Sunteți pe pagina 1din 21

Uniunea Europeană

Drapel

Deviză: In varietate concordia


(Română: Unitate în diversitate)

Imn: An die Freude (orchestral)

Bruxelles (executiv şi legislativ)


Centre Strasbourg (legislativ)
Politice Luxemburg (curtea
supremă)Frankfurt (banca centrală)
Strasbourg (sediu
Parlament
oficial), Bruxelles,Luxembourg

Limbi oficiale2 23 de limbi oficiale

Preşedinţi
- Consiliu Cehia
- Consiliul UE Mirek Topolánek
- Comisia José Manuel Barroso
- Parlament Hans-Gert Pöttering

Creare
Ca CEE
- Semnat Tratatul de la Roma
- Intrat în - 25 martie 1957
vigoare - 1 ianuarie 1958
Ca UE Tratatul de la Maastricht
- Semnat - 7 februarie 1992
- Intrat în - 1 noiembrie 1993
vigoare

Suprafaţă
4.453.865 km2

Populaţie Locul 33
- Total (2005) 496 000 000
- Densitate 115 locuitori/km²

Cel mai mare


Londra
oraş

Produs Intern Locul 13


Brut (2005) $ 12 332 296
- Total $26 900
(Paritatea
puterii de
cumpărare)
- Per capita
(Paritatea
puterii de
cumpărare)

Produs
Naţional Brut 13 132 123 $ (Evaluări IMF)
-Total

Euro (EUR sau €)4, Coroană


cehă(CZK), Lats (Ls), Litas (Lt), Coroană
estoniană (EEK), Coroană
suedeză(SEK), Forint
Monede
maghiar (HUF), Zlot polonez (PLN), Liră
sterlină (GBP sau £), Coroană
daneză (DKK), Leu
românesc (RON), Leva bulgară(BGL)

Fus orar UTC 0 ... +25

Domeniu
.eu
Internet

Prefix +36 (propus)


Notă 1:
Vezi alte nume oficiale
Notă 2:
Vezi Limbile Uniunii Europene; statele membre pot avea alte
limbi oficiale
Notă 3:
dacă se numără ca entitate unică
Notă 4:
Folosit de membri ai Zonei euro şi de instituţii europene
Notă 5:
+1 ... +3 în timpul verii; departamentele franceze de peste
mări, UTC -4 ... +4
Notă 6:
Fiecare stat membru are propriul prefix telefonic, în zonele 3 şi
4
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, socială şi
economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state. Este considerată a fi o
construcţie sui generis, situându-se între federaţie şi confederaţie.

Instituţii
Sub prevederile articolului 7 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, revizuit ulterior
prin tratatele integrării europene, principalele instituţii comunitare sunt:

 Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care este ales prin vot
direct de către aceştia
 Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care reprezintă fiecare stat membru
 Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale UE
 Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, care se îngrijeşte de respectarea legilor
europene
 Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanţarea activităţilor UE

Sistem politic
Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste
tratate este Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Tratatele actuale şi viitoare
stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de instituţii. Sistemul politic rezultat din
aceste acte reflectă prin structura sa principiul democratic al separării puterilor în stat în
puterea legislativă, executivă şi juridică, iar în ce priveşte procesul legislativ urmăreşte
principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Membri
În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care şase membri fondatori din 1958:
 Belgia
 Franţa
 Germania
 Italia
 Luxemburg
 Olanda

Alte 21 state au aderat succesiv:

 1973:
 Danemarca
 Irlanda
 Regatul Unit
 1981:
 Grecia
 1986:
 Portugalia
 Spania
 1995:
 Austria
 Finlanda
 Suedia
 2004:
 Cipru
 Estonia
 Letonia
 Lituania
 Malta
 Polonia
 Republica Cehă
 Slovacia
 Slovenia
 Ungaria
 2007:
 Bulgaria
 România

Alte trei ţări, Croaţia, Republica Macedonia şi Turcia (asociată din 1963 şi în uniune vamală
din 1996), sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.
România şi Bulgaria au devenit state membre cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. Cele două
state au îndeplinit criteriile de aderare iar Tratatul de aderare a Republicii Bulgare şi României,
semnat de reprezentanţii statelor membre UE şi de cei ai României şi Bulgariei la Abaţia
Neumünster din Luxemburg la 25 aprilie 2005, a fost ratificat de parlamentele naţionale ale
tuturor statelor membre ale UE.
Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambiţiile europene ale Turciei
datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3
octombrie 2005. Totuşi, analiştii consideră ca această ţară nu va adera mai devreme de 2015,
datorită numărului mare de reforme economice şi sociale care trebuie întreprinse. De la
acordarea statutului de ţară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinţa
drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorităţii kurde, şi
a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuşi, datorită diferenţelor religioase şi culturale în
relaţie cu restul Europei, Turcia se loveşte de o opoziţie puternică din partea guvernelor
conservatoare şi religioase ale statelor membre, în special Franţa, Germania, Austria, Grecia,
Cipru şi Slovenia.
Croaţia este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deşi
procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croaţiei cu Tribunal
internaţional pentru crime de război de la Haga. La 9 noiembrie 2005,Comisia Europeană a
recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia
republică ex-iugoslavă care câştigă acest statut.
Trei dintre statele AELS (EFTA), Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, sunt membre ale Spaţiului
Economic European (SEE/EEA), statut care le permite acestora participarea în cea mai mare
parte a aspectelor pieţei unice a EU, fără obligaţia de a adera. Elveţia, cel de-al patrulea stat
EFTA, a respins participarea în EEA printr-un referendum, dar a stabilit mai multe tratate
bilaterale care au un rol similar.
Pentru a putea adapta instituţiile europene la o uniune cu 25 de state, au fost prevăzute câteva
modificări în Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în 2003.
Teritoriul şi populaţia UE au crescut, printre altele, şi după reunificarea germană din 1990, în
timp ce înainte fuseseră diminuate (mai ales suprafaţa) prin retragerea Groenlandei (parte a
Danemarcei), în 1985, după un referendum negativ.

Teritoriu
State
în română în limba oficială *
Austria Österreich AT
Belgia België/Belgique/Belgien BE

Bulgaria Bălgarija BG
Cipru Kypros CY
Danmark DK
Danemarca
Estonia Eesti EE

Finlanda Suomi/Finland FI
Franţa France FR

Germania Deutschland DE
Grecia Ellada GR
Irlanda Éire/Ireland IE
Italia Italia IT
Letonia Latvija LV
Lituania Lietuva LT

Luxemburg Luxembourg/Lëtzebuerg/Luxemburg LU
Malta Malta MT
Polonia Polska PL

Portugalia Portugal PT
Regatul
United Kingdom GB
Unit

Republica Česká republika CZ


Cehă
Români
România RO
a

Slovacia Slovensko SK
Spania España ES
Suedia Sverige SE
Olanda Nederland NL
Istorie
Ungaria
State
Magyarország HU

candidate
Pentru detalii, vezi articolul Istoria Uniunii Europene.
FRIM*
Republica Makedonija MK
*Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale
moderne.
Croaţia Acum trei mii de ani, Europa
Hrvatska HR era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi
condusă
Turcia de Imperiul Roman, centrat
Türkiye TR în Mediterană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu
forţa. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare şi Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o
singură administraţie pentru sute de ani. Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele
cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenţă tranzitorie.
Dată fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei, aceste încercări au implicat de
obicei ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate; unele încercări, însă, au durat
mii de ani şi au fost însoţite de progrese economice şi tehnologice, aşa cum s-a întâmplat
cu Imperiul Roman în timpul aşa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o
unificare paşnică prin cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor
Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul şi al doilea război mondial, necesitatea
formării unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza voinţei de a
reconstrui Europa şi de a elimina posibilitatea unui nou război. Acest sentiment a dus în cele din
urmă la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Germania (de
vest), Franţa, Italia şi ţările dinBenelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea în
aprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.

Istoria, structura şi tratatele Uniunii Europene

1952 1958 1967 1993 1999 2003 ?


Comunităţile
Europene: CECO, Uniunea Europeană (UE)
Regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene
CEE, Euratom

 Departamente franceze ultramarine: Guiana Franceză (GF)


- Guadelupa (Franţa) (GP) -Réunion (RE) - Martinica (MQ)
 Comunitatea autonomă spaniolă Insulele Canare (Can)

(*) = Cod ISO 3166


Comunitatea
(**) = FRIM = Fosta Republică Europeană
Iugoslavă a Cărbunelui
a Macedoniei. şi Oţelului
Este numele (CECO)
cu care
Comunitatea
UE a recunoscut oficial Republica Macedonia (aceasta Europeană
fiind denumirea a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom)
oficială
din Constituţia macedoneană, nerecunoscută la insistenţele Greciei).
Comunitatea Economică Comunitatea Europeană (CE)
Europeană(CEE)
Note: Justiţie şi afaceri
interne (JAI) Cooperarea poliţienească şi judiciară în
materie penală (CPJMP)
 Deşi oficial întregul Cipru este stat membru al Uniunii Europene, prevederilePolitica externă şi de securitate comună (PESC)
Uniunii se aplică doar în partea de sud a insulei.
Tratatul de la Tratatele de la Tratatul de Tratatul de la Tratatul de la Tratatul de la Tratatul de la
Paris Roma fuziune Maastricht Amsterdam Nisa Lisabona
 Statele membre pot avea alte teritorii ultraperiferice în care nu se aplică
- Comunităţile Europene (CE, Euratom), Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), Justiţie şi Afaceri Interne
"TREI PILONI"
prevederile Uniunii

Evoluţia UE (1957-2007)

Comunitatea Europeană
Uniunea Europeană
Prima uniune vamală totală, denumită iniţial drept Comunitatea Economică
Europeană (informal chiar şiPiaţa Comună), a fost creată prin Tratatul de la Roma în 1957 şi
implementată la 1 ianuarie 1958. Aceasta din urmă s-a transformat în Comunitatea
Europeană, care este, în prezent, "primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-un
organ comercial într-un parteneriat economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut
prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale Comunităţii Europene a Tratatului de la
Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1993. Ca preşedinte al Convenţiei pentru Viitorul Europei,
fostul preşedinte francez Valéry Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii
Europene în Europa Unită, dar această moţiune nu a fost aprobată.
Integrarea României în Uniunea Europeană

România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu
Comunitatea Europeană. În 1974, o înţelegere a inclus România în Sistem Generalizat de
Preferinţe al Comunităţii iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980.

Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria şi României s-a desfăşurat pe 25


aprilie 2005 laAbaţia Neumünster din Luxemburg.
Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca
în1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune
în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din1993 printr-un
"Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. În iulie
1997, Comisia şi-a publicat "Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii
Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind progresele României în procesul
de aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a
recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei
copiilor instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După
decizia Consiliului European de la Helsinkidin decembrie 1999, negocierile de aderare cu
România au început la 15 februarie 2000.
Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La
summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină
acest obiectiv.
În Raportul de ţară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în
grupul popularilor creştin-democraţi, se menţionează că "Finalizarea negocierilor de aderare la
sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme
structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei". Recomandările
destinate autorităţilor române privesc: măsurile anticorupţie, independenţa şi funcţionarea
sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.
Amendamentul 19 al aceluiaşi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucureşti, deoarece în
acesta se propunea iniţial suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere
Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problemelor menţionate în raport şi
raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei şi Consiliului să
reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această ţară către un stat de
drept. (...) Cere Comisiei să stabilească de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi
mai eficientă a implementării acelei părţi a legislaţiei europene deja adoptate de România, în
special în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne", se arată în amendament.
După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câştig de cauză, însă s-au
realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacţionat imediat prin
realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârşitul anului şi pe
parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privinţa României iar
la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că
face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celelalte 10 state care au aderat la 1
mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007,
conform planului.
România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din
18 decembrie 2004. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană a fost
semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg, iar cele două ţări au aderat
la 1 ianuarie2007.

Structura UE
Uniunea Europeană
Primul pilon (supranaţional-federaţie) Al doilea pilon (interguvernamental- Al treilea pilon (interguvernamental-
Comunităţile Europene (CE) confederaţie) confederaţie)
Politica externă şi de securitate Cooperarea poliţienească şi judiciară în
 Politica agricolă comună comună (PESC) materie penală (JAI)
 Uniune vamală şi Piaţa internă
Politica externă:  Trafic de droguri şi Trafic de arme
 Politica în domeniul
 Trafic de carne vie
conncurenţei ,Subvenţii de stat
 Cooperare  Terorismul
 Politică structurală
 Menţinerea păcii  Infracţiuni împotriva minorilor
 Politică comercială
 Observatorii electorali şi Trupele  Crimă organizată
 Uniunea Economică şi Monetară
comune de intervenţie
 Cetăţenia europeană  Corupţie, coruptibilitate şi înşelăciune
 Drepturile omului
 Educaţie şi Cultură
 Democraţie
 Cercetare şi Mediul înconjurător
 Asistenţa acordată statelor terţe
 Reţele transeuropene
 Sănătate Politica de securitate:
 Protecţia consumatorului
 Politica europeană de securitate şi
 Politică socială
apărare
 Politica comună de imigraţie
 Dezarmarea
 Politica în domeniul azilului
 Aspectele economice ale dezarmării
 Protecţia frontierelor
 Sistemul european de securitate

Consiliul European (funcţional şi


Consiliul Uniunii Europene
juridic este supraordonat organelor Comisia Europeană Parlamentul European
(Consiliul de Miniştri)
UE, nefiind un organ UE)
 Ia decizii fundamentale  Propune legi  Decide asupra proiectelor de  Votează asupra legilor privind
 Aplică planul bugetar lege ale Comisiei bugetul, în cazul respingerii
 Stabileşte liniile şi obiectivele  Stabileşte bugetul apare procesul de negociere cu
generale  Veghează la aplicarea legilor Consiliul de Miniştri
europene, a bugetului şi a  Încheie tratate internaţionale
programelor uniunii
Parlamentul European

Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativă a celor 460 de


milioane de locuitori ai Uniunii Europene, urmând ca după extinderea din 2007 să reprezinte
aproape 490 de milioane de europeni. În mare, tendinţele europene din statele membre se
reflectă în fracţiunile politice de pe scena europeană.
Parlamentul are trei puteri importante:

 Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonanţe, decizii).
 Puterea bugetară, deci poate să exercite o influenţă asupra cheltuielilor comunităţii.
 Puterea de supraveghere democratică se exercită asupra Comisiei Europene. PE îşi spune
părerea despre numirea membrilor comisiei şi poate să depună o moţiune împotriva
acesteia.
În 2005, România avea 35 de observatori în parlament, iar din 1 ianuarie 2007, numărul
acestora a scăzut la 33, dar aceştia au primit drepturi egale cu cele ale oricăror parlamentari
europeni.

Însemnele Uniunii Europene

Simbolurile Uniunii Europene se referă la drapelul, imnul, deviza şi moneda acesteia, conform
Articolului IV-1 din proiectul de constituţie europeană.

 Drapelul Uniunii Europene este un cerc format din douasprezece stele, pe fond albastru,

 Imnul Uniunii Europene este extras din Simfonia a 9-a, Odă Bucuriei de Ludwig van
Beethoven,

 Deviza este Uniţi în diversitate (deviza actuală este Unitate în diversitate), iar

 Moneda acesteia este euro.

Constituţia Europeană

Pe 18 iulie 2003, proiectul final al tratatului constituţional (oficial Tratat de instituire a unei
Constituţii pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat
în Praesidiumul Convenţiei pentru Viitorul Europei.
Constituţia a intrat într-un proces de ratificare în toate cele 25 de state membre. După o serie
de rezultate pozitive, Tratatul de instituire a Constituţiei a fost respins prin referendumuri
negative în Franţa şi Olanda. Ulterior, tratatul a trecut în referendumul luxemburghez, după
care procesul de ratificare a fost suspendat.
Vezi şi: Europa, Euro, Extinderea Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Negocierile cu
România

Economia UE

PIB pe cap de locuitor în dolari (2006)


Dacă Uniunea este luată ca o entitate de sine stătătoare, ea are cea mai mare economie din
lume cu unprodus intern brut în 2004 de 12.332.296 milioane de dolari (PPC). Este preconizat
ca economia UE să crească în următorul deceniu, prin aderarea unor state noi - în special
datorită faptului că noile state sunt de obicei mai sărace ca media europeană, urmând ca
rapida creştere a PIB-ului în interiorul uniunii să contribuie la dinamica Europei unite. Totuşi, se
estimează că zona Euro va creşte doar cu puţin peste 1 la sută pe an1, în timp ce alte state
bine industrializate, cum sunt Statele Unite vor creşte de trei ori pe atât, cu o medie de 3.2%
pe an. 2.
Nivelul de trai
Mai jos se află un tabel, care prezintă PIB-ul nominal total, PIB-ul nominal per capita, PIB-ul per
capita (PPP) în funcţie de cel mediu pe uniune pentru cele 25 de state membre, pentru întreaga
Uniune, pentru România şi Bulgaria care au aderat la 1 ianuarie 2007 şi pentru Republica
Moldova (cu rol comparativ). Datele sunt estimări pentru 2005 ale Fondului Monetar
Internaţional.
PIB 2006 PIB per PIB per capita
Anul Populaţie Suprafaţă Locuri² Contribuţii la
Stat (Mld. dolari capita (PPC¹)
integrării (Mil.) (km²) 2005 buget (2005)
intl.) (dolari intl.) EU15=100
Austria 1995 8,1 83.858 306,83 37.688 111,4 18 2.209
Belgia 1958 10,4 30.510 364,98 35.068 105,8 24 4.091
Danemarca 1973 5,4 43.094 252,46 46.691 117,9 14 2.066
Finlanda 1995 5,2 337.030 190,92 36.522 104,7 14 1.512
Franţa 1958 59,6 547.030 2113,42 33.855 98,5 78 16.888
Germania 1958/1990 82,4 357.021 2799,75 33.785 102,4 99 21.313
Grecia 1981 11,0 131.940 219,58 20.006 73,1 24 1.848
Irlanda 1973 4,0 70.280 200,10 48.753 135,9 13 1.366
Italia 1958 57,3 301.320 1718,90 29.635 99,2 78 13.996
Luxemburg 1958 0,4 2.586 33,57 73.147 226,9 6 238
Portugalia 1986 10,5 92.931 229,88 22,677 65,8 24 1.385
Ţările de Jos 1958 16,2 41.526 622,77 38.180 103,8 27 5.412
Regatul Unit 1973 59,3 244.820 2196,83 36.429 102,6 78 12.339
Spania 1986 41,6 504.782 1124,46 27.175 84,2 54 8.901
Suedia 1995 8,9 449.964 354,02 39.101 100,3 19 2.817
Total (UE-15) - 380,3 3.283.692 12672,41 33.234 100 570 96.381
Bulgaria 2007 7,7 111.001 25,80 3.328 31,3 18 -
Cipru 2004 0,7 9.250 16,90 20.866 70,2 6 157
Estonia 2004 1,4 45.226 12,73 9.424 55,9 6 99
Letonia 2004 2,3 64.589 15,72 6.793 44,3 9 126
Lituania 2004 3,5 65.200 24,89 7.268 48,7 13 211
Malta 2004 0,4 316 5,43 13.742 67,9 5 51
Polonia 2004 38,2 312.685 285,71 7.487 45,6 54 2.367
Republica Cehă 2004 10,2 78.866 121,79 11.929 66,2 24 999
România 2007 22,1 238.391 79,91 3.603 28,0 35 -
Slovacia 2004 5,4 48.845 46,23 8.549 54,7 14 382
Slovenia 2004 2,0 20.253 36,94 18.527 73,7 7 285
Ungaria 2004 10,1 93.030 107,93 11.059 56,5 24 896
Total (UE-27) - 484,3 4.322.989 13452,39 27.776 88,2 785 -
Moldova 3 - 3,6 33.843 2,98 828 7,7 - -
1
PPC: Indexul de volum al PIB în funcţie de paritatea puterii de cumpărare per capita este afişat relativ la media Uniunii Europene (UE15), care a fost stabilită la 100. Dacă
valoarea atribuită unui stat este mai mare de 100, atunci acest stat are un PIB per capita peste media UE şi viceversa. Valorile se bazează pe o sursă Eurostat.
2
Locuri:La 1 ianuarie 2007.
3
Apariţia Republicii Moldova în acest tabel are doar rol comparativ. Moldova are puţine şanse de a adera în viitorul apropiat. Vezi şi Extinderea Uniunii Europene.
Industria
Industria europeană a cosmeticelor are o valoare ce depăşeşte 35 miliarde Euro pe an, este
foarte inovativă şi, în medie, companiile de cosmetice înlocuiesc sau aduc îmbunătăţiri pentru
peste 25% dintre produse în fiecare an[1].
Agricultura
Pentru anul 2008 este preconizată o producţie de 57,6 milioane de tone de porumb, cu aproape
10 milioane de tone peste producţia din 2007, creştere datorată extinderii suprafeţei cultivate
şi randamentelor superioare[2].
Sectorul energetic
Rusia furnizează 40% din gazul importat de UE, iar 80% din acesta tranzitează Ucraina[3]
Forţa de muncă
Restricţii de lucru impuse cetăţenilor români şi bulgari
Milioane de est-europeni au emigrat în ultimii ani spre Occident, iar această situaţie a condus la
limitarea dezvoltării economice a ţărilor lor. Aproximativ 1,5 milioane de persoane au
părăsit Polonia după aderarea la UE în 2004, iar Lituania a pierdut 350.000 de persoane, zece la
sută din populaţie[4].
Rata şomajului în Uniunea Europeană a fost de 7,1% în anul 2007[5].