Sunteți pe pagina 1din 2

De demult de Octavian Goga Poezia De demult, de Octavian Goga, face parte din volumul Ne cheama pamantul, a aparut in anul

l 1909 si reflecta prelungiri ale clasicismului si ale romantismului. Poezia este o elegie inspirata din realitatile satului transilvanean, caracterizata prin imaginea trista a satului si prin suferintele unor oameni asupriti. In opera sa, poetul a intentionat sa construiasca o monografie lirica a satului transilvanean, cu toate framantarile lui, in care sa vorbeasca in numele poporului. Discursul liric este construit la persoana a treia, eul liric are capacitatea de disimulare, vorbind in numele unei colectivitati reprezentata simbolic de chipuri reprezentative precum popa Istrate, jitarul Radu Roata, armonia discursului valorifica ritmul doinei si al baladei populare. Tema poeziei este nationala si sociala - imaginea satului stapanit de jale, nefericirea unei comunitati de oameni exprimata intr-o scrisoare. Motivul central al poeziei este acela al scrisorii, care reprezinta forma de revolta a multimii. Al doilea motiv este portretul moral al preotului, care valorifica gandirea crestina, intrucat versurile Patru insi la popa-n casa tin azi sfat de vreme lunga. amintesc de Cina cea de Taina. Motivele romantice precum noaptea, clopotul, strunga Tot mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga compun un cadru nocturn specific romantismului. Titlul poeziei este format dintr-o constructie adverbiala De demult care sugereaza aducerea aminte a unor fapte si a unor personalitati. Versul Incipit Tot mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga are rolul de a constitui o atmosfera de taina. Poezia are patru secvente poetice in care sunt relatate succesiv evenimentele. Prima secventa aminteste prin descriere si prin portretul moral al preotului, de clasicismul romanesc, preotul satului care scrie in numele colectivitatii scrisoarea este un factor de mobilizare al constiintei oamenilor. Secventa a doua, tot de factura clasicista, dar amintind si de romantism, valorifica stilul epistolar, de scrisoare. Patru juzi se adreseaza imparatului, enumerand nedreptatile, abuzurile, si cer sa li se faca dreptate Ne-au luat pasunea domnii, fara lege si-ntrebare , sfarsitul scrisorii are caracter profetic, aceasta fiind scrisa in ziua de Sfantul Ilie, cel revoltat impotriva stapanirii. Secventa a treia este o prelungire a celei de a doua si in plus aduce elemente de opozitie, imaginarului nocturn ii ia locul cel din timpul zilei La fereastra-s zori de ziua. Secventa a patra este finalul istorisirii si contine ultimul episod din ceremonialul trimiterii mesajului la imparat. Cuvinte traditionale precum naframa, traista, toiag, jitar, imparat, contribuie la reconstructia unei biografii afective a neamului romanesc. Simetria textului poetic se realizeaza prin echilibrul compozitional si prin respectarea stilului epistolar. Relatiile de opozitie intre noapte si zi, Tot mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga si La fereastra-s zori de ziua si patrund incet in casa se regasesc in a doua secventa poetica. Elementele de recurenta in poezie sunt tristetea si revolta. Limbajul poetic, extras din folclor, din istorie si din religie este solemn, cu accente biblice sfesnic, slova.

Simplitatea stilului se imbina armonios cu muzicalitatea vorbirii populare El asaza-n san ravasul si saruta mana popii. Ca mijloace ale expresivitatii poetice se observa folosirea verbelor la timpul prezent narativ si timpul prezent istoric, propozitii exclamative Si-naltate imparate, noi n-am vrea sa facem moarte !, epitete Luminate imparate, metafore si simboluri sclipirea diminetii, care rumeneste satul, zori de ziua. Poezia este organizata in 17 strofe de cate doua versuri, rima este imperecheata si ritmul iambic. Elegia De demult a lui Octavian Goga, ilustreaza modul in care literatura romana a topit trasaturile clasicismului si ale romantismului, ea ramane insa clasica prin viziunea morala si monografica a satului transilvanean si prin armonia discursului cu inflexiuni folclorice.