Sunteți pe pagina 1din 4

Disonanta cognitiva

Definiia disonanei cognitive


Disonana cognitiv este un termen ce desemneaz un disconfort psihic, disconfort produs de apariia simultan a dou sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neag sau se contrazic reciproc. Ali autori precum Baron i Byrne dau alta definiie pentru disonana cognitiv i anume: "Disonana cognitiv este acea stare intern de disconfort ce apare atunci cnd indivizii observ inconsecven ntre dou sau mai multe atitudini sau ntre atitudini i comportament." Alte definiii referitoare la disonana cognitiv se refera la ca la o "discordan sau contradicie n cunoatere, pricinuit de informaii contradictorii privitoare la acelai obiect, situaie sau eveniment i care este trit de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv, de nelinite psihic". Ali autori au definit disonana cognitiv ca un dezacord ntre atitudine i realitate, n timp ce alii o considera ca fiind tendina i nevoia subiectului de a reduce starea tensional i a realiza echilibrul cognitiv necesar, fie prin obinerea unor noi informaii congruente cu cunoaterea iniial , fie prin schimbarea atitudinii subiectului fa de obiectul, situaia, evenimentul dat.

Caracteristicile disonanei cognitive


Disonana cognitiv are tendina de a se reduce. Conform studiilor lui Festinger, persoana care are n universul su cognitiv dou elemente care sunt n disonan cognitiv, nu va putea pstra aceast disonan, ci va ncerca s o reduc, modificnd unul dintre aceste elemente pentru a-l face s se potriveasc cu celelalte. Disonana produs prin dezacordul ntre dou elemente de cunoatere este greu de suportat, genernd o tensiune care va determina o dinamic cognitiv orientat exclusiv spre reducerea disonanei. Reducerea disonanei se poate face prin mai multe modaliti. Reducerea disonanei cognitive se poate face deci prin modificarea elementului disonant, prin diminuarea importanei elementului disonant, sau prin adugarea de noi elemente care s creasc consonana. Disonana cognitiv ce se produce prin dezacord ntre dou elemente de cunoatere este greu de suportat, producnd astfel tensiuni ce vor duce la o dinamic cognitiv orientat exclusiv spre reducerea disonanei. Dinamica cognitiv este n strns legtur cu mrimea disonanei. Cu ct distana dintre elementele disonanei este mai mare, cu att eforul pe care l va depune individul pentru reducerea disonanei va fi mai puternic, mai intens. Disonana apare i n cazul n care subiectul este pus s aleag ntre dou elemente, ambele la fel de atrgtoare. n aceast situaie, persoana, pentru a-i justifica alegerea, atribuie mai multe caracteristici pozitive elementului ales. Disonana cognitiv apare i n cadrul interaciunilor

intra grupale. Aici cercetrile au artat c un individ i modific percepiile despre un grup n msura n care este acceptat de acest grup. Exist o relaie i ntre disonana cognitiv i stima de sine. Cercetri recente au artat c persoanele cu o imagine de sine pozitiv, precum i cele cu o stim de sine foarte nalt sufer mai mult din cauza disonanei cognitive.

Teoriile disonantei cognitive


Disonana cognitiv privete cunoaterea i relaiile ntre cunotine. Elementele de cunoatere trebuie analizate cu implicaia psihologic, care se refer la legtura dintre dou cunotine, numai dac existena uneia implic existena celeilalte. Din acest punct de vedere putem avea trei situaii: consonan, disonan, neutralitate. Avem neutralitate atunci cnd cele dou elemente cognitive nu fac obiectul unei implicaii psihologice, neputnd fi analizate mpreun. Consonana cognitiv apare atunci cnd unul dintre obiecte poate fi obinut prin implicarea psihologic a celuilalt. De exemplu, ntre "mi este somn" i "dorm" (implicaia psihologic a elementului "mi este somn") exist o consonan cognitiv. Pe cealalt parte, dac unul dintre elemente se opune celuilalt prim implicarea psihologic, avem disonan cognitiv. De exemplu, "mi-e somn" este n disonan cu "trebuie s stau de paz". "Trebuie s stau de paz" implicaia psihologic a elementului "mi-e somn" este n opoziie cu acesta. Beauvois i Joule afirm, legat de disonana cognitiv c producerea unei anumite conduite va duce la o raionalizare atunci cnd relativ la aceast conduit elementele de cunoatere disonante sunt superioare elementelor consonante. O alt teorie asupra disonanei cognitive este avansat de Bem. Conform teoriei lui Bem, atitudinile indivizilor nu sunt dect inferene, explicaiile propriilor lor comportamente. El concluzioneaz deci, c se poate modifica atitudinea cuiva determinndu-l s fac ceva ce nu face n mod obinuit. Conferind propriilor lor acte o anumita valoare, indivizii adopt idei sau motivaii conforme cu ceea ce au fcut. Disonanta cognitiva este de cele mai multe ori generata de discrepanta dintre doua elemente cognitive care se neaga sau se contrazic reciproc si care sunt generatoare de stres. Spre exemplu, in timp ce esti multumit de faptul ca i-ai comunicat sefului existenta unei situatii problematice intr-o arie de activitate, ulterior, in urmatoarele 2-3 minute, esti ingrijorat daca nu cumva ai fost prea curajos sa faci acest demers si daca ai procedat corect. Astfel, te afli intr-o situatie confuza si oscilezi intre cele 2 stari, initial de multumire, si cea de ingrijorare, aparuta ulterior. Cum putem identifica existenta sau aparitia disonantei cognitive? Aceasta stare se resimte foarte repede la nivel emotional si fizic si se exprima prin agitatie la un nivel moderat si o stare de nemultumire si ingrijorare usoara. Cateodata, nici nu sesizam instalarea acestui fenomen

subtil si ne simtim morocanosi, indispusi sau anxiosi, nemultumiti, frustrati. Criterii care se indeplinesc in aparitia disonantei cognitive: aparitia unui disconfort psihologic produs de existenta a cel putin doua elemente cognitive (informatii, comportamente, opinii, senzatii etc.), care se neaga sau se contrazic reciproc. (ex. Trebuie sa tin regim si tocmai am mancat o ciocolata); stare interna de disconfort care apare atunci cand indivizii observa inconsecventa intre doua sau mai multe atitudini sau intre atitudini si comportament. (stiam ca nu este bine sa stau la ora pranzului pe plaja dar am ramas in continuare, urmarea fiind aceste minunate arsuri); lipsa consensului intre opiniile, atitudinile si corectitudinea deciziei luate, cunostintele si valorile unei persoane (mi-am jurat ca nu mai chiulesc de la cursuri si iata ca sunt iar in parc!); discordanta sau contradictie in cunoastere, pricinuita de informatii contradictorii privitoare la acelasi obiect, situatie sau eveniment si care este traita de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv, de neliniste psihica; un dezacord intre atitudine si realitate. In general, tindem sa avem consistenta cognitiva. Aceasta este o stare de spirit in care opiniile, atitudinile si comportamentele se gasesc in armonie. Teoria consistentei cognitive vorbeste despre faptul ca oamenii sunt fiinte rationale, logice. Pierderea armoniei, prin aparitiei disonantei cognitive, arata relativitatea si lipsa de persistenta a unor fenomene psihice, care se pot schimba in functie de ceea ce experimentam zi de zi. Acest mod de functionare incepe o data cu formarea psihicului copilului si se dezvolta de-a lungul continuumului vieii prin imbinarea elementelor biologice, psihologice si sociale ale omului. Din fericire, exista si modalitati care pot atenua contradictia intrapsihica. Astfel, putem sa gasim cai de diminuare a disonantei cognitiva prin schimbarea atitudinii, schimbarea perceptiei comportamentului, apelul la cognitii consonante suplimentare, minimalizarea importantei conflictului, reducerea libertatii de alegere percepute.

Elevi: Dogaru Ana-Maria, Variu Irina Clasa: XIF1