Abordare

O motiune de strategie se recunoaste din punctul de vedere al formei dupa anumite marci lingvistice, ca "ar trebui" sau dupa prezenta termenului "legalizare". Din punct de vedere al continutului, aceasta se recunoaste prin ideea de schimbare, reprezentand un curs potential de actiune. Asmenea strategii se intalnesc frecvent in politica, afaceri, justitie, foruri de elaborare a deciziilor. Exemple de motiuni de strategie includ: Discursurile xenofobe ar trebui interzise. Prezervativele ar trebui distribuite gratuit n coli. Drogurile usoare ar trebui legalizate. Atenie ns: Nu toate moiunile care conin sintagma ar trebui sunt moiuni de strategie. n practic, organizatorii unui turneu anun, odat cu formularea moiunii, i cum va trebui ea abordat. Motiunile de strategie se pledeaza pornind de la trei etape necesare care trebuie investigate: 1. motivul schimbarii propuse in termeni generali de motiune 2. evaluarea unu plan specific propus pentru rezolvarea motivului schimbarii 3. consecintele schimbarii propuse (avantaje si posibile dezavantaje) [Edit]

Cazul afirmator
i n construcia unui caz de strategie, echipa afrmatoare trebuie s respecte cerinele de baz, i anume: formularea definiiilor termenilor cheie din moiune i elaborarea de argumente. Spre deosebire de cazurile afirmatoare obinuite, cel de strategie nu conine un scop sau un criteriu. De asemenea structura acestui caz urmeaz un tipar anume. In functie de rezultatul investigarii elemente amintite mai sus, un caz afirmator poate fi structurat dupa trei tipare diferite, prezentate pe larg mai jos. De mentionat ca in general abordarea clasica este cea de tipul Need-Plan-Advantage, sau Ill-Blame-Cure, celelalte doua abordari fiind foarte rar intalnite. [Edit]

Problema-Plan-Avantaje (Need-Plan-Advantage)
Aceasta varianta e similara cu forma Problema-Cauza-Plan (Ill-Blame-Cure). Desi intre cele doua versiuni exista anumite diferente, structura de baza e aceeasi: se identifica starea actuala a lucrurilor, se defineste problema si se explica cauzele. In continuare, se propune un plan si se explica in ce fel acesta rezolva problema si ce alte avantaje aduce starii actuale a lucrurilor. Pe scurt, elementele esentiale ale acestei abordari sunt: 1. Status Quo: aici echipa afirmatoare prezint o scurt introducere n tematica pus n discuie, subliniind aspectele cele mai importante ale situaiei din momentul de fa.

2. Problema (NEED/ILL): aceast seciune a cazului aduce n discuie o problem identificat de ctre echipa afirmatoare. Ea trebuie s fie rspndit, semnificativ i s nu se poat rezolva n condiiile status-quo-ului actual. 3. Cauza problemei (BLAME): aici se arat de ce exist problema identificat anterior. 4. Soluia (PLAN/CURE): aceast seciune este deseori considerat a fi cea mai important parte a cazului. Echipa afirmatoare are sarcina de a concepe un plan care s fie implementat i s elimine cauza problemei, eliminnd astfel problema i modificnd status-quo-ul. Elementele pe care trebuie s le conin planul sunt: 1. Ce se va face (mandatul); 2. Cine va face (agentul); 3. Cum se va face (mijloacele folosite); 4. Care vor fi sursele de finanare; 5. Cnd se va face; 5. Avantajele planului propus: in afara de rezolvarea problemei, ce avantaje adiacente aduce planul? Retineti ca avantajele trebuie sa fie diferite de eliminarea problemei si trebuie sa fie specifice planului. Un concept specific unui caz de strategie este cel de FIAT. Acesta se aplic n cadrul discuiei despre agentul ales de echipa afirmatoare pentru a implementa planul propus. Asfel, ntr-un caz de strategie nu trebuie pus la ndoiala voina agentului de a implementa planul. Cnd vine vorba despre agent, se pot contesta doar competenele, capabilitile i prerogativele agentului vis-a-vis de implementarea planului discutat. [Edit]

Avantaje Comparate (Comparative Advantage)

Abordarea tip AC merge pe principiul imbunatatirii starii actuale si consta in prezentarea unui plan si a avantajelor acestuia fata de strategia de la un anumit moment. Trebuie sa se demonstreze ca doar strategia propusa e in masura sa realizeze avantajul invocat. De asemenea, trebuie precizata o unitate de masura cantitativa si calitativa aratanddu-se valoarea pentru societate a fiecarui avantaj. [Edit]

Scopuri-Criterii (Goals-Criteria)
Acest tip de caz se foloseste mai mult de argumentarea de valoare. Se analizeaza lucrurile pe care societatea le pretinde si scopurile pe care si le-a fixat pentru a obtine aceste valori. Strategia propusa e examinata din perspectiva criteriilor de valoare care evalueaza capacitatea acesteia de a atinge scopul dorit. [Edit]

Contra-argumentarea cazului de strategie afirmator

In cele ce urmeaza ne vom referi la contraargumentarea primului model de caz de strategie. In acest caz, negatorii pot alege s atace doar unul din elementele cheie al cazului afirmator (problema, cauza problemei sau soluia) pentru c este de ajuns ca ei s arate c unul dintre

aceste elemente nu este valid pentru a ctiga meciul. La fel de bine echipa negatoare poate ataca toate elementele posibile, dar n momentul n care atacul la doar unul din elementele menionate mai sus este validat, cazul afirmator a cazut n ntregime. Iat cum se pot ataca elementele discutate n cadrul cazului afirmator, pe puncte:

Status Quo: echipa negatoare poate ataca status-quo-ul artnd c acesta nu a fost corect identificat. Problema poate fi atacat dac negatorii pot arta ca ea nu respect condiiile impuse de regulament, adic nu este rspndit, semnificativ i se poate rezolva n condiiile status-quo-ului actual. Cauza problemei poate fi contra-argumentat dac negatorii pot arta c ea nu a fost bine identificat deoarece exist i alte cauze, mai directe, care se fac responsabile de existena problemei, sau pur i simplu c nu cauza identificat de ctre afirmatori este cea corect. Soluia poate fi atacat din mai multe puncte de vedere. Unul se refer strict la elementele planului, luate rnd pe rnd. Avantajele, considerate de muli ca fiind cea mai important parte a planului, pot fi contra-argumentate prin aducerea de dezavantaje, minimizarea avantajelor, evidenierea balanei avantaje-dezavantaje i artndu-se ca dezavantajele au un efect mai puternic, sunt mai rspndite, anuleaz avantajele etc.

O alt modalitate de a ataca planul este de a arta ca acesta nu va funciona, c el nu va elimina cauza problemei i, deci, nu va elimina problema, modificnd status-quo-ul. In sfarsit, una dintre cele mai complexe modalitati de atacare a unui plan afirmator de strategie este acceptarea problemei, atacarea planului si propunerea unui contraplan, sau a unei contra-solutii. Aceasta din urma trebuie sa indeplineasca cel putin 2 conditii: 1. este mai buna decat solutia oferita initial in punctele atacate de catre negator 2. contraplanul este mutual exclusiv cu planul (este imposibil sa se puna in aplicare ambele solutii in vederea rezolvarii problemei; una o exclude pe cealalta)