Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc de Ioan Slavici Moara cu noroc a fost publicata in volumul Novele din popor in anul 1840.

Este o nuvela psihologica, realista, datorita tematicii, datorita conflictului interior si datorita modalitatilor de caracterizare a personajului si modalitatilor de analiza psihologica. Nuvela psihologica, Moara cu noroc prezinta destinul tragic al unei familii si al unui personaj orbit de patima banului. Ioan Slavici isi construieste subiectele si personajele pornind de la anumite principii ce stau la baza satului transilvanean. Teza de la care porneste Ioan Slavici se refera la raportul dintre bogatie si fericire, potrivit careia fericirea nu trebuie cautata in bogatia obtinuta cu orice pret, saracia este asociata cu fericirea in timp ce bogatia este vazuta ca sursa de nefericire. Nuvela Moara cu noroc prezinta lumea satului transilvanean. Aceasta tema poate fi privita din mai multe puncte de vedere - din punct de vedere social, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a se imbogati (din cizmar vrea sa devina hangiu) si de a asigura familiei un trai imbelsugat, din punct de vedere moralizator, nuvela prezinta urmarile nefericite ale dorintei de imbogatire, din punct de vedere psihologic, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de imbogatire, isi pierde pe rand increderea in el insusi si in familie. Intalnim in nuvela modificari ale timpului povestirii, intamplarile sunt relatate la persoana a III-a, naratorul este omniprezent. Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind in acelasi timp si ironic, norocul asteptat se dovedeste a fi nenoroc. Sustantivul moara are o semnificatia ascunsa, in loc de moara se afla de fapt o carciuma care reprezinta un loc al pierzaniei. Incipitul nuvelei prezinta relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta locuieste impreuna cu sotia lui Ana si copilul pe care il au impreuna precum si cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, Ghita fiind cizmar nu castiga suficienti bani pentru a avea o situatie materiala mai buna, fapt ce il determina sa arendeze o carciuma numita Moara cu noroc. Ghita si soacra sa poarta un dialog cu privire la aceasta afacere si prin cuvintele sale, soacra, formuleaza teza morala a nuvelei omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. In opinia sa, soacra, asociaza saracia cu fericirea lucru cu care Ghita nu este de acord si se dovedeste dornic sa porneasca afacerea. Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc conflictul central este cel psihologic. Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, el doreste sa ramana un om cinstit dar in acelasi timp doreste sa se imbogateasca, acest lucru duce la pierderea increderii in sine si la inrautatirea relatiilor sale cu familia. Finalul nuvelei o readuce in prim-plan pe soacra, care incheie simetric numela cu o alta replica privitoare la destinul familiei Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data!. Cei doi soti au murit in conditii dramatice, Ana ucisa de Ghita iar acesta la randul lui ucis din ordinal lui Lica, moara a ars in intregime si toata averea stransa s-a risipit. Destinul nu iarta, se salveaza doar cei nevinovati (copii) si cei corecti si cinstiti (soacra).

Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri , in a doua jumatate al secolului al XIX-lea, in interval de un an de la Sfantul Gheorghe, cand Ghita ia in arenda carciuma pana la Paste, moment in care locul arde iar personajele mor. Carciuma este situata la o rascruce de drumuri, pentru a ajunge la ea se parcurge un drum asemanator unui drum al destinului, ca drumul unei vieti cu bucurii si necazuri. In descrierea drumului predomina imaginile vizuale, peisajul este pustiu si trist nu zareai decat iarba si maracini, aceasta descriere prevesteste sfarsitul tragic al intamplarilor, in loc sa fie un loc norocos carciuma este un loc al ghinionului. Nuvela este alcatuita din 17 capitole si are un subiect concentrat. In expozitiune, Ghita, un cizmar sarac si cinstit, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a se imbogati. O vreme afacerile lui Ghita merg bine, relatiile de familie sunt bune. Primele semene ale bunastarii si armoniei din familie ar fi putut face din Ghita un om fericit, insa, la carciuma apare un personaj ciudat, Lica Samadaul, seful pocarilor din sat, care tulbura linistea familiei. Aceasta aparitie constituie intriga nuvelei si declanseaza conflictul interior al lui Ghita care incepe sa aiba niste banuieli in privinta lui Lica. Aceleasi banuieli, ca Lica nu ar fi un om cinstit, le are si sotia lui Ghita, Ana. Desi Ghita intelege in scurt timp ca Lica este om rau si primejdios, accepta sa faca afaceri necurate cu acesta si din acest moment incepe degradarea sufleteasca a lui Ghita care, lacom de bani, nu are putere sa se opreasca la timp. Desfasurarea actiunii ilustreaza instrainarea lui Ghita fata de familie, se indeparteaza de sotia lui Ana si devine complicele lui Lica, primind de la acesta bani obtinuti din jafuri si crime. Este anchetat de doua ori dar scapa deoarece nu se poate dovedi nimic impotriva lui, se aliaza cu jandarmul Pintea pentru a-l da in vileag pe Lica, dau nu joaca cinstit si doreste sa isi pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri necurate. Punctul culminant al nuvelei ilustreaza dezumanizarea lui Ghita, la sarbatorile Pastelui, acesta isi arunca sotia in bratele lui Lica, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarmul Pintea ca Lica are asupra lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului sau, Ana se daruieste lui Lica, atunci cand se intoarce si isi da seama de acest lucru, Ghita o ucide, fiind la randul lui ucis si el din ordinul lui Lica. Deznodamantul este tragic, un incendiu provocat de oamenii lui Lica distrug carciuma iar Lica se sinucide pentru a nu cadea viu in mainile jandarmului Pintea. Singurele personaje care supravietuiesc sunt soacra si copii, nuvela avand astfel un final moralizator. Personajul principal din nuvela, Ghita, este complex, in jurul lui de desfasoara intreaga actiune. Framantarile lui interioare sunt redate direct de narator si de catre alte personaje sau chiar de el insusi. Dialogul dintre Ghita si soacra sa de la inceputul nuvelei ilustreaza anumite trasaturi de caracter. Soacra sa formuleaza teza morala a nuvelei, conform careia saracia aduce fericirea iar bogatia aduce nefericirea. Raspunsul autoritar al lui Ghita sugereaza pozitia personajului intr-o familie a satului transilvanean barbatul este capul familiei. Raspunsul dat soacrei sale il situeaza pe o pozitie opusa fata de aceasta, el apare ca o persoana hotarata si activa, curajos la orice schimbare.

In scena aparitiei lui Lica Samadaul, cand acesta intreaba de carciumar, soacra raspunde Noi suntem., dar Lica vrea sa il cunoasca pe Ghita, care raspunde hotarat incercand sa-si impuna punctul de vedere De carciumar sa nu intrebi niciodata, caci el vede si aude mai multe, incat trebuie sa uite degraba si sa nu mai tie nimica minte.. Tensiunea este provocata de raspunsul soacrei care clatina autoritatea lui Ghita Cum nu !? Cei trei porcari au baut atat de mult si n-au platit. Lica vazand acest lucru, in trateaza pe Ghita cu superioritate si nu ii mai permite nici un raspuns, lucru care determina framantarile interioare ale acestuia. Personajele isi dezvaluie caracterul prin ele insele sau prin raporturile pe care le stabilesc cu alte personaje. Caracterizarea directa este realizata de narator prin descrierea fizica a personajelor iar caracterizarea indirecta este realizata de narator prin prezentarea gesturilor, replicilor, relatiilor dintre personaje. Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, in conceptia lui viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu, care oricum se va implini. Personajele sunt si ele convinse ca au o viata dinainte stabilita careia nu i se pot opune Cine poate sa scape de soarta ce-i este scrisa !?. De asemenea, dialogul este reprezentativ in ilustrarea trasaturilor de caracter a personajelor ( dialogul lui Ghita cu soacra sa). Nuvela este lipsita de artificii stilistice, se observa un limbaj regional, ardelenesc, popular, intelesul moralizator este redat prin folosirea zicalelor si proverbelor populare Pe vrasmasul pe care nu-l poate birui, tot omul si-l face tovaras. sau prin replicile date de soacra Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data!. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece urmareste modul in care conflictul exterior se reflecta in constiinta personajelor, analiza psihologica sustine o teza morala goana dupa imbogatire distruge echilibrul interior si provoaca nenorociri in relatiile dintre oameni.