Teologia Cantarii Liturgice in Biserica Ortodoxa

Pr.
VASILE GR{JDIAN
TEOLOGIA CNT{RII LITURGICE N BISERICA ORTODOX{
Aspecte de identitate a cntrii liturgice ortodoxe
Editura Universit\ii Lucian Blaga din Sibiu 2000
Referen\i `tiin\ifici: Episcop Prof.univ.Dr. LAUREN|IU (Liviu) Streza Pr.Prof.univ.Dr.Nicu Moldoveanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale GR{JDIAN, VASILE Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox; aspecte de identitate a cntrii liturgice ortodoxe / pr.Vasile Grjdian.Sibiu; Editura Universit\ii "Lucian Blaga", 2000 p.; cm. ISBN 973-651-058-1 783
CUPRINS Prefa\..........................................................................7 Cuvnt nainte................................................................11 Prescurtri folosite.............................................................12 1. Aspecte de identitate formal ì necesitatea fundamentrii teologice n cntarea liturgic ortodox.....13 2. Observa\ii metodologice....................................................17
Introducere
Capitolul I: Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe
1. Cntarea n cadrul liturgic ortodox...........................................23

a. Slujba cntat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 3 b. Teologie ì realitate liturgic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 5 c. Aspectul trinitar.........................................................29 d. Caracterul hristologic....................................................32
2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe..................35

a. Simbolul liturgic........35 b. Cntare ngereasc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 0 c . Vie\uire cereasc - a s p ec tu l e s h ato lo g ic a l s i m b o l i s m u l u i c n t r i i l i t u r g i c e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 2 d . Cu o gur ì o inim a slvi ì a cnta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 3 a. Probleme legate de practica liturgic a Octoihului n Biserica Ortodox...........................................46 a1. Calendarul ì teologia timpului liturgic............50 a2. Ciclul liturgic...............................................53 a3. Ciclul Octoihului..................................................54 b. Semnifica\ia ciclului liturgic n tratatul Despre Sfntul Duh al Sfntului Vasile cel Mare57 c. Sfin\irea timpului...68
3. Timpul liturgic ì cntarea........................................................46
1. Cuvntul n cntarea liturgic..................................................71 a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic

ì muzica pur......71 b. Caracterul biblic al cntrii liturgice.....75 b1. Sfnta Scriptur n cntarea bisericeasc..........76 3
Capitolul II: Alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe
2. Spiritualitatea cntrii liturgice ortodoxe (pnevmatologie)........................................................................97

a. Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc....................100 b. Deosebirea duhurilor n cntarea liturgic...........................104 c. Caracterul ascetic al cntrii ortodoxe.....................................107 c1. Caracterul ascetic al cultului ortodox..........................109 c2. Aspecte teologice........................................................112 c3. Ascez, jertf, iubire...................................................115 d. Oralitatea cntrii liturgice ortodoxe ca expresie a Duhului Tradi\iei liturgice a Bisericii ì nota\ia muzical....................118 d1. Apari\ia trzie a manuscriselor liturgice muzicale......118 d2. Primele tiprituri muzical-liturgice.............................121 d3. Raportul dintre oralitate ì nota\ia muzical n cntarea liturgic ortodox.....................................124 4 d . Sensurile liturgice ale oralit\ii....................................132 e. Mistic ì apofatic n cntarea liturgic.....................................134 a. Cntare bisericeasc. Legtura cu Sfnta Euharistie...........139 b. Eclesiologie ì Mariologie n cntarea ortodox.....................143 c. Reglementri referitoare la cntarea liturgic n hotrrile Sfintelor Sinoade ecumenice ì locale...................................151 d. Cntre\ii Bisericii: psal\i ì ob`te...........................................158 e. Iconomie misionar ì pastoral n cntarea bisericeasc; unitatea cntrii liturgice n Biserica Ortodox......................162 Cntare ì muzic bisericeasc............................................167
b2. Paradigme biblice ale cntrii liturgice......82 c. Dogm ì cntare.........86 d. Cuvntul ntrupat. Teologia icoanei ì cntarea liturgic....88 d1. Vedere ì auzire la Sf.Teodor Studitul.........89 d2. Pseudo-morfoze istorice ale icoanei ì ale cntrii biserice`ti: tabloul ì concertul religios..92 3 d . Alte aspecte comune ale icoanei ì ale cntrii liturgice.94
3. Caracterul eclesial al cntrii liturgice ortodoxe....................139
Capitolul III: Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical
1. Istoria muzicii ì istoria cntrii biserice`ti............................170

a. Schimbare ì permanen\........................................................170 b. Structuri generale ì sensuri specifice....................................174 c. Estetic filozofic ì teologie.................................................178
2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie filozofic ì realitate teologic..............................................183 3. Problema instrumental.........................................................193 a. Instrumentum.................................................................198
b. Sensul liturgic al instrumentului............................................203 4
4. Cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica altor confesiuni ì culte........................................................210
c. Cuvntul ca instrument.........................................................204
Concluzii: Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe.....................213

Bibliografie...........................................................................217 Summary...............................................................................245 Table of Contents..................................................................253 Curriculum vitae...................................................................256 Declara\ie.............................................................................258
Prefa\
PREFA|{
Lucrarea de fa\, Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox, este rodul incontestabil al unei munci asidue a autorului, Preot Vasile Grjdian (constituind teza sa de doctorat) ì este important prin ineditul temei - la interferen\a dintre Teologia liturgic ì Muzica bisericeasc - fapt care o nscrie justificat n peisajul literaturii teologice contemporane. Autorul este cunoscut deja prin activitatea sa didactic ì prin studiile publicate, n care a anticipat multe dintre preocuprile ì aspectele dezvoltate n prezenta lucrare. De la nceput atrage aten\ia vasta ì diversificata bibliografie (de peste 400 de titluri) pe care este ntemeiat tratarea subiectului ales. Aceasta cuprinde, pe de o parte, numeroase izvoare biblice ì patristice, iar pe de alt parte izvoare muzicale, cr\i de slujb ì tipic, alturi de o bogat literatur de specialitate n domeniul teologiei liturgice ì al muzicii biserice`ti. Remarcabila extindere a informrii bibliografice se oglinde`te ì n cele peste 900 de note ce alctuiesc consistentul aparat critic ntre problemele abordate se cuvin men\ionate n primul rnd cele referitoare la caracterul liturgic al cntrii biserice`ti, subliniindu-se contribu\ia teologiei romne`ti n aceat privin\ (Pr.D.Stniloae, Pr.Gh.oima). Aten\ia analizei este orientat spre ampla func\ionalitate a cntrii liturgice ortodoxe, spre inseparabila unitate dintre aspectul liturgic ì cel de cntare (dintre imnul liturgic ì melodie) n cultul ortodox, reliefndu-se ncadrarea specific n dimensiunea trinitar a slujbelor, cu o accentuat particularitate hristologic, deoarece aspectul hristologic este ì cel mai bine ilustrat n cntrile liturgice (p. ). Simbolul liturgic are de asemenea o bineconturat specificitate n cntarea ortodox. Unind dou realit\i cea pmnteasc ì cea cereasc simbolul liturgic vde`te un caracter epifanic ì este o expresie a legturii, sau constituie nsì legtura ntre dou realit\i deosebite (chiar despr\ite) (p. 37). Astfel
7
simbolul dezvluie unitatea n cadrul deosebirii, iar la nivelul persoanelor, caracteristic realit\ii liturgice, aceast unitate este dezvluit ca ì comuniune (p. 37). Dup cum ne nf\ièaz cuvintele imnelor ortodoxe (Heruvicul, Trisaghinul etc.), cntarea bisericeasc este simbol al cntrii ngere`ti, icoan a eshatonului ì expresie a unit\ii ntru credin\. Pornind de la practica Octoihului n Biserica Ortodox, printele Vasile Grjdian analizeaz timpul din perspectiva liturgic ì raportul (simbolic) cu ve`nicia. Acest raport, ce prive`te manifestarea lui Dumnezeu n istorie, structureaz ciclurile liturgice ale zilei, sptmnii, lunii ì anului, cu implica\ii directe ì asupra organizrii cntrii liturgice. O aten\ie special este acordat semnifica\iei ciclului liturgic n tratatul Despre Duhul Sfnt al Sfntului Vasile cel Mare, unde gsim mai multe temeiuri pentru semnifica\iile pascale ale ciclului de opt sptmni al Octoihului. Un al doilea mare capitol al lucrrii se refer la alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe. Cuvntul ocup un loc privilegiat n cadrul rela\iei cu melos-ul (melodia, muzica), n cntarea bisericeasc pstrndu-se unitatea originar a cuvntului cntat - dincolo de exagerrile extremiste manifestate de-a lungul istoriei n direc\ia unui primat al cuvntului rostit prozaic sau al unei melodizri excesive. Caracterul biblic al cuvntului n cntarea ortodox prive`te ansamblul larg al expresiei Duhului Sfintei Scripturi, depìnd n\elesul textual ngust. n acest sens cntarea este teologic (n particular dogmatic), avnd temei n ntruparea Mntuitorului ì conexndu-se la ntreaga problematic a teologiei sfintelor icoane. Scrierile Sfntului Teodor Studitul prezint un interes aparte prin referirile sale la vedere ì auzire, ce au semnifica\ie ì pentru cntarea liturgic. Cntarea liturgic ortodox este inevitabil duhovniceasc, aspectele de spiritualitate fiind ntr-o strns determinare cu ascetismul, n cadrul mai larg al vie\ii cre`tine n general. Oralitatea este o alt caracteristic legat de spiritualitatea specific a cntrii ortodoxe, iar dimensiunea mistic ì apofatic a acestei spiritualit\i ì gse`te n tcere un corespondent pentru ntunericul divin, la Sfntul Dionisie Areopagitul.
8
Prefa\
Cntarea liturgic ortodox este bisericeasc. Caracterul su eclesial ì are rdcina n realitatea euharistic, ce constituie ì actualizeaz sacramental Biserica. Expresii ale eclesialit\ii cntrii ortodoxe gsim n imnografia mariologic ì n Sfintele canoane. Capitolul final al lucrrii analizeaz raportul ntre cntarea liturgic ortodox ì arta muzical. Aceasta l determin pe autor s fac incursiuni n istoria fenomenului muzical ì al cugetrii despre muzic, identificnd ntre altele sensurile speciale ale muzicii ì cntrii, pe care Biserica le folose`te, mbisericindu-le continuu n\elesurile (p. ). Istoricitatea cntrii biserice`ti este asociat istoricit\ii, realit\ii istorice a Mntuirii, de o natur proprie, teologic Ì liturgic. O problem aparte n cadrul cultului ortodox a constituit-o apari\ia, n urm cu cteva secole, a cntrii armonice, de sorginte occidental, mai nti n Biserica Rus ì mai trziu n celelalte Biserici Ortodoxe din Rsrit. Analiznd conceptul de armonic, cu toate implica\iile lui filozofice mai ales n gndirea greac autorul d o rezolvare no\iunii din perspectiva iconomiei liturgice, unde orice simbol muzical armonic, la fel ca orice armonie plastic (iconografic sau arhitectural), pune n legtur cu realit\i mult mai importante ì mai nalte dect simplele semnifica\ii armonice pmnte`ti (p. ). Nu este exclus din cadrul analizei cntrii liturgice ortodoxe nici spinoasa problem instrumental, strin Ortodoxiei ì caracteristic unui Apus marcat de continue crize teologice. Se observ cum, pe msur ce instrumentul muzical este ncorporat n actul cultic, centrul spiritual al actului liturgic este mpins spre latura estetic, iar nlocuirea cuvntului (definit de Evdokimov drept loc teofanic) cu instrumentul nlocuie`te trirea liturgic cu emo\ia estetic, expus ambiguit\ii. Finalul capitolului al treilea pune n balan\ cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica altor confesiuni ì culte, demonstrnd, dac mai era nevoie, valorile perene ale cntrii ortodoxe - ale crei bog\ii de idei ì frumuse\i poetice depèsc, de departe, ncercrile eùate ale unor spiritualit\i marcate de secularizare. Succintele concluzii generale ale lucrrii pun n lumina condi\ia sine qua non a unei cntri liturgice ortodoxe, n contextul larg al mntuirii neamului omenesc.
9
* Teza Printelui Lector Vasile Grjdian s-a bucurat de bune aprecieri ì din partea colorlal\i membri ai comisiei pentru sus\inerea tezei de doctorat: Pr.Prof.univ.Dr.Nicolae D.Necula, titularul disciplinei Teologie Liturgic de la Facultatea de Teologie a Universit\ii din Bucure`ti (care a propus ì actualul titlu, mai concis, al lucrrii titlul original fiind Teologia cntrii liturgice n tradi\ia Bisericii Ortodoxe Aspecte de identitate a cntrii liturgice ortodoxe), Pr.Prof.univ.Dr.Nicu Moldoveanu, titularul disciplinei Muzic bisericeasc de la Facultatea de Teologie a Universit\ii din Bucure`ti, Arhid.Prof.univ.Dr.Ioan Floca, titularul dsciplinei Drept bisericesc de la Facultatea de Teologie Andrei aguna a Universit\ii Lucian Blaga din Sibiu, P.S.Prof.univ.Dr.Ioan Mihl\an, titularul disciplinei Misiologie ì Ecumenism de la Facultatea de Teologie a Universit\ii din Oradea, Arhid.Prof.univ.Dr.Constantin Voicu, titularul disciplinei Patrologie ì decanul Facult\ii de Teologie a Universit\ii din Alba Iulia. Observa\iile de con\inut sau privind redactarea ale celor mai nainte men\iona\i au contribuit ntr-o msur important la structurarea n forma actual a lucrrii. n calitate de coordonator `tiin\ific ì n deplin concordan\ cu aprecierile ì sugestiile distinìlor membri ai comisiei de examinare, considerm c autorul nostru, P.C.Pr.Lector Vasile Grjdian este pe deplin ndrept\it s-ì prezinte spre publicare teza de doctorat. Mai putem aduga c ntrezrim n persoana P.C.Sale un cadru de ndejde al teologiei noastre romne`ti ì ndeosebi al muzicii biserice`ti.
+Episcop Prof.univ.Dr.LIVIU (LAUREN|IU) STREZA
10
CUVNT NAINTE Prezenta tez de doctorat a fost posibil n cea mai mare msur datorit lucrrilor anterioare ale profesorilor de Cntare bisericeasc ì tipic de la Facultatea de Teologie din Sibiu, Pr.Gheorghe oima ì Arhid.Ioan Popescu, crora li se cuvine cel dinti cuvnt de mul\umire ì recuno`tin\. Mai mult chiar, acest studiu poate fi considerat o modest contribu\ie n continuarea scrierii lui Gheorghe oima, Func\iunile muzicii liturgice (Sibiu, 1945), deschiztoare de drumuri ntr-un domeniu n care cele mai multe nemul\umiri ì aparente nempliniri se datoreaz de fapt nen\elegerii sensurilor teologice ì biserice`ti ale cntrii liturgice ortodoxe. Datorez mul\umiri ì o adnc recuno`tin\ de asemenea celorlal\i profesori de la Facultatea de Teologie din Sibiu, care au contribuit la formarea mea teologic, precum ì celor de la Facultatea de Teologie din Bucure`ti sau din alte pr\i, teologi ì speciali`ti ale cror nume pot fi regsite n Bibliografia lucrrii ì a cror munc ndelungat ì neobosit ne-a pus la dispozi\ie o att de bogat informa\ie - iar n particular P.S.Episcop Prof.univ.Dr.Liviu (Lauren\iu) Streza, ndrumtorul lucrrii, care a ngduit ì a ncurajat un studiu dificil prin situarea sa la grani\a dintre teologia liturgic ì muzicologie ì Pr.Prof.univ.Dr.Nicu Moldoveanu, ale crui sfaturi competente n domeniul muzicologic au influen\at hotrtor structurarea lucrrii. Nu n ultimul rnd un cuvnt de aleas mul\umire ì recuno`tin\ adresez nalt Prea Sfin\iei Sale, .P.S.Mitropolit al Ardealului, Dr.Antonie Plmdeal, prin a crui grij am beneficiat ntre anii 1994-1996 de o burs oferit de Conferin\a Episcopal din Austria a Bisericii Catolice - la Facultatea de Teologie Catolic a Universit\ii din Viena, n cadrul Thomaskolleg-ului - fapt care mi-a permis ntr-o msur considerabil completarea informrii bibliografice ì finalizarea lucrrii. Pr.Vasile Grjdian
11
Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox
PRESCURT{RI FOLOSITE
- Rev.Glasul Bisericii, a Mitropoliei Ungrovlahiei, Bucure`ti, 1941 `.u. IMR - Seria Izvoare ale Muzicii Romne`ti, Bucure`ti, 1976 `.u. MA - Rev.Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1956 `.u. Mansi- Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Edidit J.D.Mansi, 31 vol., Floren\a 1759-1798. MB - Rev.Mitropolia Banatului, Timiòara, 1951 `.u. Mill.- Millenium of the Baptism of Russia - Third International Church Study Conference Russian Orthodox Liturgical Life and Art, Leningrad, Jan.31-Feb.5, 1988. MMB - Seria Monumenta Musicae Byzantinae, Copenhague, 1935 `.u. MO - Rev.Mitropolia Olteniei, Craiova, 1949 `.u. Ort. - Rev.Ortodoxia, a Patriarhiei Romne, Bucure`ti, 1948 `.u. PG - J.P.Migne, Patrologiae cursus completus, Series graeca, Paris, 1857-1866 (161 vol.). PL - J.P.Migne, Patrologiae cursus completus, Series latina, Paris, 1844-1864 (221 vol.). PSB - Seria Prin\i ì Scriitori Biserice`ti, Bucure`ti. SEB - Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie ì bizantinologie, vol.I-III, Bucure`ti, 1974-1992. SEC - Seria Studies n Eastern Chant, Oxford - New York, 1966 `.u. ST - Rev.Studii Teologice, a Institutelor teologice din Biserica Ortodoxa Romn, Bucure`ti, 1949 `.u. (Serie noua). Trad.- Vol. La Tradition, n seria La pense orthodoxe, Nr.XVII/5, (Instit. Saint-Serge) Paris, 1992.
GB
12
Introducere
INTRODUCERE
1. Aspecte de identitate formal ì necesitatea fundamentrii teologice n cntarea liturgic ortodox
Sunt binecunoscute ì uòr de observat n practic o serie de caracteristici ale cntrii liturgice n Biserica Ortodox. Ea este doar vocal ì cuvntul este mereu prezent, unit cu melodia. Mai poate fi observat o anumit simplitate general, un caracter ce se define`te mai ales n raport cu muzica altor confesiuni sau cu muzica laic ì care se refer, n afar de caracterul doar vocal ì verbal men\ionat la nceput, la caracterul predominant monodic (cntarea pe o singur voce)1,la simplitatea eventualei armonii ì la lipsa unui interes deosebit (ì de natur exclusiv estetic) pentru vreo diversitate muzical legat de nou, mod, import sau exotism cultural etc. Acest ultim aspect poate fi
Deoarece monodia, ca termen, va mai fi folosit n cursul acestui studiu, ea fiind o no\iune definitorie pentru cntarea bisericeasc de origine bizantin, o minim precizare a sensului su devine de la nceput necesar. Astfel, avnd sensul ini\ial de cntec la o singur voce, termenul se aplic la totalitatea muzicii al crui unic element de expresie este melodia [...]. Monodia este opus [...] polifoniei, tehnic pe care se bazeaz dezvoltarea muzicii culte europene din ultimul mileniu. Chiar ì atunci cnd este executat n grup (vocal sau instrumental) monodia se limiteaz la un singur plan melodic, realizat de to\i participan\ii. Executarea monodiei n grup poate da na`tere cel mult unor neconcordan\e, constnd n reproducerea melodiei la octave sau alte intervale (omofonie) sau cu mici abateri de la conturul ei originar (heterofonie), cf. Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984, p.309 `.u.
1
13
pus n legtur cu unitatea ì stabilitatea cultului ortodox n general2. De asemenea, ca aspecte mai speciale, pot fi amintite modalismul cntrii ortodoxe (cele opt glasuri ale Octoihului) ì nota\ia neumatic de origine bizantin. Toate acestea ar putea circumscrie un prim nivel de identitate a cntrii liturgice ortodoxe, o identitate n planul structurilor ì al formelor3 ì aceasta chiar n pofida destul de numeroaselor excep\ii ntlnite n diferitele Biserici Ortodoxe, cum ar fi cntarea armonic, introdus n multe Biserici Ortodoxe n ultimele secole, sau folosirea foarte limitat a instrumentelor muzicale - excep\ii care, totuì, nu fac dect s confirme regula, constatarea general4. A rmne ns doar la un nivel de identitate al formei este, n mod practic, imposibil, deoarece, mai ales n vremuri cu schimbri destul de repezi ì numeroase - cum sunt cele ale ultimelor secole de istorie modern ì contemporan - problemele nu ntarzie s apar. Atunci cnd n unele Biserici Ortodoxe s-a introdus cntarea coral armonic ì tonal - n Biserica Ortodox Rus ncepnd cu sec.al XVII-lea, n celelalte n sec.al XIX-lea - deci atunci cnd s-a renun\at la o parte din aspectele formale amintite (este vorba despre aspectul monodic ì cel modal), s-a ivit posibilitatea unei prime ntrebri: s-ar putea renun\a ì la alte aspecte, de exemplu la aspectul vocal n favoarea folosirii ì a instrumentelor ? Iar la un mod mai general: se poate renun\a la
2
n afara slujbelor n sine, cu cr\ile de cult ì de cntri corespunztoare, care dau o mrturie direct n acest sens, sunt interesante ì privirile generale din afara Ortodoxiei, care remarc ntotdeauna aceste aspecte de identitate formal; v. spre ex.: I.Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche), St.Ottilien, 1992; sau, rezumativ: G.Galitis, Georg Mantzaridis, Paul Wiertz, Glauben aus dem Herzen (Eine Einfhrung in die Orthodoxie), Ed.III, Mnchen, 1994, p.140-141. 4 Referitor la aceste probleme, care vor fi tratate sau men\ionate n cursul prezentului studiu n legtur cu diferitele aspecte ale cntrii liturgice v. ì Irenus Totzke, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche, n Hermeneia, 1995, nr.3, p.137-142.
pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor ì practicilor liturgice necanonice, MA XXXIV (1989), nr.2, p.29 `.u.
3
Pr.Prof.Dr.Liviu Streza, Pstrarea unit\ii n savrìrea cultului divin ì importan\a ei
14
Introducere
vreunul dintre aspectele caracteristice men\ionate fr a risca pierderea unei anume identit\i a cntrii ortodoxe? Lucrurile pot fi exprimate ì altfel, conexnd problematica mai special a identit\ii cntrii liturgice la domeniul mai larg al eclesiologiei: este cntarea liturgic ortodox, cu toate aspectele ei particularizante, o parte esen\iala a Tradi\iei Bisericii sau - n termenii identit\ii - este identitatea cntrii ortodoxe parte din identitatea Bisericii? Dac da, n ce fel sau n ce fel trebuie n\eleas aceast prtìe ì n ce msur - \innd seama c un ortodox concepe n general credin\a sa ca un ansamblu integral (s.n.), exprimat prin convingeri doctrinale ì prin cultul liturgic, ca ì prin oricare atitudine pe care ì-o asum ca ì cre`tin?5 Acest fel de ntrebri nu au doar un caracter ipotetic ci au fost puse, ntr-o form sau alta, la modul istoric concret - spre exemplu, n a doua jumtate a secolului trecut, atunci cnd n cntarea Bisericii Ortodoxe Romne curentul tradi\ional, de origine bizantin, s-a ntlnit cu tendin\ele artei muzicale occidentale, din ce n ce mai prezent la vremea aceea n Principatele Romne, ì cu cele ale cntrii ortodoxe ruse`ti, aceasta din urm fiind puternic marcat de evolu\iile armonice ì tonale ale muzicii apusene. Ecourile frmntarilor de atunci, provocate de disputele dintre tradi\ionali`ti ì moderni`ti6, nu s-au stins att de repede7, ele putnd fi regsite ì astzi n ntrebarile celor care, din cnd n cnd, analizeaz problemele modernizrii cntrii n Biseric8. Problema prezint o anumit dificultate ì complexitate, pe de o parte ntr-un sens teoretic (sau chiar teologic) pentru c,
J.Meyendorff, Le sens de la Tradition, n Trad., p.157 (tr.n.). V. (rezumativ): Sebastian Barbu-Bucur, Axionul ngerul a strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak, n GB, XXXIV (1975), nr.7-8, p.764-765; Nifon Ploe`teanu, Carte de muzic bisericeasc pe psaltichie ì pe note liniare pentru trei voci, Bucure`ti, 1902, p.76. 7 Spre ex., la sfrìtul secolului trecut, n anul 1896, calugrii Mnstirii Neam\, sus\intori ai cntrii tradi\ionale, reac\ionau destul de negativ cu ocazia concertului corului condus de Gavriil Musicescu, cf. M.Gr.Poslu`nicu, Istoria musicei la romni, Bucure`ti, 1928, p.93-95. 8 V. Pr.Prof.Gh.oima, Func\iunile muzicii liturgice, Sibiu, 1945, p.93-100 (cap.XI Dac muzica instrumental poate ndeplini vreo func\ie cultic cre`tin); Prof.Nicolae Lungu, Combaterea inova\iilor n recitativul liturgic, ST VII (1957), nr.7-8, p.562-573.
5 6
15
generaliznd, ea se poate pune referitor ì la celelalte forme ale cultului ì ale Bisericii n general, generndu-se astfel o problema a formei9 cultice, respectiv biserice`ti10. Iar pe de alt parte lucrurile au ì un caracter mai concret, prin ispita exercitat de diversitatea formelor culturale (n particular, muzicale) ale prezentului, la care alte confesiuni - catolic, protestant - au cutat s rspund printr-un agiornamento propriu11. Atitudinea adecvat fa\ de exemplul acestora, ca ì fa\ de unele tendin\e inovatoare12 din Biserica Ortodox, necesit o aprofundare teologic, pentru descoperirea unor criterii ct mai bine fundamentate de apreciere a diferitelor situa\ii. Aceste criterii nu pot fi gsite doar n domeniul formelor exterioare ale cultului, respectiv ale cntrii liturgice, formele n sine manifestnd de obicei o oarecare neutralitate tehnic vis-a-vis de folosirea lor - adic se poate pune ntrebarea: de ce nu ì altfel ? - pentru c ele nu au neaprat ì motiva\ia intrinsec (ì precis) a folosirii lor selective. De aceea este necesar corelarea cu fondul
Fr a intra n problemele unei istorii a termenului de form, vom folosi un sens contemporan comun, ndeajuns de larg acceptat, al formei ca expresie a unui fond (con\inut). n acest sens, chiar la modul negativ extrem, al unei disocieri a formei de un fond determinant, nc avem prin forma (astfel autonomizat) o expresie implicit (inevitabil) a nsì acestei disocieri, ce permite nc s se ntrevad (chiar dac foarte greu) fondul originar. n cultul cre`tin, ca expresie a unei realit\i superioare, absolute, forma capt caracterul de simbol (liturgic). V. ì Ene Braniste, Liturgica general, - cu no\iuni de art bisericeasc, arhitectur ì pictur cre`tin, ed.II, Bucure`ti, 1993, p.689 `.u. 10 O analiz din punct de vedere ortodox a acestor probleme gsim la Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox, n Ort., XXI (1969), nr.2, p.197-215; Idem, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi, n MO, XXVI (1974), nr.3-4, p.245-251; Dumitru Stniloae, Ortodoxia n fa\a unor fenomene actuale din cre`tinismul apusean, Ort., XXVI (1974), nr.2, p.325-345; Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula, Tradi\ie ì nnoire n slujirea liturgic, Gala\i, 1996. 11 Pentru agiornamento-ul muzical catolic v. Claude Duchesneau, Michel Veuthey, Musique et liturgie (Le document Universa Laus), Paris, 1988; pentru muzica protestant v.concluziile studiului lui Oskar Shngen, Die moderne Musikentwicklung und die Kirckenmusik, n vol. Musica sacra zwischen gestern und heute, Gttingen, 1978, p.87 s.u. 12 Tendin\e observate ì combtute, spre ex., de Nicolae Lungu n stud.cit., sau de Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula n op.cit., p.27-30 (cap. Este ngduit s cntm alte cntri n Biseric, n afar de cele ngduite n cr\ile de ritual ?).
9
16
Introducere
teologic, liturgic, ce st n spatele formelor, sus\inndu-le realitatea ì determinnd sau mai bine spus chiar constituind inima identit\ii lor. n general simpla indicare a Tradi\iei biserice`ti ca autoritate indiscutabil ce decide asupra formelor cultice nu este suficient, putndu-se aluneca uòr spre n\elegerea simplist ì pn la urm goal de con\inut a tradi\ionalismului ngust - cruia i se opune gndirea teologic vie, ce este gata ntotdeauna s rspund oricui cere socoteal de ndejdea sa (Petr.3,15). O cercetare teologic aprofundat apare necesar mai ales n situa\iile de confuzie, cnd, dac nu toate chiar, n orice caz multe par a fi ngduite (sau necesare) ì trebuie pus cu seriozitate ntrebarea care sunt cele de folos(I Cor.6,12) ?
2. Observa\ii metodologice n cazul cntrii liturgice ortodoxe, fiind vorba pe de o parte despre cntare - care ntr-o anumita perspectiva poate fi considerat un caz particular de muzic - iar pe de alt parte despre liturgic ortodox, mai ales dou metode ne stau la dispozi\ie, metode nrudite n fondul lor teologic, bine definite de unii teologi contemporani ì care pot fi folosite ì ca una singur, fiindu-ì reciproc complementare. Aceste metode sunt aplicabile ì n cazul studiului pe care l inten\ionm. n primul rnd este vorba despre Teologia liturgic, aà cum o aflm definit spre exemplu la Al.Schmemann: Sarcina teologiei liturgice este de a da o baz logic explicrii slujbelor ì ntregii tradi\ii liturgice a Bisericii. Aceasta nseamn, mai nti, a gsi ì a defini conceptele ì categoriile care sunt capabile s exprime ct mai deplin cu putin\ natura esen\ial a experien\ei liturgice; apoi a conecta aceste idei cu sistemul de concepte pe care teologia l folose`te pentru a expune credin\a ì nv\tura Bisericii ì, n sfrìt, a prezenta datele separate ale experien\ei liturgice ca un ntreg organic, n ultim instan\ ca nsì regula rugciunii fiin\nd n
17
Biseric ì determinndu-i regula credin\ei.13 Ca disciplin teologic independent, ea are un obiect propriu, special, de studiu - Tradi\ia liturgic a Bisericii - ì o metod specific: structurilor de baz determinate de liturgica istoric n dezvoltarea lor, teologia liturgic le descoper sensul, att n ntregul lor ct ì luate n elementele lor separate, fixnd coeficientul liturgic al fiecrui element ì marcnd semnifica\ia sa n ntreg, dnd slujbelor biserice`ti o interpretare teologic consistent ì ferindu-le de interpretri simbolice arbitrare14. Este drept c deceniile care au trecut de la declararea acestui program metodologic au cunoscut n literatura teologic ortodox destul de pu\ine studii speciale de teologie liturgic (n sensul definit de Al.Schmemann), care s se ocupe de partea liturgic sau de elementul component al slujbelor care este cntarea. n afar de capitolul consacrat Cntrii ì muzicii n lucrarea men\ionat a lui Schmemann15, prea pu\ini autori ortodocì - care altfel trateaz probleme de teologie liturgic n scrieri importante, cum este spre exemplu cazul lui C.Andronikof16 sau D.Staniloae17 - s-au apleacat ì asupra acestui subiect particular care este cntarea liturgic18. Mai trebuie remarcat ì faptul c, pe de alt parte, ndeosebi studiile muzicologice ì imnografice ale ultimului secol au fost cele care au abordat cntarea liturgic de o manier mai specializat, aducnd importante contribu\ii la studierea istoriei bizantine ì post bizantine a cntrii biserice`ti rsritene, ca ì la elucidarea unor aspecte tehnice. Dintr-o ntreag pleiad de personalit\i ce au activat n acest domeniu men\ionm doar pe J.B.Thibaud, H.J.W.Tillyard, E.Wellesz, C.Heg, L.Tardo, O.Strunk, ntre mul\i al\i cercettori din Apus ì alturi de cei la fel de numeroì din Rsrit - dintre ace`tia
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, ed.III, New York, 1986, p.17 (tr.n.). 14 Ibid., p.22 (tr.n.). 15 Ibid., p.164-170. 16 Constantin Andronikof, Le sens des Ftes, Paris, 1970 tome I, 1985 tome II; Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme), Paris, 1988. 17 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986. 18 O excep\ie notabil o gsim la idem, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\, Ort. XXXIII (1981), nr.1, p.58-72.
13
18
Introducere
din urm s amintim doar pe c\iva romni: I.D.Petrescu, G.Pan\ru, G.Ciobanu, Titus Moisescu, Nicu Moldoveanu, Sebastian Barbu-Bucur, Vasile I.Vasile, Hrisanta Marin etc.19 Un punct de vedere teologic ì liturgic poate aduce o contribu\ie hotrtoare n privin\a valorificrii acestor rezultate, nu numai ntr-un sens cultural general, `tiintific ì artistic20, ci ì n via\a bisericeasc, ntr-o folosire pastoral ì liturgic21. * O a doua metod, complementar Teologiei liturgice mai nainte men\ionat ì adecvat abordrii teologice a cntrii liturgice este cea a Teologiei muzicii, definit, ntre al\ii, de W.Kurzschenkel22 ì potrivit creia tratarea teologic a muzicii poate folosi (ì de fapt trebuie s foloseasc n mod necesar) rezultatele tuturor celorlalte discipline teologice - istorice, biblice, sistematice, practice - ca ì ale muzicologiei laice, ce pot aduce elemente importante domeniului su. *
Pentru lucrrile mai importante n domeniu, v. de ex. Bibliografiile indicate la: Egon Wellesz, A History of Byzantine Music and Hymnography, ed.II, Oxford, 1961, p.428-441; Christian Hannick, Byzantinische Musik, stud. n Herbert Hunger, Die (Handbuch der hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner Altertumswissenschaft, Abt.12 - Byzantinisches Handbuch, Teil 5, 8.Kap.), Mnchen, 1978, p.213-218; The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3, London, Washington D.C., Hong Kong, 1980, p.553-566 (art. Byzantine Music); Titus Moisescu, Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n manuscrise ì carte veche romneasc, Bucure`ti, 1985, p.206-224 etc. 20 n acest sens vezi: Diac.Asist.Dr.Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cntrii psaltice n
19
Biserica Ortodox Romn - manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia (grece`ti, romne`ti ì romno-grece`ti) pn la nceputul secolului al XIX-lea, BOR
XCII (1974), nr.1-2, p.102 `.u. (Concluzii. Perspective de valorificare a vechilor cntri bizantine); Titus Moisescu, Valorificarea tezaurului de cultur muzical bizantin n Romnia, BOR C (1982), nr.7-8, p.682-691; Gheorghe Ciobanu, Valorificarea muzicii bizantine, n SEB, vol.III, Bucure`ti, 1992, p.119-122. 21 Ideea aceasta exista, spre ex., la ini\iatorii Seriei MMB, C.Hoeg, H.J.W.Tillyard, E.Wellesz, n Introducerea la primul volum, Sticherarium, Copenhague, 1935, p.14; v. ì Christian Hannick, Le texte de l'Oktoechos, partea a doua a studiului introductiv la Dimanche, office selon les huit tons - Oktoichos, n La prire des glises de rite byzantin, 3, Chevetogne (1971), p.60. 22 Winfried Kurzschenkel, Die theologische Bestimmung der Musik, Trier, 1971, p.3-6 (n Introducere).
19
Dintr-un punct de vedere metologic mai tehnic, economia expunerii n acest studiu va urmri mereu o anumit msur n ceea ce prive`te nivelul de aprofundare a celor cteva aspecte alese pentru a defini specificul teologic ì liturgic al cntrii biserice`ti ortodoxe, dup cum un echilibru va fi urmrit ì n accentul pus fie pe aspectele de ordin muzical, fie pe cele de ordin liturgic ì teologic. n ceea ce prive`te Izvoarele si Literatura de specialitate, vor fi folosite - n afar de Sfnta Scriptur, scrieri ale Sfin\ilor Prin\i ì cr\ile de cult sau de cntri - lucrrile a numeroì teologi ortodocì ì, de asemenea, izvoare ì literatur teologic a altor confesiuni, ca ì altfel de scrieri (muzicologice, istorice, filozofice, estetice etc.) ce pot aduce date interesante pentru subiectul abordat. Scrierile Sf.Parin\i ai Bisericii, cei mai mul\i rsriteni, vor fi alese mai ales dintre ale acelora care au avut o pondere deosebit pentru Tradi\ia liturgic a Bisericii, cum ar fi Sf.Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gur de Aur, Sf.Dionisie Peudo-Areopagitul, Sf.Niceta de Remesiana, Sf.Maxim Marturisitorul, Sf.Ioan Damaschin, Nicolae Cabasila. Aria geografic ì istoric a lucrrii cuprinde, n general, cntarea liturgic a ramurilor mai importante ale Ortodoxiei, n primul rnd cea greceasc (subn\elegnd ì toat tradi\ia bizantin), apoi cea ruseasc (slavon, n general), acordnd de asemenea o aten\ie deosebit cntrii n Biserica Ortodox Romn. Aceasta din urma poate fi interesant ì prin situarea sa oarecum medie (nu numai istoric ì geografic) ntre celelalte dou tradi\ii, greceasc ì slavon23 - ceea ce explic uneori un anume caracter de sinteza al su24 - fiind totodat, n mod firesc, mai bine cunoscut autorului acestui studiu.
Spre ex., n contextul existen\ei unei ndelungate tradi\ii literar-liturgice de limb slavon (n redac\ie medio-bulgar) - cf.Pr.Prof.Dr.Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Chiìnau, 1993, p.136 - dezvoltarea bisericeasc pe teritoriul Romniei a cunoscut totodat o important majoritate a manuscriselor muzicale grece`ti, cf. Gheorghe Ciobanu, Manuscrise muzicale n nota\ie bizantin aflate n Romnia, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979, p.245-246; Idem, Limbile de cult la romni n lumina manuscriselor muzicale, SEB vol.III, Bucure`ti, 1992, p.83-94. 24 Astfel, traducerea n limba romn a cntrilor liturgice (tiprite la nceputul secolului al XVIII-lea) a avut la baz att variante grece`ti ct ì slavone`ti, cf. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Romne`ti ì a vie\ii religioase a romnilor, ed.II, vol.II, Bucure`ti, 1930 (reprod. Bucure`ti, 1995), p.100.
23
20
Introducere
Afirmarea ortodoxiei Bisericii cre`tine din aceast zon geografic ì istoric n privin\a cntrii liturgice nu va nseamna neaparat vreo coborre sau judecare a op\iunilor istorice (ì) muzical-liturgice ale altor confesiuni (n special Apusene), dect cel mult n msura n care acestea, impunndu-se excesiv n rentlnirile istorice ale ultimelor veacuri, risc s influen\eze negativ manifestrile identit\ii ortodoxe a cntrii, cu urmri ì n alte domenii ale vie\ii biserice`ti. * Dup aceast Introducere, trei capitole mari vor trata unele aspecte definitorii ale cntrii ortodoxe: caracterul su liturgic (Cap.I), alte cteva aspecte teologice, ntre care locul important al cuvntului, spiritualitatea ì eclesialitatea cntrii (Cap.II), precum ì raportul cu arta muzical (Cap.III), lucrarea ncheindu-se cu cteva Concluzii generale.*
Denumirile n limba greac vor fi redate n sistemul clasic de transcriere (cf. Der Duden in 12 Bnden, 20.Auflage, Band 1 - Rechtschreibung, Mannheim-LeipzigWien-Zrich, 1991, p.81). O serie de citate mai lungi - care puteau fi grupate eventual ntr-o anex special - au fost date totuì, pentru legtura lor cu firul expunerii, fie n cursul textului, atunci cnd ele continuau n mod firesc ì consistent discursul, fie n notele de subsol, atunci cnd aveau mai ales un caracter completiv n raport cu argumentarea.
*
21
Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe
CAPITOLUL I: CARACTERUL LITURGIC AL CNT{RII ORTODOXE
1.Cntarea n cadrul liturgic ortodox
a. Slujba cntat
Locul important ocupat de cntare n cadrul slujbelor Bisericii Ortodoxe este un fapt constatat de majoritatea celor care cunosc cultul ortodox, iar speciali`tii liturgi`ti nu au fcut dect s recunoasc ì s consemneze aceast realitate ca o caracteristic bine stabilit. Cntarea este unul dintre elementele cele mai importante ale slujbelor ortodoxe1, ea fcnd parte dintre formele generale de exprimare a cultului2. Chiar la o privire de ansamblu, inevitabil inevitabil mai pu\in amnun\it, a cultului ortodox, se observ c, n mod normal nu exist slujb ortodox fr cntare3, care este o parte constitutiv, de nedespr\it a slujbei4. - Cr\ile de slujb ì de cntri: Octoihul, Mineiele, Triodul, Penticostarul, ca ì Ceaslovul, Liturghierul, Molitfelnicul etc.5 cu cntri sau indica\ii privind cntarea aproape la
Ierom.Ilarion Alfeev, The Russian Theological Thinking about the Church Chant, Mill. p.1, mss.dact. (tr.n.). 2 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica special, ed.II, Bucure`ti, 1985, p.15. 3 Georg Galitis, Georg Mantzaridis, Paul Wiertz, op.cit., p.140 (tr.n.). 4 Irenus Totzke, Dir singen Wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.21 (tr.n.). 5 Pentru a nu ncrca notele, v. edi\iile folosite ale cr\ilor de slujb ì de cntri n Bibliografia de la sfrìt.
1
23
fiecare pagin, aduc ì ele o mrturie direct n aceast privin\, nct cntarea apare uneori ca o necesar (s.n.) latur a cultului6. Rela\ia intim a cntrii cu slujba - n cadrul acesteia a fost exprimat ì n alte moduri, care fiecare lumineaz aspecte calitativ deosebite: n cult, cntarea - dup textul ei - este tot o rugciune (liturgic - n.n.), mai ales o rugciune de laud ì de slvire [...]7 - iar rugciunea liturgic fiind oarecum ea nsì o slujb - atunci cnd este luat separat - ì cntarea cu caracter liturgic este aàdar, considerat oarecum n sine, o slujb. Reciproc, legtura strans, nedespr\it, ntre cntare ì slujb a fcut ca, uneori, slujba nsì s fie numit slujb cntat (Asmatiki Akoluthia, la Simeon al Tesalonicului, n sec.al XVlea)8, sau pur ì simplu cntare9 - spre exemplu, n Biserica Rus, pn n sec.al XVII-lea10. Calitatea de cntare a slujbei cre`tine n general ì a celei rsritene (ortodoxe) n special, poate fi urmarit pn n primele secole ale erei cre`tine - cnd ea poate fi considerat ca o consecin\ a continurii practicilor cultice sinagogale de ctre primii (iudeo-) cre`tini11 ì existnd destule dovezi c Biserica a celebrat cultul su de la nceput ì muzical12 - iar apoi n Bizan\, unde s-a dezvoltat cultul pn la forma actual din Biserica Ortodox ì unde este necesar s se situeze imnografia bizantin (ì deci ì cntarea respectiv - n.n.) n ambientul su liturgic13. Aceast situare special a cntrii fa\ de cultul ortodox determin n mod esen\ial un caracter liturgic al cntrii biserice`ti
Thrasybulos G.Georgiades, Sakral und Profan in der Musik (1960), n vol.Kleine Schriften (Mnchener Verffentlichungen zur Musikgeschichte, Band 26), Tutzing, 1977, p.99 (tr.n.). 7 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.706. 8 Cf.Alexander Schmemann, op.cit., p.163; cp. ì Oliver Strunk, The Byzantine Office at Hagia Sophia, n vol. Essays on Music in the Byzantine World, New York, 1977, p.114 `.u. (apud PG 155, 556; 624). 9 cf.Ibid., p.165. 10 Irenus Totzke, Dir singen Wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.22. 11 Alexander Schmemann, op.cit.,p.55 `.u., 164 `.u. 12 Douglas Webb, La doctrine de l'Eglise dans les hymnes de l'Eglise, n vol.L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.335. 13 Egon Wellesz, op.cit., p.26.
6
24
ortodoxe, care poate fi considerat un aspect important al su, un aspect definitoriu, de identitate. * Vorbind despre cntarea liturgic exist uneori ì tendin\a de a se acorda o pondere mult mai scazut, sau chiar de a uita cel de al doilea termen - liturgicul - tratndu-se aproape exclusiv cntarea n sine14 ì pstrndu-se totuì impresia c obiectul de studiu nu a fost trdat. Un motiv al acestei stri de lucruri ar fi interesul specializat, muzical, al respectivelor studii. Dar ì reciproc, n lucrrile de liturgic, cntarea sufer o tratare general, din punct de vedere doar liturgic, deci tot unilateral, ntre celelalte elemente constitutive ale slujbelor15. O tratare integral adecvat (special ì specific) a cntrii liturgice trebuie s \in seama de faptul c n cntarea liturgic sunt dou lucruri: cntare ì (aspectul) liturgic16, formnd o unitate inseparabil, n care elementul determinant este cel de al doilea, liturgicul. Direc\ia aceasta este cea adoptat, destul de rar, n lucrri de felul studiilor men\ionate ale lui Dumitru Stniloae17 sau Gheorghe oima18. i aceasta este ì orientarea prezentului studiu.
b. Teologie ì realitate liturgic

Pentru a n\elege ntr-un plan mai concret determinarea liturgic a cntrii ortodoxe, un prim pas este acela de a ncerca o circumscriere a ctorva caractere principale ale realit\ii liturgice ortodoxe. n tratatele liturgice, la modul oarecum teoretic teologia distinge ì descrie n slujba (bisericeasc) diferite aspecte
Lucrul este evident mai ales n lucrrile de tratare istoric ì muzicologic a cntrii biserice`ti; exemple tipice ar putea fi: Egon Wellesz, op.cit., sau Seria MMB (1935 `.u.). 15 De ex. la Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general... (doar n ed.II), p.706-733. 16 Amde Gastou, La musique de l'glise (tudes historiques, esthtiques et practiques), ed.II, Lyon, 1916, p.122 (tr.n.). 17 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\... 18 Pr.Prof.Gh.oima, Func\iunile muzicii liturgice
14
25
complementare: cel latreutic (al ritului propriu-zis, cu istoria sa), cel soteriologic (al mntuirii), cel doxologic (al slvirii), cel dogmatic (al con\inutului doctrinal, cu hristologia, pnevmatologia, mariologia, hagiologia sa), cel ascetic (al con\inutului moral, indicnd calea sfin\eniei), cel eshatologic (al prefigurrii actuale a ve`niciei) etc.19 A vorbi ns despre slujba bisericeasc, deci a ncerca, chiar ì numai rezumativ, o teologie a realit\ii liturgice necesit o serie de precau\iuni metodologice, pentru c aceasta comporta un aspect paradoxal: leit-ourgia [...] nseamn ac\iune, act, fapt, realitate [...]. Este vorba deci de o abstragere de la [sau din] dinamica ce constituie, totuì, natura ac\iunii liturgice. Un discurs despre slujba bisericeasc reprezint o abstrac\ie ì o reduc\ie [...] care nu poate epuiza sensul complet al slujbei. Aceasta [ntradevar] transcende discursul, utilizndu-l totodat20. Aàdar, cuvntul despre slujb nu o poate epuiza sau nlocui pe aceasta; dar, folosit fie n cadrul sau n afara slujbei, cuvntul poate (mcar ntr-o oarecare msur) lumina, explica ceea ce se ntmpl n slujb. Mai ales atunci cnd cuvntul (cuvintele) se integreaz slujbei ortodoxe, fiin\nd n slujb ca parte esen\ial a ei - nu exist slujb fr cuvnt el lumineaz slujba, descoperindu-se totodat pe sine nsuì. Dac ne referim doar la cteva momente ale Sfintei Liturghii, faptul acesta apare n mod evident. Spre exemplu, cuvintele Heruvicului, ca ì cele ale cntrii din timpul Epiclezei (Pe Tine Te ludam...), descriu foarte clar condi\ia ì lucrarea cntre\ului, sau ale liturghisitorului n general, ca ì pe cele ale cuvntului ì cntrii liturgice nseì: icoan a cetelor ngere`ti ì cu prtìe la lucrarea lor, cntre\ul (de fapt, soborul preo\ilor ì cntre\ilor: carii / noi care...) aduce Fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare21, laudnd apoi,
Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.15 (tr.n.); cp. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.62-66, 77-82. 20 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.21-22 (tr.n.). 21 Textul complet n Liturghier, Bucure`ti, 1956, p.133, dar ì n toate cr\ile cu cntrile de la Sf.Liturghie: Noi, care pe Heruvimi cu tain nchipuim ì fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem, toat grija cea lumeasc s o lepdm.
19
26
binecuvntnd, multumind, ì rugndu-se lui Dumnezeu n timpul Epiclezei22. Aceste cuvinte, ca ì cele ale altor cntri liturgice - de fapt ale tuturor cntrilor ortodoxe - pot fi socotite ca find chiar enun\uri de teologie liturgic, att la modul teologhisirii liturgice implicite, ct ì dintr-o perspectiv teologic mai teoretic, cum e cea a tratatelor (teologice) de nuan\ mai scolastic. Despre slujba bisericeasc se mai poate spune c este focarul n care ansamblul teologiei converge. Ea este locul teologic prin excelen\23. i din acest punct de vedere este greu, uneori chiar imposibil de conceput vorbirea, teologhisirea despre slujb din afara slujbei, deoarece orice cuvnt despre slujb implic o revelare a ntruprii acesteia - fie ì numai ca o prelungire esen\ial a predicii, a omiliei sau exegezei liturgice24, n concretizarea sau actualizarea faptului, realit\ii liturgice. A considera suficient tratarea teologic a slujbei la modul numai teoretic, oarecum exterior - ce ar marca de fapt o ruptur ntre via\a liturgic , pe de o parte, ì teologie , pe de alt parte 25 - ar nseamna o alienare, o nstrinare de n\elesul ì condi\ia (sau con`tiin\a de sine) autentic a Teologiei. Acest fenomen de alienare uneori a teologiei n decursul istoriei 26 a provocat de fapt ì apari\ia Teologiei
Ca pe mpratul tuturor s-l primim, pe Cel nconjurat n chip nevzut de cetele ngere`ti. Aliluia, aliluia, aliluia. 22 Ibid., p.147: Pe Tine Te ludm, pe Tine Te binecuvntm, |ie \i mul\umim, Doamne, ì ne rugm |ie, Dumnezeului nostru. 23 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.26 (tr.n.). 24 Alexis Kniazeff, L'homme nouveau d'aprs les vangiles dominicaux du temps de la Pentecte, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.161. 25 Achille M.Triacca, Le sens thologique de la liturgie et/ou le sens liturgique de la thologie. Esquisse initiale pour une synthse, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.321 s.u. 26 Alexander Schmemann, op.cit., p.10: apropriindu-ì structurile ì metodele Apusului, teologia noastr (ortodox) a fost pentru mult timp ndepartat de una dintre cele mai vitale ì mai naturale rdcini - de tradi\ia liturgic. n Apus, ruptura ntre studiul teologic ì experien\a liturgica era deja o maladie cronica (tr.n.).
27
Avertismentele metodologice de mai nainte privind teologhisirea liturgic rmn valabile ì pentru cazul particular al cntrii liturgice, att de organic cuprins n ansamblul slujbelor ortodoxe. Cntarea liturgic ortodox fiind o parte din realitatea vie care este slujba bisericeasc, orice fel de discurs teologic ce se refer la ea, ca ì orice excurs muzicologic, istoric, estetic, filozofic etc. trebuie s aibe inevitabil ì caracterul unui act totodat teologic ì liturgic, pentru a avea o relevan\ autentic ì a se pstra n Tradi\ia ortodox a exegezei liturgice, adic (pn la urm) n chiar Tradi\ia de slujire liturgic a Bisericii. De asemenea, ca realitate n legtur cu taina ì necuprinsul Dumnezeirii, slujba bisericeasc este dincolo de analiza conceptelor, de cercetarea semantic, de studiul exegetic, n general de anatomia `tiin\ific, pentru care teologia consacr o bun parte din munca sa [...]. De aceea (slujba bisericeasc - deci ntr-o oarecare masur ì teologia liturgic ce se refer la ea - n.n.) procedeaz nu pe calea speculativa ì demonstrativ (sau nu numai - n.n.), ci pe calea asertativ ì afirmativ28. Mai simplu ì mai direct exprimat, slujba bisericeasc29 implicit ì cntarea ei - se define`te mai ales prin ceea ce este ea, ca ì prin ceea ce spune ì descoper ea nsì despre sine, modul de operare al slujbei [...] (fiind, n primul rnd - n.n.) participarea la taina [ei]30. i de aceea valoarea epistemologic a analizei
liturgice, ca o ncercare de reorientare a teologiei nspre realitatea teologic a liturgicului, a slujbei27.
Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.89. 28 Ibid., p.27 (tr.n.). 29 Ca terminologie (tehnic), folosim n acest studiu liturgic(ul) ì slujba bisericeasc n general, ntr-o oarecare sinonimie - liturgicul prelund, de cate ori va fi folosit, ceva din nuan\ele liturgicii, ca disciplin teologic, n sensul unei con`tiin\e de sine a slujbei. Tot ntr-un sens apropiat folosim slujba bisericeasc, ns de obicei mai particularizat. 30 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.23 (tr.n.).
27
28
liturgice este n func\ie de gradul su de interiorizare experimental31. n felul acesta, ì cntarea n-a fost niciodat vreun obiect de cercetare teoretic abstract pentru Sfin\ii Prin\i; iar rezolvarea problemelor (eventuale) se baza, de obicei, pe practica (s.n.) din vremea lor a cntrii [..]. (i teologia mai trzie - n.n.), trebuie subliniat, a recep\ionat nv\tura Sfin\ilor Prin\i prin prisma [...] propriei experien\e a cntrii liturgice32.
c. Aspectul trinitar
ncercnd o aflare a sensului ì rdcinilor slujbelor ortodoxe - care ar lumina ì sensul (liturgic al) cntrii - ì deoarece liturgul nu realizeaz rugciunea sa dect n msura n care particip la energia dumnezeiasc33, n mod necesar se ajunge la Cel ce este nceputul tuturor lucrurilor, Dumnezeu cel n Treime. Ce este slujba dumnezeiasc? A fi n comuniune cu Prea Sfnta Treime, a avea partìe la Descoperirea dumnezeiasc, pentru a fi viu [...]34. Slujbele Bisericii Ortodoxe sunt structurate trinitar ì theantropic35; ele vorbesc despre Dumnezeu, ndrumnd ì aducnd pe om, n cadrul comuniunii eclesiale, spre comuniunea cu Dumnezeirea cea Treimic - Tatl, Fiul ì Sfntul Duh. n majoritatea rugciunilor ì cntrilor liturgice, Sfnta Treime - izvorul primar ì \elul final al tuturor strduin\elor
Idem, Liturgique et liturgie - Methode et priere, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.21 (tr.n.). 32 Ierom.Ilarion Alfeev, op.cit., p.1 (tr.n.); cp. Thodore Grold, Les Pres de l'Eglise et la Musique, Paris, 1931, p.IX. 33 Constantin Andronikof, Liturgique et liturgie - Mthode et priere..., p.20 (tr.n.). 34 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.9 (tr.n.). 35 Evangelos Theodorou, La phnomenelogie de la thologie trinitaire des textes liturgiques orthodoxes, n vol. Trinit et Liturgie (Conferences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.283 s.u.
31
29
(inclusiv al celor liturgice ale) omului - este permanent prezent36, ntr-o diversitate ì bog\ie a expresiei teologice comparabil doar cu cea iconografic37. Putem constata aceasta, spre exemplu, n doxologiile trinitare, cel mai adesea cntate, cea mare38 sau cea mic (Slav Tatalui ì Fiului ì Sfntului Duh...) - aceasta din urm nso\e`te slujbele biserice`ti n ntreg cuprinsul lor39 - n trisaghioane, de asemenea adesea cntate: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fr de moarte...40; Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot...41), n ecfonisele rugciunilor (...Tatlui ì Fiului ì Sfntului Duh...42). Biserica fiind zidit dup chipul comuniunii Sfintei 43 Treimi , iar n timpul istoric al lumii adunndu-se ì formnduse prin (sau n) Sfintele Slujbe - Sfnta Euharistie constituind o inim sacramental a acestora44 - este interesant de observat rela\ia profund ce exist ntre Sfnta Treime ì cultul Bisericii, care fiecare n parte determin n mod fiin\ial Biserica.
Constantin Harissiadis, La Trinit dans les offices de la Pentecote, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.119-135. 37 V. referitor la iconografia treimic: Nicolas Ozoline, Les representations de la Trinit dans l'iconographie byzantine, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences SaintSerge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.195-212. 38 V., spre ex., n Doxologia mare de la Utrenie: Ludamu-te, bine Te cuvntm, nchinmu-ne Tie, slvimu-Te, mul\umim Tie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, mprate ceresc, Dumnezeule, Printe atot\iitorule. Doamne Fiule, Unule-Nascut, Iisuse Hristoase ì Duhule Sfinte., cf. Ceaslov, Iaì, 1990, p.67. 39 Doxologia mic este prezent n toate seriile de Stihiri, de obicei naintea penultimei; v.,spre ex., Mrire... de la Doamne strigat-am sau de la Stihoavna ì Troparele Vecerniei, de la Sedelnele, Antifoanele sau Laudele Utreniei etc., cf. Octoih mare, ed.VI, Bucure`ti, 1975 (locurile respective pentru fiecare glas). 40 Ceaslov..., p.68. 41 Liturghier..., p.145. 42 Ibid., p.20, 21, 22 etc. 43 George Florovski, Rvlation, Experience, Tradition (Fragments thologiques), Trad. p.66. 44 Alexander Schmemann, Euharistia - Taina mpr\iei, tr. de Boris Raduleanu, Bucure`ti (1992), p.17 s.u.
36
30
n perspectiva acestui raport nu numai Sfnta Euharistie, considerat oarecum n sine, poate fi definit ca ì cult trinitar45, ci ntreg cultul eclesial este trinitar, att n ceea ce prive`te con\inutul ct ì dinamica sa [...]46 ì deci este imposibil de determinat natura actului liturgic fr o referin\ constant la misterul trinitar.47 Astfel nct, plecnd de la caracterul general de chip (icoan sau simbol) al slujbelor Bisericii n raport cu realit\ile dumnezeie`ti48, se poate conchide c n dinamica comuniunii (perihorezei) intratrinitare ì gsesc ntemeierea toate aspectele esen\iale ale realit\ii liturgice49 - n particular (ì n mod implicit) aceleaì cu ale cntrii liturgice.
Boris Bobrinskoy, Comment le Christ et le Saint Esprit se situent-ils l'un par rapport l'autre dans la liturgie ?, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.29 s.u. 46 Idem., Le Mystre de la Trinit (cours de thologie orthodoxe), Paris, 1986, p.150 (tr.n.). 47 Ibid., p.150 (tr.n.). 48 Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia, trad.rom.de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae (sub titlul Cosmosul ì sufletul, chipuri ale Bisericii), n Revista Teologic, 1944, nr.3-4, p.170 (PG 91,664): Sfnta Biseric este [...] chip ì icoan a lui Dumnezu, ca una ce are aceeaì lucrare cu El, prin imitare ì nchipuire; lucrarea din citatul precedent subn\elege desigur ì slujbele Bisericii ì n special Sfnta Liturghie, ale crei simboale sunt tlcuite n continuarea scrierii - v. Ibid., p.338-352 (cap.VIII-XXIV; PG 91,688-712). 49 Desigur, vorbind despre dinamic ì via\ (sau realitate) liturgic n legtur cu Sfnta Treime, unde nu este schimbare sau umbr de mutare (Iac.1,17), trebuie s rmnem n cadrul precau\iunilor unei Tradi\ii a teologhisirii (a vorbirii despre Dumnezeu), privind putin\ele, sau mai degrab neputin\ele exprimrii lucrurilor dumnezeie`ti prin cuvinte omene`ti. Astfel, cf. Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Pr.Dumitru Fecioru, ed.III, Bucure`ti, 1993, p.16 (PG 94,792): Nu pot fi exprimate cu claritate multe din acelea care se n\eleg n chip obscur despre Dumnezeu, ci suntem sili\i s exprimm lucrurile, care sunt mai presus de noi, n felul nostru omenesc de a fi [...]. i de aceea, spre exemplu nu putem ocoli chipul timpului (asociat reprezentrilor noastre ce se refer la dinamic ì liturgic - n.n.), cnd voim s ne imaginm ceea ce este mai presus de timp, cf. Sf.Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvntri teologice, trad. de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Bucure`ti, 1993, p.53 (PG 36,77; a treia cuvntare - n general, toate cele cinci Cuvntri teologice cuprind numeroase considera\ii despre ceea ce astzi am putea numi o metodologie a teologhisirii).
45
31
De asemenea, trebuie amintit faptul c n ceea ce prive`te expresia teologic a cultului, dinamica formulrilor trinitare ale acestuia evit analizele intelectuale ì abordrile scolastice50, iar acolo unde antinomia trinitar reprezint exact limita ra\ionamentului51 se poate spune c ntr-adevr, cultul opereaz ceea ce teologia de `coal este incapabil de a cuprinde ì a n\elege (de saisir et de raliser): el exprim ansamblul dogmei fr a fi efectuat toate deduc\iile posibile ì imposibile, ì l mprtè`te n mod viu inimii ì min\ii credincioìlor care fac experien\a realit\ii sale liturgice.52
d. Caracterul hristologic
Aspectul trinitar al vie\ii liturgice cre`tine este ns n mod necesar intim asociat caracterului su hristologic, iconomia liturgic fiind n legtur cu lucrarea specific a Celei de a doua Persoane dumnezeie`ti, prin care ì Sfnta Treime s-a descoperit n modul cel mai desvrìt n cadrul Iconomiei Mntuirii: ntruct ntruparea Fiului e momentul central al Iconomiei, Treimea nu poate fi cunoscut n afara ntruprii53. Fiul, despre care Tatl a mrturisit ì asupra Cruia s-a pogort Duhul n chip de porumbel (Mt.3,16 s.u.), este Cel care face lucrarea Tatlui (In.5,36: lucrurile pe care Mi le-a dat Tatl ca s le svrsesc sau In.10,25: Lucrrile pe care le fac n numele Tatlui Meu) ì n Care Tatl se strvede desvrìt (In.14,9: Cel ce m-a vzut pe Mine a vzut pe Tatl). El este de asemenea Cel Care trimite Duhul Sfnt (In.15,26) ì instituie Sfnta Euharistie (Lc.22,19 s.u.), inima ntregii slujiri liturgice a Bisericii54. De aceea, raportul ntre caracterul hristologic ì cel trinitar al cultului cre`tin55
Evangelos Theodorou, op.cit., p.299. Constantin Andronikof, La doctrine trinitaire du Triode, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.30 (tr.n.). 52 Ibid., p.34 `.u. (tr.n.). 53 Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, trad.de Maria Cornelia Oros, Sibiu, 1995, p.166. 54 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.24. 55 n cadrul expresiei liturgice acest raport ntre aspectul trinitar ì cel hristologic poate fi urmrit ì istoric, de ex. n cazul Sanctus-ului trinitar (Sfnt, sfnt, sfnt...) folosit
50 51
32
poate fi rezumat n constatarea c srbtorile ì slujbele dumnezeie`ti ale Bisericii - care toate ì dezvluie un sens hristologic56 - privesc de fapt lucrarea de mntuire a Fiului lui Dumnezeu Tatl, n Duhul Sfnt57. O serie de alte referiri la izvorul dumnezeiesc al realit\ii liturgice le ntlnim n rugciunile ce vorbesc despre jertfelnicul cel mai presus de ceruri la binecuvntarea tmiei58, sau despre sfntul, cel mai presus de ceruri ì duhovnicescul su jertfelnic, n ectenia dup sfin\irea Darurilor59. De asemenea, de pe jertfelnicul dumnezeiesc al viziunii lui Isaia, unul dintre serafimi a luat cu cle`tele crbunele pe care l-a atins de gura profetului, rostind aceleaì cuvinte ca ì preotul dup mprtìre, la Sf.Liturghie: iat, s-a atins de buzele tale ì va `terge toate pcatele tale ì frdelegile tale le va cur\i(Is.6,7)60. n legtur cu caracterul hristologic al slujbelor biserice`ti trebuie observat c toate aceste referiri au trimitere totodat ì la locurile biblice ce vorbesc despre Mntuitorul nostru Iisus Hristos ca Arhiereu, Cel ce svrè`te cele sfinte, Arhiereul sau Preotul prin excelen\, Care, prin Duhul cel ve`nic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine Jertf fr de prihan (Evr.9,14) ì Care n-a intrat ntr-o Sfnt a Sfintelor fcut de mini - nchipuirea celei adevrate - ci chiar n cer (Evr.9,24), ca Slujitor Altarului ì Cortului celui adevrat, pe care l-a nfipt Dumnezeu ì nu omul (Evr.8,2). Toate acestea capt o semnifica\ie aparte n perspectiva simultaneit\ii sacramentale a Liturghiei cere`ti cu cea svrìt
ntr-un sens hristologic nc prin secolul al IV-lea, cf. Albert Gerhards, Le phnomne
Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.65-83. 56 Evangelos Theodorou, Le Christ dans le cycle des ftes de l'Eglise Orthodoxe, n vol.idem (Le Christ dans la liturgie, Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980 Roma, 1981), p.252. 57 Burkhard Neunheuser, Les ftes de l'anne liturgique: ftes du Christ ? (Comment expliquer l'absence des ftes du Pre ?), n vol.idem, p.147. 58 Liturghier... , p.101 s.u. 59 Ibid., p.154. 60 V. ì ibid., p.164.
du Sanctus adrese au Christ. Son origine, sa signification et sa persistance dans les Anaphores de l'Eglise d'Orient, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-
33
de preot pe pmnt61. Pentru c n slujba Bisericii nu doar preotul, ci cre`tinul n general ì actualizeaz voca\ia sa ontologic de liturghisitor62, de homo liturgicus, n virtutea preo\iei mprte`ti (I Petr.2,9) la care omul este chemat63, ca ì dimensiune a restaurrii chipului lui Dumnezeu n om, svrìt de Arhiereul (Liturgul) cel ve`nic, Mntuitorul Iisus Hristos. * bine ilustrat, ceea ce pare firesc dac ne gndim c ntregul cult cre`tin ì de fapt nsì Biserica, sub toate aspectele ei, se ntemeiaz pe ntruparea ì Jertfa Mntuitorului. Din nenumratele cntri ale Bisericii cu caracter hristologic - de fapt este foarte greu, dac nu chiar imposibil, de gsit n cr\ile liturgice vreo cntare fr referire la Mntuitorul64 - s men\tionm doar Lumin lin65 ì Unule nscut66, interesante pentru vechimea lor67, pentru frecven\a deosebit a folosirii lor liturgice68
Gennade Limouris, Le sens et l'esprit de la liturgie d'aprs Saint Symeon de Thessalonique (1416/17-1429), n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.134 `.u., apud Sf.Simeon al Tesalonicului (PG 155,337-340); cp. ì Sf.Ioan Gur de Aur, Tratatul despre preo\ie, trad.de Pr.D.Fecioru, Bucure`ti, 1987, p.58 ì 127 (PG 48,642; 681). 62 Paul Evdokimov, Iubirea nebun a lui Dumnezeu, trad. de Teodor Bakonsky, Bucure`ti, 1993, p.29. 63 Constantin Andronikof, Homo liturgicus, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint-Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.15-19; cp. ì idem, Tradition et devenir de la vie cretienne, Trad., p.17. 64 Chiar ì cntrile dedicate Sfin\ilor (n Mineie) implic totdeauna o trimitere la Mntuitorul, Cruia Sfin\ii s-au fcut urmtori. 65 Liturghier..., p.30 `.u.: Lumin lin a sfintei slave a Tatlui ceresc, [...] Iisuse Hristoase! [...] vznd lumina cea de sear, ludm pe Tatl, pe Fiul ì pe Sfntul Duh, Dumnezeu. 66 Unule Nscut, Fiule ì Cuvntul lui Dumnezeu, Cela ce e`ti fr de moarte ì ai primit pentru mntuirea noastr a te ntrupa din Sfnta Nsctoare de Dumnezeu ì pururea Fecioar Maria. Care neschimbat Te-ai ntrupat ì rstignindu-te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai clcat. Unul fiind din Sfnta Treime, mpreun mrit cu Tatl ì cu Duhul Sfnt, mntuie`te-ne pe noi, cf. Octoih mic..., p.51. 67 Lumin lin dateaz, foarte probabil, nc din secolele II-III, cf.Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica specil..., p.70; iar Unule nascut este atribuit mpratului
61
n cntrile liturgice aspectul hristologic este poate cel mai
34
ì pentru expresia explicit a aspectului hristologic, aflat n legtura cu cel treimic.
2.Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe
a. Simbolul liturgic
Un alt aspect, aspectul simbolic, se impune prin omniprezen\a sa n cadrul slujbelor biserice`ti, pn la a se putea spune c toate elementele slujbei sunt simbolice69. Simbolul, ca no\iune, prezint o mare complexitate a corela\iilor sale - cu semnul, imaginea, alegoria etc.70 - ì o deosebit subtilitate a nuan\elor ì sensurilor, aprnd n moduri diferite att n filozofie, `tiin\e, arte, ca ì ntr-o folosin\ curent mai comun71. Etimologia ì sensurile istorice72 ale simbolului ì gsesc ns o recapitulare ì o plinire desvrìt n simbolul liturgic cre`tin (ortodox). Ca ì simbolul religios n general - orice simbol religios autentic are de fapt ì un oarecare caracter liturgic, implicnd cuvntul, actul etc. - simbolul liturgic dezvluie (epifanic) omului Dumnezeirea, unind cele dou realit\i, cereasc
Justinian (527-565), cf. Pr.Prof.Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucure`ti, 1972, p.163, apud Sf.Gherman I al Constantinopolului, Comentariu liturgic (PG XCVIII,404 D-405). 68 Lumin lin se cnt totdeauna la Vecernie, iar Unule nscut la Sf.Liturghie - v. Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976, p.25, respectiv p.81. 69 Constantin Andronikof, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.54 (tr.n.). 70 Stephan Wisse, Das Religise Symbol - Versuch einer Wesensdeutung, Essen, 1963, p.29-39. 71 Ibid., p.10-20. 72 Ibid., p.3-9.
35
ì pmnteasc - drept punct de contact ntre vzut ì nevzut73 prilejuind cunoa`terea, pe ct este cu putin\, a celor dumnezeie`ti, dar mai ales mijlocind mprtìrea din acestea, dup chipul rnduit, ontologic, de nsuì Dumnezeu. Func\ia propriu-zis a simbolului nu este de a prenchipui (ceea ce presupune lipsa celui prenchipuit), ci a descoperi ì a se face prta` cu cel descoperit [...] simbolul [...] vine de la grecescul simvllo: unesc, \in la un loc. Spre deosebire de simpla prenchipuire, de simplul semn ì chiar de tain n ngustarea ei scolastica, simbolul cuprinde dou realit\i: empiric, cea vzut ì spiritual, cea nevzut, care sunt unite - nu n chip logic (aceasta nseamn aceasta), nu prin asemnare (aceasta prenchipuie aceasta) ì nici prin cauz-efect (aceasta este cauza acesteia) ci epifanic (de la grecescul epifanea descoperire). O realitate descoper pe alta, dar - ì aceasta este foarte important - descoper numai n msura n care nsuì simbolul este prta` realit\ii spirituale ì este capabil s o ntrupeze [...] simbolul, prin esen\a sa, une`te realit\i incomensurabile din care una rmne raportat la alta - absolut alta.74 Nici semnul, nici alegoria nu sunt deloc epifanice. Din contra, un simbol, n spiritul Sfin\ilor Prin\i ì dup tradi\ia liturgic, con\ine n el prezen\a a ceea ce simbolizeaz. El ndepline`te o func\ie de relevare a sensului, ì, n acelasi timp, se constituie ca un receptacul expresiv al prezen\ei.75 ncercnd o aprofundare n continuare a naturii simbolului religios-liturgic, trebuie observat mai nti caracterul gnoseologic antinomic (s.n.)76 al acestuia. Simbolul dezvluie, dar nu nimice`te, nu acoper, nu epuizeaz Taina Dumnezeirii, n sensul n care Dumnezeu s-a facut [...] cunoscut, att ct ne este cu
Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Credin\a pe care o mrturisim, Bucure`ti, 1987, p.205. Alexandre Schmemann, Euharistia - Taina mpr\iei..., p.44 `.u. 75 Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Thologie de la beut, Paris, 1972, p.143 `.u. (tr.n.). 76 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei, ST seria II, IX (1957), nr.7-8, p.441.
73 74
36
putin\ s-l n\elegem.77 Fiin\a ì natura lui, ns, este cu totul incomprehensibil ì incognoscibil.78 De asemenea, simbolul este o expresie a legturii, sau chiar constituie nsì legtura ntre dou realit\i deosebite (chiar despr\ite). Dar, dac pe de o parte, legtura are sens doar ntre lucruri deosebite, pe de alt parte, ea este posibil doar dac exist un ce(va) comun ntre cele dou realit\i. Aàdar, posibilitatea (ontologic) ì necesitatea simbolului apare odat cu existen\a deosebirii (ce poate cdea pn n despr\ire), ns totodat, ì ntr-un sens complementar, posibilitatea sa este determinat de unitatea originar a celor deosebite ì de necesitatea refacerii, actualizrii acestei unit\i n cazul ruperii ei. Fr deosebire simbolul nu are sens ì utilitate, fr unitate el nu este cu putin\. Distinc\ia sau deosebirea nu trebuie s fac uitat unitatea, care este la baz79. Astfel, simbolul dezvluie unitatea n cadrul deosebirii, iar la nivelul persoanelor, caracteristic realit\ii liturgice, aceast unitate este dezvluit ca ì comuniune - care presupune ì ea ca o dimensiune a ontologiei sale deosebirea persoanelor (liturgice). n general manifestarea simbolic a omului se svrè`te totdeauna ntr-o rela\ie interpersonal, deoarece fr receptarea manifestrii, aceasta nu capt sens, n\eles, existen\ n duhul cuiva; chiar auto-cunoa`terea, cunoa`terea de sine nsuì, se poate spune c are legtur cu manifestarea proprie vzut ì cu obiectivarea prin ceilal\i. Raportul autentic ntre comuniune (unitate) ì deosebire (nu despr\ire) ì are modelul desvrìt, dumnezeiesc, n Sfnta Treime, unde regsim ì celelalte antinomii (tain-descoperire etc.) caracteristice simbolului liturgic cre`tin ca ì altor aspecte ale realit\ii liturgice - cele dumnezeie`ti, desigur, n\elegndu-le att ct este cu putin\ min\ii omene`ti. Din ve`nicie, Fiul este - putnd fi ì numit ca atare Simbolul desvrìt al lui Dumnezeu Tatl80, asemntor felului n care Sf.Apostol Pavel l nume`te pe Mntuitorul nostru Iisus
Sf.Ioan Damaschin, op.cit., p.15 (PG 94,790-792). Ibid., p.19 (PG 94,797). 79 Gennade Limouris, op.cit., p.138. 80 Stephan Wisse, op.cit., p.46.
77 78
37
Hristos icoana (chipul) lui Dumnezeu celui nevzut (Col.1.15)81 icoana ncadrndu-se n inten\ia simbolic general a Bisericii82. Fiul este simbolul desvrìt pentru c este desvrìt acel simbol care acoper cu totul Realitatea simbolizat, semnificantul fiind ntru totul asemenea cu semnificatul, rmnnd totuì deosebit de acesta. Simbolul desvrìt al lui Dumnezeu este El nsuì Dumnezeu n ipostas distinct, Cuvntul lui Dumnezeu fiind Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat [...] Cel de o fiin\ cu Tatl (din Simbolul credin\ei)83. Cuvntul lui Dumnezeu, prin faptul c exist prin el nsuì, se deosebe`te de acela de la care are existen\a; dar prin faptul c arat n el nsuì pe acelea pe care se vd la Dumnezeu, este identic cu el n ce prive`te natura. Cci dup cum se vede desvrìre n toate la Tatl, tot astfel se vede ì la Cuvntul nscut din el84 Dar descoperirea simbolic intratreimic a Tatlui n Fiul nscut din ve`nicie nu poate fi separat de rela\ia cu Sfntul Duh. Unimea Treimii nseamn existen\a din veac ì a celei de a treia Persoane dumnezeie`ti, prin purcederea de la Tatl odat cu na`terea Fiului. Prototipul divin al simbolului este complet odat cu prezen\a Duhului Sfnt. Astfel, simbolul desvrìt care este Cuvntul lui Dumnezeu mpreun cu (sau ntru) Duhul Sfnt - ce se odihne`te n Fiul ì l face cunoscut [...] [sau] l nso\e`te [...] [astfel nct] niciodat Cuvntul n-a lipsit Tatlui, nici Duhul Cuvntului85 - indic pe de o parte dimensiunea duhovniceasc (pnevmatic), iar pe de alta parte, pe cea (inter)personal a oricarui simbol. Simbolul dezvluie n Duh cuiva ceva sau - ì aceasta este mult mai important pentru om ca persoan liturgic ì pentru comuniunea la care el este chemat - pe cineva.
Sf.Ioan Damaschin, Cultul sfintelor icoane - Cele trei tratate mpotriva iconocla`tilor, trad.ì stud.introd. de Pr.Dumitru Fecioru, Bucure`ti, 1937 (PG
81 82
94,1232-1420), p.XXXII `.u. (prezentare rezumativ n stud.introd.). Ene Brani`te, Liturgica general..., p.446-450. 83 Liturghier..., p.142 (cp. Ioannes Karmires, Ta dogmatika kai symbolika mnemeia tes orthodoxou katholikes ekklesia, Tom.I-II, ed.II, Atena, 1960 - reprod. Graz, 1968, p.130). 84 Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica..., p.22 (PG 94,804). 85 Ibid., p.23 (PG 94,805).
38
n cadrul Crea\iei, caracteristica sau dimensiunea simbolic se extinde, putndu-se vorbi despre o n\elegere simbolic a lumii [...], strluminat de slava prototipurilor ei dumnezeie`ti86, ì n acest sens liturgismul ortodox pstreaz n simbolismul su specific un caracter cosmic ì antropologic87. Omul, fcut dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu (Fac.1,26), dezvluie deja prin aceasta o condi\ie simbolic, cu implica\ia sau aplica\ia simbolic-liturgic corespunztoare, la fel ca ì actul facerii omului din \rna ì insuflare dumnezeiasc (Fac.2,7), n care o parte vzut (manifestat ca ì trup material, dar ì ca act ì cuvnt), este legat de o parte nevzut, sufletul, pe care n aceast rela\ie o ì descoper - ì n care, la rndul su, se dezvluie, n duh - la fel ca ì celelalte n\elesuri ale celor vzute ì nevzute. Dar mai ales n ntruparea Mntuitorului aceast condi\ie simbolic a fiin\ei umane capt un statut cu totul deosebit, legat de ansamblul manifestrii dumnezeie`ti n Iconomia Mntuirii, unde nsuì Dumnezeu, Care a zis: Strluceasc, din ntuneric, lumina - El a strlucit n inimile noastre, ca s strluceasc cuno`tin\a slavei lui Dumnezeu, pe fa\a lui Hristos(II Cor.4,6), Cel ntrupat. Ruperea comuniunii cu Dumnezeu, prin cderea omului, fusese cea care a redus ì vederea simbolic (cu deschidere transcendent) a celor dumnezeie`ti la imanentismul pmntesc al pseudo-simbolismului idolatriei88. n simbolul cre`tin, ca urmare a ntruprii Cuvntului, s-a putut nfptui ntoarcerea sensului negativ al deosebirii - cel nspre despr\irea definitiv, absolut (diavllo), aprut ca posibilitate odat cu libertatea acordat fiin\elor ra\ionale - napoi nspre sensul pozitiv al bog\iei variet\ii ì deosebirii creaturale, adic spre unitatea acesteia ntru Izvorul de via\ dttor care este Dumnezeu - Cel ce a dat via\ tuturor la Facere ì a Crui grij (Pronia dumnezeiasc) le men\ine n existen\ (Ps.103,28-31).
86
icoanei..., p.452.
87 88
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii
Gennade Limouris, op.cit., p.134 s.u. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei..., p.431 s.u.
39
Prin urmare, ntruparea a restabilit ordinea simbolic originar a rela\iei omului ì a lumii cu Dumnezeu. Cele create, ì mai ales omul, au devenit iarì capabile ca n ele s se descopere n mod vdit, ca s spunem aà, chiar cu riscul nuan\ei pleonastice Dumnezeirea. Iar prin Propovduirea ì Faptele Sale Mntuitorul a instituit, ntr-un n\eles larg al termenului, iconomia liturgic a simboalelor Bisericii, ca ì mijloace de actualizare a Mntuirii. n felul acesta se poate vorbi despre o rela\ie ntre Revela\ie ì simbol89 ì despre o relativ lips de libertate a omului (n sensul arbitrarului ì subiectivului) n alegerea simbolului90 - n cazul celui religios ì liturgic existnd ì (sau mai ales) o determinare dumnezeiasc. Cu aceast rezerv ì n aceste condi\ii se poate spune c toate elementele slujbei (slujbelor biserice`ti - n.n.) sunt simbolice91. * Iar n celebrarea liturgic [care] este un ntreg (une totalit) simbolic, ale crui elemente sunt toate [...] n interdependen\92, cntarea (muzica) bisericeasc va avea ì ea, n mod inevitabil, un caracter simbolic.
b. Cntare ngereasc Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe ne este
dezvluit att n numeroase momente din slujbele Bisericii, ca ì de multe fragmente din scrierile Sfin\ilor Prin\i ce vorbesc despre cntare n mod direct, sau de alte fragmente patristice, al cror sens teologic mai general poate fi asociat sau aplicat foarte uòr cazului particular al cntrii. n cadrul Sfintei Liturghii cuvintele Heruvicului ne indic foarte direct o prima trimitere simbolic: noi, care pe heruvimi [...]
Stephan Wisse, op.cit., p.161. Ibid., p.137. 91 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.54 (tr.n.). 92 Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.25 (tr.n.).
89 90
40
preo\ilor ce rostesc aceast rugciune ì a cntte\ilor ce o cnt, adic cei care, dup cum spun mai departe cuvintele cntrii, Fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem (s.n.)94. Aàdar, nsuì actul cntrii liturgice, considerat oarecum n sine, se descoper ca avnd valen\e simbolice, n sensul n care cei care cnt nchipuie corurile ngere`ti, ntre chip (icoan) ì simbol existnd o legtur bine definit n teologia ortodox95. ns nchipuirea, prin nsuì faptul cntrii liturgice, a ngerilor ce nevzut slujesc96, nu este dect o treapt intermediara n simbolismul liturgic al cntrii. Scopul ultim, absolut, al slujbei, ì deci ì al cntrii sale, nu este doar simbolizarea (nchipuirea) strii ngere`ti n sine, ci mult mai mult. Aceast apropiere ì chiar prtìe cu cetele ngere`ti are n vedere de fapt apropierea de comuniunea, att ct este cu putin\ omului ì n general fiin\elor create, cu Dumnezeu cel n Treime. n acest sens cuvintele Heruvicului spun foarte limpede c noi care pe Heruvimi nchipuim [...] Fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem [...] ca pe mpratul tuturor s-L primim (s.n.).97 Sf.Vasile cel Mare spune ì el c psalmul este lucrul ngerilor98, iar cei care-l cnt se mprtèsc de toate bunurile duhovnice`ti de care au parte ì ngerii: dragostea, exactitatea drept\ii, sfin\enia castit\ii, desvrìrea n\elepciunii ì toate celelalte99, ns totodat, n acelaì loc, aminte`te c psalmul
93 94 95
nchipuim (s.n.).93 Noi nseamn soborul liturghisitorilor, a
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei... (ST seria II, IX-1957, nr.7-8, p.427-452). 96 Liturghier..., p.274 (Heruvicul de la Liturghia Darurilor mai nainte sfin\ite). 97 Ibid., p.133. 98 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I), n Scrieri, Partea ntia, trad. de
Liturghier,..., p.133. Ibid., loc.cit.
Pr.Dumitru Fecioru, PSB nr.17, 1986, p.184 (PG 29,213). Este adevrat c n locul citat Sf.Vasile cel Mare vorbe`te despre psalm, ns ceea ce spune referitor la acesta se poate extinde uòr la ntreaga cntare liturgic a Bisericii, deoarece chiar dac la vremea sa psalmii erau nc tipul cel mai uzitat de cntare, imnele mai noi ì fcuser treptat loc ntre ace`tia, totodat mprtìndu-se, aà zicnd, din condi\ia lor. De fapt, o nuan\ a acestei stri originare se regse`te chiar ì pn astzi n numirea generic dat cntrii ortodoxe, de cntare psaltic. 99 Ibid., loc.cit. (PG 29,212 s.u.).
41
creeaz triste\ea cea dup Dumnezeu, [...] pentru c n Cartea Psalmilor profetul, inspirat de Duhul, a artat harul cel de sus care rsun n psaltire.100 Iarì se vede exprimat clar faptul c scopul ultim, apropierea de cele dumnezeie`ti, este dincolo de psalm, de cntare (fie ì ngereasc)- acolo de unde ì cntarea nsì se mprtè`te n fiin\a sa, la fel ca ì puterile ngere`ti. Iar lucrurile stau astfel pentru c ì ngerii, pe care i nchipuim n apropierea noastr de cele dumnezeie`ti, ca puteri slujitoare exist prin voia Tatlui, au fost aduse la existen\ prin lucrarea Fiului ì s-au desvrìt prin prezen\a Duhului [...]. Puterile ngere`ti nu sunt prin firea lor sfinte [...] [ci] li s-a dat sfin\enia de la Duhul.101
c. Vie\uire cereasc - aspectul eshatologic al simbolismului cntrii liturgice

ns nchipuirea (simbolic) n cntare a puterilor ngere`ti are ì alte semnifica\ii. Partìa la lucrul ngerilor nseamn oarecum ì prtìe la vie\uirea (lor) cereasc, pentru c, dup cum spune Sf.Maxim Mrturisitorul, referindu-se la cntarea Trisaghionului, Doxologia sfin\itoare ntreit sfnt, cntat nencetat de sfin\ii ngeri, nseamn n general deopotriv via\, purtare ì mpreun cntare a dumnezeie`tii doxologii, care se va nfptui n veacul viitor ntre puterile cere`ti ì pmnte`ti, trupul oamenilor devenind nemuritor prin nviere ì ne mai ngreunnd sufletul cu stricciunea sa ì nici ngreunndu-se, ci prin schimbarea ntru nestricciune lund putere ì capacitate s primeasc prezen\a lui Dumnezeu.102 Cuvintele Sf.Maxim Mrturisitorul vorbesc desluìt despre un simbolism eshatologic al cntrii liturgice, deoarece n general
100 101
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh, n Scrieri, Partea a treia, trad. de Pr.Prof.Dr.Constantin Corni\escu ì Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, PSB nr.12, Bucure`ti, 1988, p.52 s.u. (PG 32,136 s.u.) 102 Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia..., n Revista Teologic, 1944, nr.7-8 (partea a doua), p.351 (PG 91,709).
Ibid. (PG 29,213).
42
n\elegerea simbolic a lumii e o anticipare a lumii viitoare (s.n.), strluminat de slava prototipurilor dumnezeie`ti. Acestea s-au vzut n paradisul primordial, dar se vor vedea ì mai clar n paradisul de dincolo. Arta care caut s fac strvezii prototipurile lucrurilor, sau frumuse\ea culminant ì forma desvrìt a lucrurilor vzute, este purtat astfel de o nostalgie a paradisului103. n cazul cntrii acest aspect cu trimitere eshatologic apare foarte pregnant conturat ì prin prezen\a (cu caracter liturgic a) acesteia n multe locuri din Apocalips (Ap.5,9; 14,2 `.u.; 15,3 `.u.). Oricum, chiar la modul mai comun, unul din sensurile originare ale cntrii, acela de rostire srbtoreasc (/solemn/ceremonial)104, sugereaz deja ceva despre depìrea prin cntare a unei condi\ii prozaice, pentru c srbtoarea - n legtur cu caracterul srbtoresc al rostirii cntate - a devenit n cre`tinism simbol al partìei la mpr\ia cerurilor105.
d. Cu o gur ì o inim a slvi ì a cnta

Experierea vie\uirii cere`ti (eshatologice) n cntarea bisericeasc nseamn totodat ì experierea iubirii dumnezeie`ti. Cntatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea spune Sf.Vasile cel Mare106 ì lucrul acesta se poate extinde n mod firesc la ntreaga cntare bisericeasc, al crei model primar au fost psalmii.
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei..., p.452. 104 Mit feierliche (srbtoreasc - s.n.) stimme vortragen, cf.Brockhaus Enzyklopdie, ed.XIX, 20.Band, Mannheim, 1993, p.310; cp ì Ewald Jammers,
103
Musik in Byzanz, im ppstlichen Rom und im Frankenreich (Der Choral als Musik der Textaussprache), Heidelberg, 1962, p.323: feierliche Aussprache des Textes. 105 Despre sensul srbtorii n cre`tinism, acela de simbol ì prtìe la mpr\ia cerurilor, v.Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.180; cp. ì Elie Melia, Le monolithisme de la liturgie orthodoxe, n vol. La liturgie: son sens,
son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.154. 106 Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,212).
43
Iar dragostea realizeaz ì unirea credin\ei107. Un ndemn liturgic adresat credincioìlor nainte de rostirea Simbolului credin\ei la Sfnta Liturghie dezvluie aceast legtur ntre iubire ì credin\ (mrturisirea credin\ei): S ne iubim unii pe al\ii, ca ntr-un gnd s mrturisim (Pe Tatl, pe Fiul ì pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiin\ ì nedespr\it, dup cum rspund credincioìi)108. n acest context cntatul mpreun este ca un lan\ care duce la unire; une`te poporul ntr-un singur cor.109 Cntatul mpreuna (din citatul precedent) se refer la faptul cntrii n comun n cadrul liturgic, unde cntarea, mai ales n aceast form, este expresia sau simbolul unit\ii ntru credin\ a cre`tinilor (dincolo de faptul c este un mijloc de ntrire a acestei unit\i)110. Unitatea credincioìlor mai este exprimat n cntarea liturgic ì prin folosirea cu predilec\ie a pluralului persoanei ntia: Noi, care pe Heruvimi [...], dup cum am vzut mai nainte n cntarea Heruvicului111, ì se pot da multe alte exemple. Subiectul liturgic nu este un eu, ci un noi, cuprinznd ì eul-noi al ngerilor ì al sfin\ilor trecu\i din aceast via\, ba n oarecare msur chiar al tuturor celor deceda\i ntru credin\, mai ales al celor apropia\i nou.112 n felul acesta, unitatea ntru cntarea liturgic se extinde, ntre altele, ì la puterile cere`ti care mpreun cu noi nevzut slujesc113, Sf.Maxim Mrturisitorul vorbind, dup cum am vzut, depre o mpreun cntare a dumnezeie`tii doxologii, care se va nfptui n veacul viitor ntre puterile cere`ti ì pmnte`ti114 ì care se nfptuie`te deja, sacramental, n slujba bisericeasc115.
107 108 109 110
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,212). V. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., p.58-72. 111 Liturghier..., p.133. 112 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., p.71. 113 Liturghier..., p.274. 114 Sf.Maxim Mrturisitorul, op.cit. (partea a doua), p.351 (PG 91,709). 115 V., mai departe, n Cap.II al prezentei lucrri, 2,a.Cntare ngereasc ì inspira\ie
Liturghier..., p.156. Ibid., p.140 `.u.
duhovniceasc.
44
De aceea, ndemnul Sfntului Vasile cel Mare de a cnta Domnului ntr-un glas (s.n.), ntr-o suflare ì n unirea prin dragoste116 l regsim, spre exemplu, ì n ecfonisul liturgic: i ne d noua, cu o gur ì o inim a slavi ì a cnta prea cinstitul ì de mare cuviin\ numele Tu [...]117. La nivelul unui simbolism mai tehnic, n special cntarea omofon, pe o singur voce, pare s fie mai adecvat ntruchiprii unit\ii n Biseric a credincioìlor118, fiind, ntr-un fel, o ntrupare sonor a comunit\ii eclesiale119. i poate fi foarte interesant, n acest context, punctul de vedere al unor teologi dintr-o Biseric (Biserica Romano-Catolic) ce a fcut totuì din plin, n cursul istoriei sale ì pn n prezent, ì experien\a cntrii armonic-polifonice: Cntatul la unison este mult mai bogat n sens dect s-ar putea imagina. Indivizi (diferi\i) se adun ì cnt mpreun o melodie. Sunt brba\i, femei, copii, tineri, btrni [...], oameni dintr-un mediu mai modest sau mai nstri\i [...], o ntreag varietate de profesiuni, de istorii personale, de situa\ii familiale [...]. Fiecare are vocea sa caracteristic, timbrul su [...]. Dar, n pofida acestei diversit\i, nu este dect o melodie, nu este dect un singur sunet. Cntarea la unison este singura manifestare uman prin care indivizi aduna\i la un loc pot reuì s constituie un obiect sensibil unic. Se poate s-ì dea mna pentru a forma un lan\: rezultatul este c, n planul sensibil al vizualului, indivizii nu s-au topit ntr-unul singur. Se poate vorbi mpreun, se poate chiar organiza vorbirea comun: rmne (mereu) c fiecare vorbe`te n registrul su ì exist attea registre c\i participan\i. Cntatul la unison, din contra, permite s se ajung la realizarea unei entit\i care tope`te aportul fiecrei individualit\i ntr-o comun ì unic manifestare sonor.
116 117 118
Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.249 (PG 29,329). Liturghier..., p.154.
Gemeinschaft (tr.n.).
concept muzical-tehnic, categorie filozofic ì realitate teologic. 119 Thrasybulos G.Georgiades, op.cit., p.99: tnende Verkorperung
Acest aspect va mai fi dezvoltat ì n prezenta lucrare n Cap.III.2. Harmonia der
45
Se n\elege atunci importan\a simbolic (s.n.) ì chiar teologic (thologale) pe care o poate avea cntarea la unison ntr-o slujb care are tocmai scopul ca ansamblul celor care particip la ea s devin un singur ì acelaì trup; trupul tainic (mystique) al lui Hristos. 120
3. Timpul liturgic ì cntarea
a. Probleme legate de practica liturgic a Octoihului n Biserica Ortodox

Am amintit la nceputul acestui capitol despre o tendin\ ce apare uneori n cazul studierii muzicii biserice`ti, de a lua n considerare aspectele muzicale ì cele liturgice n mod unilateral ì despr\ite unele de altele. n acest sens, referindu-ne la cazul particular al Octoihului121 - cele opt glasuri biserice`ti putem fi tenta\i s ne gndim doar la glasuri n sine, ca structuri muzicale122 - ì mai pu\in la succesiunea lor regulat, sptmnal, cte un glas pe sptmn (cu excep\iile
Claude Duchesneau; Michel Veuthey, op.cit., p.154 `.u. (tr.n.). n The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3..., p.524 `.u., articolul Octoechus (Heinrich Husmann) deosebe`te cartea de slujb numit Octoih, n care cntrile sunt aranjate dup glasuri - cte un glas pe sptamn, n cicluri de cte opt sptmni, dup numrul glasurilor - de sistemul muzical (n sine) al celor opt moduri (glasuri). n prezentul studiu vom trata mpreun cele dou accep\iuni, cea liturgic - legat de sensul Octoihului ca ciclu ì carte de slujb - ì cea muzical, n dinamica (istoric ì liturgic) a determinrii lor reciproce. 122 Gustave Reese, Music in the Middle Ages, New York, 1940, p.71: Etimologic, Octoih sugereaz indirect ideea a opt formule muzicale de un anumit fel (tr.n.).
120 121
46
intercalrii unor cntri pe glasuri diferite din Mineie123). Ce se poate trece astfel cu vederea sunt semnifica\iile celor ctorva aspecte att de comune, nct au devenit aproape inobservabile: faptul c sunt opt glasuri ì faptul c se schimb sptmnal. Totuì, aceste aspecte se pot dovedi revelatoare mai ales din punct de vedere liturgic, remarcndu-se ì prin stabilitatea lor n cursul istoriei. Principiul Octoihului - adic organizarea liturgic a imnelor pe opt sptmni la rnd, cntate pe opt glasuri diferite, cte un glas pe sptmna, ciclu ce se repet continuu - apare asociat numelui lui Sever al Antiohiei, deja spre sfrìtul sec.al Vlea124. Dar trebuie observat c la acesta era vorba nu att de aranjarea cntrilor dup glasuri, ct mai ales dup primele opt duminici ale celor àpte sptamni ce urmeaz Pa`tilor125. Astfel nct, originar, semnifica\ia muzical a Octoihului lui Severus al Antiohiei era foarte redus, dac era vreuna, deoarece chiar pu\inele indica\ii privind glasurile, care apar n manuscris, par a fi a`ternute de o mn mai trzie126. Ordonarea dup glasuri, ntr-un sens mai apropiat de cel uzual astzi n Biserica Ortodox, apare abia n manuscrise ulterioare, ncepnd de prin secolele XI ì XIII127. O alt men\iune, ce trimite la o perioad chiar mai timpurie, apare n Pleroforia lui Ioan de Maiuma (pe la 515), ntr-un fragment care se refer la o discu\ie dintre Avva Siluan (sec.al IVlea) ì un ucenic al su ì unde termenul de Octoih apare n mod limpede ntr-un sens muzical-liturgic, fr ns a se putea preciza detalii: ntr-o enumerare a ucenicului (cntrile) cele ale
V. nsemnrile de tipic privind glasurile ì combinarea cntrilor ciclului mineal, fix n raport cu anul calendaristic, cu cele ale ciclului pascal, mobil ca dat, ce abund n toate cr\ile de slujb pentru stran: n Mineie, Triod, Penticostar, Ceaslov, ca ì n Tipic. Diferite edi\ii ale acestor cr\i sunt indicate n Bibliografia de la sfrìtul lucrrii. 124 The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3..., p.524 `.u. 125 Eric Werner, The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) - A Study in Musical Symbolism, n Hebrew Union College Annual, XXI, Cincinnati, 1948, p.224. 126 Ibid., p.233. 127 Klaus Wachsmann, Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang, Regensburg, 1935, p.87.
123
47
ceasurilor128. Se poate observa aàdar n cazul acestor foarte vechi men\ionri istorice faptul c mai ales sensul tipiconal-liturgic apare cu eviden\ - ì n al doilea rnd cel muzical. Pe de alt parte, este interesant de remarcat faptul c astzi structura muzical n sine a modurilor (glasurilor) biserice`ti nu ne d nici o indica\ie asupra motivelor fixrii numrului lor la opt. Astfel, n cadrul organizrii pe opt glasuri (octo-ihos) a cntrilor liturgice, ntlnim n diferitele Biserici Ortodoxe glasuri sau moduri - caracterizate de scri muzicale, formule melodice ì caden\e specifice129 - crora uneori cu greu li se poate stabili o nrudire pur muzical. Chiar n cadrul unei singure Biserici, cea Romn, pot coexista mai multe tipuri de glasuri regionale, unele destul de diferite130, n cadrul Octoihului, aà cum este cazul cntrii psaltice propriu-zise131, alturi de care mai ntlnim cntarea din Ardeal (dup Dimitrie Cun\anu)132 sau cea din Banat133. Ca s nu mai vorbim de formulele armonice (!) ale glasurilor cntrii liturgice ruse`ti134, att de ndeprtate de formele originare. De aceea, numrul glasurilor - ca moduri muzicale considernd ansamblul variantelor cntrii ce se practic n Bisericile Ortodoxe, depè`te cu mult numrul opt. Mai mult, chiar n teoria ì practica mai tradi\ional a cntrii psaltice, variantele glasurilor pentru stilurile stihiraric ì irmologic, precum
128 129
octoihului sunt puse dup rnduiala cntat a canoanelor ì a
p.162 `.u. 130 Un studiu comparativ ntlnim la Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeasc la romni, SEB vol.I, Bucure`ti, 1974, p.342-387. 131 Acesteia i gsim descrise structurile, spre ex., la Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969. 132 V.Dimitrie Cun\anu, Cntrile biserice`ti dup melodiile celor opt glasuri, ed.III, Sibiu, 1932 (ed.IV, 1943). 133 V.Prof.Dimitrie Cusma, Pr.Ioan Teodorovici, Prof.Gheorghe Dobreanu, Cntri biserice`ti, Timiòara, 1980. 134 Prezentate pe scurt la J.B.Rebours, Trait de psaltique - Thorie et practique du chant dans l'glise Grecque, Paris, 1906, p.260-268.
Ibid., p.82, apud Patrologia Orientalia, 8, p.179 s.u. Gheorghe Ciobanu, Istoricul clasificrii modurilor, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979,
48
ì cele ale stilului papadic, cu specificit\ile sale - alturi de scrile muzicale modificate de ftorale ca mu`tar, nisabur, hisar - toate mresc ì ele numrul modurilor cntrii liturgice ortodoxe135. De asemenea, evolu\iile istorice n domeniul melodic modal, ca ì deosebirile ce apar ntre teoria ì practica cntrii psaltice de-a lungul timpului136, complic n plus datele problemei. n toate aceste cazuri, deì principiul general de organizare al Octoihului (ca organizare a cntrilor dup opt glasuri) se consider c rmne valabil, oarecum la modul general, totuì, numrul ì structura muzical a glasurilor nu ne poate spune de ce numrul opt este preferat altora mai mari sau mai mici n ceea ce prive`te modurile cntrii biserice`ti137, el neputnd fi dedus din ra\iuni pur muzicale138. n schimb exist numeroase indicii ale rela\iei foarte strnse ì datnd de milenii (nc nainte de cre`tinism, la hiti\i139 ì vechii evrei140) dintre calendar, cult ì muzic, pe de o parte, ì ntre acestea ì numr, pe de alt parte - n cazul nostru intereseaz mai ales numrul opt - rela\ie ce poate lmuri n bun msur ì problemele apari\iei ì originii Octoihului141.
V., spre ex., capitolele despre glasuri la Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, op.cit. (Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969), p.53-125. 136 Gheorghe Ciobanu, Studierea muzicii bizantine n Romnia, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979, p.249. 137 Situa\ia este asemntoare definirii intervalului acustic asociat raportului 1/2 ca octav, datorit mpr\irii sale n opt trepte (dintre care prima apare repetat la octav), definire ì mpr\ire ce nu-ì gsesc nici o ra\iune pur acustic - pentru c pot exista la fel de bine ì penta-, hexa- sau heptatonii (-cordii) n cadrul octavei acustice (1/2), dup cum vedem la muzica altor popoare (India, China etc.) - trebuind gsite alte motiva\ii, n afara celor pur acustice, eventual de natur simbolic, religioas; cf. Eric Werner, op.cit., p.219. 138 David Wulstan, The origin of the modes, n Studies in Eastern Chant (ed.Egon Wellesz and Milos Velimirovic), vol.II, Oxford, 1971, p.11; cp., n general, dificult\ile criteriilor pur muzicale pentru definirea muzicii sacre (n mod necesar de factur cultic, liturgic) n Apus, la Claude Duchesneau; Michel Veuthey, op.cit., p.130-133. 139 Eric Werner, op.cit., p.217. 140 Ibib., p.219 `.u. 141 Ibid., p.225.
135
49
a1. Calendarul ì teologia timpului liturgic

Primul dintre elementele asociate problematicii Octoihului n enumerarea dinainte - calendarul - se refer n general la mpr\irea ì msurarea timpului. ntr-o perspectiv (deprimant ì oprimant) a msurrii cantitative a duratei mecanice a existen\ei, calendarul ì cronologia par s fi nlocuit percep\ia ritmului vital conferit cosmosului de ctre Creator142. ntr-o viziune biblic ns, timpul - ca ì dimensiune existen\iala (ontologic) a creatului - ì msurarea lui ne conduc pn n zilele Crea\iei, cnd Dumnezeu a fcut lumea n àse zile, odihnindu-se n ziua a àptea (Fac.1; 2,2) ì punnd mai nainte, n ziua a patra, lumintori pe tria cerului, ca s lumineze pe pmnt, s despart ziua de noapte ì s fie semne ca s deosebeasc anotimpurile, zilele ì anii (s.n.) (Fac.1,14). Pornind de la aceste date (putem spune revelate) se dezvolt, n bun msur, o ntreag teologie a timpului, ì mai ales a timpului liturgic. Timpul creatului (aprut odat cu Crea\ia) ì, n particular, al omului ì perverte`te ì el firea, odat cu cderea acestuia, ce a pervertit esen\a vremii (dure) sfin\ite, a sl`luirii lui Dumnezeu cu oamenii (Ap.21,3) [...] n timp, ca ì durat profanat a unei existen\e entropice, prad corup\iei (stricciunii) ì marcat de procesul inexorabil al mor\ii143. i timpul a fost mereu o problem, mai ales prin curgerea sa, care i d o not caracteristic fa\ de alte dimensiuni fizice144. Trecerea lumii acesteia (I In.2,17), legarea existen\ial a omului
Constantin Andronikof, Le Temps de la Liturgie, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.24 (tr.n.). 143 Idem, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.55 (tr.n.). 144 Nicolas Ossorguine, La Rssurection du Christ en tant que victoire dfinitive sur la mort travers le septime jour, d'aprs la liturgie orthodoxe, n vol. Le Christ dans la liturgie, (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.151 `.u.
142
50
de timpul lumii145 ì sfrìtul timpului individual al vie\ii pmnte`ti n moarte, toate au contrariat continuu sufletul omului, creat de Dumnezeu pentru nemurire ì ve`nicie. ncercrile neputincioase ale omului de a ieì din curgerea negativ a timpului orb ì bolnav146, de regsire a timpului pierdut ì de permanentizare a clipei147 nu au dus ns la nici un rezultat deplin. Recuperarea timpului, n cadrul recapitulrii Ì rscumprrii ntegi lumi, s-a putut realiza doar n Iconomia Mntuitoare a ntruprii, prin nviere. i deoarece, dup cuvintele Sfntului Teodor Studitul, Liturghia (slujbele Bisericii - la liturgie) este recapitularea Iconomiei Mntuirii148, n particular slujba i d timpului o calitate specific, redeschizndu-i poarta ctre atemporalitatea ve`niciei149. Este evident absurd ì imposibil de a opune n mod dialectic timpul ì eternitatea pentru a ncerca lmurirea aspectului atemporal al cultului. Nu exist nici un fel de msur comun, nici un termen mediu, ntre timp ì eternitate. Aceasta nu este un timp infinit, ob\inut prin adi\ionarea continu, la infinit, a unor unit\i temporale [...]. Astfel, chiar dac cultul se svrè`te n ntregime ntr-o durat (oarecare) ì chiar dac el ì desfòar n timp elementele sale perceptibile (cuvinte, acte rituale, muzic... -s.n.), totuì i este imposibil de a reda asemntor, n mod experimental, transcendentul pe care l implic nu mai pu\in [...]. Dar i este la fel de imposibil de a nu se referi la acest transcendent [...]. Pentru aceasta, mijlocul prin excelen\ este simbolul [...]. Altfel spus, deì slujba se desfòar n timp, ea simbolizeaz (figure) n orice moment ve`nicia150.
Evangelos Theodorou, Temps et ternite dans la liturgie orthodoxe, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.282. 146 Paul Evdokimov. L'art de l'icone - Theologie de la beut, p.109, 117. 147 George Blan, Dincolo de muzic, Bucure`ti, 1967, p.7-25. 148 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.67 (tr.n.), apud Sf.Teodor Studitul, Antirrheticus I,10 (PG 99,340 C). 149 Ibid. (Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie - La relation entre Dieu et l'homme)..., p.53. 150 Ibid., p.54.
145
51
n timpul liturgic are loc astfel o depìre a categoriilor ontologice de spa\iu ì timp151, iar legtura dintre ve`nicie ì timp n cadrul liturgic prive`te, la modul simbolic, manifestarea lui Dumnezeu n istorie152. O caracteristica a Dumnezeirii find ve`nicia, este limpede c aceast rela\ie aduce o calitate cu totul nou ì timpului istoric (al Istoriei Mntuirii), care ì gse`te expresia n simbolismul liturgic. n legtur cu aspectul simbolic al timpului liturgic, precum ì cu temporalitatea caracteristic artei muzicale153 - care amndou domenii implic, din dou direc\ii, ì cntarea liturgic - n raport cu ve`nicia, este de observat c aceast rela\ie prive`te de fapt eshatonul, cele de dup sau de dincolo de timp. i n afar de expresia sa n unele slujbe specifice ale Bisericii, cu cntrile respective - cum sunt, de pild, cele ale Duminicii Lsatului sec de carne, a nfrico`toarei Judec\i154 sau rnduiala Privegherii din ajunul Srbtorilor155 - dimensiunea eshatologic a liturgismului cre`tin este o trstur originar a sa156 fiind prezent n ntreaga istorie a Bisericii157. Ea s-a manifestat nu neaprat prin renun\area la lume158 ì ieìrea din istorie (din timp) Evangelos Theodorou, Temps et ternit dans la liturgie orthodoxe, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.284. 152 Ibid., p.286. 153 Adrian Iorgulescu, Timpul ì comunicarea muzical, Bucure`ti, 1991, p.5. 154 V. Constantin Harissiadis, L'eschatologie du Dimanche du Jugement dernier, n vol.Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.101-113. 155 La Priveghere Srbtorilor Utrenia, slujba dimine\ii, este svrìt ndat dup cea a Vecerniei, care este slujba de sear, aà nct noaptea lumii acesteia dispare, fiind la fel ca n Zilele Facerii: i a fost sear, ì a fost diminea\ (Fac. 1,5; 8; 13; 19; 23; 31), cf. Nicolas Ossorguine, Echatologie et cycles liturgiques, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.219. 156 Alexander Schmemann, Introduction to liturgical Theology..., p.51 `.u., 68 `.u. 157 Aà, spre ex., regsim sensul eshatologic al liturgismului cre`tin, clar exprimat, la Sf.Maxim Mrturisitorul, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Eglise et liturgie dans la Mystagogie de Saint Maxime le Confesseur, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,1979), Roma, 1980, p.75. 158 Alexander Schmemann, Introduction to liturgical Theology..., p.52, 72.
151
52
ceea ce a putut fi, cel mult, cazul unor op\iuni individuale159 - ct mai ales prin asumarea timpului ì sfin\irea lui.
a2. Ciclul liturgic

Sfin\irea timpului se petrece, ntr-un mod specific, n ceea ce unii liturgi`ti numesc liturghia timpului (the Liturgy of Time160; o alt traducere posibil este slujbele vremii) - adic n ansamblul slujbelor organizate n ciclurile liturgice ale zilei, sptmnii, lunii ì anului. Existente ì la evrei, ca ì n religiile pre- sau post-cre`tine ale altor popoare, ciclurile cultice calendaristice, ordonate n func\ie de evenimentele astronomice (mi`carea astrelor: cea aparent a soarelui ì cea a lunii)161 capt o semnifica\ie sacramental cu totul deosebit n cultul cre`tin, ceea ce constituie ì o parte important a noului adus de cre`tinism n lume162. Repetarea ciclic a slujbelor ì srbtorilor cre`tine nu mai nseamn cercul vicios al imanen\ei fr ieìre, ci este simbolul
159 160 161
Date prezentate rezumativ, dar care pot da o imagine suficient asupra problemelor legate de timp ì calendar, la Hansjrg Auf der Maur, Feiern im Rhytmus der Zeit I Herrenfeste in Woche und Jahr, n Gottesdienst der Kirche (Handbuch der Liturgiewissenschaft), Teil 5, Regensburg, 1983, p.16-62. 162 Aà, spre ex., studiul textelor din primele secole cre`tine privind rela\ia dintre calendar ì Srbtoarea Pa`tilor dovede`te nendoielnic faptul c aceasta din urm nu voia s fie altceva dect actualizarea evenimentului hristic istoric n lucrarea (ì atitudinea cu direc\ionare - n.n.) eshatologic a comunit\ii (im eschatologischen Handeln der Gemeinde). (tr.n.), cf. August Strobel, Texte zur Geschichte des frhchristlichen Osterkalenders, n Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen, Band 64, Aschendorf, Mnster, 1984, p.VI. Iar aceast semnifica\ie nou a Pa`tilor poate fi extins la ntregul cult cre`tin, deoarece orice srbtoare liturgic celebreaz sacramentul pascal, cf.Pierre Raffin, La Fte de Noel, fte de l'vnement ou fte d'ide ?, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.178 (tr.n.); sau, altfel spus, evenimentul pascal constituie misterul central ì dominant al cultului ortodox, care ì arunc razele peste ntregul an liturgic, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.179.
Ibid., p.74. Ibid., p.68 `.u.
53
liturgic transparent al ve`niciei163, care n mod vzut se actualizeaz prin repetarea periodic (ciclic) a comuniunii sacramentale cu ceea ce este ve`nic164. Trebuie amintit c aceste cicluri sunt cele care organizeaz ì cntarea liturgic n Biserica Ortodox, ele constituind deci, se poate spune, un aspect caracteristic al cntrii liturgice nseì sensul liturgic al acesteia din urm fiind greu de despr\it de sensurile liturgice ale ciclului (sau ciclurilor) - sau, altfel spus, acestea au o deosebit relevan\ ì pentru cntarea liturgic. n realitatea sacramental a ciclurilor liturgice cu valoare simbolic, ce prilejuiesc o anume prtìe la ve`nicia veacului viitor, cntarea nso\e`te practic toate slujbele ciclurilor liturgice, ì n mod firesc se organizeaz dup structura acestora. Tipuri speciale de cntri se cuprind n slujbele ciclului zilnic (la Vecernie: stihirile la Doamne strigat-am, la stihoavne, troparele etc.; la Utrenie: sedelne, antifoane, canoane, condace, luminnde etc.), ale celui sptmnal (de ex. canoanele specifice fiecrei zile din cursul saptmnii, n cadrul glasului de rnd din Octoihul Mare), lunar (de ex. troparele, stihirile ì alte cntri din Mineie) sau anual (cntrile specifice ale srbtorilor cu dat schimbatoare dup Pa`ti, din Triod-Penticostar-Octoih, sau cele ale srbtorilor cu dat fix din Mineie)165.
a3. Ciclul Octoihului

Un ciclu mai pu\in obi`nuit, n sensul eviden\ei calendaristice naturale imediate, este cel al Octoihului, amintit la nceputul subcapitolului, care se desfòar pe durata a opt sptmni. Cele opt glasuri ale cntrilor urmeaz ciclurile de cte opt sptmni (cte un glas pe sptmn) ce ì-ar putea avea o
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.70 `.u.; v. ì Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Theologie de la beut, p.110. 164 Ibid., p.114. 165 Pentru cntrile acestor cicluri ì rnduiala combinrii lor, v. cr\ile de slujb ì de cntri corespunztoare, ca ì Tipicul bisericesc, indicate toate n Bibliografia final, 3.b.Cr\i de slujb ì tipic; (c2.Cr\i de cntri).
163
54
prenchipuire n calendarul stravechi al Pentacontadelor, de àpte sptmni plus o zi, folosit de sumerieni, acadieni ì alte popoare ale Orientului antic ì din care pot fi regsite astzi urme mai ales n cincizecimile Postului Mare ì Pa`tilor166. S ne amintim ì de ciclul celo opt duminici ce urmeaz Pa`tilor n Octoihul lui Sever al Antiohiei.167 Dar realit\ile cultice pre-(sau ne-)cre`tine din domeniul calendaristic men\ionate, ca ì teoriile muzicale ì cosmologice, sau reprezentrile ì specula\iile mistico-simbolice legate de numr (n particular numrul opt) ale filozofilor greci, ncepnd cu Pitagora168 ì mergnd apoi pn la gnosticii169, alchimi`tii170 ì neoplatonicii171 contemporani primelor secole cre`tine nu epuizeaz explicarea genezei sensurilor teologice ì liturgic-simbolice ale Octoihului ì ale celorlalte cicluri de slujbe a Bisericii Cre`tine. Este vorba, desigur, cel mult despre penetrarea unor sugestii din direc\ia ideilor amintite n expresile artistice ì liturgice ale cultului, adesea independent de aspectele specific muzicale ì mai totdeauna sub un primat clar al liturgicului172. Acest proces s-ar putea ncadra n dou tendin\e paralele ì complementare de a integra mo`tenirea religioas precre`tin [...] [ì] de a nzestra cu o dimensiune universal mesajul lui Hristos. Prima tendin\, ì cea mai veche, se manifest n asimilarea ì revalorizarea simbolismelor ì scenariilor mitologice de origine biblic, oriental sau pgn. A doua tendin\, ilustrat mai ales de specula\iile teologice ce ncep din sec.al III-lea, se strduie`te s universalizeze cre`tinismul cu ajutorul filozofiei grece`ti, mai ales al filozofiei
Eric Werner, op.cit., 223 `.u. Ibid., p.224. 168 V. o trecere n revista a acestor idei antice la Thodore Grold, op.cit., p.2 s.u., 5471 (cap.II: L'esthtique musicale des derniers philosophes de l'antiquit). 169 Ibid., p.50-52; Eric Werner, op.cit., p.221 s.u.; Egon Wellesz, op.cit., p.64-71 (cap.II,V,a: Gnostic Formulae of incantation). 170 Klaus Wachsmann, op.cit., p.59-77. (cap.II,I: Die Theorie des Zosimos von Panopolis); Egon Wellesz, op.cit., p.72-77 (cap.II,V,b: Greek alchemists on music). 171 Thodore Gerold, op.cit., p.66-71; Egon Wellwsz, op.cit., p.55-60 (cap.II,III: Neoplatonic Influences on musical Theory). 172 Klaus Wachsmann, op.cit., p.98; Gustave Reese, op.cit., p.75.
166 167
55
neoplatonice173, ca ì o omologare ì o unificare a tradi\iilor religioase precre`tine174. Mult mai mult ns este vorba despre o crea\ie teologic original, care consider curgerea timpului prin sarbatorile anului bisericesc, cu cntrile sale, ca o perioad de pregtire ntru credin\ pentru cele viitoare, dar totodat trind (experiind) eshatonul n prezent175. Iar baza fenomenului Octoihului n Biserica Cre`tin este simbolismul liturgic al nv\turii ortodoxe despre cea de-a opta zi176, pe care Sf. Vasile cel Mare o nume`te icoana veacului177, veacul cel fr de moarte ì fr de sfrìt178, asemuit de Sf.Maxim Mrturisitorul cu al optulea brbat al femeii din pilda imaginat de saduchei spre a fi desluìt de Mntuitorul (Mt.22,23-32) ì care se refer la vremurile ultime, ale nvierii mor\ilor ì ale vie\ii viitoare, n care firea temporal ì-a primit sfrìtul179. Sau, dup cum spune Sf.Ioan Damaschin, al optulea veac este veacul ce va s fie [...] o singur zi nenserat, cnd soarele drept\ii va strluci luminos peste cei drep\i180 pentru a nu alege dect un mic numr de exemple din scrierile unor Sfin\i Prin\i care s-au bucurat de o recep\ie deosebit n Biseric ì al cror nume este legat n mod special de domeniul liturgic181.
Mircea Eliade, Istoria credin\elor ì ideilor religioase, vol.II, ed.II, Bucure`ti, 1991, p.365 `.u. Ibid., p.369. 175 Antonios E.Alygizakes, E Oktaehia sten ellinike leitourgike hymnografia, Thessalonike, 1985, p.295. 176 Ibid., p.294; v. si p.55-82 (cap.2 Symbolismoi kai morfologikes proypotheseis). 177 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.II), trad. de Pr.Dumitru Fecioru, n Scrieri, partea ntia, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.96 (PG 29,52). 178 Sf.Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, trad. de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, n Filocalia, vol.III, Sibiu, 1948, p.133 (PG 90,392). 179 Ibid.,131-133 (PG 90,390-392). 180 Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica..., p.46 (PG 94,864). 181 Sf.Vasile cel Mare, mai ales pentru Sf.Liturghie ce i poart numele, Sf.Maxim Mrturisitorul pentru Mistagogia sa, una dintre cele mai vechi ì mai grandioase tlcuiri ale Sf.Liturghii, iar Sf.Ioan Damaschin, cel pu\in pentru atribuirea tradi\ional a alctuirii Octoihului.
173 174
56
b. Semnifica\ia ciclului liturgic n tratatul Despre Sfntul Duh al Sfntului Vasile cel Mare
Un fragment din tratatul Despre Sfntul Duh al Sf.Vasile cel Mare, n care acesta vorbe`te despre nv\turile nescrise ale Bisericii, prezint un interes deosebit prin relevan\a sa teologic ì liturgic pentru domeniul de care ne ocupm182. n acest fragment, care este o tlcuire liturgic a unuia dintre Sfin\ii Prin\i cei mai importan\i n legtur cu structurarea cultului cre`tin, putem observa deja (n sec.al IV-lea !) cele mai multe dintre sensurile elementelor ciclice existente ì astzi n slujbele Bisericii Ortodoxe ì, implicit, n cntarea liturgic. n primul rnd, atunci cnd Sfntul Vasile cel Mare se refer la rugciunile pe care le facem stnd n picioare, n zi de duminic (ì privind spre rsrit, cum spune cteva rnduri mai nainte de fragmentul citat183) este n mod evident vorba despre un
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.80 `.u. (PG 32,189-192; dm n not textul integral al traducerii, pentru a fi clar contextul general al analizelor ulterioare): Facem rugciuni stnd n picioare, n zi de duminic, dar nu cunoa`tem to\i motivul. (Facem aceasta) nu numai pentru a ne reaminti prin aceast pozi\ie, n ziua nvierii, de harul ce ni s-a dat - de faptul c am nviat mpreun cu Hristos ì c trebuie s privim ctre cele de sus - ci ì pentru c (aceast zi) pare s fie chipul veacului viitor. De aceea, deì este nceputul zilelor (sptmnii), nu a fost numit de Moise prima, ci una, Pentru c, zice (Scriptura), s-a fcut seara ì s-a fcut diminea\ (ì a avut loc) o zi (Fac.1,5), ca ì cum aceeaì zi avea s aib loc de mai multe ori. Aceast zi este una ì n acelaì timp a opta ì (simbolizeaz) pe acea cu adevrat una ì a opta zi, la care s-a referit Psalmistul n unele suprascrieri ale psalmilor (Ps.6 ì 11); este starea care se va arta dup acest timp, ziua cea fr de sfrìt, care nu cunoa`te seara nici a doua zi, acel veac netrector ì fr sfrìt. Prin urmare, Biserica ì nva\ fiii s se roage n aceast zi stnd n picioare, pentru ca prin continua reamintire a vie\ii celei fr de sfrìt, s nu neglijeze (s-ì procure) merindele (necesare) n vederea mutrii (la alt via\). Via\a viitoare, despre care credem c va avea loc n veacul viitor, este simbolizat de toat (perioada) Cinzecimii. Cci acea zi una ì prima, nmul\it de àpte ori cu àpte, alctuie`te perioada de àpte sptmni sfinte ale Penticostarului. ncepnd cu Duminica, se reia acel ciclu de 50 de ori, sfrìnd cu Duminica. n felul acesta (aceast perioad) se aseamn ve`niciei, care, ca ntr-o mi`care ciclic, ncepe de la un punct ì la acelaì punct ajunge. Biserica ne-a nv\at c n aceast perioad s facem rugciuni stnd n picioare, pentru ca s ne ridicm cu mintea de la cele prezente la cele viitoare. 183 Ibid., p.80 (PG 32,189-192).
182
57
Testament, n contextul altor nv\turi nescrise, transmise prin Tradi\ie, despre practicile liturgice cre`tine obi`nuite: semnul crucii, rnduielile Botezului etc.184 Dar, n mod special, este vorba despre ziua de Duminic, n care cre`tinii se adunau pentru cultul lor, instituit de Mntuitorul, nc din vremurile apostolice185. n al doilea rnd, caracterul ciclic al slujbelor este de asemenea limpede nf\isat, fiind pus n legtur cu structura sptmnii (unde apare ì a opta zi, ca fiind tot una cu ziua cea una) ì cu Cincizecimea, aceasta fiind socotit ca ì alctuit din àpte sptmni (de àpte ori cte àpte zile), plus a opta duminic. ns cel mai important aspect al textului analizat este tlmcirea teologic ì liturgic pe care o d elementelor amintite, tlmcire ntemeiat pe datele Revela\iei ì ale Tradi\iei. Ciclul liturgic este simbolul ve`niciei (simbol liturgic, n contextul dat), fie c este vorba de sptmn (n care a opta zi este iarì ziua cea una) sau de Cincizecime, n care cele de àpte ori cte àpte zile (ca tot attea zile-Duminici, ce reiau de 50 de ori Duminica nvierii) se ncheie cu a opta Duminic (sptmnal) - aà nct ncepnd cu Duminica [...] [ì] sfrìnd cu Duminica, n felul acesta [...] se aseamn ve`niciei, care, ca ntr-o mi`care ciclic, ncepe de la un punct ì la acelaì punct ajunge186. Mult mai important dect asemnarea mi`crii ciclice cu ve`nicia este ns semnifica\ia Duminicii, pe care Sf.Vasile cel Mare o consider revelat, punnd-o n legtur cu nceputul tuturor lucrurilor, consemnat n Cartea Facerii (1,5). Aceast zi, cea dinti, de fapt cea una a Facerii ì a nvierii Domnului, pare s fie chipul veacului viitor (s.n.) [...]. Aceast zi este una ì n acelasi timp a opta ì (simbolizeaz) pe cea cu adevrat una ì a opta zi [...]; este starea care se va arta dup acest timp, ziua cea fr de sfrìt, care nu cunoa`te seara nici a doua zi, acel veac netrector ì fr sfrìt [...]
fapt sau, oricum, un cadru liturgic - pentru c imediat anterior fuseser men\ionate slujbele ì jertfele (liturgice ale) Vechiului
Via\a viitoare, despre care credem c va avea loc n veacul viitor,

184 185
186
srbtorii Duminicii). Sf.Vasile cel Mare, op.cit., p.81 (PG 32,192).
Ibid., p.79 s.u. (PG 32,188 `.u.). V. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.147 `.u. (cap.IV,2: Vechimea
58
aspectului oarecum exterior ì chiar fizic al revenirii repetate n acelaì punct - putea s sugereze, pe de o parte, caracterul artificial, construit ì omenesc, al simbolului, iar pe de alt parte, putea s induc un sens doar temporal, pmntesc, istoric, ntructva cantitativ, n ceea ce prive`te ve`nicia. Dar Sf. Vasile cel Mare este con`tient de marea deosebire dintre un simbol cu rdcina n Revela\ia sau instituirea dumnezeiasc ì o alegorie omeneasc188, aten\ionnd desluìt n aceast privin\. O scurt parantez referitoare la folosirea ì aprecierea deosebit a simbolului ì a alegoriei de ctre Sf.Vasile cel Mare poate fi mai ales lmuritoare. Spre exemplu, n legtur cu Facerea, despre cele spuse de nv\atii no`tri din Biseric [...] [ce] vorbesc despre despr\irea apelor ì [care], sub pretextul unei nv\turi duhovnice`ti ì a unor gnduri mai nalte, au recurs la alegorie, zicnd c prin ape se n\eleg, n chip figurat, puterile spirituale ì netrupe`ti189 el arat c trebuie s respingem cuvintele acestea ca pe ni`te interpretari fcute n vis ì ca pe ni`te basme bbe`ti! S n\elegem prin ap, apa; iar despr\irea fcut de trie s-o interpretm potrivit cauzei date de Scriptur (s.n.)190, adic potrivit sensului spiritual revelat. Iar dac apele cele mai presus de ceruri sunt luate vreodat spre slvirea Stpnului ob`tesc al universului, noi pe acelea nu le socotim firi cugettoare [...]. Iar dac cineva va spune c cerurile sunt puteri contemplative, iar tria, puteri lucrtoare ì svrìtoare ale lucrrilor pe care le au de ndeplinit, s privim cuvintele lui ca pe ni`te cuvinte
187 188
este simbolizat de toat (perioada) Cincizecimii. Cci acea zi una ì prima, nmul\it de àpte ori cu àpte, alctuie`te perioada de àpte sptmni ale Penticostarului (s.n.).187 Asemnarea mi`crii ciclice cu ve`nicia - datorat
legile alegoriei; nu le-am descoperit eu, ci le-am gsit n lucrrile altora. Cei care nu interpreteaz cuvintele Scripturii n sensul lor propriu [...] adic cei care folosesc interpretarea alegoric, au ncercat s dea credit Scripturii, punnd n seama ei propriile lor idei, schimbnd sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat. nseamn, ns, s te faci mai n\elept dect cuvintele Duhului, cnd, n chip de interpretare a Scripturii, introduci n Scriptura ideile tale. Deci, s fie n\eleas Scriptura aà cum a fost scris. 189 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.III)..., p.107 (PG 29,73). 190 Ibid., p.108 (PG 29,76).
Ibid., p.80-81 (PG 32,192). Idem, Omilii la Hexaemeron (Omilia a IX-a)..., p.170 s.u. (PG 29,188): Cunosc
59
bruma, frigul ì arì\a nu sunt firi spirituale ì nevzute, pentru c n profe\ia lui Daniil sunt puse s laude pe Creatorul universului; iar cei cu mintea sntoas socotesc cuvintele lui Daniil, interpretate n chip spiritual (s.n.), ca ni`te cuvinte care completeaz slava adus Ziditorului.191 Deci alegoriile ì cuvintele plcute fcute sub pretextul unei nv\turi duhovnice`ti ì a unor gnduri mai nalte sunt altceva dect cele interpretate n chip spiritual, ì acest fapt pare sa fie un principiu general al teologhisirii la Sf.Vasile cel Mare, dup cum vedem ì dintr-o alt mrturisire a sa: e vorba s cercetez alctuirea lumii ì s contemplu universul, nu pe temeiul principiilor filozofiei lumii, ci pe temeiul nv\turilor pe care Dumnezeu le-a dat (s.n.) lui Moisi, slujitorul lui, Care i-a vorbit lui Moisi aievea, nu prin enigme [...] [ì] nici nu cutam cuvinte care s sune frumos la ureche, ci, n orice mprejurare, preferm cuvintele cu n\eles bun.192 Iar n alt parte el avertizeaz c nimeni s nu compare dumnezeiasca noastr nv\tur, care este simpl ì neme`teùgit cu curiozit\ile celor care au filozofat despre cer. Pe ct de frumoas este frumus\ea femeilor cinstite fa\ de a curtezanelor, pe att este de mare ì deosebirea dintre nv\turile noastre ì nv\turile filosofilor profani. Ace`tia prezint n nv\turile lor probabilit\i siluite (s.n.); aici n Scriptur, adevrul st de fa\ (s.n.), lipsit de cuvinte me`teùgite.193 Revenind la fragmentul analizat se poate spune c ntr-un astfel de context - pe care-l putem numi metodologic - Sf.Vasile cel Mare lmure`te ì sensurile spirituale ale ciclului temporal, ale zilei cea una ì ale Duminicii (sensurile spirituale fiind cele care dau valoarea simbolic-liturgic), ntemeindu-le pe Sfnta Scriptur ì pe interpretarea autentic a Tradi\iei Biserice`ti, transmis n cuvintele cele de tain194 ale nv\turilor nescrise ale Bisericii195 - aà cum
plcute, dar nu vom spune c sunt adevrate (s.n.). Tot aà nici roua,
Ibid. Ibid.(Om.VI), p.131-133 (PG 29,117-121). 193 Ibid.(Om.III), p.107 (PG 29,73). 194 Ibid.(Om.II), p.95 (PG 29,49). 195 Idem, Despre Sfntul Duh..., p.81 (PG 32,193).
191 192
60
n felul acesta, fa\ de sensul temporal cantitativ pe care-l poate sugera ciclul singur, semnifica\ia revelat a Duminicii (care este acelaì lucru cu o instituire dumnezeiasc a simbolului liturgic care este Duminica197), asociat ciclului, aduce un incomparabil plus calitativ. Duminica este chipul veacului viitor198, al eshatonului. Ciclul liturgic, fie n cazul sptmnii (cu a opta zi aceeaì ca ì cea una), sau n cel al Cincizecimii (cu a opta Duminic ajungnd tot acolo de unde a plecat cu prima Duminic, adica tot la Duminic), este simbol al ve`niciei nu numai pentru c mi`carea ciclic se aseamn cu ve`nicia, ci mai ales pentru c aceste perioade (sau timpuri liturgice) sfinte sunt ntr-un fel chipuri sau extensiuni ale Duminicii199 - cea care este, aà cum am vzut, simbolul eshatonului, chipul veacului viitor. Ve`nicia simbolizat de ciclurile liturgice nu este o ve`nicie ciclic cu coresponden\ mecanic sau fizic, ci este ve`nicia eshatonului simbolizat de Duminic, n care prin nviere s-a restabilit pentru crea\ia czut starea originar - sacramental deja, iar n mod desvrìt n veacul viitor. Fiind n legtur cu Dumunica, fiind alctuite (dup cum spune Sf.Vasile cel Mare) de acea zi ì mprtìndu-se prin aceasta din ve`nicia veacului viitor (cu al crui chip a fost nvrednicit Duminica), ciclurile liturgice ì trag puterea simbolic, n ultim instan\, din nvierea Mntuitorului, prin care ì Duminica ì-a regsit chipul de zi cea una, acelaì cu cel de
Hexaemeron196.
putem vedea ì n alte scrieri ale sale, spre exemplu n Omiliile la
Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.II)..., p.95 `.u. (PG 29,49-52). S-ar putea vorbi despre o instituire liturgic a Duminicii n msura n care aceasta este (sau actualizeaz liturgic ì simbolic) att Ziua Facerii ct ì a nvierii, iar mai apoi ì a Pogorrii Duhului Sfnt, toate aceste evenimente ale Mntuirii aprnd men\ionate ì n fragmentul analizat din scrierea Sf.Vasile cel Mare Despre Sfntul Duh..., p.80-81 (PG 32,192); cp. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.146 (Sect.I, Partea a patra, Cap.IV,1., Temeiurile instituirii duminicii ca srbtoare sptmnal). 198 Sf.Vasile cel Mare Despre Sfntul Duh..., p.80 (PG 32,192). 199 Cci acea zi (s.n.) una ì prima, nmul\it de àpte ori cu àpte, alctuie`te perioada de àpte sptmni sfinte (s.n.) ale Penticostarului, cf.Ibid., p.81 (PG 32,192).
196 197
61
dincolo de sptmn, al zilei a opta (chip sfin\it ì prin Pogorrea Sfntului Duh, la cellalt capt al Cincizecimii200). Caracterul pascal al Duminicii este mprtìt astfel ì de ciclurile liturgice ale Bisericii, care ì gsesc n el ntemeierea lor simbolic-liturgic. ntr-un mod nrudit cu problema rela\iei mai nainte amintit dintre alegorie ì simbol, o remarc este necesar ì n legtur cu folosirea numerelor la Vasile cel Mare, deoarece n fragmentul studiat apare ziua cea una ì a opta, sptmna (ciclul de àpte zile sau de sptmni de zile), cincizecimea (de cincizeci de zile) ì este `tiut c preocuparea pentru numr201 constituia un lucru obi`nuit pentru cugetarea pgn antic202 - ea nso\ind, dup cum am artat n subcapitolul precedent, ì cristalizarea istoric a Octoihului. Un alt fragment din tratatul Despre Sfntul Duh ajut la situarea corect n aceast problem, atunci cnd avertizeaz asupra necesit\ii folosirii cuvenite a numerelor, artnd c transmi\nd (nv\tura) despre Tatl, Fiul ì Sfntul Duh (despre Sfnta Treime n.n.), Domnul nu s-a folosit de numere [...] ci ne-a fcut cunoscut credin\a care duce la mntuire (folosindu-se) de nume sfinte. Pentru c credin\a este cea care ne mntuie`te, iar numrul a fost conceput ca semn care ne face cunoscut totalitatea persoanelor [...] [cci] cele de necuprins sunt mai presus de orice numr [...] [ì] dac trebuie s ì numrm (se cuvine s fim aten\i) ca nu cumva prin aceasta s pctuim mpotriva adevrului.203 n spiritul acestor considera\ii, ziua Duminicii, cea una ì a opta, este chipul nvierii ì a veacului viitor (la fel ca ì desfùrarea ei n ciclurile de àpte ì cincizeci de zile) nu n virtutea vreunei specula\ii asupra poten\ialit\ilor simbolice ale
Cp. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.146 (Sect.I, Partea a patra, Cap.IV,1: Temeiurile instituirii duminicii ca srbtoare sptmnal). 201 Este vorba despre preocuparea pentru numr att considerat n sine, matematic, ì legat de msurtoare sau numrtoare, ca ì despre specula\iile filozofice, simbolice ori alegorice n legtur cu numrul. 202 Un reflex al problemelor ntlnirii spiritului exact (`tiin\ific ntr-un sens restrns) cu duhul Revela\iei l putem vedea ì la Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.IX)..., p.170 `.u.(PG 29,189), acolo unde acesta vorbe`te despre inutilitatea numerelor precise asociate msurtorii pmntului pentru referatul biblic al Crea\iei, care cuprinde doar cele absolut necesare pentru mntuire. 203 Sf.Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfnt..., p.59 (PG 32,149).
200
62
numerelor respective, ci ca urmare a rnduielilor dumnezeie`ti, descoperite n Iconomia Facerii ì Mntuirii. * n legtur cu aspectele muzicale ale Octoihului, desigur c Sf.Vasile cel Mare nu vorbe`te nicieri, la modul direct, despre vreo rnduire a cntrilor liturgice dup oarecare opt glasuri. ns pentru aprecierea corect a situa\iei trebuie s \inem seama ì de o serie de al\i factori. Astfel, n numeroase alte scrieri ale sale, Sf.Vasile cel Mare d dovad de o bun informare ì uneori ne las chiar s bnuim o oarecare pricepere n problemele muzicale ale timpului su. Termenii, referirile, alegoriile ì sugestiile de natur muzical abund n opera sa. El face men\iune de unele moduri ale muzicii grece`ti (doric,204 frigian205) - crora le cunoa`te efectele asupra sufletului omenesc206, conform concep\iilor antice despre ethos ì katharsis207 - ì cunoa`te de asemenea ideile de origine pitagoreic ale filozofilor antici despre muzica (armonia) sferelor208, produs (n descrierea Sf.Vasile cel Mare) de mi`carea planetelor, care, pentru c se mi`c contrar mi`crii ntregului cer, prin despicarea eterului, scot un sunet att de plcut si armonios, nct ntrece dulcea\a cntecelor209, fr a putea fi ns auzit, din cauza obi`nuin\ei210. Aminte`te fapte biblice211, legendare (despre
Idem, Omilia a XXII-a catre tineri, n Scrieri, Partea ntia, trad. de Pr.Dumitru Fecioru, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.578 `.u. (PG 31,584). 205 Ibid., p.576 (PG 31,580). 206 Ibid., loc.cit.(p.576; PG 31,580); v. ì Ibid., p.578 `.u. (PG 31,584). 207 Asupra acestui subiect v. Hermann Abert, Die Lehre vom Ethos in der griechischen Musik, Leipzig, 1899. 208 Thodore Grold, op.cit., p.2. 209 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.III)..., p.100 (PG 29,57). 210 Ibid., loc.cit.(p.100; PG 29,57): asemnarea cu obi`nuin\a datorit creia fierarii nu mai simt zgomotul din fierrii, pentru c li se bate mereu cu ciocanul n urechi (loc.cit) poate trimite de asemenea la legenda potrivit creia Pitagora a descoperit rela\iile numerice corespunzatoare sunetelor muzicale observnd zgomotul loviturilor a patru ciocane btnd ntr-o fierrie, cf.Dem.Urm, Acustic ì muzic, Bucure`ti, 1982, p.93 s.u. 211 Sf.Vasile cel Mare, Omilia a XXII ctre tineri..., p.578 (PG 31,581-584): David, poetul sfintelor cntri, (folosindu-se de acestea) a slobozit pe mpratul Saul, dupa cum se spune, de duhul cel rau (I Regi, 16,23).
204
63
Pitagora212, despre cntecele sirenelor213) sau istorice (despre Alexandru214), legate de muzic ì cntare ì descrie minu\ios (dar judecndu-le foarte aspru) aspectele duntoare a muzicii pagne din vremea sa - spectacole unde se cnt cntece de desfru ì de ruìne215 - recomandndu-le cre`tinilor s se ab\in de la ea216. Vorbe`te chiar despre exerci\iul dificil, intens ì de lung durat, la care trebuie s se supun cel ce se ocup de cntare ì muzic217 ì, ntr-o clasificare a artelor, aèaz cntatul la flaut, alturi de dans, n rndul artelor numite practice218. Folose`te multe compara\ii muzicale219 ì mai ales no\iunea de armonie, fie n sensul propriu-zis muzical (dar urmrind totdeauna ì o trimitere spiritual)220, fie ntr-unul mai general, aplicat de cele mai multe ori ordinii dumnezeie`ti a Crea\iunii221, dar ì alctuirii omului ì rela\iei dintre suflet ì trup (fapt)222, vorb ì fapt223, dintre Duhul lui
Ibid., p.578 `.u. (PG 31,584). Ibid., p.569 (PG 31,569). 214 Ibid., p.576 (PG 31,580). 215 Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.IV)..., p.110 (PG 29,77). Cp. ì Ibid. (PG 29,80):
212 213
aceste spectacole desfrnate sunt o `coal ob`teasc de desfru pentru cei care stau ì le privesc, iar melodiile armonioase ale flautelor ì ale cntecelor de ruìne se nscuneaz n sufletele asculttorilor ì nu fac altceva dect s-i conving s se desfrneze ì s joace dup ritmul chitarelor ì flautelor; v. ì Idem, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.190 (PG 29,224). 216 Idem, Omilia a XXII-a ctre tineri..., p.578 `.u. (PG 31,581): urechile s nu primeasc n suflet cntece de ruìne [...]. De aceea trebuie s lua\i parte la aceast muzic la mod acum tot att de pu\in ca ì la orice alt fapt ruìnoas. 217 Ibid., p.575 `.u. (PG 31,577-580). 218 Idem., Omilii la Hexaemeron (Om.I)..., p.78 (PG 29,17). 219 Idem, Omilia a XXII-a ctre tineri..., p.572 (PG 31,576): muzicantul nu ngduie de bun sa voie s-i fie dezacordat lira ì nici dirijorul nu ngduie s aib un cor care s nu cnte ct mai armonios. 220 Ibid., loc cit.(p.572; PG 31,576). 221 Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.I)..., p.78 (PG 29,20): Moisi \i-a artat pe Me`ter, Care nu numai c a intrat n fiin\a tuturor celor din lume, dar a ì pus toate pr\ile ei n armonie (s.n.) unele cu altele ì a fcut un tot armonic (s.n.), corespunzator ì de acord cu El.; cp. ì Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.III)..., p.108 (PG 29,76): chiar adncul [...] cuprins ì el n corul ob`tesc al crea\iei [...] potrivit glasurilor puse n el, mpline`te n chip armonios (s.n.) cntarea de laud n cinstea Creatorului. 222 Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.236 `.u. (PG 29,505-508): Faptele trupului nostru, care duc la slvirea lui Dumnezeu, sunt psalmi, atunci cnd trupul, n armonie
64
Dumnezeu ì sufletul omului224, sau n cazul armoniei duhovnice`ti225 ce urmeaz contempla\iei dumnezeie`ti a aceluia care-ì pune via\a n armonie (s.n.) cu o contempla\ie ca aceasta226. * nc un aspect se cuvine s fie subliniat n fragmentul analizat, din tratatul Sf.Vasile cel Mare Despre Sfntul Duh, ì anume, este vorba despre dimensiunea duhovniceasc ì pastoral a actelor liturgice ì simboalelor nf\iàte227. Prezentarea semnifica\iilor simbolice ale Duminicii ì ale ciclului liturgic (pascal) nu mbrac haina unei expuneri abstracte, pur intelectuale, ci implic permanent pe cititor (ca ì pe autor) n realitatea teologic ì liturgic-sacramental descris. Dincolo de folosirea aproape exclusiv a persoanei ntia plural - facem rugciuni [...] pentru a ne reaminti [...] de harul care ni s-a dat de faptul c am nviat mpreun cu Hristos ì c trebuie s privim ctre cele de sus [...]228 - ce poate da impresia unei implicri automate, formale, mai mult de natur gramatical, chiar ì n cazul nuan\elor imperative - n aceast perioad s facem rugciuni stnd n picioare, pentru ca s ne ridicm cu mintea de la cele prezente la cele viitoare [...]229 - deci, dincolo de aceste
(s.n.) cu ra\iunea, ne face s nu svrìm nimic distonant n mi`crile noastre [...]. Lui Dumnezeu i atribuim toat starea sufletului nostru, care este n armonie (s.n.) cu faptele noastre. 223 Ibid. (Ps.XLVIII), p.311 `.u. (PG 29,436): Psaltirea este un instrument muzical care scoate sunete n armonie (s.n.) cu melodia vocii. Aàdar psaltirea cea ra\ional se deschide, mai cu seam atunci cnd faptele sunt svrìte n deplin acord cu cuvintele. 224 Ibid. (Ps.XLV), p.299 (PG 29,416): poate privi tainele dumnezeie`ti [...] numai acela care poate fi instrument muzical armonios (s.n.) al fgduin\ei, nct, n loc de instrumentul muzical numit psaltire, sufletul lui s fie mi`cat prin lucrarea Sfntului Duh. 225 Ibid. (Ps.XXIX), p.239 (PG 29,312): To\i c\i sunt cuvioì ì pstreaz dreptatea cea ctre Dumnezeu, toti aceia pot s cnte lui Dumnezeu psalmi n chip armonios (s.n.), urmnd ritmurile cele duhovnice`ti. 226 Ibid. (Ps.XXVIII), p.224 (PG 29,285). 227 Unele dintre aceste aspecte, legate la modul general ì de cntarea liturgic, vor fi tratate, n mod special, n Cap.II al acestui studiu, Alte aspecte reologice ale cntrii
liturgice ortodoxe.
228 229
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.80 (PG 32,192). Ibid., p.81 (PG 32,192).
65
aspecte ce pot prea nc exterioare, relevarea n\elesurilor esen\iale pentru mntuire, ale cuvintelor, dar ì ale gesturilor (actelor liturgice), este mai ales ceea ce implic personal. Astfel nct, ca ntr-un mic rezumat al nv\turii de credin\, aflm c facem rugciuni stnd n picioare, n zi de duminic [...] pentru a ne reaminti prin aceast pozi\ie (s.n.), n ziua nvierii, de harul care ni s-a dat - de faptul c am nviat mpreun cu Hristos, ì c trebuie s privim ctre cele de sus (s.n.) [...]230, iar Biserica ì nva\ fii s se roage n aceasta zi stnd n picioare, pentru ca prin continua reamintire a vie\ii celei fr de sfrìt (s.n.), s nu neglijeze (s-ì procure) merindele (necesare) n vederea mutrii (la alt via\). (s.n. - ì care) este simbolizat de toat (perioada) Cincizecimii.231 Pentru credincioì ve`nicia veacului viitor este important nu ca ì mrime ontologic independent de noi, ci ca ì via\ de care ne mprtìm (devenind a noastra) ì pentru care trebuie s ne strduim a o dobndi, adic a ne procura, de aici, merinde. De asemenea, Biserica ne-a nv\at ca n aceast perioad s facem rugciuni stnd n picioare, pentru ca s ne ridicm cu mintea (s.n.) de la cele prezente la cele viitoare. Dup fiecare
Via\a viitoare, despre care credem c va avea loc n veacul viitor
ngenunchere ne ridicm pentru a arta c datorit pcatului am czut la pmnt, ns datorit iubirii de oameni a Celui care ne-a creat, am fost chema\i la cer (s.n.).232 Prin urmare, fiecare dintre
gesturile ì atitudinile liturgice - aici asociate ì semnifica\iilor Duminicii ì celor ale ciclului liturgic al Cincizecimii - dezvluie o bog\ie de n\elesuri simbolice ì de nv\turi mntuitoare, pe care, n mod firesc (n ordinea iconomiei biserice`ti) suntem chema\i s ni le apropriem. Rezumnd, se poate spune ca Sf.Vasile cel Mare pleac, n scurta sa expunere despre nv\turile nescrise ale Bisericii [...] care au atta nsemnatate pentru credin\233, de la cuvinte ì gesturi (rugciuni stnd n picioare duminica, ridicri dup ngenuncheri) pe care credincioìi le svrèau deja n cadrul slujbelor, el nemaifcnd dect s descopere nc ceva din sensul tainic, ascuns,
Ibid., p.80 (PG 32,192). Ibid., p.81 (PG 32,192). 232 Ibid.(p.81; PG 32,192). 233 Ibid.(PG 32,193).
230 231
66
duhovnicesc, al respectivelor acte liturgice, care s ajute ca mprtìrea din realitatea sacrmental s fie ct mai nemijlocit (existen\ial, am spune astzi) ì progresarea ct mai nsemnat pe calea mntuirii. Pentru c, n ultim instan\, Biserica (s.n.) ne-a nv\at234 toate acestea. * Luate toate la un loc, adic sensurile pascale ì eshatologice, ca ì cele duhonice`ti, ale Duminicii (ca ziua cea una ì a opta) ì ale ciclurilor liturgice, mpreun cu datele privind muzica contemporan lui rmase n scrierile Sf.Vasile cel Mare - aceasta din urm avndu-ì originea n antichitatea elin (modurile, ideile estetice etc.) sau iudaic (psalmii235 ì psalmodia, ca modalitate specific de cntare a lor236) - ansamblul acestor date, aàdar, ne conduc spre concluzia c dac nu chiar toate, n orice caz majoritatea elementelor ì principiilor liturgice ì muzicale, care vor duce mai trziu pn la structurarea actual a Octoihului sub multiplele sale aspecte, existau ntr-o form destul de clar deja n vremea Sf.Vasile cel Mare (sec.al IV-lea). i, lucru foarte important, acesta considera o parte dintre ele - cele mai importante, adic cele referitoare la aspectul liturgic ì simbolic - ca ì date ale Tradi\iei, deci mult mai vechi ! Astfel, cei care au urmat mai trziu Sfntului Vasile cel Mare n aceast direc\ie (mai ales Sf.Ioan Damaschin fiind, n sec.al VIII-lea, un reper tradi\ional pentru structurarea Octoihului) au trebuit s aduc numai un plus de organi(ci)zare n economia liturgic general a Bisericii (n particular, a cntrii liturgice) pentru a se ajunge la starea de astzi a slujbelor ortodoxe. Iar la captul acestor considera\ii se impune n mod firesc concluzia c structurii complexe muzical-liturgice actuale a Octoihului, care poate fi pus n rela\ie cu diferitele specula\ii mistico-simbolice legate de numrul opt sau cu realit\i cultice ì calendaristice din marginea sau dinafara Bisericii cre`tine, cu att
234 235
Sf.Vasile cel Mare consider psalmii drept cntarea potrivit cre`tinilor, cf. idem, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213): Psalmul este glas al Bisericii; v. ì ibid. p.183 `.u. (PG 29,212 s.u).
236
Ibid.(PG 32,192).
Egon Wellesz, op.cit., p.35 `.u. (cap.I,IV: The Legacy of the Synagogue).
67
mai mult i pot fi cutate ì gsite originile autentice n nsì nv\turile Bisericii despre ziua cea una ì a opta ì despre Cincizecime, pstrate n Duhul Sfintei Tradi\ii ì ntemeiate pe Descoperirea Dumnezeiasc.
c. Sfin\irea timpului
Cele opt Duminici ale Cincizecimii (cu toat bog\ia semnifica\iei lor pascale, izvornd din evenimentul nvierii) se revars n tot restul anului, desfùrndu-se n cincizecimile repetate ale seriilor de cte opt sptmni ale Octoihului (ce cuprinde cntarile nvierii237). Se poate spune c acestea adun sacramental timpul lumii, (re)vrsndu-l n ve`nicia zilei cea una ì dinti a Crea\iei ì nvierii, a mpr\iei lui Dumnezeu. Vremea nvierii, Ziua nvierii (dup primele cuvinte ale Canonului ì ale Slavei de la Laudele din Duminica nvierii)238, care nu mai \ine seama de timpul msurat de anii ì lunile timpului istoric, depìndu-l nemsurat, este prezent deja (sacramental) n simbolul ciclului liturgic anual numit cu dat schimbtoare, ce ì are nceputul (ì temeiul) n Duminica nvierii. Ciclul Cincizecimilor Octoihului (ce continu pe cele ale Postului Mare ì ale Penticostarului) este astfel simbolul liturgic continuu al plinirii eshatologice, ce se suprapune peste ciclul anual (mai istoric, cu dat fix) al Mineelor, prefcnd liturgic mereu timpul istoric al Bisericii n ve`nicia eshatonului - sau, altfel spus, timpul istoric al Bisericii fiind totodat, sacramental, veacul viitor. Apropriindu-ì ritmurile ciclurilor Crea\iei ì ale Mntuirii ziua (cea una ì a opta), sptmna Facerii, lunile ì anii deosebi\i de luminatorii zilei a patra (Fac.1,14) ì
Dup cum spune subtitlul (sau titlul complet al) cr\ii Octoihului: Octoih Mare care cuprinde cntrile nvierii pentru toate zilele sptmnii pe cele opt glasuri biserice`ti, cf.ed.VI, Bucure`ti, 1975.
237 238
Conf.univ.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Ene Brani`te, Prof.Onorar Chiril Pistrui, Cntrile Penticostarului, Bucure`ti, 1980, p.9; 80.
68
cele vechi ì cele noi, Legea ì Pogorrea Duhului Sfnt), aceasta din urma, cincizecimea, ì depìnd oarecum deosebirea pmnteasc dintre cicluri, ca fiind chipul zilei cea una - slujbele Bisericii sfin\esc timpul lumii, fcnd ca timpul istoric s devin eonul Bisericii, iar evenimentele Mntuirii, deì petrecute istoric o singur dat, s aib o finalitate eshatologic, prin actualizarea sacramental n prezentul liturgic239. n memorialul slujbelor Bisericii - comemorativ-anamnetic, dar ì profetic - este depìt tridimensionalitatea timpului pmntesc (trecut-prezent-viitor)240, fiind recuperate ntr-o recapitula\ie sacramental toate evenimentele esen\iale241. Poate n mod deosebit prin cuvintele cntrilor liturgice lum parte ì noi la momentul n care Fctorul meu, Domnul, lund \rn din pmnt ì nsufle\indu-m cu suflare de via\, ma nviat ì m-a cinstit a fi stpnitor pe pmnt tuturor celor vzute ì locuitor mpreun cu ngerii (prima stihir a Triodului, n Duminica lsatului sec de brnz - a Izgonirii lui Adam din Rai)242, vedem cum Fecioara astzi, pe Cel mai presus de fiin\ na`te (Condacul Na`terii Domnului)243 sau nvierea lui Hristos vznd [...] ne bucurm (din Slujba nvierii)244 etc. Alturi de to\i sfin\ii, crora, la ndemnul cntrii, strgndu-ne laolalt, le prznuim cu dreapt credin\ ì le cinstim cu laude preaslavita ì cinstita lor pomenire (Slava de la Stihoavna Vecerniei din Duminica Tuturor Stin\ilor)245, suntem prezen\i nu doar la recapitularea celor trecute, ci (ntr-o actualizare profetic) ì a celor
cincizecimea descoperirilor vetero- ì neotestamentare (Pa`tile
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.69-72. Constantin Andronikof, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.56. 241 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.47, 75; cp. ì Evangelos Theodorou, La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la liturgie, n vol. L'Eglise dans la liturgie, (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.290 `.u. 242 Triod, ed.VII, Bucure`ti, 1970, p.100. 243 Mineiul pe luna decembrie, ed.V, Bucure`ti, 1975, p.408. 244 Penticostar, ed.VII, Bucure`ti, 1988, p.22. 245 Ibid., p.361.
239 240
69
viitoare246, pn la nfrico`toarea Judecat, fiindc sosit-a ziua, iat naintea uìlor este judecata (Cntarea a patra din Canonul Duminicii Lsatului sec de carne - a nfrico`toarei Judec\i)247 care pune astzi sfrìt tuturor srbtorilor (din Sinaxarul Duminicii Lsatului sec de carne...)248. n timpul recstigat ì prefcut, transfigurat n Sfintele Slujbe ale Bisericii - simboale ale plinirii vremii (Mc.1,15) avem astfel, deja, ocazia pregustrii ve`niciei mpr\iei249. Iar aceasta este posibil, desigur, nu datorit vreunor virtu\i magice ale slujbelor (sau cntrii) n sine, ci prin prezen\a plenar ì unic a lui Hristos (n multiplele sale dimensiuni: creator, istoric, n slav, Domnul Parusiei ì Judec\ii), prezen\ ce este cu putin\ n Biseric, n slujbele ei, prin lucrarea Duhului Sfnt250.
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.46. 247 Triod..., p.43. 248 Ibid., p.46. 249 Constantin Andronikof, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.42, 44, 62 s.u. 250 Boris Bobrinskoy, Liturgie et eschatologie, n vol.Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.37.
246
70
Cap.II Alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe
CAPITOLUL II: ALTE ASPECTE TEOLOGICE ALE CNT{RII LITURGICE ORTODOXE
1.Cuvntul n cntarea liturgic
a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic ì muzica pur

Analiznd titlurile ctorva lucrri de referin\ privind cntarea bisericeasc ortodox - Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc1, sau O istorie a muzicii ì imnografiei bizantine2 (momentul istoric bizantin fiind cel mai important pentru cristalizarea cntrii ortodoxe, cu notele sale specifice, pstrate pn astzi) ì exemplele se pot nmul\i - putem observa distinc\ia care se face ntre partea muzical ì cea imnografic a cntrii liturgice. Acelaì lucru este valabil ì pentru multe alte lucrri ce abordeaz specializat probleme ale cntrii ortodoxe ì care analizeaz fie doar (sau mai ales) aspectele muzicale, fie cele imnografice (ale cntrii). |innd de o anumit metodologie `tiin\ific sistematic (de factur scolastic), ce jeneaz adesea expresia teologic rsritean, ortodox3, distinc\ia men\ionat (altfel acceptabil - cu
Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc, Bucure`ti, 1937. 2 Egon Wellesz, op.cit. 3 Boris Bobrinskoy, (n) Le Mystre de la Trinit - cours de theologie orthodoxe..., p.9, vorbe`te despre metoda clasic a teologiei occidentale [...] [n al crei] cadru `colresc [expresia teologic] se simte incomod (mal l'aise) n numele Tradi\iei
1
71
aten\ionarea necesar asupra alunecrii posibile, din neaten\ie, spre despr\ire) poate ntuneca nepermis de mult legtura de nedesfcut dintre cuvnt ì melos (melodie, muzic) n cntarea liturgic ortodox. Imnografia, ca termen, trimite deja ctre o defini\ie posibil a imnului, ca poezie (spre a fi) cntat. 4 i chiar unul dintre autorii lucrrilor men\ionate la nceput (Egon Wellesz) remarca faptul c n cntarea bizantin (leagnul cntrii ortodoxe) este imposibil, n orice caz, s fie luat n considera\ie textul separat de muzic. Fuziunea cuvintelor ì a muzicii este complet: textele nu pot fi apreciate separat de melodii, nici melodiile separat de cuvintele cu care erau cntate5. Ele sunt intim legate mpreun6. Cu alte cuvinte [vorbind despre natura sau despre fiin\a cntrii biserice`ti], cntarea este o sintez a melodiei ì a cuvintelor omene`ti. Sensul acestei sinteze este o reciproc mbog\ire a elementelor sale: cuvntul d melodiei con\inutul, iar melodia d cuvntului o colora\ie emo\ional corespunztoare.7 Astfel, cuvntul mpreun cu melodia trebuie considerate, n cntarea ortodox, ca o entitate (unitar)8, ca o realitate oarecum de sine stttoare, cu o identitate proprie. Cntarea liturgic, n aceast accep\iune, ì are originea n cuvntul cntat al recitativului liturgic - uzual din cele mai vechi timpuri pentru lecturile sau rostirile cultice9 - ca ì un fel deosebit
ortodoxe celei mai vii, celei mai autentice (tr.n.); la Panayotis Nellas, Omul - animal ndumnezeit, trad. de Ioan I.Ica jr., Sibiu, 1994, p.2, atitudinea vis-a-vis de aceasta stare de lucruri este mult mai radical: s te temi de sistem ca de leu, nva\ Prin\ii; cp. ì Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu..., p.179: E util s ne amintim din timp n timp c binecuvntarea fgduit fiilor lui Dumnezeu trece dincolo de mijloacele de expresie teologic n limitele unui sistem dat. 4 Iosif Sava, Lumini\a Vartolomei, Dic\ionar de muzic, Bucure`ti, 1979, p.103, c.I. 5 Egon Wellesz, op.cit., p.VIII (tr.n.). 6 Ibid., p.157 (tr.n.). 7 Ierom.Ilarion Alfeev, The Russian Theological Thinking about the Church Music..., p.1 (tr.n.). 8 Egon Wellesz, op.cit., p.360. 9 T.Vladyshevskaya, Origin of the Russian Church Music and its Aesthetics, Mill., p.8, mss. dact.
72
de rostire a cuvntului, sau ca o muzic nscut din rostirea, articularea, n general din exprimarea sonor a cuvntului10. Lund fiin\ ca urmare a ntruprii sonore a cuvntului n rostire, melodicitatea unei ntorsturi, a unei melisme a acestei rostiri cntate se poate uneori autonomiza, ca melos (muzical) de sine stttor11. Cntarea liturgic ortodox pstreaz ns unitatea originar a cuvntului cntat, n care muzicalul melodic este doar un aspect, o podoab a manifestrii sonore a cuvntului. Autonomizarea mai nainte amintit a acestui din urm aspect, ca art muzical (pur) n sine, poate avea loc mai ales n condi\iile mai pu\in liturgice ale unei culturi laicizate12. Astfel, n cadrul unit\ii originare cu poten\ialit\i ambivalente a entit\ii care este cntarea, unul dintre aspecte (cel melodic-pur muzical sau cel verbal-poetic, eventual prozaic) poate fi supraevaluat n defavoarea celuilalt - n general n defavoarea unui echilibru liturgic normal, firesc - lucru ce s-a ì ntmplat uneori n cursul istoriei aproape bimilenare a cntrii cre`tine. O prim exagerare a fost n direc\ia ascetist, care considera cntarea n Biseric (melosul de fapt, cel ce nso\e`te cuvntul) nu doar inutil, ci de-a dreptul nefast pentru evlavia ì sntatea duhovniceasc cre`tin. De aceea, nc Sfntul Niceta de Remesiana trebuia s rspund celor care socoteau inutil ì nepotrivit vie\ii cre`tine cntarea de psalmi ì de imne13. i chiar dac dintre ace`tia Avva Pavel Capadocianul, Avva Siluan sau Ioan Scrarul se refereau n special la monahi, numrul sus\intorilor patristici ai acestor opinii este destul de mare14 ì prerile lor pot avea o oarecare importan\ ì pentru credinciosul mirean.
Ewald Jammers, op.cit., p.20 ì 27. Ibid., p.22. 12 Aceste considera\ii ar putea avea ì o oarecare valoare simbolic, sau cel pu\in alegoric, n msura n care reflect felul n care - dup ce a aprut ca ì urmare a manifestrii cuvntului (cel ce este important ì originar) - o parte a podoabei (cosmos) cade n ispita ruperii de izvorul existen\ei sale. 13 Sf.Niceta de Remesiana, Despre folosul cntrii de psalmi (De psalmodiae bono), trad.de St.C.Alexe, MB 1971, nr.1-3, p.135-142 (PL 68,371-376). 14 V. Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.65-69.
10 11
73
Avva Pavel Capadocianul spunea astfel c diavolul cu aceste tropare ì cu cntarea cufund pe monah n slava deàrt, poate nc ì n curvie15, iar Avva Siluan, amintind despre primejdia mndriei ì a mpietririi inimii, arat cum cntarea pe mul\i n cele mai de jos ale pmntului i-a pogort, nu numai mireni, ci ì preo\i, fiindc i-a moleìt ì n curvie ì n alte patimi i-a prpstuit16. Totuì, Sf.Niceta de Remesiana vorbea despre folosul cntrii de psalmi (De psalmodiae bono)17 ì cum o bun parte, poate cea mai mare, a imnografiei ortodoxe, ca ì codificarea acesteia n Octoih, Triod, Penticostar ì Mineie este rodul ostenelilor monahilor (Sf.Ioan Damaschin, Cosma Melodul, Teodor ì Iosif Studitul ì mul\i al\ii) care au cultivat cntarea liturgic n mnstiri ca Sf.Sava, Studion etc., putem spune astzi c n Tradi\ia liturgic a Bisericii cntarea a avut ntotdeauna un loc bine stabilit. Este interesant de remarcat ì faptul c, n vremurile mai apropiate, cei care au cerut ì ei diminuarea, pn la desfiin\are, a cntrii n Biseric au invocat motive duhovnice`ti destul de diferite fa\ de cele mai dinainte - ba chiar contrare, din direc\ia lucrurilor lume`ti - ì anume, nevoia de adaptare la spiritul modern, care ar cere o concentrare mai ales de factur intelectual ì o scurtare a slujbelor18. Polul opus al dezechilibrului liturgic n privin\a cntrii este cel al unui panmuzicism liturgic, ce d ntr-o oarecare masur dreptate celor ce se mpotriveau cntrii n Biseric ì care se poate na`te datorit unui exces de zel muzical, ca ì din mult ambi\ie deàrt, dar din pu\intate de evlavie19. Potrivit acestei exagerri, se cnt practic totul n slujb, fr vreo distinc\ie, chiar ì cele care nu cer neaprat nve`mntare melodic. Aà poate fi, spre exemplu, cazul Crezului, care, ca declara\ie ì formul de credin\, sau ca expresie dogmatic
15
Cultura, XXVII (1938), nr.9-10, p.67-68. 19 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.100.
Patericul..., p.220-221, cf. ì Gheorghe oima, op.cit., p.68 `.u. Titlul scrierii Sf.Niceta de Remesiana (op.cit.). 18 Ion Popescu-Pasrea, Ce-i trebuie cntrii biserice`ti (despre Cuvntarea P.F.Patriarh Miron la deschiderea cursurilor Academiei de Muzic Religioas), n
16 17
p.68.
Patericul, Rmnicu-Vlcea, 1930. p.446-447., cf. ì Pr.Prof.Gheorghe Soima, op.cit.,
74
concentrat ntr-un mod mai accentuat intelectual, este mai potrivit, cel pu\in uneori, a fi rostit20. n ansamblu ns, toate aceste evolu\ii secundare par doar ni`te oscila\ii destul de pu\in nsemnate n jurul unui echilibru normal al Tradi\iei liturgice ortodoxe, ntre melodia ì cuvntul cntrii biserice`ti.
b. Caracterul biblic al cntrii liturgice

nc de la nceputul acestui studiu am subliniat prezen\a permanent ì caracteristic a cuvntului n cntarea liturgic ortodox. Dar cuvntul exist ì n multe alte feluri de cntare, nu neaprat cu caracter religios - ì ne putem astfel gndi la cntarea popular21, ca ì la alte genuri de cntare, cu un caracter laic, profan - prezen\a cuvntului constituind ì la modul general o caracteristic a cntrii (ca muzic vocal). n cntarea bisericeasc ns, ì n slujba bisericeasc n general, prezen\a cuvntului este determinant - n sensul c nu poate lipsi, chiar ì atunci cnd nu este nso\it de melodie22. i aceast prezen\ mbrac aspecte deosebite, de natur teologic, n virtutea importan\ei con\inutului teologic al cuvntului23 ì conform
20 21
Speran\a Rdulescu, (n) Cntecul - tipologie muzical, Bucure`ti, 1990, arat c n domeniul muzicii folclorice termenul cu cea mai larg dispersie ì frecven\ [...] [este] pn n deceniile din urm, acela de cntare(p.12), ntre glas (muzic) ì vorbe (poezie) existnd o legtur strns - uneori, se poate spune, chiar inseparabil (p.70). 22 Un anume primat al textului (cuvntului) n economia cntrii liturgice ortodoxe este evident ì din faptul c uneori textul cntrii poate fi doar citit, cntarea lui fiind asociat uneori mai ales caracterului festiv al slujbei, cf.Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.166. 23 Importan\a con\inutului cuvintelor, inevitabil teologic, n cntarea cre`tin, n compara\ie cu placerea singur pe care ar provoca-o cntarea (orict de miestrit), apare limpede exprimat spre ex. la Fericitul Augustin, n Confessiones (Mrturisiri) X.XXXIII, tr. de Nicolae Barbu, PSB nr.64, Bucure`ti, 1985, p.230 (PL 32,799 s.u.): la sunetele pe care le nsufle\esc cuvintele Tale, cnd sunt cntate cu voce suav ì
Ibid., p.100 `.u.
75
sensurilor celor mai proprii ale teologiei, ca ì cuvnt despre, ctre Dunezeu sau n Duhul Cuvntului Su etc., care toate definesc mai ales ceea ce am numit n aceast lucrare identitatea cntrii liturgice ortodoxe.
b1. Sfnta Scriptur n cntarea bisericeasc

n primul rnd, n ceea ce prive`te cuvntul su, cntarea liturgic ortodox are un caracter biblic, ì acest fapt poate fi n\eles sub mai multe aspecte24. Astfel, chiar la modul direct (textual), primele cntri cre`tine au fost cntri din Vechiul ì din Noul Testament: mai nti Psalmii ì apoi ì alte cntri sau fragmente scripturistice cu caracter poetic, care fie au constituit modelele cntrilor canonului imnografic de mai trziu, fie au intrat n cuprinsul diferitelor slujbe ì se pstreaz pn astzi n cultul ortodox25. i chiar dac nu avem n vedere doar aspectul pur textual n legtur cu caracterul biblic al cntrilor, nc putem observa c atunci cnd, treptat, cntrile Bisericii cre`tine au nceput s cuprind ntre ele ì imne care nu mai preluau direct textul biblic, acestea cutau s nu se deprteze prea mult de modelele lor biblice26. Pentru c acest caracter biblic al cntrilor biserice`ti nu se refer, n mod strict, numai la litera textului biblic. Imnele cu
miestrit, mrturisesc, gsesc o oarecare plcere [...]. Totuì cnd mi se ntmpl ca s m mi`te mai mult cntecul dect ceea ce se cnt, mrturisesc c pctuiesc, meritnd pedeapsa, ì atunci a` prefera s nu aud pe cel care cnt. Cp. ì cu prerile pro ì contra cntrii, men\ionate n subcapitolul precedent. 24 Faptul c unele tratate fac o mpr\ire a cntrilor biserice`ti n cntri de origine biblic ì cntri de origine nescripturistic nu afecteaz caracterul biblic general al cntrilor liturgice, care prive`te mai mult con\inutul revelat al Sfintei Scripturi prezent n toate cntarile ortodoxe - ì nu att aspectul pur textual, cel care este luat n considera\ie n cazul mpr\irilor amintite; v. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.706. 25 Ibid., p.706-711. 26 Ibid., p.712 (v. ì exemplele de la pag.711 `.u.: Doxologia mic ì cea mare, cntarea de la Litie Nsctoare de Dumnezeu, Fecioar, bucur-te...).
76
caracter dogmatic, aprute ca arm contra ereziilor, mai ales ncepnd din sec.al IV-lea ì din care s-au dezvoltat mai trziu celelalte forme imnografice - troparul, ca simpl strof, cu toate variantele prezen\ei sale liturgice n diferitele serii de stihiri, idiomele. prosomii etc., apoi condacul ì canonul27 - chiar dac preau c se deprteaz ca text de cuvintele Sfintei Scripturi, ntemeierea lor, n ceea ce constituia con\inutul de nv\tur a Bisericii, rmnea tot (sau cel pu\in ì) biblic - la fel ca n cazul dogmelor formulate n mod discursiv. Aà nct, orice carte de slujb am deschide astzi, este practic cu neputin\ s gsim vreo cntare care s nu aib vreo sugestie, nuan\ sau trimitere scripturistic. Iar aceasta rmne valabil chiar pentru cntrile inspirate din faptele istoriei Bisericii - vie\i de sfin\i, evenimente biserice`ti importante (ì altele) - pentru c, n ultim instan\, toate capt relevan\ n lumina Istoriei Mntuirii (avnd n centrul ei pe Mntuitorul Iisus Hristos), pe care Biblia o cuprinde ì o pstreaz slujind nu att literei, ci duhului (II Cor.3,6). Pentru a lua doar un exemplu care s ilustreze complexitatea ì varietatea, totodat rafinamentul ì uneori delicate\ea deosebit a rela\iei cu sensurile textului biblic, iat nceputul Condacului Cuviosului Todosie, nceptorul vie\ii calugre`ti de ob`te, a crui pomenire se svrè`te la 11 ianuarie: Sdit fiind n cur\ile Domnului tu [...]28. n doar cteva cuvinte suntem introduì ntr-un ntreg univers de asocieri biblice posibile, alegorice ì simbolice, care toate lumineaz cte ceva din tainele adevrurilor dumnezeie`ti. Sdit fiind [...] nseamn nu simplu semnat, ca n Pilda Semntorului (Mt.13,3-23), unde smn\a Cuvntului se putea ì irosi; distinc\ia subtil trimite la o lucrare deosebit, ca aceea prin care Dumnezeu, dup ce a creat toate prin Cuvntul Su, pentru om a manifestat o grija deosebit, nct lund
27
Pentru descrierea ì evolu\ia acestor forme imnografice, se pot consulta lucrrile: Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc..., p.53-100; Egon Wellesz, op.cit., p.171-245; sau, la modul rezumativ, Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.711-730. 28 Textul cf. Ceaslov, p.413: Sdit fiind n cur\ile Domnului tu, cu cuvioasele tale bunt\i, frumos ai nflorit ì ai nmul\it fii ti n pustie, cu ploile lacrimilor tale udndu-i, dumnezeiescule nceptor al turmelor dumnezeie`tilor locaùri. Pentru aceasta strigm: Bucur-te, Printe Teodosie!.
77
Domnul Dumnezeu \rna din pmnt, a fcut pe om ì a suflat n fa\a lui suflare de via\ (Fac.2,7), iar apoi Domnul Dumnezeu a sdit (s.n.) o grdin n Eden [...] ì a pus acolo pe omul pe care-l zidise (Fac.2,8). Sdit fiind aminte`te ì de crinii cmpului fa\ de care nici Solomon, n toat mrirea lui, nu s-a mbrcat ca unul dintre ace`tia [...] [pe care] Dumnezeu astfel [...] [i] mbrac(Mt.6,2830), pentru c ì Cuviosului Teodosie i se spune mai departe n cuvintele cntrii: frumos ai nflorit (s.n.) ì ai nmul\it fiii ti n pustie29. Densitatea alegoric ì simbolic30 cre`te n continuare, odat cu aceste cuvinte din urm (ai nmul\it fiii ti n pustie). Paternitatea (implicit) duhovniceasc a Cuviosului fa\ de fiii si este dup chipul ì asemnarea31 celei dumnezeie`ti, adic este ca o icoan a felului n care Cuvntul ì Fiul lui Dumnezeu celor c\i L-au primit, care cred n numele Lui, le-a dat putere ca s se fac fii ai lui Dumnezeu, care nu din snge, nici din poft trupeasc, nici din poft brbateasc, ci de la Dumnezeu s-au nscut (Ioan 1,1213). La modul simbolic, ce sugereaz ì chiar realizeaz asocierea n cadrul liturgic a realit\ii istorice la relatarea scripturistic, faptul c fiii Cuviosului Printe s-au nmul\it32 [...]
29 30
Este greu de despr\it `colre`te alegoria de simbol ntr-o cntare liturgic; \innd seama de felul n care este definit simbolul liturgic n general, s-ar putea spune eventual c aspectul mai alegoric al cntrilor dezvolt, desfòar fundamentul revelat al simbolului. 31 Via\a ì lucrarea Cuviosului Teodosie poate arunca o lumin nou ì asupra acestor cuvinte de la Fac.1,26 privind chipul ì asemnarea, deoarece felul n care Cuviosul ì-a nmul\it fiii n pustie aminte`te att de filia\ia dumnezeiasc fcut posibil oamenilor prin ntruparea Mntuitorului, ì care pline`te actul ini\ial al crerii omului dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu, ca ì de plinirea duhovniceasc a ndemnului adresat primilor oameni atunci cnd Dumnezeu i-a binecuvntat, zicnd: cre`teti ì v nmul\i\i (s.n.) ì umple\i pmntul(Fac.1,28). 32 nmul\irea fiilor n pustie formeaz o unitate complex mpreun cu imaginea de nuan\ agrar a ploilor lacrimilor [Cuviosului] udndu-i (care urmeaz mai departe n cntare - vezi Ceaslov..., p.413) ì cu minunea consemnat n Sinaxarul Cuviosului, despre felul cum un grun\ de gru, ce l-a binecuvntat ì l-a dat a fcut de se vrsa din jitni\ele cele de gru, cf. (unei edi\ii mai vechi a) Mineiului pe Ianuarie, ed.II, Bucure`ti, 1909, p.214 (Mineiul pe Ianuarie, ed.V, Bucuresti, 1975, p.209 `.u.
Ibid., loc.cit.
78
despre pmntul cel pustiit, care n ochii oricrui trector era o pustietate [ì care] va fi lucrat [ì] atunci se va zice: acest pmnt, alt dat pustiit, s-a fcut ca gradina Edenului (Iez.36,34 `.u.) sau ale cuvintelor lui Isaia (35,1): Vesele`te-te pustiu nsetat33, s se bucure pustiul; ca ì crinul s nfloreasc (v. ì considera\iile de mai nainte despre sdit fiind [...] ai nflorit). Iar tema pustiului trimite indiscutabil ì la lunga petrecere a poporului lui Israel n pustie, nainte de a ajunge n Pmntul Fgduit de Dumnezeu (Ie`.-Iosua)34. Fr a intra n amanunte, s observam doar c stihurile ce urmeaz (cu ploile lacrimilor tale udndu-i, dumnezeiescule nceptor al turmelor dumnezeie`tilor locaùri) permit de asemenea nenumrate ì ndrept\ite trimiteri biblice35, trebuind
aminte`te doar c Sfntul Teodosie a facut ì minuni). Toate mpreun sugereaz sensurile (cu valoare euharistic ale) nmul\irii pinilor ì pe`tilor n loc pustiu, numai prin binecuvntarea Mntuitorului (Luc.9,12-17), dup cum las s se n\eleag ì Stihira a treia din Peasna a opta a Canonului Cuviosului: Fcutu-s-a binecuvntarea minilor tale cu prea dumnezeiasc porunca lui Hristos [...] pmntului celui neumed ap prea roditoare ì soare nclzitor. C graun\ul spre mult roditur de gru fr semntur s-a hrnit, Mineiul pe ianuarie (ed.II, Bucure`ti, 1909), p.216. 33 nceputul Troparului unui alt Cuvios ì de Dumnezeu purttor Parinte al nostru, Eftimie cel Mare (a crui pomenire se face la 20 ian.) preia chiar ntocmai cteva din cuvintele profe\iei lui Isaia, asociindu-le unor cuvinte ì sensuri apropiate sau chiar identice celor ale condacului analizat: Vesele`te-te pustie, ceea ce nu n`teai; bucur-te ceea ce nu aveai dureri, c \i-a nmul\it \ie fii, brbatul doririlor celor duhovnice`ti, cu bun credin\ sdindu-i (s.n.), cf.Ceaslov..., p.415; cp. textul troparului ì cu: Veseleste-te, cea stearp, care nu n`teai [...] care nu te-ai zvrcolit n dureri de na`tere, cci mai mul\i sunt fiii celei prsite, dect ai celei cu brbat, zice Domnul (Is.54,1). 34 n Stihira a treia a Peasnei a àptea a Canonului Cuviosului se face chiar o referire expres la Moise, cf.Mineiul pe Ianuarie, ed.V, Bucure`ti, 1975, p.208 (ed.II, 1909, p.215). 35 ndrept\irea asocierilor biblice ale acestui text este dat, printre altele, ì de faptul c alte cntri ale aceleiaì zile (11 ian., pomenirea Cuviosului Teodosie) fac de asemenea trimitere clar la unele fapte consemnate n Sfnta Scriptur. Aà spre ex. n Stihira a patra de la Peasna a opta a Canonului Cuviosului - v. Mineiul pe ianuarie, ed.II..., p.216 - ni se spune cum n norul cel n\elegtor al dumnezee`tei lumini tu intrnd Teodosie, ì tbli\a cu degetul lui Dumnezeu scriindu-\i n inima ta, nv\turile bunei credin\e le-ai adus ucenicilor ti, ceea ce trimite n mod evident la
n pustie trimite la mplinirea profe\iilor Vechiului Testament
79
amintit ì faptul c asocierile biblice luate n considera\ie n aceast analiz sunt doar o infim parte a celor posibile36. Revenind iarsi la primul vers al Condacului Cuviosului, cur\ile Domnului aten\ioneaz mai ales prin bogatele lor semnifica\ii eclesiologice. Cuvintele Ps.133,1: Iat acum binecuvnta\i pe Domnul toate slugile Domnului, care sta\i n casa Domnului, n cur\ile casei Dumnezeului (s.n.) nostru (cuvinte care de altfel sunt preluate n Prochimenul Vecerniei de Duminic spre luni)37 ne fac s n\elegem c a fi sdit [...] n cur\ile Domnului se cuvine doar slugilor Domnului. Dar totodat, dup cuvintele Psalmului, cur\ile [sunt ale] casei Domnului, ceea ce trimite fie la cur\ile cortului fcut de Moise (Ie`.27,9-19) dup cum i-a artat Dumnezeu (Ie`.25,9;40) - ì care slujea nchipuirii ì umbrei celor cere`ti (Evr.8,5), a Cortului celui adevrat, pe care l-a nfipt Dumnezeu ì nu omul (Evr.8,2) - fie la cur\ile Templului (II Paral.4,9) pe care nsuì Mntuitorul l-a asemnat cu templul Trupului Su (Ioan 2,21), cel ridicat n trei zile dup ce a fost drmat (Ioan 2,19 ì loc.par.). i El [fiind] cap Bisericii, care este trupul Lui (s.n.) (Ef.1,22 `.u.), slugile Domnului din psalmul de la nceput sunt cei pe care El [i-]a dat pe unii apostoli, pe al\ii prooroci, pe al\ii evangheli`ti, pe al\ii pstori ì nv\tori (ca ì pe Cuviosul Teodosie, de la al crui condac am plecat n excursul nostru biblic - n.n.) spre desvrìrea sfin\ilor, la lucrul slujirii, la
Ie`.19,18-20: Iar Muntele Sinai fumega tot, c se pogorse Dumnezeu pe el n foc [...] ì s-a suit Moise acolo; Ie`.20,21: i a stat poporul departe, iar Moise s-a apropiat de ntunericul unde era Dumnezeu; Ie`.24,18: i s-a suit Moise pe munte ì a intrat n mijlocul norului, Ie`.31,18: Dup ce a ncetat Dumnezeu de a grai cu Moise, pe Muntele Sinai, i-a dat cele dou table ale legii, table de piatr, scrise cu degetul lui Dumnezeu, Ie`.32,15-16: Dup aceea Moise, ntorcndu-se, s-a pogort din munte, cu cele dou table ale legii n mn [...]. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu ì scrierea era scrierea lui Dumnezeu spat pe table; cp. de asemenea Ie`.34,1-4; 28 ì celelalte locuri scripturistice, pn la Rom.2,15: fapta legii scris n inimile lor. 36 n cntrile liturgice aproape fiecare cuvnt (ploi, lacrimi, dumnezeiesc nceptor, turme, dumnezeie`ti locaùri) poate fi apropiat multor locuri, fapte sau parabole biblice (nu numai n sensul tehnic al unei concordan\e biblice), dezvluindu-se cel mai adesea ntr-o mare bog\ie a semnifica\iilor, dup cum se poate vedea ì n analiza prezent. 37 Octoih mic, Sibiu, 1970, p.11.
80
cruia to\i sunt mdulare [fiecare] n parte (I Cor.12,27)38. n urma celor artate pn acum n cazul Condacului Cuviosului Teodosie - o astfel de analiz putnd fi aplicat, chiar ntr-un mod mai sistematic, textelor oricror cntari cuprinse n cr\ile ortodoxe de slujb - se poate trage concluzia c ì pentru imnografia cntrii biserice`ti, Biblia este Cartea Bisericii, cea n care Biserica se recunoa`te nu la modul unui biblicism stereotip - n Biseric Biblia nu e citit la rnd39 ci pentru c n ea a fost fixat n scris nsì Revela\ia dumnezeiasc. Iar referirea la subtextul biblic general n cazul fiecrei cntri n parte nseamn de fapt (ì totodat) mprtìrea din inspira\ia dumnezeiesc a Cuvntului lui Dumnezeu, Cel care a druit Bisericii Revela\ia Mntuitoare, pstrat apoi n Sfnta Tradi\ie40.
zidirea trupului (s.n.) lui Hristos (Ef.4,11 `.u.) - deci a Bisericii -
Iat ì alte cntri ale zilei pomenirii Cuviosului, ale cror posibile trimiteri biblice sprijinesc ì ele acest excurs (scripturistic) cu caracter eclesiologic: Cas de sfin\ite bunt\i fcndu-te pe tine Teodosie, te-ai nvrednicit a locui n dumnezeiasca Biseric a Nsctoarei de Dumnezeu, ì a o cerceta pe ea, c a vedea dumnezeiasca strlucire ai iubit, ì acum vezi bun podoaba cortului celui adevrat, ì negrita frumuse\e pe care o a ntemeiat Cel prea nalt (Stihira nti la Laudele Cuviosului), cf. Mineiul pe ianuarie, ed.II..., p.218; sau cu adevrat pn la cortul cel minunat, pn la casa lui Dumnezeu Teodosie ai trecut (Stihira a patra de la Laudele Cuviosului), cf. Ibid., p.218 `.u. 39 Evangelos Theodorou, La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la liturgie..., p.279 `.u. 40 Nicolas Cernokrak, La Tradition et la Parole de Dieu, Trad. p.37: Pentru Tradi\ia biblic, Sfnta Scriptur este Cuvntul lui Dumnezeu transmis oamenilor (hb. dbr; gr.logos, rhma). Cuvntul este primit ì pstrat ca un precept, o realitate comunicabil la toate genera\iile (omene`ti) precum cele Zece Cuvinte ale Legmntului (Ie`.20,1-17). El devine o Tradi\ie vie ì ì pstreaz realitatea sa chiar ì dac este transmis sub forme diferite ì variate (cf.Deut.5,6-21); iar Tradi\ia este pzit (p.44) nu ca o liter moart, ci ca ì Cuvnt Viu, care pstreaz adevrul credin\ei ì se transmite fie oral, fie scris (trad.n.); pentru problema hermeneutic a exegezei autentice a Sfintei Scripturi doar n cadrul Sfintei Tradi\ii vii a Bisericii v. ì Georges Florovsky, Rvlation, Exprience, Tradition (Fragments thologiques)..., p.71 `.u.
38
81
b2. Paradigme biblice ale cntrii liturgice

Deosebit de important ì sugestiv pentru definirea caracterului biblic al cntrii liturgice este ì rela\ia reciproc prezen\ei textului ì sensurilor biblice n cntare, ì anume este vorba despre prezen\a cntrii (ì a muzicii) n Sfnta Scriptur, prezen\ consemnat n deosebit de numeroase ì variate locuri ale acesteia41. Pstrarea acestor men\ionri ale cntrii cultice (liturgice) n cadrul cr\ilor ce formeaz Canonul Sfintelor Scripturi (stabilit de Biseric n cursul primelor patru secole cre`tine42), poate avea ì valoarea unui prim canon de indica\ii ì referiri, sau de exemple ì modele pentru cntarea noului cult al Bisericii cre`tine. Oricum, prezen\a modelelor biblice n cntarea bisericeasc se poate constata att n preluarea textual a Psalmilor ì a altor cntri sau fragmente din Vechiul sau din Noul Testament, ct ì n structurarea unor cntri dup exemplul celor biblice (cum este cazul odelor canoanelor) sau n modalitatea psalmodic a cntrii43. Dar deja, odat cu extinderea ndrept\it teologic a caracterului biblic de la un sens textual (privind citate scripturistice n cntri) la un sens ce trimite la duhul Scripturii - de care se mprtèsc toate cntrile ortodoxe, fr vreo excep\ie - ne situm n domeniul paradigmei biblice (generice) referitoare la cntare, concretizat ì bogat ilustrat n numeroasele men\iuni referitoare la muzic ì cntare aflate n Sfnta Scriptur. Iar n acest domeniu, dincolo de constatarea faptului prezen\ei cntrii att n Vechiul , ct ì n Noul Testament, ì nc
O analiz biblic n acest sens aflm la Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii, ST seria II, XL (1988), nr.5, p.88-95 (cap. Cntarea de cult n Vechiul Testament ì Cntarea de cult n Noul Testament). 42 Pentru structurarea Canonului biblic v. F.Vigouroux, Dictionnaire de la Bible, Tome II, Paris, 1899, col.134-184; rezumativ, n Dictionary of the Bible, IX ed., Edinburgh, 1910, p.348-350; sau Lexikon zur Bibel, herausgegeben von Fritz Rienecker, Wuppertal, 1960, c.1247. 43 Eric Werner, The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I, London, New York, 1959, p.577 `.u.
41
82
ntr-o msur remarcabil, mai pot fi fcute ì alte distinc\ii, de o deosebit relevan\ teologic ì liturgic. O prim observa\ie prive`te deosebirea clar ce se face n Vechiul Testament ntre cei care cntau cu instrumente, muzican\ii, ì cei care cntau cu vocea, cntre\ii - care apar, ì unii ì al\ii, n situa\ii cu evident referire la cult (I Paral.15,27)44. n Noul Testament - ì faptul nu este lipsit de semnifica\ie pentru caracterul pur vocal al cntrii liturgice ortodoxe, ce s-a pstrat pn n zilele noastre - instrumentele nu sunt men\ionate aproape de loc, excep\ie fcnd cntre\ii din flaut ce apar cu ocazia mor\ii fiicei lui Iair (Mat.9,23) sau compararea problemelor vorbirii n limbi cu cele nensufle\ite, care dau sunet, fie fluier, fie chitar, [ì care] de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaste ce este din fluier, sau ce este din chitar? i dac trmbi\a va da un sunet nelmurit, cine se va pregti de rzboi (I Cor.14, 7-8). ns men\ionrile instrumentelor muzicale n cr\ile Noului Testament nu dau nici o indica\ie ct de ct clar privind locul eventual al muzicii instrumentale n cultul cre`tin primar - cu excep\ia poate a cazului cu totul special al cr\ii Apocalipsei, unde ns cadrul liturgic n care apar alutele sfin\ilor (Apoc.5,8) ì trmbi\ele ngerilor (Apoc.8-9) este ceresc. Disocierea instrumentelor de manifestrile cu semnifica\ie cultic n Noul Testament poate fi legat de delimitarea clar de pgnii sau ereticii contemporani primelor secole cre`tine (atunci cnd s-a structurat canonul biblic), care foloseau instrumentele muzicale ì n cult45 sau poate fi pus n paralel ì cu renun\area n iudaism la instrumentele muzicale, n semn de triste\e dup distrugerea Templului din Ierusalim46, uzan\ ce putea fi pstrat ì de primii cre`tini, proveni\i dintre iudei. O men\iune a cntrii cre`tine primare adeseori citat47, care este deosebit de interesant prin faptul c introduce o serie de
Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii..., p.88; v. ì celelalte exemple la Ibid., p.91. 45 Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc..., p.265 `.u. 46 Eric Werner, The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I..., p.334. 47 Spre ex. Ibid., p.209.
44
83
distinc\ii ntre felurile de cntare n uz la acea vreme, este cea a Sf.Apostol Pavel de la Ef.5,19: Vorbi\i ntre voi n psalmi ì n laude ì n cntri duhovnice`ti (s.n.), ludnd ì cntnd Domnului, n inimile voastre; ì asemntor, la Col.3,16: Cnta\i n inimile voastre lui Dumnezeu, mul\umindu-i, n psalmi, n laude ì n cntri duhovnice`ti (s.n.). n Sfintele Evanghelii se pstreaz ì relatarea faptului c la Cina cea de tain, la sfrìt, nainte de a se ndrepta ctre gradina Ghetsimani, Mntuitorul nsuì a cntat imne de laud (Mt.26,30; Mc.14,2648) mpreun cu ucenicii Si. Aceasta poate fi considerat eventual ca o indica\ie sau o recomandare - o instituire ar fi probabil prea mult spus - n sensul folosirii cntrii n cultul cre`tin49. O analiz mai atent a acestui fapt singular poate da ì alte sugestii pentru n\elegerea rosturilor ndeplinite de cntarea bisericeasc n slujbele Bisericii. Singularitatea acestei relatri biblice const n aceea c doar aici Dumnezeirea, o Persoan Dumnezeiasc, este asociat n mod direct cntrii. n toate celelalte locuri unde cntarea (sau muzica)50 mai apare men\ionat este vorba de cntare de laud adus lui Dumnezeu, fie c este vorta de Vechiul sau de Noul Testament51. Aici ns, cnt nsuì Mntuitorul, Cuvntul lui Dumnezeu Cel ntrupat. Mai nti, situarea momentului n iconomia general a Mntuirii este profund sugestiv ì plin de semnifica\ii. Fiul lui Dumnezeu cnt n condi\ia - kenotic pentru Dumnezeire - a ntruprii ca om. ntr-un fel, fcnd lucrul ngerilor - dup cuvintele Sf.Vasile cel Mare52 - El pline`te desvrìt, ca trimis (angelos) al Tatalui53, profe\ia vetero-testamentar care l numea
n ambele cazuri, textul gr.: kai hymnsantes exlton. Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii..., p.92. 50 A se vedea distinc\ia ntre muzic (muzican\i) ì cntare (cntre\i) la Ibid., p.88, nota 17; p.91. 51 Ibid., p.88-95. 52 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213). 53 Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc, tr.de Cicerone Iordchescu, ed.II, Iaì, 1994, p.40 `.u. (PG 3,181).
48 49
84
nger de mare sfat (Is.9,5)54 - descoperind un alt aspect al kenozei dumnezeiesti n ntrupare. Dar mai ales faptul ntruprii Mntuitorului ca om, asociaz episodului cntrii din Evanghelie sensuri particulare deosebite. Mntuitorul nostru Iisus Hristos este Noul Adam (Rom.5,14: Adam, care este chip al Celui ce avea s vin; ICor.15,45: Adam cel de pe urm cu duh dttor de via\), este mplinirea desvrìt a umanului, dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu (Fac.1,26 `.u.) Altfel spus, n El se svrè`te restaurarea55 sau regsirea condi\iei originare, paradisiace, a omului, cea pierdut de primul Adam (Fac.3; Rom.5). n legtur cu toate acestea, scurta descriere (antropologic) a condi\iei umane autentice, fcut de Sf.Vasile cel Mare n Omilia la Psalmul XXIX56, ne poate fi de ajutor pentru n\elegerea sensurilor teologice ì liturgice mai adnci ale cntrii: Alctuirea trupului omenesc este n chip figurat psaltire ì instrument armonic muzical pentru nl\area de imne Dumnezeului nostru (s.n.)57. De aceea, n acest moment - dup instituirea Sfintei Euharistii ì ncheierea oarecum a lucrrii sale nv\toresti (ntr-un fel, partea teologic discursiv), urmnd apoi plinirea58 Patimilor ì a Crucii59 - Mntuitorul se face iarì ì nc mai mult icoana
54 55
Ibid., p.38-41 (PG 3,180-181), despre numele comun de nger.
(Evr.10,12 ì 14) deoarece Mntuitorul a fcut aceasta o dat pentru totdeauna, aducndu-se jertf pe Sine nsuì (Evr.7,27), pentru c El a intrat o dat pentru totdeauna n Sfnta Sfintelor, nu cu snge de \api ì de vi\ei, ci cu nsuì sngele Su, ì a dobndit o ve`nic rscumprare (Evr.9,12). 59 Acest loc al cntrii n Evanghelii mai poate sugera ceva ì despre situarea cntrii biserice`ti (liturgice) undeva ntre teologia discursiv (prin cuvintele cntrilor, care uneori preiau chiar formulri dogmatice - spre ex. Unule Nscut, Fiule ì Cuvntul lui Dumnezeu..., cf.Octoih mic, p.51) ì teologhisirea liturgic, caracteristic realit\ii sacramentale propriu-zise, n care cntarea se ncadreaz ca ì element constitutiv. De fapt, ì mai bine spus, cntarea liturgic, avnd locuri comune cu ambele domenii men\ionate, mprumut cte ceva din fiecare.
Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943. 56 Psalm ce poart ì nsemnarea: Psalmul cntrii (!) de la inaugurarea casei lui David, cf. Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.236 (PG 29,305). 57 Ibid., loc.cit. 58 Plinirea prin fapt (Mt.5,13) sau act (mai apropiat ca sens ì sugestie de actul liturgic, sacramental) are n acest caz valoarea absolut, unic, a singurei jertfe
Ca s folosim termenul consacrat de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, n lucrarea sa
85
restabilirii ì plinirii rosturilor pe care Dumnezeu le-a rnduit omului prin creerea sa: s fie, prin lucrarea Harului Sfntului Duh, chip ì asemnare a lui Dumnezeu n lume, adic (dup cuvintele Sf.Vasile cel Mare) instrument muzical al nl\rii de imne prin care se revars descoperirea lui Dumnezeu n lume (In.7,38: Cel ce crede n Mine, precum a zis Scriptura: ruri de ap vie vor curge din pntecele lui), aà dup cum Fiul ì Cuvntul lui Dumnezeu60 este Cel care l descoper desvrìt pe Dumnezeu Tatl61, n Duhul Sfnt - ì care, dup ce ca ì Cuvnt creator l-a descoperit pe Dumnezeu n Crea\ie62, din nou ì n mod desvrìt l descoper pe Dumnezeu n ntrupare, El fiind acela care, dintre Persoanele Sfintei Treimi, s-a ntrupat n Iconomia Mntuirii, lund chip de om.
c. Dogm ì cntare.
Pentru a atrage aten\ia c slujbele bisericesti nu au doar un caracter decorativ63 ì cntarile cuprinse n cr\ile de cult nu sunt o simpl adi\ionare mecanic a unor crea\ii izolate ì arbitrare ale unui misticism nociv ì/sau ale unui simbolism cutat64, s-a subliniat adesea caracterul teologic, n sensul dogmatic, al imnografiei (cntrii) liturgice ortodoxe. Lucrul este de altfel evident dac se iau n considera\ie cuvintele multora dintre cntri, care expun - uneori, am putea
Ca sa folosim cuvintele Antifonului al doilea de la Sf.Liturghie: Unule Nscut, Fiule ì Cuvntul lui Dumnezeu, cf. Octoih mic..., p.51. 61 In.14,9: Cel ce M-a vzut pe Mine a vzut pe Tatl; cp. ì textele patristice grupate la Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.80 `.u. 62 Fac.1,3: i a zis Dumnezeu: S fie [...], sau In.1,1-3: La nceput a fost Cuvntul ì [...] Toate prin El s-au fcut(s.n.). 63 Evangelos Theodorou, La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la liturgie..., p.290 `.u. 64 Idem., Le sens, l'esprit, la methodologie du Triode, n Vol.La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.305.
60
86
spune, la modul direct, ca formulare dogmatic65 - nv\turi cu caracter dogmatic, hristologic ì trinitar66, sau privind pnevmatologia67, soteriologia68, mariologia69 ì celelalte aspecte ale Mntuirii70. Exist chiar o categorie de cntri care se numesc Dogmatice tocmai n virtutea con\inutului lor dogmatic71 - la fiecare glas stihirile numite ale Nscatoarei la i acum... de la Doamne strigat-am ì de la Stihoavnele Vecerniilor mici ì mari ale Duminicilor (considerate prin tradi\ie a fi crea\ia Sf.Ioan Damaschin)72.
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.692: nv\tura sau dogma ortodox ì-a gsit formele de exprimare n cadrul cultului su att n imnografia bizantin (canoane, condace, tropare etc. - s.n.), ct mai ales n textele liturgice rsritene. i formulrile dogmatice ale cntrilor rezist n rigoarea expresiei lor unei orict de preten\ioase analize teologice, deì ele nu urmresc neaprat vreo mpr\ire sistematic sau vreo clasificare scolastic a materiei teologice, corelnd de obicei mai multe aspecte ale Mntuirii ntr-o modalitate poetic destul de complex - care corespunde de fapt dificult\ilor teologhisirii omene`ti. 66 Aà este cazul imnelor Lumin lin de la Vecernie ì Unule nscut de la Sf.Liturghie; v. textele cntrilor ì referiri bibliografice n Cap.I,1 al prezentului studiu, Cntarea n cadrul liturgic ortodox. 67 Spre ex.: mprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Care pretutindenea e`ti ì toate le pline`ti; Vistierul bunt\ilor ì Dttorule de via\ [...], cf.Liturghier..., p.106, care se cnta la Te Deum, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica special..., p.522. 68 n general toate cntrile biserice`ti se refer totodat ì la ceea ce Dumnezeu a fcut pentru mntuirea noastr; spre ex., la modul sintetic, ntlnim aceasta exprimat n al doilea Antifon de la Sf.Liturghie: ì ai primit pentru mntuirea noastr a Te ntrupa, cf.Octoih mic..., p.51. 69 Spre ex. Axionul obi`nuit al Liturghiei Sf.Ioan Gur de Aur: Cuvine-se cu adevrat s te fericim, Nsctoare de Dumnezeu, cea pururea fericit ì prea nevinovat ì Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce e`ti mai cinstit dect Heruvimii ì mai mrit fr de asemnare dect Serafimii; care, fr stricciune, pe Dumnezeu Cuvntul ai nscut; pe tine, cea cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, te mrim, cf.Ibid., p.57. 70 Alte exemple caracteristice v. la Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general.., p.731 `.u. 71 Ibid., p.730: Imnologia a avut de la nceput un caracter mai mult dogmatic, ea fiind stimulat n mare msur de lupta cu ereticii. n aceste condi\ii imnologia s-a transformat ntr-o adevarat replic dogmatic - doctrinar, aà cum putem desprinde din textele multor cntri biserice`ti, ale cror titluri (s.n.) nseì sunt sugestive. 72 The Hymns of the Octoechus, transcribed by H.J.W.Tillyard, Part II, MMB Serie transcripta, vol.V, Copenhague, 1947, p.XIV (studiul introductiv); referitor la aspectul dogmatic unele dintre imnele sale (ale Sf.Ioan Damaschin - n.n.) sunt concise formulri de doctrin (statements of doctrine), cf.Ibid., loc.cit. (tr.n.).
65
87
Dar ceea ce constituie mai ales o permanent valoare teologic este faptul c n slujbele bizantine sinoadele de la Niceea, Constantinopol, Efes ì Calcedon nu au fost pur ì simplu transpuse din limbajul filozofic n cel al poeziei liturgice, ci ele au fost tlcuite (revealed), aprofundate, n\elese, manifestate n toata semnifica\ia lor73. Forma doxologic pe care o mbrac nv\turile dogmatice n cntarea ortodox este cea care, pe de o parte le fere`te pe acestea de conceptualism74, pentru c fiin\a divin nu poate fi exprimat prin concepte [...] [ì] orice concept relativ la Dumnezeu este un simulacru, o imagine fals, un idol [...] al lui Dumnezeu, n loc s ne reveleze pe Dumnezeu nsuì75, iar pe de alt parte ea este expresia uimirii ce cuprinde sufletul cnd gnde`te la Dumnezeu76 ì cnd nu mai este cu putin\ dect s ncerc sa laud pe Dumnezeu, nu s vorbesc despre El77. Este vorba de ncadrarea, sau mai bine spus de prtìa cntrii la contextul teologic general al slujbelor ortodoxe78.
d. Cuvntul ntrupat. Teologia Icoanei ì cntarea liturgic

Chiar ì ntr-o perspectiv cultural laic, ce consider cntarea ortodox ca pe o ndeletnicire cu caracter artistic, adic o muzic oarecare, aceasta poate fi pus n paralel cu zugrvirea icoanelor, considerat de asemenea ca ì un domeniu particular al artelor plastice. Amndou apar, din aceasta perspectiv, ca dou arte puse n slujba cultului, fiecare adresndu-se unei anume laturi a sensibilit\ii omenesti, cntarea prin mijlocirea (sim\ului) auzului, iar icoana a vzului.
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.219 `.u. (tr.n.) Pr.Conf.Dr.Ion Bria, Spiritul Teologiei ortodoxe, Ort. XXIV (1972), nr.2, p.178. 75 Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944, p.31 (tr.n.). 76 Ibid., p.32. 77 Sf.Chiril al Ierusalimului, Cateheza a VI-a, trad.de D.Fecioru, vol.I, Bucure`ti, 1943, p.154 (PG 33,545), cf.Pr.Conf.Dr.Ion Bria, Spiritul Teologiei ortodoxe..., p.185. 78 Slujba este focarul n care ansamblul teologiei converge. Ea este locul teologic prin excelen\, cf. Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.26.
73 74
88
ns, la fel ca ntreaga art sacra (ì deci la fel ca ì cntarea bisericeasc, ce se ncadreaz n aceast art - n.n.), ì aceea a icoanelor (pictura bisericeasc n general) nu poate fi n\eleas n adevratul ei con\inut ì sens dect integrat n Biseric ì n via\a ei liturgic ì sacramental. Rupta de Biseric ì de via\a religioas, arta iconografic nu poate fi n\eleas dect par\ial ì incomplet, dac nu cu totul eronat, aà cum se ì ntmpl cteodat, n operele unora dintre istoricii sau criticii laici de art79.
d1. Vedere ì auzire la Sf.Teodor Studitul

O paralel asemntoare, dar cu note concrete specifice, referindu-se la vederea ì auzirea Cuvntului lui Dumnezeu, o ntlnim la Sf.Teodor Studitul (+826). Acesta, punnd cele dou elemente n legtur cu disputa iconoclast80, le dezvluie o dimensiune esen\ial, de natur teologic - n sensul cel mai propriu al cuvntului - pentru ca ì auzirea, care a dus mai trziu la fixarea cuvntului n Scripturi, ì vederea, care a permis pictarea icoanei, se ntemeiaz pe ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu:
Pr.Progf.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.411. Scrieri clasice pentru teologia icoanelor sunt ì cele ale Sf.Ioan Damaschin, Cultul sfintelor icoane - Cele trei tratate contra iconoclastilor, (PG 94,1232-1320); v. de asemenea ì Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Teologia icoanelor, ST seria II, IV (1952), nr.34, mart.-apr., p.175-201; rezumativ, v. Idem, Liturgica general..., p.413-425 (sect.II, partea V,B, cap.XII, 2.Doctrina Bisericii Ortodoxe despre sfintele icoane, 3.Temeiuri biblice ì tradi\ionale ale cinstirii icoanelor). n studiul nostru folosim scrierile Sf.Teodor Studitul mai ales pentru paralela pe care o permite cu domeniul cuvntului auzit ì care poate fi sugestiv ì pentru cntarea liturgic. Oricum, pentru cntarea ortodox este semnificativ faptul c, n Tradi\ia Bisericii, amndoi Sfin\ii Prin\i aprtori ai icoanelor sunt asocia\i ì structurrii unora dintre cele mai importante cr\i de slujb cuprinznd cntri - Sf.Ioan Damaschin ca ì alctuitor al Octoihului, iar Sf.Teodor Studitul al Triodului; v. n acest sens: Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc..., p.111 `.u., p.121 `.u.; v. ì Filothei sin Agi Jipei - Psaltichia rumneasc, ed.Sebastian Barbu Bucur, vol.IV: Stihirar-Penticostar, IMR vol.VII D, documenta et transcripta, Buzu, 1992, p.495, 500 (Lexicon, articolele Octoih, respectiv Triod).
79 80
89
prin natura sa proprie e necircumscris a luat circumscrierea natural a trupului nostru (s.n.), pentru ca s arate prin fapte ceea ce sunt
Dar dup ce pentru suprema sa buntate Unul din Treime s-a pogort la firea omeneasc fcndu-se ca ì noi [...] pentru aceasta Hristos se reprezint n icoan ì Cel nevzut se vede, cci Cel ce
acestea dou iar nu ca una sau alta s nèle asupra ceea ce sunt ele [...].81. Cuvntul auzit din gura Mntuitorului ì fixat n scris n Evanghelii de Apostolii Si se bucur, n raport cu priveli`tea nf\i`rii Lui trupe`ti82 dintr-o icoan, de o anume egalitate.83, ce trece ì asupra cntrii bisericesti, n virtutea caracterului sau biblic general, de care vorbeam mai nainte84; Este vorba de fapt despre o echivalen\ teologic: Dac cineva ar atribui nl\area spiritual spre prototipuri prin veneratele icoane elementelor materiale inferioare, ca ì cum ar fi condus spre nsì vederea arhetipului fr ele, (numai) din auzire, ì n-ar admite faptul c imita\ia pictural tcut este egal, cum zice marele Vasile, cu istorisirea fcut prin cuvnt, acela este eretic. 85 Se poate vorbi chiar despre o ntietate a cuvntului, ce-i drept mai mult silogistic, deoarece se folose`te oarecum cuvntul auzit ì auzirea propoveduirii, fixat apoi n scris, pentru a demonstra ndrept\irea icoanelor: Oare nu acelaì lucru trebuie presupus ì gndit att despre priveli`tea nf\i`rii Lui trupe`ti ntr-un tablou ct ì despre de-Dumnezeu-gravatele evanghelii? Pentru c nicieri El n-a spus s se fixeze n scris cuvntul concentrat (al propovduirii Sale), ci el a fost fixat n scris de Apostoli ì aà vine la noi pn astzi. Ceea ce aici este fixat n scris pe hrtie prin
Sf.Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale - tratatele contra iconomahilor (Al cuviosului ì Mrturisitorului Parintelui nostru Teodor Egumenul Studionului ntiul Antiretic mpotriva iconomahilor), trad.de Ioan I.Ica jr., Alba Iulia, 1994, p.75 (PG 99,332). 82 Ibid., p.84 (PG 99,340). 83 Ibid., p.87 (PG 99,344): eviden\a prin vedere este egal cu cea prin auzire; Ibid., p.91 (PG 99,348): Cci auzirea este deopotriv cu vederea ì nu se poate s nu existe amndou. Fiindc cel ce suprim una suprim dimpreun, cu totul, ì pe cealalt. i dac le-ar suprima pe amndou, ar desfiin\a venerarea oricrei persoane adevrate. 84 V. mai nainte, n prezenta lucrare Cap.II.1.b. Caracterul biblic al cntrii liturgice. 85 Sf.Teodor Studitul, op.cit, p.93 `.u. (PG 99,349-352)
81
90
cerneal, este fixat tot aà pe icoan prin felurite culori sau oricare alte materii.86 Foarte interesant de remarcat este ì faptul c, plecnd de la ideea circumscrierii prin ntrupare (Domnul nostru Iisus Hristos Care a venit n trup este circumscris dup trup rmnnd necircumscris dup natura sa divin87), pe care o asociaz cuprinderii n gndire prin contempla\ie mental88, Sf.Teodor Studitul o extinde apoi, ca principiu ì condi\ie (simbolic, s-ar putea spune) a reprezentrii lor iconografice, pentru toate persoanele ì realit\ile sfinte - Maica Domnului, Sfin\ii (cu msura adecvat a nchinrii lor89), ngerii (deci ì pentru lucruri de natur pur spiritual), Judecata viitoare etc. Cci zice marele Vasilie: ceea ce nf\ièaz cuvntul istoriei aceasta arat ì pictura n tcere prin imita\ie (Hom.19; PG 31,509). Astfel nct de aici suntem nv\a\i a zugrvi nu numai cele ce cad sub sim\uri, pipit ì culoare, ci ì orice alt lucru cuprins n gndire prin contempla\ie mental (s.n.). Pentru aceasta s-a luat de la nceput (obiceiul) de a reprezenta nu numai pe ngeri, ci ì Judecata viitoare, strile cele de-a dreapta ì cele de-a stnga ì priveli`tea plin de triste\e ì cea plin de slav (a Iadului ì a Raiului). Cci singur Dumnezeirea este cu totul necircumscris ì nu exist nici o n\elegere mental cuprinztoare, nici nsemnare acustic (s.n.) a naturii sale, drept pentru care este interzis circumscrierea ei. Toate celelalte lucruri ns, ntruct sunt circumdefinite fiind cuprinse cu mintea, sunt ì circumscrise prin auzire (s.n.) sau privire, cci n ambele cazuri este vorba n mod egal de acelaì lucru. 90 Toate acestea sunt valabile, printr-o analogie fireasc, ì pentru cntrile liturgice (ale Maicii Domnului, Sfin\ilor, ngerilor, faptelor istoriei Mntuirii), n virtutea echivalen\ei teologice mai nainte amintite (cu valoare, evident, ì liturgic-sacramental) dintre icoana vzut ì cuvntul auzit sau scris - cuvnt care se cuvine a fi ì rostit sau cntat liturgic.
Ibid., p.84 (PG 99,340). Ibid., p.92 (PG 99,349). 88 Ibid., p.84 (PG 99,341). 89 Ibid., p.91 `.u. (PG 99,348 `.u.). 90 Ibid., p.84 `.u. (PG 99,340 `.u.).
86 87
91
d2. Pseudo-morfoze91 istorice ale icoanei ì ale cntrii biserice`ti: tabloul ì concertul religios
Un aspect ce atrage aten\ia l constituie acele evolu\ii istorice ale icoanei ì ale cntrii biserice`ti care s-au orientat n direc\ia tabloului ì, respectiv, a concertului religios. n Apusul cre`tin, sensul teologic al icoanei, rezultat ì al combaterii iconoclasmului (n Rsrit), a fost mult mai `ters receptat, icoana fiind apreciat ndeosebi ca ornamenta\ie ì auxiliar didatic ilustrativ pentru ne`tiutorii de carte92. ns prin ornamenta\ie ì ilustra\ie se trecea deja spre partea doar exterioar, a formei vzute, care putea fi tratat treptat ì ca avnd o oarecare independen\ fa\ de realitatea dumnezeiasc pe care o nchipuia93. i, dup o lung evolu\ie de-a lungul istoriei, ct mai frumos-ul ornamenta\iei (cu o justificare ini\ial n respectul ì venera\ia sacr) va ajunge s-ì fie suficient sie nsuì, astfel nct opera de art - tabloul cu subiect religios - s poat fi luat n considera\ie ì n mod autonom, n afara Bisericii ì abstras din cadrul liturgic ì de sensul teologic. O evolu\ie asemntoare a cunoscut n Apus ì cntarea liturgic. Pornind de la cntarea gregorian94, ì uneori alturi de pstrarea (sau revenirea) acestei cntri mai traditionale, ì-au fcut loc treptat inova\ii tot mai ndrzne\e, cum ar fi nota\ia pozi\ional (portativul, la fixarea cruia un rol important l-a avut benedictinul Guido d'Arezzo, n jurul anului 100095), cntarea pe mai multe voci, adic polifonia (ncepnd de prin secolele IX-XII, cultivat ì n centre ca mnstirile din Chartres, Freury, Limoges ì care va evolua pn la culmile atinse prin crea\ia lui J.S.Bach96) ì mai apoi viziunea
Termenul, folosit n legtur cu nstrinarea posibil a teologiei n raport cu condi\ia sa autentic, este foarte potrivit ì pentru evolu\iile paralele ale concep\iilor despre icoan ì cntarea liturgic, a cror esen\ este, dup cum aminteam n subcapitolul precedent, de natur teologic; v. George Florovski, Ethosul Bisericii Ortodoxe, trad. de Teodor Bodogae, MA XXVI (1981), nr.10-12, oct.-dec., p.742. 92 Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Theologie de la beut..., p.144. 93 Ibid, p.146, 187. 94 V. o prezentare rezumativ n Dic\ionar de termeni muzicali..., p.221. 95 George Blan, O istorie a muzicii europene, Bucure`ti, 1975, p.42-43. 96 Ibid., p.45-47.
91
92
armonic97. S-a impus totodat din ce n ce mai mult ì muzica instrumental (orga, ajuns n Apus prin sec.al VIII-lea, avnd mai
ales o situa\ie privilegiat n cult), pn la situa\ia de a ajunge un gen independent ì major (n sec.al XVI-lea ì urmtoarele)98. n acelaì timp s-a cristalizat istoric ì conceptul spectacolului muzical, al concertului nu neaparat religios, a crui desfùrare va avea loc, de regul, n afara spa\iului ì timpului liturgic, desfùrarea lui n biseric fiind, aà zicnd, excep\ia. Rena`terea a jucat ì aici un rol important, prin readucerea n actualitate a unor valori specifice antichittii pgne. n Rsrit, teologia icoanei, bine stabilit prin hotrrile Sinodului al VII-lea ecumenic99, a permis evitarea, secole de-a rndul, a evolu\iilor culturale secularizante descrise mai nainte, care aveau loc n Apus. n cazul cntrii liturgice rsritene s-a vorbit uneori despre dobndirea unei semnifica\ii proprii independente n cadrul cultului - legat de aspectul sarbatoresc ì oarecum deosebit de considerarea ntregului cult ca ì cntat, aceasta ì ca urmare a condi\iilor schimbate, n secolele ce au urmat lui Constantin cel Mare: catedrale mari sau amplificarea cultului ì sub influen\a cultului imperial. Totuì a existat mereu, ì uneori n pofida influen\elor seculare ce s-au manifestat n evolu\ia cntrii liturgice, ì o tendin\ de pstrare a identit\ii sale liturgice, care avea rdcini pe de o parte n conceptul srbtoresc al piet\ii liturgice elenice, iar pe de alt prte, n tradi\ia biblic ì semitic a cre`tinismului timpuriu, n ceea ce prive`te con\inutul ì forma poetic100. Odata cu rentlnirile istorice dintre cele dou culturi, rsritean ì apusean, n ultimele cteva secole, ì cntarea liturgic ortodox a fost supus unor noi influen\e, mai ales prin rspndirea treptat a stilului polifonico-armonic. Atunci s-a putut observa uneori c muzica coral care ptrundea n Biseric (n Biserica Romn, dup mijlocul sec.al XIX-lea - n.n.) avea un vdit caracter laic, un caracter de mprumut, cu totul strin ì nepotrivit spiritului Bisericii
Ibid., p.63. Ibid., p.61. 99 V. Defini\ia credin\ei Sinodului VII Ecumenic de la Niceea - 13 octombrie 787, trad.rom. n Sf.Teodor Studitul, op.cit., p.191-195 (Mansi XIII, 373-380). 100 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.166-168.
97 98
93
Ortodoxe de Rsrit101. Sau, referitor la muzica liturgic mai aproape de noi, n sec.XX, s-a remarcat de asemenea faptul c dac-i vorba de efect pur teatral artistic, apoi ì un imn liturgic ortodox [vocal] poate fi scris de aà manier [...]. [i] ntr-adevr, ce alt efect poate avea un [astfel de] imn liturgic vocal, mai cu seama un asa zis concert [...] ?102 ns ì n acest caz, cntarea liturgic ortodox a ncercat s-ì pstreze, iar uneori s-ì regseasc, ethosul psaltic de origine bizantin103, prin adoptarea treptat de ctre compozitorii de muzic bisericeasc coral ai acestui secol a unui stil de armonizare modal specific, adecvat cntrilor tradi\ionale104. Situa\ia aceasta a putut fi ntlnit att n Biserica Ortodox Romn ct ì n majoritatea celorlalte Biserici Ortodoxe. Ajunge s amintim activitatea n aceast direc\ie a lui Ioannis Sakellaridis (1853-1938) n Grecia, a lui Stevan Mokraniak (1856-1914) n Serbia, ca ì activitatea de culegere a cntrilor tradi\ionale n Rusia, pe la sfrìtul sec.al XVIII-lea, ì ncercarea de folosire a lor n compozi\ii armonice, dup sfrìtul secolului trecut105.
d3. Alte aspecte comune ale icoanei ì ale cntrii liturgice

Se mai poate constata rela\ia profund, de natur teologic, ce exist ntre icoan ì cntarea bisericeasc - aceasta din urm n\eleas mai ales ca ì una dintre modalit\ile cuvntului rostit n slujb106 Prof.Nicolae Lungu, Liturghia psaltic pentru cor mixt, Bucure`ti, 1957, p.III (n Prefa\). 102 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.97. 103 Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeasc la romni n sec.XX, partea II, BOR CIV (1986), mart.-apr., p.118. 104 Ibid., p.117, 124, 138 `.u. 105 Pentru evolu\iile n acest sens ale cntrii n Biserica Greac v. Frank Harry Desby, The Modes and Tuning in neo-byzantine Chant, Michigan, 1974 (dissert.microfilm), p.378 `.u.; iar o prezentare a situa\iei muzicii ì n celelalte Biserici Ortodoxe v. la Irenus Totzke, Das antik-byzantinische und das modern-europische Erbe in der orthodoxen Kirchenmusik, n Una Sancta, 1995, p.233-237. 106 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.687 (sau 691).
101
94
atunci cnd lum n considerare rolul pe care cele dou componente liturgice (icoana ì cntarea) l au n cadrul slujbei biserice`ti. n acest sens se poate vorbi despre importan\a catehetic ì educativ-religioas a picturii biserice`ti107, deoarece icoanele sunt un auxiliar pre\ios al Sfintelor Scripturi, al predicii ì al catehezei, adic al Cuvntului dumnezeiesc scris ì vorbit.108 Iar din rolul catehetic (instructiv) al icoanelor decurge n chip firesc ì rolul lor educativ religios.109 La fel, n termeni ct se poate de asemantori se poate vorbi ì despre rolul didactic-catehetic ì educativ al cntrii biserice`ti110. i paralela aceasta poate fi urmrit n continuare, prin prisma raportului cu Sfnta Scriptur. Att icoana ct ì cntarea sunt expresii (n modalitate artistic) ale Revela\iei cuprinse n Sfnta Scriptur: Ceea ce este Scriptura pentru cei ce `tiu s citeasca, aceea este pictura pentru cei nenv\a\i111 deoarece Icoan ì Evanghelie sunt ntr-o strns legtur, se sprijin ì se clarific reciproc, colabornd la rspndirea nv\turii cre`tine112. Asemntor, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii113 determin caracterul biblic general al cntrii liturgice ortodoxe114. Dac icoanele sunt memoriale permanent aductoare aminte [...] a adevrurilor de credin\115 cntarile sunt de asemenea izvorte din elanul ì dorin\a credincioìlor de a da o
107
numeroasele trimiteri patristice. Ibid, p.425. 109 Ibid., p.427 110 Diac.Drd.Ioan Bo`tenaru, Muzica ì cultul n Biserica Ortodox, ST seria II, XXII (1971), nr.1-2, p.113 `.u. 111 Sf.Grigore cel Mare, Epistolarum liber, Epistola X 13 (PL 27,1128 C), cf. Pr.Prof.Dr.Ene Braniste, Liturgica generala..., p.425. 112 Ibid.(Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general...), p.425. 113 V. studiul cu acest titlu al lui Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii... (ST seria II, XL (1988), nr.5, p.86-104). 114 V. Cap.II,2 al prezentei lucrri, Caracterul biblic al cntrii liturgice. 115 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.426.
108
Ibid., p.425-428 (Sec\. a II-a, Partea a cincea, B, XII, 4) - unde sunt de remarcat ì
95
aceea Sfin\ii Prin\i subliniaz mai ales faptul c icoanele sus\in amintirea slvirii lui Dumnezeu prin jertfele sfin\ilor ì martirilor [...] [iar] prin icoana Mntuitorului slvim puterea dumnezeirii Lui117. Dar, n cult, [ì] cntarea - dup textul ei - este [...] mai ales o rugciune de laud ì de slavire (s.n.)118. n general, despre cntrile liturgice se poate spune, la fel ca ì despre icoane, c sunt modalit\i sau forme cultice necesare, indispensabile, [...] reclamate de modul uman de cunoa`tere, dependent de sim\uri ì de limitele impuse de spa\iu ì timp.119 * Aspectele comune, asemnrile cntrii liturgice cu icoana nu trebuie ns, desigur, s `tearg distinc\ia, deosebirea dintre ele. Chiar ì numai referindu-ne la citatul precedent, sim\urile de care este dependent modul uman de cunoa`tere sunt diferite n cazul icoanei (vzul) ì al cntrii (auzul). i fr a aprofunda implica\iile, poate fi interesant de observat c vzul (vederea) presupune o rela\ie frontal cu cineva (sau ceva) de vis-a-vis, oarecum fa\ ctre fa\ - ceea ce aminte`te defini\ia originar a persoanei (ca ì prosopon), care n aceast rela\ie ì afirm identitatea ì ì pline`te voca\ia de comuniune120. n ceea ce prive`te auzul (ì auzirea), omnidirec\ionalitatea (relativ) a recep\ionrii sunetului determin o rela\ie mult mai cuprinztoare ì oarecum mai abstract ntre cel ce aude ì cel sau ceea ce constituie sursa sunetului121. Auzirea poate avea loc uneori ì atunci cnd vzul nu este cu putin\ - eventual nu este nc posibil, n sensul unei anteriorit\i a
Ibid., p.732. Ibid., p.426 `.u. 118 Ibid., p.706. 119 Ibid., p.426.
116 117 120 121
expresie mai puternic ì mai apropiat de sufletul lor, a nv\turii cre`tine (s.n.)116. Icoanele constituie un ndemn de a slavi pe Dumnezeu ì de
Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Dic\ionar de teologie ortodox, Bucure`ti, 1981, p.298. Cp. aceste considera\ii cu cele despre ceea ce este cu putin\ a vedea (das Sichtbare) ì ceea ce este cu putin\ a auzi (das Hrbare) la Thrasybulos G.Georgiades, Musik und Schrift (1962), n vol.Kleine Schriften (Mnchener Verffentlichungen zur Musikgeschichte, Band 26), Tutzing, 1977, p.107.
96
auzirii fa\ de vedere (aà cum credin\a este din auzire, iar auzirea prin cuvntul lui Hristos Rom.10,17). Totuì limpezimea desvrìt vine pn la urm din vederea fa\ ctre fa\ (I Cor 13,12: Cci vedem acum ca prin oglind, n ghicitur, iar atunci, fa\ ctre fa\; acum cunosc n parte, dar atunci voi cunoa`te pe deplin...). De asemenea, legat tot de caracterul mai pu\in lmurit al su n compara\ie cu ceea ce e vzut, sunetul, luat n sine (ì nu n cazul cuvntului manifestat sonor) pare mult mai potrivit semnalului simplu, aà cum este, spre exemplu, n cazul clopotului.
2. Aspecte de spiritualitate a cntrii liturgice ortodoxe (Pnevmatologie)
n tratatul su Despre Sfntul Duh, Sfntul Vasile cel Mare arat c nu poate s spun (cineva) c Iisus este Domnul dect n Duhul Sfnt (I Cor.12,3) [...]. Pentru c nu este posibil s adore (cineva) pe Fiul dect numai n Duhul Sfnt, nici nu este posibil s invoce pe Tatl dect numai n Duhul nfierii122. ntre altele, cuvintele mai nainte citate ale Sf.Vasile cel Mare implic legtura cu Duhul Sfnt - altfel spus dimensiunea duhovniceasc - a oricrei slujbe biserice`ti, n particular ì a cntrii liturgice asociate acesteia, n care este cuvntat (s spun), invocat (s invoce) ì adorat (s adore) Dumnezeu Cel n Treime. De altfel, n multe dintre scrierile sale Sf.Vasile cel Mare se refer n mod special la acest aspect, adesea cu trimitere direct la cntare - mai ales atunci cnd vorbe`te despre psalmi123, care se
122 123
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.42 (PG 32,116). Idem., Omilii la Psalmi..., p.181-344 (PG 29,209-493).
97
toate la un loc, aceste fragmente, alturi ì de alte fragmente biblice sau patristice, pot constitui un mic tratat despre locul ì importan\a Harului Duhului Sfnt n cntarea bisericeasc. n primul rnd, latura duhovniceasc a cntrii \ine de nsì constitu\ia omului, creat de Dumnezeu ca trup ì suflet, unite laolalt, dar cu o ntietate a pr\ii spirituale. nc la Facere, doar dup ce Domnul Dumnezeu [...] a suflat n fa\a lui suflare de via\ [...] s-a fcut omul fiin\ vie (Fac.2,7). Iar mai apoi nsuì Mntuitorul a descoperit valoarea nemsurat a sufletului - Cci ce-i folose`te omului s c`tige lumea ntreag, dac ì pierde sufletul? Sau ce ar putea s dea omul, n schimb pentru sufletul su?(Mc.8,36-37) - nv\nd pe ucenicii Si s nu se team de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid [...] [ci] mai curnd de acela care poate ì sufletul ì trupul s le piard n gheen(Mt.10,28). Pe de alt parte, dac am fi alctui\i numai din suflet, neam n\elege unii cu al\ii numai prin gndire; dar pentru c sufletul nostru ì zmisle`te gndurile ascuns n trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte (ntre care cuvintele cntrii - n.n.) ì de nume ca s facem cunoscute cele aflate n adncul nostru.126 Astfel partea duhovniceasc ocup ntotdeauna o pozi\ie mai important, att n cuvntarea omeneasc, ct ì, n general, n
Egon Wellesz, op.cit., p.35-40 (cap.I,IV The Legacy of the Synagogue, a. Psalmody). 125 Psalmii au fost primele cntri adoptate n cultul cre`tin, primii membri ai Bisericii fiind iudei. ns n sec.al IV-lea, deci n vremea Sf.Vasile cel mare, imnele noi propriu-zis cre`tine, aparute ì sub influen\a cre`tinilor proveni\i din alte neamuri, mereu mai numeroì - ocup treptat un loc tot mai important n slujbele Bisericii. Astfel, n acelaì sec.al IV-lea Sf.Efrem Sirul nlocuia cuvintele eretice, ariene, ale imnelor introduse n cult cu cuvinte conforme nv\turii ortodoxe, pstrndu-le metrica ì melodia, cf.Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc..., p.38, apud Sozomen, Hist.Eccle., III,16 (PG 67,1089 `.u.); v.ì Egon Wellesz, op.cit., p.149. De aceea, cele spuse despre cntarea psalmilor au valabilitate, desigur, ì pentru restul cntrii practicate, atunci ca ì acum, n Biseric. 126 Sf.Vasile cel Mare, Omilia a III-a la cuvintele Ia aminte la tine nsu\i, trad. de Pr.Dumitru Fecioru, n Scrieri, Partea ntia, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.365 (PG 31,197).
124
cntau n cult124 ì ale cror caracteristici pot fi uòr extinse, n general, la toate cntrile de laud, aduse lui Dumnezeu125. Adunate
98
toate cele omene`ti, pentru c mai ales prin partea spiritual suntem chip al Creatorului127. Alturi de aceast ntietate n raport cu cele trupe`ti, aspectul spiritual mai prezint ì o anumit subtilitate a manifestrii (sau exprimrii), iar Sf.Vasile cel Mare scoate n eviden\ toate acestea atunci cnd vorbe`te, spre exemplu, despre glas ì despre Glasul Domnului n Sfnta Scriptur: n multe locuri din Scriptur vei gsi cuvntul glas [...]. n noi glasul este sau aerul lovit sau felul acela de aer pe care vrea s-l ntipreasc cel ce exprim ceva. Ce este, dar, Glasul Domnului? Care din dou: se n\elege lovirea aerului sau aerul lovit, care ajunge pn la auzul celui ctre care se ndreapt glasul, sau nici una din acestea, ci glasul Domnului este ceva de alt gen, o nchipuire a pr\ii conductoare a sufletelor oamenilor, crora Dumnezeu vrea s le fac cunoscut propriul Su glas, n aà fel nct nchipuirea aceasta are analogie (doar analogie - n.n.) cu nchipuirile pe care adeseori le avem n vise. Dup cum nu din lovirea aerului n nchipuirile din somn lum cuno`tin\ de unele cuvinte ì sunete ì nici nu primim glasul din vis cu auzul, ci este prins de nsì inima noastr (s.n.), tot aà trebuie s socotim ì glasul care vine de la Dumnezeu la profe\i.128 Ca o urmare fireasc a acestui fel de a privi lucrurile, cel ce cnt cu duhul129 poate fi asemanat cu fluierul [ce] este un instrument muzical care are nevoie de suflare ca s poat scoate melodia. De aceea socot c orice profet se nume`te n chip figurat fluier, din pricina c este pus n mi`care de Sfntul Duh (s.n.).130 Dar nu numai despre profe\i este vorba - n cazul particular al psalmilor, despre regele David - ci de to\i c\i sunt cuvioì ì
Cp. idem, Epistola 233, La ntrebarea lui Amfilohiu, trad. de Pr.Prof.Dr.Constantin Corni\escu ì Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, n Scrieri, Partea a treia, PSB nr.12, Bucure`ti, 1988, p.480 (PG 32,864). 128 Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXVIII)..., p.226 `.u.(PG 29,288 `.u.); cp. ì cu Idem, Despre Sfntul Duh..., p.53 (PG 32,136): Cuvntul nu trebuie n\eles (n Ps.32,6 n.n.) ca o anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o suflare a gurii, provenit din cile respiratorii, ci Cuvntul trebuie n\eles ca existnd de la nceput cu Dumnezeu (Tatl), El nsuì fiind Dumnezeu, iar Duhul gurii lui Dumnezeu (trebuie) n\eles ca fiind Duhul adevrului, Care de la Tatl purcede(Ioan 15,26). 129 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.245 (PG 29,321). 130 Ibid., p.244 (PG 29,321).
127
99
pstreaz dreptatea cea ctre Dumnezeu, to\i aceia pot s cnte lui Dumnezeu psalmi n chip armonios, urmnd ritmurile cele duhovnice`ti (s.n.).131 Pentru c de un duh profetic este animat cel ce cnt cntarea cea nou ì nnoitoare a nv\turii Domnului [...], [iar] dac poveste`ti chipul minunat, care depè`te toat firea, al ntruprii Domnului, cn\i cntare nou ì strin; iar dac istorise`ti rena`terea ì rennoirea ntregii lumi, nvechit de pcat, dac veste`ti tainele nvierii, ì aà cn\i cntare nou ì ivit de curnd.132
a.Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc

n cadrul Crea\iei exist ì alte duhuri cu care omul, prin partea sa netrupeasc, spiritual, vine n legtur. Acestea sunt ngerii, duhuri create, duhurile slujitoare [care] exist prin voia Tatlui, au fost aduse la existen\ prin lucrarea Fiului ì s-au desvrìt prin prezen\a Duhului.133 Prezente n numeroase cntri liturgice134, pentru subiectul nostru ele sunt interesante mai ales prin pozi\ia specific pe care o ocup n iconomia duhovniceasc a cntrii biserice`ti ì care s-ar putea rezuma n faptul transmiterii inspira\iei duhovnice`ti (dumnezeie`ti) a cntrilor, ctre oameni. Sf.Vasile cel Mare - n ale crui scrieri am remarcat mai nainte importan\a aspectului duhovnicesc - spune totodat c psalmul este lucrul ngerilor135. De unde rezult foarte simplu c cei care cnt aceste cntri n Biseric fac ì ei lucrul ngerilor. n mod asemtortor, Sf.Niceta de Remesiana spune c aceast slujb (cntarea n.n.), dac este ndeplinit cu dreapt credin\ ì cu devo\iune, este legat de ndeletnicirea ngerilor (s.n.), care fr somn, fr odihn, nentrerupt laud pe Domnul din ceruri ì binecuvinteaz pe Mntuitorul136.
Ibid., p.239 (PG 29,312). Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.248 `.u. (PG 29,328). 133 Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.52 (PG 32,136). 134 Julius Tyciak, Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der byzantinischen Liturgie, 2.unvernderte Auflage, Trier, 1979, p.29-35 (IV.Die Engel
131 132
- Die Lieder des Montag in der groen Oktoechos). Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213). 136 Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., p.140 (PL 68,373).
135
100
Iar Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, referindu-se ì el la unele cntri ale slujbelor, vorbe`te n mod repetat despre cntarea cea sfnt ce este luat din inspira\ia profe\ilor celor insufla\i (s.n.) de Dumnezeu137, n cadrul mai general al unei transmiteri ierarhice a iluminrilor dumnezeie`ti, prin diferitele trepte ale ordinelor ngere`ti: primul ordin, dup ce a fost iluminat, pe ct era cu putin\, cu `tiin\a de Dumnezeu de ctre aceast buntate divin de la obrìe, s-a comunicat pe rnd ì treptelor ce stau sub el, ca ierarhie bine rnduit138, nct de aceea ì teologia a lsat oamenilor, ca tradi\ie, imnuri pentru fiin\ele ce apar\in acestui ordin139. n ordinea dumnezeiasc a Crea\iei Ierarhia ndepline`te astfel func\ia de mijlocitoare ntre Dumnezeu ì creaturi; ea prime`te de sus ì comunic mai departe treptelor inferioare [...]; ea e ac\iune sau lucrare [...], primind ì transmi\nd lumina de sus.140 * Amintirea faptului c cel care cnt n Biseric este doar un umil artizan141, a crui inspira\ie se datoreaz insuflrii dumnezeie`ti ì ecourilor ndeprtate ale cntrilor ngere`ti - ì acestea insuflate, la rndul lor, de Duhul Dumnezeiesc - nu se pstreaz doar n scrierile patristice sau n tratatele teoretice despre muzica bizantin142, ci ì n cntrile slujbelor ortodoxe, ntr-o continuitate liturgic vie, nentrerupt pn astzi.
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia Bisericeasc, trad. de Cicerone Teodorescu, Iaì, 1994, p.85 (PG 3,396); cp. ì cu ibid., p.112 (PG 3,485): cntarea cea sfnt [...], ce vine de la profe\ii cei inspira\i de Dumnezeu [...], cntarea de laud insuflat profe\ilor de ctre Dumnezeu. 138 Idem, Ierarhia cereasc..., p.48 (PG 3,212). 139 Ibid., p.47 (PG 3,212). 140 Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936), Iaì, 1993, p.67. 141 Egon Wellesz, op.cit., p.158. 142 Ibid., p.58; cp. ì cu rezumatul aceluiaì autor dup tratatul lui DionisiePseudoareopagitul Despre ierarhia cereasc - referitor la muzica religioas ca ì revela\ie, n scurtul studiu din Encyclopdie de la Pliade. Histoire de la Musique,I, cf.Vladimir Fdorov, En guise d'introduction, n Encyclopdie des musiques sacres, vol.II, Paris, 1969, p.135: Imnele ì cntrile Bisericii nu sunt dect reflexul muzicii cere`ti, fcut auzibil urechilor omene`ti. Exist n cer o ierarhie, o ordine sfnt, o imagine a frumuse\ii dumnezeie`ti. Ierarhia bisericeasc este echivalentul ei pe pmnt. mpreun ele formeaz treptele unei scri care merge de la cel mai umil slujitor bisericesc la cele mai
137
101
ndeosebi pe alctuitorii de cntri, pe Sfin\ii melozi ai Bisericii, cuvintele cntrilor liturgice i numesc aluta dumnezeiescului Duh143, cu ngerii mpreun vorbitor[i]144, sau adresdu-li-se direct: urmnd cetelor celor ngere`ti n\elepte, ai repetat n lume cntrile acelora145 (Sf.Roman Melodul), alaut care cn\i ale Duhului146, fcndu-te organ dumnezeiesc al Duhului147 (Andrei Criteanul), sau trmbi\ tinuitoare, de`teptnd pe to\i ctre cntarea cea duhovniceasc ì organ mi`cat de Dumnezeu (s.n.)148 (Cuv.Iosif, scriitorul de cntri). n duh, prin partea sa netrupeasc, omul (cre`tinul) cntre\ n Biseric (n slujbele acesteia) se ntlne`te ì se une`te cu duhurile cele slujitoare n cntarea de slav, cea insuflat de Duhul Sfnt, spre a fi nl\at Dumnezeirii. Aceast comuniune angelantropic n slujire149, liturgic ì duhovniceasc, este exprimat ì de cntarea Doxologiei Mari de la Utrenie - Slav ntru cei de sus lui Dumnezeu ì pe pmnt pace, ntre oameni bunvoire (Lc.2,14)150 - sau de cea a primei pr\i a Trisaghionului serafimic (sau biblic) al Rspunsurilor Mari de la Sfnta Liturghie nalte ordine (rangs) ale Triadei, acolo unde Serafimii dn\uiesc n jurul Dumnezeirii ì cnt imne slavei Sale cu buzele lor niciodat tcute. Muzica cereasc a acestor imne nu este perceptibil nici chiar rangurilor inferioare ale Triadei, dar ea le este descoperit lor de ctre Serafimi. Cobornd treptele scarii mistice, revela\ia atinge treptele celor care posed inspira\ia dumnezeiasc, profe\ii ì sfin\ii, care percep un slab ecou al imnelor cere`ti, pe care le pot apoi transmite muzicienilor inspira\i, adic celor ce scriu imne. Muzicianul prime`te deci imnele cntate n cer ì le transmite pe pmnt, astfel ca ele s devin perceptibile urechilor omene`ti (tr.n.). 143 Mineiul pe octombrie, ed.V, Bucure`ti, 1983, p.6 (Stihira ntia a Cuviosului la Doamne strigat-am de la Vecernia din 1 oct.). 144 Ibid., p.17 (Marire, a Cuviosului, la Stihoavna Utreniei din 1 oct.). 145 Ibid., p.15 (Stihira a doua la Cntarea a 8-a a Canonului Sfntului, la Utrenia din 1 oct.). 146 Mineiul pe iulie..., p.29 (Stihira ntia la Doamne strigat-am de la Vecernia din 4 iul.). 147 Ibid., p.33 (Sedealna Sfntului la Utrenia din 4 iul.). 148 Mineiul pe aprilie, ed.V, Bucure`ti, 1977, p.27 (Stihira a doua la Doamne strigatam de la Vecernia din 4 apr.). 149 Constantin Andronikof, Le ciel et la terre, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.3. 150 Cp. textul liturgic (identic), spre ex., n Ceaslov..., p.67.
102
Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot, plin este cerul ì pmntul de slava Ta151 - care nu fac dect s pun n gura cntre\ilor liturghisitori cntrile consemnate n locurile respective din Sfnta Scriptur ca fiind ale ngerilor. De fapt, chiar ì din modificarea liturgic operat n textul biblic - plin este cerul ì pamntul (s.n.) de slava Ta (Liturghier), fa\ de plin este tot pamntul (doar, n.n.) de slava Lui (Is.6,3) se poate n\elege c ea a avut n vedere ì o semnifica\ie nou a acestui loc, n legtura cu misterul Liturghiei. Cerul ì pmntul sunt pline de mrirea lui Dumnezeu n acest moment al slujbei, pentru c n melodiile aceluiaì imn se unific glasul credincioìlor de pe pamnt cu melodiile cetelor cere`ti, cerul ì pmntul rsun n aceeaì clip de corul care proslve`te mrirea lui Dumnezeu152. La fel, alturarea n Trisaghionul serafimic de la Sf.Liturghie a cuvintelor ngere`ti pstrate n Vechiul Testament (Is.6,3) cu cele ale oamenilor de la Intrarea n Ierusalim a Mntuitorului, men\ionate n Evanghelii - Osana! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului! [...] Osana ntru cei de sus! (Mc.11,9-10; cp.ì Mt.21,9; In.12,13)153 - indic de asemenea comuniunea ntru slujire (n duh), a ngerilor ì a oamenilor154.
Liturghier..., p.145; cp. ì textul scripturistic: Sfnt, sfnt, sfnt este Domnul Savaot, plin este tot pamntul de slava lui!(Is.6,3). 152 Pr.Prof.Petre Vintilescu, Dou imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul serafimic, Pite`ti, 1927, p.60 `.u.; despre comuniunea liturgic, spiritual ì mistic, din cadrul slujbei, ntre credincioì ì ngeri, pe de o parte, ì ntre ace`tia to\i ì Hristos, pe de alt parte, v.ì ibid., p.15-17. 153 Pentru textul liturgic, v.Liturghier..., p.145: Osana ntru cei din nl\ime. Binecuvntat este cel ce vine ntru numele Domnului. Osana, Celui dintru nl\ime. 154 Pr.Prof.Petre Vintilescu, Dou imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul serafimic..., p.56-58; cp. ì cu tlcuirea bogat n sensuri a acestui moment al Trisaghionului la Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia..., p.351 (PG 91,709): Doxologia sfin\ioare ntreit sfnt, cntat nencetat de sfin\ii ngeri, nseamn n general deopotriv via\, purtare ì mpreun cntare (s.n.) a dumnezee`tii doxologii, care se va nfptui n veacul viitor ntre puterile cere`ti ì pmnte`ti (s.n.) [...]. Iar n special, ea nsemn ntrecerea teologic a credincioìlor cu ngerii ntru credin\ (s,n,); strlucirea deopotriv cu ngerii a vie\ii celor activi, pe ct este cu putin\ oamenilor ì buna rostire a imnologiei teologice; n sfrìt, n\elegerile, cntrile ì nentreruptele miscri ale contemplativilor privitoare la Dumnezeu, deopotriv cu cele ale ngerilor, dup ct este cu putin\ oamenilor.
151
103
Iar cntarea Heruvicului sugereaz aceeaì realitate sacramental155, fie c este vorba de Liturghia Sf.Ioan Gur de Aur Noi, care pe Heruvimi cu tain nchipuim, ì fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem [...]156 - sau de variantele Heruvicului de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din Smbta cea Mare - Sa tac tot trupul omenesc ì s stea cu fric ì cu cutremur [...] ì merg naintea Acestuia cetele ngere`ti [...], Heruvimii cei cu ochi mul\i ì Serafimii cei cu cte àse aripi [...] cntnd cntarea: Aliluia [...]157 - ì de la Liturghia Darurilor mai nainte Sfin\ite - Acum puterile cere`ti mpreun cu noi nevzut slujesc [...]158.
b.Deosebirea duhurilor159 n cntarea liturgic

Dar comuniunea cu duhurile netrupe`ti n cntarea bisericeasc presupune o anume trezvie pentru deosebirea acestor duhuri, deoarece, dup cum spune Sf.Vasile cel Mare, nu orice duh aduce n cntare parfumul duhovnicesc160. Nu tot cel ce are n gur cuvintele psalmului cnt Domnului, ci cel care nal\, din inim161 curat (s.n.), cntrile de psalmi [...]. Dar c\i nu stau aici
V. comentariul la imnul Heruvimic n studiul lui Pr.Prof.Petre Vintilescu, Dou imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul serafimic..., p.35-49; v. de asemenea, o compara\ie ntre variantele Heruvicului n ibid., p.30 `.u. 156 Liturghier..., p.133. 157 Ibid., p.201 `.u. 158 Ibid., p.274. 159 Dac este necesar un discernmnt spiritual n art, n general ì n legtur cu sensurile icoanei, pentru a depì confuzia contemporan de valori cf.Archipr.Nicolas Ozoline, Image et spiritualit du discernement des esprits dans l'art, n Les tudes thologiques de Chambsy nr.9, Chambsy-Gnve, 1990, p.226 - lucrul este la fel de adevrat ì pentru cntarea bisericeasc. 160 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213). 161 La Sf.Vasile cel Mare inima ì pstreaz n\elesul (prezent de altfel ì n NoulTestament) de centru al omului luntric ì loc al ntlnirii omului cu Dumnezeu, partea cea mai interioar a omului ì totodat ntregul lui; v. sensul neotestamentar al inimii la Pr.Prof.Grigorie T.Marcu, Antropologia paulin, n Seria teologic, nr.20, Sibiu, 1941, p.44; cp. ì ibid., p.45: (inima este) punctul cardinal al vie\ii luntrice omene`ti [...], sediul sau originea tuturor puterilor ì func\iunilor suflete`ti ì sim\uale ale omului. Inima le rezum pe toate. Inima este omul nsuì.
155
104
n biseric venind de la desfrnri! C\i nu vin de la ho\ii! C\i nu ascund n inima lor viclenie ì minciun! Se pare c au n inima lor cntare de psalmi, dar nu cnt cu adevarat psalmi.162 Tot Sf.Vasile cel Mare aminte`te c Domnul le-a luat demonilor puterea de a-l face cunoscut, pentru c nu este potrivit ca demonii s vorbeasc de Mntuitorul.163 El arat c dup cum unui picioar strmb nu i se potrive`te o ncl\minte dreapt, tot aà nici lauda lui Dumnezeu nu se potrive`te inimilor stricate [...]. Aàdar, pentru c lauda lui Dumnezeu este dreapt, este nevoie de o inim dreapt, ca lauda s-i convin ì s i se potriveasc.164 Iar Sf.Ambrozie al Milanului aminte`te c acela care cnt un imn o face cu o inim curat ì spiritual; el exclude din inima sa orice fel de pasiuni omene`ti [...] [ì] starea sufletului su nu este tulburat n nici un chip165, pentru c, dup cum arat Sf.Grigorie de Nyssa celor cur\i\i se cuvine s laude pe Domnul.166 * n tendin\a de a ncerca cercetarea aspectelor muzicale din Biseric n func\ie numai de litera Sfintei Scripturi sau a scrierilor Sfin\ilor Prin\i, se porne`te adesea doar de la acele fragmente ale acestora n care se vorbe`te ad literam despre muzic sau cntare ì despre aspecte n legtur cu acestea (instrumente, termeni muzicali etc.)167. ns, cel pu\in n unele cazuri, poate fi la fel de productiv ì aductoare ctre scop ncadrarea problemelor specific muzicale n contextul mai larg teologic, liturgic, pastoral ì desigur istoric al respectivelor scrieri, ceea ce ne aduce uneori mai aproape de spiritul (duhul) lor - desigur pstrnd msura rigorii metodei `tiin\ifice, pentru a evita specula\iile nentemeiate168.
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.239 (PG 29,312). Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.247 (PG 29,525). 164 Ibid., loc.cit. 165 Sf.Ambrozie al Milanului, Enarratio in Ps.XLIII, (PL 14,1155) cf.Thodore Grold, op.cit., p.207 (tr.n.). 166 Sf.Grigorie de Nyssa, comentar la Ps.150 (PG 45,485 B), cf.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.433. 167 Un exemplu n acest sens este culegerea de texte a lui James McKinon, Music in early Christian literature, Cambridge, 1987. 168 A.Schmemann chiar propune, ntre scopurile Teologiei liturgice, ca printr-o consistent interpretare teologic a slujbei biserice`ti, s fie eliberat aceasta de
162 163
105
Astfel, spre exemplu, cuvintele Sf.Apostol Pavel, referitoare la prtìa cre`tinilor la jertfele pgnilor (I Cor.8169), pot fi foarte uòr ì justificat aplicate cntrii cre`tine, att celei de la nceputuri, ct ì pn astzi, n msura n care ì cntarea este jertf de laud(Ps.49,24)170. n acest caz este vorba despre aceeaì problem a discernmntului spiritual, a deosebirii duhurilor, pentru a putea decide ntre muzica bun ì muzica rea171. Deoarece hotrt c nu orice compozi\ie muzical merit calificativul binelui, dup cum nici orice melodie alctuit pe un text literar cultic nu poate fi numit liturgic sau bisericeasc172. Fiind vorba, n ultim instan\, despre o problem de spiritualitate, aceasta devine actual ì cere un rspuns mai ales atunci cnd, sub presiunea diferitelor feluri de muzic laic (profan, secularizat), se pune ntrebarea acceptrii lor n cult ì deci este necesara desluìrea, ntre attea spiritualit\i ce nso\esc aceste muzici, a inspira\iei autentice a Duhului Sfnt, singura ce poate avea intrare n Biseric. Concluziile Preotului muzician Gheorghe oima n aceast problem rmn valabile, peste ani, pn astzi: Fire`te, o oper rezultat dintr-o [...] inspira\ie luciferic poate oferi uneori aparen\ele unui succes artistic; ea poate genera emo\ii pseudo-estetice, c`tignd aprobarea ì admira\ia celor perverti\i sau superficiali, dar cre`tinul duhovnicesc o poate demasca fr prea mare greutate sau ntrziere.
interpretri simbolice arbitrare (tr.n.), cf. Introduction to Liturgical Theology..., p.22. Lucrul este valabil ì pentru cntarea liturgic, att timp ct aceasta este considerat unul dintre elementele constitutive esen\iale ale slujbei (tr.n.), cf.ibid., p.164 (Cap. Chanting and Music). Pe de alt parte, specula\ia arbitrar - nu numai simbolic este doar o alt extrem metodologic (n partea opus ngustimii literei documentului), care mpiedic de asemenea perspectiva ì, n ultim instan\, n\elegerea corect a obiectului cercetat. 169 Iar despre mncarea celor jertfite idolilor, `tim c idolul nu este nimic n lume ì c nu este alt Dumnezeu dect Unul singur.[...] Dar nu to\i au cuno`tin\. Cci unii, din obi`nuin\a de pn acum cu idolul, mannc din crnuri jertfite idolilor, ì con`tiin\a lor fiind slab, se ntineaz. Dar nu mncarea ne va pune naintea lui Dumnezeu. C nici dac vom mnca, nu ne prisose`te, nici dac nu vom mnca, nu ne lipse`te. Dar vede\i ca nu cumva aceast libertate a voastr s ajung poticnire pentru cei slabi (I Cor.8,4-9). 170 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.39 `.u. 171 Ibid., p.81-92 (Cap.X Muzic bun ì muzic rea). 172 Ibid., p.81.
106
Muzica bun - ca ì orice oper de art bun - se deosebe`te de muzica rea mai ales prin roade; la fel putem zice ì despre muzica bisericeasc ì cea pretins bisericeasc. [...] ntr-adevr, dintre toate criteriile dup care putem judeca valoarea religioas a unei compozi\ii liturgice, cel mai sigur este acela al roadelor pe care le culege ea n sufletele asculttorilor fiind cntat ì ascultat n condi\ii bune. E drept c aplicarea acestui criteriu necesit vreme ceva mai ndelungat, dar, n schimb, ì concluziile la care ajungem pe aceast cale, sunt tot pe att de drepte. Astfel, o compozi\ie muzical bisericeasc vom numi-o bun, dac, ntr-adevr, prin ea ne sim\im pregti\i ì ndemna\i la rugciune, dac prin intermediul ei ne putem chiar ruga, ntrebuin\nd-o ca vehicul al sentimentelor noastre ndreptate ctre Dumnezeu, ì dac, cu un cuvnt, ea ndepline`te n noi toate acele func\iuni cultice, pe care le-am vzut analiznd rostul muzicii biserice`ti n cultul divin.173
c. Caracterul ascetic al cntrii ortodoxe

Cur\ia inimii ì a duhului, ce se cuvine s o aib cei care cnt n Biseric, presupune un anevoios urcu` duhovnicesc, n care prima treapt este purificarea, cur\irea de patimi printr-o sus\inut ascez174. n acest sens cntrile Bisericii laud pe Sfin\ii care au pus suiùri n inimile lor175, iar Sf.Vasile cel Mare ndeamn n omiliile sale: Cur\i\i-v inimile, ca s rodi\i cu duhul, pentru ca, ajungnd cuvioì, s pute\i cnta cu pricepere psalmi Domnului.176 Exerci\iul nfrnrii este absolut necesar vie\ii cre`tine pentru c, n rai, cderea omului s-a datorat tocmai lipsei de nfrnare: Lepdat a fost Adam din desftarea raiului, prin
173 174
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox, vol.I, Alba Iulia, 1993, p.59-65. 175 Mineiul pe octombrie..., p.15 , (Stihira a doua la Cntarea a opta a Canonului Sf.Roman Melodul - 1 oct.). 176 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX - Psalmul Cntrii de la inaugurarea casei lui David)..., p.240 (PG 29,312).
Ibid., p.83 `.u.
107
mncarea cea amar, pentru nenfrnare (s.n.), nepzind porunca stpnului, ì a fost osndit s lucreze pamntul din care a fost luat ì cu multe sudori s mnnce pinea sa.177 n actul liturgic ne asumm ì noi pcatul strmoèsc, ntr-o dialectic a iubirii cre`tine178, ce mbr\ièaz n comuniunea eclesial ntreg neamul omenesc: Suflete al meu prea ticloase, deprtatu-te-ai de Dumnezeu pentru nenfrnarea ta; lipsitu-te-ai de desftarea raiului; de ngeri te-ai despr\it; n stricciune te-ai pogort; o, ce cdere!179 Deci pentru aceasta noi s iubim nfrnarea, ca s nu plngem afar din rai, ca ì acela (Adam - n.n.), ci s intrm ntrnsul.180
177
sec de brnz - a izgonirii lui Adam din Rai). Pe de o parte, ca ì cre`tini, ì dup chipul lui Hristos - care neputin\ele noastre a luat ì bolile noastre le-a purtat (Mt.8,17; Is.53,4) - trebuie s ne asumm ì noi greèlile prin\ilor no`tri, pentru iubirea cu care le suntem datori (precum Sam ì Iafet au acoperit goliciunea tatlui lor - Fac.9,23; v. ì goliciunea protoprin\ilor dup cdere - Fac.3,7-11). Dar asumndu-ne un pcat, suntem n pcat. Pe de alt parte, a ncerca s ieìm din pcatul strmoèsc prin refuzul asumrii lui, nseamn de fapt a reitera acest pcat (prin ruperea comuniunii de iubire cu prin\ii no`tri), ntr-o filogenie spiritual n linie direct pn la protoprin\i - la fel cum ace`tia s-au rupt din comuniunea de iubire cu Printele dumnezeiesc (Tatl [...] din ceruri- Mt.6,9 ì Domnul de via\ fctorul- Crezul, cf.Liturghier..., p.142). Aàdar ì refuznd asumarea pcatului rmnem n pcat. Din acest cerc vicios al pcatului aductor de moarte, n care firea omeneasc a czut prin neascultarea ì nenfrnarea protoprin\ilor, nu putem ieì (singuri) dect prin venirea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care ca Dumnezeu adevrat a venit spre noi, asumndu-ì totodat, ca om adevrat, pcatele noastre. De aceea a recunoa`te c to\i au [am] pctuit n el [n Adam] (Rom.5,12), nseamn a recunoa`te n acelasi timp nevoia de Harul lui Dumnezeu (al iubirii Sale de oameni, cf. Liturghier..., p.157 - ecfonis la Sf.Liturghie nainte de frngerea Agne\ului - n.n.) ì darul Lui [care] au prisosit asupra celor mul\i, prin harul unui singur om, Iisus Hristos (Rom.5,15). ns Mntuirea, druit ì concretizat sacramental n Botez ì celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, ì-o apropriaz fiecare prin strduin\ele personale, care sunt ascez - v.ì Nicolae Cabasila, Despre via\a n Hristos, trad. de Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, Bucure`ti, 1989, p.135 `.u. (PG 150,502 `.u.). 179 Triodul..., p.91 (Stihira a doua de la Cntarea a àsea a Canonului din Duminica Lsatului sec de brnz - a Izgonirii lui Adam din Rai). 180 Ibid., p.90 (Sedealna dupa Cntarea a treia a Canonului din Duminica Lsatului sec de brnz...).
178
Triod..., p.90 (Sedealna dupa Cntarea a treia a Canonului din Duminica Lsatului
108
n general, ntreaga via\ cre`tin are un caracter ascetic, vis-a-vis de ispitele lumii acesteia, credinciosul postind de (anumite) bucate, dar urmrind totodat (sau mai ales) ì un post duhovnicesc, nfrnndu-se de la gnduri, porniri ì sim\iri necurate. Este vorba de un stil de via\, pe care, spre exemplu, l propune mai ales Postul Mare, al Pa`tilor, ntr-o form bisericeasc ì sacramental-liturgic dezvoltat de-a lungul unei ndelungate Tradi\ii181.
c1. Caracterul ascetic al cultului ortodox

Privitor la via\a sacramental a Bisericii, dincolo de aspectul particular al ndemnurilor ascetice men\ionate deja ale cntrii liturgice, se poate spune c ntreg cultul ortodox are un caracter ascetic - asceza, n general, referindu-se la orice nfrnare a omului, care urmre`te un scop spiritual-religios182. Astfel, chiar la o prim vedere, toate rnduielile posturilor ì ale slujbelor care preced srbtorile apostolice, pe cele ale Maicii Domnului, Na`terea ì nvierea, nu sunt altceva dect o ascez mblnzit ì repartizat calendaristic, pentru pregtirea ì purificarea poporului, n vederea contactului euharistic cu Dumnezeu183.
Alexander Schmeman, Postul cel Mare, trad. de Andreea Stroe ì Lauren\iu Constantin, Bucure`ti, 1995, p.107 `.u. 182 Theologische Realenzyklopedie, vol.IV, Berlin-New York, 1979, p.195 `.u.: No\iunea de ascez vine din grecescul asksis - [...] cultivare, exerci\iu [...]. Vorbirea de toate zilele a dat cuvntului ascez o sfer foarte bogat de in\elesuri [...]. Nu exist o defini\ie unanim acceptat. Asceza nseamn totuì ntotdeauna vreo form de abstinen\, prin propria alegere. Hotarrea liber, renun\area eroic ì jertfirea personal caracterizeaz pe ascetul autentic [...]. Asceza se reazm ntotdeauna pe premiza c trupescul, ntr-un fel sau altul, este subordonat spiritualului; cp. ì Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistica, 1935-1936)..., p.26-28. 183 Ibid., p.114.
181
109
Ca izvoare ale vie\ii cre`tine, ale Vie\ii n Hristos184, Sfintele Taine ale Bisericii - slujbele biserice`ti n ansamblul lor sunt astfel n legtur cu caracterul ascetic men\ionat. Uneori strlucirea ì bogata podoab a slujbelor ortodoxe par s infirme aceasta - ì ne putem gndi la bogatul ceremonial liturgic din Bizan\, cu sute de slujitori n perioada de nflorire a Marii Biserici, Sf.Sofia185. Dar nu trebuie uitat c slujbele biserice`ti, att n ntregul lor, ct ì n pr\ile componente, se supun unor rnduieli bine stabilite, care au ì sensul unei asceze n contextul multitudinii de forme cultice posibile. n afar de un tipic186 al slujbelor n general ì al fiecrei slujbe n parte, mai exist ntotdeauna erminii187 ì un program iconografic188 al picturii biserice`ti, o rnduial (chiar dac adesea local-istoric) a construirii bisericilor189. Acestea din urm (rnduiala decorrii picturale sau a construirii sfintelor lcaùri) au de asemenea o motivare teologic sau urmeaz unor dezvoltri doctrinale190, la fel ca toate cele legate de Biseric ì de cultul su. La rndul su, cntarea bisericeasc a fost continuu ordonat fie de tipicul celor opt glasuri, de diferitele stiluri (recitativ, irmologic, stihiraric, papadic) sau de structurile caracteristice formelor imnografice (ntre acestea existnd ì un
Nicolae Cabasila, op.cit., p.146 (PG 150,516); v. n general Cartea I, Via\a n Hristos se dobnde`te prin Sfintele Taine (p.130-149; PG 150,493-520). 185 Egon Wellesz, op.cit., p.165: n timpul lui Justinian erau 60 preo\i, 100 diaconi, 90 subdiaconi, 110 lectori, 25 cntre\i, iar n timpul lui Heraclie 80 preo\i, 150 diaconi, 40 diaconi\e, 70 subdiaconi, 160 lectori ì 25 de cntre\i. 186 Tipicul (actualmente n uz n Biserica Ortodox Romn), Bucure`ti, 1976, nu este dect captul momentan al unei lungi ì organice evolu\ii, ale crei nceputuri le gsim, prin tradi\ie, la Sfntul Sava, n sec.V-VI (v. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.20) ì ale crei caractere constante pot fi observate n cursul ntregii istorii a Bisericii - cp. spre ex. actualul tipic cu Le Typicon de la Grande glise (Ms.Sainte-Croix, nr.40), ed. Juan Mateos, vol.I-II, n Orientalia Christiana Analecta, nr.165-166, Roma, 1962-1963. 187 V. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Timiòara, 1979. 188 V. spre ex. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.410-584. 189 O prezentare rezumativa si bibliografie la Ibid., p.385-409. 190 Christopher Walter, L'Eglise dans les programmes monumentaux de l'art byzantin, n vol.L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.330.
184
110
canon imnografic) toate supunndu-se nevoilor liturgice specifice. Evolund istoric de la forme ì structuri mai simple, generale ì uneori vagi, n primele secole ale cre`tinismului, ctre forme ì structuri tot mai complexe, mai bogate ì mai amnun\it precizate, n perioadele mai trzii191 - ì pn astzi, mai ales n slujbele mnstirilor ì ale catedralelor - regula prezent totdeauna a nsemnat mereu o limitare asumat, o selec\ie necesar limitativ, ntr-un fel o nfrnare pe care o putem numi ascetic, n noianul posibilit\ilor oferite de lumea creat. Scrierile ascetice ale Sf.Vasile cel Mare ilustreaz foarte bine prezen\a regulei (sau rnduielii), ca ì expresie a spiritului ascetic ce anim via\a cre`tin n general, aceasta ncadrnd ì manifestrile sale liturgice (se poate spune la fel de bine ì reciproc: via\a cre`tin ncadrndu-se n liturgismul Bisericii). Astfel Regulile 20 ì 21 din Regulile morale se refer la Sf.Botez ì respectiv Sf.mprtànie192. De asemenea, Regula (ntrebarea) 37 din Regulile Mari lmure`te Daca trebuie s se neglijeze lucrul sub pretextul rugciunilor ì psalmodiei, ì ce timpuri sunt potrivite pentru rugciune ì mai nti dac trebuie s se lucreze193, iar Regula (ntrebarea) 307 din Regulile mici rspunde Dac se cuvine s se nceap cntarea de psalmi sau rugciunea cu rndul ?, artnd cum aceasta s se pzeasc cu bun rnduial n mul\imea chestiunilor importante, pentru ca nici lucrul s nu fie socotit de mic importan\ ì de neglijat, nici regularitatea (urmarea) a unei ì a doua persoane s nu dea banuial de mndrie egumenului ì de dispre\ celorlal\i194. Tot ntr-o legtur direct ì cu cntarea, Biserica a refuzat ntotdeauna, ca regul, pompa ì efectele de tip teatral,
Exist ì o problematic a evolu\iei Tipicului n Biseric; v. spre ex. Alexander Schmemann, Introduction to liturgical Theology..., p.91-147 (cap.III The Problem of the Developement of the Ordo: the fourth and fifth Centuries) ì p.149-220 (cap.IV The Byzantine Synthesis); cp. si Anton Baumstark, Liturgie compare, Chevetogne, 1940 (ed.III, rev.de Bernard Botte, 1953), p.16-32 (II.Les lois de l'volution liturgique). 192 Sf.Vasile cel Mare, Scrieri, Partea a doua (Asceticele), trad. de Iorgu D.Ivan, PSB nr.18, Bucuresti, 1989, p.122-124 (PG 31,736-741). 193 Ibid., p.276-280 (PG 31,1009-1016). 194 Ibid., p.457 (PG 31,1301).
191
111
spectacular, pstrnd deosebirea ì distan\a fa\ de acestea, chiar ì n epocile de mare fast liturgic - deì ispita exemplului unei alte alegeri a existat permanent de-a lungul istoriei cre`tinismului, n particular a celui rsritean. Cre`tinii ns au refuzat dintru nceput tot ceea ce \inea de spiritul teatral, pentru c teatrul, n general, era prea intim legat de cultul vechilor zei pgni195. Apoi, de-a lungul secolelor, Sfin\ii Prin\i au avertizat mereu n acest sens: sunetul sau melodia s se cnte n concordan\ cu sfnta religie, nu s se scoat strigte anevoioase ca ale tragedienilor, ci s se arate adevrata cre`tintate din noi, s nu miroas a ceva teatral196. Pentru c nu trebuie uitat faptul c n Bizan\, unde s-au structurat oarecum definitiv rnduielile cultului ortodox actual, au existat ì patru teatre mari, dintre care Teatrul cel Mare a durat pn la sfrìtul imperiului197. Iar autori ce aèaz tendin\a ctre formele teatrale ntre excesele muzicale de evitat n Biseric ntlnim chiar ì pn astzi198.
c2. Aspecte teologice

Asceza general a vie\ii cre`tine, biserice`ti ì cultice apreciat ì n dimensiunea sa istoric - are de asemenea o motiva\ie teologic mai profund, deoarece, ca ì chipuri ì simboluri (simboale) ale Realit\ilor Dumnezeie`ti ì ale Iconomiei Mntuirii, Biserica ì slujbele ei ì mprtèsc realitatea proprie din realit\ile pe care le nchipuie, le simbolizeaz, ntr-o msur conform rnduielii dumnezeie`ti199. Astfel, dac n privin\a Dumnezeirii nseì este lipsit de sens s vorbim despre vreun fel de limitare, chiar ì numai ascetic - poate doar despre libertatea absolut a iubirii dumnezeie`ti de a-ì impune sau asuma singur vreo limit - pentru c limitrile la Unimea
Vntia Cottas, Le thatre Byzance, Paris, 1931, p.40. Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., p.141 (PL 68,374). 197 A.Vogt, Le Thtre Byzance et dans l'Empire du IVe au XIIIe sicle. I Le Thtre profane, n Revue des questions historiques, LIX (oct.1931), p.257-296, cf. Egon Wellesz, op.cit., p.365. 198 Amde Gastou, op.cit., p.45 `.u. 199 V. n prezenta lucrare Cap.I.2 .a. Simbolul liturgic.
195 196
112
Fiin\ei ì Treimea Persoanelor, cu toate atributele lor, ca ì celelalte vorbiri despre Dumnezeu nu se refer de fapt dect la limitele (ne)putin\ei noastre omene`ti de teologhisire200, odat cu Crea\ia apare ì domeniul ascezei necesare. Creatul, ontologic, este o limitare (n sine ì fa\ de Dumnezeu); el a fost fcut doar ntr-un anume fel, dup libertatea hotrrii Dumnezeie`ti ì exist doar n msura legturii cu Izvorul su - n Care ì omul ì poate gsi nemrginirea, prin participarea la nemrginirea dumnezeiasc. Creaturile ra\ionale, ngerii ì omul, n virtutea libert\ii acordate prin crearea lor specific, pot alege (sau ì pot asuma, prin voia lor liber) o anume ascez necesar n rela\ia cu Fctorul lor. n cazul omului, Revela\ia Dumnezeiasc indica expres structura (putem spune) ascetic a fiin\ei sale ì cadrul (de asemenea ascetic) al exercitrii libert\ii sale: Apoi a zis Dumnezeu: Iat, v dau toat iarba ce face smn\ de pe toat fa\a pmntului ì tot pomul ce are rod cu smn\ n el. Acestea vor fi hrana voastr [...] (Fac.1,29). n legtur cu aspectul ascetic general pus n discu\ie ì cu problema implicit a libert\ii omului, ndeosebi simbolul pomului cuno`tin\ei binelui ì a rului atrage aten\ia n mod special: i a fcut Domnul Dumnezeu s rsar din pmnt tot soiul de pomi, plcu\i la vedere ì cu roade bune de mncat; iar n mijlocul raiului era pomul vie\ii ì pomul cuno`tin\ei binelui ì rului [...]. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunc ì a zis: Din to\i pomii din rai po\i s mnnci, iar din pomul cuno`tintei binelui ì rului s nu mnnci, cci, n ziua n care vei mnca din el vei muri negreìt! (Fac.2,9;17). Exist, n mod cert, o dialectic (sau o logic) paradoxal a libert\ii ì a nfrnrii, pe care fiecare om trebuie s ì-o asume
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine, trad.de Cicerone Iordachescu ì Theofil Simenschy, Iaì, 1993, p.143 (PG 3,980 `.u.): ns Unul cel mai presus de substan\, Unul care exist, determin orice numr. El este principiu, cauz, numr ì ordin ì a lui unul ì a numrului ì a oricrui numr existent. De aceea, cnd divinitatea cea mai presus de toate este slvita ca unitate ì ca trinitate, ea nu-i nici unitatea nici trinitatea pe care le cunoa`tem noi sau altcineva din cei ce exist [...]. Cci nici o monad sau trinitate, nici un numr sau vreo unitate sau fecunditate, nimic din cele existente sau din cele cunoscute vreuneia din cele existente, nu d la iveal taina cea mai preus de orice ra\iune ì de orice minte a supra-divinit\ii celei supra-existente n chip supra-substan\ial mai presus de toate.
200
113
inevitabil. Aspectul paradoxal const n faptul c omul rmne n tensiunea libert\ii de la nceput (cea druit prin Facere ì porunca dumnezeiasc, dinainte de alegere ì cdere) n msura n care alege ascultarea ì nfrnarea, adic urmeaz op\iunea cu mai mic libertate - cel pu\in aparent, ntruct ì ascultarea, ì nfrnarea par a nsemna acceptarea unei limitri sau chiar suprimri a libert\ii proprii de decizie ì de ac\iune. Dar alegerea aceasta mai nseamn ì rmnerea n comuniunea cu Dumnezeu, Cel ce este izvorul vie\ii201. Celeilalte alegeri, a neascultrii de porunca dumnezeiasc, ì deci a neasumrii ascetice a nfrnrii de ctre primii oameni, iau urmat suferin\a ì moartea, unde greu se mai poate vorbi despre vreo libertate ulterioar. Aà nct alegerea cea bun, cu rmnerea n libertate (ì via\) prin ascultarea de Tatl ceresc, omul o face printr-un act liber de ascez: nfrnarea de la rodul pomului oprit. i n general, n condi\ia (ontologic) creatural specific a omului, libertatea se actualizeaz ì se concretizeaz, se men\ine sau chiar se amplific prin alegerea ascetic. n acest sens, asceza, ca alegere a nfrnrii (liber desigur, cci altfel nu ar mai fi alegere propriu-zis) apare ca o expresie a libert\ii omului. Abstrac\iunea oarecum tehnic a unei astfel de prezentri a dinamicii libert\ii are dezavantajul ruperii - ca orice abstragere de ansamblul realit\ii umane ì al rela\iei acesteia cu divinitatea. Pentru c, dintr-o perspectiv mai larg, ntreaga Istorie a Mntuirii, nainte ì dup ntrupare, se nf\ièaz, am putea spune, ca o ascez, o kenoz istoric a Dumnezeirii, care a permis mereu rspunsul liber al (alegerii) omului ì care a fost modelul divin dup chipul cruia omul s poat face alegerea (ascetic) cea bun. Aà au fost epifaniile limitate sau proorocii singulari, pn la kenoza Dumnezeirii n nsì ntruparea Mntuitorului Iisus Hristos, care a venit chip de rob lund (Filip.2,7), iar nu cu nluciri nfrico`ndu-ne202. Ceva din icoana kenozei desvrìte, dumnezeie`ti, se regse`te ì n smerenia arti`tilor cre`tini, ntre care - alturi de zugravi de icoane, copi`ti, constructori de biserici ì al\i
201
(din Slujba nmormntrii). 202 Ibid., p.179 (Slujba Sfe`taniei).
Aghiazmatar, ed.IV, Bucure`ti, 1984, p.200: Ceata sfin\ilor a aflat izvorul vie\ii...
114
creatori - se numr ì at\ia imnografi, melozi sau numai simpli cntre\i bisericesti. Kenoza auctorial a acestora, ce a fcut ca de multe ori s nu li se mai pstreze nici mcar numele, a lsat loc n schimb dezvluirii slavei dumnezeie`ti ì iluminrii, n crea\iile lor, a cii care duce ctre mntuire203.
c3. Ascez, jertf, iubire

Iconomia Mntuirii, aà cum ne-o transmite ì ne-o descoper Tradi\ia Bisericii, ne aduce n prim plan ì motiva\ia sau criteriul fundamental al libert\ii (ì al alegerii), iubirea, ce ì are rdcina ì ntruchiparea sa desvrìt n iubirea dumnezeiasc: Dumnezeu aà a iubit lumea, nct pe Fiul su cel Unul Nascut La dat, ca oricine crede n El s nu piar, ci s aib via\ ve`nic (Ioan 3,16). Iubirea apare astfel ì ca motiva\ie fundamental a jertfei (personale) adevrate. Ea este totodat ì motiva\ia ultim a ascezei cre`tine, care n expresia ei suprem este tot jertf204, atunci cnd este n\eleas ca ì jertfire a voii libere proprii, pn la moarte (asculttor fcndu-se pn la moarte Filip.2,8), din iubire pentru ceilal\i. n felul acesta, iubirea este cea care d valoare ascezei, chiar jertfirea pn la nimicire a trupului fiind nimic fr iubire205 (de a` da trupul meu ca s fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folose`te - I Cor.13,3). Prin iubire asceza, ca jertf, si atinge msura sa autentic, absolut, avnd ca obiect nsì inima existen\ial, spiritual a omului, cea daruit prin insuflarea Duhului
Mihail Diaconescu, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, I.Teologie ì estetic, Gala\i, 1996, p.195-326 (Cap. Kenoza artistului - Cteva aspecte ale doctrinei ortodoxe despre kenoz. V. n special subcap. Kenoza - condi\ie a artistului, p.311 `.u.; Kenoza auctorial, p.322 `.u.). 204 n defin\ia ascezei, men\ionat mai nainte, era remarcat faptul c hotrrea liber, renun\area eroic ì jertfirea personal (s.n.) caracterizeaz pe ascetul autentic [...], cf. Theologische Realenzyklopedie, vol.cit.(IV)..., loc.cit. (p.195 `.u.). 205 Cp. ì ibid., loc.cit.: Asceza se reazm ntotdeauna pe premiza c trupescul, ntr-un fel sau altul, este subordonat spiritualului.
203
115
Dumnezeiesc (Fac.2,7) - adic nsuì sufletul omului, cel care este (sau nu) lcaùl iubirii. Mai mare dragoste dect aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui s ì-l pun pentru prietenii si (Ioan 15,13). Plinire a poruncii celei vechi (cea din Raiul de la nceput, care a declanàt toat problematica libert\ii ì a nfrnrii), porunca cea nou este cea a iubirii, dup Chipul ì n Duhul celei Dumnezeie`ti: Porunca nou dau vou: s v iubi\i unul pe altul. Precum eu v-am iubit pe voi, aà ì voi s v iubi\i unul pe altul. (Ioan 13,34). n iconomia slujbelor biserice`ti, icoan a Iconomiei Dumnezeie`ti a Mntuirii, n raiul cuvnttor206 care este Biserica, cea dup chipul Maicii Domnului, care s-a fcut ntru totul asculttoare voii dumnezeie`ti (Iat roaba Domnului, fie mie dup cuvntul tu - Lc.1,38), n prezentul liturgic al actualizrii Iconomiei Mntuirii, Biserica n ntregul ei, ca ì prin fiecare credincios n parte, reface mereu actul alegerii celei bune a iubirii ì a nfrnrii de la ispit, urmnd pe Adam cel nou (Rom.5,14), Care este Capul Bisericii (Ef.1,22), Calea ì Via\a cea adevrat (Ioan 14,6). O singur Cale, ca ì o singur ndejde a chemrii [...] (Ef.4,4), ce poate prea n aceast lume o limitare penibil, este pentru om de fapt o ascez asumat, ca o jertf din iubire ì n iubirea Bisericii, cea dup Chipul ì n Duhul iubirii dumnezeie`ti, prin care se deschide calea nspre libertatea nemrginirii dumnezeie`ti. * Cntarea bisericeasc ortodox, ca parte organic a vie\ii liturgice, se mprtè`te n mod necesar att din caracterul ascetic al acesteia, ct ì din motiva\ia sa teologic profund. Pzindu-se dintru nceput de excesele pagne sau eretice de tot felul, iar mai aproape de noi evitnd capcanele libert\ii formale fr limite - aceasta din urm n numele unui individualism auctorial ì a originalit\ii cu orice pre\, chiar ì cu pre\ul pierderii sensului spiritual autentic207 - cntarea liturgic ortodox
Axionul de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare: Ceea ce e`ti biseric sfin\it ì rai cuvnttor [...], textul cf.Octoih mic..., p.57 `.u. 207 Mihail Diaconescu, op.cit., p.320.
206
116
s-a men\inut, ntr-un mod ce poate fi caracterizat drept ascetic, pe firul nentrerupt al Tradi\iei Bisericii, nu doar refuznd radical ì simplist influen\ele lumii, ci ì primindu-le uneori, ntr-o comunicare dinamic - ns numai n urma unei judecti de valoare ì a unei alegeri, a unei selec\ii continue sau chiar a unei prefaceri eclesiale a acestor influen\e208. Iar n ceea ce prive`te celelalte aspecte asociate ascezei cre`tine, iubirea ì jertfa, acestea au fost mereu caracteristice cntrii biserice`ti ortodoxe. Pentru c aceasta, n expresia sa autentic, a fost ntotdeauna o jertfa de laud209, care aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea.210
d. Oralitatea211 cntrii liturgice ortodoxe ca expresie a Duhului Tradi\iei liturgice a Bisericii ì nota\ia muzical d1. Apari\ia trzie a manuscriselor liturgice muzicale
Un fapt ce atrage aten\ia celor care se ocup cu studiul istoric al cntrii n Rsritul cre`tin este apari\ia relativ trzie a manuscriselor cu nota\ie muzical.
208
Caracterul jertfelnic al muzicii liturgice). Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213); v. ì Cap.V al prezentului studiu, 1.b.Cntarea ca Jertf de laud. 211 Sensul oralit\ii cntrii liturgice ortodoxe n acest capitol este n bun msur cel indicat de Gheorghe Ciobanu, (n) La rythmique des neumes byzantins dans les transcriptions de J.D.Petrescu et de Egon Wellesz par rapport la pratique actuelle, n vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p.26: [n cntarea bizantin, ce st la baza cntrii liturgice ortodoxe] de la nceput a aprut o tradi\ie care s-a mbog\it de-a lungul timpului ì care a fost transmis mai mult pe cale oral (s.n.) dect prin scris. Aceast traditie a suplinit - prin transmisiune oral (s.n.) - ceea ce tratatele teoretice uitau s ne spun. Probabil I.D.Petrescu avea dreptate cnd afirma: [...] n via\a bizantin, nimic nu este mai puternic dect tradi\ia, mai ales oral (s.n.) (apud I.D.Petrescu, Etudes de paleographie musicale byzantine, Bukarest, 1967, p.13).
210
Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical. 209 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.49-52 (cap.III,IV Despre rugciunea cntat -
V. aspecte concrete ale acestor atitudini ì evolu\ii n Cap.III al prezentului studiu,
117
Pentru primele secole cre`tine documentele muzicale sunt de fapt surprinztor de pu\ine chiar pentru ntreaga cre`tintate, studiul textelor epocii ducnd ctre o concluzie inevitabil: un element important lipse`\e ntotdeauna: notatia muzical.212 Pentru nota\ia neumatic bizantin cercetrile sunt nevoite s nceap din sec.al IX-lea, de cnd dateaz primul manuscris muzical al unui Irmologhion213, n timp ce pentru nota\ia ecfonetic putem avansa, destul de ipotetic, pn spre sfrìtul sec.al IV-lea, cnd pare probabil a fi fost introdus n textele cre`tine214. n fapt, n faza sa timpurie sistemul neumatic bizantin nu se deosebea prea mult de cel ecfonetic215, cele dou sisteme evolund ì paralel216, iar cel neumatic prelund uneori semne de la cel ecfonetic, mai vechi217. O explica\ie a lipsei documentelor cu nota\ie muzical pentru secolele mai timpurii ar fi prigoana iconoclast a secolelor VIII-IX, cu care ocazie s-ar fi distrus ì toate (!) manuscrisele muzicale din cauza miniaturilor de icoane cu care erau mpodobite218, sau datorit altor nenorociri istorice ì catastrofe naturale - de exemplu, pentru secolele de nceput ale cntarii ortodoxe ruse219. Dar aceast explicatie nu st cu totul n picioare, deoarece, pe de o parte, primitivitatea relativ a nota\iei primelor manuscrise muzicale pstrate n cazul cntrii bizantine - cu imprecizia intervalic220 a scrierii provenite din semnele prozodice grece`ti221, a cror inventare este atribuita lui Aristofan din Bizantium, n sec.
Thodore Grold, op.cit., p.VIII. Egon Wellesz, op.cit., p.249. 214 C.Heg, La Notation ekfonetique, MMB Subsidia, vol.I, fasc.2, Copenhague, 1935, p.38 `.u., cf.Egon Wellesz, op.cit. p.246 `.u. 215 Egon Wellesz, op.cit., p.268. 216 Ibid., p.257. 217 Ibid., p.274. 218 Ibid., p.169 `.u. 219 Wastschenko Michail Iwanowitsch, Zur Frage des Ursprungs und der Entwicklung der frheren Formen des russischen kirklichen Gesangs (Historiographischer Aspekt), Mill., p.3, mss.dact. 220 Egon Wellesz, op.cit., p.261. 221 Ibid., p.246.
212 213
118
al II-lea .H.222 - ar putea demonstra lipsa unui interes deosebit pentru dezvoltarea unei nota\ii foarte precise a cntrii biserice`ti n primele (totusi !) opt secole, deì nota\ia muzical greceasc antic (mult mai bine precizat) aplicat la un text cre`tin este dovedit nc din sec.III-IV223. Aceast lips de interes ca atitudine fa\ de perfec\ionarea scrierii muzicale ar putea fi o explica\ie, dac nu a lipsei totale a manuscriselor muzicale nainte de sec.al IX-lea, cel pu\in a existen\ei unui numr foarte redus. Lipsa receptivit\ii primilor cre`tini, dar ì mai trziu, pn n Evul mediu apusean, fa\ de nota\ia muzical a antichit\ii, cu care au venit n contact224, poate fi ì consecin\a unei atitudini de natur spiritual, legat de refuzul folosirii instrumentelor muzicale nota\ia alfabetic a vechilor greci avea un pronun\at caracter instrumental - ì de orientarea pronun\at a liturgismului cre`tin ctre cuvnt ì spre un caracter vocal225. Pe de alt parte, pentru anumite perioade s-au pstrat ì manuscrise doar cu textele literare ale cntarilor226, dar care con\in numeroase indica\ii asupra glasurilor sau melodiilor-modele pe care trebuiau cntate. Aceste culegeri de texte ale cntrilor fr nota\ie muzical erau numite Stichero-kathismatarion sau
222 223 224
Thodore Grold, op.cit., p.44 `.u.; Egon Wellesz, op.cit., p.152-156. Continuitate n terminologie (chiar dac avnd sensuri schimbate) ì n preocuprile muzicale teoretice se poate constata ncepnd din antichitate ì apoi n cursul ntregii istorii bizantine, dup cum demonstreaz studiile lui Christian Hannick, Antike berlieferungen in der Neumeneinteilung der byzantinischen Musiktraktate, Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 26.Band, Wien, 1977, p.169-184. ì Idem, Byzantinische Musik..., p.183-218; cp. ì Klaus Wachsmann, Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang..., p.9, cf. cruia ar mai fi vorba, n afar de nota\ia alfabetic greceasc antic, ì de nota\ia gnostic a celor àpte vocale, cu un statut mai pu\in clar - dar care poate fi luat ntr-o oarecare msur n considera\ie, mai ales fiind `tiut c n primele secole cre`tinii au venit n contact ì cu specula\iile cosmologice ì alfabetico-mistice ale curentelor gnostice. 225 Ibid., p.20-22. 226 Spre ex., ntr-o aceeaì pagin n care deplnge pierderea total, n prigoana iconoclast, a manuscriselor cu (eventuala) nota\ie muzical, Egon Wellesz, op cit., p.170, vorbe`te mai departe de alte manuscrise care au scpat distrugerii, pentru a fi copiate ì mpodobite ulterior n mnstiri, ntre care vor fi fost, foarte probabil, ì manuscrise care s fi transmis textele pstrate ale cntrilor - cum ar fi condacele lui Roman Melodul, men\ionate n textul la care ne-am referit.
Ibid., p.249.
119
referim, spre ex., doar la cele n legtur cu Octoihul, nainte de structurarea sa actuala ncepnd aproximativ cu sec.al XIV-lea227). Cntrile puteau fi gsite n acelaì timp ì n culegerile corespondente cu nota\ie (muzical) neumatic numite Irmologhion sau Stihirar(ion)228. ns existen\a culegerilor liturgice de texte ale cntrilor, fr nota\ie muzical, indic faptul folosirii lor ntr-o larg msur n forma aceasta, ntr-o practic curent de factur oral a cntrii biserice`ti229. De fapt, este vorba despre o situa\ie asemntoare celei de astzi, cnd Octoihul, Mineiele, Triodul, Penticostarul ì alte cr\i de slujb, deì fr nota\ie muzical, con\in numeroase indica\ii asupra glasurilor ì melodiilor (podobii, asemnnde) ce trebuie a fi folosite, ì care se presupun a fi cunoscute dinainte, pe dinafar, ca formule ì melodii. Astfel, se poate vorbi n general despre o oarecare predomina\a a unei anumite tradi\ii orale a cntrii biserice`ti (liturgice), mai ales n epocile de nceput - dar pstrat ì mai trziu, pn astzi - pu\inele exemplare ale cr\ilor cu nota\ie muzical servind doar ca ghid mnemotehnic n executarea cntrilor230.
Tropologion, Kondakarion, Kanonarion, Makaristarion (dac ne
d2. Primele tiprituri muzical-liturgice

Evolu\ii aproximativ asemntoare celor men\ionate anterior se repet ì n cazul tipriturilor de muzic bisericeasc; abia n sec. al XIX-lea, la aproape patru secole de la apari\ia tiparului (!) este tiprit prima carte de cntri n nota\ie psaltic
Christian Hannick, Studien zu den Anastasima in den sinaitischen Handschriften, Diss., Wien, 1969 (mss.dact.), p.7. 228 Ibid., p.8-10; Idem, Le texte de l'Oktoechos..., p.41-43. 229 O prezentare rezumativ a unei asemenea situa\ii la nceputurile cntrii n Biserica Rus (sec.XI-XII) aflm la Wastschenko Michail Iwanowitsch, stud.cit., p.4-6. 230 Metallow Wassili Michailowitsch, Bogoslushebnoje penije Russkoj Zerkwi w period domongolskij, M(oskwa), 1912, p.135, cf. Wastschenko Michail Iwanowitsch, stud.cit., p.3.
227
120
(neumatic bizantin) ì anume Anastasimatarul lui Petru Efesiul Bucure`ti, mai 1820 - dup sistima nou a reformei hrisantice231. i aceasta nu neaprat din cauza dificult\ilor tehnice, deoarece prima carte de muzic tiprit n lume dateaz din anul 1500, cnd Ottaviano dei Petrucci a tiprit la Vene\ia Harmonicae musices Odhecaton, iar n pr\ile romne`ti, la Braòv ì Sibiu, Johannes Honterus ì Gabriel Reilich tipreau muzic deja n sec.al XVI-lea ì, respectiv, n sec.al XVII-lea232. Alte tiprituri psaltice vor vedea apoi lumina tiparului n anii imediat urmtori lucrrii lui Petru Efesiul (de la Bucure`ti, din 1820): la Paris, n 1821 (Chrisant), la Viena, n 1823 (Macarie Ieromonahul), la Constantinopol, de la 1824 ncoace233. i de asemenea ntr-un mod asemntor situa\iei manuscriselor, cr\i tiprite cuprinznd doar textele literare ale imnurilor pe cele opt ehuri (sau glasuri) apruser trei secole mai devreme n aproximativ aceeaì (sau ntr-o apropiat) zon romneasc - Octoihul publicat de Macarie la 1510234 ì apoi, n repetate rnduri, de Coresi tot n cursul sec.al XVI-lea235. * Dar ì dup apari\ia tiparului psaltic, dou aspecte sunt de men\ionat n mod special, care ì ele lumineaz raportul foarte elastic, tot de factur oral, al cntrii ì al cntre\ilor fa\ de litera scris.
Gheorghe Ciobanu, Teorie, practic, tradi\ie: factori complementari necesari descifrrii vechii muzici bizantine, SEB vol.III, Bucure`ti. 1992, p.131; v.ì Titus Moisescu, nceputurile tiparului muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru EfesiulMacarie Ieromonahul-Anton Pann), n Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n manuscrise ì carte veche romneasc, Bucure`ti, 1985, p.82 `.u. 232 Ibid., p.81 s.u.; idem, Preliminarii la o codicologie specific manuscriselor muzicale bizantine, n vol. idem (Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n manuscrise ì carte veche romneasc...), p.72, nota 7. 233 Gheorghe Ciobanu, Teorie, practic, tradi\ie: factori complementari necesari descifrrii vechii muzici bizantine..., p.131. 234 Pr.Prof.Dr.Mircea Pcurariu, op.cit., p.174; primele edi\ii n limba slavon ale Octoihilui fuseser tiparite doar c\iva ani nainte, la Cracovia, n 1492 ì la Cetinje, n 1494, cf. Christian Hannick, Le texte de l'Oktoechos..., p.59. 235 Gheorghe Ciobanu, Muzica romneasc n secolul activit\ii coresiene, SEB vol.III, Bucure`ti, 1992, p.102.
231
121
Astfel, n Biserica Ortodox Romn se poate observa o oarecare continuare a tradi\iei manuscrise, att n secolul trecut, ct ì n secolul nostru, mai ales n prima sa parte236, mul\i dintre psal\i alctuindu-ì culegeri proprii, selective, de cntri. Normarea pe care o tipritur foarte rspndit o poate impune, se manifest n domeniul cntrii nc destul de relativ. Cntre\ul bisericesc prefer de multe ori adecvarea repertorial pe care i-o dicteaz practica vie a slujbelor. De asemenea, litera tipriturii muzicale este adesea interpretat n practic destul de liber, varia\iile introduse ì acumulate treptat ducnd la schimbri ì chiar producnd o oarecare evolu\ie n timp, adesea ntr-o continuitate a obisnuin\elor ì conform necesit\ilor unei adecvri stilistic-interpretative locale237, pe care inten\iile de uniformizare, prin tiprituri238 sau `coli de cntre\i organizate unitar239, nu le pot totdeauna regulariza240. n general, ì n domeniul cntrii biserice`ti, tendin\ele de uniformizare (urmnd unui principiu al stabilit\ii ì uniformit\ii
Numrul mare de manuscrise psaltice din aceast perioad poate fi constatat consultnd spre ex. Indicele (Psaltichii) la Gabriel trempel, Catalogul manuscriselor romne`ti, vol.I (B.A.R. 1-1600), Bucure`ti, 1978, p.417; vol.II (B.A.R. 1601-3100), Bucure`ti, 1983, p.489; vol.III (B.A.R. 3101-4413), Bucure`ti, 1987, p.482; vol.IV (B.A.R. 4414-5920), Bucure`ti, 1992, p.528. 237 Astfel, spre ex., formulele de aplicare dupa D.Cun\anu, n culegerea de Cntri biserice`ti, Sibiu, 1994, p.209-216, redau o aplicare practic actual a glasurilor notate de D.Cun\anu spre sfrìtul secolului trecut, redate anterior (p.33-54) cf. Dimitrie Cun\anu, Cntrile biserice`ti dup melodiile celor opt glasuri... 238 Cum au fost n Biserica Ortodox Romn, la mijlocul secolului nostru, Anastasimatarul uniformizat: Prof.N.I.Lungu, Pr.Prof.Gh.Costea, Prof.I.Croitoru, Vecernierul, Bucure`ti, 1953; Prof.N.I.Lungu, Pr.Prof.Gh.Costea, Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te,Utrenierul, Bucure`ti, 1954 ì idem, Cntrile Sfintei Liturghii ì podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti, 1969. 239 V., pentru Biserica Ortodoxa Romn, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure`ti, 1953, p.101-120 (colile de cntre\i biserice`ti). 240 n Biserica Ortodox Romn, dup cr\ile de cntri uniformizate men\ionate mai nainte, au aprut totuì ì cr\i de cntri con\innd variante regionale ale cntrii biserice`ti, precum: Prof.Dimitrie Cusma, Pr.Ioan Teodorovici, Prof.Gheorghe Dobreanu, Cntri biserice`ti... (Timiòara, 1980), pentru Banat ì Pr.Prof.Ioan Brie, Cntri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988 ,pentru Ardeal.
236
122
cultului241), atunci cnd sunt exagerate, ele nu sunt neaprat o expresie ideal a unit\ii, ci mai curnd o deformare a ei242. ntr-un necesar echilibru liturgic243 ì ca o sacramental recapitulare a diversit\ii244, unitatea de credin\ ì de via\ religioas ì gse`te adevrata expresie ntr-o uniformitate doar relativ245. n cadrul acesteia se poate vorbi, spre exemplu, despre stabilitatea ì continuitatea tradi\iei bizantine a cntrii, ce poate fi urmrit sub diferitele sale aspecte particulare ì dup reforma hrisantic de la sfrìtul sec.al XVIII-lea ì nceputul sec.al XIX-lea246, pn la variantele de azi ale cntrii liturgice din Biserica Ortodox247 - la fel de bine ca ì n epoci mai ndeprtate248.
d3. Raportul dintre oralitate ì nota\ia muzical n cntarea liturgic ortodox
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox..., p.201. 242 Evangelos Theodorou, L'unit et le pluralisme liturgique, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.377. 243 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult..., p.204; v. ì Idem, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi - Opinii ale unui teolog romn ortodox, MO XXVI (1974), nr.3-4, p.250 `.u. 244 Evangelos Theodorou, L'unit et le pluralisme liturgique..., p.377 `.u. 245 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi - Opinii ale unui teolog romn ortodox..., p.247. 246 Jorgen Raasted, Intonation Formulas and Modal Signatures in Byzantine Musical Manuscripts, MMB Subsidia, Vol.VII, Copenhagen, 1966, p.150. 247 V.spre exemplu, n Biserica Greac, la Markos Ph. Dragoumis, The Survival of Byzantine Chant in the Monophonic Music of the Modern Greek Church, SEC Vol.I, p.9-36. 248 O situa\ie interesant ntlnim atunci cnd se poate considera c - cel pu\in ntr-o anumit msur - tradi\ia oral, mai stabil (!), este cea care normeaz conversiunea unor texte muzical-liturgice, dintr-o nota\ie mai veche (bizantin arhaic - coislin) ntr-una mai nou (medio-bizantin) cum este cazul unor cntri din Codex Monasterii S.Sabbae 83, cf. Hirmologium Sabbaiticum (Cod.Saba 83), Ed. Jorgen Raasted, MMB Serie principale, vol.VIII, Pars Principalis et Pars Suppletoria (Prima, Secunda), Copenhague, 1968-1970.
241
123
Situa\ia prezentat pn acum poate fi pus n legtur cu faptul c, n general, despre nota\ia muzical a cntrii liturgice ortodoxe se pot spune aceleaì lucruri ca ì despre nota\ia bizantin (ntr-un sens istoric mai strict), care era numai un aide-mmoire (un ajutor mnemotehnic) pentru cntre\, nu doar n stadiul timpuriu al nota\iei muzicale, cnd scara intervalelor nu era fixat, dar ì n nota\ia sec.al XIII-lea, cu intervale fixate din punct de vedere teoretic. Cntre\ul care folosea cr\ile de cntri cuno`tea melodiile pe dinafar249. nv\nd oral cntrile, de pe buzele nv\torului (aà cum este cazul cntrii bizantine timpurii)250, cntre\ii [...] aveau nevoie de ajutorul (guidance) (textului muzical-n.n.) [...] mai ales cnd un text nou era cntat pe melodia unei cntri mai vechi251. Practica amintit n citatul de mai sus, a folosirii unei melodii mai vechi, bine cunoscute pe dinafar, pentru un text literar-liturgic nou, pare s fie una dintre cele mai vechi n Biserica cre`tin, dup cum pare a arta prezen\a ei n Bisericile vechiorientale252. i ea indic tot n sensul unei oralit\i muzicale - n care scrisul, nota\ia muzical, are doar un rol mnemotehnic - la fel ca ì structurarea specific a fiecarui glas bizantin n parte, constituit dintr-un grup de formule melodice, fie de fixare ini\ial a intona\iei, sau de aplicare curent253, cu un caracter deosebit de cele ale altor glasuri254, ì care pot fi folosite n func\ie de text255. Acest principiu structural s-a transmis prin tradi\ie tuturor tipurilor de cntare ortodox, chiar dac formulele sunt
249 250
The Hymns of the Pentecostarium, transcribed by H.J.W.Tillyard, MMB Serie transcripta, vol.VII, Copenhagen, 1960, p.X. 251 Egon Wellesz, op.cit., p.268 (tr.n.). 252 Cf.Klaus Wachsmann, op.cit., p.51-53 (unde este indicat ì literatur). 253 Ibid., p.54-56. 254 Egon Wellesz, op.cit., p.325 `.u.: construc\ia melodiei [n muzica bisericeasc
bizantin] se baza pe combinarea ì legarea mpreun a unui oarecare numr de formule melodice caracteristice ale modului (glasului) n care cntarea era compus. Modul [...] nu este doar o gam (scale), ci suma tuturor formulelor care constituie calitatea unui Eh. Aceast defini\ie este n conformitate cu cea dat de Chrysanthe de Madythe n a sa Mega Teortikon tis mousiks, Trieste, 1832, p.19 (tr.n.); v. ì ibid. (E.Wellesz, op.cit.), p.340. 255 Ibid., p.349 `.u.
Egon Wellesz, op.cit., p.24 (tr.n.).
124
deosebite256. Este vorba, desigur, de cntarea tradi\ional de stran sau de cea de ob`te, iar nu de lucrrile corale armonicpolifonice, de influen\ apusean ì cu un caracter mai mult concertant, compuse special, de obicei pentru Sfnta Liturghie, ncepnd cu sec.XVIII-XIX - mai nti n Biserica Rus257, apoi ì n altele (Biserica Romn etc.)258. Grupurile de formule pot fi memorate relativ uòr, pentru a fi aplicate practic pe orice text liturgic, conform stilului adecvat, irmologic sau stihiraric, nefiind neaprat necesar vreo nota\ie muzical. Necesitatea acesteia apare mai ales atunci cnd trebuie pstrat cumva n scris o melodic mai complicat ì mai pu\in repetitiv, mai individualizat pentru o anumit cntare - care este mult mai greu de memorat, la modul comun. * n legatur cu cele artate mai nainte, trebuie men\ionat ì perfec\ionarea n Rsrit (Bizan\) a unei tradi\ii chironomice259 - n care conductorul grupului de cntre\i se folosea de o combina\ie ntre dirijatul n sens modern ì o gestic cu rol de ghid mnemonic, pentru (ceilal\i) cntre\i, care cntau pe dinafar (s.n.)260. Aceasta vorbe`te tot despre o tradi\ie oral general, la fel ca ì caracterul (sau stilul) care ar putea fi numit stenografic, n cazul vechii nota\ii bizantine, dinainte de reforma hrisantic, ce face necesar o exegez ndeosebi a semnelor mari261 (ì ele n legtur cu tradi\ia chironomic) ì care implic, iarì, o oarecare mnemonic, asociat totdeauna oralit\ii. *
Exemple de formule melodice ale glasurilor: pentru muzica bizantin n Ibid., p.411-427; pentru muzica bisericeasc rus n J.B.Rebours, op.cit., p.260-268; pentru cntarea ortodox romneasc n I.Popescu-Pasrea, Principii de muzic bisericeascoriental (psaltic), Bucure`ti, 1939, p.35-65. 257 N.Trube\koi, op.cit., p.453. 258 Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Cntarea bisericeasc la romni n sec.al XIX-lea, partea a doua, GB XLII (1983), nr.9-12, p.607 `.u. 259 Egon Wellesz, op.cit., p.287 `.u. 260 Ibid., p.288 (tr.n.). 261 Gregorios Th.Stathis, An Analysis of the Sticheron Tn lion krypsanta by
256
Germanos, Bishop of New Patres - The Old Synoptic and the New Analytical Method of Byzantine Notation, SEC vol.IV, New York, 1979, p.180-186.
125
Dar oralitatea cntrii liturgice ortodoxe, pe care am circumscris-o sub cteva aspecte caracteristice ì care acoper un spa\iu istoric suficient de larg pentru a fi considerat un element de identitate, privit sub aspect liturgic, dezvluie ì alte conexiuni. Ea spune ceva despre o anumit concepere a cntrii mai ales ca (sau n) act ì despre distinc\ia necesar ntre textul literar ì muzical al cntrii ì actul cntrii. La fel ca ì muzica, ce exist - sau ì certific existen\a doar n msura manifestrii sale sonore262, ì cuvntul sau cntarea, liturgic, au nevoie de o ntrupare verbal, vocal263. ntr-o ordine a simbolismului liturgic n care cntarea, ca act liturgic (n cadrul liturgic general), vorbe`te despre Dumnezeire ntr-o spontaneitate normal a cuvntrii (glsuirii), textul scris poate introduce nc o treapt intermediar. ns mediile (intermediare) au de obicei o tendin\ de autonomizare, de a fi luate n sine. Astfel, spre exemplu, Sfnta Scriptur, tiparit ì folosit doar pentru lectura particular, deci scoas din cadrul liturgic de propovduire ì de receptare a Revela\iei, poate deveni o carte, eventual idolatrizat, textul n sine putnd fi interpretat foarte posibil greìt, la modul subiectiv, n lipsa criteriului liturgic - care este bisericesc, n sensul rela\iei fundamentale ntre Liturghie ì Biseric. Probabil nu ntmpltor, n secolul nostru, abandonarea modurilor de transmitere oral - fa\ ctre fa\ (I Cor.13,12) ì gur ctre gur (III Ioan 14), caracteristice liturgicului - n favoarea transmisiei informatice, adesea aproape exclusiv no\ional, de tip enciclopedic, de fiìer sau banc de date264 poate fi pus n legtur, mai ales n Apus, cu o criz liturgic. Aceste riscuri sunt evitate tocmai de modul ct mai direct, i-mediat de mprtìre din realitatea dumnezeiasc a simbolului liturgic autentic, iar i-medierea cntrii liturgice const ì n oralitatea sa. Aceasta face parte din caracterul viu al slujbelor, care cere imperios - ì realizeaz totodat - adecvarea, de asemenea vie, a formelor, n particular ale cntrii, conform vie\ii Duhului - n sensul avertismentelor neo-testamentare referitoare la litera (care)
Heinz-Gert Freimuth, Gotteserfahrung in der Musik, Zrich, Einsiedeln, Kln, 1983, p.16. 263 Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.142. 264 Ibid., p.142 `.u.
262
126
ucide, iar duhul face viu (II Cor.3,6) ì la neputin\a cr\ilor de a cuprinde necuprinsul dumnezeiesc (sunt ì alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus ì care, dac s-ar fi scris cu de-amnuntul, cred c lumea aceasta n-ar cuprinde cr\ile ce s-ar fi scris In.21,25), ceea ce poate fi pus n legtur ì cu oralitatea ini\ial a tradi\iei evanghelice265. n general, este vorba dspre Tradi\ia Bisericii, unde, dup cuvintele Sfntului Vasile cel Mare, nu-mi va ajunge o zi ca s vorbesc despre nv\turile nescrise (s.n.) ale Bisericii [...], cnd exist attea (nv\turi) nescrise, care au atta nsemntate pentru credin\266. n sensul acesta, n unele perioade ale istoriei sale, nota\ia muzical rsritean a evoluat ntr-o direc\ie cu totul diferit, n compara\ie cu nota\ia muzical apusean. Astfel, spre exemplu n epoca modern, reforma hrisantic a simplificat o nota\ie prea complicat, ce ncuraja virtuozit\i vocale personale uneori cu o discutabil valoare liturgic267, n timp ce nota\ia muzical occidental - laic, evolund ntr-un ambient aliturgic - a devenit tot mai sofisticat n form, cutnd s surprind pn la cel mai mic amnunt fenomenul sonor, fizic-acustic (deci n special forma sonor exterioar, considerat capabil s induc singur con\inutul spiritual)268, culminnd cu dezvoltarea instrumentelor tehnice actuale de nregistrare a sunetului, care (n)scriu tot mai perfect fenomenul sonor - pe disc sau pe band, material sau magnetic - pn n intimitatea vibra\iilor sale. n acest caz este vorba, n ultim instan\, de o exacerbare aproape magic a virtu\ilor instrumentale ale scrisului, ale cr\ii scrise, ale literei, care n cazul nota\iei muzicale evoluate tinde s surprind ct mai perfect nf\iàrea, expresia sonor a ntruprii melodiei, a cuvntului n forma sa melodic. Dar rostul cntrii, asemntor celorlalte componente simbolice n cadrul liturgic, este mai pu\in reproducerea sonor ct mai perfect a vreunor scrieri muzicale, ct revelarea n\elesurilor mntuitoare, n Duhul Tradi\iei nentrerupte a Bisericii.
Evangelos Theodorou, L'unit et le pluralisme liturgique..., p.382. Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.81 (PG 32,192 `.u.). 267 Constantin Floros, Einfhrung in die Neumenkunde, Wilhelmshaven, 1980, p.36. 268 Adrian Iorgulescu, op.cit., p.327.
265 266
127
* Rentlnirea cultural dintre Rsrit ì Apus n ultimele cteva secole, care a implicat ì aèzarea fa\ n fa\ a celor dou tradi\ii liturgice muzicale, a declanàt o diversitate de fenomene, ntre care preluarea unor stiluri noi de cntare sau adoptarea unei nota\ii muzicale diferite. n felul acesta, dup ce mai nti Biserica Ortodox Rus, iar apoi ì alte Biserici Ortodoxe au adoptat cntarea polifonicoarmonic, n paralel ì odat cu predarea ei n `coli ì nota\ia occidental s-a rspndit tot mai mult n Rsrit. Acolo unde totuì cntarea de tradi\ie bizantin s-a men\inut n continuare, n pofida tuturor vitregiilor politice269 ì culturale270, aà cum a fost cazul Bisericii Ortodoxe Romne, a aprut problema armonizrii celor dou tradi\ii muzicale, rsritean ì apusean. n privin\a nota\iei muzicale, rela\ia dintre nota\ia neumatic de origine bizantin ì cea occidental (liniar, pe
V. legile ce defavorizau cntarea psaltic tradi\ional ì chiar impuneau for\at cntarea armonic de influen\ apusean n Biserica Ortodox Romn, la mijlocul secolului trecut, n Grjdian Vasile, Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti, n Studii ì cercetri de istoria artei (seria - teatru, muzic, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17. 270 Mihail Gr.Poslu`nicu, (n) Istoria musicei la romni..., p.23, rezuma astfel situa\ia: la nfiin\area conservatoarelor de muzic [...] to\i tinerii cu dispozi\iuni muzicale alese, cu voci distinse ì chiar tinerii psal\i ai bisericilor capitalei au alergat s-ì asimileze arta muzical occidental. Aceasta a fost una dintre cauzele principale care a determinat ca distinsa demnitate de psalt bisericesc care, pn la acea dat, era demn apreciat, sa decad zi cu zi, ì lipsa elementelor muzicale s se simta tot mai mult n Biserica Romn. Secularizndu-se apoi averile mnstirilor, mitropoliile ì episcopiile, din lips de fonduri, sunt nevoite a desfiin\a scolile lor de psaltichie, cari creeau, n adevr, elemente destoinice ì calitative n executarea musichiei. n lipsa acestora, acum credincioìi nu mai agreau orice element afltor la strana bisericii, ì ncep a prefera locaèle sfinte unde muzica occidental, prin alctuire de coruri armonice, ncepe a lua, din ce n ce, propor\ii mai mari. [...] [Lipsa unei remunera\ii demne ì, la 1875, desfiin\area procedeului concursurilor - n.n.] a determinat decderea de astzi a acestui corp muzical [al psal\ilor - n.n.], spre paguba bisericii ì jignirea moralei cre`tine`ti. La 1901 s-a mai ncercat o reabilitare a acestor profesioni`ti, nfiin\ndu-se n acest scop o catedr de muzic bisericeasc la Academia de muzic ì art dramatic din Bucure`ti [...] [ì] o catedr similar la Conservatorul din Bucure`ti. N-au fost ns dect paliative, catedrele defiin\ndu-se din lips de elevi.
269
128
portativ) a evoluat mai ales n sensul transcrierii celei rsritene pe portativul apusean, mai pu\in invers271. ntrebarea dac ì n ce masur aceast transcriere este posibil ì recomandabil a cerut un rspuns ct mai adecvat nevoilor biserice`ti-liturgice272. n acelaì timp trebuie observat c, n afar de discu\iile ì ncercrile din interiorul Bisericii Ortodoxe privind transcrierea cntrilor liturgice, au mai existat ì preocuprile muzicologilor apuseni pentru descifrarea vechilor manuscrise muzicale bizantine273, acestea ns legate mai mult de interesul cunoa`terii pur `tiintifice ì mai pu\in (sau chiar deloc) legate de via\a liturgic concret a Bisericii. De asemenea, mai trebuie men\ionat ì faptul c, pe de o parte, exist chiar o istorie mai ndeprtat a acestor preocupri, dac lum n considera\ie activitatea lui Hieronymus Tragodistes274, care nc n sec. al XVI-lea stabilea o oarecare coresponden\ ntre cele dou feluri de nota\ii, n formele contemporane lui. Iar pe de alt parte, reforma hrisantic de la sfrìtul sec.al XVIII-lea ì nceputul sec.al XIX-lea - prin simplificarea hotrt a nota\iei rsritene, odat cu reducerea important mai ales a numrului semnelor mari - venea ì ea oarecum, se poate spune, n ntmpinarea eventualelor eforturi ulterioare de transcriere275, fiind
De ex. armonizrile pe nota\ie psaltic la Ion Popescu-Pasrea, Cntrile Sfintei Liturghii scrise pe muzic bisericeasc ì armonizate pe 2 voci, Bucure`ti, 1924. 272 n Biserica Ortodox Romn: Ion Popescu-Pasrea, Problema transcrierii muzicii psaltice, Cultura, XXV (1936), nr.9-11, p.19, col.II.; I.D.Petrescu, Transcrierea muzicii psaltice n Biserica Ortodox Romn, Bucure`ti, 1937 (extras din BOR nr.12, 1937). 273 Literatur legat de aceast problem: H.J.W. Tillyard, Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation, MMB Subsidia, vol.I, fasc.1, Copenhague, 1935; Egon Wellesz, op.cit.; Constantin Floros, Einfhrung in die Neumenkunde...; Idem, Universale Neumenkunde, Kassel, 1970. 274 Hieronymus Tragodistes, ber das Erfordernis von Schriftzeichnen fr die Musik der Griechen, herausgegeben von Bjarne Schartau, n MMB - Corpus Scriptorum de re musica, Band III, Wien, 1990. 275 Spiritul de reform a nota\iei rsritene ntr-un sens mai occidental apare de exemplu ì n ncercrile lui Agapie Paliermul sau cele ale lui Petre Efesiul, care a tiprit ì trei cr\i n acest sens, de elaborare a unui sistem alfabetic de nota\ie muzical, la nceputul sec.al XIX.lea, cf.Titus Moisescu, nceputurile tiparului
271
129
mult uùrata coresponden\a notelor apusene cu semnele bizantine. Simplificarea pe care a operat-o reforma hrisantic n scrierea psaltic urmarea ì ea mai ales considerente practice: pentru tiprire, nv\are ì solfegiere276. Concluziile celor care s-au ocupat, fie din nevoi biserice`ti, fie pentru studiul `tiin\ific, de transcrierea cntrilor biserice`ti pot fi rezumate, ntr-o oarecare msur, n afirmarea posibilit\ii limitate de stabilire a unei coresponden\e aproximative ntre cele dou sisteme de nota\ie277. Totodat este absolut necesar s se pstreze scrierea psaltic, fiindc: 1.este garan\ia autenticit\ii ì clasicit\ii acestei muzici ì 2.numai astfel se poate cerceta ì verifica la origine cntarea psaltic, ce poate evolua ì, transcriindo mereu, poate deveni chiar un hibrid fr valoare, fa\ cu progresele muzicale.278 Dificult\ile transcrierii cntrilor bizantine n nota\ia occidental apare mai limpede dac se ia n considera\ie ansamblul tradi\iilor muzical-culturale ì spirituale n care se ncadreaz cele dou sisteme de nota\ie. Mai ales sistemele intona\ionale occidentale, ì n special cel temperat, cu obiectivrile lor instrumentale279, pot reda dificil subtilit\ile microtonale ale unei arte prin excelen\ vocale, ce
transcrierea muzicii psaltice se poate face, ns nu exact, acele nuan\e particulare exprimate n scrierea psaltic, ce formeaz nsuì stilul ei, nu se pot traduce exact n scrierea modern, cu notele de amnunt, chiar dac am introduce noi semne. Se pot transcrie totuì buc\i uòare de muzic psaltic, n special cele irmologice, pentru popularizare, ca ì diferite fragmente de cntri care pot servi ca motive pentru compozi\ii muzicale. 278 Ibid., loc.cit.; n legtur cu importan\a nota\iei psaltice actuale pentru cercetarea ì verificarea la origine a cntrii psaltice, cp. Gheorghe Ciobanu, La rythmique des
muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann)..., p.90. 276 H.J.W. Tillyard, Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation..., p.16. 277 Ion Popescu Pasrea, Problema transcrierii muzicii psaltice..., loc.cit. (p.19, col.II):
neumes byzantins dans les transcriptions de J.D.Petrescu et de Egon Wellesz par rapport la pratique actuelle..., p.32: Trebuie studiat vechea tradi\ie (a cntrii
rsritene - n.n.) mai profund. Aceasta nu este posibil dect treptat, pornind de la tradi\ia actual (ce include ì nota\ia psaltic n uz - n.n.) nspre vremea ndeprtat a nceputului muzicii bizantine(tr.n.). 279 Dem.Urm, op.cit., p.505-507.
130
s-au transmis ndeosebi pe cale oral280. Pentru c muzica bizantin [...] de\ine organic, n trupul sau, microtoniile. Nedezvoltndu-se n forme armonice ì polifonice proprii, valen\ele expresive ale acestei arte au crescut - ca o compensa\ie - n planurile ì substan\a melodic, unde ì duc via\a lor ì microtoniile. ntr-adevr, partea original a diastematicii bizantine - n spe\ a melodicii sale - const, printre altele, n aceea c utilizeaz - n afara intervalelor obi`nuite muzicii apusene - ì intervale mai mici dect semitonul [...]. Este greu s se determine cu precizie mrimea acustic a acestor microtonii - uneori sunt de dimensiuni nemsurabile [...]. Ele trebuie acceptate ca atare [...], venind firesc din practica artistic vie, concret (s.n.)281. Prin urmare, sistemele de nota\ie au valoare mai ales n cadrul practicii muzicale a epocii respective282, nepotrivirile intona\ionale sau coresponden\ele intona\ionale aproximative fiind de mult observate n cazul transcrierilor ntre sisteme diferite de nota\ie muzical283. i chiar dac oralitatea tradi\iei muzicale bizantine nu este cu totul n afar de posibilitatea cercetrii sistematice284, ea \ine de dificult\ile cercetrii unei muzici strine ì ale ncercrii de a sesiza miezul deosebirii285 fa\ de perspectiva obi`nuit a muzicii occidentale, care de attea ori a deformat percep\ia autentic a Tradi\iei Bizantine286. Uneori neputin\a traducerii discursive a spiritului cntrii psaltice ntr-o terminologie `tiin\ific occidental
V. dificult\ile unei transcrieri fidele n nota\ia occidental a unei nregistrri fonografice orientale la Carsten Heg, La Notation Ekphonetique..., p.132-135. 281 Victor Giuleanu, Melodica bizantin, Bucure`ti, 1981, p.32-34. 282 Thrasybulos G.Georgiades, Bemerkungen zur Erforschung der Byzantinischen Kirchenmusik, n vol.Kleine Schriften..., p.196. 283 J.B. Rebours, op.cit., p.36. 284 Jorgen Raasted, Some Reflections on Byzantine Musical Style, SEC vol.I, Oxford, 1966, p.66 (tr.n.). 285 Thrasybulos G. Georgiades, Bemerkungen zur Erforschung der Byzantinischen Kirchenmusik..., p.193 (tr.n.). 286 V. de ex. dificult\ile interpretrii unei scrieri teoretice bizantine prin prisma mentalit\ii ra\ionaliste a sec.al XVIII-lea, la Lukas Richter, Psellus' Treatrise on Music in Mizler' Bibliothek, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.112-128.
280
131
a fcut ca oralitatea acestei cntri s fie caracterizat ca ì un ntmpltor fie cum o fi (laisser aller)287.
d4. Sensurile liturgice ale oralit\ii

Dintr-o cu totul alt perspectiv, mult mai apropiat spiritului ortodox, se poate spune ca n via\a liturgic a Bisericii nu doar perfec\iunea vreunei forme muzicale, verbal-literare sau liturgice este cea care conteaz, la modul exclusiv - ì deci ar trebui n-scris ct mai desavrìt (dincolo de grija cuvenit evlaviei normale) - ci prezen\a Duhului este cea care in-formeaz sufletul omului n Taina Slujbelor Bisericii, ntru expresia fireasc a simboalelor liturgice, ntre care se numr ì cntarea. i aici se pot aplic, ntr-un sens mai general, cele spuse de Sf.Vasile cel Mare despre felul cum noi cre`tinii nu alegem [...] cuvintele pe care le folosim, nici nu urmrim aèzarea lor armonioas. La noi nu sunt cizelri de cuvinte, nici nu cutam cuvinte care s sune frumos la ureche, ci, n orice mprejurare, preferm cuvintele cu n\eles bun (s.n.)288, deoarece cuvntul adevrat, care iese dintr-o minte sntoas, este ì grieste totdeauna la fel despre aceleaì lucruri; dar cuvntul felurit ì me`teùgit este foarte ntortochiat ì lucrat cu grij, ia nenumrate forme ì drumuri nebnuite, schimbndu-se dup gustul asculttorilor.289 Perfec\ionarea ì complicarea nota\iei muzicale a mers ntradevr mn n mn cu dezvoltarea ì chiar sofisticarea pur
J.B. Rebours, Trait de psaltique. Theorie et practique du chant dans l'glise greque..., p.239: Muzica noastr (occidental - n.n.) este mult prea precis pentru a reda perfect le laisser aller inerent psalticii, laisser aller voit, care place orientalilor ì de care ei nu par s se poat dispensa; cp.ì Ibid., p.259 `.u. (despre opinia sceptic a unui ortodox grec vis-a-vis de preparativele ì repeti\iile necesare n cazul cntrii armonice). 288 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.VI. Despre facerea lumintorilor)..., p.133 (PG 29,120 `.u.). 289 Idem, Omilia a XII-a. La nceputul Proverbelor, n Scrieri, Partea ntia, trad. de Pr.Dumitru Fecioru, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.475 (PG 31,400).
287
132
muzical, att n Rsrit ct ì n Apus290, uneori n cadrul unui proces mai larg de autonomizare a cntrii ì muzicii vis-a-vis de actul liturgic291. Aceasta a putut conduce, cel pu\in ntr-o oarecare msur, ì la o nstrinare de condi\ia liturgic originar a cntrii biserice`ti. n cadrul unui echilibru liturgic normal ns, n care se ncadreaz de obicei cntarea liturgic ortodox, scrierea (nota\ia) ocup pozi\ia secund cuvenit ì, ntr-o anumit masur, necesar, corespunztoare pr\ii vzute, trupe`ti, a lumii ì a omului - ca ì a Bisericii ì a cultului - lsnd pr\ii nevzute, spirituale, locul dinti, mai important fiind nscrierea acesteia n sufletul, n inima omului - n duh, nu n liter (Rom.2,29). Iar pentru cntarea liturgic ortodox rmn valabile o parte dintre concluziile Preotului I.D.Petrescu privind cntarea bizantin, cea care st la originea celei ortodoxe actuale: Muzica medieval bizantin consemnat n manuscrise nu este moart. Ea nu este de domeniul arhivelor ì al arheologiei. Ea a supravie\uit Bizan\ului ì trie`te nc n Orientul cre`tin, pstrnd grafia sa, formulele sale, indica\iile sale modale ì caden\ele sale, ethosul su, sensul su. Ea a evoluat sub influen\a multor factori, care nu i-au alterat esen\a ì originalitatea [...]. Corobornd datele teoretice, manuscrisele notate ì tradi\ia [...] [pentru] a n\elege mai bine aceast muzic [...], ea nu poate fi studiat n afara realit\ilor vii care se leag de trecutul acestei arte.292
V. compara\ia ntre dezvoltarea nota\iei rotunde ì a cntrii calofonice n Rsrit, ncepnd cu sec.al XII-lea, pe de o parte, ì dezvoltarea polifoniei ì adoptarea portativului n Apus, pe de alt parte, dup ce n Est ca ì n Vest, rapida cre`tere a repertoriului n cursul secolelor VII-VIII a nsemnat pentru muzic sfrìtul tradi\iei orale ì nceputul nregistrrii n scris (written record), cf. Oliver Strunk, The Classification and Developement of the Early Byzantine Notations, n Essays on Music in the Byzantine World, New York, 1977, p.41 (tr.n.). 291 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.166. 292 Pr.I.D.Petrescu, Etudes de palographie musicale byzantine, Bucure`ti, 1967, p.223 (tr.n.).
290
133
e.Mistic ì apofatic n cntarea liturgic

ntr-o ncercare de a surprinde ì exprima ceva din specificitatea cntrii liturgice ortodoxe, un binecunoscut teolog ortodox contemporan arta c aceasta prive`te adncuri de tain, valori cu neputin\ de msurat ale realit\ilor, persoanelor ì darurilor cntate [...]. Prin cntare trim taina lui Dumnezeu, ne unim cu existen\a sa negrit [...]. Prin cntare spunem mai mult dect putem exprima prin indiferent care cuvinte [...], exprimm inexprimabilul, apofaticul293. Cuvintele citatului anterior ating, ntr-o sintez succint, cele mai multe dintre aspectele rela\iei cntrii liturgice cu domeniul misticului, acesta din urm n\eles ca adncire a raportului dintre Dumnezeu ì om - adncire n care acest raport devine, n ceea ce prive`te sesizarea lui, tot mai impalpabil, el nefiind altceva dect unirea sufletului cu Dumnezeu [care] are, deci, un caracter ascuns, tainic, mistic294. * De la nceput trebuie subliniate, pe de o parte rela\ia misticii ortodoxe cu asceza295 - nefiind cu putin\ accesul la adncurile dumnezeie`ti, fr o necesar purificare - iar pe de alt parte caracterul su eminamente liturgic, pe care l gsim ca o permanen\ a spiritualit\ii rsritene, de la Sf.Dionisie PseudoAreopagitul296 pn la Sf.Nicolae Cabasila297, ca s nu citm dect pe doi dintre cei mai ilu`tri mistici ì totodat tlcuitori liturgici.
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., p.58-59. 294 Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936)..., p.7; v. ì sensurile asociate termenului mistic n Ibid., p.9 `.u. (ca ì, n general, ntreg cap.I Ce este Mistica, p.7-14). 295 Ibid., p.26. 296 Ibid., p.74 (rezumnd pe Sf.Dionisie Pseudo-Areopgitul): Mistica expus de el n doctrina ierarhiilor e o mistic liturgic (s.n.), realizat n formele sensibile ale Tainelor ì ale ritualului bisericesc. E mistica acelui simbolism propor\ionalizat slbiciunii noastre, de care am pomenit. Dar aceast concep\ie liturgic se completeaz cu doctrina lui despre mistica pur, expus n cartea Numelor divine ì n Teologia mistic. De la contempla\ia misterelor n formele sensibile ale cultului la
293
134
Aceste dou aspecte, liturgic ì ascetic, ale misticii ortodoxe, Heruvicul le indic n mod direct n chiar cadrul liturgic (n care este cntat - legat ì de sensurile mistice ale cntrii liturgice), att prin felul n care pe heruvimi cu tain (s.n.) nchipuim ì fctoarei de via\ Treimi, ntreit sfnt cntare aducem [...]298 ct ì prin ndemnul (ascetic n fond) ca toat grija cea lumeasc de la noi s o lepdm (s.n.), ca pe mpratul tuturor s-L primim [...]299. Pentru c de la nceputul ei, dar mai precis de la cntarea Heruvicului (s.n.), Liturghia se desfaòar ntr-o not mistic. Ca atare, n ntocmirea ceremonialului se observ tendin\a vadit de a transpune cugetarea, sim\irea religioas ì pietatea pe un plan superior, am putea spune suprasim\ual. n definitiv, Liturghia urmre`te n ultim linie s realizeze n credincioì senza\ia aceasta a supranaturalului sau experien\a unei vie\i divine, adic ntr-un cuvnt, emo\ia mistic.300 Asocierea cntrii cu taina o ntlnim n numeroase chipuri la Sfin\ii Prin\i. Sf.Vasile cel Mare, tlcuind psalmii (care au fost primele cntri ale Bisericii, cei dinti cre`tini provenind dintre iudeii obi`nuiti cu cntarea psalmilor, n cultul sinagogal301) arat c Slava fiicei mpratului - adic a Miresei lui Hristos, care prin nfiere a ajuns fiica mpratului - este nuntru (Ps.44,15). (Iar prin aceste cuvinte) Psalmul ne ndeamn s pìm spre tainele din adncul slavei biserice`ti (s.n.), pentru c frumuse\ea miresei este nuntru.302 Iar n alt parte explic caracterul duhovnicesc al tainei prin titlul Psalmului XLV: Pentru cele ascunse, adic pentru cele ce nu pot fi rostite cu cuvntul, pentru cele ascunse n tain. Cnd vei
contempla\ia unitiv a spiritului desfcut de orice form sensibil nu e o solu\ie de continuitate, ci o linie ascendent, care duce prin cele trei faze de purificare, de iluminare ì de unire deiform. Mistica liturgic este suportul misticii pure, iar ierarhia e cadrul ei. Fiindc mistica dionisian e ncadrata organic n Biseric ì acesta e caracterul distinctiv al misticii noastre ortodoxe. 297 V. Sf.Nicolae Cabasila, op.cit. (Despre via\a n Hristos...- PG 150,521-725). 298 Liturghier..., p.133. 299 Ibid., loc.cit. 300 Pr.Prof.Petre Vintilescu, Liturghierul explicat..., p.201. 301 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.706 `.u. 302 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XLIV)..., p.296 (PG 29,412).
135
ajunge la fiecare verset al psalmului, vei afla taina cuvintelor; vei afla c nu oricine, la ntmplare, poate privi tainele dumnezeie`ti, ci numai acela care poate fi instrument muzical armonios al fgduin\ei, nct, n loc de instrumentul muzical numit psaltire, sufletul lui s fie mi`cat prin lucrarea Sfntului Duh.303 * De la Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul304, ntunericul divin este o expresie devenit uzual pentru a caracteriza adncurile apofatice ale cunoa`terii ì apropierii de Dumnezeire305. Corespondentul auditiv al ntunericului (vizual), n domeniul analogiilor ì al simboalelor spirituale, este tcerea306. Aceasta nso\e`te intrarea n ntunericul divin la Sf.Dionisie PseudoAreopagitul: culmea cea mai nalt, cea supra-necunoscut ì suprastraluciroare a proorocirilor mistice, unde stau cufundate n ntunericul supra-luminos al tcerii (s.n.) ini\iatoare de mistere tainele cele simple,
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XLV)..., p.299 (PG 29,416). Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistic, trad. rom.de Theodor Simenschy, ed.II, Iaì, 1993, p.147-149 (Cap.I, Ce este ntunericul divin) (PG 3,997-1001). 305 V. de ex. la Vladimir Lossky, Thologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.21-41 (Chap.II Les tnbres divines); sau la Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox, vol.II, Alba Iulia, 1993, p.57-72. 306 n legtur cu cntarea sau cuvntarea este de observat c tcerea, ca termen, este preferat lini`tii - aceasta din urm fiind folosit (ca lini`tire) mai mult pentru a indica starea de dup depìrea patimilor ì a tulburrii suflete`ti. Astfel, n primul rnd ea (neptimirea, n.n.) este o stare de lini`te (s.n.), de pace, de odihn a sufletului. Pe ct de agitat, de neegal ì de tulburat este sufletul stpnit de patimi, care aici se aprind, aici se potolesc, pe att de stpn pe sine, de calm ì de lini`tit (s.n.) este sufletul eliberat de patimi. Aceasta este lini`tea (s.n.) monahilor, care nu e doar lipsa zgomotului exterior, sau un dolce farniente, ci o stare c`tigat ì men\inut printrun concentrat efort de voin\, cf. ibid., vol.I, p.188 Tcerea n schimb, ca expresie spiritual, presupune fie o cuvntare anterioar, fie o cuvntare posibil, deci poate presupune cuvntul ì cuvnttorul . (Facem abstrac\ie de nuan\ele comune lini`tii ì tcerii, ce pot permite n anumite cazuri o folosire sinonimic a termenilor.) Valoarea acestor distinc\ii se eviden\iaz mai ales n raport cu caracterul mult mai personal ì verbal al cntrii, adic legat de persoan ì cuvnt, cntrii putndu-i-se opune tcerea mult mai potrivit dect lini`tea. Aceasta din urm, la rndul ei, se poate opune mai adecvat sunetului n general, sau chiar muzicii (cu valen\ele sale ì sonorinstrumentale).
303 304
136
absolute ì imuabile ale teologiei307 nu se descoper dect acelora care strbat toate cele necurate ì curate ì trecnd dincolo de toate culmile sfinte las n urm toate luminile divine ì sunetele ì cuvintele cere`ti (s.n.) ì ptrund n ntunericul n care se afl, dupa cum spune Sf.Scriptura, Cel care-i dincolo de toate.308 Faptul c n ntr-o alt scriere a sa (Ierarhia cereasc), Sfntul Dionisie Pseudo-Areopagitul indic luminile divine ì sunetele ì cuvintele cere`ti (ca s folosim cuvintele citatului precedent) drept mijloace de transmitere a descoperirilor dumnezeie`ti prin treptele ngere`ti309 - mijloace de natur spiritual desigur, material fiind doar ecoul lor n cntrile auzite ale slujbelor Bisericii - pare s sprijine ideea treptelor apofatice310, descoperirile ierarhice avnd ì ele, ca orice realitate de natur spiritual, gradul lor propriu de apofatism. Astfel, cu ct ne suim mai sus, cu att cuvintele se mpu\ineaz, datorit contemplrii cuvintelor inteligibile [...] [ì] cnd intrm n ntunericul cel mai presus de minte, vom gsi nu o vorbire concisa, ci tcere absolut (s.n.) ì ncetarea gndirii.311 Iar n ncheierea tratatului su despre Ierarhia cereasc, Sf.Dionisie Areopagitul aminte`te atitudinea pe care o socote`te potrivit fa\ de `tiin\a cea supra-mundan ì anume cinstind cu tcerea (s.n.) cele tainice, ce sunt mai presus de noi.312 i la Sfntul Vasile cel Mare tcerea este nso\itoare apropierii de tainele dumnezeie`ti: din nv\tura prin\ilor no`tri pstrat n tain, care bine au `tiut c prin tcere (s.n.) se pstreaz caracterul sacru al tainelor [...] apostolii ì prin\ii, care au rnduit de la nceput cele ale Bisericii, au pstrat n tain ì n tcere (s.n.) caracterul sacru al tainelor [...]. Un fel de tcere (s.n.) este obscuritatea de care se serve`te Scriptura, prin care ngreuiaz n\elegerea dogmelor n folosul cititorilor.313
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistic..., p.147 (PG 3,997). Ibid., p.148 (PG 3,1000). 309 Idem, Ierarhia cereasc..., p.49 `.u. (PG 3,240-241). 310 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox..., vol.II, p.53 `.u. 311 Sf.Dionisie pseudo-Areopagitul, Teologia Mistic..., p.151 `.u. (PG 3,1033). 312 Idem, Ierarhia cereasc..., p.75 (PG 3,540). 313 Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.79 `.u. (PG 32,188 `.u.).
307 308
137
ntr-o astfel de perspectiv duhovniceasc se poate n\elege mai bine ì chiar se poate depì aparenta contradic\ie ce a aprut uneori ntre diferitele opinii privind folosul (sau lipsa de folos a) cntrii n via\a cre`tin314. Despre o relativ inutilitate a cntrii cu buzele s-ar putea vorbi, desigur, n legtur cu dimensiunea spiritual a cntrii, sau referitor la cntarea ngerilor ce inspir pe imnografi ì la adncimile apofatice ale teologiei doxologice. Dar chiar ì n acest caz, ì \innd seama de alctuirea ontologic a omului ca fiind creat cu trup ì suflet, este vorba mai curnd despre o spiritualizare (pnevmatizare) a cntrii Bisericii.
3.Caracterul eclesial al cntrii liturgice ortodoxe
a.Cntare bisericeasc. Legtura cu Sfnta Euharistie

n Biserica Ortodox, aà cum am putut observa n mai multe rnduri ì n prezenta lucrare, exist o folosire aproape perfect sinonimic a termenilor cntare bisericeasc ì cntare liturgic. Se poate spune c cel de-al doilea, cntare liturgic, exprim o nuan\ mai tehnic de trimitere spre cult, ns ì cellalt termen, cntare bisericeasc, de folosin\ curent mult mai larg, subn\elege totdeauna cultul, slujbele Bisericii. Astfel nct, vorbind despre muzica bisericeasc la romni, un specialist n domeniu putea arta c despre o muzic bisericeasc (s.n.) la
314
ì muzica pur.
V. n prezenta lucrare Cap.II.1.a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic
138
romni se poate vorbi - ca la oricare alt popor - din momentul adoptrii ì practicrii cultului cre`tin, de care este strns legat (s.n.).315 Acelaì lucru putem observa consultnd oricare bibliografie referitoare la cntarea bisericeasc a celorlalte Biserici Ortodoxe: de fiecare dat este vorba despre cntarea folosit n cult, adic despre cntarea liturgic316. i cnd este vorba despre muzica bizantin, leagnul cntrii liturgice din Bisericile Ortodoxe actuale, aceasta se refer n special la muzica Bisericii317, care a fost totdeauna (prin excelen\) liturgic318. Distinc\iile apusene ntre muzica sacr, liturgic ì religioas319 au mult mai pu\in relevan\ n cntarea ortodox, ele fiind cuprinse n caracterul bisericesc-liturgic al acesteia. Astfel nct cntarea liturgic este desigur, dintr-un punct de vedere ortodox, ì sacr ì religioas. Reciprocitatea dintre bisericesc ì liturgic n cazul particular al cntrii nu face dect s exprime reciprocitatea general, fundamental, a celor dou aspecte, conform creia, pe de o parte, slujbele constituie Biserica320, sau scopul slujbei este s constituie Biserica321, iar, pe de alta parte, Biserica fiin\eaz prin eterna sa actualizare ca Trup al lui Hristos, unit n Hristos prin Duhul Sfnt [...] [n] Sfnta Euharistie [care] nu este doar cea mai important dintre toate slujbele, [ci] ea este, de asemenea, izvorul ì \inta ntregii vie\i liturgice a Bisericii (s.n.)322. *
Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeasc la romni..., p.162. V. spre ex. Bibliografia lucrrii lui Irenus Totzke, Dir singen wir - Beitrage zur Musik der Ostkirche..., p.254-263, ce adun literatur privind cntarea tuturor Bisericilor rsritene. 317 Egon Wellesz, op.cit., p.1 `.u. 318 Ibid., p.26 `.u. 319 Joseph Gelineau, Chant et musique dans le culte chrtien (Principes, lois, et applications), Paris, 1962, p.73 `.u. 320 Evangelos Theodorou, La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la liturgie..., p.282 `.u. 321 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.24 (tr.n.). 322 Ibid., loc.cit. (tr.n.).
315 316
139
Rela\ia cntrii biserice`ti cu Sfnta Euharistie - aceasta din urma n\eleas n valen\ele sale eclesiologice323 ì, conform citatului anterior, ca legtur esen\ial ntre realitatea liturgic ì cea bisericeasc - descoper ns ì alte aspecte. Astfel, ntre altele, cultul Bisericii Ortodoxe are un caracter sacrificial [...]. El se ntemeiaz, adic, pe jertfa rscumprtoare a Mntuitorului, actualizat n Biseric sub forma nesngeroas a sacrificiului euharistic din Sfnta Liturghie [...]324. n cadrul acestui cult, cntarea bisericeasc se mprtè`te, n mod firesc, de caracterul sacrificial general325. De fapt, caracterul de jertf al cntrii de laud, doxologice, adresate lui Dumnezeu a fost observat nc din vremurile vechitestamentare ì de aceea Sf.Niceta de Remesiana, n scrierea sa Despre folosul cntrii de psalmi (De psalmodiae bono), ntrebnd dac se mai poate pune la ndoial faptul ca lui Dumnezeu i plac cntrile, de vreme ce ele te fac s cuge\i la mrirea Creatorului326, aminte`te mai apoi cuvintele Psalmistului care spune cu privire la cel care aduce jertf de laud lui Dumnezeu: Voi luda numele Dumnezeului meu cu cntare (s.n.) ì-L voi preamri. [i aceasta i va fi Domnului mai plcut dect vi\elul tnr, cruia abia i rsar coarne ì copite] (Ps.68,34 s.u.)327. Este vorba despre jertfa duhovniceasc, mai mare dect toate jertfele de animale, despre lauda duhovniceasc, svrìt din suflet ì dintr-o con`tiin\ curat328. i este interesant de remarcat c termeni asemntori cu cei folosi\i de Sf.Niceta de Remesiana n textul anterior cu referire precis la cntare, apar ì n rugciunile de la Liturghia Sf.Vasile
Boris Bobrinskoy, Comment le Christ et le Saint Esprit se situent-ils l'un par rapport l'autre dans la liturgie ?..., p.27 `.u. 324 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.77 `.u. 325 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.51. 326 Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., p.137 (PL 68,372). 327 Ibid., p.138 `.u. (PL 68,37). 328 Ibid.; cp. ì: Jertfe`te lui Dumnezeu jertf de laud (s.n.) [...]. Jertfa de laud M va slvi cu jertf de laud (s.n.) ì acolo este calea n care voi arta lui mntuirea
323
Mea (Ps.49,15; 24), la care face trimitere Sf.Niceta de Remesiana.
140
cel Mare, cu referire ns la Jertfa euharistic329: fr de osnd stnd naintea slavei Tale, s-|i aducem jertf de laud (s.n.)330 ì Prime`te-ne pe noi care ne apropiem de sfntul Tu jertfelnic, dup mul\imea milei Tale, ca s fim vrednici a-|i aduce aceast jertf duhovniceasc (s.n.) ì fr de snge331. n legtur cu jertfa de laud, se poate observa c orice laud adus de cineva altcuiva - de o persoan altei persoane, care este Persoan dumnezeiasc n cazul doxologiei liturgice - ascunde n sine o poten\ialitate de jertf total, absolut, de care numai dragostea ce nu caut ale sale (I Cor.13,5) este capabil. i aceasta este posibil deoarece persoana care aduce jertf de laud (altuia), ntr-un fel se jertfe`te pe sine, se leapd de sine (Mc.8,34), de tot egoismul su, n favoarea celuilalt332. Astfel, prin integralitatea sa, jertfa de laud poate fi asemnat cu o ardere de tot ì n cazul particular al cntrii ,,deoarece cntarea presupune [...] o rela\ie afectuoas cu obiectul cntrii [...] o rela\ie total (s.n.) a fiin\ei care cnt333. Dar chiar total, jertfa persoanei umane prin sine nsì este insuficient pentru mntuire - care este n ultim instan\ scopul oricarei jertfe, deci ì al celei de laud - din cauza limitrii creaturale ì din cauza necur\iei omului czut, pmntesc, ce se aduce jertf334. Doar prin unirea cu Jertfa desvrìt, cu totul curat, a Mntuitorului Iisus Hristos, o persoan uman infinit ca valoare, fiind totodat ì persoan divin335 ì prin mprtìrea din puterea ei de via\ dttoare336, jertfa de laud ì doxologia care este cntarea bisericeasc ì atinge condi\ia sa suprem, de jertf.
Nicolas Cernokrak, L'homme et le sacrifice cultuel de la Nouvelle alliance, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.41 `.u. 330 Liturghier..., p.197 (Rugciunea ntia pentru credincioì). 331 Ibid., p.208 (Rugciunea punerii nainte). 332 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Legtura ntre Euharistie ì iubirea cre`tin, ST seria II, XVII (1975), nr.1-2, ian.-febr., p.6. 333 Idem, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., nr.1, p.58. 334 Idem, Legtura ntre Euharistie ì iubirea cre`tin..., p.8. 335 Ibid., p.9 `.u. 336 Ibid., p.12.
329
141
Cntarea din vremea Epiclezei exprim astfel, mai mult dect simplul cuvnt prozaic, legtura dintre cuvntul de laud (doxologia) ì mul\umirea (Euharistia)337 pentru binecuvntarea prtìei la Jertfa cea dumnezeiasc ì mntuitoare338: Pe Tine Te ludm, pe Tine bine Te cuvntm, |ie ì mul\umim, Doamne, ì ne rugm |ie, Dumnezeului nostru339.
n legtur cu sensul eshatologic, originar, al Sfintei Euharistii, de realizare a Bisericii ca ì actualizare a mpr\iei cerurilor ì de prtìe la aceasta n Sfnta Liturghie, v. Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.79 `.u.; de asemenea Idem, Euharistia, Taina mpr\iei..., p.178: ar fi poate mai bine ì mai exact dac am spune simplu: Multumirea este trairea raiului (s.n.). 338 Ibid., p.181: Dup cum lumea este creat cu cuvntul cel bun al lui Dumnezeu, cu binecuvntare, n sensul cel mai profund, ontologic al acestei combinri de cuvinte, tot aà lumea se mntuie`te ì se restabile`te cu mul\umirea ì binecuvntarea druit nou n templul lui Hristos. 339 Liturghier..., p.147.
337
142
b.Eclesiologie ì Mariologie n cntarea ortodox
Atunci cnd se constat de ctre unii cercettori dezvoltarea relativ slab a eclesiologiei la Sfin\ii Prin\i rsriteni (grecs)340 sau se caut n van n tradi\ia dogmatic a Rsritului (o eclesiologie n\eleas ca - n.n.) o sociologie a Bisericii341 se poate spune c fie se neglijeaz sau se uit (atunci cnd nu se n\eleg greìt - aceasta ì datorit mutrii centrului de greutate al problemei din domeniul teologic n domeniul sociologic) numeroasele sugestii eclesiologice totuì foarte clare, aflate n cntrile liturgice (n imnografia liturgic, dac ne referim doar la textul cntrilor) cu caracter mariologic, att de bogat reprezentate n cultul Bisericii Ortodoxe342. Eclesiologia prezent n cntrile biserice`ti, ì ndeosebi n cele adresate Maicii Domnului343, nu face de fapt dect s se nscrie pe linia deja analizat, a caracterului teologic (dogmatic) al cntrii liturgice ortodoxe n general344 ì reprezint ntr-un fel o mrturie a cntrii despre Biseric, sau dinspre cntare ctre Biseric, n cadrul raportului dintre cele dou realit\i. Astfel, unele cntri o numesc pe Maica Domnului n mod direct Biseric sfin\it345 ì Biseric nsufle\it346 sau Biseric ce a
Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.172 (tr.n.). Ibid., loc.cit. (tr.n.) - cuvintele lui Vladimir Lossky, ce vor s aten\ioneze n continuare asupra tradi\iei canonice a Bisericii Ortodoxe, sunt la fel de potrivite ì pentru eclesiologia de factur mariologic, la care ne vom referi n continuare. 342 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.272. Aspectele eclesiologice nu epuizeaz, desigur, bog\ia sensurilor teologice ale cntrilor liturgice dedicate Prea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu; v. ì Julius Tyciak, Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der byzantinischen Liturgie, 2.unvernderte Auflage, Trier, 1979, p.71-74 (XI. Marienauffassung in der Oktoechos). 343 Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.277 s.u. 344 V. n prezenta lucrare Cap.II.1.c. Dogm ì cntare. 345 Octoih mic..., p.57 `.u. (Axionul de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare). 346 Ceaslov..., p.267 (Acatistul Buneivestiri, Icosul al 12-lea); cp.ì Antologhion, Timiòara, 1984, p.247: Biserica cea nsufle\it a sfintei mriri a lui Hristos (Stihira a doua de la Doamne strigat-am la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric a Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu - 21 nov.) - citrile de cntri de la Praznicul
340 341
143
ncput pe Dumnezeu347, ndemnnd ca pe Maria Fecioara s o ludm, c aceasta s-a artat [...] Biseric a Dumnezeirii (s.n.)348. Trebuie observat c ì n acest caz, la fel ca n cel al multor altor cntri liturgice349, nu este vorba att de vreo figur poetic, de o metafor350, ct despre o realitate teologic ì sacramental. Preacurata Fecioar Maria nu este doar - desfùrnd eventuala metafor ntr-o compara\ie - ca o biserica. ci este chiar dumnezeiasc Biseric cu adevrat (s.n.)351. Iar alte cntri lmuresc ì dezvolt aceast numire dat Maicii Domnului. Spre exemplu, deoarece unul dintre sensurile Bisericii experiate de la nceput n cre`tinism este cel al inaugurrii eshatologice a Eonului mpr\iei lui Dumnezeui352, ì Preacurata Fecioar Maria este numit cea prin care s-a deschis raiul [...], cheia mpr\iei lui Hristos353, sau chiar rai cuvnttor354 ì cer355, alturi de alte imagini mai poetice, dar cu acelaì sens, mai ales n virtutea sugestiilor tipologice ale trimiterilor scripturistice: scara
Intrrii n Biseric a Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, fcute ì n continuare dup Antologhion... (preferat pentru c adun concentrat, n extras, cele mai multe dintre cntrile care intereseaz n acest capitol) pot fi comparate ì cu textele cntrilor (Praznicului Intrrii n Biseric...) din Mineiul pe Noiembrie, ed.V, Bucure`ti, 1983, p.279-299. 347 Antologhion..., p.254 (Stihira glas 6 de la Miluie`te-m Dumnezeule..., la Utrenia Praznicului Intrrii n Biseric...) 348 Octoih mare..., p.9 (Dogmatica glasului I la Doamne strigat-am, de la Vecernia Mare). 349 Asemntor felului n care Sfin\ii sunt numi\i instrumente ale Duhului, nu doar la modul (simplu) figurat - v. Cap.II,5. al prezentei lucrri, Problema instrumental. 350 Imaginea Preasfintei Fecioare, ca ì Icoan a Bisericii, apare desigur ì n metafore, de obicei cu trimitere biblic (evanghelic); spre ex. staulul oilor cuvnttoare n Icosul al 4-lea din Acatistul Buneivestiri, cf. Ceaslov..., p.260, ce aminte`te de staulul oilor (s.n.) [...] [n care] cel ce intr prin u` este pstorul oilor [...], Pstorul cel bun [care] ì pune sufletul pentru oile sale (Ioan 10,1-11). 351 Antologhion..., p.251 (Stihira Nsctoarei la i acum..., dup a doua Sedealn, la Utrenia Praznicului Intrrii n Biseric...). 352 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.102 si 116. 353 Ceaslov..., p.264 (Icosul al 8-lea al Acatistului Buneivestiri; n Icosul al 4-lea al Acatistului gsim un sens cu o nuan\ de actualizare: ceea ce deschizi (s.n.) uìle raiului, cf.Ibid., p.260. 354 Octoih mic..., p.57 s.u.(Axionul la Liturghia Sf.Vasile cel Mare). 355 Octoih mare...,p.9 (Dogmatica la Doamne strigat-am de la Vecernia Mare a Duminicilor, glas I).
144
cerului, pe care s-a pogort Dumnezeu356, pmntul fgduin\ei357 [...] cea dintru care curge miere ì lapte358 ì altele. O aten\ie special suscit ì rela\ia Nsctoarei, ca ì icoan a Bisericii, cu Templul Vechiului Testament, acesta din urm ca ì prefigurare tipologic a Bisericii lui Hristos. Cntrile Praznicului Intrrii n Biseric a Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu lumineaz ì sensurile biblice, teologice ì sacramental-liturgice ale acestei rela\ii. Potrivit cntrilor - la care sunt ndemna\i to\i credincioìi359 - Preacurata Fecioar astzi n Templu ca o jertf fr prihan este adus [...] nauntru, n cortul lui Dumnezeu, n luntrul altarului Lui (s.n.) s se hrneasc, spre loca` Celui ce S-a nscut mai nainte de veci din Tatl fr stricciune, spre mntuirea sufletelor noastre360. Defini\ia dogmatic cu caracter hristologic din final lmure`te teologic scopul dumnezeiesc al ntregii iconomii a evenimentelor prznuite, adic ntruparea pentru mntuirea lumii. Celelalte elemente care apar n cntare ns, cum sunt jertfa ì altarul, ne vorbesc deja ceva despre cadrul, sau, mai bine zis, despre caracterul sacramental-liturgic al ntemeierii Bisericii, al crei chip este Maica Domnului. Deja - pentru c este vorba, dup cum ne arat prezen\a cortului lui Dumnezeu (ca ì a luntrului altarului lui) n
356
Iacov (Fac.28,11-19) ì la ntruparea Mntuitorului, dar ì cu valoare eclesiologic, n sensul Bisericii ca loc al ntlnirii lui Dumnezeu cu omul; cp. n acest sens ì cu usa lui Dumnezeu, n Stihira a treia de la Stihoavna Vecerniei mici a Duminicilor, glasul al VII-lea, cf. Octoih mare..., p.557. 357 Este de remarcat perspectiva eshatologic pe care o deschide aceast compara\ie, cf.Alexis Kniazeff, Eschatologie et mariologie liturgique bizantine, n vol. Eschatologie et liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.139. 358 Ceaslov..., p.262 (Icosul al 6-lea al Acatistului Buneivestiri); cp. cu Ies.3,8; 17. 359 Astzi credincioìi s dn\uim n psalmi ì n cntri, Domnului cntnd [...], cf. Antologhion..., p.247 (Stihira nti de la Doamne strigat-am, la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric...); ì aici, la fel ca n multe alte locuri, de data aceasta n legtura cu Praznicul Intrarii n Biseric (aducerii la Templu) a Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu, poate fi semnificativ prezen\a ì ndemnul cntrii (sau prin cntare) spre cntare, spre teologhisirea cea doxologic. 360 Ibid., p.248 (Stihira nti de la Litia Praznicului Intrrii n Biseric...).
Ceaslov..., p.259 (Icosul al 2-lea al Acatistului Buneivestiri), cu aluzie la scara lui
145
cuprinsul cntrii, ì despre o prefigurare profetic361 sau despre o pregtire cu caracter sacramental a Jertfei Mntuitorului, cel Care, ca Slujitor Altarului ì Cortului celui adevrat (s.n.), pe care l-a nfipt Dumnezeu ì nu omul (Evr.8,2), prin Duhul cel ve`nic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertf fr de prihan (s.n.) (Evr.9,14). Mai mult chiar, Nsctoarea de Dumnezeu este numit n cntri la fel cum o laud ngerii lui Dumnezeu: aceasta este cortul cel ceresc (s.n.)362, ì cinstind sfin\it cortul Lui, Chivotul cel nsufle\it (s.n.), care pe Cuvntul cel nencaput L-a ncput363, cea care n Sfnta Sfintelor este adus (s.n.)364, aà nct ngerii, Intrarea celei Preacurate vznd, s-au mirat, cum Fecioara a intrat n Sfnta Sfintelor (s.n.)365. Toate acestea exprim intimitatea participrii Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu la lucrarea dumnezeiasc, la iconomia liturgic a celor dumnezeie`ti, rnduite spre mntuirea ntregii fpturi366. n sfrìt, revenirea repetat a imaginii Nsctoarei ca 367 loca` , mpreun cu alaturarea ei de imaginea Templului368,
Oricum, Troparul Praznicului vorbe`te foarte clar despre acest caracter profetic al Sbatorii: Astzi nainte-nsemnarea bunvoin\ei lui Dumnezeu ì propovduirea mntuirii oamenilor, n templul lui Dumnezeu luminat, Fecioara se arat, ì pe Hristos tuturor mai nainte l veste`te (s.n.), cf. Antologhion..., p.250. 362 Ibid., p.254 (Condacul Praznicului Intrrii n Biseric...); cp.ì Ibid., p.255 (Icosul Praznicului). 363 Ibid., p.247 (Stihira nti de la Doamne strigat-am, la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric...). 364 Ibid., p.256 (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la Laudele Praznicului Intrrii n Biseric...). 365 Ibid., p.255 (Pripeal la Praznicul Intrrii n Biseric...). 366 Cp. ì cu ntregul liturgism al Iconomiei dumnezeie`ti descris de Sf.Apostol Pavel n Epistola ctre Evrei, cap.7-9 (ì men\ionat mai nainte, n legtur cu caracterul sacramental-profetic al aducerii ì Intrrii Preacuratei n Templu): avnd pe Hristos Arhiereu [...] slujitor Altarului ì Cortului celui adevrat (Evr.8,1 `.u.), Care a intrat o dat pentru totdeauna n Sfnta Sfintelor (Evr.9,12) ì prin Duhul cel ve`nic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertf fr de prihan (Evr.9,14), ca s ridice pcatele multora (Evr.9,28). 367 Ibid. (Antologhion...), p.247: loca` (s.n.) al lui Dumnezeu (n Stihira nti la Doamne strigat-am de la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric...); ibid., p.248: lui Dumnezeu sfiin\it fiind spre loca` (s.n.) (Stihira nti la Litia Praznicului...); ibid., p.249: de asemenea n ideea locaùlui, spre sl`luirea (s.n.) mpratului tuturor, lui
361
146
poate fi de asemenea o sugestie ì pentru un concept eclesial (de asemenea ì cu valen\e simbolice) cu caracter mai pronun\at de localizare spa\ial369, ca Biseric-loca`, ce a cunoscut attea ntrupri istorice370. Iar acest aspect se ncadreaz mai departe ntr-o perspectiv mult mai larg, pentru c numind-o pe Nsctoarea de Dumnezeu, cea n attea feluri nchipuind Biserica, minune a toata lumea371, de care se bucur cerul ì pmntul372, cntrile liturgice sugereaz ceva ì despre dimensiunea cosmic a ntruchiprii Bisericii373 de ctre Maica Domnului.
Hristos ì Dumnezeului nostru (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la Stihoavna Praznicului...), cp ì cu ibid., p.256; spre sl`luirea (s.n.) mpratului a toate, Dumnezeul ì hrnitorul a toat via\a noastr (Stihira Nsctoarei la Si acum..., de la Laudele Praznicului...); ibid., p.251: te-ai artat loca` (s.n.) Luminii celei neapropiate ì dumnezeie`ti (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la a doua Sedeln a Praznicului...); ibid., p.256: loca` preasfin\it, n care Dumnezeu n chip de negrit a locuit (Svetilna Nsctoarei, la Praznicul Intrrii n Biseric...). 368 Ibid., p.251: n dumnezeiescul Templu, ceea ce e`ti dumnezeiasc Biseric cu adevrat (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la a doua Sedeln a Praznicului Intrrii n Biseric...); ibid., p.253: Astzi Biserica cea nsufle\it a marelui mprat n Templu intr (la Marire..., dup Ps.50, de la Utrenia Praznicului...); ibid., p.254: Astzi Biserica ce a ncput pe Dumnezeu, Nsctoarea de Dumnezeu, n Templul Domnului se aduce (Stihira la Miluie`te-m Dumnezeule..., de la Utrenia Praznicului...); sau chiar ì Preacurat Templu al Mntuitorului, cmara cea de mult pre\ ì Fecioara, cf. ibid., p.254.(Condacul Praznicului...) etc. 369 Chiar n cazul unor tendin\e de spiritualizare a cultului, ideea prezen\ei lui Dumnezeu ntr-un loc anume, n mijlocul poporului su, exista nc n iudaism. V., n acest sens, Nicolas Koulomzine, L'Eglise-Temple de l'Esprit Saint, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.167-169. 370 ntr-un mod analog icoanei, care este simbol cu un pronun\at caracter liturgic al ntruprii, ì Biserica-loca` - fiin\nd ntr-un anumit loc ì timp ì fiind, ntre altele, ì expresia caracterului istoric al unei anume Biserici-comunit\i - poate afla o sugestie n caracterul istoric concret al ntruprii Mntuitorului, care s-a petrecut ntr-un anume loc ì la un anumit timp. 371 Antologhion..., p.253 (Sedealna de dup Polieleu a Praznicului Intrrii n Biseric...). 372 Ibid., p.249 (Stihira nti de la Stihoavna Praznicului Intrrii n Biseric...). 373 Cp. ì cu Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia..., p.172 (PG 91,668): Dup un al doilea n\eles spiritual [...] sfnta biseric a lui Dumnezeu este chip ì icoana a
147
Lsnd inevitabil deoparte multe alte sensuri teologice, simbolice, tipologice sau alegorice ale imnografiei mariologice, dificil de tratat la modul exhaustiv, mai ales datorit nenumratelor rela\ii posibile, nu numai biblice, trebuie totuì amintite, pentru valoarea lor eclesiologic, n special alte cteva dintre cele mai importante imagini mariologice. Astfel, ca Maic a Domnului, Mireas ì vas ales al Duhului Sfnt374 - aà cum apare Maica Domnului n nenumrate cntri biserice`ti375 - prin Preacurata Fecioar Maria se exprim, ntr-o form liric, ns cu deplin justificare teologic [...] rela\ia cu Dumnezeu cel n Treime, [...] ceea ce constituie de fapt fundamentul nsuì al doctrinei eclesiale (s.n.)376. Iar filia\ia mistic stabilit de nsuì Mntuitorul pe cruce, ntre Maica sa ì ucenicul iubit (In.19,26-26), se extinde, cu o nuan\ de asemenea eclesial, asupra tuturor cre`tinilor, urmaì ntru credin\ ai apostolilor377. Dar mai exist ì un alt aspect, deosebit de interesant, care de asemenea completeaz n\elegerea Maicii Domnului ca icoan a Bisericii ì totodat pune n legtur cu sensuri sacramentalliturgice. Acest aspect este cel care ar putea fi numit euharistic sau de nuan\ euharistic ì, fiind de asemenea bogat reprezentat n imnografia mariologic a Bisericii, prive`te rela\ia dintre
ntregului cosmos, constttor din fiin\e vzute ì nevzute, avnd aceeaì unitate ì distinc\ie ca ì el. 374 Antologhion..., p.248 (Stihira Nsctoarei la i acum... de la Doamne strigat-am, la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric...) este doar unul din multele exemple ce se pot da ì pe care l-am ales doar pentru c adun toate cele trei numiri men\ionate ale Preasfintei Fecioare ntr-o singur cntare: Dup ce te-ai nscut tu, Dumnezeiasc Mireas (s.n.), Stpn, ai venit n Templul Domnului [...]. Iar cele cere`ti toate s-au minunat, vznd pe Duhul Sfnt n tine sl`luindu-se (s.n.). Pentru aceasta [...] Maica lui Dumnezeu (s.n.) mntuie`te neamul nostru cu rugciunile tale. 375 Exemple n acest sens, uòr de ales dintr-un numr imens posibil, stau la ndemn practic n toate cntrile adresate Maicii Domnului. Pentru rela\ia (mai specific exprimat ì avnd valoare eclesiologic deosebit, a) Maicii Domnului cu Sfnta Treime, v. ì exemplele de la Constantin Andronikof, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.277-279. 376 Ibid., p.279. 377 Ibid., p.274.
148
Preacurata Fecioar Maria pe de o parte ì Trupul ì Sngele Mntuitorului nscut dintrnsa, pe de alt parte. Astfel, ì dac lum n considera\ie numai cntrile Nsctoarei de la Vecerniile Duminicilor, de mai multe ori apare men\ionat faptul c Mntuitorul s-a ntrupat din Fecioara curat trup lund378 sau, dup cum sunt adresate uneori cuvintele cntrile direct Maicii Domnului: Preacurat [...] Cuvntul, Cel ce este pricina tuturor [...], a luat trup din tine (s.n.)379, sau a svrìt ntruparea Sa cu trupul cel luat din tine380. i, de asemenea, pe Acesta L-ai nscut cu trup, pe Cel ce cu adevrat a luat firea noastr din sngiurile tale (s.n.)381. Prtìa Nasctoarei de Dumnezeu cu Trupul ì Sngele Mntuitorului nseamn o alt prefigurare esen\ial, fiin\ial, a Bisericii, n msura n care Biserica se actualizeaz, se realizeaz ca Trup al lui Hristos (I Cor.12) n Sfnta Tain a Euharistiei382, cnd din pinea ì vinul prefcute sacramental n nsuì prea curat Trupul [...] [ì] nsuì scump Sngele383 Mntuitorului nostru Iisus Hristos, se mprtèsc to\i credincioìi - Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtìrea cu sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtìrea cu trupul lui Hristos ? C o pine, un trup suntem cei mul\i; cci to\i ne mprtìm dintr-o pine (I Cor.10, 16-17). Iar voi snte\i trupul lui Hristos [...] (I Cor.12,27), fiindca Dumnezeu L-a dat pe
mic a Duminicii). 380 Ibid., p.467 (Dogmatica glasului al àselea, la Doamne strigat-am de la Vecernia mic a Duminicilor); cp. ì cu ibid., p.195: Cci cu trupul cel luat din tine (s.n.), Fiul tu ì Dumnezeul nostru, prin Cruce rbdnd patima, ne-a mntuit pe noi din stricciune, ca un iubitor de oameni (Troparul Nsctoarei, la Vecernia Duminicilor, glasul al treilea). 381 Ibid., p.377 (Stihira a doua a Nsctoarei de la Stihoavna Vecerniei mici a Duminicii, glasul al cincilea). 382 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.24 `.u. 383 Liturghier..., p.311 `.u. (Rugciunea a 12-a din Rnduiala Sfintei mprtànii).
Octoih mare..., p.644 `.u.(Dogmatica Vecerniei Mari a Duminicilor, la Doamne strigat-am, glasul al optulea). 379 Ibid., p.556 (Dogmatica glasului al àptelea, la Doamne strigat-am de la Vecernia
378
149
El cap Bisericii, care este trupul Lui (s.n.), plinirea Celui ce plineste toate n to\i (Ef.1,22 `.u.)384. De aceea, n Iconomia dumnezeiasc a Mntuirii, Taina Nsctoarei de Dumnezeu - a crei Na`tere este dovedit ì lucrul svrìt este mai presus de fire385, aà nct a o tlcui nu poate limba386 - este totodat ì expresia Tainei Trupului lui Hristos, care este Biserica387. ntr-un sens de asemenea teologic, dar mai direct legat de cntarea Bisericii, comuniunea sau prtìa sacramental cu caracter eclesial a credincioìlor - ce sunt mdulare (fiecare) n parte ale trupului lui Hristos (I Cor.12,27), adic ale Bisericii, care este trupul Lui (Ef.1,22 s.u.) - cu Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu (ceea ce este, cum am vzut mai nainte, Biseric sfin\it), nal\ ì doxologia
cntrii omene`ti dincolo de orice culme pe care ar fi putut-o aèza eventual comuniunea (sacramental-liturgic) de cntare cu Sfin\ii ngeri, cu Heruvimii (cum ne arat cntarea Heruvicului) sau cu
Serafimii (n cntarea Trisaghionului biblic)388. Pentru c, dup cuvintele Axionului (o alt cntare bisericeasc), Maica Domnului
n general tema Trupului lui Hristos-Biseric prilejuie`te nesfrìte sugestii biblice ì teologice sau liturgice, pentru c (spre ex.) Hristos, Adam cel de pe urm (I Cor.15,45) ì-a luat trup din Preacurata Fecioar, smn\a Evei (Fac.3,15), cea care era carne din carnea lui Adam (Fac.2,23), aà nct omul [...] se va uni cu femeia sa ì vor fi amndoi un trup (Fac.2,24), iar Taina aceasta mare este [...] n Hristos ì n Biserica (Ef.5,32) etc. 385 Octoih mare..., p.192 (Dogmatica de la Doamne strigat-am, la Vecernia mic a Duminicilor, glasul al treilea). i continuarea cntrii - O. nfrico`toare Tain, care ì cnd este n\eleas rmne negrit ì cnd este privit cu gndul, nu se poate cuprinde cu mintea - trimite la cea mai bun tradi\ie a apofatismului teologic (ì liturgic); cp. ì cu ibid., p.556: nfrico`toare ì de negrit este, cu adevrat, taina care s-a svrìt n tine, Preacurat (Dogmatica de la Doamne strigat-am, la Vecernia mic a Duminicilor, glasul al àptelea); v. n Cap.II,2,e. al prezentului studiu, Mistic
384
C neobi`nuit fiind zmislirea, Curat, necuprins de minte este chipul na`terii (continuarea cntrii), cf.ibid., p.558 (Dogmatica de la Doamne strigat-am, la Vecernia mare a Duminicilor, glasul al àptelea); cp. ì cu ibid., p.642: Cum vom luda taina cea necuprins de minte a na`terii tale (Dogmatica de la Doamne strigatam..., de la Vecernia mica a Duminicilor, glasul al optulea). 387 Alexis Kniazeff, Eschatologie et mariologie liturgique bizantine..., p.154. 388 O prezentare mai dezvoltat a acestui aspect v. n prezenta lucrare Cap.II.2.a.
386
ì apofatic n cntarea liturgic.
Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc.
150
este mai cinstit dect Heruvimii ì mai mrit fr de asemnare dect Serafimii389. Iar la modul cel mai concret, aceast comuniune neasemuit se svrè`te sau se actualizeaz liturgic ì de fiecare dat atunci cnd credincioìi cnt la Utrenie Imnul Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu: Mre`te suflete al meu pe Domnul, ì sa bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mntuitorul meu... (Luc.1,4655)390.
c. Reglementri referitoare la cntarea liturgic n hotrrile Sfintelor Sinoade ecumenice ì locale

Dar nu numai cntrile liturgice vorbesc despre Biseric, definind o anume eclesiologie, ci, la modul reciproc, ì Biserica, ntr-o teologie eclesiologic (propriu-zis) vorbe`te despre cntare, sitund-o n cadrul su general. n acest sens, trebuie mai nti observat c, n bun msur, eclesiologia ortodox se regè`te n spiritul bogatei Tradi\ii ì literaturi canonice a Bisericii, care nu poate fi separat de nv\tura dogmatic ì a crei expresie ì aplicare la domeniul vie\ii sociale a Bisericii ntr-un fel ì este391. Iar ca ì component a realit\ii ì vie\ii eclesial-liturgice, ì cntarea bisericeasc (liturgic) a fost supus reglementrilor de natur canonic. Colec\iile de canoane ale Bisericii Ortodoxe cuprind mai multe canoane cu referire direct la cntarea bisericeasc. n general, destul de numeroasele canoane cu referire la cntarea bisericeasc pot fi mpr\ite n dou categorii: canoane ce se refer la cntre\ii biserice`ti ì canoane ce se refer propriu-zis la cntare. Cteva dintre canoane, prin con\inutul lor mai complex, pot fi ncadrate n ambele categorii. *
Octoih mic..., p.57. V. textul n Ceaslov..., p.57 `.u. 391 Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.172.
389 390
151
Dintr-un punct de vedere eclesiologic, este interesant de remarcat c cele mai multe dintre canoane pot fi ncadrate n prima categorie, cu referire la cntre\ii bisericesti, caracterul eclesial definindu-se mai pu\in prin raportarea abstract la cntarea n sine, ct mai ales prin referirea la cei care, ca ì cre`tini - cntre\i n acest caz - constituie Biserica, drept mdulare ale sale. Astfel, dincolo de faptul c toate canoanele ce se adreseaz cre`tinilor sau clericilor392 n general pot fi aplicate n mod normal ì cazului particular al cntre\ilor, o serie de canoane fac men\iune special n privin\a acestora din urm. Canonul 26 apostolic numr pe psal\i (cntre\i) ntre clericii de rang inferior care se pot cstori393. Canonul 14 al Sinodului al IV-lea ecumenic (Calcedon, 451) completeaz cele dinainte indicnd c so\ia ì copiii cntre\ului s nu fie eterodocì394. Canonul 33 al Sinodului al VI-lea ecumenic (Trulan sau quinisex - 692) insist asupra necesit\ii tunderii clericale ì n cazul cntre\ilor395.
Cntre\ii fiind considera\i ca fcnd parte din rndul clerului inferior; v. ì mai departe. 393 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe - note ì comentarii, 1991 (Sibiu), p.21: dintre cei care au intrat n cler ne^nsura\i, ornduim c se pot cstori numai cite\ii ì psal\ii (cntre\ii), care vor; cp. Nicodim Mila`, Canoanele Bisericii Ortodoxe - nso\ite de comentarii, trad. de Uro` Kovincici ì Nicolae Popovici, vol. I, partea I, Arad, 1930, p.224 `.u. (Mansi I,33). 394 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.81 `.u.: De vreme ce n unele eparhii (mitropolii) se permite cite\ilor (lectorilor) ì cntre\ilor s se cstoreasc (ì dup hirotesie) sfntul sinod a ornduit (hotrt) s nu fie ngduit vreunuia dintre ace`tia s ia femeie eterodox. Iar cei ce dintr-o astfel de cstorie au ì dobndit copii, dac au apucat s-i boteze la eretici pe cei nscu\i dintr-nìi, s-i aduc pe ace`tia la mpreunarea cu soborniceasca Biseric (n comuniunea Bisericii sobornice`ti), iar dac nu i-au botezat, s nu poat (s nu le fie permis) s-i boteze pe ace`tia la eretici, ì nici s-i lege spre cstorie cu eretic ori cu iudeu ori cu pgn, dect numai dac fa\a (persoana) care va s se lege (prin cstorie) cu cel ortodox, a fgduit (promite) c va trece la credin\a ortodox. Iar dac cineva ar clca aceast ornduire (hotrre) a sfntului sinod, s fie supus pedepsei cannonice.; cp. Nicodim Milas, op.cit., vol. I, partea II, Arad, 1931, p.225-228 (Mansi VI,1228). 395 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.118 `.u. : De vreme ce am cunoscut c n \ara armenilor se rnduiesc (se introduc) n cler numai cei de neam preo\esc, - cei ce ncearc s fac aceasta urmnd obiceiurile iudaice, - iar unii dintre ei chiar ì netunì se aèaz cntre\i ì cite\i ai dumnezeiescului loca` (s.n.), am chibzuit mpreun, ca
392
152
refer la ve`mintele liturgice ale psal\ilor, artnd c nu se cuvine cite\ilor, sau psal\ilor, a purta orar, ì aà s citeasc sau s cnte396. Alte canoane privesc direct conduita moral a cntre\ului. Canonul 43 apostolic interzice cntre\ilor, alturi de alte categorii de clerici (canonul 42) jocurile de noroc ì be\ia, sub amenin\area afurisirii397. Canonul 24 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea opre`te pe cei mai nainte aminti\i s intre n localuri publice (crciumi)398. Canonul 69 apostolic prevede caterisirea cntre\ului care nu \ine Postul Pa`tilor ca ì cel de miercurea ì vinerea399. De asemenea, cntre\ii, fr a fi men\iona\i expres, pot fi ì ei socoti\i ntre cre`tinii sau clericii (n general) crora li se
de acum nainte s nu le fie permis celor ce voiesc a nainta pe oarecare n cler, s caute la neamul celui ce se nainteaz, ci ispitindu-i dup rnduielile (normele), ce au fost aèzate n sfintele canoane, dac ar fi vrednici s se numere n cler, - pe ace`tia s-i nainteze slujitori biserice`ti, fie c s-au nscut din strmoì preo\i fie c nu. Dar nici s nu se ngduie vreunuia dintre to\i, ca dup rnduiala celor numra\i n cler, s
Canonul 23 al Sinodului al cincilea local de la Laodiceea se
rosteasc poporului cu glas tare, de pe amvon, cuvintele cele dumnezeie`ti, dect numai dac vreunul ca acesta se nvrednice`te de tundere clerical (s.n.) ì prime`te n mod canonic
binecuvntarea de la propriul su pstor. Iar dac s-ar prinde cineva fcnd mpotriva celor ce s-au scris mai nainte, sse afuriseasc.; cp. Nicodim Milas, op.cit., vol. I, partea II, Arad, 1931, p.400 `.u. (Mansi XI,957-960). 396 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.208; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.99 (Mansi II,567). 397 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.30: episcopul ori presbiterul, ori diaconul, petrecnd cu zaruri ì cu be\ii, ori s nceteze, ori s se cateriseasc (can.42), respectiv ipodiaconul sau cite\ul sau cntre\ul (s.n.), aceleaì fcnd, ori s nceteze, ori s se afuriseasc; aì`derea ì laicul (can.43); cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. I, partea I, Arad, 1930, p.252 `.u. (Mansi I,37). 398 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.208): nu se cuvine ca cei ierarhice`ti, de la presbiteri pn la diaconi, ì apoi cei din tagma bisericeasc pn la slujitorii biserice`ti, ori cite\i, ori cntre\i (s.n.), ori exorci`ti, ori uìeri, ori celor din tagma asce\ilor, s intre n crcium; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.99 `.u. (Mansi II,567). 399 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.41: dac vreun episcop sau presbiter sau diacon sau ipodiacon sau cite\ sau vreun cntre\ (s.n.), nu poste`te sfnta patruzecime a Pa`tilor (marele post), sau miercurea ì vinerea, s se cateriseasc; afar dac numai dac ar fi mpiedicat de slbiciunea trupeasc; iar dac ar fi laic s se afuriseasc; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. I, partea I, Arad, 1930, p.290-292 (Mansi I,44).
153
recomand o purtare cuviincioas la nun\i ì ospe\e, n canoanele 53 ì 54 ale Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea400. n ceea ce prive`te canoanele celeilalte categorii, cu referire la cntarea n sine, acestea pot fi submpr\ite, la rndul lor, n canoane privind textul cntrilor ì canoane privind maniera de execu\ie a cntrii. * Canoanele n legtur cu textul cntrilor liturgice pot fi corelate cu caracterul biblic al cntrii biserice`ti n general, care constituie un aspect definitoriu a acesteia401 ì care este expres indicat n unele canoane ale Bisericii: Astfel, spre exemplu, ctre sfrìtul sec. al IV-lea, la Sinodul al cincilea local de la Laodiceea, prin canonul 59402 se recomand ca n Biseric s se cnte doar cntri autorizate (canonice) cu text luat din Sfnta Scriptur (s.n.)403, canonul urmtor (60) artnd ì care sunt cr\ile care alctuiesc canonul Sfintei Scripturi404. i chiar dac nu a fost cuprins n colec\iile mai trzii de canoane ale Bisericii Ortodoxe, fiind ns important prin situarea sa n epoca sinoadelor ecumenice, un alt canon, cel de al 12-lea al Sinodului de la Braga (563) este interesant a fi men\ionat deoarece lrge`te oarecum cadrul biblic al cntrilor liturgice, indicnd ca acestea s se inspire n orice caz din textele scripturistice405. Iar atunci cnd textul cntrilor liturgice devenea purttorul unor idei care rtceau de la dreapta credin\ Biserica a luat de
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.215: nu se cuvine ca, cre`tinii, mergnd la nun\i, s joace sau s sar, ci s mnnce sau s dejuneze cuviincios, precum se cuvine cre`tinilor (can. 53), respectiv nu se cuvine ca cei ierarhice`ti ori clericii, s priveasc oarecare spectacole la nun\i sau la ospe\e, ci mai nainte de a intra teatrali`tii, s se scoale ì s plece (can.54); cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.115 (Mansi II,572 `.u.). 401 V. n prezenta lucrare Cap.II.1.b. al Caracterul biblic al cntrii liturgice. 402 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.216: nu se cuvine s se citeasc n biseric cntri speciale, nici cr\i necanonice, ci numai cele canonice ale Testamentului Vechi ì Nou; cp. Nicodim Mila` op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.117 `.u.; v. ì Egon Wellesz, A History..., ed.II, Oxford, 1961, p.147, apud Mansi II,574c. 403 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.217. 404 Ibid., p.216 `.u. (Mansi II,574c). 405 Egon Wellesz, op.cit., p.147, apud Mansi IX,778 c-d.
400
154
asemenea o pozi\ie hotrt. n acest sens canonul 81 al Sinodului VI ecumenic recomand, mpotriva ereziei monofizite, ca textul Trisaghionului s fie cntat doar cu cuvintele cuvenite ì fr nici un alt fel de adaus nelegiuit406. n cadrul celeilalte categorii de canoane privind direct cntarea, cea privind maniera de execu\ie a cntrilor, canonul 17 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea, indic alternarea cntrilor (a psalmilor) cu citirile n timpul slujbelor biserice`ti407. * Dou canoane prezint un interes deosebit prin caracterul lor complex, privind totodat att persoana cntre\ului ct ì cntarea bisericeasc. Primul dintre ele, canonul 15 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea precizeaz referitor la cntre\i c n Biseric trebuie s cnte doar cntre\ii canonici care cnt din carte408. Studii istorice, liturgice ì canonice aprofundate au observat c indica\ia referitoare la cntre\i n acest canon nu trebuie interpretat neaprat ca ì oprind cntarea n comun a credincioìlor (aceasta avnd o mare valoare pastoral ì bisericeasc n general), ci mai mult n sensul ndrumrii de ctre cntre\i409 a executrii
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.142 `.u.: De vreme, ce am aflat c n unele \ri, la cntarea cea ntreit sfnt (trisaghion), dup sfinte fr de moarte, se roste`te n chip de adaus: Cel ce te-ai rstignit pentru noi, miluie`te-ne pe noi, iar c acesta (adausul), mpreun cu nelegiuitul eretic care a nscocit o actfel de rostire, s-a lepdat din cntarea cea de acest fel, ca strin de dreapta credin\, ì noi ntrind cele mai nainte statornicite, cu toat evlavia de ctre Sfin\ii no`tri Prin\i, i dm anatemei pe cei care, ì dup ornduirea de fa\, - primesc n biseric o astfel de rostire, sau n vreun alt chip o adaug la cntarea cea ntreit sfnt (trisaghion). Iar dac cel ce calc cele ornduite este din cinul preo\esc (sacerdot), poruncim s se despoaie de vrednicia preo\easc, iar dac este laic sau monah s se afuriseasc; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. I, partea II, Arad, 1931, p.458-462 (Mansi XI,977). 407 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.207: nu se cuvine a se mpreuna cntarea psalmilor n adunrile slujbelor dumnezeie`ti, ci n intervalul de dup fiecare psalm s se fac citire; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.95 `.u. (Mansi II,567). 408 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.206 `.u. afar de cntre\ii canonici, care se urc pe amvon ì cnt din carte (s.n.), altora nu li se permite s cnte n Biseric; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.94 `.u. (Mansi II,567). 409 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.207.
406
155
cntrii credincioìlor n calitate de speciali`ti sau cunosctori ai tehnicii muzicale a timpului410. Iar n ceea ce prive`te maniera de a cnta, indica\ia ca n biseric s se cnte numai din carte pare s se refere, cel mai probabil, la observarea ì respectarea cntrilor (n special, a textelor cntrilor) tradi\ionale, fixate n cr\ile de slujb, aceasta fiind calea cea mai la ndemn ì mai sigur de a evita greèlile ì rtcirile de tot felul. Celalalt canon, al 75-lea al Sinodului al VI-lea ecumenic,411 prive`te ì el att la conduita cntre\ilor n Biseric ct ì la maniera de interpretare a cntrilor biserice`ti, artnd c trebuie s se cnte fr strigte netocmite sau silind firea spre rcnire [...], ci cu mult luare aminte412. Canonul se refer ì la con\inutul adecvat cntrilor ì anume cele care Bisericii [...] sunt potivite [...] [ì] cuviincioase (s.n.)413. De asemenea, este reliefat dimensiunea moralduhovniceasc ì mistic a cntrii atunci cnd se arat cum cu mult luare aminte ì smerenie, s [se] aduc cntri lui Dumnezeu cel ce vegheaz asupra celor ascunse (s.n.)414. Iar toate acestea au chiar ì un temei revela\ional, cci sfntul cuvnt a nv\at (s.n.) pe fiii lui Israel s fie cucernici (III Moise, 15,31)415. Aprofundarea sensurilor acestui canon poate permite ì alte considera\ii interesante asupra naturii profunde, de esen\ teologic, a cntrii liturgice. Astfel, rcnirea nseamn, ì la modul mai general, ieìrea din cntare, deci ieìrea din armonia acesteia ì din prtìa la realit\ile duhovnice`ti, cere`ti, al cror simbol este cntarea. Rcnirea poate exprima (dac mai poate exprima ceva) cel mult o dezordine, o lips de armonie spiritual - n
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice ì tradi\ionale pentru cntarea n comun a credincioìlor, ST VI (1954), nr.1-2, p.33. 411 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.140:voim, ca cei ce se afl n Biseric spre a cnta, s nu se foloseasc de strigte netocmite (fr de rnduial, vaiete), ì s sileasc firea spre rcnire, nici s zic ceva pe deasupra (mai mult) dect dintre cele care Bisericii [...] sunt [...] potrivite, [...] [ì] cuviincioase, ci cu mult luare aminte ì smerenie, s-i aduc cntri lui Dumnezeu cel ce vegheaz asupra celor ascunse, cci sfntul cuvnt a nv\at pe fiii lui Israel s fie cucernici (III Moise 15,31); cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. I, partea II, Arad, 1931, p.452-454 (Mansi XI,976). 412 Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.140 (Mansi XI,976).
410
Ibid. Ibid. 415 Ibid.

413 414
156
planul vzut (auzit, n cazul acesta) al simbolului liturgic, ea silind vocea s se ndeprteze de cuvnt ì de sunetul cu aspect ì sens muzical. Rcnetul este deci mult mai apropiat de zgomotul fizic, obiectual ì entropic416, fr inspira\ia unui sens mai nalt, ntr-o ierarhie spiritual417, aà cum este cazul inspira\iei cntrii biserice`ti. Iar atunci cnd este silit spre rcnire, prsind cuvntul, duhul - n ambivalen\a sensurilor trupe`ti ì duhovnice`ti ale cuvntului418 - nceteaz de a mai fi duhul cuvntului, pentru c aceasta nseamn ieìrea dintru ale Sale (roadele Duhului Sfnt fiind ì pacea , blnde\ea, nfrnarea - cf. Gal.5,22 `.u., asemntoare cu cele aduse de cntare419) ì dincolo de faptul c Duhul nu poate fi silit, pentru c sufl unde vrea (Ioan 3,8). Lipsa de Duh al Cuvntului n cazul rcnetului face ca acesta s fie totodat opusul strigtului nearticulat de biruin\
Apropierea de zgomot nseamn ì apropierea de materialitatea pur a sensurilor celor mai deczute ale instrumentalismului, n care partea spiritual, expresie ì a persoanei n cazul cntrii, tinde s fie anulat - putndu-se observa c, n final, anularea oricrui sens spiritual nseamn ì anularea oricarei identit\i sau chiar existen\e posibile. V. ì n prezenta lucrare Cap.III. 3. Problema instrumental. 417 V. sensul spiritual al Ierarhiei, de in-formare a celui mai mic (mai de jos) de ctre cel mai mare, mai nalt, spre asemnarea ì unirea cu Dumnezeu, la Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc..., p.35-37 (cap.III, Ce este ierarhia ì care este folosul ei ?; PG 3,164-168). 418 n limba greac acelaì termen, pnevma, denume`te ì vntul (suflu, suflare) ì Duhul, cf. La Bible - Traduction oecumnique, Paris, 1988, p.1557 (nota i, la Ioan 3,8); cp. ì Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc..., p.72 (PG 3,333-336): Ar putea chiar spune cineva c numele de vnt, atunci cnd se ntrebuin\eaz pentru suflare, nseamn ì asemnarea duhurilor cere`ti cu Dumnezeu; cci ì acesta este un chip ì un simbol al energiei divine [...] cu privire la calitatea firii sale de a se mi`ca ì de a produce via\; (cu privire) la purtarea lui nesilit ncoace ì ncolo ì la taina necunoscut ì nevzut a nceputului ì sfrìtului mi`crii sale; caci tu nu `tii, se spune, de unde vine ì unde se duce (Ioan 3,8). V. ì considera\iile despre glas, care este n legtur ì cu suflarea ì cu duhul ì este ì suport al cntrii, ca ì felul acela de aer [...] care ajunge la auzul celui ctre care se ndreapt [...] [sau ca cel care] prins de nsì inima noastr [...] vine de la Dumnezeu [...], la Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXVIII)..., p.226 `.u. (PG 29,289). 419 Idem, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,212): psalmul este lini`te a sufletelor, conductor al pcii; potole`te tulburarea ì vlvtaia gndurilor, nmoaie mnia sufletului ì nfrneaz pe cel desfrnat.
416
157
nl\at Domnului, pricinuitorul victoriei (Ioan 16,33), de care vorbe`te Sf.Vasile cel Mare420 sau de jubila\ia descris de Fericitul Augustin ì n care nu se mai spun cuvinte, ci este vorba despre o cntare a bucuriei fr cuvinte421. n aceste cazuri cntarea trece spre cele de dincolo de cuvnt, plecnd ns de la cuvnt. n rcnire, din contra, se neglijeaz pur ì simplu cuvntul, cu toate implica\iile litugice ce decurg din aceasta, czndu-se eventual prad slavei deàrte a vocii n sine, doar puternic sau frumoas sonor, a cntre\ului. Prin mul\imea ì densitatea trimiterilor, acest canon (75 Trulan) poate fi considerat ca ì constituind, ntr-o sintez, un adevarat program estetic ì cu caracter teologic ì eclesiologic totodat al cntrii biserice`ti, delimitrile sale fa\ de aspectele profane, lume`ti, rmnnd valabile pn astzi.
d. Cntre\ii Bisericii: psal\i ì ob`te

ntre canoanele pstrate n Tradi\ia Bisericii am amintit ì canonul 15 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea, care recomand ca n Biseric s cnte numai cntre\ii canonici422. ntr-o interpretare ngust, canonul pare s indice doar pe cntre\ii ce ar putea fi numi\i profesioni`ti - adic avnd un statut special n Biseric datorit pregtirii lor muzicale deosebite. Din acest motiv, mai ales atunci cnd, spre exemplu, n Biserica Ortodox Romn s-a pus n discu\ie problema cntrii n comun, s-a cutat o interpretare ct mai autentic a acestui canon, n sensul unei corelari cu ntreaga Tradi\ie a cntrii n Biserica Cre`tin, mai ales c unora cntarea n
Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.249 (PG 29,329); cp. ì cu cntare de biruin\ cntnd, strignd, glas nl\nd ì graind de la Sf.Liturghie, cf.Liturghier... , p.144. 421 Enarratio in Ps.XCIX (PL l37,1272), cf.Egon Wellesz, op.cit., p.41. 422 Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.206 `.u.; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.94 `.u. (Mansi II,567).
420
158
comun le aprea n vremurile mai noi ca fiind rezultatul unei influen\e strine de spiritul adevratei Ortodoxii423. ns concluziile a destul de numeroase studii, ntemeiate pe mrturii patristice sau istorice424, au artat suficient de clar c pot fi considera\i canonici ì credincioìi care, la un moment sau altul al slujbei, particip la cntare. ncepnd cu ndemnul Sf.Apostol Pavel: vorbi\i ntre voi n psalmi ì n laude ì n cntri duhovnice`ti (Ef.5,19), care n mod evident nu se adreseaz doar vreunor cntre\i specializa\i, ì amintind dintre multele mrturii patristice n acest sens doar pe cea a Sf.Niceta de Remesiana, care arat cum trebuie s se cnte n comun425, se poate afirma, bine fundamentat teologic n legtur cu rnduiala slujbelor biserice`ti, c orice credincios este totodat ì un cntre\ care aduce laud slavei dumnezeie`ti - chiar dac uneori au existat discu\ii privind
de muzic ì muzicologie n Biserica Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani (1925-1975)..., p.297 `.u. etc. 425 Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., p.141 (PL 68,374): glasul nostru al tuturor (s.n.)
tefan Felea, Cntarea n comun, Cultura, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39; v. ì Z.Datculescu, S fie mai mult n\elegere, Cultura, 1934, nr.1, p.11 `.u., cf. Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Preocupri de muzic ì muzicologie n Biserica Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani (1925-1975), ST seria II, XXIX (1976), nr.3-4, p.279; sau Ene Vlase, Cntarea n comun, Cultura, 1938, nr.6-8, p.61 `.u., cf. Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Preocupri de muzic ì muzicologie n Biserica Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani (1925-1975)..., p.297. 424 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice ì tradi\ionale pentru cntarea n comun a credincioìlor..., p.17-38; Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., p.58-72; v. ì Pr.Prof.Petre Vintilescu, Cntarea poporului n biseric, n lumina Liturghierului, BOR LXIII (1945), nr.9, p.409-432, cf. (rezumat la) Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Preocupri
423
nu trebuie s fie distonant, ci unit (ca unul singur). Nu unul s-o ia proste`te nainte, iar altul s rmna n urm, sau unul s coboare glasul iar altul s-l ridice; ci s se sileasc fiecare s-ì integreze glasul, cu smerenie, nuntrul sunetului corului care cnt, iar nu s ias n eviden\ n chip necuviincios, ridicnd glasul sau lundu-o nainte ca spre o prosteasc fal, ì nici s nu caute plcerea oamenilor [...]. Iar cel ce nu-ì poate contopi glasul cu al celorlal\i, mai bine pentru el este s tac sau s cnte cu voce nceat [...] astfel ì va ndeplini ì datoria slujbei ì nici nu va tulbura adunarea fra\ilor care cnt (s.n.); cp. Mag.t.C.Alexe, Foloasele cntrii biserice`ti n comun dup Sf.Niceta de Remesiana, BOR LXXV (1957), nr.1-2, p.165-182.
159
cntarea femeilor n Biseric426 sau (mai pu\in) privind cntarea copiilor427. Pe de alt parte, aceast participare a credincioìlor la cntare nu nseamn anularea func\iei specializate de cntre\, care ì ea poate fi urmarit de-a lungul unei ntreagi istorii a cntrii cre`tine ì poate fi considerat ì ea ca fcnd parte integrant din Tradi\ia Bisericii. S men\ionm doar faptul c cea mai mare parte a imnografiei ì, n bun msur, ì a melodiilor cuprinse n cr\ile de slujb biserice`ti este totuì crea\ia unor melozi, imnografi, melurgi etc.428, care aveau o pregtire deosebit, superioar majorit\ii celorlal\i credincioì, n domeniul cntrii liturgice429 ca s nu mai spunem c, foarte probabil, de obicei aceast pregatire rspundea ì unei druiri, unui talent sau har cu totul deosebit pentru cntare430. Dintre mrturiile istorice s amintim doar faptul c, de-a lungul a multe secole, Marea Biseric din Constantinopol a numrat mereu ntre slujitorii si un numar de 25 de cntre\i, mpr\i\i n
Johannes Quasten, Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und christlichen Frhzeit, n Liturgiegeschlichtliche Quellen und Forschungen, Heft 25,
426 427
Mnster, 1930, p.111-132. Ibid., p.133-141. 428 Spre ex., o ntreag list a acestora (a celor care apar n cr\ile de cult ale Bisericii Ortodoxe) se gse`te la Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc... (n Anexa B). 429 Caracterul special(izat) al pregtirii necesare pentru o mai serioas cunoa`tere a cntrii este artat ì de truda ndelungat prin care se dobnde`te aceast pregtire. n acest sens Troparul ctre ucenici al lui Hrisafi spune foarte clar c Cel ce va s nve\e Musichia [...] trebuie`te-i mult rbdare ì trebuie`te-i multe zile [...], cf. Sebastian Barbu-Bucur, Cultura muzical de tradi\ie bizantin pe teritoriul Romaniei, Bucure`ti, 1989, p.85 `.u. (n cap.II: nv\mntul psaltic pn la Reforma lui Hrisant, C.Elemente teoretice la Filotei sin Agi Jipei - gramatica muzical). 430 Toate acestea sunt n legatur cu darurile (ì inspira\ia) Harul Duhului Sfnt, o realitate mereu prezent n istoria cntrii biserice`ti. Acest aspect este exprimat ì n caracterizrile liturgice ì poetice specifice ale melozilor, imnografilor ì cntre\ilor Bisericii. Spre ex. Sf.Ioan Damaschin este numit Aluta de Duhul insuflat (s.n.), cf. Mineiul pe decembrie..., p.24 (Stihira ntia a Cuviosului la Doamne strigat-am... de la Vecernia din 4.dec), ì de aceea el este fluier cu dulce viers, trmbi\ cu sunet mare , ceter dulce cnttoare [...], organ frumos cnttor (s.n.), insuflat de adierile Mngietorului, cf. Ibid., p.27 (Mrire... a Cuviosului de la Sedealna a doua a Utreniei din 4 dec.).
160
dou cete a cte 12, avnd fiecare cte un conductor numit domestic431 - mai trziu, pentru strana din stnga, lampadar432 - ì un protopsalt ca ì conductor peste to\i sau uneori doar pentru strana din dreapta)433. Liste de protopsal\i, lampadari ì domestici exist, cu o remarcabil continuitate, pn n perioada postbizantin434. Structurarea n timp ì a unui repertoriu de cntri mai dificile, ce nu puteau fi cntate de ctre oricare dintre credincioì, a fcut s apar ca necesar ì cntre\ul specializat. Tipul de repertoriu amintit, cuprins n cr\i numite Psalticon, Asmaticon, Calofonicon, Antologhion435 era legat ì de apari\ia nota\iei muzicale (ce presupunea o nv\are specializat a sa) ì de dezvoltarea ciclurilor zilnice de slujbe, bogate n cntri (Vecernia, Utrenia)436, ce se svrèsc n mnstiri ì catedrale ì la care nu particip majoritatea credincioìlor (sau ace`tia participa n numr mai mic). Punerea problemei ns ntr-un mod oarecum antagonic n privin\a raportului dintre cntre\ ì ntregul comunit\ii care particip la cntare pare s fie doar exagerarea distinc\iei, a deosebirii care exist n mod firesc ntre cei doi termeni ai raportului cntre\ specializat-ob`te. Iar aceast exagerare poate s mearg pn la despr\irea total a celor dou pr\i, dup felul n care au evoluat lucrurile, spre exemplu, mai ales n muzica laic european a ultimelor secole, unde specializrile despr\itoare au devenit foarte clare, ntre compozitor, interpret, asculttor, critic, editor etc.437 n cadrul echilibrului liturgic normal al cntrii biserice`ti amntit de mai multe ori n cursul acestui studiu, n legtur ì cu alte aspecte - comuniunea liturgic-sacramental a credincioìlor capt o
Filothei sin Agi Jipei, op.cit., vol.IV: Stihirar-Penticostar, IMR vol.VII D, documenta et transcripta, Buzu, 1992, p.490 (art.Domestic, n Lexiconul anexat). 432 Ibid., p.493 (art. Lampadar). 433 Ibid., p.498 (art. Protopsalt). 434 Christos Patrinelis, Protopsaltae, Lampadarii and Domestikoi of the Great Church during the post-Byzantine Period (1453-1821), SEC vol.III, Oxford, 1973, p.141-170. 435 Egon Wellesz, op.cit., p.143-145. 436 Ibid., p.125-129. 437 Jacques Challey, 40 000 de ani de muzic - Omul descoperind muzica, Bucure`ti, 1967, p.171-255.
431
161
expresie adecvat n cntarea n comun, n respectul totodat al darurilor specifice fiecruia dintre mdulare n parte (I Cor.12,27), ntre care se numr ì harisma cntrii (Cnd v aduna\i mpreun, fiecare dintre voi are psalm, are nv\tur, are descoperire, are limb, are tlmacire: toate spre zidire s se fac - I Cor.14,26), urmnd ì n aceasta exemplul cetelor ngere`ti care mpreun stau naintea Dumnezeirii cntare de biruin\ cntnd438, dar care ì ele au totdat mai mari voievozi [...] [ì] cpetenii439. La modul concret, Ion Popescu-Pasrea - care, ca preèdinte al Asocia\iei generale a cntre\ilor biserice`ti din Romnia timp de mai multe decenii n prima jumtate a acestui secol, a fost ì unul dintre cei mai autoriza\i ì fideli exponen\i al idealurilor cntrii biserice`ti din totdeauna - rezuma solu\ia posibil a acestei probleme, artnd cum n fiecare parohie trebuie s fiin\eze cte un cor religios-popular [...] condus de cntre\ul de stran440, totul ncadrndu-se astfel ntr-o complementaritate natural a rosturilor muzicale ale psaltului ì ob`tii.
e. Iconomie misionar ì pastoral n cntarea bisericeasc; unitatea cntrii liturgice n Biserica Ortodox
n perspectiva capitolelor parcurse pn acum, un anumit caracter al cntrii liturgice ortodoxe, numit eventual misionar ì pastoral, poate fi definit pe de o parte ca un aspect particular al raportului mai cuprinztor al Bisericii cu lumea n general, iar pe de alt parte n legtur cu raportul specific al cntrii biserice`ti cu muzica sau cu muzicile lumii - acestea din urm n\elese ca necre`tine (profane sau ale altor religii) sau numai neortodoxe (n sensul apartenen\ei lor la alte confesiuni cre`tine)441.
438 439
cetelor nceptori Mihail ì Gavriil ì al tuturor cere`tilor puteri - 8 nov.). 440 Marin I.Predescu, Preèdintele Asocia\iei noastre generale a fost pensionat, Cultura, XXV (1936), nr.9-11 (numr omagial), p.2, col.II. 441 V. n prezenta lucrare ì Cap.III Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical.
Liturghier..., p.144 (la Rspunsurile mari). Ceaslov..., p.399 `.u. (Troparul ì Condacul la Soborul Mai-marilor Voievozi ì
162
i mai ales dou aspecte sau dou atitudini complementare circumscriu identitatea de natur teologic, spiritual ì liturgic, a cntrii biserice`ti ortodoxe n aceast privin\. n primul rnd, este vorba despre afirmarea clar a identit\ii cntrii Bisericii prin (de)osebirea de alte muzici, strine de Biseric. Pstrarea permanent a deosebirii, a tensiunii hiatusului fa\ de lume442, asigur cntrii biserice`ti noutatea continu a mesajului su pentru aceast lume - care este de fapt acelaì cu mesajul Bisericii - sau, folosind o imagine evanghelic, i pstreaz cntrii biserice`ti puterea de a sra (Mt.5,13). Acest lucru poate fi urmrit de la nceputul cre`tinismului, n separarea hotrt de excesele antice ale muzicilor pagne443 ì pn la refuzul exagerarilor de orice fel ale muzicilor mai moderne, ca o caracteristic ascetic (de care am vorbit mai nainte) a cultului Bisericii ì a vie\ii cre`tine n general. Inevitabil, prin aceast atitudine cntarea bisericeasc propune ceva deosebit de ceea ce este al lumii, sau, altfel spus, face misiune n lume, influen\nd ì provocnd schimbri, ca parte a misiunii Bisericii n lume. Iar cntarea Bisericii fiind ndeosebi liturgic, se poate vorbi ì despre un caracter misionar general al vie\ii liturgice cre`tine, aceasta din urm n\eleas ntr-un sens larg444. ntr-un al doilea rnd, schimbrile provocate (roade ale caracterului misionar) determin, nc o alt atitudine, complementar, a cntrii biserice`ti vis-a-vis de lume. Astfel, rela\ia cu lumea avnd un caracter dinamic ì complex, exist ì o comunicare reciproc vie, prin care roadele prefacerilor determinate n lume sau n muzica acesteia sunt primite n Biseric. Acest lucru este valabil de asemenea dintru nceputurile cntrii cre`tine, fie c a fost vorba despre psalmodia vechilor evrei sau de imnul elin, de
V. muzica de ruptur la Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.70 `.u., 159. 443 Johannes Quasten, op.cit., despre atitudinea de respingere a cre`tinilor din primele secole fa\ de muzica pagn de cult (p.81-83), fa\ de obiceiurile muzicale pgne (pompa diaboli) la nunt (p.180-185) ì nmormntare (p.217-224), ca ì fa\ de muzica de teatru (p.186-189). 444 Elie Melia, op.cit., p.146.
442
163
aclama\iile antice445 sau chiar de instrumentele muzicale - cu rezerva necesar, care n Biserica Ortodox a fcut s fie acceptate doar clopotul ì toaca - iar, mai aproape de noi, este vorba despre cntarea coral armonic. Toate au suferit o ncre`tinare446, care a fost totodat o mbisericire, gsindu-ì intrarea n Biseric ì devenind, n msuri diferite, bunuri fire`ti ale acesteia447. Echlibrul ntre men\inerea deosebirii fa\ de muzicile lumii ì acceptarea acestora n Biseric, ca urmare a prefacerii lor ntr-un sens cre`tin, define`te iconomia Bisericii n aceasta privin\. Aceasta, desigur, nu poate fi tratat simplist, la nivel de re\et, deoarece fiecare situa\ie concret a cerut ì cere o apreciere special, n particularitatea devenirii sale istorice ì ntr-o perspectiva eclesial general, ce prive`te pn la urm realitatea dinamic a siturii Bisericii n lume ì, reciproc, a lumii n Biseric448. Concep\ia ì practica iconomic, o permanen\ a Tradi\iei biserice`ti, explic multe dintre aparentele contradic\ii ce se pot constata n decursul istoriei bimilenare a cntrii cre`tine. Aà este cazul respingerii uneori a cntrii, iar alteori a sublinierii foloaselor ei n Biseric449, sau cel al disputelor ce au nso\it introducerea cntrii armonice n Biserica Ortodox450. De fiecare dat ì ntr-un mod specific atitudinile respective au urmrit doar foloasele biserice`ti ì duhovnice`ti, aà dup cum se poate vedea limpede din cuvintele
Vntia Cottas, op.cit., p.57: Aclama\ia liturgic este, ca s spunem aà, preludiul copilriei muzicii biserice`ti (tr.n.). 446 Asemntor (n msura n care se poate spune aceasta) transformrii unor srbtori ì ceremonii pgne ntr-un sens cre`tin, cf. Ibid., p.8-31. 447 Diverse manifestri ale muzicii profane, cum este polifonia sau folosirea instrumentelor, pot fi consacrate, sacralizate, n cadrul cultului Bisericii, mcar ntro anumit msur, cf. Thrasybulos G.Georgiades, Sakral und Profan in der Musik (1960)..., p.100. 448 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Eglise et liturgie dans la Mystagogie de Saint Maxime le Confesseur..., p.74. 449 V. n prezenta lucrare Cap.II.1.a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic ì muzica pur. 450 V. n prezenta lucrare Cap.III.2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie filozofic ì realitate teologic.
445
164
care au ajuns pn astzi ale celor ce au sus\inut diferitele pozi\ii451. i dac privim prin prisma roadelor, a urmrilor istorice, toate au slujit ntr-un fel sau altul la zidirea sufleteasc a credincioìlor. Acest adevrat tezaur, ce cuprinde attea experien\e ì evolu\ii muzical-liturgice, consemnate ì pstrate n Tradi\ia Bisericii, constutie o parte nsemnat a cadrului pastoral, oarecum din interiorul Bisericii, ce asigur credincioìlor accesul la mprtìrea cu Harul Duhului Sfnt. n lumina acestuia ì n perspectiva ve`niciei Revela\iei dumnezeie`ti se valorizeaz pn la urm ì toate nout\ile dialogului cu lumea, inclusiv cele muzicale. * Diversitatea ì complexitatea raportului Bisericii cu lumea, n particular privind raportarea cultului ortodox fa\ de variatele forme culturale profane sau religioase din afara sferei ortodoxe, nu mpiedic totodat afirmarea hotrt a unit\ii cultice a Bisericii Ortodoxe, ca expresie a unit\ii canonice ì a nv\turii de credin\452. n cazul cntrii liturgice, ca parte integrant a cultului ortodox, unitatea sa se eviden\iaz cu claritate mai ales n legtur cu originea bizantin comun a cntrii practicate actualmente n toate Bisericile Ortodoxe, fie c este vorba de puternica influen\ bizantin de la nceputurile cntrii n Biserica Rus453, de pstrarea n bun msur neschimbat a cntrii bizantine n Biserica Greac454, sau de evolu\iile din celelate Biserici Ortodoxe. n acest sens, spre exemplu, concluziile celor care s-au ocupat de variantele regionale ale cntrii din Biserica Ortodox Romn vorbesc toate la fel de limpede despre caracterul unitar al
451
ei pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor ì practicilor liturgice necanonice..., p.29 `.u. 453 T.Vladyshevskaya, op.cit. (Origin of the Russian Church Music and ist Aesthetics,
454
Aà dup cum se poate vedea la Avva Pavel Capadocianul ì la Avva Siluan, care se opuneau cntrilor, cf. Patericul..., p.446-447, (respectiv) 220-221. Dar ì Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., cu argumente asemntoare, sus\inea foloasele cntrii. 452 Pr.Prof.Dr.Liviu Streza, Pstrarea unit\ii n savrìrea cultului divin ì importan\a
Mill., mss.dact.), p.2. Markos Ph.Dragoumis, op.cit. (The Survival of Byzantine Chant in the Monophonic Music of the Modern Greek Church, SEC vol.I, Oxford, 1966, p.9-36.)
165
acestor variante, consecin\ a rdcinii bizantine comune ì a dezvoltrilor istorice n care comunicarea reciproc a fost posibil nu doar ntre regiunile romne`ti, ci ì cu alte centre importante ale Ortodoxiei: Aàdar, dac influen\a folclorului este aproape inexistent, iar cea a muzicii profesioniste se reduce la unele preluri teoretice, asemnrile structurale ale mai tuturor aceea, este greu de admis c muzica de cult din Transilvania ì cea bn\ean ar avea o alt origine dect bizantin. Dac am depistat n ceea ce se cnt n prezent n Transilvania ì Banat existen\a unor elemente ì chiar cntri comune vechii muzici bizantine, ca ì celei post-chrysantice, avem aici dovada cert c melodiile
variantelor intracarpatice cu unele c^ntri din vechea muzic bizantin ì din muzica post-chrysantic sunt indiscutabile. De
intracarpatice au evoluat n strns legtur cu cele din Muntenia ì Moldova, iar toate la un loc cu cntrile de la Constantinopol ì Muntele Athos. Aceast constatare este deosebit de pre\ioas pentru c dovede`te unitatea cultural-muzical a romnilor din toate provinciile istorice. 455 Toate aceste dovezi ale unit\ii originare din Biserica
Arhid.Lect.Ioan Popescu, Muzica bisericeasc n Transilvania, n vol. Contribu\ii transilvnene la teologia ortodox, p.316 `.u.; cp. ì Pr.Lect.Dr.Vasile Stanciu, Muzica bisericeasc ortodox din Trasilvania, Cluj-Napoca, 1996, p.259: muzica bisericeasc ortodox din Transilvania are aceeaì origine, ca ì cea psaltic, practicat n principate, n cultura muzical bizantin ce s-a dezvoltat n cuprinsul Imperiului Bizantin ì care s-a rspândit n \rile apar\intoare acestui imperiu, cu popula\ie preponderent ortodox. [...] Dup reforma hrisantic din 1814, Ardealul Ortodox [...] a conservat o cultur muzical profund romneasc, dar care nu s-a deprtat niciodat de filonul psaltic bizantin.
455
Ortodox n domeniul cultic ì muzical justific de asemenea ì
166
sprijin n bun msur ì eforturile care se depun adesea, pe un plan sau altul, pe calea uniformizrii (s.n.) liturgice ì muzicale, att de necesar n Biserica noastr 456.
456
Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula, op.cit., p.30.
167
CAPITOLUL III: CNTAREA LITURGIC{ ORTODOX{ I ARTA MUZICAL{
Cntare ì muzic bisericeasc

n domeniul liturgic cre`tin-ortodox se folosesc actualmente ntr-o oarecare sinonimie ì termenul de muzic bisericeasc, ì cel de cntare bisericeasc (sau liturgic)1. Acest lucru este justificat, ntr-o bun msur, de referirea la aceeaì realitate liturgic - putndu-se spune c muzica specific cultului Bisericii Ortodoxe este cntarea, ca muzic vocal. Analiznd rela\ia dintre cei doi termeni, se poate observa c, ntr-o clasifica\ie caracteristic artei muzicale, cntarea este un caz particular, o specie tehnic a muzicii n general. Din acest punct de vedere cntarea este muzic vocal2, ce se deosebe`te de cea instrumental sau, eventual, de cea vocal-instrumental. De asemenea, n aceeaì perspectiv, cntarea liturgic cre`tin ortodox apare ca un caz ì mai particularizat, ntre numeroase alte feluri de cntare sau, ì mai numeroase, de muzic, ale altor confesiuni, religii, culturi, popoare etc. Astfel, att din punctul de vedere al diversit\ii geografice, ct mai ales al celei istorice, cntarea ortodox apare ca ì subordonat categorial cntrii n general, respectiv muzicii. i dac este destul de acceptat ideea ca muzica a aprut, eventual sub
Se poate observa aceasta ì n titlurile unor lucrri de specialitate sau a unor cr\i fie de cntri, fie de muzic bisericeasc, spre ex.: Nifon N.Ploe`teanu, op.cit. (Carte de muzic bisericeasc pe psaltichie ì pe note liniare pentru trei voci, Bucure`ti, 1902); Ion Popescu-Pasrea, Principii de muzic bisericeasc oriental (psaltic)...; dar tot Ion Popescu-Pasrea public ì Cntrile Sfintei Liturghii scrise pe muzic bisericeasc ì armonizate pe 2 voci ..., etc. 2 Cf.Brockhaus Enzyklopdie, ed.XIX, 20.Band..., loc.cit. (p.310), una dintre rdcinile etimologice ale verbului a cnta (singen) se refer la a exprima (sau a expune) cu voce (s.n.) solemn (mit feierliche stimme vortragen - tr.n.).
1
168
Cap.III Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical
forma cntrii, din cele mai vechi timpuri ale umanit\ii3, n ceea ce prive`te cntarea cre`tin, aceasta este inevitabil legat de apari\ia istoric a cre`tinismului. Oricum, chiar dac muzica sau cntarea n general sunt no\iuni mai mari (de o mai mare generalitate), din punctul de vedere doar muzical relevan\a specific, teologic, a cntrii liturgice ortodoxe se dovede`te destul de srac. Cu totul altfel stau lucrurile dac privim cntarea liturgic din interiorul Tradi\iei biserice`ti. Ca ì purttoare a cuvintelor omene`ti - icoane ale Cuvntului Mntuitor4: pe Cuvntul cel prea nalt, din cuvntul Lui cunoscndu-L (Axionul din Joia Mare)5 - se poate vorbi despre o preeminen\ teologic a cntrii n raport cu celelalte feluri de muzic6. Iar ca simbol n cadrul simbolismului general al slujbelor Bisericii, cntarea liturgic ortodox se asociaz rosturilor generale ale liturgismului cre`tin: actualizarea Descoperirii dumnezeie`ti ì ndreptarea omului ctre mplinirea sa mntuitoare ì ndumnezeitoare. Etimologia celor doi termeni folosi\i este ì ea sugestiv: muzica trimite pn n antichitatea pagn, la numele fiicelor lui lui Jupiter ì ale Memoriei7 - forma adjectival mousikos, derivat
(singen) - este una dintre cele mai vechi manifestri culturale ale omului (s.n.). [...] [Pe de alt parte] dac ea [cntarea] ar fi mai veche dect muzica instrumental este [un fapt ce poate fi] considerat ndoielnic (tr.n.). 4 n perspectiva Revela\iei Dumnezeie`ti ì legat de capacitatea ontologic a omului de a cuvnta, Dumnezeu a fcut (pe oameni, n.n.) dup chipul ì asemnarea Lui, mprtìndu-le din puterea cuvntului Lui [...] ì fiind cuvnttori, cf. Sf.Atanasie cel Mare, Cuvnt despre ntruparea Cuvntului, trad. de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, n vol. Scrieri, partea I, PSB nr.15, Bucure`ti, 1987, p.92 (PG 25,101). 5 Triod..., p.512 (Irmosul Cntrii a IX-a a Canonului din Joia Mare). 6 Faptul c de regul cntarea este legat de cuvinte sau de text (cf. Brockhaus Enzyklopdie..., 8.Band, loc.cit.-p.387), face ca s se poata vorbi despre o preeminen\ a cntrii ì n general, ca ì cuvnt mpodobit prin cntare, fa\ de orice alt fel de muzic. Deoarece cuvntul, la rndul su, este legat de instrumentul nnscut care este vocea, iar n func\ie de aceasta ì cntarea apare ca cea mai natural, ì de aceea posibil (la modul istoric) ì primar form de muzic a omului. 7 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.5, apud. Sf.Isidor, Tractatus de musica, PL 82,163.
Ibid., 8.Band, 1989, p.387: Cntarea (der Gesang) - n legtur cu faptul de a cnta
169
din mousa-muz8 - ì putem urmri folosirea predilect a termenului pentru denumirea generic a oricrei muzici, adesea fr nici o legtur cu religiosul, pn n contemporaneitate. E drept ca unii teologi ai Evului Mediu au cutat ì o origine biblic a muzicii - din cuvntul egiptean moys-ap, de unde provine numele lui Moise (cel scos din ap- Ies.2,10)9... n schimb, posibilit\ile cntrii de a indica nspre religios, chiar nspre bisericesc10, sunt evidente ì explic (n cazul limbii romne, dar nu numai) o anume predilec\ie a folosirii sale. Aà este cazul att n traducerile biblice (n Psalmi, n Cntarea Cntrilor, n Noul Testament11), ct ì n limbajul bisericesc (nu numai liturgic) tradi\ional12, dup cum putem vedea, spre exemplu, n canoanele biserice`ti ce se refera la cntare13 ì chiar n legiuirile mai noi14. Totuì, revenind la folosirea ì sinonimic a muzicii ì a cntrii de care vorbeam la nceputul acestui capitol, putem spune c, ntr-o deschidere irenic ì misionar ctre lume, Biserica le folose`te pe amndou, mbisericindu-le continuu n\elesurile.
Hans Bernhard Meyer, Hansyrg Auf der Maur `.a., Gottesdienst der Kirche, Handbuch der Liturgiewissenschaft, Teil 3 - Gestalt des Gottesdienstes, ed.II, Regensburg, 1990, p.132 (cap.24: Singen und musiziren, red. de Ph.Harnoncourt, H.B.Meyer, H.Hucke). 9 Ibid., loc.cit. 10 De ex., n Dictionarul explicativ al limbii romne, Bucure`ti, 1975, termenul cntare este singurul ce aduce ì un sens bisericesc (p.158), comparativ cu muzica (p.580). 11 V, spre exemplu, cntarea Mntuitorului mpreun cu ucenicii si, dup Cina cea de Tain (Mt.26,30; Mc.14-26). 12 Ivan V.Gardner chiar propunea folosirea termenului cntare liturgic (liturgischen Gesang) n locul muzicii bisericesti, cf.Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.107, nota 3. 13 Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca, op.cit.: p.21,30, 41, 81, 118, 140, 206 `.u., 208, 216; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol.I, partea I, Arad, 1930, p.224 `.u., 252 `.u., 290-292; vol.I, partea II, Arad, 1931, p.225-228, 400 `.u., 444 `.u., 452-454, 458-462; vol.II, partea I, Arad, 1934, p.94-96, 99 `.u., 115, 117 `.u.
8
170
1.Istoria muzicii ì istoria cntrii biserice`ti
a. Schimbare ì permanen\
Considernd cntarea liturgic a Bisericii cre`tine doar ca pe un caz particular de muzic, se poate ntreprinde un studiu orict de larg al ei din punct de vedere muzicologic, chiar fcnd oarecum abstrac\ie de teologia sa, sau incluznd determinrile biserice`ti ale cntrii printre al\i factori n general - considera\i de o pondere egal sau comparabil, tehnic vorbind - cum ar fi cel istoric, cel socialpolitic, cultural etc. n situa\ia aceasta ns se poate ntmpla ca accentul accentul pus pe devenirile continue sau schimbrile istorice ale diferitelor aspecte ale cntrii s umbreasc relevan\a liturgic (ì cea teologic ì bisericeasc general) a permanentului specific paradigmei cre`tine, prezente n cntarea liturgic cre`tin. Este adevarat c se poate face o analogie ntre dezvoltarea muzicii polifonice n Apus ì cea a cntrii calofonice (nfrumuse\ate) n Rsrit, ncepnd mai ales dup sec. al XIlea15. Sau se poate observa apari\ia unor inova\ii n cntarea Bisericilor Ortodoxe, ctre sec. al XVII-lea ì al XVIII-lea, ca ì mai trziu, pn n secolul nostru16, cum ar fi cntarea armonic, la nceput n Biserica Rus17 ì apoi ì n celelalte18, sau apari\ia unor variante melodice noi n cntarea psaltic (pentru a lua numai un
De ex. n Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne..., p.101-120 (colile de cntre\i biserice`ti). 15 Oliver Strunk, The Classification and Developement of the Early Byzantine Notations..., p.41. 16 Aceste evolu\ii se pot nscrie n dinamica mai larg a unor tendi\e din cultura european a acestor secole, fie de sacralizare a muzicii laice, fie de secularizare a muzicii biserice`ti; v. Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.41-44. 17 Idem, Die Russische Kirchenmusik als Spiegelbild Europischer Wechselbeziehungen, n Musica sacra, 114.Jahrgang (1994), Heft 6, Nov.-Dez., p.467 s.u. 18 Idem, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche..., p.137-142; Idem,
14
Das antik-byzantinische und das modern-europische Erbe in der orthodoxen Kirchenmusik..., p.234-238.
171
exemplu, n manuscrisele Bibliotecii Academiei Romne mai apar nc cinci variante pentru Stihirile nvierii de la Utrenia Duminicilor19, n afar de cea veche, atribuit prin tradi\ie lui Ioan Glykys20). Dar accentuarea schimbrilor survenite n anumite momente sau perioade istorice - oricum n sensul unor paì minimi ai unor evolu\ii, nici pe departe revolu\ii21 - nu trebuie s duc la neglijarea aspectelor (complementare ale) altor tendin\e ì evolu\ii care au corectat uneori sau, oricum, au ncadrat schimbrile respective ntr-o linie de constant a Tradi\iei. Astfel, n cazul cntrii armonice (aprut ca o inova\ie muzical trzie), aceasta fie a pstrat n Biserica Ortodox simplitatea tradi\iei orale a cntrii prin cristalizarea unor formule armonice ale glasurilor22, aplicate adesea destul de improvizatoric n cazul cntrii ruse`ti23, fie a evoluat mai departe ctre o armonizare de factur modal a vechilor cntri tradi\ionale de stran, spre exemplu n cntarea bisericeasc romneasc24. De asemenea ca o expresie eventual a pstrrii neschimbate a mesajului Bisericii n cultul su25, s-a putut demonstra adeseori o anume permanen\, sau mai bine spus o
Numite ì Voscresne sau Eothinale. Adriana irli, Repertoriul tematic ì analitic al manuscriselor psaltice vechi (sec.XIV-XIX). I.Anastasimatarul, Bucure`ti, 1985, p.452-479; pentru manusrisele respective, v. ì Biblioteca Academiei Romne, Catalogul manuscriselor grece`ti, tom.I (Constantin Litzica), Bucure`ti, 1909; tom.II (Nestor Camariano), Bucure`ti, 1940. 21 Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.52 `.u. 22 J.B.Rebours, op.cit., loc.cit. 23 Irenus Totzke, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche..., p.141. 24 Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeasc la romni n sec.XX..., partea II, p.138 `.u. 25 Cntrile biserice`ti, ca ì toate rnduielile cultului, se poate spune c sunt guvernate de principiul stabilit\ii ì uniformit\ii cultului, care nu ngduie modificarea ori suprimarea lor dup capriciul sau gustul personal al liturghisitorilor sau al unei Biserici locale [...]. Pe acestea Biserica le pstreaz neschimbate, pentru c ele men\in legtura de continuitate cu trecutul istoric, pentru c exprim ì sus\in doctrina ortodox, [...] unitatea ei, omogenitatea vie\ii religioase (a spiritualit\ii) ortodoxe, unitatea extern a Bisericii, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de
19 20
actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox..., p.201.
172
relativ constan\ istoric a multora dintre cntrile biserice`ti26. Aà este cazul Condacului Na`terii Domnului (Fecioara astzi), care se cnt cu o melodie asemntoare, n punctele sale caracteristice, de cel pu\in aproape o mie de ani27. La fel, la Pripelele lui Filotei Monahul, fost logofat al lui Mircea cel Batrn, melodia care circul n prezent - cel pu\in la Romnii din Muntenia, Moldova, Transilvania de sud, inclusiv Blajul, ì din Bucovina - este vechea melodie creat de Filotei, ajuns pn la noi cu nensemnate modificri28. Este ì cazul multor altor cntri, dintre care nu mai men\ionm dect Eothinalele n varianta atribuit lui Ioan Glykys (ì doar pentru c le-am amintit mai nainte n legtur cu noile lor variante, aprute mult mai trziu). Aceast variant melodic poate fi urmarit ì n manuscrisele din sec.XI-XII29, ca ì n altele din secolele urmtoare (sec.XIII-XIV), cu nota\ie mediobizantin30, pn n manuscrisele sec. al XVIII-lea - la acestea din
26
cu exemple); cp. ì concluzia asupra studiilor comparate ale lui I.D.Petrescu, la Gheorghe Ciobanu, Studierea muzicii bizantine n Romnia..., p.249: studiile bizantinistului romn demonstreaz acest adevar n mod strlucit - c aceeaì cntare circul pe perioade de cteva secole aproape fr schimbri n linia melodic. 27 Sebastian Barbu-Bucur, Cultura muzical de tradi\ie bizantin pe teritoriul Romaniei..., p.24. 28 Gheorghe Ciobanu, Pripelele lui Filotei Monahul, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979, p.292: (continuarea citatului) Ne este dovedit acest lucru de structura acesteia (a melodiei n.n.), care este aceeaì cu a ehului I bizantin, aà cum ne este cunoscut din manuscrisele secolelor XIII-XVIII, iar pe de alt parte de pstrarea n form att de asemntoare n proviinciile romne`ti men\ionate. 29 Specimina notationum antiquiorum, Ed. Oliver Strunk, MMB Serie principale Facsmils, vol.VII, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Copenhague, 1966: p.65-68 (Grottaferrata, Badia greca, E.a.7. Sticherarion, Stichera Eothina ff.188v-192), p.6972 (E.a.11. Triodion, Stich.Eoth. ff.20-21v), p.82-87 (S.Salvatore 51, Oktoechos, Stich.Eoth. ff.69v-72), p.157-171 (Sinai, Monastery of St.Catherine, 1242, Triodion, Stich.Eoth. ff.208-215). 30 Sticherarium (Codex Vindobonensis Theol.Gr.181), Ed.Carsten Hoeg, H.J.W.Tillyard, Egon Wellesz, MMB Serie principale, vol.I, Copenhague, 1935, fol.307r-311v; Sticherarium Ambrosianum (Cod.Ambrosianus A 139 sup), Edd.Lidia Perria et Jorgen Raasted, MMB Serie principale, vol.XI, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Copenhague, 1992, 298r-301v.
Romn - manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia (grece`ti, romne`ti ì romno-grece`ti) pn la nceputul secolului al XIX-lea..., p.99 `.u., 104-140 (Anexe
Diac.Asist.Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cntrii psaltice n Biserica Ortodox
173
urm aflnd o surprinztoare fidelitate n potrivirile melodice ale traducerilor romne`ti din manuscrisul lui Filotei Sin Agi Jipei31, sau n copiile acestuia32. Schimbrile nensemnate care se pot constata de-a lungul acestei lungi perioade de timp sunt legate fie de evolu\ia nota\iei muzicale (de la diastematica aproximativ, sau mai corect spus adiastematismul nota\iei paleobizantine pn la complexitatea nota\iei cucuzeliene), fie de nuan\ele stilistice, privind amplificarea treptat a unor ntorsturi melodice. Dar chiar ì n cazul varientrii melodice, sau chiar armonice, a cntrilor de-a lungul istoriei, elementul principal al cntrii care este cuvntul a rmas neschimbat n textul cntrilor. Fiind purttorul prin excelen\ al sensului, al nv\turii transmise prin cntare, din cuvnt s-a dezvoltat nsì cntarea cre`tin ca o rostire cntat, mai mult dect din vreo oarecare muzic33. Despre constan\a sau neschimbabilitatea cuvntului cntrilor biserice`ti se poate vorbi ì n cazul traducerilor, care mereu au fost mbunt\ite n interpretarea pe care o presupune orice traducere a textului original, ì care mereu a fost cea a Duhului Bisericii. Din acest punct de vedere imnul Lumin lin de la Vecernie, ntre multe alte cntri de o vechime apreciabil, ne conduce pn n primele veacuri ale erei cre`tine (sec.II-III), doxologia din rnduiala Utreniei (Slav ntru cei de sus lui Dumnezeu...), n forma actual, mpreun cu imnele Unule
Pentru transcrieri n nota\ia apusean: H.J.W.Tillyard, Eothina anastasima, The Morning Hymns of the Emperor Leo, part I, Annual of the British School at Athens, XXX (1932), p.86-108; part II, XXXI (1933), p.120-147, mss. folosite: (1)Atheniensis 974, (2)Cantabrigiensis, Trinitatis 256 (B.11,17), (3)British Museum, Additional Manuscripts, 26,865, (4)Bibl.Ambrosiana, Milan, 733 (O.28 sup.), (5)Sinaiticus 1242, (6)Sinaiticus 1244), (7)British Museum, Harl.5544, (8)British Museum, Ad.17,718; idem, The Hymn of the Octoechus, (Part II), transcribed by H.J.W.Tillyard, MMB Srie transcripta, vol.V, Copenhague, 1947, p.60-84 (Eothina anastasima), mss.folosite: (1)Codex Vindobonensis Theol.Gr.181, compar et parfois corect avec (2)Atheniensis 974, (3)Atheniensis 884, (4)Cantabrigiensis, Trinitatis 256 (B.11,17), (5)Codex Peribleptus, Library of University College, Cardiff. 31 Filothei sin Agai Jipei - Psaltichia rumneasca, ed. Sebastian Barbu-Bucur, vol.II: Anastasimatar (B.A.R., mss.rom.61), IMR vol.VII B - documenta et transcripta, Bucure`ti, 1984; fol.104v-109v, transcript. p.277-304. 32 Anastasimatarul de la Cluj-Napoca (B.U.-C.N., ms.rom.1106), IMR vol.VIII, Monumenta et Transcripta, ed. Hrisanta Trebici-Marin, Bucure`ti, 1985; fol.83r-97r, trascript. p.328-249. 33 Ewald Jammers, op.cit., p.15 `.u., 20 `.u.
174
Nascut ì Sfinte Dumnezeule din rnduiala Sfintei Liturghii dateaz sigur din sec.V-VI, iar Axionul, imnul de preamrire a Maicii Domnului, a intrat n uzul ritului bizantin aproximativ nc prin sec.al X-lea34. Raportarea cuvintelor cntrilor biserice`ti la textul scripturistic, deseori chiar citarea lui - textul scripturistic fiind de o recunoscut stabilitate, datorat naturii ì importan\ei con\inutului su revelat - raportare statornicit (n sec.IV-VI) ì prin unele canoane35, a contribuit de asemenea la stabilitatea cntrilor n planul textului literar, ct ì n cel al unei tradi\ii psalmodice de rostire sau cntare36.
b. Structuri generale ì sensuri specifice

Pe de alt parte ns, determinarea uneori a unor structuri constante comune - mai ales cnd se trece dincolo de deosebirile dintre culturi ì religii - - poate s nu spun nimic sau prea pu\in despre noul esen\ial, din punct de vedere religios, adus de cre`tinism. Aà ar fi, spre exemplu, observarea rspndirii n egal msur a principiului Octoihului, de origine calendaristic ì simbolic-alegoric, la numeroase popoare, pe o ntins arie religioas ì ncepnd nc cu aproximativ un mileniu .H. n Orientul antic, la vechii evrei, iar mai apoi pn la cre`tinii din Siria, Bizan\, Roma, ca ì la arabi37. Acest fapt nu dezvluie neaprat noile semnifica\ii, legate de nviere, ale celor opt glasuri n cultul ortodox, n func\ie de care ì cele observate anterior capt alte n\elesuri38.
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox..., p.200 `.u. 35 Egon Wellesz, op.cit., p.147. 36 Prof.Nicolae Lungu, Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc,
34 37
ST seria II, nr.3-4, 1949, p.238-242. Eric Werner, The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) - A Study in Musical Symbolism..., p.211-255 (v. n special p.254 `.u.: Concluzii). 38 V. n prezenta lucrare Cap.I.3.a. Probleme legate de practica liturgic a Octoihului n Biserica Ortodox.
175
Sau, n mod asemntor, reliefarea structurilor melodicii bizantine39 spune prea pu\in despre sensul lor liturgic, care este totuì esen\ial pentru iconomia bisericeasc general, n cadrul creia s-a dezvoltat melodica respectiv. n astfel de cazuri perspectiva teologic este absolut necesar pentru valorizarea acestor studii (altfel valoroase `tiin\ific) ì n cadrul Tradi\iei Bisericii, n afara cruia ele risc falsificarea sau eludarea sensului profund al obiectului lor. Se poate aminti, n acest context, zdrnicia eforturilor sec.al XIX-lea de a n\elege cntarea bizantin prin prisma ideilor romantice ale dezvoltrii stilistice progresive ì ale originalit\ii subiective, creatoare, care erau la mod n acea vreme, dar care ignorau complet adevratul izvor al inspira\iei imnografilor cre`tini, ì anume contemplarea realit\ilor dumnezeie`ti40. Istoricitatea apari\iei ì dezvoltrii cntrii cre`tine, odat cu apari\ia ì dezvoltarea cre`tinismului - iar tehnic vorbind, prin sinteza unor elemente ale culturii muzicale ì liturgice a vechilor evrei cu cele ale culturii grece`ti (eleniste), alturi de alte influen\e, n dinamica istoric41 - trebuie n\eleas ì conform naturii ei proprii, de esen\ teologic ì liturgic. Altfel spus, trebuie n\eleas mai pu\in n sensul unei dezvoltri ì a unei eventuale decderi ulterioare n sine, n cadrul timpului istoric, ct n termenii istoricit\ii (ai realit\ii istorice a) Mntuirii. Acesteia din urm ì determinrii sale specifice i se subordoneaz ì cntarea cre`tin, att ca realitate istoric particular, ct ca ì component liturgic ce particip la actualizarea sacramental a acestei Istorii a Mntuirii. De aceea cntarea cre`tin, liturgic prin esen\a sa, manifestndu-se n lume - deì rdcinile ì finalitatea sa de natur religioas sunt transcendente n raport cu lumea - aduce nu att o noutate de natur muzical-artistic, cultural, comun ì perisabil prin asemnarea cu alte nout\i (poate doar, cel mult, la modul implicit), ct determin mai ales reevaluarea celor vechi, a elementelor ì aspectelor muzicale deja existente, nvierea,
Victor Giuleanu, op.cit. Egon Wellesz, op.cit., p.148. 41 Aceasta este o concluzie comun majorit\ii studiilor de specialitate, spre ex. la Gheorghe Ciobanu, Muzica bizantin, SEB vol.I, Bucure`ti, 1974, p.418-424.
39 40
176
nnoirea ì prefacerea ontologic a ceea ce este adevrat ì ve`nic n ele, nc de la Facerea lor. Dac Biserica, n istorie, este (ì) partea de lume ce a suferit o prefacere sacramental ntr-o pregustare a mpr\iei cerurilor42, cntarea liturgic este muzica ce ì-a regsit fiin\a sa autentic, adic obrìa sa cereasc43, func\ia sa cea mai glorioas, (de a fi, ca art) mijlocitoarea cultului divin44, prtìa la frumuse\ea dumnezeiasc45 ì, n con`tiin\a prezen\ei divine [...], adevratul loc al inspira\iei sale46 - n func\ie de care are sens ì valoare (chiar la modul negativ) orice alt stare a muzicii. ntr-o astfel de perspectiv, nu att cntarea liturgic bisericeasc se adapteaz pastoral sau misionar - deì ì acest aspect este adevrat - ì sufer influen\e ale muzicii (sau muzicilor) lumii ì istoriei, sau devine ceea ce este prelund elemente strine, ci mai ales, prin preze\a n lume ì istorie - n Biseric - a Duhului lui Hristos, muzica lumii sufer prefacerea n cntare liturgic cre`tin47. Orice noutate sau inova\ie muzical n sine se dovede`te trectoare n consumarea istoric a modelor deì trebuie observat c o noutate care se nveche`te nu este o noutate autentic, la modul absolut, ci are doar valoarea unei relative nout\ii. i chiar valorile considerate perene ale muzicii profane (capodopere ale curentelor artistice istorice occidentale: preclasicismul, clasicismul, romantismul etc.)48 ridic probleme axiologice fundamentale prin evolu\iile, nscute adesea din
n Biserica slavei tale stnd, n cer a sta ni se pare (Troparul de la sfrìtul Utreniei svrìte n Postul Mare), Ceaslov..., p.69. 43 Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc..., p.47 `.u. (PG 3,236). 44 Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, ed.III, Iaì, 1994, p.92. 45 Ibid., p.112. 46 Ibid., p.185. 47 Situa\ia este asemntoare rela\iei noii culturi (n particular a teologiei) cre`tine n raport cu vechea cultur (respectiv filosofia) pagn: Chestiunea principal e c nu fondul filosofiei grece`ti umplea forma cre`tin, ci fondul nou al credin\ei se mbrca n forma acestei filosofii, rectificnd-o ì potrivind-o pe trupul cre`tin, cf. Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 1935-1936)..., p.58. 48 Interesant viziunea de sintez asupra acestor probleme la Adrian Iorgulescu, op.cit., p.296 `.u.
42
177
nega\ie49, pe care le-au determinat ì care au dus la crizele muzicii contemporane, crize de natur formal, dar ì de sens50. Noutatea cre`tinismului ns este ve`nic ì absolut, n 51 Duh , neavnd nevoie de schimbri cutate ì repetate n form, pentru vreo noutate de sens, pentru c Hristos, Mijlocitorul unui nou (s.n.) testament (Evr.9,15), prin Duhul cel ve`nic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine (Evr.9,14) ì a intrat o dat pentru totdeauna n Sfnta Sfintelor (Evr,9,12). n cazul particular al cntrii liturgice pot aprea tot felul de schimbri, fie foarte lente, n rstimpul multor genera\ii - sub forma unor mici varia\ii ce se acumuleaz n cadrul unei oralit\i caracteristice52 - fie mai bru`te, ca n cazul unor reforme53 (care ns ì ele caut de fapt prin re-form doar restabilirea expresiei unei identit\i autentice, originare). Dar chiar ì n cazul unor astfel de schimbri este vorba ntotdeauna despre o dinamic iconomic a Duhului Tradi\iei biserice`ti, care mereu revalorizeaz mesajul Mntuirii, n rennoirea formelor (prin in-formarea lor), uneori surprinztor, prin contrast ì reac\ie54, dar niciodat n sensul gratuit sau strin al unor inten\ionalit\i sau spiritualit\i pur culturale, artistice etc.
c. Estetic filozofic ì teologie
49 50 51 52
Ibid., p.307 `.u., 313. Ibid., p.287, 312, 317.
Cum a fost, de ex., reforma hrisantic, la nceputul sec. al XIX-lea. Introducerea oarecum for\at, n secolulal XIX-lea, a cntrii armonice n Biserica Romn a determinat o reac\ie a sus\intorilor cntrii psaltice tradi\ionale ì totodat o reevaluare a specificului su romnesc, n cadrul ethosului ortodox general, aà cum se poate vedea n prima jumtate a secolului nostru, mai ales prin activitatea lui Ion Popescu-Pasrea; se poate consulta, n acest sens, colec\ia revistei Cultura, a cntre\ilor biserice`ti din Romnia, 1911-1945. V. ì Grjdian Vasile Cntarea bisericeasc n concep\ia lui Ion Popescu-Pasrea, Sibiu (Facultatea de Teologie Lucrare de licen\), 1990, mss. dact.
54
Tradi\iei liturgice a Bisericii; nota\ia muzical.

53
ntru nnoirea Duhului (Rom.7,6). V. n prezenta lucrare Cap.II.2.d. Oralitatea cntrii ortodoxe ca expresie a Duhului
178
La apari\ia cre`tinismului, filozofia greac cunoscuse deja secole de evolu\ie ì de dezvoltare, structurndu-se n numeroase curente, `coli, sisteme, n care ì avea locul ì cugetarea despre muzic55. De aceea, n mod firesc, la Sfin\ii Prin\i ai Bisericii din primele secole cre`tine (dar ì de mai trziu), care erau buni cunosctori ai filozofiei pgne antice56, se ntlnesc multe dintre ideile despre muzic ale filozofilor dinainte sau chiar contemporani lor, cu referire la cntarea din Biseric ì, desigur, ncadrate ntr-o viziune general cre`tin57. Dinamica prelurilor n cre`tinism, a adaptrilor ideilor filozofiei antice, n particular ale ideilor estetice, rmne n continuare interesant deoarece ea se ncadreaz n dinamica mai general a raporturilor dintre filozofie - aceasta adesea profan - ì teologia cre`tin, ce au continuat pn astzi, cu o aplicare special la cazul cntrii ì al muzicii. Astfel, identitatea cntrii biserice`ti ortodoxe s-a definit (ì se define`te mereu) ì prin raportarea, nu neaprat simplist - ori antagonic, ori de acceptare fr discernmnt - la concep\iile fiecrei epoci privind muzica. Deoarece n aceste concep\ii pot fi regsite multe dintre ideile fundamentale ale filozofiei antice, reactivate ì dezvoltate ntr-o mare diversitate n secolele ce-au urmat Rena`terii, atitudinile Sfin\ilor Prin\i n acest domeniu rmn ì astzi, n cea mai mare msur, exemplare. Se poate spune c criteriul central al acestora n aprecierea ideilor filozofice este Descoperirea dumnezeiasc, ce s-a desvrìt n Iconomia Mntuirii prin ntruparea ì nvierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, ì care se pstreaz autentic n Biseric, n Sfnta sa Tradi\ie, prin lucrarea Duhului Sfnt. Iar Sfnta Scriptur, la care ei fac cel mai adesea referire, reprezint fixarea n scris a unei pr\i esen\iale a Revela\iei, fapt ce a avut loc de asemenea n cadrul
V. (rezumativ) la Thodore Grold, op.cit., p.54-71 (Chap.II, L'esthtique musicale des derniers philosophes de l'antiquit). 56 Unii dintre ei - spre ex. Sf.Vasile cel Mare ì Sf.Grigorie de Nazianz - au studiat la `coli din centre renumite ale lumii antice, cum era Atena - v. Berthold Altaner, Alfred Stuiber, Patrologie, 9.Aufl., Freiburg, Basel-Wien, 1980, p.290 ì 298. 57 V. spre ex. numeroasele trimiteri muzicale la Sf.Vasile cel Mare, n Cap.I.3.b. al prezentei lucrri, Semnifica\ia ciclului liturgic n tratatul Despre Sfntul Duh al Sfntului Vasile cel Mare.
55
179
unei dinamici eclesiale, totdeauna pnevmatice, a Tradi\iei. n lumina acestei perspective teologice sunt situate toate celelalte idei, ntre care ì cele referitoare la cntare ì muzic. Se pot ilustra toate acestea prin cteva exemple concrete ì n primul rnd, prin problema inspira\iei muzicale, altfel spus, a originii muzicii n sufletul omului. Filozofii ì arti`tii antichit\ii considerau aproape unanim c inspira\ia artistic este de origine divin58.Dar deja Philodem din Gadara vorbe`te doar despre un caracter pur formal al muzicii, care nu are nici o legtur cu divinitatea ì cu mi`crile sufletului, iar scepticul Sextus Empiricus o consider cel mult ca un obiect de divertisment59. Ambele direc\ii s-au pstrat de-a lungul timpului, existnd ì concep\ii mai eclectice, ca spre exemplu la Cicero60, iar n Evul mediu prevalnd ideea inspira\iei divine61. Dar cu ct ne apropiem de prezent, prerile asupra actului artistic, n particular muzical, devin tot mai variate, cele dou direc\ii antice mai radicale putnd fi regsite n diferite propor\ii, uneori amestecate sau cu o aparen\ terminologic nou. Astfel, n epoca iluminist Bacon pleda n Novum Organum pentru independen\a imagina\iei artistice fa\ de tutela interpretrilor mistice [...] [iar] din secolele al XVII-lea ì al XVIIIlea se avanseaz treptat spre n\elegerea naturii profund omene`ti a actului creator, n sensul c, la originea acstuia se afl capacit\ile sensibile ì intelectuale ale artistului, materializate cu deosebire n ipostaza imagina\iei ì fanteziei (tez atacat din unghiuri diferite, dar care revine n textele lui G.Vico, W.von Humboldt, iar n secolul al XIX-lea n cele ale lui Kant sau Hegel). Spre finele veacului trecut ì la nceputul veacului nostru au aprut ì alte situri postulnd suprema\ia voin\ei (Schopenhauer), a elanului vital (Guyau), a intui\iei (Bergson ì Croce), a incon`tientului (Brton), a instinctelor refulate (Freud) ì aà mai departe. Nici arti`tii n-au rmas n afara dezbaterii. Groso modo, ei s-au plasat fie n zona idealizarii actului creator, ì pe o pozi\ie agnostic (darul creator Adrian Iorgulescu, op.cit., p.78. Thodore Grold, op.cit., p.56 `.u. 60 Ibid., p.57. 61 Adrian Iorgulescu, op.cit., loc.cit.
58 59
180
declara L.Blaga - este un mister cu totul insondabil ce apar\ine incon`tientului uman), fie n zona unui obiectivism reduc\ionist, mbr\iàt printre al\ii de scriitori ca E.A.Poe sau P.Valry, de compozitori ca Schnberg sau Webern, de pictori ca Picasso sau Mondrian, care au accentuat exclusiv latura artizanal a procesului, fr a fi procupa\i de metafizica acestuia62. Chiar ì acest lung citat nu poate nc nici pe departe rezuma marea diversitate a prerilor n circula\ie ì dintre care multe, folosite mai mult sau mai pu\in con`tient, pot fi regsite ì n aprecierile contemporane asupra cntrii biserice`ti ortodoxe. Spre exemplu, rmnnd n grani\ele teologiei ortodoxe ì fcndu-se mai mult ecoul obi`nuin\elor terminologice ale muzicologiei vremii (estetica lui Dimitrie Cuclin), Preotul Prof.Gh.oima putea vorbi ntr-o lucrare a sa63 despre unele dintre cele mai de seama legi ale esteticii [...] [cum ar fi] legea echilibrului vital sau despre afinit\ile psiho-muzicale ale omului64 ì func\iunile psihomuzicale, ce ar corespunde unui numr nebnuit de func\iuni psihice65 etc. Iar n domeniul prerilor comune sau curente, multe dintre ideile filozofice ì estetice men\ionate pot fi recunoscute n cerin\ele ì recomandrile privind adaptarea (for\at ?) a cntrii biserice`ti la standardele artistice ale timpului, uitndu-se c aceasta cu greu s-ar mai putea regsi uneori n diversitatea centrifug ì n caracterul adesea efemer al gusturilor ì curentelor artistice muzicale ì c n iconomia slujbelor biserice`ti teologicul ì liturgicul este cel care structureaz artisticul. Am amintit deja ì extrema estetic opus, formalist, a indiferen\ei afective a muzicii, care poate fi urmrit de-a lungul istoriei muzicii pn la formele sonore n mi`care ale lui E.Hanslick n secolul trecut, dar cu adep\i, ntr-o form sau alta, ì n secolul nostru66. n general ns, se poate spune c ignorarea sau raportarea doar vag, ì la nivelul nuan\elor, a epocii patristice fa\
62 63 64
Pr.Prof.Gh.oima, op.cit. (Func\iunile liturgice ale muzicii, Sibiu, 1945). Ibid., p.18 `.u. 65 Ibid., p.20 `.u. 66 Adrian Iorgulescu, op.cit., p.147 `.u.
Ibid., p.78 `.u.
181
de estetica formalist67 a rmas n Biseric normativ pn astzi, cntrile ì cntre\ii cutnd ì cntnd totdeauna n slujbe cele ale Duhului68. Se mai pot aminti ì alte aspecte specifice ale cntrii liturgice ortodoxe care ì pot gsi coresponden\e ì nrudiri n diversitatea expresiilor filozofice ì estetice, ncepnd din antichitate ì pn astzi. Spre exemplu, pentru a mai aminti doar alte cteva astfel de paralele posibile, corespunztor dimensiunii apofatice a cntrii biserice`ti n raportarea la taina dumnezeiasc, muzica ncepe acolo unde se termin sunetul; ea este transcenden\a senza\iilor sonore ì nu sunetul69 asemntor misterului cu totul insondabil ce apar\ine incon`tientului uman al lui Blaga, mai nainte citat. La fel, n legtur cu capacitatea cntrii de a exprima un con\inut anume (deci legat de capacit\ile semantice ale muzicii70), chiar mai mult dect cuvntul singur, care prin precizia sa poate fi uneori mai limitativ71, aspect care n cntarea bisericeasc prive`te, cum am vzut, expresia ì lucrarea celor ale Duhului, n planul filozofic nc la Aristotel apare ideea mimesis-ului, adic a imita\iei n muzic ì arte n general a strilor suflete`ti72. Aceast idee va face istorie, n cadrul cre`tinismului fiind preluat de scolasticism ì favoriznd uneori n arta bisericeasc apusean expresia unui imanentism pmntesc, n detrimentul trimiterii transcendente73. Mult mai trziu, mai ales n Romantism, afectivul
Thodore Grold, op.cit., p.135. Mineiul pe iulie, ed.V, Bucure`ti, 1984, p.29: Ce te vom numi pe tine acum, Andree [...], alut care cn\i ale Duhului (s.n.) (Stihira ntia de la Doamne strigatam, la Cuv.Andrei Criteanul, n 4 iul.). Pentru o expunere mai detaliat a concep\iei cre`tine despre inspira\ia cntrilor biserice`ti, v. n prezenta lucrare Cap.II.2.a. Cntare ngereasc ì inspira\ie
67 68
duhovniceasc.
69 70
Adrian Iorgulescu, parafrazndu-l pe Sergiu Celibidache, n op.cit., p.203. V. Octavian Nemescu, Capacit\ile semantice ale muzicii, Bucure`ti, 1983, p.46. 71 Referitor la poten\ialul su expresiv, uneori incontrolabil, surprinztor sau subiectiv, muzica se prezint ca un sistem semiotic n care orice situa\ie din planul expresiei este deschis unor interpretri diferite ì de aceea are diferi\i interpretan\i, cf. Umberto Eco, Tratat de semiotic general, trad. de Anca Giurescu ì Cezar Adina, Bucure`ti, 1982, p.121. 72 Thodore Grold, op.cit., p.136 `.u. 73 Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Theologie de la beut..., p.145 `.u.
182
ì emotivitatea de factur foarte pmnteasc au ajuns s aib o ponderea deosebit. i nu putem prsi acest domeniu al rela\iei muzicii cu via\a sufleteasc, emo\ional, a omului fr a face men\iune de sistemul grandios elaborat de greci privind ethos-ul diferitelor moduri, genuri, ritmuri, teorii [care] n-au rmas strine autorilor cre`tini74 ì care se refer la caracterul foarte specific al diferitelor tipuri de cntri sau al componentelor acestora (mod, ritm etc.) ca ì la influen\a pe care toate acestea le exercit asupra sufletului omului. Concep\ii apropiate pot fi ntlnite pn azi ì n cntarea rsritean, n diferite expresii sau accep\iuni75. n astfel de situa\ii, ca ì n multe altele, felul deosebit de selectiv n care teologia cre`tin a receptat ideile filozofice (n
Thodore Grold, op.cit., p.144 s.u. (tr.n.); de asemenea, la Hermann Abert, op.cit., se gse`te o prezentare amnun\it a concep\iilor antice despre ethos. Cp. (rezumativ ì cu o generalizare n direc\ia altor culturi antice) Eric Werner, The Sacred Bridge 74
n(spre) cea religioas este doctrina muzical a ethos-ului, convingerea adnc nrdcinat a tuturor vechilor civliza\ii c muzica este capabil s creeze (s influe\eze), la fel de bine ca ì s exprime, anumite emo\ii clar circumscrise. Fiecare tip de muzic, fiecare mod, are un ethos al su propriu, un caracter inerent cruia asculttorul i va rspunde (va reac\iona) ntr-un fel presupus definit ì invariabil.(tr.n.). 75 Evanghelos A.Moutsopoulos, Modal Ethos in Byzantine Music. Ethical Tradition and Aesthetical Problematic, n Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 32/7 (1982), p.3-6; v. spre ex., n legtur cu acest aspect al ethos-ului, n cntarea ì muzicologia romneasc a ultimului secol, la Ion Popescu-Pasrea, Principii de muzic bisericeasc-oriental (psaltic)..., p.27: n muzica bisericeasc, bucuria, ntristarea, tnguirea, durerea, patimile suflete`ti cat s fie exprimate ntr-un chip deosebit ì ntr-o anumit scar; de ex. durerea ì ntristarea trebuie s se exprime cu Ehul al VI-lea [...], Tnguirea, umilin\a, cin\a se exprim cu Eh.II [...]; iar Victor Giuleanu (n) op.cit., p.233 `.u., ntre altele caracterizeaz glasul al V-lea ca fiind unul din cele mai frumoase moduri bizantine - cu melodii de amploare ì inflexiuni modale deosebit de expresive [...] [care] prezint un plus de elan melodic, mai ales n variantele stihiraric ì papadic [...]. Pe fondul de interiorizare pe care l caracterizeaz cntarea stihiraric au fost create melodiile cele mai expresive ì mai rspndite ale modului plagal 5. Ele dau, n bun parte, personalitatea ì configura\ia distinct (s.n.) a acestui mod n contextul celorlalte - chiar ì fa\ de propriul su autentic - n repertoriul stihiraric al plagalului 5 ntlnindu-se modele de o frumuse\e artistic aparte.
The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I..., p.102: Rezultatul procesului de sublimare a gndirii magice
183
particular cele despre muzic, care aveau aplicare ì la cntarea liturgic) poate gsi un exemplu tipic la Sf.Vasile cel Mare, care n Omilia a III-a la Hexaemeron situeaz exact concep\ia antic despre muzica sferelor, artndu-i limitele n contextul viziunii revela\ionale cre`tine despre Crea\ie76. n general, chiar ì atunci cnd se poate vorbi despre preluri sau influen\e dinspre partea filozofic, estetic ì muzicologic, antic (pagn) sau contemporan (laic), ì la fel ca n cazul prelurii ì continurii mo`tenirilor muzicale sau liturgice precre`tine77, este vorba nu att de vreo noutate n form, ct de noutatea radical n Duh, (n care toate se nnoiesc), de cheia nou a piet\ii liturgice, profund schimbate n cre`tinism, ce prilejuie`te o nou lectur a celor vechi78 ì n care ì cntarea apare ntr-o lumin cu totul nou.
2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie filozofic ì realitate teologic
n cultul ortodox cntarea armonic ì-a fcut apari\ia doar n ultimele cteva secole, sub influen\a occidental, mai nti n Biserica Rus79, apoi ì n celelalte Biserici Ortodoxe80 (n Biserica
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.III)..., p.100 (PG 29,57). Cum ar fi cea iudaic - v. Eric Werner, The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.cit.(I...) ì vol.II, New York, 1984. 78 Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.99-103. 79 N.Trube\koi, Cntarea bisericeasc ortodox rus, Ort. XII (1960), nr.3 (dup Revista Patriarhiei din Moscova, 1959, nr.10-12), p.452-453. 80 Pentru o prezentare sintetic a introducerii cntrii armonice, n cursul ultimelor dou secole, n toate celelalte Biserici Ortodoxe (dup cea Rus), v. lucrrile deja citate ale lui Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)...; idem, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche...; idem, Das antik76 77
byzantinische und das modern-europische Erbe in der orthodoxen Kirchenmusik...
184
Ortodox Romn spre jumtatea secolului trecut81) extinzndu-se pn n secolul nostru ì n Diaspora ortodox, spre exemplu n Biserica Greac din America (dup 1940)82, fr ns a se impune exclusiv - cntarea monodic, tradi\ional, rmnnd s fie cultivat ì ea mai departe83. Introducerea cntrii armonice nu s-a fcut fr probleme, cel pu\in n Biserica Ortodox Romn, unde impunerii for\ate, de ctre domnitorul Alexandru Ioan Cuza84 - dup alte ncercri mai pu\in concludente85 - i-au urmat decenii de dispute aprige ntre moderni`ti ì tradi\ionali`ti, pentru ì, respectiv, contra cntrii armonice86. Mai trebuie observat ì faptul c, n general, cntarea monodic este forma originar a cntrii cre`tine, ì n Biserica Apusean muzica polifonico-armonic dezvoltndu-se abia dup nceputul mileniului al doilea87, ulterior (ì uneori paralel) coralului gregorian, monodic. Oricum, att ct a fost sau este nc prezent n cntarea liturgic ortodox - ì chiar n cntarea liturgic cre`tin n general aspectul muzical-armonic nu a cunoscut nici pe departe evolu\iile din muzica european, n legtur ì cu conceptul armonic tonal, de la sfrìtul secolului trecut ì n secolul nostru, care au dus la atonalism, serialism, aleatorism ì celelalte modernisme din domeniul
Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeasca la romni n secolul al XIXlea, partea II..., p.607 s.u. 82 Frank Harry Desby, The Modes and Tuning in neo-byzantine Chant..., p.379; vezi si Christos Vrionides, Byzantine Hymnology, The Divine Services of the Greek Orthodox Church, II ed., Massachusetts, 1980. 83 Pentru caracterul complex al rela\iei dintre cntarea monodic tradi\ional ì muzica armonic, este interesant faptul c o referire la aceasta din urm exista chiar n lucrarea, fundamental pentru evolu\iile cntarii psaltice, a lui Chrysanthe de Madythe, Theoretikon mega tes mousikes, Triest, 1832 (retip. Atena, 1977), 452-462 (p.218-222). 84 Decretul nr.101 din 18 ianuarie 1865, publicat n Monitorul.Jurnal oficial al Principatelor Unite Romne, nr.17, 23 ian.-4 febr.1865, p.89, col.II-III; v. ì Vasile Grjdian, Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti..., p.13-17. 85 Gheorghe Ciobanu, Valorificarea muzicii bizantine..., p.126. 86 Sebastian Barbu-Bucur, Axionul ngerul a strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak..., p.764-765; Nifon N.Ploe`teanu, op.cit., p.76. 87 George Blan, O istorie a muzicii europene..., p.45-47, 63.
81
185
muzical88. Din acest punct de vedere se poate spune c muzica coral ortodox a rmas n urma celei laice ì ajunge s comparm, spre exemplu, factura armonizrii cntrilor liturgice ortodoxe, realizate de D.G.Kiriak pe la sfrìtul secolului trecut ì nceputul secolului nostru89, cu realit\ile muzical-armonice neobi`nuite, de avangard, ale aceleiaì perioade, din crea\iile lui Schnberg, Debussy, Ravel, Stravinski etc. Pentru a ncerca desluìrea ra\iunilor liturgice ì teologice ale siturii cntrii ortodoxe vis-a-vis de aspectul muzical armonic, este necesar, mai nti, o oarecare lmurire a no\iunii de armonie n general - ce poate arunca apoi o oarecare lumin ì asupra sensurilor bogate ale armoniei n cadrul liturgic ortodox. Harmonia nsemna n greaca veche echilibru, potrivire ntre pr\ile unui tot, n\elegere, aranjament, iar prin extensiune semantic ì sunete melodice, mod muzical (o anumit succesiune de sunete). Din harmonia a derivat substantivul harmonike `tiin\a nln\uirii sunetelor succesive, deci `tiin\a melodiei. Trebuie precizat c vechii greci nu n\elegeau prin harmonia sau harmonik o nln\uire de acorduri muzicale (sens care are o vechime doar de cteva secole), ci [...] legile succesiunii sunetelor ì ale intervalelor, studiul modurilor muzicale ca succesiuni de intervale corespunznd logicii melodice (s.n.) [...]. Romanii [...] au preluat termenul harmonia cu acelaì n\eles90. Se poate deci remarca faptul c, deja originar, armonia avea att un sens mai general, categorial, cu un remarcabil poten\ial filozofic, aplicabil la numeroase realit\i, ct ì un sens mai special, strict muzical ì care se aplica la aspectul pur melodic, monodic, al cntrii. Ambele sensuri, cel general-filozofic ì cel muzical, au fost mereu prezente n istoria Bisericii, mbrcnd aspecte dintre cele mai variate.
Adrian Iorgulescu, op.cit., p.307 `.u. V. Sebastian Barbu-Bucur, D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor psaltice, GB XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705; idem, Axionul ngerul a strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak..., p.763-778; Alexander Sumsky, Studien zur
88 89
rumnischen Kichenmusik um 1900 - Dumitru Georgescu Kiriak und der neo-modale Stil, Gersau, 1986, p.115-244. 90 Dem.Urma, op.cit. (Acustic ì muzic, Bucure`ti, 1982), p.29.
186
Sfin\ii Prin\i, fcndu-se uneori ecoul cre`tin al unor idei mai vechi, puteau vorbi astfel despre felul armonios n care Dumnezeu a organizat ntregul univers. Sfntul Vasile cel Mare, demonstrnd unitatea ì concordan\a elementelor crea\iei, arta cum se face un cerc ì o hor armonioas (s.n.), toate de acord ì n n\elegere unele cu altele91. Sfntul Clement Alexandrinul, Sfntul Grigorie de Nyssa, Sf.Ambrozie, Fericitul Augustin, Sfntul Atanasie ì mul\i al\ii ntrebuin\eaz no\iunea armoniei ntrun mod asemntor92. i celalalt sens, doar muzical, al armoniei, putem spune c se pstrez pn astzi n cntarea ortodox - ncepnd cu antichitatea greac ì ntr-o succesiune continu, prin Bizan\ - ì anume n forma originar sau, oricum, apropiat, care se refer la melodie ì la `tiin\a nln\uirii sunetelor ntr-o melodie armonioas, dat fiind faptul c muzica specific, sau cel pu\in tradi\ional a Rsritului cre`tin a rmas cntarea monodic, deci melodic prin excelen\. Fr a ncerca o cercetare a eventualei geneze a vreunuia dintre cele dou sensuri prin derivarea din celalalt - fie prin extinderea sensului armoniei muzicale la alte realit\i (ceea ce i-ar fi adaugat un poten\ial filozofic), ori prin aplicarea potrivirii armonice generale la cazul particular al sonorului ì muzicii - totuì o observare a rela\iei dintre ele poate da sugestii interesante ì pentru perspectiva liturgic a cntrii biserice`ti. Un experiment cu origini aproape legendare, la care se refer majoritatea celor care au aprofundat problemele armoniei muzicale, este cel ntreprins cu monocordul de ctre Pitagora93, n urma observrii rela\iei muzicale, plcut auzului, dintre sunetele produse de ciocanele dintr-o fierrie94.
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.IV)..., p.116 (PG 29,92); cf. ì Thodore Grold, op.cit., p.75. 92 V. ibid.(Thodore Grold, op.cit.), p.74-76, 82 etc., unde sunt adunate mai multe mrturii n acest sens. 93 Dem.Urma, op.cit., p.28 `.u. 94 Ibid., p.94.
91
187
Cu ajutorul monocordului95 sau a altei construc\ii experimentale analoge (de ex. cu tuburi de diferite lungimi, ca n cazul orgii ì a instrumentelor de suflat) se poate stabili o coresponden\ ntre propor\iile simple (adica exprimabile prin mumere naturale simple - 1,2,3...) ale lungimii corzii luate n ntregime fa\ de pr\i ale ei (sau fa\ de alte corzi de dimensiuni propor\ionale), pe de o parte, ì consonan\ele sau impresia de consonan\ a sunetelor produse de coarda n ntregul ei, n rela\ie melodic (sunetele n succesiune) sau armonic (sunete produse simultan) cu cele produse de pr\ile ei sau de alte corzi, de dimensiuni diferite corespunztoare96, pe de alt parte. O privire aruncat asupra elementelor componente ale experimentului poate trezi deja o serie de ntrebri ndrept\ite. Apar no\iunile de propor\ie, numr, senza\ia de consonan\, sau, ntr-o sinonimie comun, de armonie, care toate pot fi asociate ideii de armonie. Se poate vorbi ì despre o propor\ie armonioas, de o armonie exprimabil numeric, matematic, cu toate sensurile ce s-au dezvoltat ulterior n istoria matematicii97, dar totdeauna, ì n ultim instan\, este vorba despre o asociere a senza\iei sau impresiei de armonie. O prim ntrebare este de ce anumite propor\ii, de obicei mai simple, ì nu altele dintre mrimi dau impresia de armonios ì, n particular, de ce rela\ia corespunztoare ntre sunete d aceeaì impresie? Sau mai nti impresia sonor a prut armonioas ì apoi a fost asociat, extins la mrimile vizibile corespunztoare, de exemplu, construc\iei monocordului, sau se poate vorbi ì despre o armonie doar plastic, vizual, pur ì simplu? Apoi mai este ì numrul98, care ca no\iune - ca abstrac\iune, idee sau construct mintal - poate strni de asemenea ntrebri referitoare la sensul ì fiin\a sa (subiect care depè`te ns cadrul acestui studiu).
Monocordul l folosea ì n secolul nostru un teoretician al cntrii psaltice (!), Stylianos Chourmouzios, n lucrarea sa O Damaskinos, din 1934, cf.Frank Harry Desby, op.cit., p.312 `.u. 96 La Dem.Urma, op.cit., p.128 `.u., gsim o descriere a construc\iei experimentale ì a concluziilor matematice; v. indicarea unei bogate literaturi n domeniu la ibid., p.519530 (Anexa II). 97 Ibid., p.310-312. 98 Ibid., p.375 `.u.
95
188
Astfel, n cazul armoniei muzicale, att fiecare element n parte - propor\ia dintre mrimile fizice, exprimat numeric, senza\ia de armonie - ca ì rela\ia dintre elemente pot constitui subiecte serioase de medita\ie. n plus, aceste ntrebri implic n mod necesar termenul lor mediu, comun, care este omul ì n care se unesc n mod att de uimitor toate aceste armonii att de deosebite - cele sensibile, vizuale ì auditive, mai artistice, cu cele numerice, mai ra\ionale ì mai `tiin\ifice. Rspunsul, aà cum s-a vzut n cursul istoriei, a putut fi eventual cel al unei generalizri filozofice, privind aspectul ontologic al armoniei universale, macrocosmice, cu un corespondent n aspectul armoniei microcosmosului uman, capabil de reflectare ì de rela\ie cu cel dinti99. n cadrul unei astfel de viziuni, orice echilibru, ì el armonic - sau dezechilibru, pna la anularea unuia dintre termeni - ntre cele dou aspecte, macro- ì micro-cosmic, este de asemenea posibil, n func\ie de felul definirii armoniei, adic fie poten\nd armonia interioar a omului, psihic ì subiectiv, exprimabil mai ales prin art ì n filozofiile umanului, fie avansnd n direc\ia obiectivrilor `tiin\ifice ì filozofice, considerate adecvate macrocosmosului. Acesta este locul diversit\ii, a sistemelor filozofice sau de tot felul, `tiin\ifice, artistice (estetice), politice etc., care structureaz fiecare o perspectiv cultural ì istoric asupra armoniei sau armoniilor lumii - lume care poate deveni uneori ì strin prin posibila sa impersonalitate, aà cum este cazul unor viziuni `tiin\ifice moderne. Armonia ì dobnde`te n toate aceste domenii un strlucitor statut de categorie filozofic. Dar orict ar putea fi de grandioas n sine aceast viziune macro- ì micro-cosmic totodat a armoniei100, ea este nemsurat
Sf.Grigorie de Nyssa, Comentar la titlurile psalmilor, PG 45,240-244, cf. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.427: Am auzit pe careva dintre n\elep\i, care vorbea despre firea noastr, c omul e o lume mic (s.n.) ce are n sine toate ale lumii mari (s.n.). Frumoasa ntocmire a tuturor celor din el este o armonie muzical (s.n.). 100 Ibid. (Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox...), p.428: Tot universul este o uria` muzic general (s.n.), format din nenumrate melodii ale pr\ilor, iar n om se reflect aceast muzic n mod deosebit prin afectivitatea lui con`tient.
99
189
depìt de ncadrarea armoniei n viziunea revela\ional, teologic, n care Dumnezeu cel atotputernic, Unul n Fiin\ ì ntreit n Persoane, este creatorul tuturor celor vzute ì nevzute, a lumii ì a omului - acesta din urm creat ntru demnitatea chipului ì asemnrii cu Dumnezeirea101 - iar armonia este o consecin\ fireasc, o ra\iune ì un simbol al n\elepciunii divine102. n perspectiva crea\ional, ì aspectul psihologic sau subiectiv al armoniei capt o dimensiune cu totul nou calitativ, dimensiunea duhovniceasc, n care armonia se desvrè`te n depìrea despr\irilor dintre obiectiv ì subiectiv103, dntre suflet ì lumea (sau fapta) vzut104, sau dintre nseì cele dinluntru ale omului105. i aceasta se ntmpl fie c este vorba de reflectarea sau rspunsul la diversitatea chiar a armoniilor de tot felul ale lumii ce mpr`tie 106, fie de legtura dintre pr\ile componente ale sufletului (mai `tiin\ific-ra\ionale sau mai sensibil/afectiv-artistice ì celelalte107) toate tinznd spre armonia desvrìt care se realizeaz
Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.109: Dac omul con\ine n el toate elementele din care se compune universul, nu aceasta este adevrata sa perfec\iune, titlul su de glorie. [...] Perfec\iunea omului nu rezid n ceea ce l asimileaz ansamblului celor create, ci n ceea ce l distinge de lume (cosmos), asimilndu-l Creatorului. Revela\ia ne nva\ c omul a fost creat dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu(tr.n.). 102 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.428 `.u.: Iar pentru c toat armonia (s.n.) aceasta negrit de variat ì totuì unitar are ca fctor, sau ca armonizator pe Dumnezeu, se poate spune c toat este n El din veci n mod virtual, deì El este mai presus de ea. Precum toate formele, cu frumuse\ea lor, sunt virtual n El, cel mai presus de forme, aà toate armoniile muzicale (s.n.) sunt n El, cel mai presus de ele. 103 Idem, Ascetica ì mistica ortodox, vol.II..., p.12 `.u. 104 Ibid., p.174: Fiin\a n normalitatea ei e o armonie ì armonia iradiaz lumin. Dar de normalitatea unei fiin\e \ine ì integrarea ei n ansamblul existen\ei. 105 Ibid., vol.I, Alba Iulia, 1993, p.90-92. 106 Ibid., p.85. 107 Ibid., p.92: n lumina acestei concep\ii (patristice - n.n.), am n\elege de ce inima
101
inima cuprinde n sine mintea, sau n\elegerea ì ra\iunea, cum cuprinde Duhul Sfnt pe Tatl ì pe Fiul. De asemenea n\elegerea cuprinde n sine inima, sau iubirea ì ra\iunea, iar ra\iunea, n\elegerea ì iubirea.
sau starea iubitoare a sufletului are n cre`tinismul ortodox ì o func\ie gnoseologic, iar n\elegerea adevrat a min\ii este totodat ì dragoste fa\ de ceea ce n\elege (s.n.). Duh este un aspect ì nos altul al aceluiaì suflet simplu. Duhul sau
190
prin unirea, pe ct este cu putin\, ntru unimea (unitatea) cea neamestecat a vie\ii dumnezeie`ti108. Aspectelor foarte particulare ì concrete ale armoniei monocordului lui Pitagora, la un capt al cugetrii omene`ti, i rspund la celalalt - care nu mai este doar un capt cele ale Iconomiei divine a Crea\iei ì Mntuirii. * n iconomia liturgic, ntr-o logic fireasc, orice simbol muzical armonic (la fel ca armoniile plastice, iconografice ì arhitecturale) pune n legtur cu realit\i mult mai importante ì mai nalte dect simplele semnifica\ii armonice pmnte`ti. Iar sensul, n\elesul ì ra\iunea de a fi a armoniei, sub toate aspectele posibile, ì are izvorul n armonizatorul desvrìt care este Dumnezeu109. De aceea, n Biseric, simbolul armonic-muzical care este cntarea liturgic, s-a dezvoltat ntr-o iconomie eclesial specific a Tradi\iei ortodoxe, creia nu totdeauna i putem gsi uòr traducerile discursive ì explica\iile ra\ionale - ea \innd adesea de domeniul cilor ascunse ì al ra\iunilor tainice, n\elese doar de credin\. Armonia cntrilor biserice`ti, n orice caz, nu-ì epuizeaz n\elesul prin vreo reducere la sensul muzical contemporan al termenului, care este mai mult tehnic ì indic, la modul general, doar simultaneitatea producerii mai multor sunete muzicale, ce pot fi organizate n acorduri sau structuri sonore mai complexe. Armonia cntrii bisericesti prive`te ndeosebi acordul su cu rosturile slujirii liturgice. n acest sens armonia va mbrca sensuri multiple ì lrgite, putndu-se vorbi, de exemplu, despre armonia duhovniceasc a slujbei, ce implic pe to\i cei ce particip la slujb, pe oameni ca ì puterile ngere`ti.110 Am amintit mai nainte valen\ele simbolice ale cntrii liturgice pe o singur voce, la unison, referitoare la capacitatea de a sugera unitatea111 - unitatea credincioìlor ntru unimea credin\ei ì ntru prtìa la unimea vie\ii n Hristos, la care suntem cu to\ii
108 109
Idem (Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae), Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.428. 110 V. n prezenta lucrare Cap.II.2.a. Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc. 111 V. n prezenta lucrare Cap.I.2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe.
Ibid., vol.II, p.149 `.u.
191
chema\i112. n legtur cu acest aspect trebuie observat c, ntre toate armoniile sonore (muzicale) posibile, unisonul (intervalul de prim) este cel mai consonant interval, cel mai perfect din punct de vedere armonic113. Cntatul liturgic al mai multor credincioì la unison nseamn astfel, ntre altele, men\inerea sau straduin\a mcar, la modul concret114, spre men\inerea n cea mai perfect armonie muzical - ca ì analogie corespunztoare, dac nu chiar ca ì un simbol (liturgic, n cadrul slujbei) al armoniei desvrìte care este unitatea. Cntatul la octava, n cazul cntatului la unison luat acesta deci ntr-un sens larg, care, la modul concret prive`te ì cntatul la octav al unor voci diferite ca registru, precum vocile de brba\i ì femei sau copii - nu e mai pu\in perfect armonic dect cntatul la unison(ul) propriu-zis. Se pot reaminti aici ì asocierile simbolice ale rela\iei dintre octav (ca ì intervalul pn la dublul sau jumtatea frecven\ei sunetului fundamental, interval ce sun la fel de perfect ca ì prima unisonului) ì octava considerat ca ì intervalul pn la al optulea sunet diatonic, de asemenea fa\ de sunetul fundamental. La fel ca ì n cazul Octoihului, mpr\irea octavei (ca interval produs de rela\ia cu jumtatea sau dublul corzii) n àpte intervale diatonice115, astfel nct al optulea sunet este repetarea la octav a celui dinti (repetare n virtutea consonan\ei perfecte a celui de al optulea
Cp. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.429: n felul acesta ntelegem cum cntarea comuna n biseric (de obicei pe o voce - n.n.) e ì ea un mijloc prin care se restabile`te armonia fiin\elor umane n Hristos, sau se nainteaz spre o tot mai mare unitate n Hristos, care va
112
ajunge la desvrsire n via\a viitoare, cnd oamenii vor slavi pe Dumnezeu n mod nencetat mpreun cu ngerii, ntr-o desvrìta armonie (s.n.) ntre ei, cnd n toat crea\iunea va fi restabilit imnul netulburat de laud nal\at lui Dumnezeu. 113 De aceea, din punctul de vedere al unui evolu\ionism artistic, primele dou rapoarte (1/1 ì 1/2, considernd frecven\e n loc de lungimi de coard) sunt cele mai simple, dar nu duc la nimic; unisonul ì octava sunt drumuri nchise, fundturi acustico-muzicale (s.n.), cf. Dem Urm, op,cit., p.377. 114 n realitate este vorba despre o (h)eterofonie, n care vocile merg mpreun chiar fr a respecta precizia univocal a cntrii gregoriene, ntr-o bog\ie (implicit armonic) a numeroaselor aproxima\ii melodice datorate oralit\ii ì uneori spiritului improvizatoric, creator, al cntrii Rsritului, cf. Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.28. 115 Care structureaz scara ce st la baza sistemului de moduri sau glasuri biserice`ti att apusene, ct ì rsritene.
192
sunet cu cel dinti, cele doua sunete aflndu-se la dublul sau jumtatea frecven\ei unul fa\ de cellalt), pare s fie ì ea n legtur cu semnifica\ii simbolice strvechi, pstrate n cre`tinism116. i tot n legtur cu semnifica\iile simbolice ale cntrii liturgice ortodoxe - dincolo de aspectul armonic n sensul contemporan al armoniei, al simultaneit\ii sau verticalittii sonore muzicale ì pstrndu-ne n sensul stravechi, pur melodic, al armoniei, care este ì cel al cntrii ortodoxe tradi\ionale, pur melodice, de origine bizantin - n tratatele teoretice referitoare la cntarea bizantin isonul, adic repetarea sau men\inerea aceluiaì sunet ì care este, ntr-un fel, echivalentul melodic al primei armonice, cel ce men\ine linia melodic ntr-o unitate desvrìt, dincolo de tensiunile armoniei melodice, (isonul deci) este numit nceputul, mijlocul, sfrìtul ì adunarea tuturor semnelor (psaltichiei - n.n.)117. Mai este considerat ì ca un rege ntre semne ì chiar ca un chip al Treimii118 ì aceasta nu numai n privin\a nota\iei n sine, ci ì a melodiei nsì119 - ceea ce astzi poate prea destul de curios, dar ntr-o perspectiv simbolic, sau cel pu\in alegoric, n care cei vechi excelau, lucrurile sunt mult mai motivate. nc o treapt pe scara esen\ializrii simbolice a armoniei liturgice sonor-muzicale duce, dincolo de sunetul cel unu al isonului, la depìrea ì a acestei minime tensiuni sonore n tcerea, pacea sau lini`tea fizic, de lips a sunetului, dar cu asocierile simbolice sau alegorice corespunztoare120, n care se na`te orice sunet ì orice cuvnt cu n\eles121, aà cum este ì n cazul cntrii liturgice.
Eric Werner, The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) - A Study in Musical Symbolism..., p.218-223. 117 Filothei sin Agi Jipei, Psaltichia rumneasc, ed.Sebastian Barbu-Bucur, vol.II: Anastasimatar..., p.65 (mss.f.68), transcrierea la p.113. 118 Die Hymnen des Sticherarium fr September, bertragen von Egon Wellesz, MMB Serie transcripta, Vol.I, Copenhague, 1936, p.XVIII. 119 Egon Wellesz, op.cit., p.290. 120 V. n prezenta lucrare Cap.II.2.e. Mistic ì apofatic n cntarea liturgic, despre ntunericul divin ì tcere. 121 Sf.Vasile cel Mare, Omilia a III-a la cuvintele: Ia aminte la tine nsu\i..., p.365 (PG 31,200): Dac e tcere adnc ì lini`te, cuvntul popose`te n urechile
116
193
* ntr-o concluzie general la aceast problem se impune cu insisten\ faptul c n cntarea bisericeasc ortodox ì armonia mbrac sensuri corespunztoare simbolismului liturgic, ce ì au concretizarea mai ales n forma monodic tradi\ional ì care depèsc accep\iunile limitative, tehnice, ale armoniei muzicale dezvoltate mai ales n Apus de-a lungul ultimului mileniu.
3. Problema instrumental
n cultul Bisericii Ortodoxe nu se folosesc instrumentele muzicale - sau cel pu\in, nu n sensul folosirii lor curente. Este adevrat c exist clopotul ì toaca, ì uneori clopo\elul de altar, dar se poate observa c, de regul, acestea se folosesc n afara spa\iului liturgic propriu-zis - clopotele sunt n clopotni\, iar toaca se bate n fa\a sau n jurul bisericii - ì, de asemenea, n afara timpului slujbei, cel mai adesea naintea acesteia. Folosirea clopotului sau a clopo\elului n interiorul slujbei, de ex. n anumite momente ale Sfintei Liturghii, se limiteaz la semnale de aten\ionare sau de marcare a acelor momente. De asemenea, unele procesiuni, festivit\i, nmormntri (prohodiri) sunt acompaniate, n anumite momente, de sunetul clopotelor122. Totuì, n general, folosirea instrumentului are un caracter de excep\ie123 sau cu totul secundar124, eventual facultativ, ì oricum, n aceste cazuri muzica instrumental se reduce la cteva semnale sonore.
asculttorilor ca ntr-un port lini`tit ì nebntuit de vnturi [...]. Face\i aàdar, prin tcere, lini`te cuvintelor mele. 122 Despre tipicul folosirii clopotelor, v. Tipic bisericesc..., p.290-292. 123 V.Irenus Totzke, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche..., p.137 `.u. 124 Caracterul excep\ional sau secundar al folosirii instrumentelor muzicale n cultul cre`tin este evident, fie c este vorba de men\ionri aproximative din primele secole ca, spre ex., la Sf.Ioan Gura de Aur, In Ps.149,3, cf.Thodore Grold, op.cit., p.124, fie n cazul folosirii, mai ales cu rol ritmic, a unor instrumente de percu\ie (trianglu,
194
* Dar exist - ì a existat de la nceputurile cre`tinismului, dup cum vedem din numeroasele mrturii patristice125 - o problem a folosirii (sau nefolosirii) instrumentelor muzicale n cultul cre`tin. Sau cel pu\in n cazul folosirii limitate, ca n Biserica Ortodox, care folose`te clopotele ì toaca, lucrurile se pot reformula n sensul msurii n care pot fi ntrebuin\ate, asociate cultului, instrumentele muzicale. Problema a rmas mereu n actualitate126 din cteva motive care este interesant a fi men\ionate. n primul rnd, instrumentele muzicale sunt ì au fost permanent prezente n muzica majorit\ii religiilor - avnd adesea func\ii rituale sau fiindu-le asociate origini mitice (divine)127 - ca ì n toate muzicile cu caracter laic, profan128. Pe un plan mai practic, la marile festivit\i, laice sau religioase, n spa\ii mari, deschise (n aer liber), s-au putut observa concret o serie de calit\i sonore (tehnice) ale unor categorii de instrumente. Mai ales instrumentele de percu\ie (tobe, timpane, talgere etc.) ì cele de suflat (trompete, trmbi\e), prin tria sunetului lor pot servi la (co)ordonarea ritmic a mul\imilor, de ex, n cazul procesiunilor, sau la transmiterea de semnale puternice, acolo unde vocea omeneasc singur era prea slab sau unde mai multe voci nu puteau fi coordonate prin gestica dirijoral din cauza distan\ei ì ntrzierii sunetului, a marii mul\imi sau a altor factori obiectivi. Este de remarcat faptul c ì n Bizan\ orga, spre exemplu, era folosit pentru semnale n cadrul unor procesiuni ce puteau
talgere) n Biserica Copt actual (vechi-oriental), deci n zona rsritean, mai apropiat de Ortodoxia propriu-zis, cf. Ireneus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.220. 125 Thodore Grold, op.cit., p.123-134 (cap. Instrumentele muzicale) grupeaz multe din aceste mrturii (Sf.Clement Alexandrinul, Atanasie, Vasile cel Mare, Ioan Gur de Aur ì al\ii), majoritatea clar mpotriva folosirii instrumentelor de ctre crestini; v. ì p.180-190 (cap. Instrumente reale sau instrumente imaginare ?). 126 Pr.Prof.Gh.oima, op.cit., p.93-100 (cap.XI Daca muzica instrumental poate indeplini vreo func\ie cultic cre`tin). 127 V., la modul general, Encyclopdie des musiques sacres, vol.I, Paris, 1968; sau Curt Sachs, The History of Musical Instruments, ed.II, London, 1942, p.25, 34. 128 Lucrul este evident pentru orice Istorie a muzicii.
195
porni chiar din biseric, dar totdeauna n afara timpului ì spa\iului cultic al Bisericii129. Astfel nct, problema instrumentului muzical s-a men\inut, pn la urm, n legtur cu ncadrarea sa n economia (sau iconomia) cultic, n slujbele Bisericii. n vremurile mai noi, argumente n favoarea ncadrrii instrumentelor n cult vin n special din direc\ia celorlalte mari confesiuni cre`tine, care le folosesc n cadrul cultului lor, cea catolic (unde mai ales orga ì-a c`tigat, de-a lungul timpului, un loc privilegiat130) ì cea protestant - muzica instrumental atingnd uneori culmi artistice ì spirituale greu de contestat, cum este, spre exemplu, cazul crea\iei lui J.S.Bach131. Mai poate fi amintit ì aspectul muzicii ì muzicologiei culte, mai ales occidentale, uneori cu o mare ncrctur de idei, dezvoltate n ultimele cteva secole132 ì care, datorit mai ales massmediilor actuale, a cunoscut o att de mare rspndire, pn ntr-att nct se poate crea cteodat impresia c muzica instrumental ar putea fi folosit ì n cultul Bisericii, la fel cum este de altfel folosit n multe alte situa\ii festive, ceremoniale. Dar este vorba de o muzic culta, cultivat, ì nu cultica, ci laic - cel mult para-cultic, dac lum n considera\ie tot ceremonialul ce nso\e`te desfùrarea unui concert sau spectacol muzical. Dintr-un alt punct de vedere, n ultimele cteva secole (aproximativ din sec.al XVIII-lea), instrumentul muzical ì-a facut apari\ia din ce n ce mai insistent n domenii imediat apropiate cultului ortodox - ba chiar se poate spune c uneori, ntr-un mod insidios, ì n interiorul cultului, n cadrul cntarii liturgice. Astfel Gheorghe oima remarca faptul c n cazul jocurilor133 complexe de clopote134, acordate n aà fel nct s
Egon Wellesz, op.cit. (A History of Byzantine Music and Hymnography...), p.105109, 366. 130 Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.173. 131 Winfried Kurzschenkel, op.cit., p.22-32. 132 Dintr-o bogat literatur, v. spre ex. doar lucrarea lui George Blan, Muzica ì lumea ideilor, Bucure`ti, 1973. 133 De remarcat faptul c n Apus, unde instrumentul ì-a gsit o mai ntins utilizare n cultul cre`tin, s-a pstrat distinc\ia (terminologic) ntre a cnta la un instrument play, jouer, spielen (oarecum a juca) - ì a cnta vocal - chanting, chant, Gesang; cp. Thrasybulos G. Georgiades, Sakral und Profan in der Musik (1960)..., p.100.
129
196
poat reproduce unele melodii ì manevrate mecanic sau electric, sar putea vorbi deja despre o folosire muzical-instrumental a lor n cadrul slujbelor135. De asemenea, frecventele pr\i de cor mut, care nso\esc pe cte un solist (n cntarea bisericeasc coral armonic - n.n.), nu sunt oare asemntoare unor acompaniamente instrumentale ? Cnd nu produce cuvinte, ci numai sunete vocalizante, sau nazale, prin ce se deosebe`te organul vocal uman de un instrument muzical, dect prin timbrul su carnal ì prin faptul c este manevrat de voin\a noastr ceva mai direct.136 i n domeniul predrii ì teoriei psaltichiei tradi\ionale (pur vocale), instrumentele de un fel sau altul au ocupat un loc uneori destul de important. Se uit adesea c Hrisant de Madit, principalul creator al sistimei celei noi (reforma care-i poart numele, hrisantic, ì pe care a realizat-o mpreun cu Grigorie Protopsaltul ì Hurmuz Hartofilax la nceputul secolului trecut137) a folosit n Mega Theoretikonul138 su, pentru definirea acustic a intervalelor diferitelor ehuri, instrumentul cu corzi de origine oriental numit pandoura139, la care se pare c excela - ca ì al\i protopsal\i ce cntau la diferite instrumente orientale (!) - ì pe care l ì recomanda, alturi de ney (un instrument de suflat din familia flautelor sau a fluierelor, de asemenea de origine rsritean, pe care se puteau ob\ine ì intervale mai mici de un semiton140, deci era adecvat microtoniilor cntrii psaltice). ncepnd cu anul 1881, Patriarhul Joachim III a nsrcinat o comisie de speciali`ti cu stabilirea unor parametri ct mai preciì ai cntrii psaltice; se poate spune c se urmarea un fel de standardizare a bazei tonale, a tempo-urilor - prin folosirea
Se poate observa de asemenea c, ntr-o reciprocitate a folosirii sale biserice`ti, clopotul apare ì ca instrument muzical n cadrul orchestrei simfonice, v. Dic\ionar de termeni muzicali..., p.102. 135 Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.97 `.u. 136 Ibid., p.98 `.u. 137 Titus Moisescu, nceputurile tiparului muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann)..., p.84; Gheorghe Ciobanu, Teorie,
134
practic, tradi\ie - factori complementari necesari descifrrii vechii muzici bizantine..., p.130. 138 Chrysanthe de Madyte, op.cit. 139 Cf.Frank Harry Desby, op.cit., p.95 `.u. 140 Ibid., p.227.
197
metronomului (!) - ì a textelor cntrilor. Aceast comisie cuprindea mai mul\i muzicieni care cuno`teau bine att muzica european occidental, ct ì pe cea rsritean - spre exemplu, dintre ace`tia Eustratios Papadopoulos era psalt, pianist ì violonist - ì a construit un instrument muzical special, numit psalterion, cu ajutorul cruia octava era mpr\it n cele 72 (n practic doar 36, de fapt) de intervale necesare definirii tuturor tipurilor de scri folosite n cntarea psaltic, corectndu-se unele imperfec\iuni ale sistemului lui Hrisant141. Psalterionului i-au urmat alte instrumente, cu func\ii asemntoare, numite harmonium sau phthongometron (msurtor de tonuri)142. S-ar putea da ì alte exemple143. n Biserica Ortodox Romn, doi dintre cei mai importan\i sus\intori ai cntrii psaltice tradi\ionale, tefan(ache) Popescu n a doua jumtate a secolului trecut144 ì Ion Popescu-Pasrea n prima jumtate a secolului nostru145 au fost ì buni violoni`ti, folosind vioara n predarea psaltichiei. Exemplele s-ar putea nmul\i ì datorit faptului c foarte mul\i dintre cei care s-au ocupat de muzica bisericeasc ortodox au venit n legtur ì cu problemele muzicii instrumentale n accep\iunea apusean, n contextul circula\iei culturale caracteristice ultimelor secole146. Cu toate acestea, instrumentele muzicale nu ì-au gsit locul n cultul Bisericii Ortodoxe, aà cum ì-au gsit n alte confesiuni cre`tine ì un teolog ortodox putea rezuma cteva dintre motivele serioase, de natur teologic, ale acestei situa\ii, artnd cum slujitorii biserice`ti (le collge sacerdotal) ì credincioìi formeaz un singur corp liturgic n care fiecare ì ndepline`te
141 142 143
Despre Stylianos Chourmouzinos ì folosirea de ctre el a monocordului (n secolul nostru) am amintit n subcap. anterior, (III.)2. Harmonia - concept muzical-tehnic,
144
Ibid., p.247-254. Ibid., p.274.
Univ.), 1983, tez de lic.dact., notele bibl. 7 ì 8. 145 tefan Berechet, op.cit., p.19, cf. Paraschiv Florian, op.cit., notele bibl. 5 ì 6. 146 Spre ex. Preotul Prof.Gheorghe oima, autorul lucrrii adesea citate n acest studiu, Func\iunile muzicii liturgice (Sibiu, 1945) a fost ì un cunoscut compozitor de muzic simfonic.
categorie filozofic ì realitate teologic. tefan Berechet, Figuri de dascli, Iaì, 1941, p.21-22, cf. Paraschiv Florian, Protopsaltul Ion Popescu-Pasrea - 40 de ani de la moarte, Bucure`ti (Instit.Teol
198
func\ia sa caracteristic. Aceast unitate uman explic de ce Ortodoxia nu a admis niciodat folosirea n Biserica a instrumentelor muzicale, a sunetelor fr cuvinte, deoarece s-a socotit tocmai c doar vocea omeneasc (este) singura care ì poate asuma demnitatea de a rspunde (seule peut revtir la dignit de rpondant) Cuvntului lui Dumnezeu, iar corul care cnt ntrun dingur duh (d'une seule me) este cea mai adecvat expresie a Trupului, unit cu corul ngerilor147.
a. Instrumentum
Pentru aprofundarea n continuare a problemei ì reliefarea unui concept al instrumentului muzical n cadrul vie\ii liturgice ortodoxe, o prim etap ar fi aprofundarea teologic a conceptului de instrument n general, deoarece foarte uòr se poate observa faptul c instrumentul muzical este doar un caz particular ntre instrumentele - sau uneltele, ntr-o sinonimie acceptabil148 folosite de om. Folosite de om trimite ns la raportul omului cu aceste instrumente-unelte, raport ce se circumscrie problemei mai generale a tehnicii149 ì a raportului omului cu aceasta. n general, culturile ì civliza\iile istorice prezint ì un aspect instrumental-tehnic, ce prive`te n special ac\iunea omului asupra materiei - ntr-un fel manipularea acesteia. Chiar dac tehnica-tehnologia poate mbrca un caracter mai abstract, teoretic, n defini\ia sa - ca ansamblu de procedee [...] abilitate (savoirPaul Evdokimov, L'Orthodoxie, Delachaux et Niestl, 1959, p.240, cf. Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.169. 148 Instrumentum nseamn unealt n limba latin, iar n dic\ionare, adesea, cei doi termeni, instrument ì unealt, sunt defini\i foarte asemntor: Instrument 1.Obiect fabricat, servind la o munc, la o opera\ie [...], cf. Grand Larousse Universel, tome 8, Paris, 1991, p.5618, col.III-5619,I; Unealt - 1.Obiect fabricat, utilizat [...] pentru a realiza o opera\ie determinat, 2.Element al unei activit\i, care nu este dect un mijloc, un instrument (s.n.), cf.Ibid., tome 11, p.7696, col.III-7697,I (tr.n.). 149 Tehnica se asociaz cu instrumentul-unealta mai ales ca ì Tehnologie: 1.Studiul uneltelor [...] 2.Ansamblu de unelte [...] cf. Ibid., tome 14, p.10090, col.II (tr.n.).
147
199
faire)150, studiu [...] ì teorie general a tehnicilor (n cazul tehnologiei)151 - legtura cu latura practic [...], cu uneltele ì materialele152 o ancoreaz n material. Asemntor, chiar `n cazul tehnicilor spirituale, ntlnite n diferitele culturi ì religii, este vorba, cel pu\in n fazele de nceput, (ì) de o ac\iune asupra trupescului omului, asupra aspectului sau material - prin ascez sau alte tehnici fizice prezente n ini\ieri, yoga etc.; n ultim instan\, ucenicii se mprtèsc de cele ale nv\torului n stare trupeasc fiind ì prin cuvnt sonor, trupesc, manifestat fizic, acustic. Teologic ì biblic, primul act instrumental-tehnic al omului, n sensul mai comun al manipulrii materiei, coincide cu primul act men\ionat scripturistic al libert\ii omului dup cderea prin pcat: dup ce Adam ì Eva, femeia lui, au mncat din rodul pomului oprit atunci li s-au deschis ochii la amndoi ì au cunoscut c erau goi, ì au cusut frunze de smochin ì ì-au fcut acoperminte (Fac.3,7). Prima carte a Vechiului Testament ne mai spune c, dintru nceput a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l fcuse ì l-a pus n grdina cea din Eden, ca s-o lucreze ì s-o pzeasc (Fac.2,15). Dar lucrul omului nainte de cdere mbrca cu totul alte aspecte. Omul se mi`ca n libertatea ascultrii de porunca dumnezeiasc de a nu mnca din pomul cuno`tintei binelui ì a rului (Fac.2,17). Libertatea omului avea oarecum, n termenii ace`tia, un caracter dialogal - poruncii dumnezeie`ti, omul urmnd s-i rspund, pozitiv sau negativ. La fel, ì lucrul omului avea un caracter dialogal. Cuvantului creator al lui Dumnezeu i rspundea cuvntul omului, ce numea, (re)cuno`tea cele create de Dumnezeu: i a zis Domnul Dumnezeu: Sa fie [...] (Fac.1,3 `.u.), pentru ca mai apoi Domnul Dumnezeu, Care fcuse din pamnt toate fiarele cmpului ì toate psrile cerului, le-a adus la Adam, ca s vad cum le va numi; aà ca toate fiin\ele vii s se numeasc precum le va numi Adam [...]. i a pus Adam nume tuturor [...] (Fac.2,19-20).
Ibid., p.cit., col I. Ibid., col.II. 152 Ibid., col.I `.u.
150 151
200
Nu doar la modul general s-a pstrat amintirea acestei conlucrri a lui Adam cu Dumnezeu, ci chiar cuvintele lui Adam sunt men\ionate biblic la numirea femeii, pe care Dumnezeu a facut-o din coasta lui Adam: i a zis Adam: Iat acesta-i os din oasele mele ì carne din carnea mea; ea se va numi femeie (Fac.2,23)153. Aàdar, nainte de cdere lucrarea omului era n Cuvnt, n Cuvntul lui Dumnezeu (sub toate aspectele) ì n comuniune cu Dumnezeu - ì libertatea, ì lucrul omului avnd un caracter dialogal, teandric (sau teantropic). Dupa cdere, omul (ì) ia singur ini\iativa coaserii ve`mintelor de frunze, instrumentul de acoperit goliciunea, fr vreun dialog cu Fctorul su. Acesta este un fapt important pentru semnifica\iile actului tehnic uman: deja omul e singur; n homo faber mai apare doar homo, omul face singur, fr dialog cu Dumnezeu, fr Cuvntul lui Dumnezeu, fr cuvnt. Implicit toate tehnicile sunt suspecte de magie154. Cderea omului con\ine n sine - ì pentru prima oar men\ionat scripturistic - facutul gol (de cuvnt) al omului: femeia, socotind [...] a luat [...] ì a mncat ì a dat brbatului su ì a mncat ì el (Fac.3,6)155. Singurtatea vis-a-vis de Dumnezeu a omului n lucrarea lui - devenit tehnic, indiferent (neutr) ì material - s-a manifestat ì n ncercarea sa istoric de a-ì ameliora starea vie\ii pmnte`ti, de a ocoli suferin\a ì a ntrzia moartea, mai ales (ì uneori doar) prin tehnic, n timp ce monahii, asce\ii cre`tini, care caut cu tot deadinsul refacerea comuniunii cu Dumnezeu, ncearc mereu s-ì reduc partea tehnic, material ì lumeasc, a vie\ii pmnte`ti. Dar ncrederea omului n instrumentele tehnice ascunde ì alte implica\ii. Omul, chiar fcut dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu (Fac.1,26), rmne totuì doar o creatur. Fiind vorba de
Pentru rela\ia dintre tehnica ì comuniune ce va fi abordat n continuare, poate fi semnificativ ì faptul c prima lucrare concret men\ionat a omului, numirea femeii, n cadrul conlucrrii divino-umane, a fost o lucrare spre plinirea omului prin comuniune: Nu este bine s fie omul singur [...] (Fac.2,18). 154 Mircea Eliade, op.cit., vol.I, ed.II, Bucure`ti, 1991, p.170. 155 Referitor la ruperea comuniunii prin pcat, ar putea fi interesant de aprofundat ì rela\ia ntre a lua ì a da, n legtura cu comuniunea, aceasta din urm nseamnnd mai mult a fi n comuniune dect a avea, prin a lua ì a da.
153
201
o ncredere a omului n sine nsuì numai ì n faptele minilor sale, tehnica doar omeneasc nseamn o nchidere (prin ncrederea doar n ceea ce e creat) n imanent, care este esen\a oricarei idolatrii156. Accesul la transcendent, ce se poate face doar prin venirea acestuia n ntmpinarea omului, cere n acelaì timp ì deschiderea omului spre transcendent, ce \ine de esen\a oricarei Liturghii autentice, care reface comuniunea dialogal originar. Altfel este deschis calea catre insuficien\a falselor transcenden\e spirituale ale unor divinit\i (zeit\i) secunde, demonice prin ruperea legturii cu adevratul Dumnezeu. n cazul mijlocirii de ctre duhuri secundare a transcenden\ei, ngerul este angelos, sol, vestitor, doar n msura n care este sol al voii ì realit\ii dumnezeie`ti, cu care este n comuniune - altfel el este diavol. n felul acesta, orice cult, ca ì eventualele derivate de factur cult-ural, inclusiv cele tehnice, fr dialogul cu Dumnezeu - n Biseric prin Harul Duhului Sfnt - alunec inevitabil spre idolatrie. Iar ac\iunile omului, care cer cuvintele dialogului necesar al omului cu Fctorul su, dac sunt goale de legtura cu Dumnezeu, tind s se abat spre magie. Acesta este ì unul dintre motivele pentru care Biserica, cu foarte rare excep\ii, a refuzat de timpuriu folosirea instrumentelor muzicale n cult: ele erau folosite pe scar larg, ì cu urmri considerate nefaste pentru via\a cre`tin, n pompa satanic a cultelor pagne, idolatre157. Este necesar ì distinc\ia (pe de o parte) ntre operarea cu materia - n general ac\iunea omului n trup, ce include ì instrumentul tehnic - care, la fel ca ì materia n sine, nu este neaprat un ru n sine ì (pe de alt parte) mentalitatea, sau, mai bine zis aspectul spiritual negativ care nso\e`te ì uneori determin aceast activitate material, desfùrat n orizontul creatului. Distinc\ia poate fi facut n felul n care, spre exemplu, Sf.Maxim Mrturisitorul deosebea pmntul blestemat n faptele lui Adam (s.n.) [care] este trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele lui, adic prin patimile min\ii lipit de pmnt, la nerodirea virtu\ilor,
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei..., p.431 `.u. 157 Egon Wellesz, op.cit., p.91 `.u.
156
202
care sunt fapte ale lui Dumnezeu158 de ra\iunile lucrurilor, ntocmite nainte de veacuri n Dumnezeu [...] [astfel nct] din contemplarea n\eleapt a crea\iunii (s.n.) desprindem ra\iunea care ne ilumineaz cu privire la Sfnta Treime, adic la Tatl, la Fiul ì Duhul Sfnt [...]. Cci nsì zidirea ì strig prin fpturile din ea ì ì veste`te celor ce pot s aud cu mintea cauza sa, preamrind-o n chip ntreit, descoperind adic pe Dumnezeu ì Tatl ì puterea lui negrit ì dumnezeirea, sau pe Fiul Su cel unul nscut ì pe Duhul ceu Sfnt (Ps.18,2)159. Tot la nivelul spiritual al mentalit\ilor, instrumentul poate fi regsit ì n forme mai abstracte, fr legtur direct cu materialul, de pild ca ì instrumentalism - definit ca doctrin filozofic considernd ideile ì teoriile ca ì unelte necesare ac\iunii160. i nsì ambi\ia (de fapt iluzia) explicrii sau descrierii lumii doar prin concepte filozofice, `tiin\ifice etc.161 - conceptualismul matematic ocupnd un loc privilegiat prin generalitatea valen\elor sale instrumentale - ascunde un obiectivism (sau obiectualism) de tip instrumental, n care omul, n mod egoist, deci ptima`, prin abstragerea din comuniune, opereaz doar cu obiecte materiale sau spirituale, aflate la discre\ia sa, eventual n sisteme filozofice, `tiin\ifice, chiar teologice. De fapt, patima are prin fire de-a face numai cu obiecte, iar pe acestea le caut numai pentru c pot fi complet sub stpnirea eu-lui, la discre\ia lui. Dar obiectele sunt prin firea lor finite, att ca izvoare de satisfac\ie, ct ì ca durat, trecnd uòr n neexisten\, prin consuma\ie. Chiar cnd patima are nevoie ì de persoana uman pentru a se satisface, o reduce ì pe aceasta tot la caracterul de obiect, sau vede ì folose`te din ea numai latura de obiect, scpndu-i adncurile indefinite ascunse n latura de subiect.162
Sf.Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie..., p.30 (PG 90,277). Ibid., p.45 `.u. (PG 90,293-296). 160 Grand Larousse Universel, tome 8..., p.5619, col.I (tr.n). 161 Aici ì gse`te locul ì concep\ia medieval despre cele trei feluri de muzic: musica mundana - ce se raporteaz la ntregul univers, humana - ce \ine de natura omului (n special vocal) ì instrumentalis, ce prive`te instrumentele ì care ar putea aprea ca ì sintetiznd, unind caracteristici ale celorlalte dou - v. rezumativ la Thodore Grold, op.cit., p.171. 162 Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox, vol.I..., p.68; v.ì p.73: Aproape orice patim caut s reduc pe semeni la treapta inferioar a unor obiecte.
158 159
203
Reduc\ionismul poate opera aàdar nu doar asupra lumii nensufle\ite (aceasta fiind mai uòr reductibil la formule, eventual matematizate, ce pornesc de la cuvntul explicativ, dar se autonomizeaz apoi ca ì abstrac\ii, pn la uitarea originii lor verbale). El se poate aplica, mai mult sau mai pu\in permis, ì persoanei umane - sau omului n general, explicat (mai mult sau mai pu\in) mecanic, fizic, biologic, psihologic etc. ì apare chiar ì n alunecarea nspre suficien\a explicrii sistematice a realit\ilor dumnezeie`ti, ceea ce i s-a reproàt viziunii de tip scolastic. Cele dumnezeie`ti nsa, n realitatea lor spiritual, sunt ireductibile. n general, reduc\ionismul cantitativ ì repetitiv al formulei, ngduit oarecum monotoniei nensufle\itului, nu mai este aplicabil aspectului calitativ de natur spiritual al fiin\ei sau persoanei ì nesfrìtei druiri nemonotone a Tainei lor163.
b. Sensul liturgic al instrumentului

Atunci cnd am vorbit despre simbolul liturgic164 am amintit numeroasele corela\ii ì sensuri ale no\iunii de simbol. Mai ales n legtur cu simbolurile formulelor, eventual matematice, se poate atribui ì simbolului un anume redu\ionism, n sensul n care, la modul foarte simplu, un singur simbol poate fi asociat la att de multe alte lucruri. Trecnd peste faptul c n formule simboalele capt ceva din sensul semnului - avnd de multe ori un caracter special, chiar specializat, ì exprimnd de obicei idei rezultate dintr-un proces de abstractizare - trebuie observat c aparen\a eventual de reduc\ionism al simbolului religios-liturgic nseamn cu totul altceva. i anume, n acest caz este vorba de o recapitulare, n sensul recapitulrii svrìte n Iisus Hristos - ca toate sa fie iarì unite (recapitulate anakefalaiosasthai) n Hristos, cele din ceruri ì cele de pe pmnt toate ntru El (Ef.1,10). Astfel nct despre un reduc\ionism propriuzis al simbolului s-ar putea vorbi numai daca simbolul ar fi redus doar la semn sau alegorie, metafor, figur de stil etc. - ncetnd ns, n aceasta situa\ie, s mai fie simbol.
163 164
Idem, Teologia Dogmatic Ortodox, vol.I, Bucure`ti, 1978, p.13. V. n prezenta lucrare Cap.I.2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe.
204
n cadrul liturgic ortodox, n slujbele Bisericii, simbolul liturgic este mult mai mult ì chiar altceva dect un instrument, eventual conceptual. Sau altfel spus, dac totuì am vorbi despre instrumentul simbolic, adic despre simbol ca instrument liturgic, atunci nsuì instrumentul capt cu totul alte n\elesuri.
c. Cuvntul ca instrument
Aà cum am putut vedea, izvorul vie\ii liturgice cre`tine este treimic165, cu un accent specific asupra Cuvntului lui Dumnezeu. n ordinea revela\ional, se poate spune c Instrumentul Dumnezeiesc al Crea\iei ì Mntuirii este nsuì Cuvntul lui Dumnezeu, ipostaziat n Persoana Treimic a Fiului. Iar n slujbele, n Liturghia Bisericii, Cuvntul - n Duhul Sfnt actualizeaz istoria Mntuirii. n jurul Cuvntului ntrupat n slujb se adun, se explic, se organizeaz ì devin ceea ce sunt toate componentele simbolice ale slujbei166. Cuvintele liturgice, icoane ale Cuvntului Dumnezeiesc (pe Cuvntul cel Preanalt din cuvntul Lui cunoscndu-L167), lumineaz n primul rnd realitatea tuturor celorlalte simboale, ì prin ele ale tuturor lucrurilor n general, situndu-le n ordinea dumnezeiasc a slujbei ì totodat n Iconomia general a Mntuirii. Preotul ì comunitatea rostesc sau cnt cuvintele Revela\iei pstrate n Tradi\tie, dar de fapt cuvintele rostite de ei sunt cele care i-au nv\at ì i nva\ - prin harul Duhului Sfnt ì n succesiunea nentrerupt a Tradi\iei biserice`ti - despre Cuvntul lui Dumnezeu ntrupat, Mntuitorul Iisus Hristos. Prin cuvintele ì actele slujbei biserice`ti - actele liturgice sunt, ntr-un fel, tot ntrupri sacramentale, liturgice ale Cuvntului - Cuvntul este cel ce adun ì ndrum comunitatea spre comuniunea cea dumnezeiasc.
V. n prezenta lucrare Cap.I.1. Cntarea n cadrul liturgic ortodox. V.Alexander Schmemann, Euharistia, Taina mpr\iei..., p.71-85 (cap.4 Taina Cuvntului). 167 Triod..., p.512 (Irmosul Cntrii a noua a Canonului din Joia Mare).
165 166
205
De aceea, ì n cntarea liturgic ortodox, cuvintele sunt de fapt acelea care organizeaz, structureaz cntarea comunit\ii sau a psaltului, chiar privind lucrurile la modul concret - ritmic, melodic, ca ì ethos sau sub toate celelalte aspecte. Cntatul pur instrumental, muzica pur instrumental n cadrul cultului, chiar dac poate crea un ambient sonor ì afectiv ce pare adecvat reculegerii sau solemnit\ii168, este deficitar din punctul de vedere al fundamentrii autentic teologice (nu doar teoretice) ì a simbolismului su liturgic. Instrumentul muzical fr cuvnt este lipsit de teologie n cult, n orice accep\iune am considera termenul. Chiar cntatul acompaniat de instrument - n cazul n care instrumentul, cntnd melodia mai puternic, are un rol de coordonare a cntrii ob`tii liturgice169 - mut centrul de greutate al aten\iei de la cuvntul coordonator la instrumentul ì muzicalul coordonator. ntr-un astfel de caz, n economia simbolic a slujbei apare o rsturnare: ntr-o ordine liturgic ì simbolic normal nensufle\itul putnd s fie el cel ce urmeaz a fi eventual nsufle\it de cuvnt, dar nu s aib un rol principal de nsufle\ire - fie doar ì ca mijloc de coordonare, n cazul concret al acompaniamentului muzical-liturgic (coordonator). Cuvntul concretizat n cuvintele slujbei, ca instrument liturgic, nu este cuvntul-obiect al unei tratri filologice a literei cuvntului, ci este cuvntul viu, rostit ì cntat - vocal - de cel care particip la slujb, pentru c Duhul Cuvntului trie`te n el. * Acustic ì material, vocea este, la rndul su, instrumentul exclusiv al cuvntului - instrument muzical n cazul cntrii cuvntului - pentru c ea este instrumentul specific al omului, prin care acesta exprim cuvntul. Iar aceasta \ine deja de situa\ia ontologic a omului, a oamenilor, pe care Dumnezeu i-a fcut dup chipul ì asemnarea Lui, mprtìndu-le ì din puterea
168 169
Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.90 `.u. Ibid., p.88.
206
cuvntului Su [...], fiind ca un fel de umbre ale Cuvntului ì fiind cuvnttori170. Astfel, ntr-o spiritualizare (pnevmatizare) de natur liturgic a instrumentului se poate vorbi despre o relativ instrumentalitate liturgic ì simbolic att a cuvntului, chip al instrumentalit\ii iconomiei dumnezeie`ti a Cuvntului, ct ì a vocii ì chiar a omului creat dup chipul Dumnezeirii, de fiecare dat pstrndu-se n\elesul specific al atribuirii termenului de instrument. Fa\ de aceste instrumente ale slujirii divine, orice alte instrumente apar ntr-o situa\ie simbolic ì liturgic evident inferioar ì deci insuficient, ceea ce explic ì nevoia alegorizarii oricror alte instrumente, inclusiv a celor muzicale propriu-zise, n direc\ia nchipuirii unor realit\i spirituale, omene`ti sau dumnezeie`ti. ndeosebi instrumentele muzicale care apar n cr\ile Vechiului Testament au suferit aceast interpretare alegoric, n epoca patristic171. Oarecum ntr-o direc\ie reciproc, ì caracterul de instrument al omului slujitor, liturghisitor, este adesea pus n eviden\ de compara\ia cu instrumentele muzicale. Deja Sf.Clement Alexandrinul vorbea, la modul general, despre om ca ì despre instrumentul prin excelen\ al Logosului dumnezeiesc172. Dar ndeosebi imnografia bisericeasc abund n astfel de compara\ii. i pentru a alege pe unul dintre Sfin\ii Bisericii care nu este neaparat n legtur cu alctuirea de cntri, spre exemplu Sf.Ierarh Nicolae, acesta este numit n Acatistul su timpan, care dai sunet de dumnezeiasc glsuire [...], chimval bine rsuntor [...], trmbi\a Sfintei Treimi [...] (s.n.).173 Dac ncercm s aprofundm acest fel de compara\ii, vedem c este vorba de mult mai mult dect de simple figuri de stil. Atunci cnd Sfin\ii Bisericii sunt numi\i (ca s ne referim totuì ì la melozii ì imnografii Bisericii): trmbi\ tinuitoare [...] ì organ mi`cat de Dumnezeu (Cuv.Iosif, scriitorul de cntri,
Sfntul Atanasie cel Mare, op.cit., loc.cit. (p.92; PG 25,101). Theodore Grold, op.cit., p.125-133. 172 Proteptic, I (PG 8,60), cf. Theodore Grold, op.cit., p.125. 173 Ceaslov..., p.296 (Icosul VII).
170 171
207
pomenit la 4 aprilie)174, aluta care cn\i Duhului (Cuv.Andrei Criteanul, 4 iulie)175, vioara cea de cntare, struna cuvintelor Duhului (Cuv.Roman Melodul, 1 octombrie)176, toate acestea exprim o viziune antropologic, ce este caracteristic Sfin\ilor Prin\i. Sf.Vasile cel Mare explic foarte limpede aceast idee, aratnd c alctuirea trupului omenesc este n chip figurat psaltire ì instrument armonic muzical pentru nl\area de imne Dumnezeului nostru. Faptele trupului nostru, care duc la slvirea lui Dumnezeu, sunt psalmi, atunci cnd trupul, n armonie cu ra\iunea, ne face s nu svrìm nimic distonant n mi`crile noastre. Iar cntare este tot ce \ine de contempla\ie nalt ì de teologie177. Iar un teolog ortodox al secolului nostru exprima aceeaì idee, chiar dac folosind un sens mai general al instrumentului: Dumnezeu pentru a se manifesta n noi ì n sufletul nostru, atunci cnd vrea, El nu are nevoie nici de trupul nostru, nici de sufletul nostru, dect n msura n care acest trup ì acest suflet sunt simple instrumente (s.n.), prin care mrturia lui Dumnezeu se manifest ctre noi178. * La un mod mai concret, atunci cnd cntarea vocal este bogat mpodobit din punct de vedere armonic, polifonic, timbral ì ritmic prin nso\irea instrumentelor, centrul spiritual al actului liturgic, n general, se mut spre estetic - fie ì numai spre aspectul tehnic al acestuia, prin aten\ia pe care o solicit o complexitate ì (deci) o dificultate n execu\ie mai mare, a unei muzici mai elaborate artistic. Lipsa cuvntului n locul central al slujbei. sau n general lipsa cuvntului n situa\ia muzicii de cult pur instrumentale - ì este vorba nu de oricare cuvinte, ci de cele n legatur cu Revela\ia, de cuvnt ca loc teofanic179, care descoper pe Dumnezeu Mineiul pe aprilie..., p.27 (la Vecernie, Stihira a doua la Doamne strigat-am). Mineiul pe iulie..., p.29 (la Vecernie, Stihira ntia la Doamne strigat-am). 176 Mineiul pe octombrie..., p.6 (la Vecernie, Stihira a doua la Doamne strigat-am). 177 Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.236 (PG 29,305). 178 Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936)..., p.206. 179 Paul Evdokimov, L'art de l'icone (Thologie de la beaut)..., p.92.
174 175
208
provoac inevitabil probleme simbolic-liturgice. n cultul cre`tin, cntatul pur instrumental (le jeu pur d'un instrument) nu constituie niciodat un (act) ritual propriu-zis. [...] sunetul muzical pe care nul acompaniaz nici un cuvnt este echivoc (s.n.): capabil de o nalt semnifica\ie spiritual, el scap, dac este singur, n\elegerii ( l'inteligence) discursive180. O mentalitate instrumental aplicat cntarii poate `terge distinc\ia originar clar ntre vocal ì instrumental, nscnd o confuzie ce ncepe odat cu abstractizarea melodiei de cuvnt ì cntarea ei cu un instrument181. Instrumentul pare a putea suplini vocea, chiar persoana care cnt, ì i se pot atribui, n mod idolatric, valen\e (pseudo) personale. Mai mult, pe un plan spiritual, aceeaì mentalitate instrumental ì poate fi suficient sie nsì, ca joc al fanteziei creatoare a omului (care poate avea ì preten\ii gnoseologice), voind uneori chiar s se substituie participrii la miracolul ce ntrece orice nchipuire a Descoperirii Dumnezeie`ti, n care cele ce ochiul n-a vzut ì urechea n-a auzit, ì la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gtit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El (I Cor.2,9; Is.64,3). Astfel, mai pu\in evident este importan\a activit\ii animale sau panouri de lemn, pregtind o undi\ sau un vrf de sgeat, modelnd o statuet n lut, imagina\ia deceleaz analogii nebnuite ntre diferite niveluri ale realului; uneltele ì obiectele sunt ncrcate de nenumrate simbolisme, lumea lucrului microuniversul care confisc aten\ia me`teùgarului timp ndelungat - devine un centru misterios ì sacru, bogat n semnifica\ii182. i de asemenea, la niveluri variate de cultur (dovad de mare vechime), se pare c exist o legtur intim ntre arta faurului, tehnicile oculte (àmanism, magie, practica vindecrii etc.) ì arta cntecului (s.n.), a dansului, a poeziei183.
Joseph Gelineau, op.cit., p.189; v. ì ibid, loc.cit., nota 295. Curt Sachs, The Rise of Music in the Ancient World - East and West, London, 1944, p.47. 182 Mircea Eliade, op.cit., vol.I, p.43. 183 Ibid.,p.63.
180 181
imaginare declanàte de intimitatea cu diferite modalit\i ale materiei. Lucrnd cu un silex sau cu un ac primitiv, legnd piei de
209
ntr-o astfel de perspectiv, instrumentul muzical posed o anumit supra-suficien\, redundan\ sau chiar lips de necesitate simbolic ì liturgic, ce afecteaz echilibrul ì iconomia simbolic a slujbei - instituit, n ultim instan\, revela\ional - rtcind ì falsificnd participarea omului la realitatea liturgic. De aceea, clopotul ì toaca par simbolul sonor suficient al lumii afar de om, suficient datorit reduc\ionismului men\ionat mai nainte, posibil n reprezentarea celor nensufle\ite ì nepersonale. Estetic, pseudo-spiritual sau confuzional, instrumentul folosit excesiv deturneaz sufletul de la rosturile fundamentale ale slujbei biserice`ti: legtura cu Dumnezeu a omului, spre mntuirea ntru Iisus Hristos, n Duhul Sfnt. * Exist totuì un viitor al instrumentelor n Liturghia ve`nic a mpr\iei lui Dumnezeu, cnd, dup cum vedem n Apocalips, la trmbi\a cea de apoi (I Cor.15,52) fptura nsì se va izbvi din robia stricciunii, ca s fie prta` la mrirea fiilor lui Dumnezeu (Rom.8,21), ì alutele (Apoc.5,8) sau trmbi\ele (Apoc.8,2) vor fi ì ele prezente, desigur ntr-un mod spiritual184, n cntarea de slav pe care toat fptura (Apoc.5,13) o va nl\a Dumnezeirii n cerul nou ì pmntul nou (Apoc.21,1).
4. Cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica altor confesiuni ì culte Un caz particular al rela\iei cntrii liturgice ortodoxe cu muzicile din afara Bisericii este cel care apare n cadrul ecumenic, altfel spus n cadrul rela\iilor cu muzicile celorlalte confesiuni cre`tine (de obicei apusene).
184
Winfried Kurzschenkel, op.cit., p.110.
210
Sunt bine cunoscute, de-a lungul secolelor, situa\iile de influen\are reciproc a Rsritului ì a Apusului - de-ar fi s amintim doar contribu\ia Bizan\ului la cristalizarea muzicii gregoriene185 ì la introducerea orgii186 n Biserica Apusean, sau influen\a apusean n cazul introducerii cntrii armonice n Bisericile Ortodoxe187, sau originea comun a nota\iilor neumatice folosite n Rsrit ì n Apus ncepnd cu secolele VIII-IX188 etc. Tabloul diversit\ii solu\iilor muzicale adoptate ì folosite de diferitele confesiuni, ca ì complexitatea interdependen\elor muzicale interconfesionale pot da o oarecare imagine a numeroaselor modalit\i de comunicare prin muzic nu numai ntre confesiuni, ci ì n general, ntre Biseric ì lume. n acest sens, unele dintre stilurile muzical-liturgice ale Ortodoxiei, cum este cel bizantin sau stilul coral al Bisericii Ruse, au devenit bunuri culturale universale, depìnd cadrele na\ionale ì confesionale189. ns trebuie observat c toate aceste exemple venerabile amintite se refer la procese ndelungate, desfùrate pe durate foarte ntinse, uneori de-a lungul a secole de istorie, fapt ce a permis o selec\ie ì o recep\ie eclezial de natur s evite declanàrea unor crize n cadrul schimburilor muzicale ecumenice. De aceea ele nu pot argumenta sau scuza mprumuturi muzicale grbite n cultul ortodox, fenomene la care asistm cteodat, n cadrul unor adevrate confuzii liturgice ì confesionale contemporane. Despre cntrile cu totul deosebite de cele pe care le cuprind cr\ile ortodoxe de cult, ca melodie ì con\inut [...] [care] au nceput s ptrund ì sunt cntate n biserici, fiind preferate ì de unii preo\i slujitori sau cntre\i biserice`ti, [...] socotind c prin aceasta atrag lumea la biseric [...], trebuie s spunem, fr òvial, c ele nu sunt de tradi\ie ortodox, ci sunt inspirate din
Modelul bizantin pentru nceputurile muzicii gregoriene este men\ionat n nenumrate lucrri de specialitate; v. spre ex. (rezumativ) Dic\ionar de termeni muzicali..., p.221 (art. Muzica gregorian). 186 n Europa apusean a evului mediu, prima org apare n anul 757, cnd mpratul bizantin Constantin Kopronymos face cadou o org regelui Pippin, cf. Ibid., p.357. 187 V. n prezenta lucrare Cap.III.2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie
185
filozofic ì realitate teologic. 188 Constantin Floros, Einfhrung in die Neumenkunde..., p.10-16. 189 Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.163.
211
cntarea cultic protestant ì neoprotestant. Dac ne referim la con\inutul lor, [...] la unele laturi ale nv\turii de credin\, [...] acestea sunt prezentate insuficient ì pueril [...] [ì] din punct de vedere catehetic sau doctrinar, nu sunt de folos. Fa\ de imnografia ortodox att de bogat n idei doctrinare ì n frumuse\e poetic, acestea sunt ncercri nereuìte de poezie religioas care ntre\in ì cultiv un cre`tinism pesimist, bazat pe pcat, suferin\ ì ntristare, fr ca din ea s transpar bucuria nvierii ì transfigurrii omului ì a firii nconjurtoare. n ceea ce prive`te melodiile acestor cntri, acestea merg de la muzic popular la vals, de la doin la roman\, dar numai cntare bisericeasc nu este. [...] Ea nseamn desconsiderarea cntrii biserice`ti autentice, plin de con\inut doctrinar ì de frumuse\e, ì a melodiei tradi\ionale a muzicii biserice`ti, care te ndeamn la rugciune ì medita\ie, iar nu la dans sau la distrac\ie.190 De asemenea, nu introducerea instrumentelor muzicale [...] sau a unor cntri de influen\ protestant sau sectar, strine de duhul autentic ortodox, sunt cile de a atrage [...] la biseric, ci o intens ì sus\inut lucrare de educa\ie ì instruire religioas. Biseric Ortodox nu are nevoie de asemenea mijloace, cnd ea are o muzic att de cald ì de apropiat sufletului omenesc, crend cea mai propice atmosfer de rugciune. Biserica trebuie s rmn mediu de nl\are sufleteasc, de medita\ie ì de rugciune ì s nu fie transformat n discotec sau loc de distrac\ie. [...] Sacrul ì profanul nu se confund. 191
Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula, op.cit., p.28-30. Ibid., p.19; v. ì Vasile Gavril, Bog\ia spiritual ì frumuse\ea cntrii biserice`ti fa\ de cntrile gruprii Oastea Domnului (lucrare de seminar, alctuit n cadrul pregtirii doctoratului n teologie, sub ndrumarea Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu), mss.dact.
190 191
212
Concluzii Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe
CONCLUZII CONDI|IA CNTRII LITURGICE ORTODOXE
Referitor la identitatea specific a cntrii liturgice n Biserica Ortodox, la captul parcurgerii tuturor capitolelor prezentei lucrri se impun o serie de concluzii generale: 1. Cntarea Bisericii Ortodoxe este n primul rnd liturgic1, fiind intim legat de slujbele biserice`ti. Considerarea cntrii ortodoxe la modul abstract, adic rupt de cadrul su liturgic firesc, nu face dect s-i altereze identitatea autentic ì s-i rpeasc dimensiunea sa cea mai important, definitorie, cea care constituie, ntr-un fel, inima sau sufletul su. 2. Cuvntul ocup un loc esen\ial, n cadrul unei teologii ì a unei spiritualit\i caracteristice, ceea ce explic raportarea complex a cntrii liturgice ortodoxe, ca ì cntare bisericeasc2, fa\ de muzica din afara Bisericii3. Altfel spus, cntarea liturgic ortodox este cu necesitate bisericeasc, adic are sens ì relevan\ - telogic, spiritual etc. - doar n cadrul Bisericii. 3. De asemenea, se mai poate observa c exist o anumit condi\ie teologic secund a cntrii liturgice ortodoxe. Astfel, dac despre cuvntul liturgic singur, luat oarecum n sine, se poate spune c este simbol liturgic epifanic al nsuì Cuvntului Dumnezeiesc ntrupat sau loc teofanic prin exelen\, deci este simbol mai necesar sau direct al Dumnezeirii, n schimb despre cntare se poate vorbi mai ales ca despre o manifestare sau un atribut al duhurilor secunde, create, n sensul n care Sf.Vasile cel Mare numea psalmul [...] lucrul ngerilor4, iar Sf.Dionisie PsudoAreopagitul punea inspira\ia imnelor biserice`ti pe seama
Cap.I al lucrrii. Cap.II. 3 Cap.III.

1 2 4
Sfntul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213).
213
procesiunii lor prin treptele Ierarhiei cere`ti, chiar dac inspira\ia ultim ì are izvorul n Harul Dumnezeiesc. Acest lucru apare evident ì din situarea cntrii n economia textului biblic, mai ales a celui nou-testamentar, care a fost preluat ì oglindit apoi ì n iconomia slujbelor biserice`ti. Conform acestei iconomii biblico-liturgice, cntrile biblice ale ngerilor - Sfnt, Sfnt, Sfnt este Domnul Savaot (Is.6,3) sau Slav ntru cei de sus lui Dumnezeu ì pe pmnt pace, ntre oameni bunvoire! (Lc.2,14) sunt ì locul liturgic n care, dup cuvintele Sf.Grigorie de Nyssa, are loc ntlnirea firii noastre cu ngerii5 ntru lauda adus Dumnezeirii prin cntrile preluate ì n slujbele Bisericii. ns ndeosebi n lumina ntruprii cntarea bisericeasc ì dezvluie plinirea condi\iei sale ì n acest sens mai ales locurile biblice care vorbesc despre cntarea Mntuitorului mpreun cu ucenicii Si (Mt.26,30; Mc.14,26) sunt dttoare de bogate sugestii. n (ì prin) Ipostasul Mntuitorului firea omeneasc rspunde lui Dumnezeu, aà cum un instrument bun rspunde celui care cnt cu el ì aà cum omul rspundea n Rai Cuvntului Dumnezeiesc; ì ce cuvnt de rspuns se cuvine lui Dumnezeu mai mult dect Doxologia, cntarea de laud, jertfa de laud, dup cuvintele psalmilor, prelua\i ì n cultul Bisericii (Ps.68,34; 49,24). ncadrat n Iconomia Mntuirii, rspunsul doxologic al omului prive`te natura sa cea mai intim ì n acest sens cntarea liturgic, pe care omul o nal\ lui Dumnezeu este expresia a ceea ce este omul nsuì, aflat pe calea mntuirii, n sensul cel mai nalt, pnevmatic, atingnd identitatea sa spiritual ca simbol al pregustrii, deja, a strii viitoare, a eshatonului. Omul ce nainteaz pe calea mntuirii este (sau devine) el nsuì cntarea ce rspunde, ce se aduce naintea lui Dumnezeu - iarì, dup chipul ì ntru nsì Jertfa Mntuitorului: Caci Tu e`ti Cel ce aduci ì Cel ce Te aduci [...] Hristoase, Dumnezeul nostru6. Dar, pe lng omul cruia i este restabilit condi\ia originar de cntre\, de instrument de cntare a Dumnezeirii(aà cum vedem la Sfin\ii Bisericii), ì ntreaga fptur [care] mpreun
Sf.Grigorie de Nyssa, Comentar la titlurile psalmilor, PG 45,481-485, cf.Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., p.69. 6 Liturghier..., p.132.
5
214
Concluzii Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe
suspin [...] a`teptnd [...] rscumpararea (Rom.22 `.u.) este chemat s se ridice din starea n care a ajuns prin cderea primilor oameni la cntarea cea nou a nvierii, la armonia corului ntregii crea\ii restaurate prin Jertfa Mntuitorului, n care toat fptura [laud] [...] pe Domnul7 n identitatea sa specific. Astfel cele nensufle\ite nu mai au nevoie s fie prefcute n vreun instrument muzical de lucrarea omeneasc, pentru c fiecare dintre ele ì are deja glasul su specific, druit prin crea\ie. Iar omul, capabil s recunoasc ì s numeasc (Fac.2,19 `.u.), ntru cur\ia Duhului, adevrul ì ra\iunile autentice, originare, ale tuturor celor create, ì pstreaz un loc special n acest cor ob`tesc al crea\iei, loc la care este ndrept\it prin creerea sa deosebit, dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu (Fac.1,26-27). El se simte chemat s rzbat chiar ì dincolo de cntarea lucrurilor lumii acesteia, spre chipul nevzut al Cntrii cerului nou ì pmntului nou (Apoc.21,1), al cntrii duhovnice`ti (Ef.5,19; Col.3,16) ce nu mai are nevoie de cuvinte ì cntari auzite, rostite cu buzele, ì care, aà cum nva\ Sf.Prin\i, se desvrè`te n tcere, atunci cnd cuvintele se mpu\ineaz ì ncepe tcerea absolut8, ce corespunde, sau este un alt chip al ntunericului divin al Tainei dumnezeie`ti9. n toate acestea caracterul secund al cntrii men\ionat mai nainte - ì care la modul ontologic este de fapt o expresie, un simbol al caracterului creat, deci inevitabil secund, al fpturii - prin Mntuitorul ì gse`te plinirea ultim, cea mai nalt a sa, care este prtìa dup har la firea cea dumnezeiasc (II Petr.1,4), ntru ndumnezeirea la care sunt chema\i to\i ì toate. i aceasta
Ibid., p.71 (Stih nainte de Evanghelie, la Utrenia Duminicilor). Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistic..., p.151 `.u. (PG 3,1033). 9 Ibid., p.147 `.u. (PG 3,997-1001).
7 8
215
ndrept\e`te n ultim instan\ numirile de sfinte10 ì dumnezeie`ti11 ce se dau cntrilor Bisericii.
Sf.Dionisie pseudo-Areopagitul, Ierarhia bisericeasca..., p.93, 85, 92, 112 (PG 3,396; 425; 428; 485);v. ì Sf.Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeie`tii Liturghii, tr. de Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Bucure`ti, 1989, p.31 (PG 150,376). 11 Sf.Dionisie pseudo-Areopagitul, Ierarhia bisericeasc..., p.94 `.u. (PG 3,429-432).
10
216
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. Edi\ii ale Sfintei Scripturi
- Biblia sau Sfnta Scriptur, Bucure`ti, 1982. - La Bible - Traduction oecumnique, Paris, 1988. - Novum Testamentum Graece, (E.Nestle, K.Aland), 27.revidierte
Auflage, Stuttgart, 1993.
2. Dic\ionare, enciclopedii, lexicoane, concordan\e - Brockhaus Enzyklopdie, ed.XIX, 8.Band, Mannheim, 1989; 20.Band, 1993. - Computer-Concordanz zum Novum Testamentum Graece, Berlin, New-York, 1980. - Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie, Cabrol-Leclerc, tome III, I partie, Paris, 1948. - Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984. - Dic\ionarul explicativ al limbii romne, Bucure`ti, 1975. - Dictionary of the Bible, IX ed., Edinburgh, 1910. - Dizionario patristico e di antichita cristiane, vol.I, Roma, 1983. - Encyclopedie des musiques sacres, vol.I-III, Paris, 1968-1970. - Evangeliches Kirchenlexikon, zweiter Band, Gttingen, 1989. - Grand Larousse Universel, tome 8, 14, Paris, 1991. - A Greek-English Lexicon, compiled by H.G.Lidell-R.Scott, ninth ed.reprint., Oxford, 1985. - Lexikon fr Theologie und Kirche, Freiburg im Breisgau, 1962. - Lexikon zur Bibel, herausgegeben von Fritz Rienecker, Wuppertal, 1960. - Musik in Geschichte und Gegenwart, Band II u.XVI, Mnchen, 1989. - Musik Lexikon (Hugo Riemann), ed.XI, Berlin, 1929. - New Catholic Enciclopedia, vol.X, Washington, 1967.
217
- The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3, London, Washington D.C., Hong Kong, 1980 (art.Byzantine Music, p.553566). - A Patristic Greek Lexicon, ed.by G.W.H.Lampe, D.D., Oxford, 1961. - Theologische Realenzyklopdie, Berlin, 1977 (Band I), 1978 (Band III), 1994 (Band XXIII). Bria, Pr.Prof.Dr.Ion - Dic\ionar de teologie ortodox, Bucure`ti, 1981. Ionescu, Gheorghe C. - Lexicon (al celor care, de-a lungul veacurilor, s-au ocupat cu muzica de tradi\ie bizantin n Romnia), Bucure`ti, 1994. Sachs, Curt - Real-Lexikon der Musikinstrumente, Berlin, 1913. Sava, Iosif; Vartolomei, Lumini\a - Dic\ionar de muzic, Bucure`ti, 1979. Vigouroux, F. - Dictionnaire de la Bible, Tome II, Paris, 1899. 3.Izvoare a. Literatur patristic ì post-patristic Sf.Atanasie cel Mare - Cuvnt despre ntruparea Cuvntului, tr. de Dumitru Stniloae, n vol. Scrieri, partea I, PSB nr.15, Bucure`ti, 1987. Fericitul Augustin - Confessiones (Mrturisiri), tr. de Nicolae Barbu, PSB nr.64, Bucure`ti, 1985. Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul - Ierarhia cereasc ì - Ierarhia bisericeasc, tr. de Cicerone Iordchescu, ed.II, Iaì, 1994. - Despre numele divine, tr. de Cicerone Iordchescu ì Theodor Simenschy, - Teologia mistic, tr. de Theodor Simenschy, ed.II, Iaì, 1993. Sf.Grigorie de Nazianz - Cele cinci cuvntri teologice, tr. de Dumitru Stniloae, Bucure`ti, 1993.
218
Bibliografie
Sf.Ioan Damaschin - Dogmatica, tr. de Dumitru Fecioru, ed.III, Bucure`ti, 1993. - Cultul sfintelor icoane - Cele trei tratate contra iconocla`tilor, tr. de Dumitru Fecioru, Bucure`ti, 1937. Sf.Ioan Gur de Aur - Tratatul despre preo\ie, tr. de D.Fecioru, Bucure`ti, 1987 (p.21-154, ntr-un volum unic, mpreun cu scrierile despre preo\ie ale Sf.Grigorie de Nazianz ì Sf.Efrem Sirul). Sf.Maxim Mrturisitorul - Mistagogia, tr. de Dumitru Stniloae (sub titlul Cosmosul ì sufletul, chipuri ale Bisericii), n Revista Teologic, 1944, nr.3-4, p.162181, nr.7-8, p.335-356. - Rspunsuri ctre Talasie, tr. de Dumitru Stniloae, n Filocalia, vol.III, Sibiu, 1948. Sf.Niceta de Remesiana - Despre folosul cnarii de psalmi, tr. de tefan C.Alexe, n MB, 1971, nr.1-3, p.135-142. Sf.Nicolae Cabasila - Tlcuirea Dumnezeie`tii Liturghii, tr. de Ene Brani`te, - Despre via\a n Hristos, tr. de Teodor Bodogae, Bucure`ti, 1989. Sf.Simeon al Tesalonicului - Tractat asupra tuturor dogmelor credin\ei noastre ortodoxe, tr.rom.tip. de Toma Teodorescu, Bucure`ti, 1865-1866. Sf.Teodor Studitul - Iisus Hristos prototip al icoanei Sale tratatele contra iconomahilor, tr.de Ioan I.Ica jr., Alba Iulia, 1994. Sf.Vasile cel Mare - n Scrieri, Partea ntia, tr. de Dumitru Fecioru, PSB nr.17, Bucuresti, 1986: - Omilii la Hexaemeron, p.69-180. - Omilii la Psalmi (la Ps.I, VII, XIV, XXVIII, XXIX, XXXII, XXXVI, XLIV, XLV, XLVIII, LIX, LXI, CXIV), p.181-344. - Omilia a III-a la cuvintele Ia aminte la tine nsu\i, p.365375. - Omilia a XII-a, La nceputul Proverbelor, p.467-487. - Omilia a XXII-a ctre tineri, p.566-582. - n Scrieri, Partea a doua, tr. de Iorgu D.Ivan, PSB nr.18, Bucure`ti, 1989: - Asceticele, p.55-98. - Regulile morale, p.99-197. - Cuvnt ascetic II, p.198-204.
219
- Cuvnt ascetic III, p.205-208. - Regulile Mari, p.209-312. - Capitolele Regulilor mici, p.313-468. - Constitu\iile ascetice, p.469-528 - Epistola (ascetic) 2, Ctre prietenul Grigorie, p.531-536. - n Scrieri, Partea a treia, tr. de Constantin Corni\escu ì Teodor Bodogae, PSB nr.12, Bucure`ti, 1988: - Despre Sfntul Duh, p.15-92. - Epistole, p.115-625. Migne, J.P. - Patrologiae cursus completus, Series latina, Paris, 1844-1864, 221 vol.; Series graeca, Paris, 1857-1866, 161 vol. (pentru compararea citatelor patristice folosite). b. Cr\i de slujb ì tipic - Liturghier, Bucure`ti, 1956 (ì ed.din 1987). - Molitfelnic, Bucure`ti, ed.IV, 1984. - (Aghiazmatar, ed.IV, Bucure`ti, 1984). - Ceaslov, Iaì, 1990. - Octoih mare, ed.VI, Bucure`ti, 1975. - Octoih mic, Sibiu, 1970. - Triod, ed.VII, Bucure`ti, 1970; ed.VIII, 1986. - Penticostar, ed.VII, Bucure`ti, 1988. - Mineie pe: Ianuarie, ed.II, Bucure`ti, 1909; ed.V, 1975. Februarie, ed.V, Bucure`ti, 1976. Martie, ed.V, Bucure`ti, 1977. Aprilie, ed.V, Bucure`ti, 1977. Mai, ed.V, Bucure`ti, 1978. Iunie, ed.IV, Bucure`ti, 1972. Iulie, ed.V, Bucure`ti, 1984. August, ed.IV, Bucure`ti, 1974. Septembrie, ed.V, Bucure`ti, 1984. Octombrie, ed.V, Bucure`ti, 1983. Noiembrie, ed.V, Bucure`ti, 1983. Decembrie, ed.VI, Bucure`ti, 1991. - Antologhion, Timiòara, 1984. - Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976.
220
Bibliografie
Pentru eventuala comparare a textelor cntrilor cu versiunile lor n limba greac: - Euchologion mega, Roma, 1873. - Horologion, Roma, 1876. - Parakletike (Oktoechos e megale), Roma, 1885; Atena (?). - Triodion, Roma, 1879; Atena, 1967. - Pentekostarion, Roma, 1889; Atena, 1959. - Menaia, 6 vol., Roma, 1888-1901; 12 vol., Atena (?). c. Izvoare muzicale (Majoritatea lucrrilor citate ca izvoare muzicale sunt nso\ite de introduceri, prefe\e etc. sau chiar de studii ample - cum este cazul edi\iilor de documente muzicale bizantine care sunt folosite adesea n lucrare.) c1. Paleografie muzical bizantin Izvoare ale muzicii romnesti (IMR): - Vol.VII A-D, documenta et transcripta, Filothei sin Agi JipeiPsaltichia romneasc, ed. Sebastian Barbu-Bucur: vol.I: Catavasier, Bucure`ti, 1981; vol.II: Anastasimatar, Bucure`ti, 1984; vol.III: Stihirariul, Bucure`ti, 1986; vol.IV: Stihirar-Penticostar, Buzu, 1992. - Vol.VIII, Monumenta et transcripta, Anastasimatarul de la ClujNapoca (ms.1106), ed. Hrisanta Trebici-Marin, Bucure`ti, 1985. Monumenta Musicae Byzantinae (MMB): - Serie principale - Facsmils: - Vol.I, Sticherarium (Codex Vindobonensis Theol.Gr.181), Ed.Carsten Hoeg, H.J.W.Tillyard, Egon Wellesz, Copenhague, 1935. - Vol.V.A, Fragmenta chiliandarica palaeoslavica (Mss.307 ì 308 man.Chiliandari), Copenhagen, 1957. - Vol.VII, Specimina notationum antiquiorum, Ed. Oliver Strunk, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Copenhague, 1966. - Vol.VIII, Hirmologium Sabbaiticum (Cod.Saba 83), Ed. Jorgen Raasted, Pars Principalis et Pars Suppletoria (Prima, Secunda), Copenhague, 1968-1970.
221
- Transcripta: - Vol.I, Die Hymnen des Sticherarium fr September, bertragen von Egon Wellesz, Copenhague, 1936. - Vol.III, The Hymns of the Octoechus, Part I, transcribed by H.J.W.Tillyard, Copenhagen, 1940. - Vol.V, The Hymn of the Octoechus, Part II, transcribed by H.J.W.Tillyard, Copenhague, 1947. - Vol.VII, The Hymns of the Pentecostarium, transcribed by H.J.W.Tillyard, Copenhagen, 1960. Thibaut, Jean-Baptiste - Monuments de la Notation Ekphontique et Hagiopolite de l'glise Grecque, Saint Petersbourg, 1913. c2. Cr\i de cntri n nota\ie post-hrisantic ì liniar (Dintre deosebit de numeroasele cr\i de cntri biserice`ti, ca ì dintre multele culegeri corale, men\ionm n aceast Bibliografie doar cteva, alturi de cele men\ionate n cursul lucrrii, n aà fel nct, luate mpreun, s poat da o imagine de ansamblu suficient asupra domeniului tratat.) Cun\anu, Pr.Prof.Dimitrie - Cntrile biserice`ti dup melodiile celor opt glasuri, ed.III, Sibiu, 1932 (ed.IV, Sibiu, 1943). Ploe`teanu, P.S.Nifon N. - Carte de muzic bisericeasc pe psaltichie ì pe note liniare pentru trei voci, Bucure`ti, 1902.
- Vol.IX, Triodium Athoum, Edd. Enrica Follieri et Oliver Strunk, Pars principalis et Pars suppletoria, Copenhague, 1975. - Vol.X, Sticherarium Antiquum Vindobonense (Cod. Vindobonensis Theol.Gr.136), Ed. Gerda Wolfram, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Vindobonae, 1987. - Vol.XI, Sticherarium Ambrosianum (Cod.Ambrosianus A 139 sup), Edd.Lidia Perria et Jorgen Raasted, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Copenhague, 1992.
222
Bibliografie
Popescu-Pasrea, I. - Catavasier (ce cuprinde catavasiile de peste tot anul, svetelnele ì voscresnele nvierii, precum ì doxologiile mici ì mari pe 8 glasuri), Bucure`ti, 1927. Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Croitoru, Prof.Ion - Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucuresti, 1953 (ed.II, 1974). Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene - Anastasimatarul uniformizat: Utrenierul, Bucure`ti, 1954 (ed.II, 1974). - Cntrile Sfintei Liturghii ì podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti, 1960 (ed.III, 1969). Lungu, Prof.Nicolae; Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene; Popescu, Pr.Chiril - Cntrile Penticostarului, Bucure`ti, 1980. Cusma, Prof.Dimitrie; Teodorovici, Pr.Prof.Ioan; Prof.Dobreanu, Gheorghe - Cntri biserice`ti, Timiòara, 1980. Brie, Pr.Prof.Ioan - Cntri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988. (Colectiv) - Cntrile Sfintei Liturghii ì alte cntri biserice`ti, Bucure`ti, 1992. Grajdian, Pr.Lect.Vasile - Cntri biserice`ti, Sibiu, 1994. c3. Muzic coral (armonic-polifonic) Popescu-Pasrea, Ion - Cntrile Sfintei Liturghii scrise pe muzic bisericeasc ì armonizate pe 2 voci, Bucure`ti, 1924. Lungu, Prof.Nicolae - Liturghia psaltic pentru cor mixt, Bucure`ti, 1957. Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu - Repertoriu coral, Bucure`ti, 1983. Vrionides, Christos - Byzantine Hymnology, The Divine Services of the Greek Orthodox Church, II ed., Massachusetts, 1980.
223
d. Tratate despre cntarea liturgica ortodox, gramatici ale muzicii psaltice Monumenta Musicae Byzantinae - Corpus Scriptorum de re musica: - Band I - Gabriel Hieromonachos, Abhandlung ber den Kirchengesang, herausgegeben von Christian Hannick und Gerda Wolfram, Wien, 1985. - Band II - (The Treatrise of Manuel Chrysaphes, The Lampadarios) On the Theory of the Art of Chanting and on certain erroneus Vievs that some hold about it, text, Translation and Commentary by Dimitri E.Conomos, Wien, 1985. - Band III - Hieronymus Tragodistes, ber das Erfordernis von Schriftzeichnen fr die Musik der Griechen, herausgegeben von Bjarne Schartau, Wien, 1990. Chrysanthe de Madythe - Theoretikon mega tes mousikes, Triest, 1832 (retip. Atena, 1977). Popescu-Pasrea, Ion - Principii de muzic bisericeasc-oriental (psaltic), Bucure`ti, 1939. Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Croitoru, Prof.Ion - Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969. e. Alte izvoare - Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure`ti, 1953. Christ, W.; Paranikas, M. - Anthologia graeca Carminum Christianorum, Lipsiae, 1871 (reprod. Hildesheim, 1962). Cuza, Alexandru Ioan - Decretul nr.101 din 18 ianuarie 1865, publicat n Monitorul.Jurnal oficial al Principatelor Unite Romne, nr.17, 23 ian.-4 febr.1865, p.89, col.II-III. Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, Timiòara, 1979. Floca, Arhid.Prof.Dr.Ioan N. - Canoanele Bisericii Ortodoxe - note ì comentarii, (Sibiu) 1991. Karmires, Ioannes - Ta dogmatika kai symbolika mnemeia tes orthodoxou katholikes ekklesia, Tom.I-II, ed.II, Atena, 1960 - reprod. Graz, 1968.
224
Bibliografie
Mansi, J.D. - Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, 31 vol., Florenta, 1759-1798; retip. Paris, 1901 - ed.reprod. Graz, 1960. Mateos, Juan (ed) - Le Typicon de la Grande glise (Ms.Sainte-Croix, nr.40), vol.I-II, n Orientalia Christiana Analecta, nr.165-166, Roma, 1962-1963. McKinnon, James (edited by) - Music in early Christian literature, Cambridge, 1987. Mila`, Nicodim - Canoanele Bisericii Ortodoxe - nso\ite de comentarii, tr. de Uros Kovincici ì Nicolae Popovici, Arad, vol.I, partea I - 1930, partea II - 1931, vol. II, partea I - 1934. Strobel, August - Texte zur Geschichte des frhchristlichen Osterkalenders, n Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen, Band 64, Aschendorf, Mnster, 1984. 4. Literatur de specialitate a. Teologie, liturgic Altaner, Berthold; Stuiber, Alfred - Patrologie, 9.Aufl., Freiburg, Basel-Wien, 1980. Andronikof, Constantin - Le sens des Ftes, Paris, 1970 tome I, 1985 tome II. - Le ciel et la terre, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.1-18. - Liturgique et liturgie - Mthode et priere, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.17-27. - La doctrine trinitaire du Triode, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.17-35. - Le Temps de la Liturgie, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.17-33.
225
- La Thotokos mdiatrice du salut dans la liturgie, n vol. La Mre de Jsus-Christ et la communion des saints dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1985),Roma, 1986, p.29-44. - Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme), Paris, 1988. - Homo liturgicus, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint-Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.15-24. - Tradition et devenir de la vie cretienne, Trad., 1992, p.11-20. Baumstark, Anton - Liturgie compare, Chevetogne, 1940 (ed.III, rev.de Bernard Botte, 1953). - Nocturna laus - Tipen frchristicher Vigilienfeir und ihr Fortleben vor allem im rmischen und monastischen Ritus, Aus dem Nachlass herausgegeben von Odilo Heiming, n Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen, Heft 32, ed.II (fotomechanischer Nachdruck der 1957 erschienenen Ausgabe), Aschendorff, Mnster, 1967. Bobrinskoy, Boris - Comment le Christ et le Saint Esprit se situent-ils l'un par rapport l'autre dans la liturgie ?, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.27-35. - Liturgie et eschatologie, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.35-46. - Le Mystre de la Trinit (Cours de thologie orthodoxe), Paris, 1986. Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene - Teologia icoanelor, ST seria II, IV (1952), nr.3-4, mart.-apr., p.175201. - Idei, principii ì preocupri sociale n cultul Bisericii Ortodoxe, ST seria II, V (1953), nr.7-8, iul.-aug., p.432-458. - Cultul ortodox ca mijloc de promovare a dreptei credin\e, a dragostei, a pcii ì a bunei n\elegeri ntre popoare, ST seria II, V (1953), nr.9-10, sept.-oct., p.626-642. - Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox, Ort.XXI (1969), nr.2, p.197-215. - Cultul ortodox n cadrul lumii de azi - Opinii ale unui teolog romn ortodox, MO XXVI (1974), nr.3-4, p.245-251.
226
Bibliografie
- Eglise et liturgie dans la Mystagogie de Saint Maxime le Confesseur, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences SaintSerge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,1979), Roma, 1980, p.67-79. - Liturgica special, Bucure`ti, 1985. - Liturgica general - cu no\iuni de art bisericeasc, arhitectur ì pictur cre`tin, ed.II, Bucure`ti, 1993. Bria, Pr.Prof.Dr.Ion - Ecleziologia comuniunii, ST seria II, XX (1968), nr.9-10, p.669-681. - Spiritul teologiei ortodoxe, Ort.XXIV (1972),nr.2, p.177-194. - Credin\a pe care o mrturisim, Bucure`ti, 1987. Cernokrak, Nicolas - La Tradition et la Parole de Dieu, Trad., p.37-53. - L'homme et le sacrifice cultuel de la Nouvelle alliance, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.33-45. Crainic, Nichifor - Nostalgia paradisului, ed.III, Iaì, 1994. - Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936), Iaì, 1993. Dalmais, Irne-Henri - L'Eglise icone du Mystre: la Mystagogie de S.Maxime le Confesseur, une ecclsiologie liturgique, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.107-117. Diaconescu, Mihail - Prelegeri de estetica Ortodoxiei, I.Teologie ì estetica, Gala\i, 1996. Evdokimov, Paul - L'art de l'icone - Theologie de la beut, Paris, 1972, tr.rom. de Grigore Moga ì Petru Moga, Bucure`ti, 1992. - Iubirea nebun a lui Dumnezeu, tr. de Teodor Bakonsky, Bucure`ti, 1993. Felmy, Karl Christian - Die Orthodoxe Theologie der Gegenwart, Darmstadt, 1990. Florovsky, Georges - Ethosul Bisericii Ortodoxe, tr. de Teodor Bodogae, MA XXVI (1981), nr.10-12, p.734-749. - Rvlation, Exprience, Tradition (Fragments thologiques), Trad.,p.54-72. Galitis, Georg; Mantzaridis, Georg; Wiertz, Paul - Glauben aus dem Herzen (Eine Einfhrung in die Orthodoxie), ed.III, Mnchen, 1994.
227
Gerhards, Albert - Le phnomne du Sanctus adrese au Christ. Son origine, sa
Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.65-83. Harissiadis, Constantin - La Trinit dans les offices de la Pentecte, n vol.Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.119-135. - L'eschatologie du Dimanche du Jugement dernier, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.101-113. Kniazeff, Alexis - L'Eglise de l'Ancienne Alliance et la liturgie byzantine, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.143-166. - Eschatologie et mariologie liturgique bizantine, n vol. Eschatologie et liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.139-154. - L'homme nouveau d'aprs les vangiles dominicaux du temps de la Pentecte, n vol. Liturgie et Anthropologie (Conferences Saint Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.143-161. Koulomzine, Nicolas - L'Eglise-Temple de l'Esprit Saint, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.167-182. Limouris, Gennade - Le sens et l'esprit de la liturgie d'aprs Saint Symeon de Thessalonique (1416/17-1429), n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.129-141. Lossky, Vladimir - Thologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. - Vederea lui Dumnezeu, tr. de Maria Cornelia Oros, Sibiu, 1995. Marcu, Grigorie T. - Antropologia paulin, n Seria teologica, nr.20, Sibiu, 1941. Melia, Elie - Le monolithisme de la liturgie orthodoxe, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences
228
signification et sa persistance dans les Anaphores de l'Eglise d'Orient, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-
Bibliografie
Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.143-154. Meyendorf, P.Jean (John) - Le sens de la Tradition, Trad., p.151-161. Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae D. - Tradi\ie ì nnoire n slujirea liturgic, Gala\i, 1996. - Doctrina ì via\a religioas a Bisericii Copte reflectate n textele liturgice, tez de Doctorat, Bucure`ti, 1977. Nellas, Panayotis - Omul - animal ndumnezeit (pentru o antropologie ortodox), tr. de Ioan I.Ica jr., Sibiu, 1994. Neunheuser, Burkhard - Les ftes de l'anne liturgique: ftes du Christ ? (Comment expliquer l'absence des ftes du Pre ?), n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.143-149. Ossorguine, Nicolas - La Rssurection du Christ en tant que victoire dfinitive sur la mort travers le septime jour, d'aprs la liturgie orthodoxe, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.151-167. - La Sainte Trinit et le temps pascal, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma 1984, p.179-184. - Echatologie et cycles liturgiques, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.207-226. Ouspensky, Leonide - La Thologie de l'icone (dans l'Eglise orthodoxe), Paris, 1980. Ozoline, Archipr.Nicolas - Les reprsentations de la Trinit dans l'iconographie byzantine, n vol. Trinite et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.195-212. - Image et spiritualit du discernement des esprits dans l'art, n Les tudes thologiques de Chambsy nr.9, (Chambsy-Gnve), 1990, p.225-239. Raffin, Pierre - La Fte de Nol, fte de l'vnement ou fte d'ide ?, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.169-178. Rezu`, Pr.Petru - Teologia ortodox contemporan, Timiòara, 1989.
229
Schmemann, Alexander - Introduction to Liturgical Theology, ed.III, New York, 1986. - Theologie liturgique. Remarques methodologiques, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.17-27. - Euharistia, Taina mpr\iei, tr. de Boris Rduleanu, Bucure`ti (1992). Schneider, Theodor - Zeichnen der Nhe Gottes - Grundriss der Sacramententheologie, ed.VI, Mainz, 1992. Schulz, Hans-Joachim - Die Byzantinische Liturgie Glaubenszeugnis und Symbolgestalt, Trier, 1980. Stan, Liviu - Ontologia Juris, n Seria teologica, Sibiu, 1943. Stniloae, Pr.Prof.Dr.Dumitru - Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943. - Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei, ST seria II, X (1957), nr.7-8, p.427-452. - Revela\ia prin acte, cuvinte ì imagini, Ort., XX (1968), nr.3, p.347377. - Ortodoxia n fa\a unor fenomene actuale din cre`tinismul apusean, Ort., XXVI (1974), nr.2, p.325-345. - Legtura ntre Euharistie ì iubirea cre`tin, ST seria II, XVII (1975), nr.1-2, p.3-32. - Teologia Dogmatic Ortodox, vol.I-III, Bucure`ti, 1978. - Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\, Ort. XXXIII (1981), nr.1, p.58-72. - Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986. - Ascetica ì mistica ortodox, vol.I-II, Alba Iulia, 1993. Streza, Pr.Prof.Dr.Liviu - Pstrarea unit\ii n svrìrea cultului divin ì importan\a ei pentru
p.40-51. Theodorou, Evangelos - La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la liturgie, n vol Eglise dans la liturgie, (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.275-293. - L'unit et le pluralisme liturgique, n vol. Idem, p.377-394.
230
unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor ì practicilor liturgice necanonice, MA XXXIV (1989), nr.2, p.29-36. - Originea ì sensul divin al cultului ortodox, MO XLI (1989), nr.3,
Bibliografie
- Le Christ dans le cycle des ftes de l'eglise Orthodoxe, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.245-260. - Le sens, l'esprit, la mthodologie du Triode, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.305-320. - La phnomnologie de la thologie trinitaire des textes liturgiques orthodoxes, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.283-300. - Temps et ternit dans la liturgie orthodoxe, n vol. Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.281-294. Todoran, Pr.Prof.Dr.Isidor; Zgrean, Arhid.Prof.Dr.Ioan - Teologia dogmatic, Bucure`ti, 1991. Triacca, Achille M. - Le sens thologique de la liturgie et/ou le sens liturgique de la thologie. Esquisse initiale pour une synthse, n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.321-337. Vintilescu, Pr.Prof.Petre - Misterul liturgic, Bucure`ti, 1929. - Liturghierul explicat, Bucure`ti, 1972. Walter, Christopher - L'Eglise dans les programmes monumentaux de l'art byzantin, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.325-324. Zuzek, Roman - Christologie et sotriologie de la prire de l'Hymne des Chrubins, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.363-376.
231
b. Lucrri referitoare la muzica bisericeasc ì imnografie (teologie, istorie, teorie, estetic etc.) Alexe, t.C. - Foloasele cntrii biserice`ti n comun dup Sf.Niceta de Remesiana, BOR LXXV (1957), nr.1-2, p.165-182. Alfeev, Ilarion - The Russian Theological Thinking about the Church Chant, Mill., mss.dact. Alygizakes, Antonios E. - E Oktaehia sten ellinike leitourgike hymnografia, Tesalonic, 1985. Barbu-Bucur, Sebastian - D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor psaltice, GB XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705. - Axionul ngerul a strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak, GB XXXIV (1975), nr.7-8, p.763-778. - Ac\iunea de romnire a cntrilor psaltice ì determinrile ei
Bucure`ti, 1989. Bentas, Christos J. - The Treatrise on Music by John Laskaris, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.21-27. Bitere, Pr.Drd.tefan - Dispozi\ii canonice cu privire la muzica bisericeasc, mss.dact. Bo`tenaru, Ioan - Muzica ì cultul n Biserica Ortodox, ST seria II, XXII (1971), nr.12, p.110-118. - Profesorul Ion Popescu Pasrea ì uniformizarea cntrii psaltice, ST seria II, XXIII (1971), nr.9-10, nov.-dec., p.727-735. Braniste, Pr.Prof.Dr.Ene Busch, Richard v. - Untersuchungen zum byzantinischen Heirmologion - Der Echos Deuteros, Hamburg, 1971.
social-patriotice. Filoteri sin Agi Jipei ì al\i autori din sec. al XVIII-lea, BOR XCII (1980), nr.7-8, iul.-aug., p.836-856. - Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii, ST seria II, XL (1988), nr.5, p.86-104. - Cultura muzical de tradi\ie bizantin pe teritoriul Romniei,
- Temeiuri biblice ì tradi\ionale pentru cntarea n comun a credincioìlor, ST seria II, VI (1954), nr.1-2, p.17-38.
232
Bibliografie
Ciobanu, Gheorghe - Muzica bisericeasc la romni, BOR XC (1972), nr.1-2, p.162-195. - SEB vol.I, Bucure`ti, 1974 - studiile: coala muzical de la Putna, p.265-277,
Cultura muzical bizantin pe teritoriul Romniei pn n secolul al XVIII-lea, p.278-286, Manuscrisele psaltice romne`ti din secolul al XVIII-lea, Cultura psaltic romneasc n secolele al XVII-lea ì al XVIII-lea, p.297-306, Muzica bizantin, p.418-440; Istoricul clasificrii modurilor, p.136-163, Vechimea genului cromatic n muzica bizantin, p.164-169, Manuscrise muzicale n nota\ie bizantin aflate n Romnia, Studierea muzicii bizantine n Romnia, p.247-251, Raportul dintre text ì melodie n muzic psaltic romneasc, p.257-262, Raportul dintre muzica liturgic romneasc ì muzica bizantin, p.263-268, Pripelele lui Filotei Monahul, p.269-292, Manuscrisele muzicale de la Putna ì problema raporturilor muzicale romno-bulgare n perioada medieval, p.306-322, Manuscrisul lui Evstatie protopsaltul de la Putna (1511), Adoptarea muzicii bizantine ca muzic de cult.Vechime. Ci de ptrundere, p.54-60, coala muzical de la Putna, p.61-76, Limbile de cult la romni n lumina manuscriselor muzicale, Muzica romneasc n secolul activit\ii coresiene, p.95Muzica de cult bn\eana. Origine. Vechime. Specific, Valorificarea muzicii bizantine, p.119-122, Teorie, practic, tradi\ie factori complementari necesari descifrrii vechii muzici bizantine, p.123128, p.101-118, 100, p.83-94, p.245-246, p.287-296,
- vol.II, Bucure`ti, 1979 - studiile:
p.323-378; - vol.III, Bucure`ti, 1992 - studiile:
233
Cercetri in domeniul muzicii bizantine ntreprinse n Romnia, p.143-145. - Theorie, pratique, tradition, facteurs complementaires indispensables pour dechiffrer l'ancienne musique byzantine, n Jahrbuch der
- La rythmique des neumes byzantins dans les transcriptions de J.D.Petrescu et de Egon Wellesz par rapport la pratique actuelle, n vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p.21-35. Conomos, Dimitri E. - The late byzantine and slavonic Communion Cycle: Liturgy and Music, Washington, D.C., 1985. Cuclin, Dimitrie - Le role du chant gregorien dans le pass jusqu' nos jours et du chant byzantin dans l'avenir, Bucure`ti, 1936. Desby, Frank Harry - The Modes and tuning in neo-Byzantine Chant, Michigan, 1974 (dissert.microfilm). Dvai, G. - The musical study of Koukouzeles in a 14th Century Manuscript, n Acta Antiqua Academiae scientiarum Hungaricae, Tom.VI, Fasc.1-2, p.213-235, Budapest, 1958. Dinc, George - Chipuri de ierarhi: compozitori, traductori, prelucrtori ì mari cntre\i ai muzicii biserice`ti, GB XXXIV (1975), nr.7-8, p.812823. Dragoumis, Markos Ph. - The Survival of Byzantine Chant in the Monophonic Music of the Modern Greek Church, SEC vol.I, Oxford, 1966, p.9-36. Duchesneau, Claude; Veuthey, Michel - Musique et liturgie (Le document Universa Laus), Paris, 1988. Egender, Nicolas - Clbration du Dimanche, prima parte a studiului introductiv la Dimanche, office selon les huit tons - Oktoichos, n La prire des glises de rite byzantin, 3, Chevetogne (1971), p.11-36. Felea, tefan - Cntarea n comun, Cultura, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39. Florian, Paraschiv - Protopsaltul Ion Popescu-Pasrea - 40 de ani de la moarte, Bucure`ti (Instit.Teol Univ.), 1983, tez de lic.dact. Floros, Constantin - Universale Neumenkunde, Kassel, 1970. - Einfhrung in die Neumenkunde, Wilhelmshaven, 1980.
234
sterreichischen Byzantinistik, 32/7 (1982), p.29-37.
Bibliografie
Freimuth, Heinz-Gert - Gotteserfahrung in der Musik, Zrich, Einsiedeln, Kln, 1983. Gardner, Johann von - Gesang der russisch-orthodoxen Kirche bis zu Mitte des 17.Jahrhunderts, Wiesbaden, 1983 - Band I, 1987 - Band II. Gastou, Amde - Les origines du Chant Romain, Paris, 1907. - La Musique d'glise - tudes historiques, esthtiques et practiques, ed.II, Lyon, 1916. Gavril, Vasile - Bog\ia spiritual ì frumuse\ea cntrii biserice`ti fa\ de cntrile gruprii Oastea Domnului (lucrare de seminar, alctuit n cadrul pregtirii doctoratului n teologie, sub ndrumarea Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu), mss.dact. Gelineau, Joseph - Chant et musique dans le culte chrtien - principes, lois et applications, Paris, 1962. Georgiades, Thrasybulos G. - Kleine Schrifte, n Mnchener Verffentlichungen zur Musikgeschichte, Band 26, Tutzing, 1977 - studiile: Sakral und Profan in der Musik (1960), p.97-105, Musik und Schrift (1962), p.107-120, Sprachschichten in der Kirchenmusik (1962), p.121-131,
Bemerkungen
Grold, Thodore - Les Pres de l'Eglise et la Musique, Paris, 1931. Ghiu`, Benedict - Faptul rscumprrii n imnografia Bisericii Ortodoxe, ST seria II, XXII (1970), nr.1-2, p.70-103. Giuleanu, Victor - Melodica bizantin, Bucure`ti, 1981. Grjdian, Pr.Lect.Vasile - Cntarea bisericeasc n concep\ia lui Ion Popescu-Pasrea, Sibiu (Facultatea de Teologie - Lucrare de licen\), 1990, mss. dact. - Aspecte de spiritualitate a cntrii liturgice ortodoxe, Revista teologic, serie noua, II (74), nr.4,1992, p.44-51. - The chanting of psalms in the Roumanian Orthodox Church Tradition, Influences, Actuality, n IAH (Internationalen Arbeitsgemeinschaft fr Hymnologie) Bulletin, nr.20, 1992, p.155161.
zur Erforschung der Byzantinischen Kirchenmusik, p.193-214.
235
- Monarch Alexandru Ioan Cuza's Decree Nr.101 of January 18, 1865
cercetri de istoria artei (seria - teatru, muzic, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17. - Teologia persoanei n cntarea bisericeasc ortodox, n vol. Persoana ì comuniune, Sibiu, 1993, p.290-294. - Caracterul doxologic al cntrii biserice`ti, n Revista Teologic, serie noua, IV (76), nr.1, 1994,p.13-19. - Simbolul liturgic n cntarea bisericeasc ortodox, n Revista teologica, serie nou, IV (76), nr.2, 1994, p.42-51. Hannick, Christian - Studien zu den Anastasima in den sinaitischen Handschriften, Diss., Wien, 1969, mss.dact. - Le texte de l'Oktoechos, a doua parte a studiului introductiv la Dimanche, office selon les huit tons - Oktoichos, n La prire des glises de rite byzantin, 3, Chevetogne, 1971 (?), p.37-60. - Antike berlieferungen in der Neumeneinteilung der byzantinischen Musiktraktate, n Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 26.Band, Wien, 1977, p.169-184. - Byzantinische Musik, in Herbert Hunger, Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner, (Handbuch der Altertumswissenschaft, Abt.12 - Byzantinisches Handbuch, Teil 5), Mnchen, 1978, 8.Kap., p.183-218. - Les Lectionnaires Grecs de l'Apostolos avec Notation Ekphontique, SEC vol.IV, New York, 1979, p.76-80. - Probleme der Rhytmik des byzantinischen Kirchengesangs Ein Rckblick auf die Forschungsgeschichte, n vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p.1-19. Heg, Carsten - La Notation Ekphonetique, MMB Subsidia, vol.I, fasc.2, Copenhague, 1935. - The Oldest Slavonic Tradition of Byzantine Music, from Proceedings of the Britisch Academy, vol.XXXIX, London, 1953, p.37-66, I-IV. Jammers, Ewald - Musik in Byzanz, im ppstlichen Rom und im Frankenreich (Der Choral als Musik der Textaussprache), Heidelberg, 1962. Kurzschenkel, Winfried - Die theologische Bestimmung der Musik, Roma, 1968.
- Its Influence over the Developement of Chanting in the Rumanian Church, n IAH Bulletin, nr.21, 1993, p.86-96. - Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti, n Studii ì
236
Bibliografie
Lungu, Nicolae - Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc, ST seria II, I (1949), nr.3-4, p.238-251. - Cntarea n comun a poporului n biseric, ST seria II, III (1951), nr.1-2, p.28-35. - Cntarea n comun ca mijloc de n\elegere a dreptei credin\e, BOR LXX (1952), nr.11-12, p.890-899. - Problema transcrierii ì uniformizrii cntrilor psaltice n Biserica noastr, ST seria II, VIII (1956), 3-4, p.241-249. - Combaterea inova\iilor n recitativul liturgic, ST seria II, VII (1957), nr.7-8, p.562-573. Moisescu, Gh.I. - Mijloace pentru promovarea artei bizantine tradi\ionale, Ort.XIII (1961), nr.4, p.590-599. Moisescu, Titus - Valorificarea tezaurului de cultur muzical bizantin n Romnia, BOR C (1982), nr.7-8, p.682-691. - Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n manuscrise ì carte veche romneasc, Bucure`ti, 1985 - studiile:
Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu - Izvoare ale cntrii psaltice n Biserica Ortodox Romn -
Putna - un puternic centru de cultur muzical medieval romneasc, p.28-43, Preliminarii la o codicologie specific manuscriselor muzicale bizantine, p.68-80, nceputurile tiparului muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann), p.81-100, Bibliografia muzicii vechi bizantine n Romnia, p.206-224.
manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia (grece`ti, romne`ti ì romno-grece`ti) pn la nceputul secolului al XIXlea, BOR XCII (1974), nr.1-2, p.131-280. - Manuscrise muzicale bizantine cu nota\ie antechrysantica din Biblioteca Sfntului Sinod ì Biblioteca Palatului Patriarhal din Bucure`ti, GB XXXIV (1975), nr.7-8, p.806-812. - Preocupri de muzic ì muzicologie n Biserica Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani (1925-1975), ST seria II, XXIX (1976),
- Muzica bisericeasc la romni n secolul al XIX-lea, partea I, GB XLI (1982), nr.11-12, p.883-915; partea II, XLII (1983), nr.9-12, p.594-625. nr.3-4, p.263-297.
237
- Muzica bisericeasc la romni n sec.XX, partea I, BOR CIII (1985), nr.7-8, p.615-636; partea II, CIV (1986), nr.3-4, p.117-139. Moutsopoulos, Evanghelos A. (1982), p.3-6. Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae - Cntarea cultic n Biserica Copt Ortodox, GB XXXVIII (1979), nr.7-8, iul.-aug., p.773-781. Palikarova Verdeil, R. - La Musique byzantine chez les Bulgares et les Russes (du IXe au XIVe sicle), MMB Subsidia, vol.III, Copenhagen, 1953. Pan\iru, Grigore - Nota\ia ì ehurile muzicii bizantine, Bucure`ti, 1971. Paraschiv, Florian - Protopsaltul Ion Popescu-Pasrea - 40 de ani de la moarte, Bucure`ti (Instit.Teol Univ.), 1983, tez de lic. dact. Patrinelis, Christos - Protopsaltae, Lampadarii, and Domestikoi of the Great Church during the post-Byzantine Period (1453-1821), SEC vol.III, Oxford, 1973, p.141-170. Petrescu, I(oan) D(umitru). - Etudes de palographie musicale byzantine, Les Idiomles et le canon de l'Office de Nol, Paris, 1932. - Les principes du chant d'eglise byzantin, extrait du Bulletin de l'Institut archologique bulgar, tome IX, Sofia , 1935. - Transcrierea muzicii psaltice n Biserica Ortodox Romn, Bucure`ti, 1937 (extras din BOR nr.1-2, 1937). - Etudes de palographie musicale byzantine, Bucarest, 1967. Pennington, A.E. - Seven Akolouthiai from Putna, SEC vol.IV, New York, 1979, p.112133. Popescu, Arhid.Lect.Ioan - Muzica bisericeasc n Transilvania, n vol. Contribu\ii transilvnene la teologia ortodox, p.305-317. Popescu-Pasrea, Ion - Reguli pentru citirea Apostolului ì a Evangheliei, n Cultura, III (1913), nr.9-10, p.114-116. - Problema transcrierii muzicii psaltice, n Cultura, XXV (1936), nr.9-11, p.19. - Compozi\ii ì compozitori de muzic bisericeasc, n Cultura, XXVI (1937), nr.4, p.38-39.
238
- Modal Ethos in Byzantine Music.Ethical Tradition and Aesthetical Problematic, n Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 32/7
Bibliografie
- Spiritul profan n cntarea coral romneasc, n Cultura, XXVI (1937), nr.10-11, p.95. - Ce-i trebuie cntrii biserice`ti, n Cultura, XXVII (1938), nr.9-10, p.67-68. - Muzica bisericeasc, n Muzica romneasc de azi (P.Ni\ulescu), Bucure`ti, 1939, p.597-602. - Evolu\ia cntrii psaltice n Biserica Ortodox Romn, n Cultura, XXIX (1940), nr.3, p.21-23; nr.7-10, p.75-76; XXX (1941), nr.1-2, p.8. Quasten, Johannes - Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und christlichen Frhzeit, n Liturgiegeschlichtliche Quellen und Forschungen, Heft 25, Mnster, 1930. Raasted, Jorgen - Intonation Formulas and Modal Signatures in Byzantine Musical Manuscripts, MMB Subsidia, vol-VII, Copenhagen, 1966. - Some Reflections on Byzantine Musical Style, SEC vol.I, Oxford, 1966, p.57-66. Rebours, J.-B. - Trait de psaltique. Theorie et practique du chant dans l'glise greque, Paris, 1906. Reese, Gustave - Music in the Middle Ages, New York, 1940 (3.3 Byzantine Chant). Richter, Lukas - Psellus' Treatrise on Music in Mizler' Bibliothek, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.112-128. Schltterer, Reinhold - Geschichtliche und musikalische Fragen zur Ison-Praxis, Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 32/7 (1982), p.19-27. Shngen, Oskar - Theologie der Musik, Kassel, 1967. Stanciu, Pr.Lect.Dr.Vasile - Muzica bisericeasc ortodox din Trasilvania, Cluj-Napoca, 1996. Stniloae, Pr.Prof.Dr.Dumitru - Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\, Ort.XXXIII (1981), nr.1, p.58-72. Stathis, Gregorios Th. - An Analysis of the Sticheron Tn lion xrpsanta by Germanos, Bishop of New Patras, SEC vol.IV, New York, 1979, p.177-227. Strunk, Oliver - Essays on Music in the Byzantine World, New York, 1977 - studiile:
239
Intonations and signatures of the Byzantine Modes, p.19-36, A first Look at Byzantine Psalmody, p.37-39, The Classification and Developement of the Early Byzantine Notations, p.40-44, The Byzantine Office at Hagia Sophia, p.112-150, Some Observations on the Music of the Kontakion, p.157The Antiphons of the Oktoechos, p.165-180. Melody Construction in Byzantine Chant, p.191-201. Byzantine Music in the Light of Recent Research and Publication, p.241-254, Tropus and Troparion, p.268-276, The Chants of the Byzantine-Greek Liturgy, p.297-330.
164,
irli, Adriana - Repertoriul tematic ì analitic al manuscriselor psaltice vechi (sec.XIV-XIX).I.Anastasimatarul, Bucure`ti, 1985. oima, Pr.Prof.Gheorghe - Func\iunile muzicii liturgice, Sibiu, 1945. tefanescu, N.I. - Influen\a muzicii poeziei lirice eline asupra muzicii cre`tine din epoca primar, ST seria II, XVII (1965), nr.1-2, ian.-febr., p.33-44. umski, Alexander - Studien zur rumnischen Kichenmusik um 1900 - Dumitru Georgescu Kiriak und der neo-modale Stil, Gersau, 1986. Tardo, Lorenzo - L'Ottoeco nei mss. melurgici, Grottaferrata, 1955. Tiby, Ottavio - La Musica Bizantina, Teoria e storia, Milano, 1938. Tillyard, H.J.W. - Eothina anastasima, The Morning Hymns of the Emperor Leo, part I, Annual of the British School at Athens, XXX (1932), p.86-108; part II, XXXI (1933), p.120-147. - Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation, MMB Subsidia, vol.I, fasc.1, Copenhague, 1935. Totzke, Irenus - Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche), St.Ottilien, 1992. - Die Russische Kirchenmusik als Spiegelbild Europischer Wechselbeziehungen, Musica sacra, 114.Jahrgang (1994), Heft 6, Nov.-Dez., p.463-476. - Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche, Hermeneia, 1995, nr.3, p.135-147.
240
Bibliografie
- Das antik-byzantinische und das modern-europische Erbe in der orthodoxen Kirchenmusik, Una Sancta, 1995, nr.3, p.229-245. Trube\koi, N. - Cntarea bisericeasc ortodox rus, Ort. XII (1960), nr.3, p.448-457 (dup Revista Patriarhiei din Moscova, 1959, nr.10-12). Tyciak, Julius - Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der byzantinischen Liturgie, 2. unvernderte Auflage, Trier, 1979. Velea, Pr.Marin - Originea ì evolu\ia semiografiei cntrii biserice`ti, ST seria II, XVII (1965), nr.9-10, p.593-620. - nceputurile muzicii corale romne`ti, laice ì biserice`ti, BOR XCVIII (1980), nr.1-2, p.232-242. - coala muzical de la Putna n context general romnesc Ì balcanic - sec.XV-XVI, BOR CII (1984), nr.3-4, mart.-apr., p.232-237. Vintilescu, Pr.Prof.Petre - Doua imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul serafimic, Pite`ti, 1927. - Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc, Bucure`ti, 1937. - Cntarea poporului n biseric, n lumina Liturghierului, BOR LXIII (1945), nr.9, p.409-432. Vladyshevskaya, T. - Origin of the Russian Church Music and ist Aesthetics, Mill., mss.dact. Wachsmann, Klaus - Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang, Regensburg, 1935. Wastschenko, Michail Iwaniwitsch - Zur Frage des Ursprungs und der Entwicklung der frheren Formen Mill., mss.dact. Webb, Douglas - La doctrine de l'Eglise dans les hymnes de l'Eglise, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.335-362. Wellesz, Egon - A History of Byzantine Music and Hymnography, ed.II, Oxford, 1961. Werner, Eric - The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) A Study in Musical Symbolism, Hebrew Union College Annual, XXI, Cincinnati, 1948, p.211-255.
241
des russischen kirchlichen Gesangs - historiographischer Aspekt,
- The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I, London, New York, 1959; vol.II, New York, 1984. Wiesner, Kurt - Kleine biblische Geschichte der Musik, Leipzig, 1960. Williams, Edward V. - The Treatement of Text in the Kalophonic Chanting of Psalms 2, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.173-193. - The Kalophonic Tradition and Chants for the Polyeleos Psalm 134, SEC vol.IV, New York, 1979, p.228-241. Wulstan, Davi - The origin of the modes, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.5-20. 5. Literatur auxiliar Abert, Hermann - Die Lehre vom Ethos in der griechischen Musik, Leipzig, 1899. - Die Musikanschaung des Mittelalters, Halle, 1905. Blan, George - Dincolo de muzic, Bucure`ti, 1967. - Muzica ì lumea ideilor, Bucure`ti, 1973. - O istorie a muzicii europene, Bucure`ti, 1975. Berechet, tefan - Figuri de dascli, Iaì, 1941. Biblioteca Academiei Romne - Bibliografie romneasc veche (1508-1830), tom.I-IV (Ion Bianu IIV; Nerva Hodo` I-III; Dan Simonescu III-IV), Bucure`ti, 1903,1910,1912-1936,1944; Supliment (Daniela Poenaru), Trgovi`te, 1973. - Catalogul manuscriselor romne`ti, tom. I-IV (Ion Bianu I-III, Remus Caracas II; G.Nicolaiasa III; Gabriel trempel, Florica Moisil, Lileta Stoianovici IV), Bucure`ti, 1907(I),1913(II),1967(IV); Craiova,1931(III). - Catalogul manuscriselor grece`ti, tom.I (Constantin Litzica), Bucure`ti, 1909; tom.II (Nestor Camariano), 1940. Brancuì, Petre - Istoria muzicii romne`ti (Compendiu), Bucure`ti, 1969. Challey, Jacques - 40 000 de ani de muzic - Omul descoperind muzica, Bucure`ti, 1967.
242
Bibliografie
Cottas, Vntia - Le thatre Byzance, Paris, 1931. Cuclin, Dimitrie - Tratat de estetic muzical, Bucure`ti, 1933. Eco, Umberto - Tratat de semiotic general, trad. de Anca Giurescu ì Cezar Adina, Bucure`ti, 1982. Eliade, Mircea - Istoria credin\elor ì ideilor religioase, vol.I-III, ed.II, Bucure`ti, 1991. Firca, Gheorghe - Structuri ì func\ii n armonia modal, Bucure`ti, 1988. Giuleanu, Victor - Principii fundamentale n teoria muzicii, Bucure`ti, 1975. Iorga, Nicolae - Istoria Bisericii Romne`ti ì a vie\ii religioase a romnilor, ed.II, Bucure`ti, 1928 vol.I, 1930 vol.II (reprod. Bucure`ti, 1995). Iorgulescu, Adrian - Timpul ì comunicarea muzical, Bucure`ti, 1991. Nemescu, Octavian - Capacit\ile semantice ale muzicii, Bucure`ti, 1983. sterreichische Nationalbiblioteck - Katalog der griechischen Handschrieften, Teil 1-4 (Herbert Hunger 1-4, Otto Kresten 2-3/2, Christian Hannick 3/2-4) Wien, 1961-1994. Pcurariu, Pr.Prof.Dr.Mircea - Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Chiìnau, 1993. Panaitescu, P.P. - Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romne, vol.I, Bucure`ti, 1959. Poslu`nicu, Mihail Gr. - Istoria musicei la romni, Bucure`ti, 1928. Rdulescu, Cornel - Primele traduceri romne`ti ale cr\ilor de ritual, secolele XVI-XVIII (studiu istoric-liturgic ì lingvistic, partea a III-a), GB XXXIV (1975), nr.7-8, p.779-806. Rdulescu, Speran\a - Cntecul - tipologie muzical, Bucure`ti, 1990. Sachs, Curt - Geist und Werden der Musikinstrumente, Berlin, 1929. - The History of Musical Instruments, ed.II, London, 1942. - The Rise of Music in the Ancient World - East and West, London, 1944.
243
trempel, Gabriel - Catalogul manuscriselor romne`ti, vol.I (B.A.R.1-600), Bucuresti, 1978; vol.II (B.A.R. 1601-3100), 1983; vol.III (B.A.R. 3101-4413), 1987; vol.IV (B.A.R. 4414-5920), 1992. Urm, Dem - Acustic ì muzic, Bucure`ti, 1982. Wisse, Stephan - Das religise Symbol - Versuch einer Wesensdeutung, Essen, 1963. Wrner, Karl H. Geschichte der Musik, ein Studien und Nachschlagebuch, fnfte, durchgesehene und erweiterte Auflage, Gttingen, 1972.
244
Bibliografie
THE THEOLOGY OF THE LITURGICAL CHANT IN THE TRADITION OF THE ORTHODOX CHURCH IDENTITY ASPECTS OF THE LITURGICAL CHANT Summary Some of the characteristics of the Liturgical Chant in the Orthodox Church are well known. It is Vocal and the Word is always present, united/part of the melody. Also noticed is a certain General Simplicity, an aspect that stands out somewhat when compared with the more elaborate music of other confessions or laic music and it refers, besides the vocal and verbal aspects mentioned above, to its predominantly monodic character (chanting in one voice, melodically not harmonically). Even when present, eventual harmony is simple lacking any interest, esthetically or otherwise, in new musical diversities, fashionable or exotic. This one last aspect can be defined as tightly related to the unity and stability of the Orthodox Cult, in general. Of notice as a special aspect could be mentioned the modalism of the Orthodox Chant (the eight voices of the Octoih) and the neumatic notation of byzantine origin. All of these aspects could define a first level of identity of the liturgical Orthodox Chant, a structural identity as much as a form identity, despite certain exceptions encountered within the Orthodox Church that only confirm the rule. To remain at a level of identity of form is, practically, impossible because within a certain historic time frame like the last few modern centuries problems will arise. When the harmonic chanting was introduced in the Orthodox Church (In the Russian Orthodox Church in the 17th century and the others starting with the 19th century), when the Orthodox Church renounced some of the form mentioned above (referring to the monodic aspect) a question came to mind: could we renounce other aspects, say, the vocal aspect in favor of using instruments? And more generally put: can we renounce other
245
characteristics, mentioned above, without the risk of loosing a certain identity of the Orthodox Chant? To put it in a different way and in the same time connecting the special particularity of the liturgical chant to the larger domain of Eclesiology: is the liturgical chant, with its particularities, an integral and essential part of the Tradition of the Orthodox Church or, in terms of identity, is the identity of the Orthodox Chant a part of the identity of the Orthodox Church itself? If the answer if Yes, in what way and/or to what extent, considering that an Orthodox regards its general belief as an ensemble, as a whole, expressed through conviction and liturgical cult as much as through a certain attitude assumed as christian1? All these questions not only have a hypothetical character but they were asked in one form or another, historically speaking, for instance, in the second half of the 19th century when within the Romanian Orthodox Church when the trends of western music (being vigorously introduced within the three independent provinces which later became Romania) met with the already established Russian Orthodox harmonic music, which was already strongly influenced by the western musical culture a century and a half earlier. The echoes of the struggle back then, generated by the disputes between the traditionalists and modernists are still heard and even today when, from time to time the problems of the modernization of chanting (or music) within the Orthodox Church are being analyzed. The Question presents a certain difficulty and complexity, theoretically speaking (and one can even say, theological), because, generalizing, can also refer to other forms of cult and Church in general, generating a question of the form of Church Cult, respectively2. On the other hand, this issue has a more concrete
J.Meyendorff, Le sens de la Tradition, vol. La Tradition, srie La pense orthodoxe, Nr.XVII/5, Instit. Saint-Serge, Paris, 1992, p.157 (tr.n.). 2 For an analysis of the orthodox aspect of these questions see Ene Brani`te,
1
Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox, n Ort., XXI (1969), nr.2, p.197-215; Idem, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi, n MO, XXVI (1974), nr.3-4, p.245-251. Cp. Dumitru Stniloae, Ortodoxia n fa\a unor
246
Bibliografie
character through the temptation exercised by the diversity of various cultural, musical forms present in other confessions (Catholics, Protestants) and an answer was sought though its own agiornamento3 The adequate attitude vis--vis the agiornamentos mentioned above as well as vis--vis the certain innovative tendencies within the Orthodox Church require a deep theological search to reach certain fundamental criteria to understand and appreciate certain diverse situations. These criteria cannot be found on the surface of certain cult forms, respectively of the liturgical chant, the forms within showing usually a certain technical neutrality vs. their use. The question is: why not other ways? and the answer should be: because other ways do not necessarily present the precise motivation of a selective use. Because of that it requires a correlation with the theological and liturgical ground that stands behind the forms supporting its reality and determining, or better said representing the heart of their identity. Generally, the single mention of a Tradition of the Church as an indisputable authority to decide on the cultic forms is not enough, leaving room for the erroneous simplistic understanding, and ultimately empty of the narrow traditionalism opposed (by) to the theological thought that is always alert to respond to anyone asking questions about its abouts (Petr.3,15). A comprehensive theological study appears as a necessity, more so in situations of confusion when if not all then many are considered allowed or musts and the real question should seriously be: are they necessary (I Cor.6,12)? * When speaking of the liturgical orthodox chant, on one hand we are speaking of a chant (which, to a certain extent can be
fenomene actuale din cre`tinismul apusean, Ort., XXVI (1974), nr.2, p.3253
345. For the catholic musical agiornamento" see Claude Duchesneau, Michel Veuthey, Musique et liturgie (Le document Universa Laus), Paris, 1988; for protestants, see the conclusions of the study done by Oskar Shngen, Die moderne Musikentwicklung und die Kirckenmusik, in vol. Musica sacra zwischen gestern und heute", Gttingen, 1978, p.87 `.u. 247
considered as some form of music) and on the other hand of the orthodox liturgy (worship). And so, there are two methods available, both related within their theological ground, well defined by some contemporary theologists and that can be used as one, since they complement one-another. We are speaking of the theological liturgy as defined by Al. Schemann, which, as an independent theological discipline has its one special objective of study the liturgical Tradition of the Church and a specific method: the fundamental structures determined by the Historical Liturgy in their development, the Theological Liturgy uncovers their purpose as a whole and also as separate elements4, among which is the chant. The second method, complementary and adequate to the theological approach of the liturgical chant, is the theology of music, as defined, among others, by W. Kurtzschenkel5 and according to whom, the theological treatment of music could use (and must use) the results of all other theological disciplines, historical, biblical, systematic, practical, as well as the laic musicology that can bring important elements to its domain. Credit should be given to certain musicology and hymnology studies within the last century that approached liturgical chanting as a specialty matter, bringing important contributions and discoveries in the study of the byzantine (and also post-byzantine) history of the Eastern Church Chanting, as well as clarifications on certain technical specifics. These studies also touched liturgical and theological aspects, but it was a superficial touch without profundity (and therefore?), but finally these studies could serve as basic materials in the study of theological or liturgical matters. The Historic-Geographical extension of this domain specifically regards certain more important branches of the liturgical chanting within the Orthodox Church, mainly the Greek branch (as a direct descendent from the byzantine tradition) and the Slavic branch, mainly represented by the Russian Orthodox
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, ed.III, New York, 1986, p.17 (tr.n.). 5 Winfried Kurzschenkel, Die theologische Bestimmung der Musik, Trier, 1971, p.3-6 (in Introduction).
4
248
Bibliografie
Church. We will focus preferentially on the Romanian Orthodox Church and the interesting median situation of the Romanian Orthodox Church between the two main branches, Greek and Russian. To talk about the identity of the liturgical chanting also means to try to understand its current identity without ignoring the understanding of its roots, going all the way back to the first few centuries of Christianity and trying to convey the "orthodoxy" of its continuity within the whole history of the Church in general and Eastern Christian Church in particular (more so after 1054 AD). Confirming the Orthodoxy of the Christian Church from a liturgical chanting point of view does not mean necessarily lowering or judging historical and liturgical-musical options and choices of other confessions (western specifically), maybe only to the extent to which the western branches of Christianity, at various points throughout their parallel history, have excessively attempted to influence the eastern branch to the point of negatively impact such discussed identity, with repercussions in other domains of the Church. * The liturgical character of the orthodox chant (Cap.I) is what essentially marks the intimate, profound relationship between the chant and the Tradition of the worship, creating what sometime it is called the chanting worship. To talk about worship (and therefore, to talk about the Chanting within) assumes a specific doxological theology in relationship with the liturgical reality (I.1.c) - which theology could explain the trinitarian and christological characteristic of this liturgical reality. The specific symbolism of the orthodox liturgical chant (I.2) constitutes a particular case of the liturgical symbol (as essential liturgical element - I.2.a) and imagines the angelical chanting (I.2.b) within the liturgical doxology, as a sacramental experience of eshaton ("Heavenly Life" I.2.c) and an expression of the unity of the ecclesial communion (With one voice and one heart we may glorify and praise I.2.d) The approach to the relation between the liturgical time and chanting (I.3) implicates problems related to the liturgical practice of the Oktoechos in the Orthodox Church (I.3.a) where the
249
and the Chant in the the religious picture and (the religious) concert (II.1.d2) or other common aspects of the Icon and the liturgical chant (II.3.d3). The specific spirituality (pnevmatology) of the orthodox liturgical chant (II.2) has its roots in the procession of the divine inspiration of the "angelical chants" through the Heavens and
elements of the calendar play an important part in a theology of liturgical time (I.3.a1). Also, the liturgical cycle (I.3.a2) the cycle of the Oktoehos representing a special case (I.3.a3) discover its theological significations in the On the Holy Spirit" treatise of St. Basil the Great (I.3.b), all reference to the time finding his fulfillment (with)in the sanctification of the time (I.3.c), that is occurring within (and through) the worship of the Church. The identity of the orthodox liturgical chant may also be defined by other theological aspects (Cap.II). The Word within the chanting occupies a special place, located somewhere at the border between prose (the prosaic recital) and pure music (II.1.a). The Biblical character is determinant (II.1.b) through the presence of the Holy Bible in the chanting (II.1.b1), through the biblical paradigm of the liturgical chant (II.1.b2) and also through the dogmatic character of the liturgical chant (II.1.c). The Incarnation of the Word, on which the theology of the Icons is based, permits a series of parallels between it and the liturgical chant (II.1.d), such as the report between seeing and hearing at St. Theodore of Studium (II.1.d1), the historical "pseudo-morphosis" of the Icon
Churchs hierarchical steps clearly explained in St. Dionisius Pseudo-Areopagitus writings as well as in the liturgical texts (II.2.a). An authentic spirituality assumes a distinction of spirits in the liturgical chant (II.2.b), as well as an ascetic character (II.2.c) this constitutes a general characteristic of the orthodox worship (II.2.c1), and its theological aspects are being defined within a complex relationship with sacrifice and love (II.2.c3).
The oral aspect of the orthodox liturgical chant is as an expression of the Spirit of the Liturgical Tradition in the Church (II.2.d), aspect that can be observed also in the late introduction of musical liturgical manuscripts (II.2.d1) and of the first printed musical liturgical materials in the Orthodox Eastern (II.2.d2). In the
250
Bibliografie
written notation takes a back seat (being only mnemotechical) and the transcription of various orthodox liturgical chants in linear western musical notation is possible only in limited fashion (II.2.d3), the psaltic notation having its own specific relevance (with)in the liturgical meanings of the oral character (II.2.d4). The mystical and apofatical aspect appears in the liturgical chants specifically related to the mystery of God - the divine darkness having a correspondence into the stillness (II.2.e). The eclesial character of the orthodox liturgical chant (II.3) is clearly defined in the corresponding naming of chanting in the Church or of the Church as it is called, which explains the significance of sacrifice and gratitude, especially in the light of the Church appearing to be built and actualized through the (liturgical) sacrifice of the Holy Eucharist (II.3.a). A rich ecclesiological theology is found in the marialogical liturgical chants (II.3.b) and in the regulations referring to the
relationship between the oral aspect and the musical notation, the
chanting in the Church of the Holy Ecumenical and local Councils

(II.3.c).
The chanting in the Church is performing by specialized Protopsaltes as much as by all the faithful people (the whole
The missionary and pastoral oikonomia in the church chanting regards the dynamic dialog between the Church and the world, as much as a dialog within itself, which does not obstruct the efforts towards a unity of the liturgical chant in the Orthodox Church (II.3.e). The "chanting" side of the liturgical orthodox chant is base for its relationship with the musical art (Cap.III) - "chant"
constitutes a particular case of "music" - and the terms chant and music represent different etymological and theological motivations. The reciprocal determination between the musical art and the chanting in the Church can be followed throughout the history of music and (of) the liturgical christian chant (III.1), either through the (ever) changing aspect and the permanence (III.1.a), or under the aspect of certain general structures with specific
christian gathering/assembly), in a natural distribution of specific duties (II.3.d).
251
understanding of it, versus the current, purely musical understanding. The instrumental problem, which has made that only the bell and the metal plaque (bellboard) be accepted in the Ortodox Church (III.3), requires a more profound understanding of the general notion of instrumentum (III.3.a) and an adequate understanding in a liturgical sense of the instrument (III.3.b). The Word, as a liturgical instrument (III.3.c) defines completely different meanings, fact documented also by numerous practical aspects. A general conclusion of this studys current considerations could characterize the condition of the orthodox liturgical chant as one secondary in right in the general liturgical oikonomia concept, a reflection of the created character of all those who glorify God into the chanted doxology, a condition which finds itself fulfilled through the Incarnation of Christ and the entire Oikonomia of the Salvation. (Petru Grajdian)
meanings (III.1.b), as well as in the particular correlation between the (musical) philosophical aesthetics and (the) theology (III.1.c). The musical harmony, with its origins in the old concept of Harmonia, with numerous techno-musical, philosophical / categorical and theological connotations (III.2), entered late and with difficulty (within the last two centuries) in the orthodox liturgical context, which, through its specifics imposes a deeper
252
Bibliografie
TABLE OF CONTENTS
Preface..............................................................................................7 Authors Word................................................................................11 Abbreviations..................................................................................12
1. Aspects of formal identity and the necessity of theological ground in the orthodox liturgical chant ..............................13 2. Methodological observations .................................................17
Introduction
Chapter I: The Liturgical Character of the Orthodox Chant
1. The Chant within the Orthodox Liturgical Context .....................23

a. The Chanted Worship ............................................................23 b. Theology and (the) liturgical reality .........................................25 c. The Trinitarian aspect ...............................................................29 d. The Christological character .....................................................32
2. The Specific Symbolism of the Orthodox Liturgical Chant.....35

a. The liturgical symbol ................................................................35 b. The Angelic Chant concept ...................................................40 c. The Heavenly Life the eshatological aspect in the symbolism of the liturgical chant ............................................42 d. With one voice and one heart we may glorify and praise.......43 a. Problems related to the liturgical practice of the Oktoechos within the Orthodox Church ....................................................46 a1. The calendar and the theology of the liturgical time.....50 a2. The liturgical cycle .......................................................53 a3. The cycle of the Oktoechos........................................54 b. The signification of the liturgical cycle in the work of St.Basil the Great On the Holy Spirit...................................57 c. Sanctification of the time ..........................................................68
3. The Liturgical Time and the Chant. .........................................46
Chapter II: Other theological Aspects of the Orthodox Liturgical Chant

1. The Word in the Liturgical Chant............................................71
a. The orthodox liturgical chant between the prosaic recitative and pure music.....................................71 b. The Biblical character of the liturgical chant ...........................75 253
2. The Spirituality of the Orthodox Liturgical Chant (Pnevmatology).............................................................................97

a. The angelic chant and the divine inspiration .........................100 b. The distinction of spirits in the liturgical chant ....................104 c. The ascetic character of the orthodox chant ..............................107 c1. The ascetic character of the orthodox worship .............109 c2. Theological aspects ......................................................112 c3. Ascetic, sacrifice, love .................................................115 d. The oral aspect of the orthodox liturgical chant as an expression of the Spirit of the Liturgical Tradition in the Church and the musical notation ................................................118 d1. The late manuscripts of written liturgical music ..........118 d2. The first printed liturgical music ..................................121 d3. The relationship between the oral aspect and the musical notation within the orthodox liturgical chant ...............124 4 d . The liturgical meaning of the oral aspect .....................132 e. Mystical and apophatical in the liturgical chant ....................134
b1. The Bible in the liturgical chant ...................................76 b2. The Biblical paradigm of the liturgical chant ...............82 c. Dogma and the chant .................................................................86 d. The Incarnated Word. The theology of the Icon and of the liturgical chant .........................................................88 d1. Seeing and hearing to St.Theodore of Studium ......89 d2. The historical pseudo-morphosis of the Icon and of the chant in the Church: the religious picture and the religious concert .........................................................92 d3. Common aspects of the Icon and of the liturgical chant..94
3. The Ecclesial Character of the Orthodox Liturgical Chant.139

a. The chant in the Church and its relation to the Holy Eucharist..139 b. Eclesiology and mariology in the orthodox chant......................143 c. Regulations for the liturgical chant in the rulings of the Holy Ecumenical and local Councils.......................................151 d. The chanting in the Church: Protopsaltes and the whole christian assembly....................................................................158 e. The missionary and pastoral oikonomia in the Church Chanting. The unity of the liturgical chant in the Orthodox Church........162
Chapter III: The Orthodox Liturgical Chant and Music as an Art
Church Chant and Church Music..........................................167 a. Change and permanence...........................................................170 b. General structures and specific concepts..................................174 c. Philosophical esthetics and theology.........................................178 254
1. The History of Music and the History of Church Chant.............170
Bibliografie
2. Harmonia musical concept, philosophical category and theological reality...........................................................183 3. The Instrumental Problem......................................................193
a. Instrumentum...............................................................198 b. The liturgical meaning of the instrument.........................203 c. The Word as Instrument..................................................204
4. The Chanting in the Orthodox Church vis--vis the music of other Christian Confessions..............................................210
Conclusions: The condition of the Orthodox Liturgical Chant..213

Bibliography..............................................................................217 Summary....................................................................................245 Table of Contents.......................................................................253 Curriculum Vitae.......................................................................256 Declaration.................................................................................258
255
CURRICULUM VITAE
M-am nscut la 1 ianuarie 1953, n Municipiul Bucuresti, ca primul dintre cei doi copii ai prin\ilor mei Vonifatie ì Motrica, romni ortodocì. n anul 1975 am absolvit Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucure`ti, activnd apoi ca profesor de muzic ì instrumentist (violonist). n anul 1986 am fost admis ca student al Institutului Teologic de grad Universitar din Sibiu, pe care l-am absolvit n anul 1990, sus\innd ca tez de licen\ lucrarea Cntarea bisericeasc n concep\ia lui Ion Popescu -Pasrea, alctuit sub ndrumarea Arhid.lect.Popescu Ioan. ncepnd cu anul 1990 am urmat cursurile de doctorat ale Facult\ii de Teologie Andrei aguna din Sibiu, sec\ia Liturgic, avnd ca ì ndrumtor pe P.S.Episcop Prof.univ.Dr LAUREN|IU (Liviu) Streza al Caransebeùlui. Lucrrile realizate n aceast perioad, dintre care o parte au fost publicate n reviste de specialitate, sunt urmatoarele: 1.Caracterul doxologic al cntrii biserice`ti, publicat n Revista Teologic, serie noua, IV (76), nr.1, 1994, p.13-19. 2.Considera\ii teologice asupra cntrii biserice`ti. 3.Preocupri de muzic bisericeasc la compozitorii romni n Revista teologic, serie noua, II (74), nr.4, 1992, p.44-51. 5.Simbolul liturgic n cntarea bisericeasc ortodox, publicat n Revista teologica, serie noua, IV (76), nr.2, 1994, p.42-51. 6.Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti, publicat n Studii ì cercetri de istoria artei (seria - teatru, muzic, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17; ntr-o form prescurtat ì cu titlul Monarch Alexandru Ioan Cuza's Decree Nr.101 of January 18, 1865 - Its Influence over the
(privire general). 4.Aspecte de spiritualitate a cntrii liturgice ortodoxe, publicat
ì n IAH Bulletin, nr.21, 1993, p.86-96. 7.Estetic ì liturgic n cntarea bisericeasc ortodox (n curs de publicare la Revista teologic). 8.Permanen\ ì schimbare n cntarea liturgic ortodox (n curs de publicare la Revista teologic). 9.Aspecte omiletice ale Prohodului Domnului. Alte studii, articole, cronici ì recenzii am mai publicat n diverse reviste ì periodice. n anul 1994 am publicat pentru uzul studen\ilor Facult\ii de Teologie din Sibiu o culegere de Cntri biserice`ti. Am fost hirotonit preot n anul 1990 ì din acelaì an am activat ca ì asistent suplinitor, iar din 1992 ca ì lector titular pentru Muzic bisericeasc ì Ritual, n cadrul Facult\ii de Teologie din Sibiu. n paralel am dirijat Corul Catedralei Mitropolitane din Sibiu. n anii 1994-1996 am fost bursier al Conferin\ei episcopale din Austria a Bisericii Catolice, la Facultatea de Teologie Catolica a Universitatii din Viena, perioada n care am finalizat lucrarea Teologia cntrii liturgice n Tradi\ia Bisericii Ortodoxe - Aspecte de identitate a cntrii liturgice ortodoxe, n vederea sus\inerii ei pentru ob\inerea titlului de doctor n teologie. Sunt cstorit din anul 1977 cu Cornelia Grjdian ì avem patru copii.
Developement of Chanting in the Rumanian Church, publicata
257
DECLARA|IE
Subsemnatul Pr.Grjdian Vasile declar c pentru pregtirea lucrrii: Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox - Aspecte de identitate a cntrii liturgice ortodoxe, pe care o prezint ca tez de doctorat la sec\ia practic, specialitatea Liturgic, nu am folosit alte lucrri n afara celor men\ionate n note ì n lista bibliografic, lucrarea nefiind copiat ì apar\inndu-mi n ntregime. Pr.Vasile Grjdian
258

Teologia Cantarii Liturgice in Biserica Ortodoxa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teologia Cantarii Liturgice in Biserica Ortodoxa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr.

TEOLOGIA CNT{RII LITURGICE N BISERICA ORTODOX{

Aspecte de identitate a cntrii liturgice ortodoxe

Editura Universit\ii Lucian Blaga din Sibiu 2000

Referen\i `tiin\ifici: Episcop Prof.univ.Dr. LAUREN|IU (Liviu) Streza Pr.Prof.univ.Dr.Nicu Moldoveanu

Capitolul I: Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

1. Cntarea n cadrul liturgic ortodox...........................................23

2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe..................35

3. Timpul liturgic `i cntarea........................................................46

1. Cuvntul n cntarea liturgic..................................................71 a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic

Capitolul II: Alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe

2. Spiritualitatea cntrii liturgice ortodoxe (pnevmatologie)........................................................................97

3. Caracterul eclesial al cntrii liturgice ortodoxe....................139

Capitolul III: Cntarea liturgic ortodox `i arta muzical

1. Istoria muzicii `i istoria cntrii biserice`ti............................170

4. Cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica altor confesiuni `i culte........................................................210

Concluzii: Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe.....................213

+Episcop Prof.univ.Dr.LIVIU (LAUREN|IU) STREZA

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

1. Aspecte de identitate formal `i necesitatea fundamentrii teologice n cntarea liturgic ortodox

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Pr.Prof.Dr.Liviu Streza, Pstrarea unit\ii n savr`irea cultului divin `i importan\a ei

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

CAPITOLUL I: CARACTERUL LITURGIC AL CNT{RII ORTODOXE

1.Cntarea n cadrul liturgic ortodox

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

b. Teologie `i realitate liturgic

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

liturgice, ca o ncercare de reorientare a teologiei nspre realitatea teologic a liturgicului, a slujbei27.

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

n cntrile liturgice aspectul hristologic este poate cel mai

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

`i pentru expresia explicit a aspectului hristologic, aflat n legtura cu cel treimic.

2.Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare `i temei al posibilit\ii

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

b. Cntare ngereasc Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe ne este

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

nchipuim (s.n.).93 Noi nseamn soborul liturghisitorilor, a

Liturghier,..., p.133. Ibid., loc.cit.

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

c. Vie\uire cereasc - aspectul eshatologic al simbolismului cntrii liturgice

Ibid. (PG 29,213).

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

d. Cu o gur `i o inim a slvi `i a cnta

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Liturghier..., p.156. Ibid., p.140 `.u.

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe