Sunteți pe pagina 1din 2

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Poezia traditionalista Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat, a aparut in perioada interbelica,

in anul 1923 si a fost inclusa in volumul Pe Arges in sus. Curentul literar din care face parte este traditionalismul. Traditionalismul este o miscare literara ce are ca principale trasaturi valorificarea istoriei si a folclorului, componenta spirituala a sufletului taranesc, constiinta religioasa ortodoxa. De asemenea, traditionalismul, valorifica miturile si credintele stravechi, da noi valori existentei rurale, Aci sosi pe vremuri este o poezie traditionalista prin tema, prin abordarea rafinata a temei si prin modul de constructie a textului. Tematica rurala cuprinde tema iubirii si tema timpului . Universul rural, care constituie decorul povestii de iubire, este privit cu nostalgie deoarece nu este considerat ca un spatiu intim de traire in prezent, ci ca unul de recuperare, prin timp, a unei traditii. Iubirea din prezent repeta iubirea din trecut, a iubi inseamna a retrai ceea ce s-a trait deja. In poezie sunt prezentate doua tipuri de lirism lirismul obiectiv, in prezentarea celor doua povesti de dragoste si lirismul subiectiv, manifestat prin comunicarea directa a trairilor si sentimentelor. In poezia lui Ion Pillat exista doua teme de circulatie universala iubirea si timpul. Iubirea se concretizeaza in universal rural si se manifest ape doua planuri temporale primul apartine trecutului iar al doilea al trairii prezente si repeta experienta celui dintai. Elementul central al acestui univers este casa cu pridvor a carei poarta este prinsa cu zavoriar hornul a incetat demult sa mai fumege. Panza de paianjen ilustreaza motivul trecerii timpului si al uitarii . Satul e uitat parca in afara acestui cadru, singurul lucru care il desemneaza auditiv fiind clopotul din turnul vechi. Povestea de dragoste se desfasoara sub semnul ocrotitor al noptii si al lunii, motiv romantic, plopii care strajuiesc drumul reprezinta tot un motiv romantic asociat temei timpului, cu semnificatii ce vizeaza melancolia, asteptarea. Titlul este centrat asupra problematicii timpului, este vizibil atat trecutul, prin locutiunea adverbiala pe vremuri, cat si prezentul, prin adverbul aci. Legatura intre trecut si prezent o face verbul la perfect simplu sosi. Textul are trei parti organizate simetric. Prima parte configureaza imaginea iubirii de odinioara si este alcatuita din doua secvente, prima secventa contureaza decorul povestii de dragoste iar cea de-a doua cuprinde scenariul istoriei de iubire a bunicilor. Partea a doua, care face legatura intre present si trecut, este o meditatie pe tema trecerii timpului si a uniformizarii destinelor umane. Partea a treia reda scenariul iubirii din present si se incheie prin reluarea unei imagini simbolice din prima parte, in care turnul si clopotul devin simboluri ale trecerii timpului. Iubirea, ca tema centrala, este surprinsa in doua ipostaze simetrice si identice ca valoare, iubirea din prezent coincide cu imaginea in oglinda a iubirii din trecut. Relatiile de simetrie sunt prezente si la nivelul motivelor si al imaginilor artistice, casa e aceeasi, drumul e acelasi, berlina e inlocuita de trasura, lanul de secara a supravietuit trecerii continue a anotimpurilor.

Prima parte a poeziei este cea ampla, ea infatiseaza mai intai cadrul si apoi desfasurarea idilei erotice din trecut. Descrierea reda imaginea unei case traditionale, cu obloane, pridvor si poarta cu zavor. Aflata in parasire, casa pare a nu mai fi locuibila, fapt sugerat de panza de paianjen si de hornul nefunctional. Spatiul prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti, intr-un dcor nocturn, luminat de luna. Finalul primei parti se centreaza pe imaginea auditiva a batailor clopotului ce anunta trecerea timpului, prin moarte sau prin iubire viata universala inainteaza netulburata iar indragostitii devin si ei victime ale trecerii timpului Demult e mort bunicul, bunica e batrana. A doua parte a poeziei readuce simetric experienta trecutului, aceleasi gesturi, aceleasi miscari, aceleasi elemente ale spatiului, aceeasi delicatete a feminitatii se regasesc, peste ani, intr-o aceeasi poveste de iubire traita de alti indragostiti ca ieri sosi bunicasi vii acuma tu. Pe tot parcursul poeziei observam la nivel de limbaj verbe la trecut ce alterneaza cu verbe la prezent, la nivel prosodic observam rima imperecheata si ritm iambic. La nivel morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecutului si al prezentului, repetabilitatea gesturilor, caracterul etern al sentimentului de iubire, supravietuirea lui de-a lungul timpului. Traditionalismul se sustine, la nivel lexical, prin termenii din campul semantic al naturii codru, plopii, campia, lac, campul, de asemenea, evocarea trecutului este realizata prin intermediul cuvintelor cu tenta arhaica si regionala haiduc, potera, crinolina, pridvor. La nivel stilistic este utilizata cu precadere metafora casa amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist, comparatia sustine paralelismul dintre trecut si present campia ca un lac, deasupra casei ca umbre berze cad. Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat, apartine literaturii traditionaliste prin abordarea unei tematici specifice ca universal rural, nostalgia trecutului, trecerea timpului si iubirea. Din perspective prezentului, ceea ce apartine trecutului fiintei devine de nerecunoscut Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita , ceea ce ramane sunt regretful si amintirea situate parca in afara fiintei, in portretele de pe perete.

S-ar putea să vă placă și