Sunteți pe pagina 1din 2

Moara cu noroc personaj principal de Ioan Slavici Moara cu noroc este o nuvela psihologica, realista, a fost publicata in volumul

l Novele din popor in anul 1840. Nuvela prezinta destinul tragic al unei familii si al unui personaj orbit de patima banului. Nuvela Moara cu noroc prezinta lumea satului transilvanean. Aceasta tema poate fi privita din mai multe puncte de vedere - din punct de vedere social, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a se imbogati (din cizmar vrea sa devina hangiu) si de a asigura familiei un trai imbelsugat, din punct de vedere moralizator, nuvela prezinta urmarile nefericite ale dorintei de imbogatire, din punct de vedere psihologic, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de imbogatire, isi pierde pe rand increderea in el insusi si in familie. Intalnim in nuvela modificari ale timpului povestirii, intamplarile sunt relatate la persoana a III-a, naratorul este omniprezent. Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc conflictul central este cel psihologic. Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, el doreste sa ramana un om cinstit dar in acelasi timp doreste sa se imbogateasca, acest lucru duce la pierderea increderii in sine si la inrautatirea relatiilor sale cu familia. De asemenea, conflictul interior se reflecta si in plan exterior, prin confruntarea lui Ghita cu Lica Samadaul. Personaj puternic, Ghita crede ca ii poate tine piept lui Lica si accepta sa faca afaceri necurate cu acesta ascunzand toate aceste lucruri fata de sotia sa Ana. Tensiunea dintre cei doi creste si Lica preia controlul asupra lui Ghita, care, orbit de patima banului, nu mai gandeste corect. Desi vede ca a pornit pe o cale a pierzaniei merge mai departe netinand cont de faptul ca isi distruge familia. Intalnim in nuvela modificari ale timpului povestirii, intamplarile sunt relatate la persoana a III-a, naratorul este omniprezent. Personajele isi dezvaluie caracterul prin ele insele sau prin raporturile pe care le stabilesc cu alte personaje. Caracterizarea directa este realizata de narator prin descrierea fizica a personajelor iar caracterizarea indirecta este realizata de narator prin prezentarea gesturilor, replicilor, relatiilor dintre personaje. De asemenea, dialogul este reprezentativ in ilustrarea trasaturilor de character a personajelor ( dialogul lui Ghita cu soacra sa). Personajul principal din nuvela, Ghita , este un personaj complex, in jurul lui de desfasoara intreaga actiune. El intra in relatie cu alte personaje iar acestea ii scot in relief evolutia si transformarile prin care trece. Framantarile lui interioare sunt redate direct de narator si de catre alte personaje sau chiar de el insusi. Acesta locuieste impreuna cu sotia lui Ana si copilul pe care il au impreuna precum si cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, Ghita fiind cizmar, nu castiga suficienti bani pentru a avea o situatie materiala mai buna, fapt ce il determina sa arendeze o carciuma numita Moara cu noroc. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa asigure familiei sale un trai mai bogat. El si soacra sa poarta un dialog cu privire la aceasta afacere, dialog care este si mijloc de caracterizare deoarece scoate in evidenta anumite trasaturi de caracter. Prin cuvintele sale, soacra, formuleaza teza morala a nuvelei omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. In opinia sa, soacra, asociaza saracia cu fericirea lucru cu care Ghita nu este de acord si se dovedeste dornic sa porneasca afacerea.

Raspunsul lui Ghita, autoritar, sugereaza ca el ia deciziile in familie. Psihologic, personajul Ghita pare puternic si hotarat. Primele semene ale bunastarii si armoniei din familie ar fi putut face din Ghita un om fericit, insa, la carciuma apare un personaj ciudat, Lica Samadaul, seful pocarilor din sat, care tulbura linistea familiei. Aceasta aparitie constituie intriga nuvelei si declanseaza conflictul interior al lui Ghita care incepe sa aiba niste banuieli in privinta lui Lica. Aceleasi banuieli, ca Lica nu ar fi un om cinstit, le are si sotia lui Ghita, Ana. Desi Ghita intelege in scurt timp ca Lica este om rau si primejdios, accepta sa faca afaceri necurate cu acesta si din acest moment incepe degradarea sufleteasca a lui Ghita care, lacom de bani, nu are putere sa se opreasca la timp. Astfel apare principalul conflict, cel al pierderii increderii in sine, de asemenea, stapanit de dorinta de a se imbogati, acumuleaza multe nemultumiri si devine agresiv cu cei din jurul sau. Raporturile cu sotia sa, Ana, devin tot mai incordate, Ghita care vedea in sotia sa o femeie inteleapta incepe sa o respinga iar aceasta se indeparteaza treptat de el. Se trezeste implicat in jaf si crima, jura stramb la proces si devine complice mincinos al lui Lica. Se aliaza cu jandarmul Pintea pentru a-l da in vileag pe Lica, dau nu joaca cinstit si doreste sa isi pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri necurate. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarmul Pintea ca Lica are asupra lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului sau, Ana se daruieste lui Lica, atunci cand se intoarce si isi da seama de acest lucru, Ghita o ucide, fiind la randul lui ucis si el din ordinul lui Lica. In opinia mea, destinul tragic al lui Ghita, are un rol moralizator, potrivit celor spuse de soacra Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data!. Pus in situatia de a alege intre linistea sufleteasca si banii obtinuti din afaceri necurate, Ghita nu este capabil sa aleaga drumul cinstei si al corectitudinii morale. Chiar daca are si momente de regret, patima banului il orbeste fapt ce duce la distrugerea sa si a familiei sale. Consider ca drama familiei carciumarului se datoreaza, atat alegerilor gresite pe care acesta le face cat si lipsei de comunicare, el nu spune nimic sotiei sale care treptat isi pierde increderea in el iar neincrederea duce la ruptura relatiei. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece urmareste modul in care conflictul exterior se reflecta in constiinta personajelor, analiza psihologica sustine o teza morala goana dupa imbogatire distruge echilibrul interior si provoaca nenorociri in relatiile dintre oameni.