă bâjbâie
asemenea orbului.”40
Bibliografie
I. Izvoare:
1. *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, Ediţia
IV, Bucureşti, Editura Islam, 2006.
III. Cărţi:
1. Al-Rehailli, Abdullah M., Acesta este adevărul despre noile descoperiri
ştiinţifice care au fost revelate în Coran şi Sunnah, Bucureşti, Editura
Selam, 2005
2. Aş-Şarif, Adnan, Miracolul Coranului în Astronomie, Bucureşti, Editura
Taiba.
3. Aş-Şarif, Dr., Adnan, Miracolul Coranului în Geologie I – Ştiinţele
despre Pământ în Coran , Bucureşti, Editura Taiba.
4. Aş-Şarif, Dr., Adnan, Miracolul Coranului în Geologie II, Bucureşti,
Editura Taiba.
5. Aş-Şarif, Dr., Adnan, Miracolul ştiinţific în Coran – I Miracolul ştiinţei
medicale în Coran , Bucureşti, Editura Taiba, 2004
6. Bucaille, Dr., Maurice, Coranul şi ştiinţa modernă, Bucureşti, Editura
Taiba.
7. Nicolescu, Basarab şi Stavinschi, Magda, Ştiinţă şi religie – antagonism
sau complementaritate?, Bucureşti, Ed. XXI: Eonul Dogmatic, 2002.
40
Ibidem, p. 16.
10
Anexe
11
Anexa A
12
13
14
15
Anexa B
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
Anexa C
28
Anexa D
29
30
31
« Ce este cu voi, de nu vă rugaţi lui Allah, aşa cum se cuvine,
După ce El v-a creat pe voi în [mai multe] faze? »
(Coran 71 :13-14)
Fig. 7
32
Noi doară v-am creat din ţărână, apoi dintr-o
picătură, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi
dintr-o bucată de carne, cu formă, după ce a fost
fără formă, pentru ca să vă arătăm vouă [puterea
Noastră].” (Coran, 22:5)
Fig. 8
Fig. 9
33
Anexa E
34