Sunteți pe pagina 1din 2

Dispensarizarea pacientului purtator de implanturi dentare Succesul tratamentului prin implanturi dentare presupune realizarea unui sigiliu perimucosal

in jurul suprafetei implantului. (Misch) Succesul unui implant dentar presupune (Duyck/Naert): 1. 2. 3. 4. 5. 6. Biocompatibilitatea materialului din care este fabricat implantul Design macro-/microscopic al implantului cu respectarea principiilor biologice si mecanice Existenta implantului in cadrul unui mediu fiziologic (neinfectat) si morfologic (calitatea osoasa) Tehnica chirurgicala adecvata Nealterarea etapelor de vindecare gingivo-mucoasa Alegerea unei solutii protetice particularizata

Pacientul purtator de impanturi dentare este considerat a fi un pacient parodontopat, cu toate urmarile ce privesc tratamentul si dispensarizarea Dinte natural Epiteliu jonctional ~ bariera impotriva substantelor nocive/bacterii Implant + lucrare protetica Celule epiteliale atasate suprafetei implantului prezinta un rol similar

Ligamentul periimplantar Dificil de realizat Pastrarea acestuia pentru o perioada indelungata presupune o ingrijire deosebita Nu toti autorii recunosc existenta acestui ligament periimplantar (Jansen) Gingie keratinizata sau nekeratinizata? Schroeder: prezenta mucoasei keratinizata, fixe determina cresterea ratei de succes a implantului Wennstrom, Lindhe: absenta mucoasei keratinizata, fixe nu reprezinta neaparat un semn al insuccesului Periimplantita Definitie: - proces inflamator cu afectarea atat a tesuturilor moi cat si a celor osoase, cauzat de microorganisme patogene gram-negative Periimplantita Afectiune parodontala Aceeasi patogenitate Statistic s-a constatat ca pacientii cu edentatii partiale, protezati pe implanturi, prezinta un risc mult mai mare de a dezvolta periimplantite decat in cazul celor edentati total cu protezare exclusiva pe implanturi - In flora microbiana orala a pacientilor edentati total, protezati exclusiv pe implanturi, nu sunt prezenta spirochete - In cazul dintilor sau implanturilor cu pungi de 3-4 mm comparativ cu cele de 1-2 mm: 1. activitatea enzimatica este mai intensa 2. numarul tulpinilor microbiene este mai mare - Pentru scaderea sanselor de producere a periimplantitelor si in vederea cresterii eficientei autoigienizarii bontul protetic trebuie sa fie ferm atasat de implant (~micro-gap). Daca nu este fixat ferm macro-gap aparitia asa-numitei margini deschise dezvoltarea florei microbiene 1

Conditii biologice diferite + Comportamentul lucrarilor protetice pe implanturi este diferit de cel al lucrarilor de la nivelul dintilor naturali Atitudinea trebuie sa difere in ceea ce priveste dispensarizarea pacinetului purtator de implanturi dentare (auto)Igiena defectuoasa Dezvoltarea peste nivelul normal al coloniilor de Bacteroides, Fusobacterium, Stafilococ, Candida albicans, Wolinela, Actinomicetes, Capnocytophaga, Porphyromonas gingivalis, Actinomicetes viscosus, Streptococ Esecul implantului dentar Intretinerea unui implant dentar presupune interactiunea dintre pacient, medic si igienist Autoigienizarea si igienizarea trebuie sa realizeze urmatoarele: i. inhibarea dezvoltarii florei microbiene ii. impiedicarea clolonizarii timpurii cu bacterii a suprafetei implantului iii. eliminarea in totalitate a placii bateriene iv. alterarea componentei placii bacteriene de la patogen la nepatogen Dezideratele autoigienizarii Mentinerea sub control a placii bacteriene in proportie de cel putin 85% Utilizarea periutelor interdentare (manuale sau electrice), trecute in prealabil printr-o solutie de clorhexidina Ata dentara inmuiata in clorhexidina Badijonarea exclusiva a portiunii cervicale a implantului cu clorhexidina in cazul existentei obturatiilor din compozit

Dezideratele igienizarii profesioniste Verificarea controlului placii bacteriene Observarea eventualelor procese inflamatorii In cazul existentei unui proces inflamator masurarea adancimii pungii cu o sonda de plastic Detartraj exclusiv supragingival (igienist) Observarea evenutalelor descimentari sau desurubari Programarea controalelor la interval nu mai mare de 3-4 luni Realizarea de radiografii de control la fiecare 12-18 luni In cazul existentei unui proces inflamator periimplantar: interventie constand in degranulare, detoxifiere si augmentarea eventualului defect osos Repunerea in functie a unui implant reparat dupa 10-12 saptamani de la interventie Toate interventiile vor fi insotite de radiografii si realizarea de poze Semnarea de catre pacient a unui angajament scris in privinta prezentarii periodice la controale In vederea degranularii si detoxifierii suprafetei unui implant nu se va folosi niciodata instrumentar de detartraj ultrasonic! Tratamentul antimicrobian, periajul manual sau electric, chiuretele din material plastic produc modificari minime la nivelul suprafetei implantului dentar Principalele cauze ale aparitiei periimplantitelor sunt: 1. autoigienizare defectuoasa 2. zone mai putin accesibile autoigienizarii 3. existenta unui macro-gap la nivelul bont protetic implant 4. tesut nekeratinizat in exces in jurul implantului aparitia unei pungi 5. nerespectarea de catre medic a principiilor protetice (raport proteza gingie cervicala) 2