Sunteți pe pagina 1din 9

UNITATEA 1 DELIMITARI CONCEPTUALE ALE PSIHOLOGIEI CLINICE

Obiective Cunotinte preliminarii Resurse necesare si recomandari de studiu Durata medie de parcurgere a unitatii de studiu 1.1 Repere generale 1.2 Particulariti ale psihologie clinice 1.3 Rolul psihologuliui clinician Rezumat Cuvinte cheie Teste de autoevaluare Concluzii

2 2 2 2 3 5 6 9 9 9 9

OBIECTIVE La sfritul acestei prelegeri, studentul va putea : s aib o nelegere mai detaliat a diferitelor aspecte care in de domeniul psihologiei clinice s dobndeasc abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte i raionamente ce in de particularitatile psihologie clinice s coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice in raport cu dificultatile aparute in practica clinica

CUNOTINTE PRELIMINARII

Cunotine n domeniul psihologiei generale, neuropsihologiei, psihologiei personalit ii i psihologiei dezvoltrii

RESURSE NECESARE I RECOMANDARI DE STUDIU Ionescu, G., Tratat de psihologie medical i psihoterapie, Bucureti, S.C. Favorit Print S.A., 1999. David, D., Psihologie clinic i Psihoterapie. Fundamente, Editura Polirom, 2006. Hayes, N., Orrell, S., Introducere n psihologie, ed. a IIIa, Ed. BIC ALL, 2007. Montreuil, M, Doron, J., Tratat de psihologie clinic i psihopatologie, Ed. Trei, 2009.

DURATA MEDIE DE PARCURGERE A UNITII DE STUDIU 2 ore

1.1 Repere generale

Ramura a psihologiei, fundamentata pe dezvoltarile teoretico-experimentale ale acesteia si avand la randul ei propria cercetare fundamentala si aplicata, psihologia clinica isi face aparitia formala catre sfarsitul secolului al XIX lea si inceputul secolului XX (Lightner Witmer a propus termenul de clinical psychology in 1908), fiind legata de evaluarea intelectuala si de asistenta psihologica a subiectilor suferinzi cu handicap mental. Desigur premisele constituirii formale a psihologiei clinice au aparut cu mult timp in urma. De exemplu, Hippocrat definea epilepsia nu ca pe o boala sacra, ci ca pe o boala determinata de tulburari ale creierului.

Continutul notiunii de psihologie clinica a fost extins, dincolo de ariile spitalului, asupra tuturor situatiilor patologice sau disfunctionale, susceptibile de-a fi investigate prin metoda clinica, "domeniul clinic inglobeaza toate institutiile si

consultatiile care se ocupa, in scop terapeutic sau profilactic, de subiecti bolnavi, fragili sau inadaptati" (W. J. Schraml, 1973, p. 91). Psihologia clinica este axata asupra "intelegerii cazului particular al bolnavului, care-si traieste boala eu temperamentul sau propriu, eu trecutul si istoria sa individuala, toate acestea conducand spre nuantarea unui diagnostic si instituirea unui tratament" (J. Favez-Boutonier, 1961, p. 321). Remarcandu-se prin cercetarea individualului si particularului, a unicitatiii individului, psihologia clinica are in vedere si situatia sa reala, aria contextuala in care el se dezvolta si care il determina. Tocmai de aceea, in afara "scopului stiintific" de a participa la stabilirea unui diagnostic, psihologia clinica este orientata si asupra "scopului practic, de a consilia, de a vindeca, de a educa sau de a reeduca" (G. Chabalier, 1963, p. 496). Psihologia clinica isi inscrie deci, printre dezideratele sale, nu numai cunoastere a individului, confruntat cu boala, aflat intr-o situatie unica si particulara, ci si terapia necesara, intr-o evaluare individuala, ca si orintarea lui ulterioara, in ceea ce priveste reintegrarea socioprofesionala. Considerata ca "ramura a psihologiei" si analizata din aceasta perspectiva, psihologia clinica "reprezinta un corp de cunostinte 3

si abilitati, orientat spre ajutorarea persoanelor cu probleme medicale si comportamentale, in scopul realizarii unei adaptari personate mai satisfacatoare, cu mai bune posibilitati de autoexprimare" (D. Shakow, 1980, p. 2990).

Atributul de "clinica" nu mai pastreaza decat o slaba si poate aparenta legatura eu sensul sau etimologic (groklinikos sau lat. clinicus, bolnav la pat) intalnit initial la Plinius cel Batran, care-l utiliza spre a desemna ingrijirile acordate

bolnavului imobilizat. Pe langa evolutia sa semantica din domeniul medical, notiunii de clinica ii putem descifra si o sorginte filozofica. Astfel, constatam ca John Locke folosea notiunea de "clinica" in argumentarea sistemului sau filozofic si o considera definitorie in exprimarea "experientei sensibile". Pomind de aici, orientarea clinica ce a determinat revolutionarea cunoasterii in medicina secolului al XVII lea a avut la baza metoda empirica al carei deziderat era observatia directa, imediata si nemijlocita. Medicina clinica s-a afirmat nu numai prin studiul direct, concret si imediat al cazurilor patologice, ci si prin analiza lor individuala, atat in situatia prezenta, cat si in viziune longitudinala. Aceasta acceptiune a notiunii de clinica a aparut din necesitatea unei definiri segmentului ce vizeaza studiul individual al bolnavilor. Prin oportunitatea si utilitatea sa, noua metoda, de analiza individuala a cazurilor, a fost aplicata, inca de la inceputul secolului nostru in domeniul psihologiei, atat in investigarea bolnavilor, cat si in afara ariilor patologiei, largirea sferei notiunii de psihologie clinica vizand astfel tendinta de "a conota extensiunea spiritului clinic si a metodei clinice asupra cazurilor individuale care nu sunt neaparat medicale" (DoLagache,1961, p. 1) Indiferent de sens, termenul clinic se refera la o abordare individuala a subiectului uman, cu referIre la starea lui de sanatate si boala, nu se refera la clinica, spital, context medical. Intr-o definire contemporana, psihologia clinic este tiina care studiaz factorii psihologici implica i n starea de sntate i de boal. Aadar, psihologia clinic are doua componente. Prima dintre ele isi focalizeaza atentia att pe aspectele de promovare i optimizare a sanatatii, cat si asupra prevenirii patologiei, cea de-a doua componenta se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in patologie. 4

Psihologia clinica si relatia cu alte ramuri Cand in abordarea clinica domina prima componenta se vorbeste despre psihologia sanatatii Cand in cadrul celei de-a doua componente vorbim despre patologier somatica, interesul cade in sfera psihologiei sanatatii clinice/psihosomatica Cand vorbim despre patologie psihiatrica ne incadram in sfera psihologiei medicale/psihopatologie

In sens larg, psihologia clinica se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in sanatate si boala, in sens restrans, se refera la mecanismele psihologice implicate in sanatatea si patologia mentala (psihica).

1.2 Particularitati ale psihologiei clinice

Psihologia clinica are cateva particularitati care o diferentiaza de alte abordari in psihologie : 1. Sanatatea si boala sunt influentate de factori culturali, motiv pentru care sunt luati in consideratie de catre psihologia clinica. Impactul acestor factori

culturali este explicit mentionat si in Manualul de Clasificare a Tulburarilor Mentale si de Comportament (DSM) 2. Pe langa principiile generale implicate in sanatate si boala, psihologia clinica pune mare accent si asupra particularitatilor de varsta. Alte ramuri ale psihologiei nu au aceasta diversitate. De exemplu, psihologia muncii se refera doar la varsta adulta, psihologia scolara se refera mai ales la varstele mai mici etc Particularitati in psihologia clinica in cazul sugarului, copilului si adolescentului : o Consultatia este rareori ceruta de copil o In diferentierea normal/patologic se tine cont de stadiul de dezvoltare al copilului. o In terapia copiilor sunt implicate mai mult metode nonverbale si indirecte. Particularitati in psihologia clinica in cazul adultului : 5

o Dezvoltarea intelectuala este relativ incheiata, nu pot aparea modificari marcante in arhitectura cognitiva. o Dezvoltarea personalitatii este relativ incheiata, schimbarile majore in personalitatea pacientului nu pot fi atribuite unor mecanisme de dezvoltare ontogenitica normala. Particularitati in psihologia clinica in cazul varstnicului : o Prevalenta unor tulburari psihice. Prevalenta dementelor si a depresiilor severe creste la varsta inaintata. o Nevoile speciale ale acestei varste (servicii la domiciliu etc) o Particularitatile diagnosticului psihologic este uneori

obstructionat de confuzia pacientilor, lipsa de motivare, handicapuri senzoriale 3. Aspectele de etica si deontologie sunt factori majori in psihologia clinica, tinand cont de faptul ca actorii principali sunt bolnavii, iar conceptele de baza sunt cele de sanatate si boala. 4. O eroare frecventa este asocierea psihologiei clinice si a psihoterapiei cu patologia, ignorandu-se aspectul de prevetie a tulburarilor psihice si de promovare a sanatatii. Preventia primara se refera la interventia care previne instalarea bolii. Se adreseaza populatiei sanatoase, dar cu vulnerabilitate la boala, se realizeaza adesea prin interventii la nivel de grup. Preventia secundara se refera la interventia care are loc imediat dupa aparitia bolii si are ca scop prevenirea complicatiilor si evolutia bolii. (ex.reducerea riscului de suicid in tulburarea depresiva majora) Preventia tertiara se refera la interventia in cazul bolilor cronice si urmareste reducerea problemelor induse de complicatiile

bolii.(ex.cresterea calitatii vietii persoanelor depresive cu tentative de suicid)

1.3 Rolul psihologului clinician

Psihologul atestat in psihologia clinica (numit generic si psiholog clinician) are urmatoarele competente generale:

a) Psihodiagnostic

evaluare

clinic

(vizeaza

identificarea

factorilor

psihologici implicate in sanatate si boala): investigarea si diagnosticul tulburarilor psihice si a altor conditii de patologie care implica in etiopatogeneza mecanisme psihologice evaluarea starii de sanatate psihica ca prerechizita pentru desfasurarea unor activitati care presupun examinare psihologica (ex. testarea profesorilor, a functionarilor publici etc.) evaluare cognitiva si neuropsihologica evaluare comportamentala evaluare bio-fiziologica (ex. prin proceduri de bio-feedback) evaluare subiectiv-emotionala evaluarea personalitatii si a mecanismelor de coping/adaptare evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural in care se manifesta problemele psihologice evaluarea gradului de discernamant al persoanelor evaluarea dezvoltarii psihologice alte evaluari in situatii care implica componente psihologice (ex. chestionare de interes in consilierea vocationala etc.) b) Intervenie/asistenta psihologic (vizeaza controlul factorilor psihologici implicate in sanatate si boala, actiune exprimata in consiliere psihologica si psihoterapie) educatie pentru sanatate, promovarea sanatatii si a unui stil de viata sanatos (ex. prin preventie primara si secundara) interventii specifice pentru deficinetele psihomotorii (aria

psihopedagogiei speciale, ex. logopedie) consiliere si terapie suportiva consilierea in situatii de criza si asistenta bolnavilor terminali optimizare si dezvoltare personala, autocunoastere terapii de scurta durata focalizate pe problema, preventie tertiara, recuperare si reeducare (individuale, de grup, cuplu si familie) terapii standard de relaxare si sugestive 7

consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifica obiectivelor medicale (ex. cresterea aderentei la tratament, modificarea stilului de viata, pregatire preoperatorie, preventie tertiara in cadrul bolilor cronice etc.) managementul conflictului si negociere

c) Cercetare (vizeaza investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala) poate participa la sau initia activitati de cercetare in cadrul definit de competentele sale d) Educaie i formare profesional (vizeaza implicarea specialistilor formati in acest domeniu, atat in pregatirea noilor profesionisti, deci formare initiala (pentru a deveni psihologi clinicieni, consilieri psihologici, psihoterapeuti), cat si in dezvoltarea lor profesionala, deci formare continua. poate organiza workshop-uri si cursuri in cadrul definit de competentele sale

Se recunosc trei trepte profesionale (niveluri) de specializare in psihologia clinica, accesibile doar licentiatilor in psihologie: psiholog practicant in psihologie clinica: sub supervizare sau autonom psiholog specialist in psihologie clinica psiholog principal in psihologie clinica

Fiecare treapta profesionala de specializare este definita printr-o serie de competente generale si specifice care se cer intrunite astfel incat un profesionist sa fie atestat la acel nivel. Intrunind aceste competente, psihologul atestat in psihologia clinica poate sasi desfasoare la parametrii performanti activitatile in clinici si spitale, cabinete individuale, asociate si societati civile profesionale pe baza de libera practica, alte institutii si organizatii publice si private, guvernamentale si non-guvernamentale, care necesita, pentru buna lor functionare, competentele psihologului clinician.

REZUMAT In sensul construirii unei baze conceptuale, prima unitate de curs isi propune prezentarea psihologiei clinice prin prisma definirii contemporane, a relatiilor cu alte ramuri ale psihologie, a particularitatilor sale si nu in ultimul rand prin promovarea celui care imbratiseaza aceasta stiintadin punct de vedere profesional, psihologul clinician.

CUVINTE CHEIE Psihologie clinica Particularitatile psihologiei clinice Psiholog clinician

TESTE DE AUTOEVALUARE Oferiti o definitie operaional a domeniului psihologiei clinice. Punctati particularitatile in psihologia clinica in cazul copilului i adolescentului, adultului i vrstinicului . Care sunt competentele generale ale psihologului clinician?

CONCLUZII Dupa cum s-a putut urmari in prezentarea anterioara, in sens larg, psihologia clinica se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in sanatate si boala, in sens restrans, se refera la mecanismele psihologice implicate in sanatatea si patologia mentala (psihica). In acest context isi desfasoara psihologul clinician activitatea, avand la baza competente specifice.