Sunteți pe pagina 1din 3

Managementul conflictelor

Cuvantul "conflict" vine de la latinescul conflictus si inseamna izbire sau ciocnire. Din sfera semantica a acestui cuvant fac parte: "neliniste", "ostilitate", "rezistenta", "agresiune deschisa", "opozitie", "interactiune antagonista", "competitie" s.a.m.d. Conflictul genereaza numeroase reactii negative, dar poate avea si un rol interesant, de factura pozitiva, acela de initiator al schimbarii. Acesta ne ajuta sa rezistam provocarilor, sa emitem idei originale si sa modelam noi relatii. Conflictul tine de natura umana. Aplicand criteriul esentei, S. M. Schmidt si T. A. Kochan impart in doua categorii conflictele: esentiale sau de substanta si afective. Cele esentiale presupun obiective diferite iar intensitatea lor creste atunci cand un individ se foloseste de grupul caruia ii apartine pentru a-si satisface interese personale. Reprezentativ pentru acest tip de conflict este cel dintre generatii, in care argumentul experientei indelungate are pretentia de a fi suficient pentru a impune rationamente si decizii. Conflictele afective isi au izvoarele in stari emotionale- tensiune sociala, suspiciune- si afecteaza relatiile interpersonale. O a treia categorie se mai poate constitui din pseudo-conflicte, numite si conflicte de manipulare, urmari nefericite ale nesinceritatii si dedublarii indivizilor. Ele isi gasesc mediu propice de manifestare in special pe teritoriile politicii, dar se regasesc si in strategiile unor unitati economice. Din perspectiva subiectilor implicati, conflictele se pot grupa in: conflicte intre indivizii care apartin aceluiasi grup, conflicte dintre indivizi si grupuri, conflicte dintre grupuri si cele dintre organizatii. Atribuirea termenilor de "distructiv" sau "benefic" unui conflict se face tinand seama de efectele generate de acesta. In institutia unde lucrez detin si functia de profesor coordonator, pe care o voi considera aici ca manager intermediar. Pentru a ilustra cateva din cauzele, etapele si metodele de rezolvare a conflictelor, am ales sa prezint niste cazuri concrete din experienta personala. Prima prezentare exemplifica o situatie in care s-a manifestat existenta unor scopuri diferite. O profesoara de limba engleza a cerut schimbarea orarului la patru clase primare pentru a obtine astfel o zi libera in cursul saptamanii. Cererea nu ar fi fost imposibil de solutionat daca nu ar fi existat in cuprinsul ei conditii nerealiste ale persoanei care a formulat-o. Aceasta cerea desfasurarea tuturor orelor de limba engleza intr-o singura zi (ceea ce intampina dificultati de ordin psihologic din partea elevilor de varsta scolara mica), iar un alt impediment era lipsa spatiului fizic in care sa se desfasoare aceste ore de limba engleza, in scoala existand doar clase cu predare simultana( Urmarea ar fi fost ca doi invatatori sa-si desfasoare activitatea in acelasi timp intr-o singura clasa.). Pentru rezolvarea acestui conflict am ales metoda colaborarii, incercand sa satisfac necesitatile partilor implicate, cu sau fara voie, insa respectand in egala masura interesele tuturor. Am descoperit, insistand sa am o comunicare cat mai deschisa cu profesoara respectiva, ca aceasta cerea o anumita zi libera constransa de programarea cursurilor facultatii pe care o urma in aceeasi perioada. Constatand ca acorda o importanta deosebita studiilor (ceea ce nu era rau), dar pierdea din vedere dimensiunea obligatiilor pe care si le asumase alegand sa lucreze in invatamant, am gasit argumente pentru a o convinge ca detine

responsabilitatea formarii viitorilor cetateni ai societatii. Profesoara a inteles ca aprofundarea studiilor personale trebuie facuta intr-o forma compatibila cu obligatiile de la locul de munca, iar daca cele doua nu se pot organiza acceptabil din ambele perspective, cel mai bine ar fi sa renunte la una dintre activitati, in ordinea importantei pentru propria persoana. Ajunsa in situatia de a lua o decizie esentiala pentru viata sa, profesoara a gasit singura solutia (pe care am acceptat-o impreuna cu intreg colectivul profesoral), si anume, aceea de a-si desfasura activitatile din scoala noastra dupa terminarea orelor invatatorilor, asumandu-si un program mai solicitant pentru ea, dar mai putin stanjenitor pentru ceilalti colegi. "Indiferent in ce sistem ne aflam, in familie sau in societate, avem drepturi, dar si indatoriri. Suntem in situatii in care cerem anumite lucruri si incredintam responsabilitati si, in acelasi timp, ni se cere un anume comportament si ni se incredinteaza responsabilitati. Cand comunicarea este eficienta, problema cerintelor si a responsabilitatilor functioneaza bine. Problemele apar atunci cand credem ca ni se cuvine mai mult de la celalalt sau de la sistemul din care facem parte si incepem sa formulam anumite cereri care-i depasesc."( C. Dupu, p.41) Urmatorul exemplu este un conflict cauzat de dependenta de resurse cu volum limitat. La sfarsitul anului trecut au fost recalculate fondurile alocate fiecarei institutii bugetare si in urma acestei operatiuni scoala noastra a primit o anumita suma de bani, nu foarte mare, care trebuia utilizata intr-un timp foarte scurt. Sarcina de a alege ce investitii sa se faca in unitatea noastra mi-a revenit mie.Convingerea ca activitatile sunt eficiente intr-un grup doar daca exista colaborare, am cerut sugestiile colegilor in legatura cu necesitatile scolii. Aici a aparut conflictul, pentru ca fiecare a facut o lista de obiecte, iar din cumulul listelor reiesea o suma necesara mult mai mare decat era in realitate si pentru ca din austeritatea ultimilor ani cadrele didactice au invatat ca trebuie sa aiba o atitudine razboinica pentru a obtine ceva. Am combinat metoda colaborarii cu cea a compromisului, purtand mai intai o discutie in care am avut grija sa le atrag atentia asupra faptului ca suma are o limita, ca obiectele numite materiale didactice se impart in materiale oferite de scoala si piese personale, de portofoliu, cu care contribuie orice cadru didactic la activitatea pe care o desfasoara( Scoala nu are obligatia sa ofere toate materialele si mijloacele didactice pe care profesorii isi propun- in mod independent- sa le foloseasca.). Compromisul a constat in faptul ca, desi s-a hotarat impartirea sumei proportional cu numarul de copii inscrisi pe fiecare nivel de scolarizare, suma alocata gradinitei a fost suplimentata, tinand cont de faptul ca dotarea acesteia era mai precara, iar nivelul ridicat de pregatire al prescolarilor usureaza munca invatatorilor de mai tarziu. " Intentiile de rezolvare a conflictelor sunt decizii de a actiona intr-un anumit mod in cadrul unei situatii conflictuale. Pentru a putea fi pregatit sa reactionezi la comportamentul celeilalte parti trebuie cunoscute mai intai intentiile pe care le are. Multe conflicte intra in faza de escaladare pentru ca nu se cunosc intentiile celeilalte parti. Pe de alta parte, poate interveni si o dedublare deoarece comportamentul nu reflecta intotdeauna intentiile unei persoane." ( A. Petelean, Natura conflictelor si intentiile de rezolvare a acestora ) BIBLIOGRAFIE Nica, Panaite, Aurelian Iftimescu, Management. Concepte si aplicatii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004

Petelean,Adrian, Natura conflictelor si intentiile de rezolvare a acestora, Rev. Markmedia.ro, august 2004 Dupu, Constantin, Conflict si comunicare, Editura Gnosis, Bucuresti, 2002