Sunteți pe pagina 1din 33

Cuprins

TARA........................................................................................................................................30 VALUTA..............................................................................................................................30 ACRONIM............................................................................................................................30

Capitolul 1. Definirea notiunilor de valuta, piata valutara


1.1. Valutele si monedele internationale Schimburile economice si prestarile de servicii necesita folosirea unor mijloace de plata in vederea lichidarii obligatiilor in valuta dintre partenrii de afaceri internationale. Mijloacele si instrumentele de plata reflecta valutele si devizele ce se utilizeaza in vederea lichidarii obligatiilor de plata din tranzactiile internationale1. In sfera obligatiilor de plata internationale se incadreaza valutele, monedele internationale, cambiile, biletele la ordin, cecurile si cardurile. Valutele asigura lichidarea imediata a obligatiilor de plata din relatiile economice internationale. Cambiile si biletele la ordin sting obligatiile de plata la o anumita perioada de timp de la livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor. Mijloacele si instrumentele de plata internationale depind de nivelul si structura schimburilor comerciale, de cooperarea economica, de interesele partilor contractante, de locul platii, de capacitatea de plata a debitorilor si de legislatia valutara de la locul platii. 1.2. Conceptul si formele valutei Disponibilitatile in valuta reprezinta principalul mijloc de plata a obligatiilor in valuta din schimburile economice internationale. Valuta reprezinta moneda nationala a unei tari, in masura in care indeplineste functiile de instrument de plata si de rezerva in relatiile economice internationale.
1

Didier Pierre, Monod, Moyens - Techniques de Paiement Internationeaux, Edition, ESKA, 1993, pag. 39

Valuta se poate prezenta sub forma de numerar (bilete de banca si moneda metalica) si valuta in cont, in cazul in care se afla sub forma de disponibil intr-un cont bancar. Valuta in numerar se utilizeaza pentru platile privind deplasarea persoanelor in strainatate. In vederea evitarii riscurilor ce se manifesta in perioada deplasarii, valuta in numerar se inlocuieste cu cecul de calatorie sau cu cartea de credit. Valuta in cont se pastreaza la o banca in tara detinatorului, la o banca din tara emitentului sau la o banca dintr-o terta tara, in functie de prevederile legislatiei valutare. In functie de conditiile de preschimbare a unei valute in alta valuta, se deosebesc valutele convertibile (care pot fi schimbate in mod liber in alta moneda la cursul pietei), monede neconvertibile, valute transferabile si valute liber utilizabile. Statutul FMI cere fiecarei tari membre sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor si transferurilor internationale curente fara aprobarea fondului (art. VIII, sect. 2) si sa evite practicile monetare discriminatorii. De asemenea, prin statutul FMI, tarile membre se angajeaza sa cumpere soldurile in moneda nationala detinute de un alt stat membru si provenite din tranzactii curente (art. VIII, sect. 4)2. In conditiile actuale, convertibilitatea reflecta insusirea unei monede de a fi preschimbata in mod liber pe piata, eliminarea restrictiilor cu privire la suma de schimbat (tranzactii curente sau miscari de capital) si calitatea persoanei care efectueaza schimbul (rezident sau nerezident)3. Pentru ca o valuta sa devina convertibila, FMI a pus o serie de conditii pentru a fi indeplinite: cursul valutar sa fie real; practicarea unei politici economice (monetare si fiscale) corect orientate, respectiv crearea unei stabilitati financiare interne printr-o inflatie relativ slaba; eliminarea controlului preturilor prin folosirea cursului liber de piata in schimbul valutar; existenta unei rezerve valutare si de aur suficienta pentru a face fata unor eventuale deficite ale balantei de plarti externe, pentru asigurarea unor garantii suplimentare in relatiile de plati si de credit, cat si pentru a sustine cursul monedei nationale pe piata valutara4.
2
3

Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985, pag.29

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, pag. 27-29 4 Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2002, pag. 38

Convertibilitatea reprezinta proprietatea unei monede de a putea fi preschimbata contra monedelor straine n mod liber pe piata valutara. Se cunosc mai multe tipuri de convertibilitate si anume: - convertibilitatea deplina a unei monede reprezinta posibilitatea oricarei persoane (rezident sau nerezident ) care detine o moneda nationala de a o preschimba, n mod liber, n orice alta moneda, utilizand cursul valutar practicat pe piata respectiva, atat pentru operatiunile curente, cat si pentru operatiunile de capital; - convertibilitatea interna se refera la posibilitatea rezidentilor de a preschimba moneda nationala contra valuta, iar convertibilitatea externa se refera la acordarea acestui drept exclusiv nerezidentilor; - convertibilitatea curenta se refera numai la operatiunile derivate din exportul si importul de bunuri si servicii, convertibilitatea totala se refera la toate categoriile de operatiuni de cont curent si de capital. Convertibilitatea asigura reflectarea directa a eficientei schimburilor economice internationale, stimuleaza cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic al produselor, imbunatatirea activitatii de productie si atragerea investitorilor straini. Principalele riscuri ale convertibilitatii monedei sunt reprezentate de epuizarea rezervelor valutare, cresterea preturilor marfurilor importate, pierderea controlului asupra circulatiei banesti si inflatiei5. Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu sunt recunoscute de catre statul emitent decat in cadrul granitelor sale. In anul 1978, prin Statutul sau modificat, FMI a mai creat inca o categorie de valute, valute liber utilizabile respectiv valutele care sunt larg folosite la majoritatea platilor in tranzactiile internationale si larg negociate pe pietele valutare internationale. In cadrul valutelor liber-utilizabile, FMI a incadrat numai 5 valute (dolarul american, marca germana, lira sterlina, francul francez si yenul japonez), dar de la 1 ianuarie 2002 euro a luat locul marcii germane si francului francez6. Transferabilitatea reflecta dreptul detinatorului unui activ exprimat in moneda unei tari de a cere transferarea intr-un activ in alta moneda.

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale , Editura Sedcom Libris, Iasi,

2001, pag. 27-29


6

Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 38

Valuta de rezerva reprezinta moneda unei tari care se atrage, pastreaza si administreaza de catre autoritatea monetara a unei tari in vederea acoperirii deficitului balantei de plati, a sustinerii cursului de schimb si a garantarii solvabilitatii externe. Eurovalutele reflecta depunerile in valuta in conturi la banci comerciale ce isi au sediul in afara tarii emitente a monedei respective. Ponderea valutelor in platile internationale depinde de structura importurilor si exporturilor, de serviciile internationale, de orientarea geografica a schimburilor economice, de serviciile bancare, de evolutia pietelor valutare. Diversificarea disponibilitatilor in valuta este de natura sa atenueze influentele monedelor statelor dezvoltate asupra relatiilor economice internationale. Controlul asupra procesului diversificarii imbunatatirea gestiunii riscului de transfer pe pietele valutare7.

1.3 Piata valutara Piata valutara reprezinta ansamblul operatiunilor de vanzare-cumparare de valute liber-convertibile si devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc), efectuate in principal de catre banci sau alte institutii autorizate. In derularea unor asemenea operatiuni, pe langa bancile comerciale, mai participa si alti operatori valutari: firme care desfasoara operatiuni de import-export, diversi intermediari (comisionari, brokeri etc), operatori speculatori etc. Piata valutara are ca obiect principal vanzarea-cumpararea de valute liberconvertibile, schimbarea de valute efective pe valute de cont sau invers, vanzarea-cumpararea de efecte de comert sau vanzarea efectelor de comert pe valuta efectiva sau de cont etc. Pe piata valutara se desfasoara comertul cu valute, piata valutara centralizeaza cererea si oferta de valuta (valuta efectiva, valuta de cont) si de devize exprimate in valuta. In functie de marimea comparativa a cererii si ofertei de valuta se stabileste cursul valutar . Desi se ocupa cu tranzactii valutare internationale, pietele valutare sunt organizatii ale tarii pe teritoriul careia functioneaza si se supun legislatiei tarii respective. Cu toate acestea, exista piete valutare a caror activitate serveste unor interese nelocalizate pe un anumit spatiu geografic si care functioneaza ca piete internationale, desi formal au sediul in una sau alta din aceste tari. Aceasta piata este piata eurovalutelor.

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, p. 27-29

In general, piata eurovalutelor se compune dintr-un numar mare de banci comerciale care au in profil operatiuni cu valuta, precum si dintr-o bursa valutara, adica o organizatie interbancara cu activitate reglementata prin lege si care vine in sprijinul comertului cu valute si devize. Unele piete, printre care si cea din Romania, nu dispun de bursa, ci numai de banci, care tin o stransa legatura intre ele, din punct de vedere al tranzactiilor valutare8. Pietele valutare permit participantilor la piata sa schimbe o anumita moneda contra altei monede. Una dintre parti cumpara o anumita moneda de la cealalta parte, in schimbul unei alte monede. Sumele corespunzatoare celor doua monede sunt determinate de cursul de schimb valutar dintre cele doua monede. Data la care cele doua monede sunt schimbate intre ele este cunoscuta sub numele de data de reglementare sau data valutei (value date). Piata valutara constituie o piata unica si este cea mai mare piata din lume. Conform datelor Bancii Reglementatoare Internationale, care monitorizeaza activitatea pietei valutare, peste 1.400 miliarde USD sunt tranzactionate in fiecare zi pe aceasta piata. Pentru a pune aceasta cifra in perspexctiva ei reala trebuie mentionat ca valorile comertului global total cu marfuri corporale insumeaza, in cursul unui an, cam acelasi volum ca cel al tranzactiilor realizate pe pietele valutare in numai cateva zile. Rezulta deci ca piata valutara este cu mult mai mare decat toate celelalte piete luate la un loc. Pe piata valutara, tranzactiile pot fi executate in sume, la date si sub denumiri variabile. Nu exista marimi sau termene de contract standardizate9.

1.4. Trasaturi ale pietei valutare Piata valutara este subordonata normelor si legilor financiar-valutare ale tarii, pe teritoriul carei functioneaza, fiind controlata de banca centrala, precum si de autoritatile financiar-monetare ale statului respectiv. Chiar daca unele piete valutare au caracter international, cum este cazul pietelor din New York, Londra, Paris, Frankfurt pe Main, Tokyo etc, acestea se supun prevederilor legislatiei financiar-bancare ale tarilor din interiorul carora functioneaza. Piata valutara reprezinta un ansamblu de relatii intre banci (interbancare), intre banci si clientii lor sau intre clienti prin intermediul bancilor.
8

Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 37-41 Wiley John & sons, Introducere in studiul pietelor monetare si valutare, Editura economica, 2000, pag. 25-27

Dimensiunea pietei valutare depinde de volumul tranzactiilor din pietele valutare nationale, care, cu privire la interdependenta lor, formeaza piata valutara internationala. In general, la baza relatiilor valutare stau relatii economice, insa se intalnesc si cazuri de relatii valutare fara a avea ca suport tranzactii economice. Asemenea relatii apar in procesul speculatiilor valutare si al arbitrajului valutar. Pe piata valutara participa mai multi subiecti, bancile, care sunt operatorii sau judecatorii principali ai pietei si care detin ponderea tranzactiilor valutare, societatile comerciale, adica operatorii-comercianti care participa la tranzactiile de import-export de marfuri si servicii, brokerii sau intermediarii care sunt operatori-speculatori si statul, care intervine pentru a sustine moneda nationala intre anumite limite rezonabile. In cadrul bancilor comerciale exista banci dealer, care opereaza pe cont propriu si in numele lor si al clientilor sai si banci broker, care sunt intermediari ce actioneaza in nume propriu, insa numai in functie de dispozitiile primite de la clienti. Un rol aparte il are banca centrala a statului, deoarece ea reglementeaza activitatea valutara la nivel national. In cadrul intermediarilor sau brokerilor se intalnesc si curtierii, care reprezinta o categorie de intermediari aparte, deoarece ei centralizeaza ordinele de vanzare-cumparare de valute si informeaza clientii cu diferitele aspecte ale pietei valutare. O pozitie insemnata o au asa-zisii pozitionisti, care sunt preocupati, in general, de efectul transferurilor bancare, precum si corespondentii bancari care urmaresc gradul de expunere la risc al bancilor pe valute, in functie de sumele tranzactionate. Principala activitate care se desfasoara pe piata valutara este vanzarea-cumpararea de valute convertibile (in anexa 1 este redata lista valutelor cu acronimele care apar in lista cursurilor pe pietele valutare). Vanzarea de valuta reprezinta oferta pe care o pun pe piata firmele din operatiunile comerciale (exportul de matrfuri), din operatiunile necomerciale (servicii din turism, din asigurari, din transporturi etc.), precum si banca centrala (BNR), pentru mentinerea cursului valutar in limitele normale. Cumpararea de valuta reprezinta cererea si are la baza solicitarea firmelor pentru plata unor importuri de produse si servicii, diversele cereri pentru interese speculative sau din partea bancii centrale, pentru achitarea unor imprumuturi externe ori pentru imbunatatirea rezervei valutare.

Piata valutara contribuie la accelerarea platilor internationale, la marirea ponderii creditului extern in cadrul fluxurilor de capital, precum si la integrarea pietelor valutare internationale in procesul de mondializare economica10. 1.5. De ce exista schimburile valutare? Schimburile valutare exista ca rezultat al: Comertului si investitiilor

Companiile care importa sau exporta marfuri cumpara aceste marfuri intr-o anumita moneda si le vand intr-o alta moneda. Aceasta inseamna ca platesc intr-o moneda si incaseaza intr-o moneda diferita. De aceea ele au nevoie sa converteasca in moneda in care platesc marfurile respective o parte din banii pe care ii primesc. In mod similar, o companie care cumpara un activ intr-o alta tara trebuie sa plateasca pentru acesta in moneda locala, asa incat va trebui sa converteasca moneda sa nationala in moneda locala a respectivei tari. Speculatiilor

Cursul de schimb valutar (FX) dintre doua monede variaza in functie de cererea si oferta corespunzatoare pentru cele doua monede. Traderii pot obtine profituri prin cumpararea unei monede la un anumit curs si vanzarea acesteia la un curs mai favorabil. Speculatia constituie de departe cea mai mare parte a tranzactiilor de pe piata valutara. Hedging-ului (protectia contra fluctuatiilor)

Companiile care detin active, de exemplu fabrici, in alte tari sunt expuse riscului ca valoarea acestor active, exprimata in moneda nationala, sa varieze datorita fluctuatiilor inregistrate de cursul de schimb a doua monede semnificative. In timp ce activele straine pot pastra aceeasi valoare in moneda straine, ele produc fie profit, fie pierdere in moneda interna a companiei, in cazul in care cursul de schimb se modifica. Companiile pot elimina aceste potentiale profituri sau pierderi prin hedging. Acesta implica executarea unei tranzactii valutare ce va compensa cu exactitate profitul sau pierderea inregistrata pe seama activului strain din cauza modificarilor cursului de schimb valutar. 1.6. Unde se localizeaza pietele de schimburi valutare?

10

Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 39-41

Schimburile de valute sunt tranzactionate in intreaga lume, over-the-counter (OTC), operand 24 de ore pe zi. Anumite instrumente de schimb valutar, denumite produse derivate, sunt insa tranzactionate la burse. Londra este cel mai mare centru de tranzactii FX din lume, urmata de New York si, respective, Singapore. Tranzactionarea tinde sa apara intr-un anumit centru, in cursul orelor sale normale de functionare. Prin urmare, tranzactionarea incepe in Asia, apoi se muta la Londra, la sfarsitul zilei de lucru asiatice si continua la New York, la sfarsitul zilei de lucru la Londra.

Capitolul 2. Cursul valutar concept, tipologie, functii, formare


2.1. Definirea conceptelor de baza Schimburile economice internationale fiind exprimate in valuta, presupun cunoasterea cursului valutar si a factorilor ce exercita influenta asupra lui. Cursul valutar reprezinta raportul valoric dintre moneda unei tari si moneda altei tari sau pretul unei valute exprimat in alta valuta. Intr-o alta formulare, cursul valutei exprima pretul la care o moneda nationala se schimba cu alta valuta11. Raportul de schimb dintre valute are un caracter sintetic, deoarece permite compararea produsului intern brut, a preturilor, a salariilor si a productivitatii muncii12. Legat de cursul de schimb sunt cunoscute notiunile de paritate si cotatie. In ceea ce priveste paritatea monetara, aceasta exprima raportul dintre unitatea monetara a unei tari si unitatea monetara a unei alte tari in vederea preschimbarii. Nu trebuie confundata notiunea de curs valutar cu aceea de paritate, care se exprima prin acelasi raport. Diferenta este aceea ca paritatea este o notiune abstracta, teoretica si nu corespunde intotdeauna cu aceea de curs valutar13, care rezulta pe piata in urma unei conjuncturi economice,politice etc. Cotatia (cotarea) urmareste, de asemenea, stabilirea raportului (echivalentei) intre moneda nationala si valutele straine.

11 12

Krueger Anne O. - Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Timisoara, 1996, p. 22 Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, p. 31 13 Constantin Floricel - Relatii si tehnici financiar-monetare internationale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1 994

Frecvent este folosita cotatia directa14 prin care este exprimat pretul monedei straine in moneda nationala. Cotatia indirecta este intalnita in Marea Britanie, intrucat este exprimat pretul unei lire sterline in diferite unitati de moneda straina. Bancile americane folosesc cotatia indirecta atunci cand negociaza cu banci din Europa (cu exceptia Marii Britanii). Cotatia incrucisata (cross-rate) presupune interventia unei a treia monede in vederea echivalarii unei unitati de moneda straina in unitati de moneda nationala. Aceasta atreia moneda poate fi dolarul, DST etc.

2.2 Tipologia cursurilor de schimb Are la baza criterii care se refera la: 1. 2. 3. 4. 1. conditiile modificarii cursului de schimb; locul stabilirii cursului de schimb; termenul la care cursul este valabil; obiectivele de analiza. In ce priveste conditiile modificarii, deosebim:

a. cursul de schimb flotant (fluctuant) format pe piata valutara in raport cu cererea si oferta privind valuta respectiva, in conditii similare celor de pe piata marfurilor. Generalizarea acestui tip de curs s-a produs dupa 1973 si se mentine si in prezent in una dintre variantele: flotare administrata, controlata (managed floating, dirty floating) in sensul ca, insituatia unor evolutii perturbatoare, statul intervine prin intermediul bancii centrale care, intr-o forma declarata sau mascata, vinde sau cumpara valute, influentand astfel cursul de schimb in sensul stabilitatii acestuia; flotare pura, in care interventia statului pentru efectuarea de corectii nu este presupusa. b. Cursul de schimb fix (stabil), existent in multe tari inainte de 1973, presupune obligativitatea guvernelor (pentru statele membre in FMI) de a mentine variatia cursului de schimb aflat sub influenta factorilor pietei, intre limitele de 1% (ulterior s-a stabilit 2.25%) in jurul paritatii monetare oficiale. Mentinerea intre astfel de limite se realizeaza prin vanzari sau cumparari de valute de catre banca centrala.
14

cotarea directa considera valuta ca o marfa al carei pret este evaluat in unitati de moneda nationala. Nu exista o identitate de opinii, insensul ca unii autori considera ca lira sterlina se afla in regim de cotatie directa

De asemenea, sunt intalnite variantele: curs de schimb ancorat (pegged) de o valuta forte (in raport cu care este stabilita o zona monetara) sau de un cos valutar (DST) in raport cu care moneda fluctueaza; sistem de paritati glisante in sensul corelarii cursului de schimb cu evolutia unor indicatori economici importanti (PIB, IGP); acorduri de cooperare monetara, ce presupun o intelegere intre mai multe tari privind paritatea. 2. In raport cu locul stabilirii cursului unei monede putem deosebi: a. cursul de schimb oficial stabilit in modul unilateral de catre autoritatea monetara din tara respectiva. Legat de cursul de schimb oficial se intalnesc si termenii de curs de schimb nominal (prin care se specifica pretul unitatii monetare pentru principalele valute in raport cu moneda nationala), curs oficial conventional (stabilit unilateral de guvernele tarilor cu moneda neconvertibila) si fixing (curs de caracter oficial stabilit de un grup restrans de specialisti solicitati de banca centrala; are caracter de curs mediu in ziua t). b. cursul de schimb al pietei reprezinta cursul stabilit pe piata valutara in raport cu cererea si oferta. In acelasi sens este folosit termenul de curs de schimb bancar sau cotatie oficiala a pietei. Cursul de bursa reprezinta cursul stabilit in tarile in care preponderent in negocierea pretului monedelor este sistemul burselor. Cursul de casa (la ghiseu) reprezinta cursul publicat la care banca efectueaza preschimbarea in bani lichizi a diverselor valute. Daca se are in vedere in ce postura se situeaza casa de schimb sau banca in actiunea de vanzare-cumparare de moneda se utilizeaza termenul curs de cumparare (inscris in pozitia I si intotdeauna mai mic decat cursul de vanzare, reprezentand pretul in moneda naqtionala la care se cumpara o unitate valutara straina), respectiv curs de vanzare (inscris in pozitia II, superior celui de cumparare, exprimand pretul la care este vanduta de catre banca sau casa de schimb valuta straina). Diferenta dintre aceste doua cursuri reprezinta ecartul, marja (spread). Cursul de schimb tolerat (cursul negru sau gri) se stabileste la asa-numita bursa neagra in situatii in care s4e impun restrictii privind operatiunile institutiilor legale de schimb sau in cazul unor monede neconvertibile, care nu sunt cotate la banci sau burse. 3. In raport cu termenul (momentul) la care cursul este acceptat, deosebim:

10

- cursul de schimb la vedere (spot) se refera la cursul stabilit in ziua respectiva si care este afisat; - cursul de schimb la termen (forward) reprezinta cursul care va fi luat in calcul la virarea banilor in conturi, actiune care se considera ca se va desfasura dupa trecerea unui interval mai mare de 48 ore; - cursul de deschidere reprezinta cursul la care au fost operate tranzactiile la inceputul zilei respective si care, de regula, nu difera prea mult de cursul de inchidere al zilei precedente; - cursul de inchidere aplicat in cazul ultimelor operatiuni din ziua la care un astfel de curs se refera. Deseori, acest gen de curs serveste drept element de referinta in contracte, precum si la stabilirea valorii DST publicata in ziua urmatoare; - cursul la sfarsitul perioadei, ca si cursul mediu, se poate referi la nivelul cursului din ultima zi a saptamanii, lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o perioada (zi, saptamana etc) si prezinta interes indeosebi in descrieri si analize statistice. Referitor la cursul de schimb si timpul la care se refera, intalnim, in limbajul dealerilor, expresii precum: - over night cursul de schimb de astazi pentru maine (la deschidere); - tom next cursul la vedere pentru ziua urmatoare (maine) si ziua viitoare (poimaine); - spot next cursul la vedere pentru ziua urmatoare. Publicarea cursurilor de schimb se realizeaza sub forma listelor de cursuri. Acestea sunt redate sub forma de afisaje electronice (pentru populatie) sau comunicari interbancare internationale realizate de institutii specializate (Reuters, Tele Rate etc), dar si in ziare, reviste de specialitate, pliante ale bancilor. 4. In raport cu obiectivele de analiza economica deosebim: - cursul de schimb efectiv se determina ca o medie aritmetica ponderata (folosindu-se ponderi justificate economic) a modificarilor valutei respective in raport cu celelalte valute importante; - cursul de schimb real pentru moneda R (exprimat in unitati de moneda R ce revine pe o unitate de valuta K) se determina inmultind cursul de schimb nominal cu raportul dintre indicele de preturi inregistrat in tara R si indicele de preturi inregistrat in aceeasi perioada in tara K. De mentionat ca indicele de preturi se poate referi fie la varianta care include preturile

11

la consumatori (PPC), fie la preturile produselor industriale (PPI) sau la pretul unitatii de munca; - cursul de schimb de echilibru implica neinterventia guvernului pe piata valutara (flotare pura) si este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant in sistemul cursurilor bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care a contribuit semnificativ la echilibrul balantei de plati externe pentru o perioada suficient de indelungata (2-3 ani)15. In vederea asigurarii unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe pietele valutare16. Prin interventia pe piata valutara se intelege activitatea bancii centrale de a cumpara sau vinde unele valute in scopul ridicarii, respectiv scaderii cursului acestor valute in raport cu moneda nationala, prin influentarea cererii si ofertei. Rolul autoritaii monetare consta in a interveni prin vanzarea sau cumpararea pe piata valutei celei mai solicitate, n vederea readucerii cursului la nivelul anterior. Statul intervine indirect, folosind taxa scontului. Astfel, daca intentioneaza sa majoreze oferta de valuta pentru a face presiuni asupra cursului, statul creste taxa scontului, ceea ce determina cresterea nivelului general al dobanzilor pe piata respectiva , atragand n felul acesta capitalul strain. Prin aceasta interventie, este facilitata patrunderea valutei straine in tara . Acest proces se poate aplica si invers. O alta posibilitate este aceea de interventie directa piata, autoritatea monetara completand oferta de valuta in cazul n care aceasta este insuficienta sau completand, n caz contrar, cererea de valuta. Interventia pe piata poate fi: discretionara, atunci cnd statul are intentia sa intervina oricnd si la orice curs sau limitat la o anumit perioada si la un anumit nivel al cursului. Devalorizarea reprezinta micsorarea oficiala a valorii unei monede. Aceasta are drept consecinta micsorarea puterii de cumparare a monedei si modificarea raportului de preschimbare fata de alte monede. Deprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda, pe un interval dat, isi diminueaza puterea de cumparare in raport cu alte monezi. In relatiile de comert exterior, devalorizarea si deprecierea favorizeaza exportul si actioneaza ca o frana la import. Revalorizarea reprezinta majorarea oficiala, prin lege, a valorii unei monede si are drept consecinta directa cresterea puterii de cumparare a monedei revalorizate si modificarea
15

Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 110114 16 Kiritescu Costin - Relatiile valutar-financiare internationale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 88-89

12

raportului de preschimbare fata de alte valute. Ca si devalorizarea, revalorizarea este tot mai rar utilizata. Reprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda , pe un interval de timp dat, isi mareste puterea de cumparare. In relatiile de comert exterior, atat revalorizarea ct si reprecierea actioneaza ca o frana la export si incurajeaza impoturile. 2.3. Functiile cursului de schimb Cursul de schimb al valutei isi exprima menirea prin urmatoarele functii17: functia de instrument de evaluare a bunurilor si serviciilor din functia de instrument de conversie si comparare a puterii de functia de mecanism de influenta in relatiile economice relatiile economice internationale; cumparare a monedelor din diferite tari; internationale prin care pot fi stimulate exporturile, restranse importurile si modificat echilibrul valutar. 2.4. Formarea cursului valutar Cursul de schimb al valutei se formeaza in mod diferit: in conditiile in care valorile paritare ale monedelor se exprimau in aur,
Pm * A Pm * B

cursul valutei se calcula in functie de cantitatile de aur reflectate de monede: Cv = -

cursul valutar poate fi stabilit in mod conventional de autoritatea cursul valutar se poate forma prin confruntarea cererii si a ofertei de cursul valutar se calculeaza in functie de raporturile a doua monede fata cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumparare a

monetara a unei tari; valuta pe piata valutara; de o alta moneda; unei monede (Pc1) care se raporteaza la puterea de cumparare a altei monede (Pc2).

17

Daianu Daniel - Functionarea economiei si echilibrul extern, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992, pag.77

13

Din acest raport rezulta numarul unitatilor monetare nationale (n Mn) pentru o unitate monetara straina: Cv =
x * Mn Pc1 ; Cv = y * Ms Pc 2

Puterea de cumparare a unei monede depinde de bunurile si serviciile oferite si de nivelul preturilor. Paritatea puterii de cumparare reflecta bunurile si serviciile ce se pot achizitiona cu unitatile monetare din doua tari18. 2.5. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb - situatia balantei de plati daca o tara inregistreaza deficit al balantei de plati externe, economia natioanla nu poate sa asigure produsele corespunzatoare sumelor in moneda nationala existente in strainatate. Detinatorii de moneda vand sumele pe piata valutara, oferta de valuta depaseste cererea si moneda se depreciaza. Daca tara prezinta excedent al balantei de plati, sumele in valuta se pot utiliza pentru cumpararea marfurilor si a serviciilor din strainatate, cererea de valuta este mai mare decat oferta si moneda se apreciaza; - raportul dintre cererea si oferta de valuta cererea de valuta depinde de valoarea importurilor, de serviciile internationale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de nivelul dobanzilor si de iesirile de capitaluri. Oferta de valuta este determinata de exportul de marfuri, de incasarile din servicii internationale, de incasarile din rambursari de credite si dobanzi si de intrarile de capital; - cresterea masei monetare in circulatie contribuie la deprecierea valutei; masurile de reducere a masei monetare determina aprecierea monedei; - extinderea sau reducerea creditului influenteaza economia nationala si implicit cursul de schimb; - dobanda ridicata descurajeaza solicitarea de credit, diminueaza masa monetara in circulatie si genereaza efecte pozitive asupra cursului de schimb; - raportul dintre preturile de export si preturile bunurilor importate; - cresterea inflatiei interne determina deprecierea valutei; scaderea indicelui inflatiei se reflecta pozitiv asupra cursului valutei; - deficitele si excedentele bugetare; - politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare stimuleaza sau restrang productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb;
18

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, pag. 63-64

14

- masurile de politica economicaI favorizeaza sau ingradesc schimburile economice internationale si implicit exercita influente asupra cursului de schimb; - cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci; - productivitatea ridicata- se reflecta in competitivitate, in cresterea exporturilor si in asigurarea echilibrului extern, influentand, implicit, cursul de schimb; - investitiile dirijate spre ramurile cu productivitate si eficienta ridicata; - aprecierile favorabile sau neincrederea; - gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor19.

Capitolul 3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb


3.1. Determinarea cursului de schimb la vedere Cursul de schimb afisat pe panourile electronice ale bancilor, in ziare, pe ecranele televizoarelor, in vitrinele caselor de schimb etc. se fundamenteaza pe informatii, calcule, intuitii, conjuncturi de interese, reprezentand, asadar, ce se vede dintr-un ansamblu, deseori cu o baza destul de larga, de informatii si decizii. Indeosebi cursul de schimb la vedere stabilit de cele mai importante banci reprezinhta indicatorul principal in raport cu care se formeaza sau se stabilesc prin calcule celelalte tipuri de cursuri. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la vedere se bazeaza pe: - teoria paritatii puterii de cumparare; - teoria paritatii ratei dobanzii; - considerente legate de echilibrul balantei de plati. O unitate monetara (R) exprimata in valuta altei tari (K) presupune stabilirea unui astfel de curs de schimb incat puterea de cumparare exprimata in unitati monetare (R), ca si a celei exprimate in valuta (K) sa fie aceeasi. Teoria paritatii puterii de cumparare sta la baza stabilirii cursului de schimb indeosebi pe termen lung si mediu. Pe termen scurt, cursul de schimb este influentat indeosebi de directia fluxurilor de capital care, la randul ei, depinde de nivelul ratei dobanzii. Astfel, o
19

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, pag. 68-70

15

crestere semnificativa a ratei dobanzii in cazul unei valute convertibile poate atrage fluxurile de capital daca respectiva valuta este suficient de puternica pe piata si, intr-o conjunctura data, prezinta o deosebita incredere. Intr-un astfel de caz, oarecum de exceptie, pretul acelei valute va creste (se va aprecia), ea fiind tentanta prin dobanda ce o aduce. Corespunzator, celelalte valute vor fi cotate (in unitati de moneda cu dobanda marita) la preturi mai mici (se vor deprecia). Mai frecventa este situatia in care o crestere a dobanzii pentru o valuta (nu dintre cele mai puternice) este urmarea unui proces inflationist, ceea ce sperie capitalurile si, ca urmare, acea valuta va fi oferita spre vanzare in mod mai intens, ceea ce va avea drept urmare ieftinirea ei (deprecierea) in raport cu celelalte valute la care rata dobanzii nu s-a modificat. Privit prin prisma echilibrului balantei de plati, cursul de schimb se modifica in cazurile in care apar dezechilibre ale balantei. Astfel, o balanta pasiva la contul curent presupune, cel putin din punct de vedere teoretic, un deficit de valuta si un exces de moneda nationala. Ca urmare, valuta fiind deficitara in tara respectiva, este normal sa fie solicitata mai intens pentru a acoperi gaurile devenind mai scumpa (valuta se va aprecia) in aceeasi masura in care moneda nationala, exprimata in respectiva valuta, va deveni mai ieftina (se va deprecia). Elementele teoretice isi gasesc un corolar in reprezentarile formale. Astfel, din egalitatea presupusa de teoria paritatii puterii de cumparare:
I (P CS t +1 t +1) / t (int ern) = P CS t I ( t +1) / t (extern)

se ajunge la relatii care permit stabilirea cursului de schimb in perioada imediat urmatoare (t+1).
CS t +1 = CS t * I P (int ern) I P (extern)

In ce priveste fluctuatia cursului de schimb, aceasta este fundamentata teoretic de diferentele dintre tari privind evolutia inflatiei, rata dobanzii, anticiparile agentilor economici privind evolutia in viitor a cursurilor20.
20

in legatura cu fluctuatia cursului si valorile anticipate, deseori rezultatele unor prognoze, informatii adevarate sau false, temeri bazate pe experiente similare din trecut, este ilustrativ urmatorul caz: in timpul conflictului armat dintre Anglia si Argentina privind insulele Falkland tranzactiile de lire sterline erau tensionate intrucat nu se stia cum vor evolua lucrurile. In momentul in care in sala de arbitraj a unei banci din New York un oficial (cheafdealer) a anuntat ca nava amiral britanica (nava carrier Hermes) a fost scufundata, s-a declansat o vanzare intensa de lire si, corespunzator, o ieftinire (depreciere) rapida a acestei valute. Ulterior s-a constat ca mesajul aparut pe ecrane se referea la pierderea liniei de cotatii Telerate (masaj redat concis prin carrier lost). Era deci un mesaj interpretat gresit, ceea ce a avut ca urmare pierderi insemnate suferite de banca. Sursa: Walmsley T. The foreign exchange and money markets guide , Editura Wiley Fin., 1995

16

Din punct de vedere practic, stabilirea cursului de schimb presupune luarea in considerare a elementelor de teorie mentionate, fie sub forma manifestarii lor directe (ca o reactie imediata la scumpirea unor produse de baza, ridicarea semnificativa a ratei dobanzii intr-o tara), fie indirecte (luand in calcul atitudinea clientilor, mersul pietei vizavi de moneda unei tari). De asemenea, adevarat este faptul ca si alte informatii importante sunt avute in vedere, precum: necesarul sau excedentul de valuta al bancii, rezultatele prognozelor, relatiile dintre banci, relatiile interumane (intre angajatii diferitelor banci care realizeaza tranzactii monetare)21. Astfel, avand in vedere cazul unei banci de o anumita anvergura pe piata valutara, stabilirea cursului de schimb se realizeaza, in varianta initiala, in ziua t (curs de deschidere) inca inainte de ora 8, cand incep tranzactiile, tinandu-se seama de urmatoarele surse de informare: - cursurile de schimb la inchidere la bancile din New York (dar si din alte centre de pe coasta de est a SUA) si functiile privind piata valutara asiatica, care sunt piata care precede in timp deschiderea pietei europene, asa cum apare pe ecranele calculatoarelor conectate la agentiile Reuters, Telerate etc. Intereseaza cotatiile din New York stabilite la sfarsitul zilei precedente intrucat ele au fost realizate in tara care da tonul pe piata valutara internationala, iar pe de alta parte, diferenta de fus orar face ca bancile din SUA sa functioneze suficient de multe ore dupa ce bancile europene au inchis pentru a putea oferi informatii proaspete privind mersul pietei. - stirile comunicate de principalele agentii de presa privind evenimentele petrecute peste noapte (mai precis anterioarele 14-15 ore care au trecut de la inchiderea activitatii zilei precedente). Astfel de stiri, precum: calmitati naturale sau calamitati naturale, compromiterea exporturilor unei tari, schimbari privind politica economica, guvernul, majoritatea parlamentara intr-o directie care trezeste neincredere, cresterea preturilor la produsele de baza sau a ratei dobanzii etc. privind tara K fac ca increderea in puterea de cumparare a minedei K sa scada (uneori vertiginos) si ca urmare este oferita intens spre vanzare, desi solicitarile scad, ceea ce o va face mai ieftina in raport cu alte valute (are loc o depreciere vizibila a monedei tarii in care evenimente de genul celor enumerate au avut loc); invers, daca in tara Z se anunta schimbari in bine (stabilitate sau expansiune pe plan economic, recolte bune, rata scazuta a inflatiei, excedent al balantei comerciale etc.) ele au ca

21

Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 114126

17

urmare mentinerea pretului monedei Z sau chiar scumpirea unei astfel de monede in raport cu alte valute (apreciere); - rezultatele analizei si prognozei evolutiei cursului de schimb pentru valutele importante asa cum rezulta din citirea diagramelor speciale (chart systems). Astfel de analize sunt realizate de catre specialistii din domeniul cunoscut sub denumirea de analiza tehnica (technical analysis). Evident, evolutia cursurilor de schimb la banca respectiva (la care urmeaza a se stabili cursul initial) va fi, de asemenea, obiect de analiza si prognoza pentru specialistii respectivi; - pozitia bancii in postura careia ne situam, in sensul luarii in calcul a cursului la inchidere in ziua precedenta, a rezervelor de valuta, a obligatiilor fata de clienti, intentiilor din ziua respectiva. Toate informatiile din sursele mentionate sunt comentate in cadrul echipei (serviciului) care stabileste cursul la deschidere si se ajunge la o cotatie initiala a dolarului SUA. Pe baza cotatiilor stabilite similar privind fiecare valuta in raport cu dolarul SUA se procedeaza la stabilirea cursurilor de schimb incrucisate. In tranzactii care presupun astfel de incrucisari de cursuri se mai poate adauga cursului astfel stabilit o mica valoare reprezentand plata efortului transferului. Rezultatele privind cursurile la care s-a ajuns trebuie finalizate asa incat, la ora de deschidere a activitatii bancii, acestea sa fie afisate. Din momentul deschiderii, cursul de schimb va fi stabilit pe piata. De exemplu, primul apel telefonic este primit de la banca A din Marea Britanie, care solicita acceptarea unui schimb valutar, dolari contra euro. Luand cunostinta de cursul bancii franceze presupunem ca nu accepta tranzactia, ceea ce confirma bancii franceze faptul ca a stabilit un curs corect (in limbajul dealerilor un astfel de curs este etichetat prity sau au pair). Daca un alt apel telefonic, de aceasta data al bancii B din Germania, accepta cursul bancii franceze, aceasta acceptare poate reprezenta un semnal ca este cazul sa fie scumpit dolarul intrucat este posibil sa para si alte cereri masive de dolari. Semnalul fiind receptat, se modifica cursul de schimb. Retelele de comunicatii rapide (Reuters, Swift, Telerate etc.) preiau informatia, ca si alte informatii de acest fel, si le comunica bancilor interesate. Apelurile telefonice se succed, banca franceza poate deveni si ea interesata sa solicite altor banci diverse valute la schimb. Ca urmare, cursurile de schimb se pot modifica frecvent si aceasta pana la ora de inchidere a activitatii bancii, cand se trage linia si se stabileste profitul sau pierderea, precum si cursul la inchidere. 18

3.2. Stabilirea nivelul cursului de schimb la termen (forward) Schimburile pe plan extern permit plata sau incasarea fie imediat, la vedere sau cash, fie la un termen viitor (mai tarziu de 48 de ore) stabilit prin contract. Motivul pentru care plata/incasarea sumei, exprimata in valuta specificata in contract, are loc la un termen viitor cansta fie in protejarea contra riscului de a pierde datorita modificarii, in timp, a cursului de schimb, fie din ratiuni financiare. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la termen se bazeaza pe corespondenta dintre raportul ratelor dobanzii celor doua valute la care se refera cursul si raportul dintre cursul la termen si cel la vedere.
CS termen 1 + rata.dob.( R ) = , (K ) CS vedere 1 + rata.dob.

unde R reprezinta moneda interna in care este evaluata unitatea de valuta K (1 K = n unitati monetare R). Din egalitatea de mai sus rezulta:

CS termen = CS vedere *

1 + rata.dob.( R ) 1 + rata.dob.( K )

Corespunzator teoriei paritatii ratei dobanzii, cursul la termen este aproximativ la paritate cu rata dobanzii (proportia in care difera rata dobanzii monedei R de alte valute este aproximativ proportionala (direct) cu diferenta dintre cursul la termen si cel la vedere). Intre cursul de schimb la termen si cel la vedere poate exista egalitate sau, dimpotriva, inegalitate, in sensul ca una dintre monede (de exemplu K) poate deveni, la un termen viitor, mai scumpa in raport cu cealalta moneda (R). In acest caz, se afirma ca moneda K este platita cu prima (forward premium); invers, daca moneda K devine mai ieftina (exprimata in unitati monetare R) la un termen viitor, se afirma ca ea este platita in pierdere (forward discount). Ratiunea pentru care cursul la termen poate sa difere de cursul la vedere are drept punct de plecare deosebirile la rata dobanzii. Se cosidera ca aparitia de deosebiri semnificative in ceea ce priveste rata dobanzii afisata la o valuta, comparativ cu altele, reprezinta un semnal edificator cu privire la puterea de cumparare prezente, dar si viitoare a valutei respective. Mai concret, daca valuta K se deosebeste de moneda R printr-o rata a dobanzii mai mare, se considera ca exista in spatele monedei K un proces inflationist care genereaza rate mai mari ale dobanzii si, ca urmare, o astfel de valuta este normal sa fie mai slab cotata in raport cu alta valuta. Aceasta, cu atat mai mult cu cat cresterea dobanzilor 19

insoteste, de regula, un proces de depreciere care va continua in decursul timpulului. Pe de alta parte, avantajul dobanzii sporite obtinute de detinatorul de valuta K pana la termenul realizarii schimbului valutar (corespunzator contractului) justifica un cost pe care acest detinator il va suporta prin acceptarea pretului mai mic (discount) al valutei K in moneda R la termenul platii. Din punct de vedere practic, la stabilirea cursului de schimb la termen se tine seama de mai multe aspecte, si in primul rand de diferenta dintre ratele dobanzilor, dar si de marimea intervalului pana la termenul contractual de efectuare a platii/incasarii, ca si de previziunile privind evolutia cursului la vedere. In acest sens, cursul la termen poate fi privit ca o prognoza (dintre cele mai precise) de a carei exactitate depind castigul sau pierderea de pe urma schimbarilor de curs intervenite pana la termenul stabilit. Termenul la care se va plati/incasa poate fi stabilit la cateva zile de la data incheierii contractului (3-7 zile), dar si peste 9 sau 43 de zile (broken dates), insa mai frecvente sunt termenele de 1,3 sau 6 luni. In putine cazuri si numai pentru valute deplin convertibile, de incredere, termenul este mai mare, ajungand si pana la 3-5 ani. Tranzactia la termen se poate realiza la telefon urmand ca actele sa se incheie ulterior, insa o data perfectata ea nu mai poate fi anulata. Se poate iesi din afacere prin revanzare, respectiv rascumparare a sumei, corespunzator contractului. In ceea ce priveste stabilirea cursului la termen, si implicit a primei sau pierderii, se poate accepta, in anumite cazuri de evidenta normalitate pe piata valutara, egalitatea CSvedere = CStermen. Situatia nefiind frecventa in intervale de timp mai mici sau mai mari, mai des intalnita este situatia in care cursul la termen difera de cel la vedere. Pentru a stabili, in astfel de cazuri, nivelul cursului la termen se au in vedere urmatoarele: pentru cursul de schimb al valutei K, exprimata in unitati monetare R, se considera ca in cazul in care rata dobanzii pentru valuta K este superioara ratei dobanzii pentru moneda R se procedeaza la stabilirea unui curs la termen mai mic decat cursul la vedere (discount pentru K, premium pentru R). d=

se stabileste marimea primei/pierderii (d) pe baza relatiei:


CS vedere * [rata.dob.( R ) rata.dob.( K )] * termen.in.zile , 360 * 100

unde: R moneda interna; K moneda externa. se determina cursul de schimb la termen insumand algebric diferenta
CS termen = CS vedere + d

obtinuta anterior (d) la cursul la vedere (la cumparare):

20

O varianta de calcul a cursului la termen include atat acoperirea riscului de valuta (urmare a deprecierii valutei pentru care vom obtine echivalentul in moneda interna la termen), cat si avantajul dobanzii superioare a valutei. Relatia de calcul devine:
d = CS vedere = [rata.dob.( R ) rata.dob( K )] * termen.in.zile 360 * 100 + [ rata.dob( K ) * termen.in.zile]

finalizarea tranzactiei la termenul stabilit.

In limbajul operatorilor de curs de schimb (dealeri) se specifica mai degraba diferenta dintre cursul la vedere si cursul la termen (forwrd outright rate) prin cifre care indica asa-numitele puncte (points, pips) reprezentand zecimalele diferentei mentionate. Aceasta si pentru a nu fi confundata informatia numerica cu cea care se refera la operatiuni duble (swap) de valute, ce presupun o vanzare de valute la un curs la vedere si o operatiune de cumparare a aceleiasi valute la termen (peste un numar de zilesau de luni) la un curs diferit; diferenta de curs va trebui sa aduca initiatorului un castig cel putin la fel de mare cu dobanda pe care ar fi obtinut-o daca ar fi deschis un depozit la termen pentru suma in valuta comercializata. 3.3. Modalitati de determinare a altor tipuri de cursuri de schimb Cursul de schimb de echilibru reprezinta acel nivel pe o piata libera (pe care nu se face simtita interventia guvernului) in conditii de stabilitate. Conditia de stabilitate presupune atat oscilatii mici ale cursului in jurul unui anumit nivel, cat si o inflatie scazuta, de nivel apropiat in tarile cu valute importante, precum si o balanta echilibrata de plati. Nivelul de echilibru se poate modifica in raport cu oferta si cererea de moneda, iar acestea, la randul lor, depind de modificari in ce priveste inflatia, rata dobanzii, nivelul rezervelor valutere, soldul balantei comerciale, directia investitiilor etc. Interventia bancii centrale pe piata valutara poate conduce la un curs de schimb supraevaluat daca inflatia interna R este mai mare decat cea din tara a carei valuta o evaluam K, respectiv cursul este subevaluat daca, dimpotriva, inflatia are o rata interna R mai mica in conditiile in care cursul este mentinut la acelasi nivel in pofida evolutiei ratei inflatiei. Altfel spus, desi puterea de cumparare a monedei se modifica, pretul ei exprimat intr-o alta valuta ramane neschimbat. Evident, daca puterea de cumparare scade in tara R comparativ cu K, dar cursul ramane nemodificat, moneda R este supraevaluata in raport cu moneda K. Interventia guvernului si a bancii centrale poat6e fi dirijata in directia realizarii echilibrului de curs de schimb prin introducerea taxei de egalizare a dobanzilor reale, controlului salariilor, impozitelor pentru credite destinate investitiilor. 21

Intr-o abordare mai practica, se considera ca cursul de schimb de echilibru pe termen scurt este acel curs care este dominant intr-un sistem fluctuant dee evolutie; pe termen lung este considerat de echilibru acel curs pentru care s-a inregistrat un echilibru al balantei de plati pe o perioada suficient de lunga. Ambele situatii exclud interventia bancii centrale pe piata valutara. In ceea ce priveste cursul de schimb efectiv sau mai bine zis indicele cursului efectiv de schimb, acesta reprezinta un indicator de analiza. Prin obtinerea lui se urmareste depasirea starii de raport bilateral intre doua valute si obtinerea unui indicator care sa exprime evolutia raportului in care se afla o valuta in raport cu mai multe valute. Indicatorul reprezinta o medie ponderata a cursurilor de mschimb pe care se inregistreaza moneda K in raport cu alte valute intr-un moment t+i fata de un moment de referinta din trecut t. Ponderea cu care intra in calcul fiecare curs de schimb este data de volumul comertului exterior sau alt criteriu economic al tarilor ale caror valute intra in calcul. Astfe de calcule privinfd evolutia in medie a evaluarii unei valute in raport cu celelalte valute importante sunt realizate de FMI, Reuters, Deutsche Bundesbank si alte cateva institutii monetare internationale. Cursul de schimb real sau cursul de schimb nominal (efectiv) real este de asemenea calculat in scopuri legate de analiza competitivitatii economice, precum si in comparatii internationale. Modul de calcul al cursului real presupune inmultirea cursului de schimb bilateral (cel care este comunicat in mod curent) cu raportul dintre preturile inregistrate in cele doua tari. In mod practic, intrucat exista atatea preturi cate produse sunt, chiar daca ne limitam la cele care fac obiectul importului si exportului, ne vor interesa indicatorii sintetici ai preturilor si anume: indicele general al preturilor din fiecare din cele doua tari.
CS real = CS I (P R) I (P K)

unitati de moneda R pe 1K.

Indicatorul asfel obtinut impilica o comparatie cu un nivel (si o perioada) de referinta corespunzator teoriei paritatii puterii de cumparare; o crestere mai intensa a inflatiei in tara R comparativ cu tara K va face ca valoarea reala sa fie superioara celei nominale, adica va pune in lumina deprecierea monedei R comparativ cu K; invers, daca inflatia in tara K este superioara celei din R, atunci moneda R va aparea intarita (apreciata) in exprimarea reala.

22

Capitolul 4. Evolutia cursului valutar


4.1. Evolutia istorica a cursului valutar Intre 1880 si inceputul Primului Razboi Mondial si, pentru scurt timp, in perioada interbelica, pentru schimburile valutare se utiliza ca baza etalonul international aur. Acesta presupunea ca fiecare tara isi definea unitatea monetara in termenii unei anumite cantitati de aur. Rezultatul acestei situatii era ca aurul trebuia sa fie exportat si importat pe baze nerestrictive, astfel incat guvernele sa poata schimba aur pe bancnote si invers. Perioada anilor 1920 si 1930 s-a caracterizat atat printr-un haos monetar extins in intreaga lume, cat si printr-o mare recesiune economica. In scopul evitarii oricarei repetari a conditiilor economice din perioada antebelica, spre sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial guvernele aliate s-au intalnit in cadrul Conferintei ONU pe probleme monetare si financiare. Aceasta conferinta a avut loc la Bretton Woods, New Hempshire, SUA, in iulie 1944. In cadrul conferintei au fost infiintate doua organisme: Fondul monetar international (International Monetary Fund IMF); Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare Banca

Mondiala. Obiectivele F.M.I. erau acelea de a crea stabilitate monetara si de a indeparta restrictiile din cadrul schimburilor, de natura de a afecta comertul international. Valoarea fiecarei monede a fost exprimata in cantitati fixe de aur, dar convertibilitatea dolarului American, fixate la 35$ pe uncia de aur, este aceea care a constituit substratul sistemului. De fapt Acordul de la Bretton Woods a facut din dolarul SUA moneda-etalon la nivel international, care, la randul sau, era convertibil sau rambursabil in aur. 23

Sistemul valutar de la Bretton Woods (SUA) din anul 1944 a functionat pe baza mecanismului cursurilor fixe. Cursurile de schimb ale monedelor tarilor membre ale FMI oscilau in jurul paritatii in limita de 1% . Tarile membre FMI se angajau sa mentina cursurile monedelor in limitele marjelor de fluctuatie prin interventii pe pietele valutare. Mecanismul cursurilor de schimb fixe aplicat de tarile membre ale FMI in relatiile economice internationale a fost justificat de urmatoarele argumente22: mecanismul cursurilor de schimb fixe urmarea sa formeze si sa mentina stabilitatea in schimburile economice internationale; operatorii care se angajau in contractele comerciale internationale erau supusi unor riscuri reduse; mecanismul cursurilor fixe era menit sa asigure o administrare eficienta si echitabila a resurselor valutare. In perioada aplicarii cursurilor fixe s-au manifestat unele efecte negative: in masura in care se modifica cursul de schimb peste limitele stabilite se manifesta incertitudine in derularea tranzactiilor comerciale internationale; banca centrala isi dirija rezervele valutare spre sustinerea cursului de schimb si se diminua influenta lor in stabilirea echilibrului valutar; Uneori, politicile economice ale tarilor erau orientate spre sustinerea cursului de schimb si nu spre stimularea schimburilor economice internationale. Pe la mijlocul anilor 1960, Germania de Vest si Japonia au devenit concurenti ai SUA la titlul de cea mai dezvoltata natiune industrializata. In 1971, sub presiunea fluxurilor masive de capitaluri si a deficitelor comerciale tot mai accentuate, SUA si-au suspendat politica de convertire a dolarului in aur. Evolutia economica a statelor capitaliste in anii 1950-1970, presiunile de pe piata aurului si alti factori economici si monetari au exercitat influente asupra relatiilor economice internationale si au determinat renuntarea la mecanismul cursurilor de schimb fixe in anul 1971. Acordul Smithsonian din decembrie 1971 a prevazut un sistem de cursuri raportate la dolarul SUA cu marje mai mari de fluctuare de pana la 2,25% denumit sistemul cursurilor centrale ce s-a aplicat pana in martie 1973, dupa care tarile dezvoltate au trecut la flotarea cursurilor valutare.

22

Philippe dArvisent, Thiery Schowb Finances Internationale, Editura Hachette Superieure, Paris, 1995, pag. 24-25

24

In acest context, cea de-a doua modificare a statutului FMI din anul 1978 a prevazut principiul potrivit caruia tarile membre se bucura de libertate in alegerea politicii de curs. In conformitate cu prevederile art.IV din statutul FMI, tarile membre sunt invitate sa colaboreze cu Fondul si cu celelalte tari membre in aplicarea flotarii cursurilor valutare 23. Tarile membre se mai angajeaza sa nu manevreze cursul de schimb pentru a obtine avantaje unilaterale si sa nu aplice masuri care sa imoiedice ajustarea balantei de plati. Flotarea cursurilor valutare (determinarea cursului pe piata valutara) genereaza unele efecte pozitive in relatiile economice internationale: favorizeaza echilibrarea spontana a balantei de plati, daca raportul de schimb al valutei se situeaza la nivelul de echilibru al cererii si ofertei de pe piata valutara; poate sa determine reducerea necesarului de rezerve valutare in cazul in care banca centrala nu se mai angajeaza sa intervina pe piata valutara pentru sustinerea cursului de schimb; asigura ajustarea economiei nationale in functie de influentele factorilor economici monetari si financiari; descurajeaza interventiile speculative deoarece variatiile de cursuri sunt mai greu de anticipat; contribuie la formarea unui nivel fundamental al cursului de schimb daca nu se aplica anumite masuri pentru echilibrarea balantei de plati. In perioada de aplicare a cursurilor flotante, interventiile pe pietele valutare au fost insemnate si frecvente, s-a impus coordonarea politicilor valutare si s-a manifestat instabilitate pe pietele valutare. Cursurile flotante produc si unele efecte negative in relatiile economice internationale: amplifica riscurile comertului international; presupun imobilizarea unor sume pentru acoperirea pierderilor din producerea riscului valutar; propaga inflatia ca urmare a tendintei participantilor la schimburile internationale de a majora preturile in vederea acoperirii pierderilor din modificarea cursului de schimb; influenteaza raportul dintre export, import si productia interna; pot determina aplicarea unor masuri protectiniste. La 22 septembrie 1985, ministrii de finante si guvernatorii bancilor centrale din SUA, Japonia, Germania, Franta si Regatul Unit s-au reunit la hotelul Plaza din New York.
23

Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985, pag.6

25

Acordul de la Plaza a recomandat politica de interventie concertata a bancilor centrale pe pietele de schimb. Acordul de la Louvru din 21-22 februarie 1987 incheiat de tarile mai sus enumerate, la care s-au adaugat Canada si Italia, a recomandat masuri pentru stabilizarea dolarului SUA (fixarea unor zone mai largi de variatie, ajustarea cursurilor in cazul unor disparitati, interventia concertata in cazul fluctuatiei cursului de schimb. Reuniunea grupului celor 7 tari industriale de la Toronto din iunie 1988 a sustinut intarirea cooperarii internationale prin interventia bancii centrale in limitarea variatiei cursului de schimb. La 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a implementat Uniunea Monetara Europeana (European Monetary Union EMU), care presupune ca ratele de schimb dintre monedele europene sa fie fixate una fata de alta. Monedele europene au fost eliminate de la 1 ianuarie 2002 in favoarea noii monede unice, Euro, care a devenit moneda nationala pentru toate tarile participante la EMU. Totusi euro floteaza in continuare liber fata de celelalte monede neeuropene. 4.2. Anticiparea evolutiei in timp a cursului de schimb Technical Analysis Evolutia in viitor a proceselor economice reprezinta un obiectiv important in cercetarea economica. In ceea ce priveste studiul anticipativ al evolutiei preturilor hartiilor de valoare, inclusiv al valutelor tranzactionate pe piata internationala, acesta castiga in interes fiind legat direct de posibilitatea obtinerii de profituri semnificative sau de evitarea unor pierderi greu de recuperat. Prognoza cursului de schimb se bazeaza atat pe elemente de teorie economica privind paritatea puterii de cumparare si, in consecinta, pe evolutia unor indicatori fundamentali pentru economie (inflatie, rata dobanzii, deficitul balantei de plati), cat si pe studierea evolutiilor unor variabile-semnal care preced, ca succesiune in timp, modificarii cursului de schimb. Pretul unei hartii de valoare si, mai ales, cursul de schimb fiind indicatori sintetici care agrega actiunea unui numar relativ mare de factori, se poate accepta ideea folosirii modelelor econometrice. In astfel de modele, cursul de schimb apare in postura de efect, iar factorii determinanti sunt cei recomandati de teoria economica. Unele necunoscute cu privire la: acuratetea datelor statistice, confirmarea ipotezelor metodelor de estimare, factorii episodici sau greu de cuantificat, generati deseori de comportamentul uman etc., fac ca prognozele sa nu fie intotdeauna pe masura asteptarilor in pofida fundamentarii matematice relativ riguroase. 26

In ceea ce priveste determinarea prin calcule a viitoarei evolutii exista o clasa de metode care se dispenseaza de factori, considerand ca seria cronologica cu un numar suficient de mare de termeni este suficient de elocventa si deci a lasa datele sa vorbeasca despre ele insele ar fi o cale indicata pentru obtinerea de prognoze (indeosebi pe termen scurt). Expertii din domeniul analizei seriilor cronologice (technical analysis) au dezvoltat o serie de procedee, indicatori si reguli nu intotdeauna riguros fundamentate matematic, dar care, aplicate cu discernamant, conduc la rezultate satisfacatoare. Analiza evolutiei fenomenelor in timp, cunoscuta pe Wall Street sub denumirea de Technical Analysis, urmareste cunoasterea pulsului pietei in vederea anticiparii evolutiei viitoare. Analiza evolutiei in timp include mai multe metode unele fiind dintre cele mai simple, bazate pe observatii empirice privind comportamentul pietei, altele fiind relativ complicate, presupunand calcule laborioase. Dintre consideratiile empirice bazate pe experienta, dar si pe fler, mentionam recomandarile de genul: in activitatile comerciale pe termen scurt, se apreciaza ca in zilele de luni preturile sunt mai scazute (down days), in timp ce in zilele de vineri, preturile sunt mai mari (up days). Daca preturile incep sa scada spre sfarsitul saptamanii (vineri) aceasta semnaleaza o tendinta de scadere care se va accentua la inceputul saptamanii (luni indeosebi); in decursul anilor se manifesta o sezonalitate a preturilor in sensul ca in lunile ianuarie, iulie, noiembrie si decembrie preturile sunt mai mari, in timp ce in februarie, mai, iunie si octombrie preturile scad. Ca urmare, cei care cumpara in mai-iunie se asteapta la o crestere in vara (summer rally), asa cum cei care cumpara in octombrie mizeaza spre o crestere spre sfarsitul anului (year end rally). apecieri bazate pe analiza diagramelor privind evolutia preturilor sau a indicilor sintetici. Prognozele obtinute in urma aplicarii technical analysis au in vedere istoricul evolutiei, psihologia celor care vand sau cumpara valute, interpretarea unor indicatori-semnal. Concluziile la care a ajuns R.N. Elliot, conisderat a fi unul dintre initiatorii aceste tehnici, care a analizat un numar mare de reprezentari grafice privind fluctuatuiile preturilor, pot fi rezumate asfel: fluctuatiile nu sunt intru totul aleatoare intrucat apar frecvent secvente evolutive repetabile, relativ usor de recunoscut, si care pot fi aplicate de cunoscatorii psihologiei participantilor de pe pietele devizelor si hartiilor de valoare in general. Ca urmare, 27

putem deosebi unele elemente comune, precum si o tipologie a oscilatiilor inscrise pe diagrame, ca si a comportamentelor agentilor economici in raport cu diversele semnale ale pietei. Printre aspectele care pot fundamenta predictiile mentionam: a. acelasi set de circumstante face ca participantii sa actioneze aproximativ identic; b. un proces odata declansat este mai probabil ca el se va consolida, decat ca se va stinge; c. tendinta evolutiva merita incredere; d. scaderile de nivel sunt mereu corectate. Ca urmare, se apreciaza frecvent ca o cadere in ziua t este, foarte probabil, urmata de o revenire; e. speculatorii indeosebi sunt interesati de momentul in care pretul este maxim (pentru a vinde), ca si de momentul in care pretul este minim (pentru a cumpara), dar si de perioade de prefigurare a unor noi tendinte pentru a putea astepta momentul favorabil; f. oscilatiile ciclice se manifesta la intervale mari si ele se caracterizeaza prin armonicitate, sincronicitate, proportionalitate. In ceea ce priveste tipologia modalitatilor de evolutie in timp este necesar sa mentionam ca evolutia poate fi caracterizata avand in vedere in deosebi varfurile (peaks) si caderile (bottoms). Se poate trasa o linie care uneste caderile linie suport, si o linie care uneste varfurile linie de rezistenta. Deosebim urmatoarele tipuri de secvente evolutive: evolutie consolidata - in sensul ca oscilatiiile sunt in interiorul culoarului limitat de cele doua linii, denumita si evolutie in platou; evolutie cu tendinta - in care atat varfurile cat si caderile cresc sau descresc ca nivel; evolutie in valuri (oscilatii) din ce in ce mai mari sau din ce in ce mai mici, ceea ce semnaleaza modificarea tendintei; evolutie cap-umeri (head and shoulders), in care unul sau doua varfuri preced un varf dominant, urmat simetric de alte doua varfuri mici; evolutie tip steaguri si fanioane (flags and flatters), in care tendinta descrie salturi semnificative la anumite intervale, situandu-se pe alte paliere evolutive. In literatura economica recenta apar cu o frecventa tot mai mare referiri la asa numitele valori anticipate (expected values) si la rolul lor in comportamentul agentilor economici. In domeniul bancar si in general pe piata hartiilor de valoare, aprecierile, mai mult sau mai putin riguroase cu privire la ce anume ne putem astepta in viitor au o deosebita importanta in luarea deciziilor privind depunerile sau retragerile de sume din depozite, cumpararea sau vanzarea de titluri, valute etc. Diversitatea punctelor de vedere , dar si multitudinea metodelor de obtinere a previziunilor, reprezinta semnale cu privire la instabilitatea proceselor din economie, dar si la 28

faptul ca solutiile cele mai bune in acest domeniu se lasa asteptate. Data fiind curiozitatea dintotdeaua in ceea ce priveste deconspirarea viitorului, curiozitate care, pentru cei preocupati de piata valutara este potentata de tentatia castigului, metodele de prognoza continua sa se perfectioneze, si aceasta cu deosebire in domeniul financiar-valutar. Nu sunt rare cazurile in activitatea comerciantilor, fie si de valute, in care anticiparea pretului (cotatiei) de catre unii avizati, sau poate inspirati, inainte ca piata sa il stabileasca i-a facut sa castige milioane de pe urma unor astfel de predictii24.

24

Eugen Stefan Pecican - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 198202, 215.

29

ANEXA 1 LISTA valutelor cu acronimele care apar in lista cursurilor pietelor valutare TARA VALUTA AUSTRIA Siling austriac* AUSTRALIA Dolar australian BELGIA Franc belgian* CANADA Dolar canadian ELVETIA Franc elvetian GERMANIA Marca germana* DANEMARCA Coroana daneza EGIPT Lira egipteana SPANIA Peseta spaniola* FINLANDA Marca finlandeza* FRANTA Franc francez* MAREA BRITANIE Lira sterlina* GRECIA Drahma greceasca* IRLANDA Lira irlandeza* ITALIA Lira italiana* JAPONIA Yen japonez OLANDA Gulden olandez* NORVEGIA Coroana norvegiana PORTUGALA Escudo portughez* ROMANIA Leul romanesc SUEDIA Coroana suedeza RUSIA Rubla TURCIA Lira turceasca SUA Dolar SUA DST XDR EURO EUR * valutele au fost inlocuite cu euro. ACRONIM ATS AUD BEF CAD CHF DEM DKK EGP ESP FIM FRF GBP GRD IEP ITL JPY NLG NOK PTE RON SEK RUR TRL USD XDR EUR COD 040 036 056 124 756 276 208 818 724 246 250 826 300 372 380 392 528 578 620 642 752 743 792 840 752 954 ANEXA 2 Evolutia cursurilor EUR, GBP si USD in ultimii 10 ani

30

ANEXA 3 Evolutia cursului de schimb leu-dolar american si leu-euro pe perioada 1985-2005 31

- ROL USD* 17,14 16,15 14,56 14,28 14,92 21,56 76,47 307,95 760,01 1 655,09 2 033,28 3 082,60 7 167,94 8 875,55 EUR** N.A. N.A. N.A. N.A. N.A. N.A. 87,81 400,00 884,60 1 967,14 2 629,51 3 862,90 8 090,92 9 989,25

Anul 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

15 332,93 16 295,57 21 692,74 19 955,75 29 060,86 26 026,89 33 055,46 31 255,25 33 200,07 37 555,87 32 636,57 40 532,11 29 136,55 36 234,38 - RON USD* EUR**

Anul 2005

2,9137 3,6234

* Curs comercial pn n 1989, inclusiv. ** ECU pn la 31 dec.1998.

Sursa: www.bnr.ro Bibliografie: 1. Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2002

32

2. Daianu Daniel - Functionarea economiei si echilibrul extern, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992 3. Constantin Floricel - Relatii si tehnici financiar-monetare internationale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994 4. Didier Pierre, Monod, Moyens - Techniques de Paiement Internationeaux, Edition, ESKA, 1993 5. Kiritescu Costin - Relatiile valutar-financiare internationale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978 6. Krueger Anne O. - Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Timisoara, 1996 7. Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000 8. Philippe dArvisent, Thiery Schowb Finances Internationale, Editura Hachette Superieure, Paris, 1995 9. Wiley John & sons - Introducere in studiul pietelor monetare si valutare, Editura economica, 2000 10. Walmsley T. The foreign exchange and money markets guide, Editura Wiley Fin., 1995 11. Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985 12. www.bnr.ro

33