Sunteți pe pagina 1din 3

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este

un roman modern de analiza psihologica si a fost publicat in anul 1930. Este un roman psihologic prin tema, conflict interior, si prin utilizarea unor tehnici moderne de analiza psihologica, accentul este pus pe descrierea starilor sufletesti. De asemenea este un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici timpul prezent si subiectiv, memoria afectiva, naratiunea la persoana I dar si faptul ca toate intamplarile prezentate fac parte din realitatea vietii. Romanul este scris sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale iubirea si razboiul. Viziunea despre lume a scriitorului este transferata personajului narator Stefan Gheorghidiu care descrie realitatea propriei constiinte. Textul narativ se compune din doua parti precizate in titlu care indica temele romanului - dragostea si razboiul. Prima parte reprezinta rememorarea iubirii pierdute dintre Stefan Gheorghidiu si Ela si este in intregime fictiune iar partea a doua reprezinta experienta de pe front si valorifica jurnalul de razboi al autorului din timpul Primului Razboi Mondial. Titlul romanului poate fi considerat o metafora a timpului psihologic. Primul capitol pune in evidenta cele doua planuri temporale - trecutul povestii de iubire si prezentul frontului. Capitolele al doilea, al treilea, al patrulea si al cincilea constituie o privire in trecut, trecut ce reprezinta aproximativ doi ani si jumatate din viata personajului principal. Capitolul al saselea cuprinde doua zile pline de intamplari chinuitoare pentru gelozia lui Stefan Gheorghidiu drumul la Campulung, cearta cu sotia si intoarcerea pe front. Capitolele sapte-doisprezece cuprind relatari de pe front. In ultimul capitol al romanului este prezentata schimbarea personajului, eliberarea de gelozie, pierderea iubirii pentru Ela, schimbarea perspectivei asupra vietii, mortii si iubirii. Incipitul este construit cu detalii de timp si spatiu, naratorul Stefan Gheorghidiu, concentrat pe Valea Prahovei si asteptand intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, discutie care-i trezeste amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela. Conflictul este interior si se produce in constiinta personajului narator, Stefan Gheorghidiu, care traieste stari si sentimente diferite in ceea ce o priveste pe sotia sa, Ela. Acest conflict este generat de raporturile lui Stefan cu realitatea inconjuratoare in care el nu vrea sa se implice si se va produce destramarea cuplului. Implicarea Elei in lumea moderna, pe care Stefan o dispretuieste, reprezinta principalul motiv al rupturii dintre cei doi soti. Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea asezandu-l pe acesta in categoria inadaptatilor sociali. Stefan, student la filosofie, se casatoreste din dragoste cu Ela, studenta la Litere . Ela, tanara, chocheta, considerata cea mai frumoasa si cea mai populara studenta de la Universitate, este aceea care se indragosteste prima de Stefan. Iubirea barbatului se naste din admiratie, din duiosie Iubesti mai intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita dar mai ales din orgoliu fiindca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente, si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti. Aceasta fericire este tulburata de o mostenire pe care Stefan Ghorghidiu o primeste la moartea unchiului sau, lucru de care ar fi

putut profita ca sa evite participarea la razboi, dar din orgoliu exagerat, care reprezinta principala trasatura de caracter a lui, se inroleaza voluntar. Ela se implica in discutiile despre bani, lucru care lui Stefan ii displace profund As fi vruto mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare. In plus, spre deosebire de sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena, in timpul unei excursii se pare ca ea acorda prea multa atentie unui anume domn, care dupa opinia lui Stefan, ii va deveni amant. Din acest moment, povestea de dragoste dintre cei doi soti se constituie intr-o adevarata monografie a indoielii, relatia lor devine o succesiune de certuri si impacari. Concentrat pe Valea Prahovei, unde asteapta intrarea Romaniei in razboi, Stefan Gheorghidiu primeste o scrisoare de la Ela prin care aceasta incearca sa-l convinga sa treaca o suma de bani pe numele ei pentru a fi asigurata din punct de vedere financiar in cazul mortii lui pe front. Acest lucru il face pe Stefan sa creada ca sotia lui planuise divortul pentru a ramane cu acel domn dar din cauza izbucnirii razboiului el nu mai apuca sa verifice daca sotia il insela sau nu. Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narator fata de restul existentei sale, eroismul este inlocuit cu spaima de moarte, drama razboiului pune in umbra drama iubirii Intr-un tablou strain, in golul mintii, vad in clipa asta limpede si departe de ai mei pe nevasta-mea, pe amantul ei, dar n-am timp sa ma opresc, sa-l fixez, ca sa privesc. Bucuriile si minciunile lor sunt puerile fata de oamenii acestia, dintre care unii vor muri peste zece, cinsprezece minute. Ultimul capitol este ilustrativ pentru devenirea interioara a lui Stefan. Ranit si spitalizat, Stefan revine acasa la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela, o priveste acum cu indiferenta si hotaraste sa o paraseasca I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casaAdica tot trecutul. Prin renuntarea la trecut Stefan se elibereaza de drama erotica. Personajul principal Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid care traieste drama indragostitului de absolut, si nu-si gaseste locul intr-o societate dominata de mediocritate si de imoralitate. El traieste in lumea cartilor si are impresia ca s-a izolat de realitatea exterioara dar tocmai aceasta realitate exterioara produce destramarea cuplului. Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister, deoarece ea este prezentata numai prin intermediul impresiilor lui Stefan, apare ca o femeie infidela, frivola si superficiala. Relatia dintre cei doi soti se bazeaza pe orgoliu, Stefan incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia se produce din acelasi motiv, iar orgoliul ii impiedica pe cei doi sa se impace. Ea il iubeste atata timp cat e mandra de valoarea lui intelectuala in lumea lor de studenti saraci si se deprteaza cand, in noul ei cerc, sotul nu-i mai trezeste admiratia. Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Stefan Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta care se desprinde din fapte, gesturi, atitudine, limbaj. La aceasta se adauga autocaracterizarea Eram alb ca un om fara globule rosii., autoanaliza lucida specifica romanului psihologic Simteam din zi in zi, departe de femeia mea, ca voi muri si monologul Nu pot gandi nimic. Stefan analizeaza cu luciditate trairile lui, sentimentele lui precum si relatiile cu celelalte personaje. Caracterizarea directa a lui Ghorghidiu facuta de catre celelalte personaje este realizata prin replici scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii reproseaza comportamentul din timpul excursiei Esti de o sensibilitate imposibila. Stefan Gheorghidiu este un inadaptat si un hipersensibil care care traieste cu nostalgia absolutului si a perfectiunii. Ela este femeia frumoasa, populara, chocheta si cu aspiratii pamantesti. Cei doi reprezinta doua destine pe care iubirea le uneste pentru un timp, dar pe care existenta le asaza pe drumuri diferite.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic, prin care naratorul schimba viziunea romaneasca asupra unor teme precum iubirea si razboiul.