Sunteți pe pagina 1din 266

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROIECTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL RURAL

BIOLOGIE

Fiziologie animală

Florentina PLUTEANU

2005

© 2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 973-0-04269-1

Cuprins

CUPRINS

Cuprins

I

........................................................................................................... Introducere IV ....................................................................................................

Unitatea de învăţare 1 PREZENTAREA GENERALĂ A ORGANISMULUI

1

Cuprins

 

1

Introducere

2

 

2

 

...................................................................................

3

1.1

Organizarea funcţională a ţesuturilor

.............................................................................

4

1.2

Organizarea internă şi relaţiile topografice ale organismului animal

............................

10

1.3

Reglarea homeostatică

12

1.4

Răspunsurile şi comentariile testelor de autoevaluare

14

1.5

Lucrarea de verificare 1

...............................................................................................

15

1.6

Bibliografie

...................................................................................................................

17

Unitatea de învăţare 2 NOŢIUNI DE EXCITABILITATE CELULARĂ

18

Cuprins

 

18

Introducere

19

 

19

 

20

2.1

Concepte generale de excitabilitate

.............................................................................

21

 

2.2

Excitabilitatea ţesutului nervos

....................................................................................

22

2.2.1

Organizarea funcţională a neuronului

22

2.2.2

Potenţialul membranar şi variaţiile sale fiziologice

............................................

24

 
  • 2.2.2.1 Potenţialul de repaus

........................................................................

24

  • 2.2.2.2 Potenţiale locale

...............................................................................

31

  • 2.2.2.3 Potenţialul de acţiune

.......................................................................

33

 

2.2.3

Comunicarea interneuronală prin sinapse

........................................................

41

 
  • 2.2.3.1 Definirea şi clasificarea sinapselor

41

  • 2.2.3.2 Etapele transmiterii sinaptice

45

  • 2.2.3.3 Neurotransmiţătorii

...........................................................................

46

  • 2.2.3.4 Integrarea informaţiei la nivelul sinapselor

50

2.3

Excitabilitatea ţesutului muscular

52

 

2.3.1

Elementele aparatului contractil

53

2.3.2

Etapele contracţiei musculare

...........................................................................

54

Cuprins

  • 2.3.2.1 Teoria alunecării filamentelor

............................................................

55

  • 2.3.2.2 Sursa de energie a contracţiei musculare

.........................................

57

  • 2.3.3 Tipuri de contracţii musculare

..........................................................................

59

  • 2.3.4 Diferenţe între musculatura netedă şi striată

.....................................................

62

  • 2.4 Răspunsurile şi comentariile testelor de autoevaluare

................................................

65

  • 2.5 Lucrarea de verificare 2

...............................................................................................

66

2.6

Bibliografie

...................................................................................................................

69

Unitatea de învăţare 3

FIZIOLOGIA SISTEMELOR IMPLICATE ÎN MENŢINEREA HOMEOSTAZIEI

ORGANISMULUI

.........................................................................................

70

Cuprins

...............................................................................................................................

70

Introducere

......................................................................................................................... Obiective Unitatea 3

........................................................................................................... Informaţii generale despre evaluare

..................................................................................

71

71

72

  • 3.1 Fiziologia sistemului digestiv

........................................................................................

73

  • 3.1.1 Concepte generale de funcţionare a aparatului digestiv

...................................

74

  • 3.1.2 Transportul şi prelucrarea mecanică a alimentelor în tractul digestiv

................

75

  • 3.1.3 Digestia şi absorbţia la nivelul tractului gastrointestinal

...................................

81

  • 3.1.4 Mecanisme de control ale digestiei

...................................................................

90

  • 3.1.5 Evoluţia funcţiilor digestive în seria animalelor

.................................................

92

  • 3.2 Fiziologia sistemului respirator

.....................................................................................

95

  • 3.2.1 Principii generale ale ventilaţiei pulmonare

......................................................

96

  • 3.2.2 Mecanismul ventilaţiei pulmonare

.....................................................................

99

  • 3.2.3 Schimbul de gaze şi transportul lor în organism

.............................................

103

  • 3.2.4 Mecanisme de control şi reglare a respiraţiei

..................................................

110

  • 3.3 Fiziologia sistemului cardiovascular

...........................................................................

115

  • 3.3.1 Prezentarea generală a sistemului cardiovascular

..........................................

115

3.3.2

Inima

...............................................................................................................

118

  • 3.3.2.1 Ciclul cardiac – evenimentele mecanice ale inimii

..........................

119

  • 3.3.2.2 Sistemul excitoconductor – evenimentele electrice ale inimii

.........

125

  • 3.3.2.3 Mecanisme de reglare a activităţii inimii

.........................................

134

  • 3.3.3 Vasele sanguine

.............................................................................................

136

  • 3.3.3.1 Parametrii circulaţiei sângelui

.........................................................

136

  • 3.3.3.2 Circulaţia sângelui în artere, capilare şi vene

................................

138

  • 3.3.3.3 Mecanisme de reglare a tensiunii arteriale

.....................................

142

  • 3.4 Fiziologia sistemului urinar

.........................................................................................

146

  • 3.4.1 Elementele componente ale aparatului urinar. Fiziologia nefronului

...............

146

  • 3.4.2 Mecanismele formării urinei

...........................................................................

149

  • 3.4.3 Echilibrul electrolitic şi acido-bazic al organismului

.........................................

152

  • 3.4.4 Procese de reglare a excreţiei

........................................................................

153

Cuprins

3.5

Răspunsurile şi comentariile testelor de autoevaluare

154

3.6

Lucrarea de verificare 3

.............................................................................................

157

3.7

Bibliografie

.................................................................................................................

159

Unitatea de învăţare 4 FIZIOLOGIA SISTEMELOR DE INTEGRARE ŞI REGLARE A

FUNCŢIILOR ORGANISMULUI

160

Cuprins

 

160

Introducere

161

 

161

162

4.1

Principii fundamentale ale organizării sistemului nervos

163

 

4.1.1

Sistem nervos somatic

....................................................................................

163

4.1.2

Sistem nervos vegetativ

169

4.2

Sistemul motor

..........................................................................................................

175

 

4.2.1

Activitatea reflexă. Circuite spinale

.................................................................

175

4.2.2

Controlul nervos central al activităţii motoare

178

4.3

Sistemele senzoriale. Fiziologia analizatorilor

180

 

4.3.1

Prezentarea planului general de organizare a receptorilor

181

4.3.2

Sensibilitatea

tactilă

182

4.3.3

Sensibilitatea termică şi dureroasă

189

4.3.4

Sensibilitatea olfactivă

194

4.3.5

Sensibilitatea

gustativă

199

4.3.6

Sensibilitatea auditivă şi vestibulară

205

4.3.7

Sensibilitatea vizuală

218

4.4

Sistemul neuroendocrin

............................................................................................

231

 

4.4.1

Hormonii organismului: Clasificare şi mecanisme de acţiune

.........................

232

4.4.2

Organele endocrine principale. Controlul secreţiei hormonale

236

4.5

Răspunsurile şi comentariile testelor de autoevaluare

249

4.6

Lucrarea de verificare 4

.............................................................................................

251

4.7

Bibliografie

.................................................................................................................

253

Bibliografia minimală

.............................................................................................

254

Introducere

INTRODUCERE

Modulul de Fiziologia animalelor este proiectat conform principiilor ID. Face parte din structura modulului de discipline de specialitate aplicative, dezvoltă competenţe specifice, contribuind la formarea profesională a cursanţilor. Se adresează în principal personalului didactic care urmează cursurile Proiectului pentru Învăţământul Rural precum şi oricărei persoane care desfăşoară activităţi didactice în sistemul organizat de educaţie la distanţă

ASPECTE

Este gândit conform principiilor funcţionalităţii şi coerenţei

GENERALE

bazându-se pe cunoştinţele aduse de alte discipline ale pachetului de

CADRU DE

specialitate (anatomie, chimie, biochimie, biologie celulara şi moleculară) realizând concomitent cu introducerea noilor informaţii, o integrare pe orizontală şi pe verticală a cunoştinţelor. Cursul este flexibil, accesibil, orientat spre aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite, oferă şanse egale cursanţilor şi posibilitatea de formare şi perfecţionare profesională.

ORGANIZARE

Proiectul pentru învăţământul rural a apărut din necesitatea specifică de a avea un program de formare profesională în domeniul biologiei pentru cadre didactice din învăţământul preuniversitar care, desfăşurându-şi activitatea în mediul rural, sunt nevoite să predea biologia având diploma universitară din alt domeniu decât cel al ştiinţelor naturii. Cursul este util cadrelor didactice din mediul rural, atât celor care au diplomă universitară în domeniul biologie, cât şi celor care sunt calificate în alte domenii, dar urmează cursuri de formare în biologie.

Modulul „Fiziologie animală” are un caracter interdisciplinar, utilizează cunoştinţele asimilate la alte discipline (chimie, biochimie, fizică) şi oferă suportul de bază pentru înţelegerea altor module din cadrul disciplinei biologie (genetică şi microbiologie, biochimie, biodiversitate şi evoluţionism).

Cursul este

astfel structurat încât oferă o imagine clară

şi

sintetică asupra principiilor fundamentale care guvernează funcţionarea organismului ca întreg şi în contextul capacităţii de adaptare la modificarea factorilor interni şi externi.

Modulul de Fiziologie animală este una dintre componentele structurale ale strategiei de creare a unui program de formare în domeniul biologiei operant şi util nu doar pentru situaţii de conjunctură (ca cea existentă în prezent în învăţământul rural). Acesta îşi propune să constituie o formă de învăţământ cu o aplicabilitate mai largă. Modulul este conceput astfel încât să poată utiliza cât mai eficient facilităţile moderne de comunicare, metodele de învăţare interactivă şi acordarea posibilităţilor de autoverificare şi verificare a competenţelor dobândite atât pe parcursul parcurgerii unităţilor modulului cât şi la finalizarea acestuia.

Introducere

OBIECTIVELE

MODULULUI

Obiectivele generale şi specifice ale modulului, în termenii formării de competenţe de specialitate specifice sunt:

  • 1. identificarea nivelurilor de organizare ale organismului din punct de vedere anatomic şi specializarea lor funcţională, pentru a asigura funcţionarea organismului ca un tot unitar, capabil să se adapteze la modificările mediului înconjurător;

  • 2. explicarea fenomenelor moleculare ce stau la baza excitabilităţii ţesuturilor muscular şi nervos, a prelucrării informaţiei înconjurătoare şi comunicării intercelulare pentru înţelegerea proceselor fiziologice de integrare şi reglare a funcţiilor organismului

  • 3. explicarea proceselor fiziologice ce se desfăşoară la nivelul sistemului digestiv, respirator, circulator şi excretor în strânsă corelaţie cu aspectele anatomice, pentru înţelegerea principiilor de nutriţie şi supravieţuire ale organismului;

  • 4. prezentarea comunicării permanente a sistemelor nervos – endocrin pentru menţinerea homeostaziei organismului, în scopul înţelegerii bazei anatomo-fiziologice a stărilor patologice, precum şi transferul şi aplicarea cunoştinţelor în contexte noi cum sunt cele oferite de sănătatea şi igiena umană;

  • 5. prezentarea echipamentelor utilizate în evaluarea clinică a proceselor fiziologice şi definirea termenilor ce stau la baza interpretării parametrilor fiziologici măsuraţi;

  • 6. educarea în scopul integrării noţiunilor de fiziologie a organismului în cumulul de cunoştinţe dobândite interdisciplinar, pentru luarea unor decizii personale în probleme de interes global: stabilirea evoluţiei normale a organismului în mediul înconjurător, identificarea stărilor patologice cauzate de moştenire genetică; igienă, stres.

CONCEPŢIA

CURSULUI

În conformitate cu cerinţele Programului de Educaţie la Distanţă pentru Învăţământul Rural, prezentul modul este construit în formatul unui curs de educaţie prin corespondenţă şi aduce importante elemente de noutate în învăţământul biologic superior de românesc. Sperăm că acest format să fie atractiv atât pentru grupul ţintă cât şi pentru universităţile care vor implementa programul. Modul este planificat în programa analitică a semestrului II, anul I, face parte din cursurile de specialitate aplicative, experimentale şi necesită în medie 56 de ore de studiu (28 ore de studiu individual SI, 12 de ore alocate activităţii cu tutorele AT, 8 ore alocate activităţii de control pe parcurs TC şi 8 ore acordate activităţilor aplicate AA, respectiv lucrărilor practice).

Modulul „Fiziologie animală” este structurat în patru unităţi de studiu şi conţine patru lucrări de verificare care vor fi transmise pentru corectare şi comentarii tutorelui la care cursantul a fost alocat. Aceste lucrări sunt localizate la sfârşitul fiecărei unităţi şi se va ţine cont de instrucţiunile oferite la începutul unităţii, după care se va realiza evaluarea. Fiecare unitate de învăţare este presărată cu un număr de teste de autoevaluare care au rolul de elemente de lucru active care să asigure comunicarea bidirecţională simulată între autor şi cursant.

Introducere

Dimensiunile unităţilor de studiu sunt diferite ele fiind în concordanţă cu gradul de dificultate al conceptelor dezvoltate ponderii acestora în formarea competenţelor specifice pe care dorim să le acumulaţi după parcurgerea acestui modul.

Unitatea 1: Prezentarea generală a organismului îşi propune formarea conceptelor care stau la baza organizării structurale şi funcţionale ale organismului, pornind de la celule – ţesuturi – organe sisteme – organism, pentru adaptarea şi supravieţuirea organismului, Conţine 8 de teste de autoevaluare de dificultate redusă şi o lucrare de verificare cu o pondere de 10% din evaluarea pe parcurs

Unitatea 2: Noţiuni de excitabilitate celulară explorează conceptele care stau la baza excitabilităţii celulare, elemente fundamentale pentru detectarea stimulilor externi, pentru comunicarea intercelulară şi pentru adaptarea funcţională a celulelor, şi mai departe a organismului, la variaţiile mediului înconjurător. Nu este un capitol mare dar este foarte important pentru înţelegerea capacităţii de comunicare a celulelor. Cele 26 de teste de autoevaluare şi sarcinile de lucru întâlnite pe parcurs te ajută să înţelegi mecanismele ce stau la baza excitabilităţii nervoase şi musculare. Lucrarea de verificare de la final va avea o pondere de 25% din evaluarea pe parcurs.

Unitatea 3: Fiziologia sistemelor implicate în menţinerea homeostaziei organismului îşi propune aplicarea şi integrarea noţiunilor dobândite pentru înţelegerea funcţionării sistemelor organismului şi contribuţia fiecăruia pentru menţinerea homeostaziei, echilibrului organismului. Unitatea este mai complexă prin cantitatea de informaţie cuprinsă, de aceea conţine 65 de teste de autoevaluare cu grade de dificultate variabilă şi o lucrare de verificare cu o pondere de 30% din evaluarea pe parcurs.

Unitatea 4: Fiziologia sistemelor de integrare şi reglare a funcţiilor organismului este cea mai solicitantă unitate ca informaţie şi grad de complexitate deoarece completează toate conceptele dobândite cu reglarea nervoasă şi endocrină. Astfel, în această unitate vei putea explora conceptele care stau la baza integrării şi reglării funcţiilor organismului. O parte dintre acţiunile noastre sunt voluntare, prin urmare le putem controla, dar cele mai interesante sunt involuntare, uneori le observăm dar nu ni le putem controla. Vorbim deja despre comportamente, despre luări de decizii care se bazează pe comunicarea permanentă a celulelor, atât electric cât şi chimic, cu ajutorul hormonilor. Unitatea conţine 42 de teste de autoevaluare cu grade de dificultate variabilă şi o lucrare de verificare cu o pondere de 35% din evaluarea pe parcurs

Introducere

METODE ŞI INSTRUMENTE DE EVALUARE

Criterii de Evaluare: nivelul de cunoaştere a conţinutului şi capacitatea de transfer şi aplicare a cunoştinţelor în contexte noi.

Modalităţi de evaluare:

1. Evaluarea pe parcurs cu o pondere de 40% din nota finală se va realiză prin testelor evaluare şi a comunicării cu tutorele şi cu universitatea organizatoare. Evaluarea pe parcurs a cursanţilor se va realiza prin lucrările de verificare. Reuşita la lucrările de verificare este asigurată în proporţie de peste 80% de parcurgerea şi rezolvarea cu responsabilitate a testelor de autoevaluare. Lucrările de verificare vor fi analizate şi comentate de către tutore şi nu vor necesita supervizarea profesorului. Ele vor avea o pondere de 40% din nota finală. Alte zece procente vor rămâne la latitudinea tutorelui din universităţile 2. Evaluare finală cu o pondere de 60% din nota finală va consta într-un examen final scris supervizat de profesor. Aceasta va avea forma unui test final de verificare a cunoştinţelor.

MODALITĂŢI DE COMUNICARE

MODALITĂŢI DE INFORMARE SUPLIMENTARĂ

În educaţia la distanţă o importanţă deosebită o au sistemele de comunicare bidirecţionale între tutore şi student. Acestea trebuie selectate cu discernământ şi au ca obiectiv principal o bună comunicare şi minimizarea timpului de răspuns. Din acest motiv universităţile coordonatoare vor decide care sunt cele mai bune modalităţi de comunicare (poştă, telefon, fax, internet) care să permită o desfăşurare coerentă a activităţilor astfel încât „întâlnirile” dintre studenţi şi cadrele didactice coordonatoare să permită evaluarea periodică a progreselor realizate şi notarea acestora. Perioadele de analiză a lucrărilor de evaluare pe parcurs şi data examenului final vor fi comunicate cursanţilor încă de la începutul semestrului

Fiecare unitate conţine la sfârşit bibliografia generală care a stat la baza întocmirii materialului teoretic şi a testelor de evaluare. Imaginile inserate în text au fost preluate de pe internet sau din diferite tratate şi prelucrate. În cazul celor preluate din tratate aveţi sursa bibliografică trecută sub figură. Internetul este o reală sursă de informare, de aceea unele referinţe bibliografice fac trimiteri la adrese de pe internet care se pot accesa fără restricţii. La sfârşitul modulului a fost selectată o bibliografie minimală, în limba română, care vă va fi utilă în completarea cunoştinţelor. Criteriile care au stat la baza selecţionării acestor materiale bibliografice au fost: existenţa acestora materialelor în fişele de evidenţă ale Bibliotecii Centrale Universitare, şi cu o excepţie, maxim 15 ani de la editare.

Introducere

Legendă

iconografică

S-au folosit următoarele iconiţe în stânga textului pentru a vă atrage atenţia asupra importanţei şi eventualelor exemple şi aplicaţii clinice.

Introducere Legend ă iconografic ă S-au folosit urm ă toarele iconi ţ e în stânga textului

Informaţii despre evaluarea pe parcurs

Exemplu

Introducere Legend ă iconografic ă S-au folosit urm ă toarele iconi ţ e în stânga textului

Mecanism de acţiune sau reglare, etape ale

proceselor fiziologice

  • Atenţie! S-ar putea să fie interesant sau util!

Introducere Legend ă iconografic ă S-au folosit urm ă toarele iconi ţ e în stânga textului

Sarcină de lucru

Sarcină de lucru

  • Factori reglatori sau de control

Prezentarea generală a organismului

Unitatea de învăţare 1 PREZENTAREA GENERALĂ A ORGANISMULUI

Cuprins

1

Introducere

.........................................................................................................................

2

Obiective Unitatea 1

2

Informaţii generale despre evaluare

3

  • 1.1 Organizarea funcţională a ţesuturilor

4

  • 1.1.1 Ţesutul epitelial

..................................................................................................

5

  • 1.1.2 Ţesutul conjunctiv

..............................................................................................

7

  • 1.1.3 Ţesutul muscular

8

  • 1.1.4 Ţesutul nervos

9

  • 1.2 Organizarea internă şi relaţiile topografice ale organismului animal

10

  • 1.3 Reglarea homeostatică

12

  • 1.4 Răspunsurile şi comentariile testelor de autoevaluare

..........................................

14

  • 1.5 Lucrare de verificare 1

15

  • 1.6 Bibliografie

.................................................................................................................

17

Prezentarea generală a organismului

Introducere

Indiferent ce animal vei studia, organismul este structural şi funcţional adaptat pentru a realiza următoarele roluri: (1) menţinerea parametrilor de operare internă într-un interval tolerabil, chiar dacă se modifică mediul înconjurător, (2) localizarea şi aportul de nutrienţi, distribuirea lor în organism şi eliminarea lor, (3) protejarea organismului faţă de leziuni, infecţii virale sau bacteriene şi (4) reproducerea pentru a perpetua specia. În cadrul acestui modul de studiu vei putea explora conceptele care stau la baza organizării celulelor în ţesuturi, ţesuturilor în organe, organelor în sisteme pentru a îndeplini funcţiile necesare adaptării şi supravieţuirii organismului, cu precădere pentru animalele vertebrate. Materialul este structurat în trei capitole scurte, ce sunt o recapitulare a noţiunilor de biologie, din perspectiva conceptelor fiziologice. La finalul unit ăţii vei „rezolva” lucrarea de verificare 1 de la pagina 15 pe care, după parcurgerea unităţii, o vei trimite tutorelui.

Obiectivele Unităţii 1

La terminarea acestei unităţi de studiu, trebuie să fii capabil să:

Prezinţi

nivelurile

de

organelor şi sistemelor

interacţiune

ale

celulelor,

ţesuturilor,

Clasifici tipurile de ţesuturi prezente în organism în: epitelial,

conjunctiv, nervos şi muscular

Prezinţi mecanismele fiziologice prin prisma ideii c ă fiecare celulă are un metabolism adecvat supravieţuirii sale, dar şi a organismului ca întreg

Explici adaptarea structurală a

fiecărui

ţesut în parte prin

prisma rolului pe care îl îndeplineşte în organul integrator

Explici rolul combinat al ţesuturilor, organelor şi sistemelor

pentru

menţinerea

unui

mediu

intern

stabil,

necesar

supravieţuirii

organismului.

 

Prezentarea generală a organismului

Prezentarea general ă a organismului Evaluarea pe parcurs - Test ele de autoevaluare (TA) Fiecare test

Evaluarea pe parcurs - Testele de autoevaluare (TA)

Fiecare test de evaluare se bazează pe parcurgerea şi înţelegerea materialului teoretic prezentat.

Unele teste de autoevaluare sunt întrebări urmate de trei, patru sau cinci răspunsuri posibile, fiecare indicat cu o literă în dreptul lui. Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să alegi litera din dreptul răspunsului sau răspunsurilor pe care le consideri ca fiind corecte.

La alte teste ţi se va cere să dai răspunsuri scurte sau să completezi spaţiile libere.

Există

şi

teste

de

autoevaluare

care

vor

necesita

rezolvarea unei probleme sau scrierea unor scurte eseuri prin care să aplici conceptele dobândite în alte exemple întâlnite în viaţa de zi cu zi.

Răspunsurile la testele de autoevaluare sunt prezentate la sfârşitul unităţii, înainte de Lucrarea de verificare 1, la pagina 14.

Lucrări de verificare notate de tutore.

Gradul de dobândire a conceptelor şi procedurilor prezentate în această unitate de învăţare va fi cuantificat pe baza notei obţinute la Lucrarea de verificare 1, care conţine 20 de probleme. Aceste lucrări se vor transmite fie prin e-mail, fie prin poştă, la adresa specificată la sfârşitul acestui modul. Testele din lucrarea finală sunt de acelaşi tip cu testele de autoevaluare pe care le vei rezolva în timpul parcurgerii materialului Unităţii 1.

Parcurgerea materialelor din text ele suplimentare inserate în curs sub formă de cadre va fi foarte utilă pentru lămurirea noţiunilor sau mai buna înţelegere a anumitor subiecte. Un rezultat bun la lucrarea de verificare este clar condiţionat de parcurgerea cu multă atenţie a textului şi rezolvarea testelor de autoevaluare.

Prezentarea generală a organismului

1.1. Organizarea funcţională a ţesuturilor

Indiferent ce animal vei studia, organizarea structurală şi funcţională este adaptată pentru a realiza următoarele roluri:

  • - menţinerea parametrilor de operare internă într-un interval optim, chiar dacă se modifică mediul înconjurător

    • - localizarea şi aportul

de

nutrienţi şi alte materiale,

precum şi

distribuirea lor în organism şi eliminarea lor

-

protejarea

bacteriene

organismului

faţă

de leziuni, infecţii virale sau

  • - reproducerea pentru a perpetua specia.

Chiar şi cele mai complicate animale sunt construite doar din patru tipuri de ţesuturi, denumite:

epitelial

conjunctiv

muscular

nervos

Un ţesut este un grup de celule şi molecule intercelulare, care se grupează structural şi funcţionează împreună pentru a realiza una sau mai multe funcţii din cele enumerate mai sus. Ţesuturi de mai multe tipuri sunt asociate în diferite proporţii şi combinaţii pentru a forma organe cum ar fi stomacul, plămânul, rinichiul, ficatul etc. Într- un sistem, unul sau mai multe organe interacţionează chimic şi fizic pentru a îndeplini o funcţie comună.

Prezentarea general ă a organismului 1.1. Organizarea func ţ ional ă a ţ esuturilor Indiferent ce

De cele mai multe ori se creează confuzii între anatomie şi fiziologie. Anatomia studiază structura părţilor organismului, în timp ce fiziologia studiază funcţiile lor. Spre exemplu, anatomic, spunem că stomacul este un organ cavitar în formă de J, cu pereţi pliaţi care dispar când stomacul este folosit la întreaga capacitate. Din punct de vedere fiziologic, acest organ stochează temporar alimentele, secretă sucul gastric şi transferă alimentele parţial digerate către intestinul subţire.

Ţesuturile animale se formează prin diviziunea şi diferenţierea celulelor specifice ce intră în alcătuirea lor. Diferenţierea celulară către un tip specific începe din perioada embrionară. În fazele incipiente ale dezvoltării embrionare, celulele au capacitatea de a se diferenţia în orice tip morfologic sau funcţional de celule, de aceea se numesc totipotente . Pe măsură ce numărul lor creşte, diversitatea mediului extracelular induce diferenţierea celulelor, spre multipotente şi apoi spre unipotente .

Prezentarea generală a organismului

TA 1 Alege răspunsul corect. Câte tipuri de ţesuturi întâlnim în organism?

  • a) 3

  • b) 4

  • c) 5

  • d) 2

TA 2 R ă spunde la urm ă toarea întrebare:

Care este diferen ţ a între celulele multipotente ş i cele totipotente?

1.1.1.Ţesutul

Ţesutul epitelial se formează din ectoderm, foiţa embrionară

epitelial

externă.

Îl găsim localizat:

- sub formă de tegument sau piele, unde are rolul principal de a proteja organismul de variaţiile mediului înconjurător

- sub formă de endoteliu, unde căptuşeşte cavităţile interne, îndeplinind funcţii de absorbţie şi secreţie.

Ţesutul epitelial este compact (Figura 1.1), celulele aderă unele de altele, lăsând foarte puţin spaţiu intracelular. Celulele de la suprafaţă pot prezenta mici prelungiri ale citoplasmei denumite microvili sau cili.

Celulele epiteliale pot forma epitelii simple, unistratificate cu rol în difuzie, secreţie, absorbţie, filtrare, cum ar fi endoteliul vaselor capilare din membrana alveolo-capilară (sau respiratorie) de la nivelul plămânilor.

Epiteliile stratificate sunt alcătuite din două sau mai multe straturi de celule şi îndeplinesc de obicei funcţie de protecţie.

Prezentarea generală a organismului

Prezentarea general ă a organismului Figura 1.1 Tipuri de conexiuni intercelulare: jonc ţ iuni gap ş

Figura 1.1 Tipuri de conexiuni intercelulare: joncţiuni gap şi desmozomi. (Starr et al, 1992)

Epiteliul glandular este un ţesut mai special, deoarece are rolul de a absorbi şi secreta enzime, hormoni şi mucus, necesare funcţionării corespunzătoare a organismului. La nivelul lui se găsesc glandele care sunt celule unice sau structuri secretoare multicelulare, derivate şi compuse din epiteliu. În funcţie de modul de eliberare a produşilor de secreţie, glandele se clasifică în:

- exocrine – au canal de secreţie (duct) şi produsul este eliberat în exterior; de exemplu: glandele salivare secretă saliva.

- endocrine

nu

au

duct, produsul este

eliberat în spaţiul

extracelular, de unde este distribuit în organism prin fluxul sanguin. Spre exemplu, glanda tiroidă care secretă hormonii tiroidieni.

TA 3 R ă spunde la urm ă toarea întrebare:

Ce alte glande exocrine ş i endocrine mai cuno ş ti?

se

Ţesutul epitelial este în general distribuit la suprafaţă, iar sub el află ţesut conjunctiv. Între cele două ţesuturi se găseşte o

membrană bazală - strat lipsit de celule,

dar bogat

în

proteine şi

polizaharide.

Prezentarea generală a organismului

1.1.2.Ţesutul

conjunctiv

Ţesutul conjunctiv este mai diversificat decât cel epitelial şi îndeplineşte mai multe funcţii.

La o primă privire, diferenţierea celor două tipuri de ţesuturi, epitelial şi conjunctiv, se face pe baza spaţiilor dintre celule, mult mai mari pentru cel conjunctiv. Aceste spaţii sunt umplute cu elemente structurale ca: fibre de colagen sau/şi elastină care, împreună cu alte substanţe secretate de celule formează matricea extracelulară.

Prezentarea general ă a organismului 1.1.2. Ţ esutul conjunctiv Ţ esutul conjunctiv este mai diversificat decât

Figura 1.2 Tipuri de ţesut conjunctiv. De la stânga la dreapta: adipos, dens, lax (Starr et al, 1992)

Din punct de vedere structural (Figura 1.2), ţesutul conjunctiv este de două tipuri:

- dens – cu rol structural şi protector din care fac parte ţesuturile osos, cartilaginos şi cel adipos. Ţesutul de tip dens este, de asemenea, de două tipuri, în funcţie de organizarea fibrelor de colagen: neregulat sau regulat. Ţesutul adipos este de tip neregulat, în timp ce ţesuturile osos şi cartilaginos sunt ţesuturi de tip dens regulat, unde fibrele de colagen sunt orientate paralel.

- lax – cu rol de susţinere pentru organe şi vasele de sânge. La nivelul acestor ţesuturi se găsesc fibre de colagen, fibre elastice, precum şi celule ca fibroblaste, sau chiar macrofagele care reprezintă prima linie de apărare a organismului în faţa agenţilor patogeni.

Ţesuturi de tip conjunctiv sunt următoarele (Figura 1.2):

cartilaginos

osos

adipos

sanguin.

Sângele este un ţesut specializat, de tip conjunctiv fluid, format din apă, săruri, proteine şi celule (elementele figurate ale sângelui).

Prezentarea generală a organismului

TA 4 Rezolv ă urm ă toarea tem ă :

Cum clasifici structural ş i func ţ ional ţ esutul conjunctiv.

1.1.3.Ţesutul

muscular

Ţesutul muscular (Figura 1.3) ca şi cel conjunctiv se diferenţiază din mezoderm, foiţa embrionară mijlocie. Conţine celule specializate pentru contracţie şi de aceea sunt implicate în mişcarea:

organismului prin contracţia musculaturii membrelor, de care suntem conştienţi, dar şi a mediului intern prin contracţia inimii şi a vaselor sanguine (deplasarea sângelui) şi a musculaturii tubului digestiv (deplasarea alimentelor), de care suntem mai puţin conştienţi cu excepţia problemelor de sănătate. Celulele musculare sunt de trei tipuri:

Prezentarea general ă a organismului TA 4 Rezolv ă urm ă toarea tem ă : Cum
Prezentarea general ă a organismului TA 4 Rezolv ă urm ă toarea tem ă : Cum

Figura 1.3 Tipuri de ţesut muscular. De la stânga la dreapta: scheletic, cardiac, neted (Starr et al,

1992)

  • - scheletice, sunt celule lungi, cilindrice, polinucleate, cu aspect

striat, dat de alternanţa benzilor luminoase cu cele întunecate.

Aceste celule intră în compoziţia muşchilor scheletici. Răspund la contracţie voluntară, prin urmare putem controla gradul de contracţie al acestor muşchi.

  • - cardiace, sunt celule lungi, mononucleate, cu aspect striat,

ramificate, intră în structura peretelui cardiac. Au rol în pomparea

sângelui. Contracţia este sub control intrinsec (automatismul inimii) şi involuntară (vegetativă) corelată cu emoţiile sau efortul fizic depus (pentru a asigura oxigenul necesar contracţiei muşchilor scheletici).

  • - netede, sunt

celule în

formă de fus, mononucleate, intră în

compoziţia pereţilor organelor (tubul digestiv) şi căilor interne de transport (vase de sânge). Contracţia este sub control involuntar.

Prezentarea generală a organismului

TA 5 Alege răspunsul corect. Care dintre următoarele celule musculare sunt polinucleate? a) scheletice b) cardiace
TA 5 Alege răspunsul corect.
Care dintre următoarele celule musculare sunt polinucleate?
a)
scheletice
b)
cardiace
c)
striate
d)
netede

1.1.4.Ţesutul

nervos

Ţesutul nervos este al doilea tip de ţesut excitabil, alături de ţesutul muscular, dar spre deosebire de acesta este derivat ca şi epidermul din ectoderm, foiţa embrionară externă. Neuronii (Figura 1.4) sunt cele mai specializate celule din organism, incapabile să se dividă. Neuronii îndeplinesc funcţia de transmitere a informaţiei între diferite părţi ale sistemului nervos, sau către efectori: muşchi, glande. Informaţia este transmisă sub formă de semnal electric sau undă de excitaţie după ce a fost integrată şi convertită la nivelul neuronilor. Funcţia neuronilor va fi descrisă mai amplu în cadrul Unităţii 2.

Prezentarea general ă a organismului TA 5 Alege răspunsul corect. Care dintre următoarele celule musculare sunt

Figura 1.4 Corpi celulari ai neuronilor de tip motor (Starr et al, 1992)

Corpii neuronali sunt mari şi localizaţi la nivelul substanţei cenuşii în sistemul nervos central şi la nivelul ganglionilor în sistemul nervos periferic. De la nivelul corpilor pornesc prelungiri specializate funcţional, denumite dendrite (aduc informaţia către corpul neuronal – centripet) şi axoni (conduc informaţia către celulele ţintă – centrifug).

Specializarea funcţională a neuronilor s-a realizat în trei direcţii:

  • - neuroni senzitivi – detectează modificările externe ale mediului, cum ar fi cele de temperatură, luminozitate, presiune, etc.

  • - neuroni motori –controlează contracţia musculară în funcţie de activităţile organismului

  • - neuroni de asociaţie –fac legătura între informaţiile senzitive şi cele motorii la nivel central.

Prezentarea generală a organismului

TA 6 Alege răspunsurile corecte. Care tipuri celulare s-au diferenţiat din mezoderm? a) epitelial b) neuronal
TA 6 Alege răspunsurile corecte.
Care tipuri celulare s-au diferenţiat din mezoderm?
a)
epitelial
b)
neuronal
c)
conjunctiv
d)
muscular

1.2 Organizarea internă şi relaţiile topografice ale organismului animal

Încă din timpul dezvoltării

embrionare, pe măsură ce s-au

dezvoltat conexiunile dintre ele, cele 4 tipuri de ţesuturi au fost organizate în organe şi apoi în sisteme. Fiecare sistem contribuie la

supravieţuirea organismului. Astfel (Figurile 1.5 A şi B):

-

sistemul

tegumentar

asigură

protecţia

faţă

de

răniri

şi

deshidratare, păstrează temperatura organismului, recepţionează stimulii externi, apără organismul de microorganismele nocive;

  • - sistemul muscular asigură mişcarea întregului organism, a membrelor, menţine postura, produce energie;

  • - sistemul

osos

are

rol

de

susţinere,

protecţie a corpului,

extremităţile oaselor sunt locurile de inserţie a musculaturii, produce

celulele sanguine, stochează ionii de calciu şi fosfat;

  • - sistemul nervos are rolul de a detecta stimulii interni şi externi, controlează răspunsul organismului la aceste stimulări, integrează activitatea tuturor sistemelor într-un comportament coordonat;

  • - sistemul

endocrin

asigură

secreţia

hormonală

şi

lucrează

împreună cu sistemul nervos pentru integrarea funcţiilor organismului;

sistem sistem sistem sistem sistem sistem tegumentar muscular osos nervos endocrin circulator
sistem
sistem
sistem
sistem
sistem
sistem
tegumentar
muscular
osos
nervos
endocrin
circulator

Figura 1.5 A Sistemele organismului uman (Starr et al, 1992)
10 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Prezentarea generală a organismului

sistem sistem sistem sistem sistem limfatic respirator digestiv urinar reproducător
sistem
sistem
sistem
sistem
sistem
limfatic
respirator
digestiv
urinar
reproducător

Figura 1.5 B Sistemele organismului uman (Starr et al, 1992)

  • - sistemul circulator asigură deplasarea rapidă a sângelui care

transportă substanţele şi gazele respiratorii către şi de la celule, menţine aciditatea şi temperatura mediului intern;

  • - sistemul limfatic are rol în apărarea organismului;

  • - sistemul respirator are rol în aprovizionarea celulelor cu oxigen

(O 2 ), îndepărtarea dioxidului de carbon (CO 2 ) şi reglarea acidităţii mediului intern,

  • - sistemul digestiv are rol în hrănirea organismului cu substanţe provenite din alimente şi eliminare resturilor alimentare;

  • - sistemul urinar are rol în menţinerea volumului şi compoziţiei fluidului extracelular, a echilibrului hidric şi ionic al organismului;

  • - sistemul

reproducător

are

rol

în

perpetuarea

speciei,

prin

diferenţiere sexuală controlată hormonal de sistemul endocrin şi nervos.

Aceste sisteme vor fi discutate în unităţile următoare.

TA 7 Alege răspunsurile corecte.

Care sunt sistemele care asigură protecţia şi apărarea organismului?

  • a) tegumentar

  • b) limfatic

  • c) endocrin

  • d) muscular

Prezentarea generală a organismului

1.3 Organizarea homeostatică

Pentru supravieţuirea celulelor, mediul extracelular trebuie controlat în permanenţă pentru a avea o compoziţie constantă, prin aducerea de nutrienţi şi îndepărtarea produşilor de metabolism. Mediul extracelular este mediul din exteriorul celulei. Are două componente, între care se realizează schimburi de substanţe:

  • - lichidul interstiţial, care se regăseşte numai în spaţiile dintre celule şi ţesuturi

  • - plasmă, este componenta fluidă a sângelui.

Homeostazia este starea de echilibru a mediului extracelular, în care organismul funcţionează eficient şi normal (Figura 1.6). Mecanismele prin care se menţine homeostazia sunt coordonate de sistemul nervos şi au la bază modificări chimice, fizice, neuronale, prin mecanisme de feedback = într-un circuit celular, ieşirea unui anumit nivel, se reîntoarce să alimenteze circuitul la un nivel anterior. Scopul acestui circuit este de a ajusta mecanismele organismului implicate în detectarea unui stimul şi în elaborarea comportamentului adecvat pentru a păstra homeostazia organismului. Mecanismele de feed-back sunt:

- negative

sau inhibitoare, deoarece răspunsul reduce

receptivitatea organismului. Sunt cele mai des întâlnite mecanisme

Prezentarea general ă a organismului 1.3 Organizarea homeostatic ă Pentru supravie ţ uirea celulelor, mediul extracelular

de control homeostatic;

Exemplu: când temperatura externă este foarte ridicată (vara),

organismul reduce automat metabolismul, pentru a nu mai genera căldură.

-

pozitive

sau amplificatoare, deoarece potenţează

receptivitatea organismului. În general, aceste mecanisme sunt

asociate cu instabilitatea sistemului.

Exemplu benefic: la naştere, presiunea fătului asupra peretelui

uterin stimulează contracţia musculaturii peretelui uterin prin producerea şi secreţia de ocitocină, va determina creşterea presiunii asupra fătului, şi reciproc până când se realizează expulzarea fătului.

Prezentarea generală a organismului

Prezentarea general ă a organismului Figura 1.6 Controlul homeostatic al temp eraturii organismului (Starr et al,

Figura 1.6 Controlul homeostatic al temperaturii organismului (Starr et al, 1992)

Orice mecanism homeostatic are trei componente:

  • - receptoare

sau

senzitiv ă

formată

din

celule

care

detectează modificările mediului înconjurător, de la nivelul pielii sau din interiorul organismului;

  • - integratoare – reprezentată de sistemul nervos, în special hipotalamusul, care compară informaţia cu nivelul normal;

  • - efectoare sau motoare – reprezentată de muşchi şi glande, care realizează răspunsul.

TA 8 R ă spunde la urm ă toarea întrebare:

Ce alt exemplu de reglare homeostatic ă ai putea sa mai dai?

Prezentarea generală a organismului

1.4 Răspunsurile şi comentariile testelor de autoevaluare

TA 1 b), vezi pagina 4

TA 2 Celulele totipotente se pot diferenţia în orice tip celular, în timp ce celulele multipotente se pot diferenţia doar în anumite tipuri. Spre exemplu: celule multipotente sunt celulele ectodermului. În stadii incipiente ele se pot diferenţia spre celule epiteliale sau celule neuronale (revezi pag. 4 şi 9).

TA 3 Alte exemple de glande exocrine, cunoscute din experienţa zilnică glandele sebacee şi sudoripare care secretă sebumul şi respectiv apă, săruri minerale sub forma transpiraţiei. Exemple de glande endocrine sunt pancreasul care secretă insulina, glandele suprarenale, hipofiza, pe care le vei întâlni mai detaliat prezentate în Unitatea

4.

TA 4 Din punct de vedere structural ţesutul conjunctiv este lax sau dens. Din punct de vedere funcţional, se împarte în: adipos, cartilaginos, osos şi sanguin (revezi paginile 7 – 8).

TA 5 Răspunsul corect este a), celulele scheletice (revezi pagina 8). Celulele cardiace şi cele netede sunt mononucleate (pagina 9). Tipul striat de celule musculare se referă la o încadrare morfologică, structurală care include celulele scheletice şi pe cele cardiace.

TA 6 Răspunsurile corecte sunt c) şi d), revezi paginile 4 – 10. TA 7 Răspunsurile corecte sunt a) şi b), revezi paginile 10 – 11.

TA 8 Reglarea nivelului de glucoză în organism prin secreţia de insulină (vezi Unitatea 4). Perturbarea acestui mecanism de reglare homeostatică duce la apariţia diabetului zaharat.

Prezentarea generală a organismului

1.5 Lucrarea de verificare 1

  • I) Alege răspunsul corect. În anumite situaţii, poţi avea mai multe variante corecte.

    • 1. Animalele sunt structural şi funcţional adaptate pentru:

      • a) menţinerea mediului intern constant

      • b) achiziţionarea de nutrienţi, procesarea, distribuirea şi eliminarea lor

      • c) protejarea faţă de răni

      • d) reproducere

      • e) toate răspunsurile sunt corecte

  • 2. Care ţesut are rol de acoperire a organismului, căptuşire a cavităţilor şi tuburilor

  • interne şi anumite regiuni ale glandelor secretoare?

    • a) epitelial

    • b) nervos

    • c) muscular

    • d) conjunctiv

    • 3. Care ţesut are rol de susţinere a celorlalte ţesuturi?

      • a) epitelial

      • b) nervos

      • c) muscular

      • d) conjunctiv

  • 4. Care ţesut are rol de recepţionare şi coordonare a modificărilor mediului extern şi

  • intern?

    • a) epitelial

    • b) nervos

    • c) muscular

    • d) conjunctiv

    • 5. Care ţesut are funcţie contractilă şi asigură mişcarea?

      • a) epitelial

      • b) nervos

      • c) muscular

      • d) conjunctiv

  • 6. Celulele organismului animal

    • a) îşi modifică metabolismul pentru a-şi asigura supravieţuirea

    • b) îndeplinesc activităţi care asigură supravieţuirea organismului

    • c) contribuie la menţinerea fluidului extracelular

    • d) toate răspunsurile sunt corecte

  • 7. Cum se numeşte starea în care organismul este în echilibru din punct de vedere fizic şi chimic?

    • a) feedback pozitiv

    • b) feedback negativ

    • c) homeostazie

    • d) metastază

  • Prezentarea generală a organismului

    8. În mecanismele de feedback negativ,

    • a) scade cantitatea de fluid absorbit ă de organism

    • b) răspunsul declanşat de stimul tinde să readucă mecanismele interne

    de reglare la normal

    • c) răspunsul declanşat de stimul tinde să reducă mecanismele interne

    de reglare faţă de normal

    • d) răspunsul declanşat de stimul tinde să accentueze mecanismele

    interne de reglare faţă de normal

    II) Precizează valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii. În cazul celor false, daţi

    varianta adevărată

    • 9. Muşchii şi glandele sunt receptorii organismului.

      • 10. La nivelul ţesutului epitelial apa şi elementele minerale trec prin difuzie liberă.

      • 11. Un feedback negativ este un lanţ de evenimente care amplifică starea iniţială.

      • 12. Creierul este centrul integrator al organismului.

      • 13. Feedback-ul pozitiv este cel mai des întâlnit mecanism homeostatic.

      • 14. Muşchiul striat se deosebeşte de cel neted prin numărul de nuclei.

    III) Completează spaţiile libere:

    • 15. Cele

    patru

    tipuri

    de

    ţesuturi ale organis mului animal sunt:

    ,

    ,

    şi

    .

    • 16. .....................

    sunt structuri specializate în executarea răspunsului ca urmare a

    modificării mediului extern

    • 17. Lichidul

    ............................

    se găseşte localizat în spaţiile libere dintre celule şi ţesuturi.

    IV) Răspunde la următoarele întrebări:

    • 18. Care sunt diferenţele structurale şi funcţionale dintre ţesutul epitelial şi cel conjunctiv?

    • 19. Care este cel mai important sistem din organism?

    • 20. Ce este homeostazia şi cum se realizează controlul homeostatic în organism?