Sunteți pe pagina 1din 5

Teză de licenţă: GENOCIDUL RWANDEZ ÎN ATENŢIA ORGANIZAŢIEI

NAŢIUNILOR UNITE
Ana CIOFU

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa temei. Studierea continentului african capătă din ce în ce mai


multă popularitate. Această stare de fapt derivă din interesul tot mai sporit al marilor economii
mondiale faţă de potenţialul resurselor de care dispune Africa. Genocidul din Rwanda, ca unul dintre
cele mai severe genocide din istorie, trebuie studiat nu din perspectiva învinuirii responsabililor de
înfăptuirea lui, ci din perspectiva găsirii unor paşi concreţi care să prevină un asemenea scenariu în
viitor. Pe parcursul lucrării o să aduc mai multe argumente care scot la iveală o realitate crudă:
comunitatea internaţională va interveni în stoparea unui conflict doar în cazul în care are un anumit
interes, iar aceasta reprezintă un semnal de alarmă pentru noi din perspectiva noastră de subiect de
drept internaţional aproape invizibil. Vom vedea cum interesul economic personal al unor state este
pus mai presus decât viaţa a peste un milion de persoane, precum şi jocul politic internaţional de a
pasa responsabilităţile de la unul la altul. În calitatea noastră de stat mic, putem învăţa din experienţa
Rwandei importanţa consensului naţional în vederea contracarării unui eventual inamic extern.
Scopul lucrării. Prin prezenta lucrare îmi propun să analizez genocidul din Rwanda din
perspectiva reacţiilor parvenite din partea comunităţii internaţionale, în special din partea
Organizaţiei Naţiunilor Unite. Totodată, voi încerca să evidenţiez lipsa de voinţă a factorilor de
decizie pentru stoparea masacrului produs în 1994. În mare parte, voi aduce la cunoştinţă cititorului
disconcordanţele între prevederile actelor oficiale cu referire la Rwanda şi implementarea lor pe
teren, de rând cu disfuncţionalităţile de management al conflictului de care suferă Organizaţia
Naţiunilor Unite. La nivel de obiective specifice lucrarea îşi propune:
o Să analizeze implicaţiile externe în evoluţia istorică a conflictului Hutu-Tutsi
o Să evidenţieze esenţa celor mai importante documente ale ONU în problema rwandeză
o Să analizeze atitudinea francezilor asupra genocidului din Rwanda
o Să evidenţieze implicarea post-genocid a comunităţii internaţionale
Cadrul geografic şi cronologic. Din punct de vedere geografic lucrarea se va axa pe zona
Marilor Lacuri din Africa, în general, şi pe teritoriul Rwandei, în special. Vor fi neapărat luate în
calcul şi ţările vecine Uganda, Tanzania, Republica Democratică Congo şi Burundi. De asemenea,
vor fi făcute multe referiri la Franţa, Belgia şi Statele Unite ale Americii. Cadrul cronologic va fi
fixat în perioada anilor 1993 – 1996, cu incursiuni în perioada colonială.
Izvoarele şi istoriografia. Documentele de bază în realizarea prezentei lucrări au fost Carta
Naţiunilor Unite,1 Conveţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid,2 precum şi
multitudinea de rezoluţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. De o mare importanţă sunt Rezoluţiile
Consiliului de Securitate al ONU3 privind modul de funcţionare a Misiunii de Asistenţă în Rwanda,
care includ şi multiple recomandări în privinţa implicării comunităţii internaţionale în soluţionarea
crizei rwandeze. O sursă puternică de informare reprezintă şi Rapoartele Secretarului General al
ONU, unde găsim descrise foarte detaliat problemele şi mijloacele de soluţionare ale conflictului.
Una dintre cele mai importante lucrări în tratarea subiectului respectiv este „Shake hands
with the devil: The Failure of Humanity in Rwanda”4 scrisă de Locotenent-Generalul Roméo
Dallaire, comandantul de forţe UNAMIR în perioada octombrie 1993 – august 1994. Este un jurnal
zilnic de memorii în care descoperim cele mai mici detalii în organizarea misiunii şi cele mai mari
grozăvii ale realităţii genocidului ce avea loc. Cartea lui Dallaire oferă lumii o imagine din interior, o
experienţă dureroasă bazată pe neputinţă şi ignorare completă din partea celor din exterior.
O istorie interioară ne prezintă şi Michael N. Barnett cu lucrarea „Eyewitness to a genocide:
The United Nations and Rwanda”,5 funcţionar al Misiunii SUA la ONU. El menţionează că iniţial
era împotriva intervenţiei în Rwanda din cauza faptului că trupele ONU suferiseră recent eşec în
Somalia şi Bosnia, ceea ce le demonstrase incapacitatea de a interveni şi soluţiona un conflict intern,
un război civil. Ulterior însă tot el este cel care acuză ONU şi SUA de neimplicare în stoparea
genocidului, care demult trecuse de limitele unui război civil.
Şi-au împărtăşit experienţa şi Shaharyar Khan, reprezentantul special al Secretarului General
al ONU, după plecarea lui Booh-Booh, în „The Shallow Graves of Rwanda”6 – o sinteză completă a
eşecului comunităţii internaţionale în a ajuta supravieţuitorii genocidului, de rând cu Henry
Anyidoho, succesorul lui Dallaire în UNAMIR, în lucrarea „Guns over Kigali: The Rwandese Civil

1
Textul integral In: http://www.un.org/en/documents/charter/index.shtml.
2
Textul integral In: http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=89&inline=.
3
http://www.un.org/Docs/sc/unsc_resolutions.html.
4
Roméo Dallaire. Shake hands with the devil: The Failure of Humanity in Rwanda, NY, 2004.
5
Michael N. Barnett. Eyewitness to a genocide: The United Nations and Rwanda, NY: Cornell University Press, 2002.
6
Shaharyar Khan. The Shallow Graves of Rwanda,NY: I.B.Tauris, 2000.
War - 1994 (A Personal Account)”,7 precum şi Luc Marchal, comandantul contingentului belgian, în
„Rwanda: la descente aux enfers: Temoignage d’un peacekeeper Decembre 1993 – Avril 1994”.8
Alan J. Kuperman, specialist în conflicte etnice şi intervenţii umanitare la Centrul de Studii
Internaţionale al Universităţii din Carolina de Sud, atenţionează prin lucrarea „The Limits of
Humanitarian Intervention: Genocide in Rwanda”9 asupra faptului că ¾ din populaţia Tutsi a fost
exterminată. Tot el este cel care evidenţiază existenţa a două şcoli de gândire în ceea ce priveşte
relaţia Hutu – Tutsi înainte şi în timpul perioadei coloniale, relaţie care a generat ulterior genocidul
rwandez.
Jared A. Cohen, în „One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide”,10
consideră genocidul din Rwanda ca fiind unul din eşecurile cele mai mari ale umanităţii, având
guvernul SUA ca lider al non – intervenţiei. Belgia şi cel puţin 3 state membre permanente a
Consiliului de Securitate – SUA, Franţa şi Marea Britanie – ştiau de avertismentele generalului
Dallaire din ianuarie 1994 şi au respins cererea de întărire a forţelor UNAMIR aflate pe teritoriul
Rwandei.
Un studiu important asupra problemei îi aparţine lui Alain Destexhe “Rwanda and Genocide
in the Twentieth Century”,11 fost Secretar General al Organizaţiei Medicii fără Frontiere, senator în
parlamentul belgian.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiei derivă din obiectul, scopul şi
sarcinile cercetării. Studiul reprezintă o sinteză a gândirii şi practicii internaţionale cu referire la
infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii şi infracţiunile de război, genocid şi alte acte
împotriva umanităţii. Investigarea s-a bazat pe studierea materialului legislativ existent în domeniu,
folosind diversificat, în plan diacronic şi sincronic, diverse metode generale şi speciale: metoda
istorică, formal-logică, comparativă, empirică, sistemică, metoda analizei şi sintezei juridice, metoda
tipologică, observarea, cercetarea de acte internaţionale şi decizii ale instanţelor internaţionale.
Astfel, metoda istorică a contribuit la analiza evenimentelor anterioare care au cauzat
declanşarea genocidului rwandez. Metoda comparativă a oferit posibilitatea să scoatem în evidenţă
discrepanţele dintre poziţia oficială şi implementarea practică a deciziilor luate de ONU. Metoda

7
Henry Anyidoho. Guns over Kigali: The Rwandese Civil War - 1994 (A Personal Account), Woeli Publishing Services
(Accra), 1997.
8
Luc Marchal. Rwanda: la descente aux enfers: Temoignage d’un peacekeeper Decembre 1993 – Avril 1994, Bruxelles:
Labor, 2001.
9
Alan J. Kuperman. The Limits of Humanitarian Intervention: Genocide in Rwanda, Washington dc, Brookings
Institution Press, 2001.
10
Jared A. Cohen. One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide, NY: Rowman & Littlefield, 2007.
11
Alain Destexhe. Rwanda and Genocide in the Twentieth Century, Londra: Pluto Press, 1995.
empirică a facilitat descrierea obiectivă şi adecvată a atitudinii comunităţii internaţionale cu referire
la genocidul din Rwanda atenţia principală fiind concentrată asupra cercetării minuţioase a
materialului factologic şi documentar. A fost folosită, de asemenea, metoda anchetei prin chestionar,
pentru obţinerea informaţiilor autentice privind evoluţia lucrurilor în teren din perspectiva martorilor
vizuali şi victimelor directe şi indirecte ale genocidului.
Aprobarea rezultatelor. Unele compartimente ale lucrării au fost prezentate în cadrul
conferinţei ştiinţifice „Symposia Studentium” organizate în cadrul Universităţii Libere Internaţionale
din Moldova. În 2008 a fost prezentată comunicarea cu titlul „Disfuncţionalităţi în managementul
conflictelor: ONU vs. Rwanda” şi, respectiv, în 2009 „Instituirea Tribunalului Penal Internaţional
pentru Rwanda şi contribuţia acestuia la dezvoltarea dreptului internaţional”. Comunicările au fost
publicate în materialele respectivei conferinţe.
Structura lucrării. Prezenta lucrare este constituită din trei capitole, primul şi al treilea
având câte două subcapitole, iar al doilea capitol trei subcapitole. Adiţional sunt incluse
compartimentul Cuvinte-cheie, Abrevieri şi Anexe.
Primul capitol este intitulat GENOCIDUL – CRIMĂ REGLEMENTATĂ LA NIVEL
INTERNAŢIONAL, dorindu-se a fi o abordare teoretică a argumentelor necesităţii implicării
comunităţii internaţionale în stoparea unui conflict, degenerat în genocid. Cele două subcapitole:
Mecanismele ONU în soluţionarea conflictelor şi Carta Naţiunilor Unite şi Convenţia cu privire la
prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid: argumente în favoarea implicării în Rwanda
contribuie la formarea unei idei generale despre angajamentul lumii moderne în menţinerea păcii şi
securităţii internaţionale, care constituie premiza principală pentru intervenţie în soluţionarea unui
diferend.
Al doilea capitol, (NON) INTERVENŢIA ONU ÎN STOPAREA GENOCIDULUI DIN
RWANDA, reprezintă în sine o acuză la adresa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru ignorarea
ostentativă a evenimentelor din Rwanda, dar şi un semnal de alarmă pentru conştientizarea de către
ţările mici a faptului că marile economii ale lumii se implică în soluţionarea unui conflict doar dacă
au un interes anumit, realpolitik-ul fiind la ordinea zilei. În primul subcapitol, Repere istorice care
au dus la declanşarea genocidului rwandez – implicaţii interne şi externe, voi aduce la cunoştinţă
cititorului efectele deciziilor luate în perioada colonială asupra evoluţiei realităţilor interne din statul
rwandez, care pot fi uşor extinse şi asupra altor foste colonii. În special, vor fi analizate teorii privind
existenţa etniilor în Rwanda şi legătura acestora cu colonizatorii belgieni, acuzaţi a fi cei care au
provocat conflictul istoric Hutu-Tutsi. Al doilea subcapitol, denumit Rezoluţiile Consiliului de
Securitate ONU cu privire la situaţia din Rwanda: disconcordanţe între prevederile actelor oficiale
şi implementarea lor pe teren, înglobează o retrospectivă a celor mai importante rezoluţii emise de
Consiliul de Securitate ONU cu privire la genocidul din Rwanda şi reuşita implementării acestora.
Cel de-al treilea capitol, UNAMIR versus Operaţiunea Turquoise – scopuri, resurse şi finalitate,
constituie o analiză comparată a două misiuni aflate sub egida ONU, care au activat în Rwanda
înainte, în timpul şi după producerea genocidului. Este o încercare de a demonstra interesul personal
al Franţei de implicare în soluţionarea (sau nu!) a conflictului rwandez.
Ultimul capitol se va orienta spre IMPLICAREA POST-GENOCID A ONU pentru
ameliorarea situaţiei interne a Rwandei. O mare atenţie va fi acordată Instituirii Tribunalului Penal
Internaţional pentru Rwanda şi contribuţia acestuia la dezvoltarea dreptului internaţional, ca cea
mai vizibilă şi concretă intervenţie post-conflict a ONU în această zonă. De asemenea va fi abordată
şi Asistenţa umanitară şi dezvoltarea post-conflict a Rwandei, analizată din pespectiva reacţiilor
comunităţii internaţionale.