Sunteți pe pagina 1din 68

Facultatea de Ingineria Lemnului

Universitatea Transilvania din Braºov

Ingineria Lemnului Universitatea Transilvania din Bra º ov ECO - DESIGN & RESTAURARE Vol. I, Nr.

ECO - DESIGN

&

RESTAURARE

Vol. I, Nr. 2, iunie 2012

Braºov

Lemnului Universitatea Transilvania din Bra º ov ECO - DESIGN & RESTAURARE Vol. I, Nr. 2,

SUMAR

EDITORIAL

Procesul didactic universitar Alin M. OLĂRESCU

…………………………………………………………………………

PROIECTE, ACŢIUNI ŞI OPORTUNITĂŢI

…………………………………………… Acţiunea podul - die Brücke, de la abandon la valoare: primii paşi – prima expoziţie Maria Cristina TIMAR Restaurarea mobilei un demers asumat pentru valoare şi tradiţie Maria Cristina TIMAR Workshop-ul „Inside, Outside & In – Between” Andrea DÉAK, Ioana MOISE, Andreea COJOCARU, Miriam FRANZOLAS,

Şcoala altfel – o oportunitate, Anca Maria VARODI

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

Andra PANTEA, Iulia RÎPEA, Raluca SCHENKER

……………………………………………………

ECO-DESIGN DE PRODUS

Conceptul de eco - design Alin M. OLĂRESCU

…………………………………………………

CONSERVARE - RESTAURARE

Restaurare vs. Recondiţionare Andreea-Nicoleta POPA, Celia Mihaela CHIRU, Natalia TALMAZAN, Miruna PETRE, Simion AXINTE …………………………………………………………………………………………………

ECO IDEI, ECO SOLUŢII

Randamentul la fabricarea cherestelei din trunchiuri subţiri Petre ŞERBAN

…………………………………………………………………………………………

ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII

Sisteme portabile de prelucrarea lemnului (II): Ferăstrăul pendular FESTOOL PS 300 EQ Alin M. OLĂRESCU

…………………………………………………………………………

PERSONALITĂŢI

Un secol de la naşterea omului de ştiinţă Alexandru C. Beldie (I) Nicolae P. LEONĂCHESCU

…………………………………………………………………………….

1

5

9

10

12

17

21

31

38

42

SESIUNEA CERCURILOR ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI

Sesiunea ştiinţifică studenţească a Facultăţii de Ingineria Lemnului

Alin M. OLĂRESCU

Studii şi cercetări privind emisiile generate la prelucrarea prin şlefuire a produselor din

lemn Dana Gabriela NICOLAE, Ilie DARII

Recoflex, placă din aşchii elastică pentru mobilier - Valentin BUDA

Panouri perforate din lemn masiv şi posibile aplicaţii ale acestora

Ioana Silvia MOISE

Scaune, băncuţe şi măsuţe pentru diferite incinte – Alexandra PURDELIU

Design de mobilier pentru amenajarea unui apartament rezidenţial

Andrei OŢET

Netezire termică, o metodă de îmbunătăţire a calităţii suprafeţelor frezate din MDF

Vicenţiu MIHAI

Cercetări privind evaluarea calităţii suprafeţelor prelucrate prin frezare, la epruvete din

…………………………………………………………………

……………………………………………………….

………………………

…………………………………………………………………

………………

…………………………………………………………………

…………………………………………………………………

diferite specii lemnoase – Florin Bogdan NĂSTASE

Studiu experimental privind influenţa regimului de modificare termică asupra unor

proprietăţi fizice ale lemnului de brad, paltin şi fag – George MICLERU

Studiu experimental privind influenţa regimului de tratare termică prin imersie în apă

fierbinte asupra capacităţii de curbare a lemnului de fag – Răzvan PARASCHIV

……………………………………………

……………………

………

IDEI ŞI EVENIMENTE

Noduri căzătoare (I) – Alin M. OLĂRESCU, Anca VARODI

……………………………………

50

51

52

53

54

54

55

56

57

58

59

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 1

EDITORIAL

PROCESUL DIDACTIC UNIVERSITAR

Alin M. OLĂRESCU 1

Procesul didactic universitar trebuie să fie în permanenţă conectat la cerinţele / nevoile comunităţii, devenind centrul acesteia prin însăşi scopul lui de formare a specialiştilor (fig. 1). În elaborarea şi dezvoltarea acestuia trebuie să se ţină seama de:

legislaţia în vigoare, direcţiile de cercetare, nevoile mediului economic, diseminare şi schimburi de experienţă.

mediului economic, diseminare şi schimburi de experienţă. Fig. 1. Procesul didactic universitar şi corelaţiile

Fig. 1. Procesul didactic universitar şi corelaţiile acestuia.

Direcţiile de cercetare trebuie strâns corelate cu nevoile mediului economic şi scopul dezvoltării comunităţii la un momente dat. Acestea se stabilesc prin legislaţia naţională / regională. Este necesar, chiar la nivel didactic, ca informaţiile privind direcţiile de dezvoltare/cercetare să fie diseminate studenţilor pentru a le forma, treptat, o imagine

1 Şef lucr. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, a.olarescu@unitbv.ro

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 2

reală asupra comunităţii naţionale sau internaţionale şi pentru a-i conecta la cerinţele acesteia.

Din punct de vedere didactic este preferabilă utilizarea unui set de măsuri sistemic-integrat de predare – învăţare – evaluare, în care studentul va fi în aceeaşi măsură spectator sau iniţiator (fig. 2).

Identificare necesităţilor Stabilirea / adaptarea obiectivelor didactice
Identificare
necesităţilor
Stabilirea / adaptarea
obiectivelor didactice

Predare

Stabilirea / adaptarea obiectivelor didactice Predare Învăţare Acumula re de cunoştinţe Creare competenţe

Învăţare

/ adaptarea obiectivelor didactice Predare Învăţare Acumula re de cunoştinţe Creare competenţe Evaluare

Acumulare de cunoştinţe

didactice Predare Învăţare Acumula re de cunoştinţe Creare competenţe Evaluare Teorie Practică Feed - back

Creare competenţe didactice Predare Învăţare Acumula re de cunoştinţe Evaluare Teorie Practică Feed - back Up-date Capacitate de
Creare competenţe

Învăţare Acumula re de cunoştinţe Creare competenţe Evaluare Teorie Practică Feed - back Up-date Capacitate de

Evaluare

Teorie Practică
Teorie
Practică

Feed - back

Up-date
Up-date

Capacitate de analiză şi diseminare

Fig. 2. Schema procesului didactic.

Identificarea necesităţilor are două componente, ambele dinamice: intrinsecă şi extrinsecă. Componenta intrinsecă se referă la faptul că pe baza cerinţelor comunităţii

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 3

s-a stabilit cursul respectiv, iar studenţii participă în cunoştinţă de cauză. De la grup, la grup, necesităţile sunt altele, aşadar punctul de plecare trebuie să fie altul. Prin urmare componenta extrinsecă, din punctul de vedere al cursului, o constituie necesităţile grupului de studenţi. Componenta extrinsecă este independentă de cerinţele pieţii de muncă / direcţiile de dezvoltare care au impus formarea cursului, fiind dependentă doar de dezvoltarea socio-culturală şi ştiinţifică / profesională a grupului de studenţi. Înainte de începerea propriu-zisă a procesului didactic, este necesară identificarea gradului de dezvoltare socio-culturală şi profesională a grupului, a carenţelor şi necesităţilor acestui grup.

Identificarea se poate realiza printr-un test iniţial care să cuprindă elemente ce pot duce la caracterizarea grupului prin prisma următoarelor criterii: cultură generală (literatură, pictură, sculptură, muzică, filme), motivaţie, capacitate de comunicare / relaţionare, capacitate de adaptare la nou, etc. Obiectivele didactice sunt stabilite prin fişa disciplinei, pe baza componentei intrinseci a necesităţilor, însă, pentru optimizarea procesului, didactic ele trebuie adaptate în funcţie de necesităţile grupului. În activitatea de predare trebuie să se ţină seama de opţiunile grupului şi de modul în care acesta reacţionează la diverse modalităţi de predare, utilizându-se o metodă interactivă care să permită transmiterea optimă a cunoştinţelor. De asemenea, o componentă principală a activităţii de predare va fi aceea informală prin vizite de studiu la obiective importante pentru disciplina respectivă. Procesul de învăţare este unul complex, însă, depinde foarte mult, de capacitatea cadrului didactic de transmitere a pasiunii pentru disciplina respectivă şi a cunoştinţelor. Ieşirile acestui proces, sunt în principal: acumularea de cunoştinţe şi crearea de competenţe. Acestea sunt interdependente una de cealaltă, iar într-un proces didactic optim nu trebuie neglijată nici una dintre acestea, deoarece numai prin combinarea, în proporţie optimă, se poate realiza idealul educaţional: „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă la individualităţii umane” 1 . Evaluarea constituie o altă etapă a procesului didactic. Cuprinde trei componente, interdependente: teorie, practica şi capacitate de analiză şi diseminare. Prin teorie studentul îşi fundamentează cunoştinţele, prin practică îşi creează competenţele, prin analiză identifică ierarhia valorilor, carenţele şi propune soluţii, iar prin diseminare comunică rezultatele muncii sale. Aceste elemente sunt absolut necesare în procesul

1 Art. 2, alin. 3 din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, MO Partea I, Nr. 18 / 10. 01. 2011.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 4

didactic modern, pentru a forma specialişti. Feed-back-ul asupra procesului didactic reprezintă un instrument foarte util cadrului didactic, indicând, carenţele procesului didactic. Up-date-ul reprezintă o modalitate de întreţinere a „vieţii” cursului în conformitate cu dinamica socio-culturală, ştiinţifică şi tehnică. Up-date-ul are, în principal, două cauze:

feed-back-ul cursanţilor şi cerinţele pieţii. Legislaţie Mediu economic Comunitate Identificare necesităţi
feed-back-ul cursanţilor şi cerinţele pieţii.
Legislaţie
Mediu economic
Comunitate
Identificare necesităţi
Direcţii de cercetare
Finanţare privată
Finanţare publică
Proiecte de cercetare
Rezultate
Finanţare publică Proiecte de cercetare Rezultate Fig. 3. Interdependenţele dintre cercetare şi comunitate.

Fig. 3. Interdependenţele dintre cercetare şi comunitate.

În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, identificare necesităţilor se bazează pe trei piloni: legislaţia în vigoare, mediul economic şi comunitatea respectivă (fig. 3). După identificarea necesităţilor se stabilesc direcţiile de cercetare şi sursele de finanţare. Aşadar, deoarece universităţile dispun de capital uman bine pregătit, antrenat pentru cercetare, trebuie realizată o conexiune solidă şi funcţională cu mediul economic şi comunitatea locală/regională, pentru ca acestea să furnizeze şi să finanţeze proiectele de cercetare dar şi pentru a colabora în domeniul pregătirii viitorilor specialişti.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 5

PROIECTE, ACŢIUNI ŞI OPORTUNITĂŢI

ŞCOALA ALTFEL - O OPORTUNITATE

Anca Maria VARODI 1

În cadrul programului Şcoala altfel, desfăşurat în premieră în acest an în învăţământul preuniversitar, Facultatea de Ingineria Lemnului a fost gazda unor vizite ale grupurilor de elevi de la şcoli generale şi licee. Conform desfăşurării programului prezentat în tabelul următor primirea oficială a oaspeţilor a fost onorată de domnul Decan al Facultăţii Prof. dr. ing. Gavril Budău, demonstrând astfel că aceste vizite nu sunt deloc nesemnificative pentru facultatea noastră.

Ora

Activitate

Loc desfăşurare

9.45

Întâlnire cu grupul de vizitatori

Acces Colina de pe str. Dealul Morii

10.00

Primire oficială. Cuvânt de bun venit

Expoziţia permanentă, Holul L

 

Vizita Expoziţiei permanente Tipuri de activităţi şi exponate

Holul L

10.15-10.45

Facultatea IL

10.45-11.15

Vizită Laborator Anatomia lemnului – prezentare activităţi, microscopie

Laborator HI 3

11.15-11.45

Scurt tur al facultăţii: Atelier de Sculptură, Atelier polifuncţional, Laborator de restaurare

HI 5, HI 6, HI 14

11.45-13.00

WORKSHOP: „Ornamente, din rondele de lemn, pentru masa de Pasti”

Laborator HI 15

13,00-13,15

Încheierea vizitei. Discuţii şi impresii

Expoziţia permanentă, Holul L

Un punct important l-a constituit vizitarea expoziţiei permanente de restaurare a lemnului unde elevii au admirat exponatele - obiecte de mobilier restaurate, pline de încărcătură istorică - dar totodată, au putut vedea munca studenţilor noştri, în laboratorului de restaurare, observând astfel cât de laborios este procesul de a aduce un obiect vechi aruncat, nevalorificat, abandonat, la frumuseţea lui anterioară.

1 C.S. Dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov-Institut CDI, anca.varodi@unitbv.ro

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 6

Descoperirea lemnului ca material viu ce lucrează în permanenţă dar şi primii paşi în cunoaşterea macroscopică şi microscopică a acestuia s-a desfăşurat în laboratorul de Anatomia Lemnului (fig. 1).

desfăşurat în laboratorul de Anatomia Lemnului (fig. 1). Fig. 1. În laboratorul de Anatomia Lemnului şi
desfăşurat în laboratorul de Anatomia Lemnului (fig. 1). Fig. 1. În laboratorul de Anatomia Lemnului şi

Fig. 1. În laboratorul de Anatomia Lemnului şi în cel de Intarsie şi Sculptură.

Workshop-ul „Ornamente, din rondele de lemn, pentru masa de Paşti” desfăşurat pe durata unei ore (timp ce s-a dovedit insuficient), a captat toată atenţia elevilor punându-le la încercare creativitatea prin lucrul cu lemnul, material pe care, iniţial, îl credeau inert, descoperind-ul pentru prima oară viu şi însufleţit dată (fig. 3).

ul pentru prima oară viu şi însufleţit dată (fig. 3). Fig. 2. Workshop- ul „Ornamente, din
ul pentru prima oară viu şi însufleţit dată (fig. 3). Fig. 2. Workshop- ul „Ornamente, din

Fig. 2. Workshop-ul „Ornamente, din rondele de lemn, pentru masa de Paşti”.

Încheierea vizitei s-a efectuat prin schimb de impresii şi promisiunea că vor mai reveni pentru a pătrunde mai adânc în tainele acestor noi descoperiri a lemnului ca material viu (fig.4). Iată câteva din impresiile elevilor consemnate scris:

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 7

Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 7
Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 7
Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 7
Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 7

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 8

Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 8 Fig. 3. Fotografia de grup
Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 8 Fig. 3. Fotografia de grup
Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 8 Fig. 3. Fotografia de grup
Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 8 Fig. 3. Fotografia de grup

Fig. 3. Fotografia de grup la sfârşitul vizitei.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 9

Impresia generală pe care oaspeţii noştri şi-au făcut-o - încă de la început privind impozanta clădire a Universităţii Transilvania şi apoi prin efectuarea vizitei în facultate a contribuit la concluzia finală de a reveni în viitor nu numai în calitate de musafiri cât şi ca studenţi.

ACŢIUNEA PODUL - DIE BRÜCKE DE LA ABANDON LA VALOARE: PRIMII PAȘI PRIMA EXPOZIȚIE

Maria Cristina TIMAR 1

Această acțiune complexă, pe bază de voluntariat, demarată și coordonată de Facultatea de Ingineria Lemnului, ca un demers civic pentru conştientizarea importanţei conservării moştenirii culturale a parcurs cu succes primii pași. Obiectivele acţiunii, prezentate în numărul unu al revistei, gravitează în jurul celor două cuvinte cheie ce o definesc: podul – ca spaţiu în care se pot regăsi multe obiecte abandonate şi die Brucke – cu semnificaţia de pod ca punte de legătură (limba germană). Concret acţiunea a vizat: recuperarea, identificarea, conservarea - restaurarea unor bunuri culturale abandonate în podul unei case săseşti din zona Feldioara, realizarea unui pod peste timp prin reconstituirea „dotării tehnice” şi atmosferei specifice prin expunerea obiectelor restaurate, definindu-se ca o punte între abandon şi valoare. Acţiunea se doreşte a fi şi o punte între instituţii prin valorizarea bunurilor culturale mobile restaurate într-o expoziţie de restaurare în PODUL unei instituţii de cultură din Braşov şi posibilă donaţie de obiecte către Muzeul de Etnografie Braşov. Într-o primă etapă, expoziţia PODUL - Die Brücke, a fost realizată şi poate fi vizitată în holul L al facultăţii de Ingineria Lemnului. Deși nu într-un pod, expoziția se bucură de o punere în scenă inspirată realizată de d-nul dr. designer Ioan Muscu. O structură de carton dorește să imite structura unui acoperiș și să te invite să vizitezi un loc mai greu accesibil, iar contrastele între imaginile din postere surprinse în podul din care au fost recuperate obiectele și starea actuală a obiectelor sunt elocvente pentru scopul și succesul acțiunii.

1 Prof. univ. dr. chim., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, cristinatimar@unitbv.ro.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 10

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 10 Nu în ultimul rând, această acţiune
& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 10 Nu în ultimul rând, această acţiune

Nu în ultimul rând, această acţiune s-a dovedit a fi o punte interumană prin participarea, entuziastă, pe bază de voluntariat, a unor specialişti cu formaţie profesională diferită şi studenţi ai facultăţii din toţi anii de studiu, de la anul I licenţă la anul II masterat. Primii pași în conservarea-restaurarea unora din aceste de obiecte au constituit subiectul unor lucrări prezentate și premiate (premiu special + premiu III) în cadrul Sesiunii științifice studențești 2012. O componentă a acţiunii, în continuarea sa, va fi centrată pe ideea Tradiţional vs. Modern – o relaţie reversibilă în designul de produs, respectiv înţelegerea evoluţiei în timp a anumitor tipuri de produse şi recuperarea / valorificarea unor idei / soluţii interesante pentru noi produse. Vă invităm să vă implicați!

RESTAURAREA MOBILEI UN DEMERS ASUMAT PENTRU VALOARE ŞI TRADIŢIE

Maria Cristina TIMAR 1

În data de 30 mai 2012 în Holul L al Facultăţii de Ingineria Lemnului a avut loc vernisajul expoziţiei de restaurare intitulatǎ Restaurarea mobilei un demers asumat pentru valoare şi tradiţie”, aceasta putând fi vizitată până la data de 5 iulie 2012.

1 Prof. univ. dr. chim., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, cristinatimar@unitbv.ro.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 11

Organizarea expoziţiilor anuale de restaurare, cuprinzând realizările practice ale studenţilor din anul IV IPFL şi anii I, II- Master EDMR traseu Conservare - Restaurare Mobilier a devenit o tradiţie a Facultăţii de Ingineria Lemnului, expoziția din acest an reprezentând ediția a VII-a. Vernisajul, onorat de un număr record de participanţi (circa 100 de persoane), între care s-au numărat, alături de studenţi, masteranzi, cadre didactice şi personal tehnic din facultate şi universitate, şi specialişti conservatori-restauratori acreditaţi de Ministerul Culturii de la Complexul Naţional Muzeal ASTRA –Sibiu, Muzeul Casa Mureşenilor şi Muzeul de Etnografie din Braşov, precum şi un grup de elevi de la Şcoala Generală 12 din Braşov, a fost un real succes și un moment de sărbătoare şi bucurie.

un real succes ș i un moment de sărbătoare şi bucurie. Piesa central ǎ , monumentală,
un real succes ș i un moment de sărbătoare şi bucurie. Piesa central ǎ , monumentală,

Piesa centralǎ, monumentală, a acestei expoziţii a fost un birou de avocaturǎ, de la începutul secolului XX, din Stroeşti - Argeş, restauratori: Celia Chiru (anul II Master EDMR) în colaborare cu Petre Şerban, Iulia Leancu (anul IV IPFL), iar piesa cea cea mai valoroasă a fost un scaun Arhieresc, datat 1838, de la Schitul Berislăveşti - Vâlcea, restauratori: Valentin Buda, Robert Ciupala (anul IV IPFL), reprezentând cel mai vechi obiect restaurat până în prezent în laboratorul nostru. De asemenea mai putem aminti şi alte obiecte importante din punct de vedere al istoric şi artistic: un scaun stil ALTDEUTSCH cu tapiţerie din piele, restaurator Natalia Talmazan (anul II Master EDMR), un scaun stil Neo-Renaştere cu tapiţerie din piele, datat aproximativ 1900, restaurator Levente Benko (anul IV IPFL), un felinar din lemn din Vlăhiţa – jud. Covasna, restaurator Joszef Kedves (anul IV IPFL), precum şi o cutie de bijuterii sculptată cu elemente florale de o frumuseţe deosebită, restaurator Cătălin Sora (anul IV IPFL). Mulţumim tuturor celor ce au contribuit cu dăruire şi profesionalism la realizarea expoziţiei, precum şi celor ce ne-au onorat prin prezenţă, lansând în avans invitaţia pentru ediţia a VIII-a din 2013!

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 12

WORKSHOP-UL INSIDE, OUTSIDE & IN BETWEEN

Andrea DEÁK 1 , Ioana MOISE 2 , Andreea COJOCARU 3 , Miriam FRANZOLAS 3 , Andra PANTEA 3 , Iulia RÂPEA 3 , Raluca SCHENKER 3

Între 13 -19 mai 2012 a avut loc, în cadrul parteneriatului între New Design University (NDU) din Sankt Pölten, Austria, Universitatea Transilvania din Braşov (UTBV) şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din Bucureşti workshop-ul intitulat INSIDE OUTSIDE IN - BETWEEN. Acesta s-a desfăşurat la Centrul de Arhitectură Vernaculară al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” în localitatea Dealu Frumos, Judeţul Sibiu. La workshop, au participat, în total, douăzeci şi patru de studenţi: unsprezece din Austria, şapte din Braşov şi şase din Bucureşti. Coordonatorul principal al workshop-ului a fost prof. univ. dr. doc. Thomas Gronegger (Austria) iar echipa de coordonare a fost alcătuită din: prof. univ. dr. ing. Marina Cionca, şef lucr. univ. dr. ing. Alin M. Olărescu şi Antónia Czika, de la Universitatea Transilvania din Braşov; lect. drd. Mihaela Şchiopu şi drd. sculptor Ionel Iştoc de la Facultatea de Arhitectură de Interior, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Ideea workshop-ului INSIDE OUTSIDE IN-BETWEEN a derivat din workshop-ului WINDOW AND WALL desfăşurat, în mai 2011, la Braşov, la care s-a studiat interacţiunea între fereastră, clădire şi mediul înconjurător. Anul acesta, la Dealu Frumos, tema, s-a extins, la studierea interacţiunii şi fenomenelor spaţiului intermediar, interior şi exterior din perspectiva integratoare a design- ului.

Definirea spaţiului interior, exterior şi intermediar a necesitat studierea profundă a conceptului de spaţiu, în ceea ce priveşte evoluţia, percepţia, modul de creare şi definire a acestuia. Aceste studii s-au făcut pe machete de lucru la scara 1:20 sau 1:50, creând scenarii cu ajutorul modelelor corpului uman realizate la scările respective. Activitatea de creaţie s-a desfăşurat în grupuri mixte de câte 4-5 studenţi.

1 Drd. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, andrea.deak@unitbv.ro

2 Masterand, ing., Masterul Eco-design de Mobilier şi Restaurare, an I, Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov.

3 Studente, anul III, secţia Ingineria şi Designul Produselor din Lemn, Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 13

Primul exerciţiu a fost găsirea unui nume şi a unui logo pentru fiecare grup, urmat de o prezentare pe planşe de carton (80 cm x 100 cm). După închegarea grupului a urmat exerciţiul de reflectare asupra conceptelor de spaţiu interior, exterior şi tranziţie prin intermediul unor întrebări ca: ce e spaţiul? ce defineşte spaţiul interiorul, exteriorul, etc.? Apoi, fiecare grup, a primit o temă prin care a explorat modurile de creare a spaţiului interior şi exterior cu ajutorul schiţelor, machetelor şi pozelor cu scenariile create. Temele au fost: creare spaţiilor cu doi sau trei pereţi; coridoare lungi şi pasaje; intrări şi ferestre; pereţi închişi / deschişi; plafon înalt / jos, spaţii înguste / largi. Grupurile de lucru au fost: IN-CHANGE - Adriana Anghel UAUIM, Manuel Weilguny NDU, Andra Pantea UTBV, Andrea Deák MA UTBV, Corinna Danninger NDU; ABSOLUTE GYPSY - Camina Nicolau UAUIM, Benedikt Dekan NDU, Julia Rîpea UTBV, Susi Schäferle NDU, Emöke Vajda UAUIM; SIMIDRRA - Simone Werger NDU, Dragoș Nae Alexandru UAUIM, Michael Walker NDU, Raluca Schenker UTBV; PENTAGON - Ioana Moise UTBV, Sophie Kessler NDU, Laura Udrescu UAUIM, Miriam Franzolas UTBV, Michael Ellensohn BA hons NDU; M.A.C.K. - Katharina Lehr-Splawinsky NDU, Andreea Cojocaru UTBV, Marc Eidler NDU, Corina Frastelni UAUIM. În continuare prezentăm câteva lucrări realizate de participanţii la workshop.

câteva lucrări realizate de participanţii la workshop. Fig. 1. Intrări geometrice, design Andreea Cojocaru, 2012.

Fig. 1. Intrări geometrice, design Andreea Cojocaru, 2012.

INTRĂRI GEOMETRICE, M. A. C. K. Toate intrările au forme diferite, oferă confort şi un joc de lumini spectaculos. Am ales trei tipuri diferite de intrări pentru ca am vrut să

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 14

accentuez sentimentele oamenilor în momentul intrării. Intrarea din imagine (fig. 1) are o forma triunghiulară alcătuită dintr-o rampă în mai multe unghiuri şi direcţii, aşa ca, pentru a intra, trebuie parcurs un drum de urcări şi coborâri.

THE PYRAMID PLACE MEETING (Locul de întâlnire de la piramidă). Am început acest proiect gândindu-mă la cuvântul “apropiere” şi am încercat să creez un loc unde oamenii se pot întâlni şi în acelaşi timp se pot simţi liberi. De obicei acest sentiment de libertate îl simţim atunci când ne aflăm la înălţime (ex. pe un vârf de munte) iar acest lucru m-a făcut să mă gândesc la o piramidă. Cum deja prea bine ştim piramida are patru laturi şi treptele de pe fiecare parte ne ghidează spre vârful piramidei, acolo unde toată lumea îşi doreşte să ajungă. Pe parcursul procesului de creaţie piramida a suferit unele stilizări iar în timp ce cream macheta ideii mele am constatat că elementele acestui proiect pot fi mobile, în sensul că pot fi deplasate ori răsturnate, astfel încât spaţiul se poate transforma creând treptat sau dintr-o dată un “outside, inside and in-between”.

dintr- o dată un “outside, inside and in- between”. Fig. 2. The piramid place meeting şi
dintr- o dată un “outside, inside and in- between”. Fig. 2. The piramid place meeting şi

Fig. 2. The piramid place meeting şi The intersection game, design Ioana Moise, 2012.

THE INTERSECTION GAME (Jocul intersecţiei). Spaţiul de obicei este delimitat de elementele arhitecturale precum pereţii, piloni şi alte structuri. „Jocul intersecţiei” este un proiect care a luat viaţă printr-un joc copilăresc, în care am ales să mă joc cu pereţii şi modalitatea lor de a se intersecta. Idea principală a constat într-o simplă întrebare pe care mi-am adresat-o şi care a sunat aşa: „Pot să construiesc ceva semnificativ în cel mai simplu mod posibil?”.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 15

Am petrecut o zi jucându-mă cu aceste structuri şi nu am putut să-mi răspund la această întrebare decât în momentul în care am terminat acest proiect. Iar răspunsul a fost: Da!”. NIŞE. Nişa reprezintă ideea principala a acestui proiect. Nişele reprezintă tipuri de spaţiu care oferă ambele senzaţii de interior şi exterior dar pot fi în acelaşi timp şi zone de "trecere". O nişa poate fi amplasată de la interior spre exterior, dar şi de la exterior spre interior. Nişele oferă un sentiment de siguranţa şi confort dar de asemenea pot pune in valoare un obiect. Pentru modelul meu am ales trei nişe diferite care exprima senzaţii diferite precum şi un joc de umbre şi lumini.

senzaţii diferite precum şi un joc de umbre şi lumini. Fig. 3. Nişe, design Miriam Franzolas,

Fig. 3. Nişe, design Miriam Franzolas, 2012.

Labirint. Am început acest proiect cu idea de pereţi, pereţi deschişi şi pereţi închişi dar, în acelaşi timp am optat pentru ceva simplu şi cu impact. Modelul poate fi văzut ca un labirint cu doua intrări şi două ieşiri şi cu pereţi numeroşi de înălţimi diferite. Lungimea şi înălţimea pereţilor creează un joc de lumina ceea ce oferă proiectului o interpretare senzitivă.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 16

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 16 Fig. 4. Labirint, design Raluca Schenker,

Fig. 4. Labirint, design Raluca Schenker, 2012.

IN CHANGE. Conceptul grupului In Change / în Schimbare" este evidenţiat de cele cinci cuvinte: conexiune, fractura/rupere, suprapunere, proporţie şi lumină. Pentru toate aceste cuvintele am încercat să creăm o structură independentă. De asemenea, am luat în considerare aspectul simbolic al arhitecturii deoarece modelele lăsă loc de multe interpretări.

deoarece modelele l ăsă loc de multe interpret ă ri. Fig. 5. Proporţ ie ş i
deoarece modelele l ăsă loc de multe interpret ă ri. Fig. 5. Proporţ ie ş i

Fig. 5. Proporţie şi suprapunere, design Andra Pantea, Deak Andrea, Manuel Weilgunny, Corrina Danninger, Adriana Anghel, 2012.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 17

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 17 Fig. 6. Fracture si crossing, design
& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 17 Fig. 6. Fracture si crossing, design

Fig. 6. Fracture si crossing, design Deak Andrea, Manuel Weilgunny, Corrina Danninger, Adriana Anghel 2012

Privind modelele, se experimentează sentimente diferite şi suntem mândri să spunem ca ne-am atins ţelul pentru acest workshop. Tot procesul a inclus joaca cu aceste structuri similare betonului, cu înălţimea lor, grosimea lor cât şi cu planurile orizontale, verticale dar şi intermediare. Idea comună pentru toate modelele a fost fâşia îndoită de carton. Acesta este modul nostru de a reprezenta interiorul, exteriorul şi spaţiul dintre cele două într-o manieră elegantă şi fluidă pentru a crea un moment în spaţiu.

ECO-DESIGN DE PRODUS

CONCEPTUL DE ECO-DESIGN

Alin M. OLĂRESCU 1

Activităţile privind protecţia mediului au preocupat omenirea din cele mai vechi timpuri. În prezent acestea se găsesc reunite în conceptul dezvoltării durabilă definită

1 Şef lucr. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, a.olarescu@unitbv.ro

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 18

drept capacitatea de a răspunde cerinţelor prezentului fără a compromite capacitatea viitoarelor generaţii de a răspunde propriilor lor cerinţe (Brutland Report, 1987). De-a lungul timpului accepţiunile legate de acest concept au variat de la măsuri locale până la acorduri internaţionale. Evoluţia conceptului dezvoltării durabile este redată în figura 1. Din acest concept a derivat cel de producţie sustenabilă definită ca „producţia sustenabilă utilizează resurse regenerabile la o intensitate care nu impietează sau nu afectează capacitatea de refacere pe termen lung (Drimer et all. 2006)”. Designul sustenabil reprezintă un ansamblu de strategii, criterii şi proceduri aplicate în procesul de proiectare astfel încât impactul negativ asupra mediului şi comunităţii să fie minim.

Dezvoltarea conceptului designului sustenabil are trei etape de bază: green – designul – focusat pe un singur aspect al ciclului de viaţă; eco-designul, în care preocupările legate de protecţia şi impactul asupra mediului sunt constante în decursul a tot ciclul de viaţă al produsului; designul sustenabil (etapa actuală) în care pe lângă responsabilitatea faţă de mediu este luată în considerare şi responsabilitatea faţă de factorul social (fig. 2).

şi responsabilitatea faţă de factorul social (fig. 2). Fig. 1 Evoluţia conceptului dezvoltării durabile.

Fig. 1 Evoluţia conceptului dezvoltării durabile.

Designul sustenabil oferă noi şi largi contexte pentru design, conform noii viziuni acesta trebuie să fie: responsabil; sinergic; contextual; holistic; încurajator; reconfortant; eco – eficient; creativ şi vizionar (Birkeland, 2002).

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 19

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 19 Fig. 2 Evoluţia conceptului de eco

Fig. 2 Evoluţia conceptului de eco-design.

2012, p. 19 Fig. 2 Evoluţia conceptului de eco -design. Fig. 5 Viziunea actuală asupra designului.

Fig. 5 Viziunea actuală asupra designului.

În accepţiunea actuală a conceptului designului sustenabil se regăsesc patru nivele de intervenţie: reproiectarea în conformitate cu cerinţele de mediu a sistemelor existente; proiectarea de noi produse şi servicii; proiectarea de noi sisteme de servicii pentru produse; crearea a noi scenarii pentru un stil de viaţă sustenabil (Vezzoli, Manzini,

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 20

2008). Se observă (fig. 6) că gradul de intervenţie asupra produselor scade pe măsură ce creşte intervenţia asupra comportamentului consumatorului.

creşte intervenţia asupra comportamentului consumatorului. Fig. 6 Nivelurile d e intervenţie prin designul

Fig. 6 Nivelurile de intervenţie prin designul sustenabil.

Aşadar în contextul actual designerii trebuie să aibă o viziune integratoare asupra societăţii şi să fie creatori/furnizori de sisteme, iar nu de simple produse iar prin aceste sisteme de produse să acţioneze pentru educarea consumatorului în vederea minimizării impactului negativ asupra mediului şi societăţii.

BIBLIOGRAFIE

1. BHAMRA, T., LOFTHOUSE, V., 2007. Design for sustainability A practical approach. Gower Publishing Limited, Hampshire, England, ISBN - 13: 978-0-566-08704-2.

2. BIRKELAND, J., 2002. Design for Sustainability: A Sourcebook of Integrated, Eco-Logical Solution. Earthscan Publication, Sheffield.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 21

4. FABRYCKY, W. J., 1987. Designing for Life Cycle. In: Mechanical Engineering, January, pp. 72 74.

5. LOFTHOUSE, V. A., 2001. Faciliting Ecodesign in an Industrial Design Context: An Exploratory Study Doctoral Thesis. Cranfield University, Cranfield, England.

6. OLĂRESCU, A. M., 2009. Eco-design de produs, Vol. I. Editura Universităţii Transilvania din Braşov, Braşov.

7. PACKARD, V., 1963. The Waste Makers. Penguin Press, Middlesex.

8. PAPANEK, V., 1971. Design for Real World: Human Ecology and Social Change. Thames & Hudson Press, London.

9. VEZZOLI, C., MANZINI, E., 2008. Design for enviromental sustainability. Springer Verlag, London.

CONSERVARE - RESTAURARE

RESTAURARE VS. RECONDIŢIONARE 1

Andreea-Nicoleta POPA, Celia Mihaela CHIRU, Natalia TALMAZAN, Miruna PETRE, Simion AXINTE 2

Restaurarea: reprezintă, în general repararea, aducerea în bună stare, refacerea în forma iniţială a unei opere de artă, monument de arhitectură sau a oricărui bun cultural, cu păstrarea unui maxim de elemente autentice şi în strict acord cu cele zece principii de restaurare. Obiectul restaurat trebuie să fie comprehensibil, să transmită privitorului informaţia despre starea iniţială din punct de vedere formă, construcţie, ornamentică şi finisaj, păstrând însă nealterată patina vremii şi eventualele informaţii istorice. Funcţionalitatea obiectului restaurat, nu este obligatorie şi categoric nu primează în faţa autenticităţii.

1 Lucrare prezentată în cadrul Sesiunii Ştiinţifice Studenţeşti, a Facultăţii de Ingineria Lemnului, 20 mai 2012. Coordonatori ştiinţifici: Prof. univ. dr. chim. Maria Cristina TIMAR, Şef lucr. dr. ing. Emanuela BELDEAN, Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, Departamentul Prelucrarea Lemnului şi Designul Produselor din Lemn. 2 Masteranzi, ing. Masterul Eco-design de Mobilier şi Restaurare, traseul de specializare Conservare Restaurare de Mobilier.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 22

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 22 Stare iniţială Stare finală Fig. 1.
& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 22 Stare iniţială Stare finală Fig. 1.

Stare iniţială

Stare finală

Fig. 1. Fotoliu restaurat.

Deopotrivă ştiinţă şi artă, restaurarea este în prezent o activitate complexă menită să asigure conservarea moştenirii cultural-artistice, vizând nu numai opere de artă propriu- zise (picturi, sculpturi, obiecte decorative) ci şi monumente de arhitectură şi obiecte cu dublă valenţă artistică şi funcţională (mobilier, argintărie, porţelanuri, bijuterii, etc.)

(mobilier, argintărie, porţelanuri, bijuterii, etc.) Stare iniţială Stare finală Fig. 2. Jilţ arhieresc

Stare iniţială

argintărie, porţelanuri, bijuterii, etc.) Stare iniţială Stare finală Fig. 2. Jilţ arhieresc restaurat ( 1838,

Stare finală

Fig. 2. Jilţ arhieresc restaurat (1838, schitul Berislăveşti – Vâlcea).

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 23

Istoria unei piese de mobilier este punctată ca şi viaţa omului de numeroase accidente ce îşi lasă amprentele specifice şi fac necesare, în timp intervenţiile diverse şi reparaţiile. Fenomenele de degradare şi îmbătrânire naturală a lemnului, materialelor de finisare şi încleiere, fragilizarea îmbinărilor şi alte deficienţe structurale, accelerate de utilizarea sau păstrarea în condiţii neadecvate a mobilierului, motivează de asemenea astfel de intervenţii. Acestea includ, cel mai adesea, operaţii de consolidare structurală şi re-finisare, realizate frecvent într-un mod necorespunzător sau cu alte materiale decât cele originale. Prin valoarea artistică, tehnică, istorică şi documentară asociată pieselor de mobilier, restaurarea şi conservarea mobilei trebuie să îşi găsească locul cuvenit ca importanţă în contextul general al eforturilor de conservare a tradiţiei şi moştenirii culturale. Mai mult, deşi restaurarea şi conservarea acţionează direct exclusiv asupra formei materiale a unui bun cultural, fără alterarea mesajului artistic original, aceste activităţi permit, păstrarea şi transmiterea valorilor şi mesajului de ordin spiritual asociate întregii ”vieţi” a acestor obiecte. Astfel amintirile pot fi păstrate prin restaurare iar valoarea unor obiecte sentimentale justifică dorinţa de a le păstra şi demersul de a le restaura. Restaurarea mobilei şi a obiectelor din lemn îşi lărgeşte astfel domeniul de aplicabilitate şi poate aduce printr-o amprentă originală inconfundabilă un spor de farmec şi frumuseţe în viaţa noastră. La mobilierul vechi şi pretenţios, însă, este nevoie de intervenţia unui specialist care va realiza restaurarea/conservarea acestuia, precum şi un atelier în care să existe anumite condiţii de lucru.

şi un atelier în care să existe anumite condiţii de lucru. Stare iniţială Stare finală Fig.
şi un atelier în care să existe anumite condiţii de lucru. Stare iniţială Stare finală Fig.

Stare iniţială

Stare finală

Fig. 3. Fotoliu restaurat.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 24

Recondiţionarea: reprezintă intervenţia menită sǎ readucǎ în stare de funcţionare (utilizare) un obiect al activităţii umane. Funcţionalitatea este esenţială, fie cea originală sau modificată. Aspectul poate fi schimbat prin adăugare sau eliminare de elemente, sau schimbarea finisajului. Recondiţionarea se poate face în mai multe moduri:

1. Prin păstrarea patinei şi intervenţia în tratarea obiectelor şi înlocuirea elementelor din lemn foarte degradat cu altele noi, utilizarea de produse de finisare noi, ecologice, fără însă a interveni asupra unora dintre elementele originale ale obiectelor. 2. Prin utilizarea elementelor din lemn ce provin din: demolări (grinzi vechi, pardoseli) şi obiecte aruncate la gunoi (mobilier, alte obiecte decorative) în realizarea de mobilier cu aspect antichizat.

în realizarea d e mobilier cu aspect antichizat. Stare iniţială Stare finală Fig. 4. Scaun

Stare iniţială

d e mobilier cu aspect antichizat. Stare iniţială Stare finală Fig. 4. Scaun recondiţionat. 1. SCOPUL

Stare finală

Fig. 4. Scaun recondiţionat.

1. SCOPUL LUCRĂRII ŞI OBIECTIVE

Restaurarea şi recondiţionarea mobilierului reprezintă două acţiuni strâns legate între ele, care implică cunoştinţe aprofundate privind materialele şi tehnicile de realizare şi folosesc în mare măsură operaţii similare. De aceea majoritatea cărţilor şi manualelor, ghidurilor de tip „How?- Cum?”, sfaturilor date de diverşi restauratori, prezintă ambele acţiuni, neexistând o departajare clară între cele două. În România, cu atât mai mult, cele două noţiuni sunt adesea confundate chiar de către cei care lucrează în acest domeniu. Există, de asemenea, numeroase ateliere având ca obiect de activitate

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 25

restaurarea- recondiţionarea mobilei sau a altor obiecte din lemn sau alte materiale, deci din nou cele două activităţi apar împreună. Poate că şi din acest motiv există confuzii frecvente. Opţiunea între restaurare şi recondiţionare trebuie să ţină seama de vechimea şi valoarea culturală a obiectului în cauză, ce include nu numai aspectul estetic ci şi

informaţia tehnică şi istorică asociată materialelor folosite, soluţiilor tehnice şi constructive. Pornind de la aceste considerente, principalele obiective al acestei lucrări au fost:

1. De a defini cele două acţiuni şi de a reliefa diferenţele între restaurare şi recondiţionare, cu exemple de studii de caz;

2. De a argumenta pro şi contra aceste două acţiuni;

3. De a face cunoscută activitatea desfăşurată de studenţii noştri.

2. RESTAURARE VS. RECONDIŢIONARE- ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA

În materie de restaurare s-a adaptat pe plan internaţional un cod de principii profesionale. Dintre acestea cele mai importante sunt următoarele:

Principiul 1 - Principiul autenticităţii: păstrarea prin restaurare într-o măsură cât mai mare a elementelor vechi originale.

- elementele de structură şi decorative, pelicule originale de finisare;

- măsuri adecvate de consolidare, protecţie şi finisare pentru lemn, furnire, alte

materiale;

- înlocuirea unor elemente originale puternic degradate a furnirului sau decaparea finisajului original sunt permise doar ca excepţii justificate.

original sunt permise doar ca excepţii justificate. Stare iniţială Stare finală Fig. 5. Oblon din lemn
original sunt permise doar ca excepţii justificate. Stare iniţială Stare finală Fig. 5. Oblon din lemn

Stare iniţială

Stare finală

Fig. 5. Oblon din lemn restaurat.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 26

Principiul 2 - Principiul conservării patinei: păstrarea prin restaurare a patinei originale

- patina reprezintă aspectul de vechi concretizat în modificările de culoare, luciu

şi tuşeu ca rezultat al fenomenelor de îmbătrânire naturală sub influenţa luminii şi a aerului, a materialelor;

- contribuie esenţial la farmecul obiectelor vechi;

- deseori, rol de protejare a materialelor;

- trebuie făcută diferenţierea între: patină stabilă: estetică, rol de conservare;

patină evolutivă: poate accelera sau disimula fenomene de degradare în evoluţie; patină îmbătrânită: inestetică. Principiul 3 - Principiul intervenţiei minime: evitarea măsurilor radicale.

- conservarea trebuie să primeze restaurării;

- operaţiile de restaurare trebuie limitate la cele absolut necesare şi să respecte integritatea fizică, artistică şi istorică a bunului cultural;

- intervenţii cum ar fi: demontarea totală a obiectului; descleierea totală a furnirului; decaparea totală. Principiul 4 - Evitarea disimulării sistematice a restaurărilor şi modificărilor anterioare.

- restaurările/intervenţiile anterioare trebuie examinate atent şi păstrate dacă sunt corespunzătoare;

- restaurarea restaurării poate fi riscantă;

- modificările de formă pot fi parte a istoriei obiectului;

- restaurarea implicând refacerea la forma iniţială trebuie foarte bine documentată (dovezi, obiecte similare)

Principiul 5 - Principiul lizibilităţii intervenţiei (nedisimulării ): evitarea concepţiei că o restaurare trebuie să fie invizibilă.

- operaţiile de restaurare a mobilierului trebuie astfel efectuate încât suprafeţele şi elementele restaurate să se integreze armonios în context, să nu fie şocante dar nici invizibile;

- patinare coloristică;

- nu se admit intervenţii mecanice;

- restaurarea mobilierului între: restaurarea arheologică; concepţia de disimulare totală. Principiul 6 - Principiul completărilor perfect documentate: efectuarea completării lipsurilor doar în cazul în care se dispune de informaţii sigure despre acestea. Cum era originalul ?

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 27

- elemente pereche pe acelaşi obiect;

- obiecte similare;

- alte piese de mobilier din aceeaşi garnitură;

- studiu de stil. Principiul 7 - Principiul reversibilităţii:

- se folosesc tehnici şi materiale reversibile care să permită revenirea asupra operaţiei făcute precum şi restaurării viitoare fără afectarea negativă a obiectului;

- adezivi naturali reversibili (colagenici: clei de oase, clei de piele);

- produse naturale de finisare: răşini naturale, ceruri. Principiul 8 - elaborarea concepţiei de restaurare pe baza investigaţiilor ştiinţifice. Orice intervenţie directă asupra obiectului este permisă doar după o

documentare adecvată privind aspectele de ordin istoric şi artistic, precum şi investigaşiile ştiinţifice privind:

- natura tuturor materialelor: lemn masiv, furnire, adezivi, materiale de finisare, alte materiale;

- natura şi gravitatea fenomenelor de degradare ( externe, interne);

- caracterul stagnat sau evolutiv al fenomenelor de degradare - în special biodegradare;

- starea iniţială, reală de conservare.

Principiul 9 - Principiul păstrării informaţiilor istorice: conservarea tuturor informaţiilor existente pe piesa de mobilier.

- etichetele, inscripţiile, numerele ce pot apărea pe piesele de mobilier sunt indispensabile în reconstituirea istoriei obiectului respectiv;

- menţinerea lor sau transferarea în cazul unor înlocuiri de material sau a unor procedee de restaurare ce le-ar putea degrada, este obligatorie şi importantă din punct de vedere istoric. Principiul 10 - Principiul întocmirii documentaţiei de restaurare: dosarul de restaurare prezintă detaliat obiectul restaurat, starea iniţială de conservare, concepţia de restaurare, materialele şi metodele utilizate. Această documentaţie va însoţi în continuare obiectul restaurat şi va constitui punctul de plecare în viitoarele restaurări ce pot fi necesare în timp, în ciuda măsurilor de conservare luate. Dosarul de restaurare cuprinde: fişa de restaurare; jurnalul de restaurare; fişa analitică de evidenţă; fişa de conservare.

În tabelul 1 sunt prezentate selectiv câteva dintre operaţiile permise sau nepermise în restaurare şi recondiţionare. Opţiunea pentru restaurare sau recondiţionare trebuie să ţină seama obligatoriu de

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 28

recunoaşterea sau nerecunoaşterea obiectelor ca opere de artă, de modul prin care acestea se impun conştiinţei individului, de multe ori prevalând funcţionalitatea.

individului, de multe ori prevalând funcţionalitatea. Stare iniţială Stare finală Fig. 6. Roată de tors
individului, de multe ori prevalând funcţionalitatea. Stare iniţială Stare finală Fig. 6. Roată de tors

Stare iniţială

Stare finală

Fig. 6. Roată de tors restaurată.

ARGUMENTE PRO-RESTAURARE. Obiectele de patrimoniu sau cu valoare istorică trebuie să fie obligatoriu restaurate şi nu recondiţionate. Acest lucru este permis cu condiţia atestării calităţilor de restaurator. Multe obiecte, în special cele de mobilier nu sunt incluse în liste de patrimoniu. Acest lucru nu ne împiedică să luăm decizii potrivite pentru restaurarea lor şi nu pentru recondiţionare. Respectul pentru obiect impune restaurarea acestuia, respectiv aducerea la o stare cât mai apropiată de cea iniţială şi nu readucerea la aspectul nou. Restaurarea nu sacrifică mesajul istoric şi artistic precum recondiţionarea. Restaurarea trebuie considerată o activitate complexă, mereu nouă, ştiinţă şi artă deopotrivă. ARGUMENTE PRO-RECONDIŢIONARE. Restaurarea necesită timp datorită tipurilor de investigaţii şi documentării avizate, dar şi a operaţiilor realizate predominant manual şi din acest motiv se optează pentru recondiţionare.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 29

În plus, dacă obiectul nu are o valoare istorică şi nu este suficient de vechi (minim 50 ani) atunci se optează pentru recondiţionare. Dacă se doreşte ca obiectul să fie funcţional şi nu se respectă codul etic al profesiunii atunci se optează pentru recondiţionare (preponderent mobilier de şedere). Recondiţionarea poate distruge “personalitatea” obiectului. Ceea ce diferenţiază activitatea de restaurare de cea de recondiţionare este accentul pus pe formă, aspect, autenticitate în primul caz, faţă de accentul pus pe redarea funcţionalităţii, în cel de-al doilea caz.

Tabelul 1

Operaţii permise/nepermise efectuate în restaurare şi recondiţionare

Nr.

     

crt.

Operaţii efectuate

Restaurare

Recondiţionare

 

Păstrarea elementelor vechi originale (de structură, pelicule de finisare, soluţii constructive).

Da

Nu este obligatoriu

1

Măsuri adecvate de consolidare, protecţie şi finisare pentru lemn, furnire, alte materiale; Înlocuirea unor elemente originale puternic degradate

Da

Da

Da - în mod justificat

Da

2.

Păstrarea patinei ca rezultat al fenomenelor de îmbătrânire naturală

Da

Da

 

Curăţarea cu aspect de nou Demontarea totală a obiectului; Descleierea totală a furnirului; Decaparea totală

Nu Da-în mod justificat Da- în mod justificat Da- în mod justificat

Da

Da

3.

Da

Da

4.

Păstrarea restaurărilor anterioare ca parte a istoriei obiectului

Da

Nu este obligatoriu

5.

Utilizarea de tehnici şi materiale reversibile

Da

Nu

6.

Efectuarea unor completări documentate

Da

Nu este obligatoriu

7.

Efectuarea unor investigaţii ştiinţifice

Da

Nu

8.

Păstrarea informaţiei istorice

Da

Nu este obligatoriu

9.

Întocmirea documentaţiei

Da

Nu este obligatoriu

CONCLUZII

În cadrul Facultăţii de Ingineria Lemnului majoritatea obiectelor din lemn au fost de restaurate şi nu de recondiţionate. În imaginile 1- 7 sunt exemplificate câteva cazuri concrete de restaurare şi recondiţionare.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 30

Din imaginile prezentate în figurile 1- 3, 5 şi 6 se observă că la obiectele restaurate primează autenticitatea, funcţionalitatea nefiind obligatorie. Restaurarea este cu atât mai valoroasă cu cât are dublă valenţă estetică şi funcţională.

cu cât are dublă valenţă estetică şi funcţională. Stare iniţială Stare finală Fig. 7. Comodă cu

Stare iniţială

valenţă estetică şi funcţională. Stare iniţială Stare finală Fig. 7. Comodă cu sertare recondiţionată.

Stare finală

Fig. 7. Comodă cu sertare recondiţionată.

În recondiţionare funcţionalitatea este obligatorie, după cum se poate observa din figurile 4 şi 7. Într-o lume în permanentă mişcare, în care predomină spiritul practic şi dorinţa de a fi eficienţi, recondiţionarea “pare” să fie alegerea ideală, dar opţiunea de restaurare nu ţine seama de timp, ci de viaţa obiectului peste timp, fără să se facă rabat de la valoarea estetică, artistică, istorică, documentară.

BIBLIOGRAFIE

1. Timar, M. C., 1999. Restaurarea mobilei. Curs, Reprografia Universitaţii Transilvania din Brasov.

2. Timar, M. C. 2003. Restaurarea mobilei, teorie si practica. Editura Universitaţii Transilvania din Braşov, Braşov.

3. Timar, M. C., 2000. Lucrari practice de restaurarea mobilei. Universitatea Transilvania din Braşov.

4. Cosmin, D. F., 2009. Mobile pentru feţe regale. În: F O R B E S, 21 aprilie, pp. 60-62.

5. ***, Vetting Guidelines,pp. 32 - 36.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 31

ECO IDEI, ECO SOLUŢII

RANDAMENTUL LA FABRICAREA CHERESTELEI DIN TRUNCHIURI SUBŢIRI 1

Petre ŞERBAN 2

Semnale ale preocupărilor privind valorificarea sortimentelor lemnoase secundar apar încă din neolitic continuându-se în antichitate, evul mediu şi perioada modernă. Dacă la început erau abordate local, în funcţie de nevoile comunităţii respective, treptat, treptat au căpătat preocupare globală a omenirii. În valorificarea resurselor lemnoase secundare trebuie ţinut seama şi de constrângerile tehnologice, economice şi ecologice pe care aceste sortimente le impun. Cercetarile prezentate s-au axat determinarea randamentului la debitarea cherestelei din trunchiuri subţiri de provenite din specii diferite atât de răşinoase cât şi de foioase. Randamentul, definit în industria lemnului, ca raportul dintre volumul net (Vn) obţinut în urma prelucrării şi volumul brut (Vb) introdus în fabricaţie, reprezintă principalul indice calitativ al tehnologiei (relaţia 1. Reprezintă de fapt un coeficient de utilizare a materiei prime ci nu un randament aşa cum este definit acesta din punct de vedere fizic. În lucrare vom respecta termenul de randament aşa cum este el înţeles în accepţiunea curentă a industriei lemnului.

înţeles în accepţiunea curentă a industriei lemnului. (1) Pentru determinarea randamentului de obţinere a

(1)

Pentru determinarea randamentului de obţinere a cherestelei a fost utilizaţi buşteni cu diametrul cuprins între 78-160 mm cu lungimea de cca. 1m (tabelul 1). Aceştia au fost măsuraţi şi apoi debitaţi în cherestea.

1 Lucrare prezentată în cadrul Sesiunii Ştiinţifice Studenţeşti, a Facultăţii de Ingineria Lemnului, 20 mai 2012. Coordonatori ştiinţifici: Şef. lucr. univ. dr. ing. Alin M. Olărescu şi drd. ing. Cristina Marinela M. Olărescu, Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, Departamentul Prelucrarea Lemnului şi Designul Produselor din Lemn.

2 Student, an IV, secţia Ingineria Produselor finite din Lemn, Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, serbanpetre20@yahoo.com

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 32

Tabelul 1

Dimensiunea şi volumul buştenilor debitaţi

   

Lungime,

     

Specia

Nr. crt.

[mm]

Diametru, [mm]

Volum [m 3 ]

Obs.

 

1

1065

150

0,024801

 

2

1040

130

0,018191

3

1025

100

0,010609

Debitare

4

1050

135

0,019806

Gorun

       

pe

5

1065

125

0,017223

ferăstrăul

6

1050

115

0,014372

circular

 

7

1015

115

0,013893

8

1045

140

0,021199

Volum total buşteni gorun

0,140094

 

1

1025

125

0,01257227

 

2

1040

110

0,00987844

3

1040

135

0,01487889

Tei

4

1040

140

0,01600144

5

1050

140

0,0161553

 

6

1050

150

0,01854563

7

1055

100

0,00828175

 

Volum total buşteni tei

0,096313711

 

1

1040

160

0,02089984

2

1050

130

0,01392983

3

1055

100

0,00828175

Debitare

Molid

4

1060

155

0,0199912

pe

5

1070

140

0,01646302

ferăstrăul

 

6

1070

150

0,01889888

panglică

7

1085

120

0,01226484

 

Volum total buşteni tei

0,110729353

 

1

1045

145

0,01724733

2

1050

100

0,0082425

3

1050

110

0,00997343

Pin negru

4

1050

120

0,0118692

5

1055

135

0,01509349

 

6

1060

140

0,01630916

7

1065

140

0,01638609

Volum total buşteni pin negru

0,095121198

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 33

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 33 Fig. 1. Modelul de debitare al

Fig. 1. Modelul de debitare al cherestelei.

Debitarea în cherestea, după modelul din figura 1, s-a făcut pe ferăstrăul circular si ferăstrăul panglică după ce în prealabil a fost îndreptată o faţă pe maşina de îndreptat, pentru a se realiza o bazare corespunzătoare.

Tabelul 2

Numărul, dimensiunile, şi volumul pieselor de cherestea de gorun rezultate

Specia

Nr. Crt.

Lungimea,

lăţimea,

Grosimea,

Volumul,

[mm]

[mm]

[mm]

[m

3 ]

   

1 1045

100

30

0,003135

 

2 1045

110

30

0,003449

 

3 1035

70

30

0,002174

 

4 1035

65

30

0,002018

 

5 1045

100

30

0,003135

 

6 1060

100

30

0,00318

 

7 1010

75

30

0,002273

 

8 1030

80

30

0,002472

 

9 1065

95

30

0,003035

 

10 1065

90

30

0,002876

 

11 1015

90

30

0,002741

 

12 1040

90

30

0,002808

Gorun

 

13 1065

110

30

0,003515

 

14 1040

95

30

0,002964

 

15 1045

95

30

0,002978

 

16 1010

75

30

0,002273

 

17 1045

80

30

0,002508

 

18 1050

110

30

0,003465

 

19 1045

110

30

0,003449

 

20 1045

95

30

0,002978

 

21 1065

120

30

0,003834

 

22 1065

120

30

0,003834

 

23 1045

95

30

0,002978

 

24 670

90

30

0,001809

 

25 660

95

30

0,001881

 

Total

 

0,071759

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 34

Tabelul 3

Numărul, dimensiunile şi volumul pieselor de cherestea de tei rezultate

Specia

Nr. Crt.

Lungimea,

lăţimea,

Grosimea,

Volumul,

[mm]

[mm]

[mm]

[m

3 ]

   

1 1050

95

30

0,0029925

 

2 1040

84

30

0,0026208

 

3 1040

95

30

0,002964

 

4 1052

74

30

0,0023354

 

5 1045

100

32

0,003344

 

6 1040

78

30

0,0024336

 

7 1055

97

30

0,0030701

 

8 1040

88

30

0,0027456

 

9 1040

85

2,5

0,000221

 

10 1050

110

30

0,003465

 

11 1020

83

30

0,0025398

Tei

 

12 1055

90

30

0,0028485

 

13 1055

80

30

0,002532

 

14 1024

100

30

0,003072

 

15 1055

99

31

0,0032378

 

16 1055

105

30

0,0033233

 

17 1040

80

30

0,002496

 

18 1055

88

30

0,0027852

 

19 1020

92

32

0,0030029

 

20 1055

90

30

0,0028485

 

21 1045

103

31

0,0033367

 

Total

 

0,0582146

  21 1045 103 31 0,0033367   Total   0,0582146 Fig. 2. Bu ştenii utilizaţi.
  21 1045 103 31 0,0033367   Total   0,0582146 Fig. 2. Bu ştenii utilizaţi.

Fig. 2. Buştenii utilizaţi.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 35

Tabelul 4

Numărul, dimensiunile, şi volumul pieselor de cherestea de molid rezultate

Specia

Nr. Crt.

Lungimea,

lăţimea,

Grosimea,

Volumul,

[mm]

[mm]

[mm]

[m

3 ]

   

1 1040

115

31

0,0037076

 

2 1080

98

34

0,0035986

 

3 1080

100

30

0,00324

 

4 1050

65

32

0,002184

 

5 1050

85

35

0,0031238

 

6 1080

105

30

0,003402

 

7 1045

90

30

0,0028215

 

8 1080

110

35

0,004158

 

9 1060

95

34

0,0034238

 

10 1040

120

34

0,0042432

Molid

 

11 1040

81

32

0,0026957

 

12 1055

110

32

0,0037136

 

13 1080

110

33

0,0039204

 

14 1080

89

35

0,0033642

 

15 1040

85

35

0,003094

 

16 1080

98

32

0,0033869

 

17 1045

105

32

0,0035112

 

18 1055

106

32

0,0035786

 

19 1040

110

30

0,003432

 

20 1085

78

31

0,0026235

 

Total

 

0,06722246

  20 1085 78 31 0,0026235   Total   0,06722246 Fig. 3. Îndreptarea unei feţe.
  20 1085 78 31 0,0026235   Total   0,06722246 Fig. 3. Îndreptarea unei feţe.

Fig. 3. Îndreptarea unei feţe.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 36

Tabelul 5

Numărul, dimensiunile, şi volumul pieselor de cherestea de pin rezultate

Specia

Nr. Crt.

Lungimea,

lăţimea,

Grosimea,

Volumul,

[mm]

[mm]

[mm]

[m

3 ]

   

1 1050

92

31

0,0029946

 

2 1063

78

31

0,0025703

 

3 1055

113

33

0,0039341

 

4 1050

96

31

0,0031248

 

5 1050

75

32

0,00252

 

6 1060

98

30

0,0031164

 

7 1065

100

32

0,003408

 

8 1045

78

32

0,0026083

 

9 1050

95

32

0,003192

 

10 1050

102

33

0,0035343

Pin

 

11 1050

80

34

0,002856

 

12 1050

83

33

0,002876

 

13 1050

85

31

0,0027668

 

14 1042

100

32

0,0033344

 

15 1045

70

30

0,0021945

 

16 1045

77

30

0,002414

 

17 1060

115

32

0,0039008

 

18 1060

115

32

0,0039008

 

19 1064

105

30

0,0033516

 

20 1055

98

32

0,0033085

 

Total

 

0,061906079

98 32 0,0033085   Total   0,061906079 Fig. 4. Debitarea cherestelei de gorun pe fer ăstrăul
98 32 0,0033085   Total   0,061906079 Fig. 4. Debitarea cherestelei de gorun pe fer ăstrăul

Fig. 4. Debitarea cherestelei de gorun pe ferăstrăul circular.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 37

Aplicând relaţia 1, obţinem, pentru trunchiurile subţiri de gorun, tei, molid şi pin negru următoarele randamente (tabelul 6).

Tabelul 6

Randamentul la obţinerea cherestelei din trunchiuri subţiri

Specia

Randamentul

[%]

Debitare

Gorun

51,22

Pe ferăstrăul

circular

Tei

60,44

Pe ferăstrăul

panglică

Molid

60,70

Pin

65,08

Tabelul 7

Randamentul la debitarea cherestelei din trunchiuri mature

Sortimentul

Modul de

Randamentul,

Sursa

debitare

(%)

Cherestea Stejar

Gatere

51

A. Popa în (Ene, Bularca, 2000)

Cherestea Fag

Gatere

57

Cherestea Fag

Ferestrău

60

Panglica

 

Cherestea Răşinoase

Gatere

68

În ceea ce priveşte gorunul randamentul la debitarea cherestelei din trunchiuri subţiri, pe fierăstrăul circular, a rezultat de 51% similar cu debitarea pe gatere a trunchiurilor mature de stejar (tabelul 7). Randamentul la debitarea trunchiurilor subţiri de tei, pe ferăstrăul panglica, a fost de 60 % fiind cu 7 % mai mic decât valorile indicate in literatura de specialitate pentru trunchiurile mature de diverse foioase. Acest fapt s-a datorat proporţiei ridicate de coaja a trunchiurilor subţiri de tei . Pentru răşinoase cu valori de 60 % la molid şi 65 % la pin negru, randamentul la debitarea trunchiurilor subţiri, pe ferăstrăul panglica, a fost mai mic cu 8 % respectiv 3 % decât valoarea indicata in literatura de specialitate pentru răşinoase debitate pe gatere Debitarea cherestelei cu grosime de 30 mm din trunchiuri subţiri duce la indice de utilizare al materiei prime aproape similar cu cel obţinut la debitarea trunchiurilor mature (diferenţa maxima 8 %).

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 38

Aşadar, prin valorificarea trunchiurilor subţiri, provenite din rărituri, se pot obţine şi avantaje economice (la nivel de materie primă diferenţa de preţ este de cca. 50 %) iar cheresteaua rezultată poate fi utilizată atât în procesul educaţional cât şi în producţie pentru produse cu reale valenţe ecologice.

ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII

SISTEME PORTABILE DE PRELUCRAREA LEMNULUI (II) FERĂSTRĂUL PENDULAR FESTOOL PS 300 EQ

Alin M. OLĂRESCU 1

PENDULAR FESTOOL PS 300 EQ Alin M. OLĂRES CU 1 Specificaţii tehnice Puterea Nr. de oscilaţii

Specificaţii tehnice

Puterea Nr. de oscilaţii Unghiul de înclinare a pânzei Adâncimea de tăiere (lemn) Adâncimea de tăiere (metale) Adâncimea de tăiere (oteluri moi)

Greutate

550 W 3300 min -1 - 45° 120 mm 20 mm 10 mm

2,3

Schimbarea pânzei se realizează prin acţionarea clapetei „Fast Fix” care permite deblocarea acesteia şi înlocuirea rapidă (fig. 1). Prezintă un sistem triplu de ghidare a pânzei brevetat de către Festool (fig. 2), ceea ce permite obţinerea unghiului de 90 o între faţa piesei (baza de aşezare) şi cantul prelucrat chiar şi pentru grosimi mari ale materialului (max. 120 mm).

1 Şef lucr. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, a.olarescu@unitbv.ro

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 39

Clapeta Fast Fix pentru schimbarea pânzei

iunie 2012, p. 39 Clapeta Fast Fix pentru schimbarea pânzei Comutatorul pentru reglarea tipului de mişcare
iunie 2012, p. 39 Clapeta Fast Fix pentru schimbarea pânzei Comutatorul pentru reglarea tipului de mişcare

Comutatorul pentru reglarea tipului de mişcare

Butonul de pornire / oprire

Fig. 1. Sistem rapid de schimbare a pânzei (Fast Fix)

Fig. 1. Si stem rapid de schimbare a pânzei (Fast Fix) Fig. 2. Sistemul triplu de

Fig. 2. Sistemul triplu de ghidare a pânzei şi mecanismul de transmitere/transformare a mişcării.

Sistemul de ghidare a pânzei împreună cu mecanismul de transmitere/transformare a mişcării permit reglarea mişcării de pânzei, în trei trepte, de la mişcare rectilinie alternativă în plan vertical la o mişcare combinată, rectilin alternativ în plan vertical cu o mişcare de translaţie pe orizontală, ceea ce permite reglarea în funcţie de calitatea suprafeţei obţinute şi raza de curbură a reperului respectiv. De exemplu 1 dacă avem de executat un reper cu raze mici de curbură şi dorim să obţinem o calitate bună a tăieturii, vom regla maşina astfel încât mişcarea pânzei să fie

1 Exemplul dat se referă la aceeaşi tipo-dimensiune a materialului şi la aceeaşi pânză tăietoare.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 40

doar rectiliniu alternativă în plan vertical rezultând un avans pe dinte este mic şi o calitate a suprafeţei prelucrate bună, însă productivitatea scade. Dacă avem de prelucrat repere cu raze mari de curbură a căror calitatea a suprafeţei tăiate nu necesită fineţe deoarece vor fi supuse unor prelucrări ulterioare este preferabilă utilizarea mişcării combinate deoarece, la aceeaşi viteză de avans, se obţine un avans pe dinte mai mare iar productivitatea creşte. Talpa maşinii are prevăzute canale pentru extracţia rumeguşului maşina fiind echipată cu adaptor detaşabil pentru racordarea la exhaustor (fig. 3).

adaptor detaşabil pentru racordarea la exhaustor (fig. 3). Fig. 3. Talpă cu canale pentru extracţia rumeguşului

Fig. 3. Talpă cu canale pentru extracţia rumeguşului şi conexiune la exhaustor.

Pentru tăierea arcelor de cerc or a cercurilor la maşină se poate adăuga dispozitivul din figura 4 iar pentru tăieturi rectilinii se poate folosi talpa suplimentară care culisează pe rigla de ghidaj (fig. 5) ori un dispozitiv ce permite ghidarea pe un cant rectiliniu al materialului (fig. 6).

ghidarea pe un cant rectiliniu al materialului (fig. 6). Fig. 4. Dispozitiv pentru tăierea arcelor de

Fig. 4. Dispozitiv pentru tăierea arcelor de cerc şi a cercurilor.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 41

& restaurare Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 41 Fig. 5. Dispozitiv pentru ghidarea pe

Fig. 5. Dispozitiv pentru ghidarea pe rigla de ghidaj.

41 Fig. 5. Dispozitiv pentru ghidarea pe rigla de ghidaj. Fig. 6. Dispozitiv pentru ghidarea pe

Fig. 6. Dispozitiv pentru ghidarea pe un cant drept al materialului prelucrat.

pentru ghidarea pe un cant drept al materialului prelucrat. Fig. 7. Papucul de protecţie suplimentar şi
pentru ghidarea pe un cant drept al materialului prelucrat. Fig. 7. Papucul de protecţie suplimentar şi

Fig. 7. Papucul de protecţie suplimentar şi modul de lucru cu ferăstrăul în partea inferioară.

Pentru eliminarea rupturilor în zona de ieşire a dinţilor din material se poate utiliza papucul de protecţie din figura 7, presează pe zona de ieşire a dinţilor din material şi

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 42

astfel elimină aceste defecte.

1, Nr. 2, iunie 2012, p. 42 astfel elimină aceste defecte. Fig. 8. Diferite tipuri de

Fig. 8. Diferite tipuri de pânze utilizate la ferăstrăul pendular Festool Trion PS 300 EQ.

Ferăstrăul pendular Festool Trion PS 300 EQ este o maşină-unealtă fiabilă şi versatilă, pentru a obţine rezultate bune trebuie corelat reglajul, accesoriile şi pânza tăietoare în funcţie de materialul prelucrat şi scopul final al prelucrării. Aceasta, în fond, reprezintă arta specialistului în prelucrarea lemnului.

PERSONALITĂŢI

UN SECOL DE LA NAȘTEREA OMULUI DE ȘTIINȚĂ ALEXANDRU C. BELDIE (I)

Nicolae P. LEONĂCHESCU 1

În ziua de 29 iulie 1910, Constantin D. Beldie cel mai apropiat colaborator al filozofului C. Rădulescu Motru s-a căsătorit la Iași cu actrița Eugenia Gh. Ionescu.

1 Prof.univ. dr. ing., Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova, membru al Diviziei de Istoria Tehnicii a CRIFST al Academiei Române.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 43

Fiul memorialistului de mai târziu, rezultat din căsătoria sus-menționată, s-a născut

la 29 august 1912, în locuinţa din strada Schitul Maicilor Nr. 12 din Bucureşti şi s-a numit Alexandru; ambianţa intelectuală din casa tatălui său a fost pentru el o şansă de viaţă dar şi o provocare continuă.

A urmat Liceul „Spiru Haret”, cu bacalaureatul luat în anul 1930. Admis la Şcoala

Politehnică din Bucureşti în acelaşi an, la Secţia Mine, spera să facă o carieră în domeniul respectiv fiind pasionat de geologie. După trei ani a renunţat şi s-a mutat la Secţia Silvică, devenită ulterior Facultatea de Silvicultură, la absolvirea căreia a obţinut Diploma de

inginer silvic nr. 1252 din 12 decembrie 1938 cu calificativul „foarte bine”. Încă din anul 1937, a fost angajat ca „asistent onorific” la Catedra de Botanică Generală şi Forestieră – Fitopatologie Forestieră, pentru excelenta sa pregătire de care a

dat dovadă în domeniul botanicii. Această schimbare de profil profesional are o explicaţie: ea n-a fost rezultatul unui capriciu de tânăr crescut în răsfăţul părinţilor săi. Ca elev şi student, a îndrăgit turismul montan de performanţă şi a devenit un „prieten al Bucegilor”. De la studiul rocilor a trecut la cunoaşterea pădurilor şi a fost entuziasmat de capacitatea de adaptare a florei la condiţiile aspre ale marilor înălţimi. Căutând miracolul necunoscutului în lumea vegetală, a şi identificat – mai târziu – subspecii noi de plante pe care le-a consemnat în studiile 1 sale de specialitate. La 1 octombrie 1938, a fost angajat preparator cu drepturi depline la aceeaşi catedră, după ce promovase examenul de sinteză al ciclului al II-lea cu două lucrări referitoare la Pădurea Salihler din judeţul Durostor, studiată de el în amănunţime pe teren.

A fost promovat asistent provizoriu la 1 decembrie 1942 şi se părea că va face o

frumoasă carieră universitară.

În paralel, a lucrat ca inginer silvic stagiar la Institutul de Cercetări şi Experimentaţie

Forestieră (INCEF) de la 15 ianuarie 1940 şi până la 11 decembrie 1942. A început, însă, războiul şi destinele oamenilor şi ale popoarelor s-au modificat în condiţii dramatice. Alexandru Beldie a fost concentrat, ca sublocotenent contingentul 1939 – în Regimentul 1 Artilerie – Grăniceri şi a făcut şase luni pe front, unsprezece luni în interior şi un an (24 august 1944 – iulie 1945) în prizonierat 2 la Oranki. La întoarcerea din lagăr şi-a reluat activităţile de cercetător la INCEF şi de asistent la Catedra de Botanică.

1 Pentru detalii v.: Leonăchescu, N. P., 2011. Constantin Beldie, văzut din alt secol. Editura AGIR, București, capitolul Iris dacica Beldie, p.131-147. 2 Idem 1: p.124-130

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 44

În ziua de 14 martie 1948 a susţinut teza cu titlul „Studiul fitosciologic comparativ al făgetelor montane superioare dintre Valea Ialomiţei şi Valea Buzăului”, elaborată sub conducerea profesorului Marin D. Drăcea şi, apoi, a prof. Constantin C. Georgescu din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti, conferindu-i-se titlul de doctor cu „magna cum laude”. A fost primul doctor al Facultăţii de Silvicultură şi al 29-lea doctor român în domeniu. Constantin Beldie a consemnat 1 o spumoasă poveste cu şi despre „Dinu Drăcea din Cacaleţii de Vlaşca”, cel care adunase bani cu pantahuza pentru biserica din satul lui:

„Îmi spune acum nepotu-său, profesorul şi inginerul silvic Marin Drăcea – dascăl într-ale pădurii al băiatului meu şi multă vreme chivernisitor cu grijă de rumân, al celui mai mare avut al ţării, lucru nu prea obişnuit la oamenii din breasla lui, că bunică-su fu cum nu se poate mai omenit” la un stabiliment cu vestale ale amorului din centrul Bucureştilor. La 13 octombrie 1948, Alexandru Beldie a susţinut concursul pentru postul de şef de lucrări provizoriu la catedra de la care plecase. Comisia de concurs, condusă de profesorul Marin D. Drăcea (14 octombrie 1885, com. Izvoru jud. Ilfov 1 iunie 1958, ?), l-a declarat câştigător cu note maxime: 20 şi 19,33. Paul Cretzoiu şi prof. Constantin C. Georgescu s-au numărat şi ei printre mentorii lui. A urmat perioada grea a sovietizării învăţământului românesc, inclusiv a celui tehnic. În 1948 şi 1949 este şef de lucrări la Catedra de Ştiinţe Silvice Generale a Institutului pentru Exploatarea şi Industrializarea Lemnului şi, apoi, conferenţiar (1949 – 1954) la Institutul de Perdele şi Ameliorări Silvice Bucureşti. În anul 1952 i s-a conferit titlul de doctor docent. Continuase, în paralel, activitatea de cercetare la INCEF (ICEF; ICES). A fost şeful Laboratorului de dendrologie şi, ulterior, al Laboratorului de ecologie, în toată perioada 1949 – 1975; adică până la pensionare. Din 1951, a avut şi o jumătate de normă la Centrul de Cercetări Biologice din Cluj iar în anii 1958 – 1961, la Centrul de Cercetări Biologice din Bucureşti. Al. Beldie a redactat numeroase lucrări şi manuale pentru determinarea speciilor lemnoase precum şi un herbar, cu 10.000 coli, de plante. În cadrul ICEF, la Facultatea de Silvicultură şi la Consiliul Central al Sindicatelor (CCS) a ţinut multe conferinţe de popularizare cu o tematică legată de flora alpină şi turismul montan. În anii 1947 1959 a prezentat comunicări la Societatea de Botanică. A fost membru în Consiliul Ştiinţific al Direcţiei de Turism şi Excursii din CCS (ONT, azi BNT) iar în Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a fost membru onorific numit

1 Beldie, C., 2000. Memorii. Editura Albatros, București, p. 359 364.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 45

din anul 1948. Începând din anul 1949, Alexandru Beldie a fost cooptat în colectivul Flora României din cadrul Academiei Române, în calitate de colaborator ştiinţific. Această activitate de foarte mare răspundere este analizată 1 separat. Se vor prezenta, în finalul acestui capitol, o listă a lucrărilor 2 elaborate de Al. Beldie precum şi referinţe bibliografice, piese publicate parţial, într-o primă redactare, şi în altă lucrare 3 a noastră. Astfel, dorim să venim în sprijinul specialiştilor care se vor ocupa de o viitoare şi recomandabilă monografie despre viaţa şi opera acestui savant. Pasiunea lui Puiu Beldie cum i se mai zicea – pentru turismul montan este o altă expresie a complexei lui personalităţi. În primii ani de studenţie la Secţia Mine (1930 – 1933) a Şcolii Politehnice, a iniţiat şi organizat excursii în Munţii Bucegi şi presa a consemnat câteva asemenea evenimente sportive. În ziua de 27 iunie 1931, a fost pe Valea Gălbenelelor iar pe 12 iulie 1931, în masivul Piatra Craiului 4 În zilele de 10 –25 august 1931 s-au organizat şase excursii pe drumuri din Bucegi şi Făgăraş de grupul de acţiune format din Nae Dimitriu, I. Şincan şi Al. Beldie. Peste un an, la 30 iunie 1932, imediat după sesiunea de examene de la facultate, escalada Zidul Vestic din Piatra Craiului şi, în continuare, la 3 iulie acelaşi an, au făcut o ascensiune - pe firul central al Văii Seci din Bucegi – mai mulţi pasionaţi ai aventurilor montane printre care şi „minerul” nostru 5 . „Politehnicianul Al. Beldie însoţit de un grup mixt” este semnalat şi în excursia făcută pe traseul: Valea Gălbenelelor – Valea Scoruşilor – Vârful Coştila. În ziua de 14 august 1932, escalada Valea Seacă a Caraimanului. În vara anului 1933 este conducătorul unor excursii în Bucegi ca membru al „Grupului Alpin” de pe lângă ADMIR, organizate pentru amatorii de ascensiuni, în zilele de 20 şi 23 iulie. La 22 aprilie 1934 sunt convocaţi 6 la Adunarea lunară a Clubului Alpin Român (CAR) următorii: arhitectul Gill Antonescu, P. Bălăceanu, Al. Beldie, avocatul Nae Dimitriu,

1 V.: Leonăchescu, N. P., 2011. Constantin Beldie, văzut din alt secol. Editura AGIR, București, capitolul Iris dacica Beldie, p. 131 147.

2 Pentru lista lucrărilor lui Alexandru C. Beldie, cu 133 de poziţii, v.: Leonăchescu, N. P., 2011. Constantin Beldie, văzut din alt secol. Editura AGIR, București, p.106 -114.

3 Nicolae Năndraşu. Stroeşteni în ştiinţă şi cultură. Vol. I. Societatea Cultural - Ştiinţifică „Stroeşti – Argeş”. Ediţia I, 1996, p. 13 – 34 (237 p. - multiplicată la xerox în 15 exemplare). Ediţia a II-a , revizuită şi adăugită, 2004 – Editura Universităţii din Piteşti, 2005, p. 17 – 35 (246 p.). Năndraşu, Personalităţi, p. 29 – 41.

4 Gazeta Sporturilor, 4 iulie 1931, p. 4 („Turism. Pe Valea Gălbinelilor”); 16 iulie 1931, p. 4 („Turism. Drum de creastă în Piatra Craiului”); 10 septembrie 1931, p. 2 („ Turism. Drumuri în Bucegi şi Făgăraş”).

5 Idem, 4 iulie 1932, p. 4 („Turism. Note” ); 17 iulie 1932, p. 2 („Turism. Ascensiunile gradate ale « Grupului Alpin »”); 5 august 1932, p. 4 („Turism. Note şi informaţiuni”); 24 august 1932, p. 2 („Turism. Note şi informaţiuni”).

6 Idem, 18 aprilie 1934, p. 2 („Alpinism. De la Clubul Alpin Român. Convocare”).

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 46

inginerul Vasile Nicolau, Ion Şincan, dr. Alexandru Steopoe ş.a. Turismul montan luase amploare; apăruseră multe structuri neguvernamentale care organizau excursii, escaladări, petreceri de sărbători sau la sfârşit de săptămână, şcoli de turism etc. şi, inevitabil, s-a mărit numărul accidentelor şi al victimelor din rândul amatorilor nepregătiţi şi neechipaţi pentru urcarea pe munte. Am citat în mod special numele a doi pasionaţi de turism – Vasile Nicolau şi Alexandru Steopoe pe care i-am cunoscut, amândoi fiind universitari de elită la Institutul de Construcţii din Bucureşti şi conducători de colective ştiinţifice, după război. Mai târziu, am aflat că tatăl ultimului universitar menţionat mai sus a fost Steopoaie Al. Dionisie, născut în Sângeorz – Băi, comitatul Bistriţa – Năsăud şi a studiat la Politehnica din Viena în anii 1876 – 1881, beneficiind de o bursă grănicerească. A devenit un foarte bun inginer mecanic în domeniul căilor ferate. Presa a reţinut prezenţa lui Al. Beldie şi a lui B. Scheffer ca „membri delegaţi de Clubul Alpin Român” să conducă o echipă a „Clubului Alpin Cehoslovac” în ziua de 21 august 1934, pe un traseu din Bucegi 1 . Chiar dacă, în toamna anului 1934, a devenit studentul Secţiei Silvice a Şcolii Politehnice, Al. Beldie n-a abandonat muntele şi flora lui. Faptul că înşişi conducătorii Secţiei Silvice organizau excursii de studii a fost argumentul decisiv pentru ca tânărul Beldie să-şi schimbe orientarea profesională. Şcoală în natură, legată de viaţă, iată o idee pentru toate timpurile! Activităţile turistice se extind şi la 23 – 25 martie 1935 este delegatul CAR; împreună cu Traian Belitoreanu şi alţii conduce un grup de turişti pe versantul nordic al Morarului până la Omul 2 . În săptămâna 20 – 26 mai 1935, în Munţii Lotrului „a avut loc şi o ascensiune 3 de studii a Secţiunii Silvice de la Şcoala Politehnică”; în cadrul acestor excursii şi ascensiuni de studii, Beldie era lider acceptat şi recunoscut pentru experienţa sa. El a fost membru la două cluburi alpine cu programe atrăgătoare. În cadrul Grupului Alpin „Brav”, cu sediul în strada Sabinelor nr. 57 din Bucureşti, a participat 4 la douăzeci de excursii. În arhiva personală s-au păstrat fişele cu date referitoare la aceste „expediţii şi excursii” din anii: 1935 [28 iulie; 4, 5, 8, 11, 18 şi 25 (22 persoane) august; 1 septembrie şi 20 octombrie], 1936 [26 iulie; 9, 16 (19 persoane) şi 23 (15 persoane) august]

1 Idem, 4 septembrie 1934, p. 5 („Alpinism. Alpinişti cehoslovaci în Bucegi”).

2 Idem, 24 ianuarie 1935, p. 2 („Alpinism. De la Clubul Alpin Român”).

3 Idem, 30 mai 1935, p. 2 („Turism. Ascensiuni de sărbători”).

4 Idem, 14 august 1936, p. 2 („Alpinism. O excursiune a Grupului Alpin «Brav»”). MJA, Inventar Nr. 18987 şi 19010.

Eco-design & restaurare

Vol. 1, Nr. 2, iunie 2012, p. 47

şi 1937 [14 şi 28 martie; 18 aprilie; 3 – 4, 23 (19 persoane) şi 30 mai; 20 iunie]. În şapte din ele, figurează ca „delegat conducător”. În ultimii doi ani de facultate, Al. Beldie a făcut treisprezece excursii şi ascensiuni în cadrul CAR (12, 19 şi 26 septembrie; 10, 17 şi 24 octombrie 1937 precum şi la 27 martie, 22 – 26 aprilie, 26 iunie, 11 septembrie 1938 în ţară iar în zilele de 3, 4 şi 5 septembrie 1938 în Cehoslovacia). În expediţiile din 10 octombrie (14 persoane) şi 17 octombrie (15 persoane) 1937 s-a fixat un scop deosebit: fiecare participant „cară materiale”. La absolvirea facultăţii, promoţia lui a făcut o excursie de studii, timp de trei zile iar Beldie ca „director alpin” a avut un program special de cercetare, astfel: 3 septembrie 1938 („Excursie în regiuni alpine stâncoase” din masivul Tatra, Cehoslovacia); 4 septembrie 1938 („Excursie în regiune subalpină şi alpină inferioară pentru studiul vegetaţiei caracteristice” în masivul Tatra) şi 5 septembrie 1938 („Excursie în regiunile alpine stâncoase. Escaladarea vârfului Koncista pe versantul apusean” al masivului Tatra Înaltă). Cele expuse mai sus reprezintă o scurtă evidenţiere a unei activităţi multilaterale de cunoaştere a munţilor şi a ecosistemelor montane de către întreprinzătorul fiu al memorialistului nostru. S-a păstrat un plic, în arhiva preluată de MJA, cu decupajele unor articole de presă referitoare la turism. Pe plic, omul de ştiinţă Al. Beldie a notat: „Gazeta Sporturilor, 1932 – 1935, scrise de N. Dimitriu şi alţii”. Majoritatea acestor semnale de presă au fost identificate; ele sunt prezentate mai sus şi apar la „Refer