Sunteți pe pagina 1din 100

CAPITOLUL I

COMERŢ ŞI FIRME COMERCIALE

În comerţul modern, vânzarea mărfurilor şi serviciilor ocupă un loc central. Această


fază din circulaţia mărfurilor reprezintă o deosebit de complexă, cu multiple implicaţii
economice, tehnice, organizatorice, psihologice, sociale şi chiar politice. Vânzarea
mărfurilor presupune, în esenţă satisfacerea cerinţelor, a preferinţelor cumpărătorilor cu
produse adecvate cererii, la locul, momentul şi în condiţiile de manifestare a cererii cât şi
realizarea unui volum însemnat de vânzări, a unei viteze sporite de circulaţie a mărfurilor, o
rotaţie accelerată a stocurilor de mărfuri.
În literatura de specialitate, s-au cristalizat "zece reguli” pentru asigurarea succesului
în vânzarea mărfurilor şi anume:
1 - monitorizarea permanentă a vânzărilor la toate articolele din oferta şi a rentabilitii
fiecărui grup de sortimente pentru comparaţii şi analize operative;
2 - îmbunătăţirea permanentă a organizării muncii şi urmarirea capacităţii de muncă
a personalului;
3 - eliminarea din asortimentul oferit la vânzare a articolelor cu viteză de vânzare în
scădere şi promovarea acelora cu rentabilitate peste media magazinului;
4 - monitorizarea permanentă a vitezei de rotaţie a stocurilor;
5 - promovarea imaginii magazinului (îndeosebi a calităţii servirii) şi nu numai a
produselor sau seiviciilor oferite;
6 - supravegherea şi eliminarea factorilor care determină creşterea cheltuielilor
firmei;
7 - obţinerea unor surse şi condiţii de aprovizionare cât mai avantajoase;
8 - modernizarea interioară şi exterioară a magazinului, dotarea lui cu aparatură,
utilaje şi instalaţii de performanţă;
9 - crearea continuă de motive noi pentru creşterea atractivităţii punctelor de
vânzare;
10 - o pregătire mai buna a condiţiilor de vânzare a mărfurilor;
11 - pregătirea vânzării mărfurilor.

1
1.1 Functiile unităţilor comerciale
Funcţia principală a unităţilor comerciale o constituie, fără îndoială, vânzarea
mărfurilor şi oferirea de servicii cumpărătorilor. Asigurarea unor condiţii optime de vânzare
presupune pregătirea:

a) mărfuri pentru a fi puse în vânzare


b) a locurilor vânzare
c) personalului în vânzarea mărfurilor şi serviciilor .
Tabel 1 - Functiile unităţilor comerciale

I FUNCŢIILE TEHNICILE ALE


CONDIŢIONĂRII PROTEJARE A PRODUSELOR
MĂRFURILOR ÎN COMERT

PĂSTRARE, CONSERVARE

DE A GARANTA CANTITATEA
Individuală sau a grupului de exemple

DE A FACILITA OPERAŢII
De transport, de aşezare în raion, de
stocaj…

II. FUNCŢIILE COMERCIALE


ALE CONDIŢIONĂRII DE A PERSONALIZA, DE A
MĂRFURILOR IN COMERŢ DIFERENŢIA …

DE A ATRAGE, DE A SEDUCE
Prin culoare,grafică, formă atractivă
etc

DE A INFORMA , DE A
COMUNICA
(ex: produs nou, produsul anului)

DE A INOVA, DE A RENOVA
Aducerea unui element nou
produsului

2
a) Operaţiile de pregătire a mărfurilor pentru vânzare sunt foarte diverse şi pot fi
structurate in două categorii :
- comune tuturor sortimentelor aprovizionale (dezambalarea, verificarea conformităţii
lor cu contractele sau comenzile emise, sortarea, etichelarea şi etalarea lor în sala de
vânzare ... )
- specifice anumitor produse (tranşarea cărnii, sortarea legumelor şi fructelor,
montarea finală a unor produse industriale, retuşarea unor confecţii etc.).
Condiţionarea are şi rolul unei "vânzari mute" deoarece cumpărătorul cumpără din
ce în ce mai mult "cu ochii ", este sensibil la forme şi culori. Cumpărătorul caută
condiţionările practice şi funcţionale, materialele reutilizabile. În procesul de condiţionare
a unui produs se va ţine seama de: mărimea şi formatul său, greutate, estetică,
caracteristicile materialului din care este produs, culoarea sa, grafismul său, amplasarea
textelor, noutate, originalitate, serviciile sale: uşurinţa de a fi luat în mână, de vehiculare, de
deschidere, de utilizare etc.
- În cadrul operaţiilor pregătitoare ( de condiţionare) o pondere însemnată o are
preambalarea mărfurilor. Ea se poale face în trei momente ale circulaţiei mărfurifor de la
producator la consumalorul final, şi anume:
1) la producători industriali, unde ea se realizează cu cea mai ridicată eficienţă (de circa 30
ori mai mare decât în unităţile comerciale cu amănuntul). Din acest motiv se extinde tot mai
mult preambalarea mărfurilor direct la producători. Ei folosesc instalaţii mecanizate sau
automatizate pentru aceasta operaţie deoarece se execută la o cantitate mare de produs;
2) în depozitele firmelor de comerţ angrosiste (pentru orez, făină, zahăr , condimente din
import etc) când produsele au fost aprovizionate în vrac. Şi aceste firme por efectua
preambalarea cu o anumită eficienţă economică (dar mai mică) deoarece pot utiliza aparate
şi dispozitive mecanizate, cu randament sporit;
3) la magazinele detailiştilor, în încăperile lor auziliare sau chiar la locurile de vânzare
propriu + zisă a mărfurilor însă cu un randament mai scăzut.
Prezentarea mărfurilor la vânzare în stare preambalată oferă avantaje atât
producătorilor cât şi comercianţilor, şi anume:
- favorizează promovarea largă a formelor moderne, rapide de vânzare;
- sporesc vânzările pe metru pătrat suprafaţă comercială utilă;
- reduce timpul de cumpărare şi transport al mărfurilor;
- permite diminuarea pierderilor din efectuarea manuala a operaţiei;
- accelerează viteza de circulaţie a mărfurilor

3
- sporeşte productivitatea muncii ţn firmele de comerţ;
- permite cresterea gradului de utilizare a bazei materiale a firmelor de comerţ
Este necesar însă ca operaţia în sine, să nu devină excesiv de costisitoare în raport cu
valoarea unitară a produsului, să nu încarce excesiv costul şi, respectiv, pretul său.
- O altă activitate pregătitoare o constituie aprovizionarea ritmică, continuă cu mărfuri a
sălii de vânzare. Se asigură astfel, continuitatea vânzărilor, ocuparea completă a timpului de
lucru a personalului comercial, buna servire a cumpărătorilor.
Frecvenţa aprovizionării depinde de intensitatea cererii pentru articolele expuse cât şi
de capacitatea sălii de vânzare.
Aprovizionarea sălii trebuie făcută în majoritatea cazurilor, după terminarea zilei de
lucru sau înaintea începerii programului. În magazinele care funcţionează în două
schimburi, lucrătorii fiecărui schimb trebuie să aprovizioneze sala de vânzare la sfârşitul
schimbului lor. Şeful de magazin, de raion de mărfuri, fiecare vânzălor, trebuie să se
îngrijească permanent de asigurarea locurilor de vânzare, cu mărfurile existente în depozitul
magazinului.
Aducerea mărfurilor în sala de vânzare în timpul zilei stânjeneşte procesul de vânzare
şi, de aici, perturbarea servirii cumpărătorilor.
b) Pregătirea locurilor de vânzare a mărfurilor cuprinde o serie de operaţii, cum ar fi:
- asigurarea utilajului corespunzător de debitat, de măsurat;
- aprovizionarea cu mărfuri a locurilor de vânzare, a sălii (în cazul practicării
autoservirii);
- expunerea estetică a mărfurilor în rafturi, gondole, vitrine interioare;
- marcarea preţurilor mărfurilor pe exemplarele expuse la vânzare;
- cunoaşterea caracteristicilor produselor şi a preţurilor de către vânzator.
Toate acestea conduc la o mai bună servire a cumpărălorilor, la sporirea vânzărilor, la
creşterea productivităţii muncii.
c) Pregătirea sălii de vânzare, în ansamblul ei, trebuie astfel realizată încât să ofere
condiţii de maximă comoditate pentru vizitatori în ceea ce priveşte examinarea, alegerea şi
cumpărarea mărfurilor. Totodată, ea trebuie să asigure conservarea proprietăţilor fizico –
chimice ale mărfurilor expuse la vânzare, să permită efectuarea operaţiilor interne cu efort
redus şi cu maximum de randament, să înlesnească informarea vizitatorilor despre
sortimentele existente la vânzare, despre caracteristicile lor. La toate acestea contribuie şi
modul de expunere a mărfurilor în sala de vânzare (merchandising-ul). Expunerea
mărfurilor trebuie făcută pe grupe, subgrupe şi articole, pe dimensiuni, culori, modele, după
natura materialului, destinaţia produselor, deci, într-un mod grupat.

4
Mărfurile înrudite în consum prin structura cererii, se expun apropiate unele de altele;
cele de cerere foarte frecventă, în apropierea vânzătorului, cu respectarea regulilor de
vecinătate admisă. Este bine ca fiecare articol să aibă un loc fix de prezentare mai mult
timp.
Expunerea deschisă a mărfurilor, publicitatea la locul de vânzare, expoziţiile deschise,
scutesc vânzatorii de a da informaţii suplimentare asupra existenţei unor mărfuri, asupra
preţurilor, a modulul de utilizare, oferind vizitatorilor posibilităţi directe de cunoaştere şi
alegere cât şi o atmosferă mai intimă a procesului de cumpărare.
Etalarea mărfurilor trebuie astfel făcută încât să se pună în valoare caracteristicile lor
principale, elementele deosebite de design.
În magazinele universale sau generale s-a renunţat la sectorizarea absolută a expunerii
mărfurilor după criteriul merceologic şi s-a adoptat concepţia complexelor sortimentale,
corespunzator principalelor cerinţe ale anumitor segmente de potenţiali cumpărători. Şi
astfel, au apărut noi tipuri de sectoare comerciale după criteriul "totul sau aproape totul
pentru femei" sau pentru copii, pentru bărbaţi, pentru adolescenţi, pentru sportivi, pentru
tineri căsătoriţi, pentru menaj, pentru petrecerea timpului liber. La subsolul sau parterul
acestor magazine se comercializează adesea, mărfuri alimentare. Cumpărătorii au astfel,
posibilitatea de a se orienta mai uşor în magazin, de a-şi efectua cumpărăturile în mod
operativ, economisindu-şi timpul şi eforturile.
Directorul de magazin are ca obligaţie, printre altele, de a studia cererea de mărfuri
din raza de influenţă a magazinului, de a asigura buna aprovizionare cu mărfuri de la
depozitul firmei, buna servire a cumpărătorilor, informarea lor asupra sortimentelor
existente în vânzare, respectarea orarului, a normelor de comerţ etc.
În marile magazine o mare parte din atribuţiile şefului de magazin sunt preluate de şefii
raioanelor de mărfuri.
- Promovarea vânzărilor este sensibil influenţată de buna corelare a programului de
funcţionare a magazinului cu programul de muncă şi mai ales cu timpul liber al
cumpărătorilor din zona sa de influenţă. Este potrivit ca, în problema stabilirii orarului de
funcţionare, să se ţină seama de :
- caracteristicile localităţii, ale zonei, în care este situat magazinul;
- poziţia magazinului în cadrul localităţii : centru comercial, vad comercial, zonă marginală;
- apropierea unor unităţi industriale însemnate cu programul lor de lucru, a unor pieţe
locale;
- profilul magazinului: la cele pentru paine, carne, lapte, programul trebuie să înceapă
foarte de dimineaţă; la unităţile care comercializează produse nealimentare programul poate

5
fi început ceva mai târziu (ora 9, de exemplu);
- programul adoptat de magazinele concurente şi chiar de celelalte magazine din zonă.
Când vânzările îl justifică, se poate adopta şi programul de funcţionare nonstop (de
regulă în zonele cu circulaţie pietonală permanentă).

1.2 Forme de vânzare a mărfurilor cu amănuntul

Vânzarea mărfurilor cu amănuntul se poate efectua în mai multe forme


În funcţie de existenţa fizică a punctelor de vânzare, se pot deosebi:
1. vânzarea prin magazin: aceasta se caracterizează prin următoarele aspecte:
- se realizează in spaţii amenajate corespunzător cerinţelor operaţiilor de comercializare
în special în ceea ce priveşte sala de vânzare şi depozitul de mărfuri;
- sunt unităţi comerciale fixe de toate dimensiunile : mici, mijlocii, mari şi foarte mari;
- dotarea tehnică şi amenajarea interioară pot să fie de niveluri foarte ridicate;
- costul investiţional poate fi, de asemenea, ridicat
- unităţile comerciale pot să aibă niveluri diferite de specializare;
2. vânzarea fără magazin, care cunoaşte şi ea mai multe forme şi anume:
a) tradiţională, fără magazin, in două modalităţi :
Vânzarea la domiciliul cumpărătorulului, oportună cu deosebire, la comercializarea unor
produse cum ar fi:
- confecţii de îmbrăcăminte şi încălţăminte, inclusiv accesoriilor lor;
- produse cosmetice şi de întreţinere a sănătăţii;
- aparate de bucătărie şi de întreţinere a apartamentelor;
- produse agroalimentare proaspete (legume, fructe ) etc.
Pentru o bună vânzare, firmele de comerţ, magazinele, trebuie să urmarească atent
evoluţiile demografice, economice şi sociale din zona lor de activitate.
Avantajele acestei forme de vanzare constau in urmatoarele :
vânzătorii la domiciliu sunt, în general, mai interesaţi, mai agresivi decât personalul
din magazine;
remunerarea lor se face, în general, pe bază de comision la 100 000 lei vânzări ceea ce nu
presupune costuri fixe însemnate.
1. Cu excepţia produselor de valoare mică, cumpărate sub Impulsul de moment, majoritatea
oamenilor parcurg în cadrul actului de cumpărare un proces secvenţial ce cuprinde, în linii
mari cinci etape:
- conştientizarea problemei (a nevoii de consum);

6
- culegerea informaţiilor privind posibilităţile de satisfacere a nevoii);
- evaluarea variantelor de soluţionare.
- efectuarea cumpărării.
- evaluarea post-cumpărare.

Se pot realiza economii de investitii pentru amenajarea unor săli de vanzare.


Ca dificultăţi ale acestei forme de vânzare, se pot menţiona:
- insecuritate sporită a vânzătorului ;
- în economiile dezvoltate tot mai puţine femei sunt dispuse să asiste la demonstraţii
privind utilizarea produsului deoarece ele lucrează într-o proporţie sporită;
Este dificilă recrutarea, formarea şi supravegherea vânzătorului; în anumite zone,
vânzarea la domiciliu poate fi interzisă;
Vânzarea pe bază de catalog - formă de distribuţie care se poate practica în micile localităţi
unde cumparatorii au puţine posibilităţi de alegere a sortimentelor din magazinele existente
datorită numărului şi dimensiunii lor reduse. Această formă de vânzare este adoptată de :
- comercianţii care nu dispun încă de puncte de vânzare proprii în localitatea respectivă;
- de marile magazine (specializate) care pot organiza un departament de vânzare prin
corespondenţă;
- de fabricanţi sau alţi producători.
Extinderea acestei forme de vânzare este favorizată de anumite evoluţii:
> socio-economice specifice populaţiei cum ar fi:
- creşterea ponderii populaţiei feminine active;
- îmbătranirea populaţiei şi sporirea opţiunii ei pentru cumpararea la domiciliu;
- sporire, in anumite situaţii, a veniturilor disponibile la populaţie;
- creşterea nuărului de persoane celibatare care locuiesc singure;
> evoluţii externe comerţului:
- creşterea preţului combustibilului şi deci, a costului deplasării pentru cumpărături;
- difuzarea tot mai largă a cărtilor de credit;
- reducerea, în anumite zone, a costurilor de informare;
- existenţa unor bănci de date cu adrese ale potenţialilor cumpărători;

> evoluţii de natură concurenţială, din partea magazinelor deja existente:


- orarul de funcţionare al unor magazine, care poate fi restrans din motive de eficienţă
economică;
- calilatea adesea slabă a serviciilor şi solicitudinii vânzătorilor din magazine;
7
- accesul şi staţionarea dificilă a autovehiculelor în zonele centrale cu magazine.

În aceste condiţii, putem sesiza trei direcţii de acţiune ale distribuilorilor, şi anume:
~ deschiderea de noi magazine cu vânzare pe bază de catalog;
~ extinderea vânzărilor prin corespondenţă de către producători;
~ distribuitorii cu magazine işi amplifică şi ei eforturile pentru vănzarea prin
corespondenţă;

Vânzarea electronică, situaţie în care se pot practica mai multe variante, şi anume:
1) tele-cumpărarea, cu următoarele variante:
•vânzare directă, ca răspuns la publicitatea televizată;
•vânzarea-cumpărarea prin telefon;
2)radio-cumpărarea;
3)vânzarea pe bază de video-calaloage (casete, diskete, CD-uri etc.);
4)vânzarea prin automate comerciale;
5)vânzarea prin combinaţii telefon şi televiziune;
6) vanzarea prin Internet (comerţul electronic propriu-zis).

Aceste ultime variante menţionate mai sus, au apărut şi s-a extins datorită progresului
tehnic înregisirat în domeniul comunicării cât şi al evoluţiei socio-demografice (reducerea
timpului rezervat bucătăriei).
Vânzarea electronică poate fi susţinută şi prin cataloage distribuite în prealabil la
domiciliul potenţialilor cumpărători.
Principalele forme de vânzare electronică cât şi caracteristicile lor pot fi sintetizate
astfel:
Vânzarea directă este un răspuns la reclamele televizate. Mesajul publicitar televizat
este alcătuit, în general, din două părţi:
a) prima parte informează asupra caracteristicilor produselor oferite;
b) a doua, caută sa convingă telespectatorii să cumpere imediat produsul după spotul
publicitar. Sunt stimulate astfel, cumpărările "de impuls" la preţuri relativ mai mici.
Mesajul trebuie să fie de minimum 15 secunde şi maximum de 45 secunde.
Firma de comerţ poate încheia un contract cu un canal de televiziune unde plata
spoturilor publicitare să fie făcută sub forma unor comisioane asupra vânzărilor, fie sub
forma unei sume fixe, fie funcţie de durata spoturilor publicitare(modalitatea cea mai

8
frecventă).
Aceasta formă de vânzare este preferată de :
- magazinele specializate care oferă produse şi servicii ce nu sunt prezente în comerţul
tradiţional cum ar fi anumite produse alimentare, produse tehnice deosebite etc;
- comercianţii cu magazine care caută sa-şi extindă clientela şi să sensibilizeze
consumatorii din zone unde ei nu au puncte de vânzare;
- firmele care pot uliliza bază de date pentru a-şi promova vânzările (instituţii financiare,
de credit pentru serviciile lor);
- întreprinderile care se servesc de acest suport pentru a stimula vânzarea la domiciliu sau
pentru a suscita atenţia şi solicilarea de informaţii de către consumatori.
- rambursează valoarea mărfurilor ce le sunt returnate în primele trei zile de după
efectuarea cumpărăturii.

Acest sistem poate să preia 60 000 comenzi/zi. El a înregistrat, în condiţiile din S.UA, un
succes total. Structura vânzărilor sale este alcatuită din: 25 % bijuterii; 20 % echipamente
pentru apartament; 15 % textile ; 15. % produse electronice, 10 % produse de decorare a
apartamenlului; 15 % diverse. În vânzarea mărfurilor pot fi ulilizale şi aite mijloace media.

9
CAPITOLUL II
ECONOMIA SI GESTIUNEA FUNCŢIUNII COMERCIALE

2.1 Gestiunea stocurilor


Stocul este rezultatul diferenţei dintre un flux de aprovizionare şi un flux de consum.
El poate fi definit ca "ansamblul mărfurilor aflate în aşteptarea utilizarilor ulterioare
care permit alimentarea regulată a utilizatorului fără întreruperea fabricaţiei şi a livrărilor de
la furnizori".
Ele apar ca urmare a imposibilităţii sincronizării ritmului aprovizionării cu ritmul de
fabricape. Stocuri apar nu numai în urma achiziţionării de mărfuri ci şi în alte etape ale
procesului de transformare a lor.
Chiar dacă stocurile intermediare şi stocurile de produse fnite nu fac obiectul acestei
abordări, problemele puse de gestionarea lor sunt identice cu cele apărute în urma
aprovizionării.
Problemele legate de gestiunea stocurilor pot fi grupate in două categorii:
A.) Gestiunea propriu-zisă a depozitării: organizare, documente utilizate, metode de
depozitare şi conservare. Altfel spus este vorba de organizare sub trei forme: materială,
administrativă şi contabilă. Stocurile se manifestă prin existenţa lor fizică: depozite în vrac,
magazii cu scule şi piese, parcuri de utilaje etc. Acestea impun alocarea unor suprafeţe,
construirea unor atmenajări (rafturi, acoperişuri, barăci, garduri). În acest caz ne referim la
gestiunea materială sau fizică a lor. Sortotipodimensiunile pe cantităţi şi calităţi impun
evidenta lor. Ele fac obiectul unor manipulări legate de aprovizionarea din exterior sau de
lansarea în fabricaţie. Evidenţa şi manipularea sunt însoţite de documente specifice. În acest
caz ne referim 1a gestiunea administrativă. Componentele fizice, materiale ale stocului au o
anumită valoare monetară care este luată în ca1cul la stabilirea costurilor şi preţuri1or. În
acelaşi timp situalia financiară dar şi managementul eficient a1 firmei impun evidenţa sub
formă valorică a tuturor aprovizionărilor, livrărilor la beneficiar, transferurilor în interior
legate de prelucrare. Acest lucru este şi o obligaţie legală prin întocmirea unor documente
cu raportare periodică (de exemp1u bilanţul). În acest caz ne referim la gestiunea contabilă.
B.) Gestiunea economică, care se referă la determinarea ce1ei mai avantajoase cantităţi care
trebuie stocate. Această exprimare generală ascunde de fapt o sumă de prob1eme legate de:
clasificarea stocurilor după diferite criterii, determinarea nivelului optim al stocului,
determinarea cantităţii de aprovizionat şi a momentului când trebuie făcută aprovizionarea

1
(este punctul unde realizarea achiziţiilor şi gestiunea stocurilor se intâlnesc), identificarea şi
determinarea costurilor implicate ş.a.
Pe plan mondial se vehiculează şi se încearcă a se aplica ideea unei producţii făra stoc.
Conceptul de "Just in Time" (in limba engleză) sau "Juste a Temps" (in limba
franceză) care se referă la un nou mod de organizare şi conducere a activităţii firmei, are în
vedere reducerea şi chiar eliminarea parţială sau totală a stocurilor întrucât acestea sunt
generatoare de costuri. Din punct de vedere practic s-a reuşit o aplicare parţială a acestei idei
mai ales în întreprinderile constructoare de maşini (de autoturisme în primul rând) în care a
fost posibilă o interacţiune pozitivă între informatizare şi robotizare.
Dacă programarea producţiei pe calculator având ca suport liniile automate a înlăturat
stocurile intermediare, efortul solicitat de stocurile de materii prime şi produse finite este mult
mai mare, întrucat livrarea "just in time" trebuie negociată cu parteneri externi. Din acest
motiv, rezu1tatele pentru aceste două categorii de stocuri sunt parţiale.
În acelaşi timp, specialiştii atrag atenţia ca în multe cazuri, stocurile din magaziile şi
depozitele producătorilor "s-au mutat" fie pe autostrăzi sau căi ferate ( prin creşterea
frecvenţei transporturilor) fie la intermediari sau comercianţi. Făra a nega reuşitele acestei
idei, ea rămâne cu o sferă de aplicabilitate restrânsă la câteva activităţi industriale. Cel puţin
la nivelul actual, comerţul este cel mai putin adaptabil acestui concept.
Importanţa stocului din punct de vedere economic
Stocul reprezintă o parte variabilă a activului unei întreprinderi.
Ponderea 1ui diferă în funcţie de tipul activităţii (industrială, comerţ., agricolă etc.) dar
şi de conţinutul propriu-zis al ei. Astfel, o valoare mare a stocurilor în industrie poate fi
întâlniţii. În metalurgie datorită folosirii minereurilor, în producerea energiei electrice şi
termice pe baza cărbunilor, în prelucrarea lemnului prin păstrarea unei perioade mai mari
pentru uscare, în industria alimentară pentru obţinerea vinurilor care au perioadă lungă de
fabricaţiie etc.
De asemenea, în agricultură, păstrarea recoltelor impune stocuri mari cel puţin o
anumită perioadă. Comerţul de gros se caracterizează prin stocuri mari.

Costuri luate în considerare


Gestiunea stocurilor presupune cunoaşterea a patru tipuri de costuri:
a) costul stocajului (întreţinerii stocului) care cuprinde: dobânda asupra capitalului
imobilizat; depozitarea, chiria şi întreţinerea spaţiilor; asigurarea bunurilor stocate;
cheltuieli legate de depreciere (deteriorare fizică şi morală).
b) costul lansării comenzilor care cuprinde: cheltuieli legate de funcţionarea

1
compartimentului aprovizionare; cheltuieli poştale; cheltuieli de recepţie şi de verificare a
mărfurilor sosite; cheltuieli de contabilitate şi de înregistrare a comenzilor.
c) costul total al posesiei stocului sau costul de aprovizionare care este suma costurilor de
la punctele a şi b.
d) costul penuriei sau rupturii de stoc (determinat de lipsa mărfii din stoc).
Aceasta poate fi mai puţin important sau din contra mai important în funcţie de "poziţia" pe
care o ocupă un material sau un echipament în derularea unui proces productiv. De
exemplu, lipsa unui ulei obişnuit folosit la maşinile unelte poate fi rezolvată rapid printr-o
achiziţie imediată. sau un împrumut; în timp ce lipsa unei piese de schimb fundamentală în
funcţionarea unui echipament sau instalaţii şi care necesită. eforturi mari de căutare şi
achiziţie poate determina chiar oprirea procesului de fabricaţie.

2.2 Conceptii si delimitari privind stocurile

2.2.1 Structura stocurilor

Desfăşurarea activităţii oricărui agent economic presupune intervenţia unei mari diver-
sităţi de active circulante materiale, întrucât acestea intervin în activitatea economică prin
crearea unor stocuri de valori materiale destinate a asigura continuitatea proceselor de pro-
ducţie.
Din ciclul de exploatare, triada ‘‘aprovizionare-producţie-vânzare’’ este disecată în
amănunt prin intermediul IAS 2 ‘‘Stocuri’’, standard care descrie tratamentul contabil
aplicabil stocurilor în sistemul costurilor istorice. Acest standard oferă informaţii cu privire la
metodele de determinare a costurilor şi contabilizarea ulterioară a cheltuielilor aferente,
inclusiv aspecte referitoare la deprecierea costului până la valoarea realizabilă netă.
Obiectivul principal al acestui Standard este de a oferi o alternativă acelor tratamente
contabile care lăsau loc ‘‘cosmetizării’’ profiturilor obţinute de întreprinderi.
În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate şi delimitate în
funcţie de criteriile: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor.
Conform regulamentului privind Legea contabilităţii (emis în baza art.42 din Legea
contabilităţii nr.82/24.12.1991 - pronunţată prin Decretul nr.123/24.12.1991), contabilitatea
stocurilor cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale,
destinate fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie fie
a fi consumate la prima lor utilizare.

1
În cadrul stocurilor propriu-zise se cuprind :
a) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul
finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
b) materialele consumabile ( materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care
participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi de regulă în
produsul finit;
c) produsele, respectiv :
- semifabricatele, prin care se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat
într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei
secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale, putând
fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- produsele reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
d) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei,
purcei, mânji şi altele), crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la
îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie -
lână, lapte şi blană;
e) mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea
revânzării ;
f) ambalajele (cu excepţia ambalajelor de natura obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe)
de transport refolosibile care însoţesc bunurile în procesul circulaţiei lor (recuperabile
facturate distinct, care circulă prin restituire sau incluse în preţul mărfii şi care se pot
valorifica sau nu după golire). Ambalajele de natura obiectelor de inventar care nu circulă
pe bază de decontare şi se folosesc numai în interiorul unităţii patrimoniale, se înregistrează
în contabilitate în categoria obiecte de inventar. Ambalajele şi materialele pentru ambalat,
produse în unitatea patrimonială pentru a fi vândute ca atare sunt considerate produse finite.
O categorie distinctă în cadrul stocurilor o constituie obiectele de inventar, baracamentele şi
amenajările provizorii.

2.2.2 Criterii de delimitare a stocurilor

În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate şi delimitate în


funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a

1
gestiunilor.
După apartenenţa la patrimoniu, stocurile pot fi:
• stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care fac parte din patrimoniu şi se
găsesc fie depozitate în spaţiile proprii, fie la terţi ;
• stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale, dar care nu fac parte din patrimoniu şi se
referă la stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau în consignaţie şi se
înregistrează în conturi extrapatrimoniale.
În raport de locul de creare a gestiunilor, stocurile se pot grupa în:
• stocuri aflate în depozitele întreprinderii;
• stocuri în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate;
• stocuri livrate dar nefacturate;
• stocuri aflate la terţi.

În funcţie de provenienţa lor, stocurile se grupează astfel :


1. stocuri provenite din cumpărări din afara unităţii patrimoniale, cum sunt : materii prime,
materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar, etc.;
2. stocuri provenite din producţia proprie : produse animale, etc.
Din punct de vedere financiar este necesară efectuarea comparaţiei între stocurile
existente şi stocul prevăzut, spre a se putea urmări dacă stocurile existente sunt sau nu în
stare să asigure continuitatea procesului de exploatare, sau dacă s-au acumulat cantităţi mai
mari decât nevoile întreprinderii. Prin urmare, dacă comparăm stocul prevăzut (Sp) cu cel
existent (Se) poate rezulta :
* când Se > Sp, înseamnă că întreprinderea a acumulat stocuri supranecesare, ceea ce
echivalează cu blocuri de fonduri care conduc la reducerea rentabilităţii;
* când Se > Sp, rezultatul reprezintă o insuficienţă de resurse materiale care va pune în
pericol continuitatea producţiei, constituind totodată un semnal de alertare a întreprinderii
pentru a face noi aprovizionări;
• stocul curent are rolul de a asigura continuitatea procesului de producţie între
aprovizionări;
• stocul de siguranţă asigură continuitatea producţiei în perioada în care se desfăşoară în
întreprinderi procesul de aprovizionare;
• stoc pentru transport intern ;
• stoc de iarnă.
Corespunzător criteriilor de clasificare prezentate anterior sunt individualizate două structuri

1
informaţionale de bază: structura financiară standardizată şi structura internă de gestiune.
Structura financiară standardizată este proprie gestiunii şi contabilităţii financiare a
întreprinderii şi operează cu două criterii: destinaţia şi faza ciclului de exploatare. Structura
astfel definită oferă informaţii utilizabile în determinarea finanţării pe termen scurt,
calcularea şi analiza mecanismului fondului de rulment, bugetarea activităţii de exploatare
şi gestionarea activităţii de trezorerie. Această structură utilizează conturile de grupă
( simbolizate cu două cifre), sinteticele de gradul I sau divizionare (simbolizate cu trei cifre)
şi sintetice de gradul II sau subdivizionare (simbolizate cu patru cifre).
Structura internă sau de gestiune nestandardizată este opozabila contabilităţii interne
de gestiune. Ea operează cu celelalte două criterii: fizic şi locul de creare a gestiunilor şi se
delimitează prin conturile analitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor şi gestiunilor
(depozitelor create ca entităţi gestionare repartizate în răspunderea unor persoane fizice).
Modelul de contabilitate a stocurilor din România este conceput astfel încât ambele
structuri informaţionale sunt realizate prin contabilitatea financiară.
O asemenea opţiune are motivaţia nevoii de a asigura printr-un sistem standardizat
evidenţa şi controlul integrităţii stocurilor.
Soluţia realizării evidenţei analitice a stocurilor prin contabilitatea financiară este
discutabilă. În cele mai multe ţări care au adoptat modelul continental de contabilitate,
evidenţa analitică a stocurilor pe sortimente şi gestiuni se realizează prin contabilitatea
internă de gestiune. Mai mult, ea se integrează într-un sistem mai general de control, prin
costurile de stocare asupra nivelului stocurilor. De asemenea, în plan teoretic şi practic se
apreciază că evidenţa analitică a stocurilor nu poate fi standardizată. Metodele şi tehnicile
folosite sunt de detaliu, nefundamentate şi, în consecinţă, decizia de adaptare trebuie să
corespundă conducerii întreprinderii.
Totuşi, la o analiză mai atentă, se poate aprecia că gestiunea analitică a stocurilor nu
este numai o problemă internă a întreprinderii. Metodele de evaluare a stocurilor au
implicaţii financiare, ele antrenează efecte atât asupra rentabilităţii cât şi a fiscalităţii.
Inventarierea stocurilor şi nivelarea conturilor constituie o problemă de construire a
informaţiei consolidate în situaţiile financiar-contabile de sinteză şi raportare care sunt
standardizate.
Astfel, evidenţa analitică a stocurilor se poate realiza fie prin contabilitatea de
gestiune fie prin contabilitatea financiară, alegerea făcându-se după criteriul obiectivelor şi
intereselor informaţionale.
În măsura în care nu există sau nu funcţionează un sistem de control de gestiune asupra
stocurilor, evidenţa analitică a acestora pe gestiuni şi sortimente se poate realiza prin

1
contabilitatea financiară.
Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se
realizează prin conturile ce formează conţinutul clasei a 3-a a Planului Contabil General,
denumită “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”. Aceste conturi furnizează
informaţia de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi
comenzilor în curs de execuţie. Soldul lor este debitor şi este preluat în activul bilanţului.
Înregistrarea în conturi se face la un preţ corespunzător valorii contabile de intrare a
stocurilor şi producţiei în curs de execuţie care este egal cu costul de achiziţie pentru
bunurile procurate din afară şi costul de producţie pentru costurile obţinute din producţia
proprie.

2.2.3 Elemente de evaluare a stocurilor.

Contabilitatea, având ca obiect de studiu urmărirea, reflectarea şi controlul mărimii,


existenţei şi mişcării mijloacelor, proceselor şi rezultatelor economico-financiare, foloseşte
pe scară largă cuantificarea prin formele sale particulare : evaluarea şi calculaţia impuse de
caracteristicile procesului cunoaşterii contabile.
Studiind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale, contabilitatea le măsoară şi
înregistrează în calitatea lor de valori economice. Mărimea valorilor economice se exprimă
şi evidenţiază prin intermediul banilor, iar operaţia de măsurare poartă denumirea de
evaluare.
Evaluarea constă deci în cuantificarea şi redarea în expresie bănească a mărimii
mijloacelor, fenomenelor şi proceselor economice precum şi a operaţiilor privind mişcarea
acestora, ceea ce permite obţinerea unor informaţii de sinteză asupra obiectului studiat.
Componentele evaluării sunt obiectul evaluării şi etalonul bani ca unitate de măsură
şi comparare.
Obiectul evaluării îl constituie structurile patrimoniale şi anume: activele, pasivele,
cheltuielile, veniturile, rezultatele precum şi operaţiile economice şi financiare privind
circuitul acestor structuri.
Etalonul bani reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea şi compararea
valorilor economice. Banul este unitatea de valoare, precum metrul este unitatea de distanţă
şi hectarul este o unitate stabilă pentru suprafaţă.
Spre deosebire de metru şi hectar, banul este o unitate de măsură instabilă, ea
reprezintă însăşi valoarea a cărei mărime tradusă prin puterea de cumpărare poate creşte sau
se poate micşora.

1
În mod concret, funcţia banului de unitate de valoare se realizează prin semnul
monetar propriu fiecărei ţări, care la noi este “leul”.
Preţul este rezultatul măsurării şi comparării obiectului evaluat cu banul în calitatea
sa de unitate de valoare. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se
exprimă ca preţ. În acest fel, preţul reprezintă un raport între valorile economice supuse
evaluării şi banii ca măsură a valorii. Se măsoară astfel cantitatea de putere de cumpărare
disponibilă a banului pentru a obţine bunuri şi servicii.
În teoria şi practica economică, la baza evaluării patrimoniale stau două criterii :
valoarea de utilitate şi timpul.
Primul criteriu consideră că valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiul
consimţit la un moment dat pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu sau ceea ce ar
aduce bunul dacă l-am utiliza sau vinde la piaţă.
Cel de-al doilea criteriu vizează momentul plasării evaluării în trecut, în prezent sau în
viitor.
La aceste criterii se adaugă şi nevoia de a asigura menţinerea capitalului financiar şi
calculul pertinent al rezultatului.
Convergente la aceste două criterii analizate mai sus sunt principiile fundamentale ale
evaluării, respectiv principiul stabilităţii unităţii monetare, principiul costului istoric şi
principiul prudenţei. Aceste principii sunt opozabile perioadelor de gestiune cu stabilitate
monetară.
Principiul stabilităţii unităţii monetare are în vedere faptul că în contabilitate
etalonul monetar ales ca unitate de măsură a situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor are un
caracter instabil determinat de variaţia puterii de cumpărare a monedei şi a preţurilor.
Pentru a depăşi această limită, moneda ca unitate de măsură a valorii în contabilitate este
considerată constantă.
Principiul costului istoric constă în evaluarea elementelor patrimoniale la costul de
origine sau de intrare, consemnat în documentele justificative. El exprimă “sacrificiul”
consimţit pentru a aduce sau produce bunul în patrimoniul firmei. Costul istoric reflectă
valoarea “reală” a elementelor patrimoniale la data intrării lor în patrimoniul întreprinderii.
Orice schimbare semnificativă ulterioară în valoarea bunurilor tinde să facă costul istoric
înşelător în scopul luării deciziei şi asigurării capacităţii de finanţare a capitalului propriu.
Pentru a corija parţial această limită, la sfârşitul anului, cu ocazia determinării situaţiei
patrimoniului şi rezultatelor, se pot efectua, pe bază de inventar, rectificări sub forma
amortizărilor şi provizioanelor.
În mod concret, costul istoric se identifică, după caz, cu :

1
- valoarea de utilitate - pentru bunurile intrate ca aport în natură, obţinute cu titlu gratuit sau
prin donaţie. Ea se stabileşte în funcţie de preţul zilei, utilitatea bunului pentru firmă, starea
şi amplasarea sa;
- valoarea de achiziţie sau costul de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros.
Costul de achiziţie este format din preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile + cheltuielile
de transport-aprovizionare + cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare
sau intrare în gestiune a bunului respectiv – reducerile comerciale primite ;
- valoarea de producţie sau costul de producţie pentru bunurile produse în unitatea
patrimonială. Costul de producţie cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi
materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie precum şi cota cheltuielilor
indirecte de producţie repartizate raţional (proporţional cu gradul de folosire a activităţii
asupra bunului produs în unitatea patrimonială).
Pentru bunurile intrate exprimate în monedă străină, valoarea acestora este convertită
în lei la cursul zilei, când a avut loc operaţiunea.
Opţiunea pentru costul istoric se întemeiază pe faptul că este singurul cost consemnat
în documentele justificative şi deci are un caracter verificabil şi o determinare obiectivă,
fiind validat în cadrul tranzacţiilor de piaţă derulate.
Principiul prudenţei constă în aprecierea cu precauţie a activelor şi pasivelor, pentru
a evita supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, tinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile
posibile generate de desfaşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.
În aplicarea principiului prudenţei se vor avea în vedere următoarele aspecte:
1) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercitiului
financiar;
2) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere
în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă
asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii
bilanţului ;
3) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă
rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere;
Pentru a răspunde principiului prudenţei, în contabilitate se foloseşte tehnica
amortizării sau provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli şi a provizioanelor reglementate.
Totodată, aplicarea principiului prudenţei impune evitarea creării de rezerve sau
provizioane excesive.

1
2.3 Procesul de aprovizionare
2.3.1 Cererea de aprovizionare
Aprovizionarea are o anumită justificare; ea se efectuează în urma unei cereri. Aceasta
poate sa apară din diverse surse:
a) compartimente/e utilizatoare : un atelier, o secţie de fabricaţie sau un birou.
Uzual se intocmeşte un "Referat de necesitate" pentru:
- intreg necesarul pentru o comandă legat strict de procesul de fabricaţie din secţia
respectivă;
- necesarul pentru o anumită perioadă, pentru toate comenzile aflate în fabricaţie în secţia
respectivă;
- necesarul parţial sau de completare la cele două anterioare, întocmit ocazional.
Principala problemă pentru astfel de referate este ca acestea sa fie întocmite unic
pentru un necesar anume. În caz contrar apar "dublări", "paralelisme" care măresc artificial
cantităţile.
b) însuşi compartimentul "Aprovizionare ", organizat fie ca birou, fie ca serviciu,
poate concepe o politică de determinare a necesarului şi de eşalonare a aprovizionăirilor.
Acest lucru are loc de cele mai multe ori, atunci când întreprinderea are un portofoliu
de comenzi de executat în cantităţi care acoperă într-o măsură importantă capacitatea de
producţie pe o perioadă mare de timp (eventual un an) şi cunoscut cu anticipaţie. În acest
caz se întocmeşte un plan de aprovizionare cu sortotipodimensiuni clar determinate şi cu
cantităţi eşalonate la intervale stabilite conform anumitor reguli. Atunci când comenzile sunt
ocazionale este preferabil ca necesarul să fie determinat de cei de la punctul a), care, în
practică, sunt primii care află de ceea ce au de fabricat.
De cele mai multe ori se aplică o strategie combinată în care este implicată şi o
urmărire a stocurilor care atunci când scad până la un anumit nivel (al stocului de siguranţă
sau securitate), se declanşeaza o nouă aprovizionare.
c) gestionarul depozitului sau magaziei, care este primul care ia cunoştinţă de
variaţiile stocurilor..
Se recomandă însă ca referatele de necesitate să fie întocmite pentru o gamă restrânsă
de materiale cu un consum regulat în timp. Aceasta întrucât gestionarul are relativ puţine
informaţii asupra comenzilor în curs de execuţie sau care se vor executa. O descentralizare
prea mare a deciziei la acest nivel generează în cele mai dese cazuri suprastocaj.
d) în comerţ, declanşarea unei reaprovizioăiri este rezultatul analizei asupra variaţiei

1
stocului de marfă oferită spre vânzare, ţinând cont în permanenţă de evoluţiile
preţurilor, veniturilor şi preferinţelor consumatorilor.

Fig 2.1 Etapele procesului de aprovizionare (realizării achiziţiilor)

Compartiment
solicitator Lansarea comenzilor
i
n
f
o
Verificarea necesarului: r
justificare, corectitudinea m
întocmirii a
r
e
Compartiment Comparare cu nivelulu
Aprovizionare stocului

Nivel Nivel
Insuficient Suficient

Cautarea şi aleg bunurile


Compartiment
Aprovizionare Negocierea condiţiilor de
+ livrare : preţ, cantitate,
Furnizori termene, răspunderi

Compartiment
Aprovizionare, Încheierea contractului
Juridic,
Manageri

Compartiment Urmărirea livrărilor


Aprovizionare

2
2.3.2 Determinarea necesarului

Gestiunea curenta recomandă determinarea necesarului în funcţie de anumite evoluţii


ale stocurilor şi evaluări ale costurilor asociate achiziţiilor: transport, manipulări, incărcări-
descărcari , asigurare, alte taxe şi comisioane.
În cazul în care întreprinderea industrială se află în situaţia favorabilă de cunoaştere a
comenzilor de executat pe o perioadă mai mare de timp (un an de exemplu), determinarea
necesarului se poate face la nivelul comparimentului "Aprovizionare" utilizând formule
simple de calcul şi fişele tehnologice întocmite de compartimentele cercetării-dezvoltarii
(proiectare).
Acestea cuprind pentru un produs, subansamblu oarecare, pe lângă elemente tehnice
(schiţă, cote, secţiuni) şi toate materiile prime, materiale, piesele etc., fabricării lui. Ţinând
cont că unele din ele sunt supuse prelucrării, nu se vor regăsi în final în întregul lor în
produsul finit Din acest motiv in aceste fişe sunt precizate:
- consumul tehnologic brut (cantitatea dintr-un material care urmează a fi supus prelucrării,
necesară fabricării unei unităţi de produs finit);
- consumul tehnologic net - cantitatea dintr-un material supus prelucrării care se regăseşte
efectiv în produsul finit.
Aceste consumuri mai sunt cunoscute sub denumirea de norme de consum. Evident,
pentru aprovizionare, interesează în primul rând norma de consum brut.
Pornind de la aceste consideraţii, necesarul de aprovizionat se va calcula după formulaŞ
N At = nc * Q
În care:
N At - necesar de aprovizionat ;
nc - norma de consum (consum tehnologic brut)
Q - cantitatea care urmeayă a fi fabricată din produsul respectiv
Această formulă se poate aplica în diferite forme pentru toate procesele industriale şi
pentru toate componentele utilizate inclusiv pentru energie, combustibil, apă , etc. În
industria chimică trebuie ţinut cont de reacţiile chimice între diferiţi produşi, dar formula
anterioară poate fi aplicată cu unele modificări.
Întocmirea acestui necesar atunci când există un portofoliu de comenzi clar are
unele avantaje importante:
- permite întocmirea unui plan al aprovizionării pe o perioadă mare de timp;
- permite calcularea unui buget previzional al aprovizionării;
- oferă perioade mai mari de căutare şi selecţie a furnizorilor, astfel încât să fie găsite

2
variantele cele mai avantajoase pentru întreprindere.
- oferă posibilitatea efectuării unor calcule şi analize unor scenarii care duc 1a o eşalonare
economică, din punct de vedere al timpului şi al cantităţilor .
- permite angajarea unor negocieri clare cu anumite marje rezonabile;
- evită aprovizionările de urgenţă care antrenează costuri mai mari şi lipsuri în: stocuri).
Această determinare nu este de neglijat, tinând cont că obiectivele principale ale
oricărei intreprinderi sunt vânzările şi profitul, şi implicit un grad cât mai mare de ocupare a
capacităţilor de producţie. Fiecare agent economic (în primul rând din industrie) va cauta să
deţină un portofoliu de comenzi suficient satisfacerii cerinţelor amintite.
Dacă necesarul nu se întocmeşte la nivelul compartimentului "Aprovizionare", acesta
are posibilitatea prin intermediul aceloraşi fişe tehnologice sau a altor surse de informatii
(cărţi tehnice, îndrumare, cata1oage), să verifice necesarurile întocmite de alte
compartimente şi/sau persoane în ceea ce priveşte: materialul comandat, sortimentul,
calitatea, cantitatea.
Indiferent că este vorba de gestiune curentă sau gestiune previzională, se poate aplica
o formulă clasică generală:

NA = Nal - S
În care:
N A - neeesar de aprovizionat 1a un moment dat;
N al - necesar de aprovizionat între două livrări consecutive;
S - stoc existent.
Necesarul de aprovizionat între două livrări consecutive (N al ) este cel care rezultă
din ca1culul pe baza comenzi1or în curs. El trebuie să tină cont de un optim al numărului şi
cantităţilor reaprovizionate), de necesarul din materialul respectiv pe perioada cât acesta se
află în plin proces de transfer ("pe drum") de 1a furnizor şi de existenta unui stoc de
securitate care să preîntâmpine incertitudinile din amonte şi aval.
Stocul existent (S) ţine cont atât de ceea ce se află la un moment dat în depozitul
întreprinderii, cat şi de ceea ce se află în depozitul furnizorului, comandat dar nelivrat.
Formula o vom putea scrie sub forma:
NA =N{12/N+d]+Ns-[SD+SF]
În care:
N l - necesar mediu lunar:
N - numarul optim de reaprovizionări;

2
d - durata livrării;
N s - necesar pentru stocul de securitate;
SD - stoc existent în depozitul propriu;
SF - stoc existent în depozitul furnizorului.
Această formula clasică permite o evaluare a necesarului ţinând cont de stocurile
existente la un moment dat care-l diminuează pe cel rezultat din calcul.
Oricum verificarea stocurilor este obligatorie, întrucât aprovizionările inutile costă
prin ele însele dar şi prin suprastocurile "consumatoare" de spaţiu şi bani. Indiferent de
termenul pentru care se determină a fi utilizate (scurt sau lung) formulele anterioare se
recomandă să fie utilizate pentru bunuri cu o anumită regularitate în consum (mai corect
pentru care se poate stabili o medie a consumului). Ele sunt utile fabricării principalelor
produse şi au deci o anumită repetitivitate.
În unele cazuri, apar solicitări de materiale particulare, în afara celor obişnuite. Ele
sunt determinate de unele comenzi preluate de întreprindere din diferite motive:
flexibilitatea tehnică şi comercială care permite asimilarea în fabricaţie a unor noi produse
dar şi acceptarea unor comenzi în afara portofoliului obişnuit; comenzi ocazionale care fac
parte din ofertă dar care nu au fost solicitate pană la un moment dat; necesităţi de
autoutilare; solicitări specifice ale cercetării-dezvoltării.
Necesarul se calculează dupa aceleaşi reguli, principala problemă fiind intrarea cât mai
rapidă în posesia lui. De asemenea în derularea efectivă a aprovizionării unor astfel de
materiale pot să apară probleme datorită caracterului urgent a unor astfel de comenzi şi a
duratei de achiziţie care cuprinde căutarea, negocierea şi livrarea de la furnizor. În dese
cazuri cantităţile comandate sunt mici, greu de aceeptat de către furnizori.
În cazul întreprinderilor comerciale trebuie făcută distincţie între comerţul de gros (cu
ridicata) şi comerţul detailist (cu amănuntul).
În întreprinderile de gros (cu ridicata) poate fi aplicată formula clasică din
întreprinderile de produeţie cu precizarea că pot interveni fenomene de fluctuaţii sezoniere
mult mai importante decât în cazul producţiei. Se recomandă ca verificarea stocurilor să se
efectueze mai des, atât fizic cât şi valoric.
În întreprinderile detailiste (cu amanuntul) trebuie ţinut cont de particularităţile
acestei forme de comerţ contactul direct cu clientela, necesitatea unei varietăţi mari de
articole (tradiţionale, sezoniere, în pas eu moda, generale), serviciu de calitate clientelei.
Indicatorul mărfuri în vânzare / mărfuri solicitate de clientela nu poate avea valori mai
mici de 0,9 (90%). Acesta inseamnă de fapt necesitatea menţinerii unui stoc de securitate
mare.

2
În cazul mărfurilor care au o cerere regulată (generale, cu un consum aproximativ
constant toate sezoanele), se poate utiliza formula clasică cu o uşoară modificare:
NA = Nl[ 12/N+d ]+Ns - [Sv +SDm + SI ]
În care:
NA, N1, d, n, NS au aceleaşi semnificaţii ca în formula precedentă.
Sv - stoc aflat pe suprafaţă de vânzare; SDm - stoc in depozitul magazinului;
S1- stoc comandat aflat la intermediar dar nelivrat.
În cazul mărfurilor care au cerere neregulată (situaţii frecvente), se aplică o metodă de
"recompletare" sau ''revizie periodică" a stocului": cantităţile aprovizionate permit
completarea stocului până la nivelul anterior;
În general există două soluţii:
- fie se recurge la comenzi şi aprovizionări frecvente, ceea ce înseamnă costuri mari cu
achiziţiile;
- fie se recurge la aprovizioniări rare şi menţinerea unor stocuri mari, ceea ce înseamnă
costuri însemnate cu stocajul.
Alegerea uneia sau. alteia.din soluţii depinde de o serie de evaluări pe care detailistul
le face în practică luând în considerare: distanţa fată de intermediarii sau producătorii de la
care se aprovizionează, posibilităţile de transport (proprii, închiriate de 1a transportatori sau
ale fumizorilor), costul transportului dar mai ales cine-l suportă (detailistul sau furnizoruI),
anumite relaţii pe care le dezvolta cu partenerii de afaceri, spaţiile proprii de depozitare,
disponibilităţile baneşti, etc.

2.3.3 Contractarea
Încheierea cu succes a negocierilor presupune trecerea la etapa următoare:
contractarea. Pentru aceasta se încheie un document, contractul, în formă scrisă care
cuprinde datele de identificare a fumizorului şi beneficiaru1ui, şi obiectul contractului
(livrare de bunuri) precum şi toate celelalte acţiuni şi activităţi care însoţesc livrarea
cuprinse în aşa numitele clauze contractuale referitoare la: preţuri, termene de livrare,
transport, condiţii speciale, penalităţi în caz de nelivrare, neplată sau întârzieri etc.
Contractul respectă trei caracteristici generale: sinalagmatic (cuprinde obligaţii
reciproce); cu execuţie succesivă (crează obligaţii a căror executare se întinde pe o durată
determinată sau nedeterminată); consensual (corespunde acordului celor două părţi).
Uneori, pentru livrări de mai mică importanţă sau ocazionale; sau, cazul comerţului,
varietatea bunurilor şi a furnizorilor este mare, nu se mai încheie contracte, comanda ţinând
locul acestuia.

2
2.4 Informatizarea contabilităţii gestiunii stocurilor de marfuri

2.4.1 Conceptul de sistem informatic

Sistemul informatic este un ansamblu coerent structurat, format din echipamente


electronice de calcul şi comunicaţie, procese, proceduri şi manuale, inclusiv structurile
organizatorice şi salariale care folosesc calculatorul ca instrument de prelucrare automată a
datelor, în cadrul domeniului concret de activitate a agentului economic, în scopul
maximizării profitului realizat în activitatea economică.
Sistemul informatic preia şi dezvoltă o parte din operaţiile de prelucrare ale
întregului sistem informaţional al unităţii economice, pe care le automatizează devenind în
aceste condiţii un subsistem informaţional automatizat.
Complexitatea sistemelor informatice impune rezolvarea unui grup omogen de
activităţi ( lucruri ) sau subactivităţi (probleme) prin intermediul unor subsisteme şi aplicaţii
informatice, a căror arie de aplicabilitate este determinată de omogenitatea funcţională a
prelucrărilor realizate şi de specificul proceselor informaţionale.
Sistemele informatice financiar-contabile au la bază principiul introducerii unice a
datelor şi a prelucrărilor multiple a acestora, în concordanţă cu specificul subsistemelor şi
aplicaţiilor componente, ceea ce conduce la conceptul de sistem informatic integrat sau
total.
Din punct de vedere fizic, prelucrarea integrată este asigurată de o reţea locală de
calculatoare care prelucrează o colecţie unică de date sub multiple variante de prelucrare.
Structura generală, de principiu a unui sistem informatic cuprinde un ansamblu de
intrări, prelucrări şi ieşiri, definite în funcţie de obiectivele sistemului.
Rezultă că sistemul informatic asigură prelucrarea mulţimilor ieşirilor sub diverse
variante, în vederea obţinerii mulţimii ieşirilor, astfel încât caracteristica esenţială a acesteia
o constituie triada :
INTRĂRI PRELUCRĂRI IEŞIRI
Obiectivele sistemului informatic reprezintă scopuri imediate şi de perspectivă ale
perfecţionării economice şi de conducere în vederea ridicării nivelului de formare operativă
şi previzională a structurilor organizatorice, a perfecţionării metodelor şi proceselor tehnico-
informaţionale şi de conducere pentru asigurarea maximizării eficienţei economice şi a
rentabilităţii unităţii beneficiare.
Obiectivele sistemului informatic presupun abordarea şi rezolvarea informativă a

2
unor probleme cu caracter sintetic şi analitic, într-o manieră sistematică, pentru asigurarea
scopurilor propuse. Aceste obiective sunt subordonate cadrului legislativ-normativ, dotării
cu tehnică de calcul şi cerinţele dezvoltării economice, imediate şi de perspectivă, a unităţii
beneficiare.
În acest sens, considerăm că obiectivele sistemului informatic pot fi detaliate
obiective generale şi obiective specifice.
Obiectivele generale ale unui sistem informatic vizează probleme cu caracter global
al conducerii unităţii şi structurale specifice compartimentelor funcţionale, scopul realizării
atributelor conducerii şi ale funcţiilor unităţilor economice. În raport de aceste aspecte,
obiectivele generale pot fi : de conducere (manageriale) şi funcţionale.
Obiectivele funcţionale ale unui sistem informatic au în vedere informatizarea
activităţilor în conformitate cu anumite funcţii ale unităţii economice (comercială, financiar-
contabilă şi de personal), desfăşurată la nivelul compartimentelor funcţionale.
Activitatea financiar-contabilă ( financiar, contabilitate, control financiar )
desfăşurată în cadrul compartimentelor specifice, presupune rezolvarea din punct de vedere
informatic a unor elemente specifice, după cum urmează :
Activitatea financiară are în vedere :
- calculul şi decontarea tuturor categoriilor de impozite ;
- derularea relaţiilor băneşti cu terţii ;
- efectuarea şi urmărirea decontărilor cu terţii.
Activitatea de contabilitate la nivelul unităţii economice se structurează pe două
componente :
Contabilitatea financiară ( sintetică ) concretizată în urmărirea existentului şi mişcarea
elementelor patrimoniale (printre care şi stocurile).
Contabilitatea de gestiune ( analitică ) poate fi organizată fie prin detalierea conturilor de
evidenţă a elementelor patrimoniale privite la nivelul contabilităţii financiare, fie prin
utilizarea unor conturi de gestiune internă care se organizează în funcţie de necesităţile de
informare şi conducere ale unităţii economice. Această detaliere urmăreşte reflectarea
stocurilor, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe intervalul de gestiune.
Din cele prezentate rezultă că întreaga activitate de contabilitate asigură : înregistrarea
cronologică şi sistematică a tuturor operaţiilor economice; preluarea datelor în concordanţă
cu principiile şi metodele contabilităţii; sintetizarea întregii activităţi financiar-contabile
prin intermediul instrumentelor de bază ale contabilităţii (balanţa şi bilanţul contabil).
Activitatea de control financiar la nivelul unităţii economice urmăreşte analiza şi controlul
gestiunii patrimoniului societăţii comerciale prin instrumente proprii în scopul prevenirii şi

2
sesizării încălcării normelor legale de utilizare a resurselor umane, materiale şi băneşti.

2.4.2 Delimitări conceptuale privind informatizarea sistemului informaţional contabil


Sistemul informaţional cuprinde ansamblul mijloacelor şi proceselor de
preluare, prelucrare, stocare,difuzare şi valorificare a datelor şi informaţiilor la nivelul
unei entităţi social-economice. Finalitatea sistemului este furnizarea de informaţii sub o
forma direct utilizabilă la momentul oportun, în scopul asigurării bunei funcţionări a
sistemului operaţional precum şi a deciziilor la diferite niveluri.
Pentru a-şi putea realiza în cele mai bune condiţii funcţiile ce-i revin prin prisma
operativităţii preciziei si calităţii informaţiilor, sistemele informaţionale recurg la
mijloacele tehnice de prelucrare, respectiv la mijloacele informatice.
In acest cadru putem discuta de sisteme informatice. Ele ocupă un loc din ce în ce
mai important în gestiunea întreprinderii .Fără informaţii, nu se poate administra unitatea,
toate deciziile bazậndu-se pe modul de prelucrare şi utilizare a informaţiei şi pe acţiunile ce
se întreprind plecậnd de la informaţii.
Impactul utilizării sistemelor informatice asupra întreprinderii poate fi abordat prin
prisma unor aspecte de ordin calitativ: modernizarea întreprinderii, motivarea personalului
sau schimbarea atitudinii personalului.

2
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CADRULUI JURIDIC, ORGANIZATIONAL
ŞI FUNCŢIONAL AL S.C. AVICOLA S.A. BACAU

3.1 Istoricul activităţii S.C. Avicola S.A. Bacău


SC Avicola SA a luat fiinţă în anul 1964 sub denumirea de „Întreprinderea de Stat
Avicola”, prin concentrarea unor ferme mici tradiţionale, orientate în principal pe producţia
de ouă de găină. În anul 1965 a intrat în funcţiune Complexul pentru producţia de ouă de
consum, cu o capacitate de 30.000 m², cu baterii pe trei nivele, populate cu 520.000 capete
de găini ouătoare. În anul 1970 a fost dat în funcţiune, în zona Brad - comuna Bereşti-
Bistriţa, o fermă compusă din 20 de hale la sol, în suprafaţă de 8500 m², pentru găini de rasă
grea şi uşoară din import Canada.
În 1974 unitatea se extinde prin construirea unui complex integrat de curcă pentru
selecţie, reproducţie, incubaţie, ferme de broiler şi un abator de industrializare cu o
capacitate de 14.500 tone carne de pasăre pe an. În anul 1987 a intrat în funcţiune o fabrică
de nutreţuri combinate cu o capacitate de 54.000 tone/an.
În perioada 1.09.1992 – 31.03.2002 societatea a fost preluată în locaţie de gestiune
de către SC Agricola Internaţional SA Bacău. În perioada locaţiei de gestiune a fost parţial
modernizată de locator – Agricola Internaţional – prin forţele sale proprii, modernizări care
au dus ulterior la majorarea capitalului propriu al SC Avicola SA prin aportul societăţii SC
Agricola Internaţional SA.
Începând cu trimestrul II al anului 2002, odată cu încetarea contractului de locaţie
între SC Agricola Internaţional SA şi SC Avicola SA şi accelerarea procesului de privatizare
s-a impus reorganizarea Departamentului Avicola, prin trecerea patrimoniului activităţii
zootehnice şi a sectoarelor de deservire, de la SC Agricola Internaţional SA – Departament
Avicola, la SC Avicola SA, care îşi reia obiectul de activitate prevăzut în statutul societăţii
mai puţin activitatea de industrializare şi procesare.
Această trecere are loc concomitent cu modificarea valorică şi în structură a
capitalului social al SC Avicola SA prin aportul de capital al SC Agricola Internaţional SA
care devine astfel acţionar majoritar.
În acest context, începând cu data de 1 aprilie 2002, SC Avicola SA face parte din
GRUPUL DE FIRME AGRICOLA INTERNAŢIONAL, funcţionează independent, având
ca obiect principal de activitate creşterea şi exploatarea păsărilor.

2
3.2 Statutul SC Avicola SA Bacău
3.2.1 Denumirea, forma juridică, sediul şi durata

Denumirea societăţii este societatea comercială. Avicola Bacău SA .În toate actele,
facturile, anunţurile, publicaţiile şi alte acte emanând de la societate, denumirea societăţii va
fi precedată sau urmată de cuvintele “societate pe acţiuni” sau iniţialele S.A., de sediul
societăţii, capitalul social şi numărul de înregistrare.
SC AVICOLA Bacău SA este persoană juridică română, având forma juridică de
societate pe acţiuni conform numărului de înmatriculare la O.R.C. J04/22/1991, cod fiscal R
944335 , îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut.
Sediul social este în România, localitatea Bacău, str. Calea Moldovei, nr.94, sediul
societăţii poate fi schimbat în altă localitate din România, pe baza hotărârii Adunării
Generale a Acţionarilor, potrivit legii. Societatea poate avea sucursale, filiale, reprezentanţe,
agenţii situate şi în alte localităţi din ţară şi străinătate.
Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de
Comerţ şi Industrie.

3.2.2 Scopul şi obiectul de activitate al SC Avicola SA

Scopul societăţii este creşterea păsărilor pentru producerea, industrializarea şi


comercializarea cărnii şi ouălor.
Obiectul de activitate al SC Avicola SA se circumscrie unui lanţ tehnologic integrat de
la fermele de reproducţie până la cele de creştere şi îngrăşare a puilor de carne şi de
exploatare a găinilor ouătoare, cuprinzând deci, obţinerea oricăror activităţi privind
producţia a peste 24.000 tone/an carne de pasăre în viu pentru abatorizare, producţia a peste
76.000.000 ouă consum şi obţinerea puilor de o zi de carne şi ouă.
Obiectul de activitate este prin urmare creşterea păsărilor 0125 (C.A.E.N.).
Tehnologia de producţie vizează obţinerea a 3 „produse finite” din punctul de vedere
al SC Avicola SA: ouă pentru incubaţii, ouă pentru consum, sporul în greutate (puiul
broiler). Ea începe cu procurarea din import a părinţilor de o zi rasă grea şi uşoară. Astfel
din părinţi de o zi reproducţie rasă grea se obţine tineretul de reproducţie rasă grea ce
cunoaşte 2 etape de creştere: 0-126 zile şi 127-162 zile. În urma celei de-a doua etape de
creştere (interval în care puiul poate trece prin una sau două ferme, în funcţie de specificul
acesteia) din găini şi cocoşi de reproducţie rasă grea se obţin ouă pentru incubat pentru
Broiler din care ulterior se obţin pui de găină pentru carne (pui broiler).

2
Din părinţii de o zi reproducţie rasă uşoară se obţine tineretul de reproducţie rasă
uşoară cu 2 stadii de creştere (0-119 zile, 120-240 zile). Din aceştia se obţin găini şi cocoşi
de reproducţie rasă uşoară apoi ouă de incubaţie, moment din care începe perioada de
exploatare în vederea obţinerii tineretului puicuţe înlocuire găini ouă consum (G.O.C.),
respectiv a găinilor ouă consum.
În concluzie, SC Avicola SA Bacău realizează cu „materia primă” furnizată de SC
Agricola Internaţional SA activitatea de reproducţie şi exploatare privind creşterea păsărilor,
în vreme ce prelucrarea şi desfacerea rezultatului exploatării sunt asigurate tot de aceasta
din urmă, în calitatea sa de furnizor şi client majoritar.

3.2.3 Capitalul social, acţiuni şi acţionari

Capitalul social conform HG. 500/1994 este de 68.267.250 lei şi conform Hotărârii
AGA nr. 01/12.2001 este de 158.664.275 lei, se constituie dintr-un număr de 6.346.571
acţiuni nominative, cu valoare nominală de 25.000 lei.

Tabel 1. Structura acţionariatului se prezintă astfel:


Nr. Denumire acţionar % Nr. acţiuni Valoare (mii lei)
1 Persoane fizice 14,08 893.819 22.345.475
2 SC Conagra SA 25,96 1.647.485 41.187.125
3 SC Agricola Internaţional SA 59,96 3.805.267 95.131.675
TOTAL 100 6.346.571 158.664.275

Societatea ţine evidenţa acţiunilor într-un registru numerotat, sigilat şi parafat de


preşedintele Consiliului de Administraţie, care se păstrează la sediul societăţii.
Capitalul social poate fi redus sau mărit pe baza hotărârii Adunării Generale
Extraordinare a Acţionarilor în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Fiecare acţiune deţinută de acţionari conferă acestora dreptul la un vot în Adunarea
Generală a Acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere, dreptul
de a participa la distribuirea beneficiilor, conform prevederilor prezentului statut şi
dispoziţiilor legale.

3
3.3 Piaţa şi comercializarea produselor SC Avicola SA Bacau
Pornind de la faptul că gestionarea resurselor financiare se face de SC Agricola
Internaţional SA, aprovizionările cu furaje, materiale şi obiecte de inventar necesare
desfăşurării întregii activităţi se derulează prin SC Agricola Internaţional SA, această
societate devine astfel furnizor .
De asemenea având în vedere că activitatea de industrializare şi procesare a rămas la
SC Agricola Internaţional SA prin livrările de păsări la Abator pentru sacrificare, a ouălor de
consum şi melanjului către Staţia de sortare şi Praf ouă această societate devine client
majoritar pentru SC Avicola SA Bacău.
Puii de la Avicola Bacău sunt cei mai cunoscuţi şi vânduţi de pe piaţă, datorită calităţii
recunoscute a acestora, asigurate prin trasabilitatea foarte clară a procesului obţinerii lor.
Astfel, puii provin din rase de calitate recunoscute şi sunt crescuţi în fermele proprii, fiind
hrăniţi cu furaje naturale produse în cadrul Agricola Bacău.
Abatorizarea şi procesarea cărnii de pasăre se face utilizand o linie de fabricaţie dintre
cele mai moderne din ţară, cu o capacitate de 6.000 de pui/ oră, cu sisteme automate de
eviscerare, refrigerare şi tranşare. Este vorba de o invesţie de circa 8 milioane de Euro.
Abatorul de păsări de la Bacău este singurul din România ce utilizeaza sistemul de
congelare rapidă şi care, de asemenea, este dotat cu toate utilităţile de refrigerare pentru
producerea cărnii proaspete, astfel încât carnea de pasăre pe care Avicola Bacău o livrează
nu conţine nici un fel de adaos de frăgezire, fiind ambalată în carcasă sau părţi anatomice
tranşate cu termene de valabilitate prelungit de lanţul frigorific riguros controlat.
Avicola Bacău produce ouă proaspete în fermele proprii. Găinile sunt hrănite cu furaje
produse de Agricola Bacău, calitatea acestora conferind o siguranţă deosebită
consumatorilor. Ouăle Agricola Bacău sunt uşor recunoscute după mărimea lor, după coaja
maronie identică cu aceea a ouălor produse în gospodăriile ţărăneşti individuale.
Industria cărnii de pasăre este concentrată în jurul 6 mari grupuri producători care acoperă
aproximativ 50% din piaţă.
Conform datelor statistice publilcate de Uniunea Crescatorilor de pasari din Romania,
Productie totala carne pasare 2005 - 220 000 tone
din care,
Productie carne pasare Agricola Bacau 2005 - 27 356 tone (13 % din total)

Evoluţia consumului de carne de pasăre :


2001 – 12,8 kg/locuitor/an
2002 – 15,8 kg/locuitor/an

3
2003 – 19,6 kg/locuior/an
2004 – 19,7 kg/locuitor/an
2005 - 21,2 kg/locuitor/an

Previzionarea consumului de carne de pasăre :


2006 – 21,6 kg/locuitor/an
2007 – 23 kg/locuior/an
2008 – 13,2 kg/locuitor/an
Sursa InterBiz Group pe baza datelor INS
Importuri carne pasare 2005 – 158 000 tone
Consum intern carne pasare 2005 – 350 000 tone
Export carne pasare 2005 – 4000 tone

Tabel nr 2.Cota de piaţă a stocurilor pentru produsul Carne Pasăre


Piata 2005 Piata 2006
Cantitate % Cantitate %
to to
Carne pasare 350 000 365 000
Cota de piata 8% 8%

C O T A D E P IA T A A C A R N II D E
PASARE

1 2 ,6 2 %

8 7 ,3 8 %

A G R IC O L A IN T E R N A T IO N A L ALTI PRO DUCATO RI

Figura nr 3.1

3
Pentru următorii ani se urmăreşte întărirea poziţiei de leader de piaţă şi creşterea cotei
de piaţă cu min. 5 %.
Consumul de ouă pe cap de locuitor în anul 2005 a fost de 200 buc respectiv 2580 mil
buc.

6 .6 2 %

9 3 .3 8 %

A G R IC O L A IN T E R N A T IO N A L ALTI PR O D UC ATO R I

Figura 3.2 Cota de piata la oua consum

Tabel 3. Principalii clienţi :

Din Romania Pe plan international


Magazine proprii Promox Germania
Your Friend Bacău Romcarna Elvetia
Integra Bucuresti Actifood Franţa
Stenyon Bucuresti
Crivami Bucuresti
Geomar Bucuresti

3.4 Politica de distributie

Distribuţia acoperă ansamblul operaţiilor prin care un bun care iese din procesul de
fabricaţie este pus la dispoziţia consumatorului sau utilizatorului.
Politica de distribuţie a devenit una din cheile elaborării mixului de marketing şi ca
aceasta să fie eficientă trebuie realizată o coerenţă între deciziile privitoare la preţ, produse,
comunicare.
Firma, prin politica de distribuţie, caută clienţi pentru vânzarea produselor, dar
încearcă şi dezvoltarea şi modernizarea reţelei proprii de comercializare a produselor.
În prezent, situaţia reţelei proprii de distribuţie se prezintă astfel:

Magazine proprii

Bacău -str. M. Viteazul nr. 4


-str. 9 Mai nr. 54

3
-str. 9 Mai nr. 25
-str. Energiei nr. 34
-str. Republicii nr. 3
-str. Piaţa Sud
-str. Ştefan Cel Mare nr. 54
-str. Piaţa Centrală
-str. Mărăşeşti nr. 9
-str. Mioriţei nr. 14
-cal. Moldovei
Moineşti -str. T. Vladimirescu nr. 12
Oneşti -str. Oituz nr. 25
-str. Belvedere nr. 10
Tg. Ocna -str. C. Negri nr.8
Comăneşti -str. Republicii nr. 23
P. Neamţ -str. M. Eminescu nr. 3
-bd. Decebal nr. 2
-str. M. Viteazul bl. A1
Iaşi -str. Minervei nr. 10
Galaţi -str. Brăilei nr. 7-8
Buzău -bd. Unirii nr. 8
Bucureşti -bd. N. Bălcescu nr. 3-5
-bd. Aviaţiei sc. 1
-cal. Floreasca nr. 111
-P.G.B. stand 22

MIJLOACE DE TRANSPORT

-autoturisme Mercedes 3 buc.


WV. Passat 2 buc.
Volvo 1 buc.
Audi 7 buc.
-autocamionete Dacia 2 buc.
Aro 1 buc.
-autocamioane RD 6135 2 buc.
RD 10215 1 buc.
-autocamioane RD 12215 1 buc.

3
păsări vii
-autofurgon TV 14AC 2 BUC.
izoterm TV 35F 1 buc.
Iveco 1 buc.
-autofurgon RD 10215 2 buc.
frigorific

-autofurgon
persoane A12230 1 buc.
-autofrigorifice Mercedes 409 1 buc.
Renault Messenger 1 buc.
Peugeot Boxer 1 buc.
-autotren RD 10215 2 buc.
-autotren frigorific RD 12215 6 buc.
Mercedes 4 buc.
-autospeciale Mercedes 1627 1 buc.
Mercedes 2538 1 buc.
-autobuz Roman 112UD 1 buc.
-microbuz TV 105D 1buc.

Totalul vanzarilor interne se imparte in functie de zonele cu venituri mari - 19%,


mijlocii - 70%, mici - 11%, in figura nr.2 astfel :

Figura 3.3 Structura vanzarilor in functie de veniturile populatiei

V a n z a ri in s e g m e n t u l
c u ve n it u ri m a ri
V a n z a ri in s e g m e n t u l
c u ve n it u ri m e d ii
V a n z a ri in s e g m e n t u l
c u ve n it u ri m ic i

Vanzarile Agricolei dupa canalul de distributie: 38% - vanzari en gross, 36% cu


amanuntul, 26% - prin retea proprie de magazine, reprezentata in figura nr.3 astfel :

3
V a n z a ri e n g ro s s

V a n z a ri c u
a m a n u n tu l
R e te a p ro p rie d e
m a g a z in e

Figura 3.4 Structura vanzarilor in functie de modul de distributie

În privinţa distribuţiei, punctele tari ale Agricola Internaţional se concretizează intr-o


pondere însemnată a vânzărilor prin reţeaua proprie de magazine de cca. 40%, intr-o
cunoaştere mai bună şi constantă a nevoilor şi dorinţelor consumatorilor, intr-o reducere a
stocurilor şi implicit a cheltuielilor de stocare. Cu toate acestea însă, reţeaua de distribuţie
nu este suficient organizată, ceea ce produce unele disfuncţionalităţi, cum ar fi de exemplu
neaprovizionarea la timp şi în cantităţi suficiente cu unele produse de cerere curentă.
Distribuţia produselor Agricola Bacău se realizează prin :
Distribuţie directă :
7 depozite : Bucureşti, Bacău, Galaţi, Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara
123 de angajaţi (23 de agenţi de vânzare şi 22 agenţi de vânzare, gestionari, manipulanţi,
operatori facturare etc.)
- 24 de magazine proprii
- 113 mijloace de transport de capacitate aprox 700 tone

- Distribuţia indirectă :
- 21 de distribuitori din care 14 de portofoliu.
- Conturi internaţionale: Metro, Selgros, Hiproma, Cora, Mega Image, Billa, UniversAll,
VP Market, Gima.

3
20%

8 ,5 0 %

6 4 ,5 0 % 7%

M a g a z in e p r o p r ii D e p o z ite p r o p r ii
A g e n ti d e d is tr ib u tie T e r ti

Figura 3.5 Structura canalelor de distributie

În strategia anului 2007 ponderea distribuţiei pe canale este următoare :


- Distribuţie directă : 29% ( agenţi )
23 % magazine
- Distribuţie indirectă : 28%
- Conturi internaţionale : 20%

3.5 Fluxul tehnologic al S.C. Avicola S.A. Bacau

Abatorul de Păsări are o suprafaţă totală de 38.713 mp din care suprafaţa construită de
13.131 mp ; capacitatea de productie a Abatorului este de 23.000 tone carne viu anual pe un
flux tehnologic complet :sacrificare , eviscerare, refrigerare, tranşare, ambalare, congelare şi
desfacere. Fluxul de producţie se desfasoară pe o linie de abatorizare STORK, producţie
1996, pentru 6000 capete/ora pui de carne.
În cadrul amplasamentului functioneaza o Fabrica de prelucrare a subproduselor de
abator cu o capacitate de cca.8 tone făina proteică pe zi .
Abatorul dispune de capacităţi proprii de producere a frigului in cadrul Uzinei de Frig
cu o capacitate totală de 1500 KW putere frigorifică care deserveşte depozitul de congelare
produs finit de 600 tone si tunelul de congelare rapidă de cca.8 tone/oră. Abatorul dispune
deasemenea de o centrala termica proprie care produce cca.8 tone de agent termic pe oră ,
cele 4 cazane de abur fiind alimentate pe gaz metan , debitul instalat de gaz de 400 Nmc/ora
fiind preluat prin Staţia de Reglare de medie presiune proprietatea DISTRIGAZ, Bacau şi
care necesită investiţii în valoare de 1 mld. lei.
Alimentarea cu energie electrica se face de la Postul de transformare de 20 KV
închiriat de la FRE , partea de alimentare de joasă tensiune fiind prevăzuta cu 3

3
transformatoare de câte 1000 KVA. Infrastructura de drumuri interioare , alei de acces,
platforme este in stare buna si asigură un circuit corespunzător sanitar-veterinar.
In cadrul Abatorului de Pasari, purtatorii de informatii privind miscarile de stocuri sunt
toate actele primare ce se intocmesc de-a lungul procesului de productie.
Structura abatorului corespunde fluxului tehnologic si are in vedere prelucrarea
eficienta a tuturor produselor (inclusiv deseurile ce se prelucreaza in sectia faina furajera).
Zilnic, in cadrul procesului de productie, fiecare sectie isi intocmeste documentele
care justifica activitate sectiei, in care se specifica pe de o parte cantitatea de materii prime
introduse in fabricatie, iar pe de alta parte, produsele finite obtinute.

Fluxul tehnologic al Abatorului de pasari se prezinta astfel:


La intrarea pe poarta a mijloacelor de transport pasari vii ( sunt masini speciale cu
sau fara remorca, din fabricatie sunt dotate cu custi in care se incarca din ferma puii, in
numar fix la ficare cusca in functie de greutatea medie estimativa a puilor, apoi se sigileaza
– sigiliile se aplica la imbinarea vergelelor care inchid custile ), acestea se cantaresc apoi se
introduc in prima sala a Sectiei eviscerare unde sunt agatati unul cate unu in corligele
conveerul care se roteste ca o banda rulanta, personalul avand tot timpul inaintea sa un
carlig gol pentru agatat alt pui. In continuare puii trec printr-un soc electric care ii amarteste
ca sa nu mai poata simti durerea, dupa care un echipament special de taiere le sectioneaza
partial gatul. Se itroduc apoi intr-o baie de apa fierbinte (la temperatura de aprox.54-56°)
pentru oparirea penelor, dupa care procesul de curatare de pene cade in sarcina
deplumatoarelor ( echipament special pentru aceasta operatiune). Dupa curatarea penelor se
scot eviscerele cu un dispozitiv special – operatiunea se face prin absobtie.
In aceasta faza a procesului tehnologic, medicul veteririnar controleaza fiecare
carcasa si organele rezultate si procedeaza la eliminarea acelor parti care nu sunt bune
pentru consumul uman (partile eliminate se numesc confiscate).
In final rezulta carcasa de pui cu cap si ghiare, ficatul, pipota, inima, confiscatele de
pasare si organe, sange, pene, viscere.
Carcasa obtinuta dupa ce trece mai intai prin tunelul de frig unde este racita,
perecum si organele si confiscatele se predau la Sectia transare-ambalare, iar sangele,
penele si viscerele se predau la Moara unde sunt neutralizate.
Carcasa ajunsa in Secţia de tranşare-ambalare este tranşată în părţi anatomice
(pulpe, piept, tacâm) sau mai departe prin dezosare se obţin produsele dezosate ( fără os).
Carcasa de pui, produsele tranşate, produsele dezosate precum şi alte produse obţinute din
carnea de pasăre se ambalează în pungi sau tăviţe. Si din activitatea de transare si dezosare

3
rezulta produse confiscate care se transfera la Moara. Produsele obtinute destinate
consumului uman se introduc in tunelul de cogelare rapida unde are loc atat procedul de
refrigerare cat si cel de congelare. Pentru refrigerare produsele stau in tunel pana ating
temperatura optima pentru a fi livrate, iar pentru congelare se utilizeaza procedeul de
congelare rapida, produsele fiind practic inghetate.
Transarea si pregatirea marfii se face in concordanta cu comenzile primite de la
Departamentele Vanzari si Magazine.
Calibrarea se poate realiza cu ajutorul cântarelor electronice pentru a obţine sortimente
din carne pasare variate ambalate la tăviţa sau pungi in funcţie de cerinţele pieţii interne sau
externe.
Ambalarea carcaselor, a pieselor tranşate sau a celor dezosate din carne pasare se
realizează cu ajutorul maşinilor de vacumat, de ambalat : automat sau manual pentru tăviţe
si pungi.
Spatiile in care se realizează ambalarea produselor din carne pasare refrigerata trebuie
sa aibă in mediul ambiant o temperatura de 7° - 8°C temperatura care trebuie realizata
printr-o climatizare a aerului cu ajutorul unei instalaţii complexe formata din agregate
frigorifice (3); instalaţii de automatizare si tubulaturi aferente cu izolaţie termica.
Marcarea , etichetarea sortimentelor din carne de pasare se face manual după care sunt
depozitate in navete sau cutii in camera de refrigerare pentru menţinerea si realizarea
temperaturii de 0° - 2°C specifice cărnii de pasare refrigerate.
Operaţia de refrigerare – menţinere in camera de refrigerare existenta in cadrul
abatorului se realizează cu ajutorul a trei baterii de răcire a aerului cu amoniac.
Camera de refrigerare are dimensiunile de L=12m;l=6m având o capacitate de
depozitare de ~10 tone si in prezent este insuficienta pentru depozitare – menţinere a cărnii
in stare refrigerata.
Având in vedere ca solicitările consumatorilor au crescut foarte mult pentru carnea de
pasare refrigerata si deoarece noi avem posibilitatea prelucrării a minim 30 tone/ zi carne
refrigerata este necesara construirea a doua spatii de refrigerare suplimentare cu următoarele
dimensiuni : - L=6m; l=6m
- L=18m; l=6m
Aceste camere trebuie sa fie dotate cu următoarele : aparatura de automatizare,
instalaţiei de producere a frigului, parte constructiva si izolaţie aferenta, uşi frigorifice,
instalaţii si aparate performante astfel încât sa conducă foarte bine procesul de conservare
prin răcire (temperatura cărnii nu trebuie sa scadă sub 0°C )pentru a nu deprecia carnea din
punct de vedere calitativ.

3
Deasemenea construirea a acestor doua camere suplimentare de refrigerare este utila
pentru a stoca carnea in vederea prelucrării ulterioare conform cerinţelor partenerilor interni
si externi (realizarea sortimentelor din carne de pasare maturata care necesita o menţinere a
temperaturii de refrigerare de minim 8°C).
Livrarea produselor refrigerate la 0° - 2°C se face conform normelor sanitar-veterinare
si cerinţelor pieţii (fie vrac, fie ambalate in navete sau cutii de carton).
In conformitate cu fluxul tehnologic prezentat se intocmesc si documentele primare
astfel:
Odata cu primirea pasarilor vii se intocmesc zilnic Bonurile de intrare a acestora (pe
categorii de pasari si pe ferme), ce contin cantitatea (capete,kilograme) apoi tot la sfarsitul
zilei se intocmeste Bonul de iesire in productie a intregii cantitati receptionate (pe ficare
categorie) si Raportul de productie pentru Sectia eviscerare.
Predarea produselor rezultate in Sectia eviscerare la Sectia transare-ambalare si la
Moara se face pe baza de Nota de cantar.
In Sectia de transare ambalare se intocmeste Raportul de productie al sectiei, raport
in care se justifica ce produse au rezultat din activitatea de transare dar si din cea de
dezosare. Predarea produselor imporprii connsumului la Moara se face tot pe baza de Nota
de cantar.
Din tunelul de refrigerare si congelare produsele sunt predate la depozit pe baza de Nota de
cantar. Nota de cantar este intocmita de gestionara de sectie. Produsele se preadau la
depozit paletizate si pe sortimente.
Capacitatea depozitului este de aproximativ 400 to. Marfa este depozitata pe paleti,
paletii sunt etichetati (pe eticheta se trece denumirea produsului, data fabricatiei, cantitate,
greutatea paletilor. In depozit este asigurata posibilitatea livrarii marfii in ordinea in care au
fost depozitate. Perioada de valabilitate a produselor congelate depozitate in conditii de
maxima siguranta variaza de la 6 luni (organele) la 12 luni (celelalte produse rezultate din
procesul tehnologic). In depozitul Abatorului de pasari este asigurata atat temperatura de
pastrare a produselor, dar si posibilitatea livrarii in ordinea prima intrare-prima iesire.
Depozitul are in dotare 2 motostivuitoare cu care se transporta marfa atat la intrare cat si la
iesire.
In functie de comenzile primite marfa se livreaza la magazinele si cantinele proprii
sau la terti.
Livrarea marfii se face lotizat pe fiecare beneficiar, lotizarea facandu-se in
conformitate cu cererile primite in comenzi.
Livrarile se fac din depozit pe Nota de cantar, document care sta la baza intocmirii

4
Avizului de insotire a marfii (pentru magazinele proprii) sau a Facturii fiscale (cand se
livreaza la terti).
Punctul de facturare se afla intr-o cladire separata din curtea abatorului.
La iesirea pe poarta, mijlocul de transport este cantarit, i se verifica corctitudinea
intocmirii documentelor de insotire, se trece in registrul de poarta cantitatea transportata si
numarul dcumentelor de insotire, se stampileaza documentele cu stampila de “CONTROL
POARTA” unde se trece data si ora de iesire pe poarta.
La finele unei perioade, in procesul tehnologic pot ramane produse in tunelul de
congelare – productie pe flux, care este predata in ziua urmatoare la depozitul de produse
finite.
Cand capacitatea depozitului nu mai poate permite primirea de noi productii, se
procedeaza la transferul produselor congelate la Depozitul frigorifer din Deparatamentul
Carbac, de unde ulterior se fac livrari catre terti a produselor congelate.
Si pentru aceste transferuri documentele intocmite sunt Nota de cantar (de la
depozit) si Avizul de insotirea a marfii (de la punctul de facturare).
Toate aceste rapoarte de productie zilnice, se centralizeaza,astfel incat la sfarsitul
fiecarei luni se obtine pe fiecare sectie, precum si pe fiecare produs, cantitatea lunara
obtinuta, precum si randamentul fiecarui produs din total materie prima introdusa.
Notele de cantar cu predarea productiei la Depozitul de produse finite se
inregistreaza zilnic in Sistemul informatic SAP, pe comenzile deschise in sistem pentru
fiecare produs obtinut si la costul de inregistrare standard din sistem.
La finele fiecarei luni, dupa repartizarea cheltuielilor cu materia prima precum si a
celorlalte cheltuieli de productie se deconteaza comenzile produselor inregistrate,
obtinandu-se astfel costul de productie realizat.

4
Tabel 2. SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE ABATORIZARE SI
PRELUCRARE A CARNII DE PASARE

MATERIALE AUXILIARE MATERII PRIME PUI MATERII


AUXILIARE BROILER
6)Pungi - adjuvanti
7)Saci
8)Tăviţe RECEPTIA CANTITATIVA
9)Folie cryofilm CALITATIVA
10)Cutii carton
11)Etichete ASOMARE
12)Benzi sigilat
13)Folie polietilena SANGERARE

OPARIRE
DEPLUMARE
EVISCERARE

SPALARE

RACIRE CARCASE IN TUNELE DE


REFRIGERARE
-RACIRE CU AER
- RACIRE CU AER SI SPRAYERE

TRANSARE CARCASE DEZOSARE PIESE


REFRIGERATE TRANSATE

CALIBRARE, AMBALARE, ETICHETARE,


MARCARE

REFRIGERARE – MENTINERE IN CAMERE DE


REFRIGERARE

LIVRARE PRODUSE CONGELARE


REFRIGERATE

PRODUSE DIN CARNE


PASARE CONGELATE

4
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ LA SC AVICOLA SA

4.1 Organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar-contabil

Serviciul financiar-contabil asigură evidenţierea în contabilitate a tuturor


fenomenelor care au loc în activitatea subunităţilor, prin înregistrarea documentelor primare
primite. Documentele sunt semnate de conducerile subunităţilor şi avizate de conducerea
societăţii.
În desfăşurarea operaţiunilor de ţinere la zi a contabilităţii societăţii, personalul din
Serviciul financiar-contabil are în vedere următoarele aspecte:
- contabilitatea se ţine în partidă dublă, utilizând planul de conturi în vigoare şi respectând
Legea contabilităţii 82/91 cu modificările ulterioare;
- verificarea tuturor documentelor întocmite de subunităţii din punct de vedere al
corectitudinii întocmirii, al preţurilor practicate, al semnăturilor privind
responsabilitatea şi a vizelor date de conducere;
- este interzis a se opera în evidenţele contabile documente care nu au fost vizate de
conducerea societăţii;
- urmărirea ca aceste documente să respecte circuitul prevăzut şi termenele stabilite
pentru predare;
- întocmirea NJ pe tipuri de operaţiuni (casa, banca, mişcarea efectivelor, GESTOC, etc.);
întocmirea balanţei analitice pe fiecare cont, verificarea soldurilor conturilor, efectuarea
regularizărilor şi corecţiilor, dacă este cazul;
- efectuarea punctajelor cu clienţii şi furnizorii şi punerile de acord;
- întocmirea jurnalului de cumpărări şi vânzări, întocmirea şi depunerea la Direcţia de
Finanţe a decontului de TVA conform legislaţiei în vigoare; urmărirea efectuării plăţii
TVA de plată, întocmirea documentaţiei privind TVA de rambursat;
- întocmirea statelor de plată, urmărirea acordării tuturor drepturilor salariale, în
concordanţă cu normele de muncă, urmărirea reţinerii datoriilor aferente salariilor;
întocmirea centralizatorului statelor de plată, a viramentelor aferente salariilor,

4
întocmirea OP ale datoriilor către bugete (CAS, şomaj, fond sănătate, fond risc, etc.) şi
urmărirea decontării lor în termene legale; efectuarea normării muncii;
- urmărirea şi înregistrarea mişcării mijloacelor fixe, a amortizărilor; calcularea,
întocmirea şi depunerea la Finanţe a declaraţiilor privind impozitele şi taxele locale
(impozit clădiri, impozit teren, taxă mijloace de transport, etc.), urmărirea achitării lor la
termenele prevăzute de lege; urmărirea încheierii contractelor de locaţii (dacă cazul) şi
decontarea lor;
- întocmirea balanţei de verificare;
- participarea la acţiuni de inventariere a patrimoniului;
- efectuarea analizei costurilor pe categorii; întocmirea situaţiilor economice de analiză a
activităţii societăţii;
- întocmirea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere;
- întocmirea şi a altor situaţii şi rapoarte solicitate de conducerea societăţii;
Dintre atributele compartimentului financiar-contabil cu privire la calculaţia costului se pot
aminti:
- ţinerea evidenţei cheltuielilor de producţie si a celor de circulaţie în concordanţă cu
programarea acestor cheltuieli;
- asigurarea documentării în timp a cheltuielilor de producţie şi a celor de fabricaţie
pentru includerea în costul de producţie, a prestărilor de servicii, respectiv în cheltuielile
de circulaţie dintr-o perioadă, numai a acelor cheltuieli care privesc perioada respectivă;
- ţinerea evidenţei cheltuielilor de producţie pe fiecare sector al activităţii de bază si
auxiliare a societăţii, iar în cadrul acestora în funcţie de destinaţia cheltuielilor
(comenzi, produse);
- efectuarea repartizării pe produse, comenzi a cheltuielilor sectoarelor de producţie şi a
cheltuielilor generate de societăţi potrivit criteriilor de repartizare aprobate de organele
în drept;
- determinarea costului de producţie şi decontarea acestuia;
- efectuarea analizei critice a costurilor de producţie, întocmirea calculaţiilor şi
fundamentarea propunerilor pentru preţurile la produsele noi;
- organizarea şi programarea costului de producţie împreună cu factorii interesaţi şi
stabilirea măsurilor pentru realizarea profitului stabilit de Consiliul de Administraţie.
Acest serviciu funcţionează cu următoarea structură:
 Mişcarea efectivelor (NC), centralizări tehnice, cont. 301, 331, 345, 361; cost de
producţie (analiză, situaţii economice);
 Casierie – circulaţia documentelor de bancă (OP, Extrase, CEC, etc.); încasări – plăţi +

4
documente corespunzătoare fiscale; registru de casă; valori – 1 pers.
 Evidenţă casă (NC); cont. 542 (avansuri – deconturi) – 1 pers.
 GESTOC mijloace circulante; cont. 301, 302, 303; analiza stocurilor; raport lunar de
aprovizionare – 1 pers.
 Evidenţă clienţi şi furnizori – jurnal de cumpărări, jurnal de vânzări, decont de TVA;
punctaje cu furnizorii şi clienţii; înregistrarea facturilor de energie, reparaţii şi servicii
de la terţi – 1 pers.
 Facturare – întocmire şi predare zilnică a documentelor către clienţi – 1 pers.
 Personal-salarizare – 2 pers.
 Evidenţe cărţi de muncă, dosare de pensii, adeverinţe vechimi;
 Normare, legislaţia muncii;
 State de plată;
 Contabilizare (cont. 401.4, 421, 425, 426, 427, 428, 431, 437, 461, 462;
 Viramente salarii (centralizare, întocmire OP, urmărire decontare);
 Declaraţii impozite si taxe aferente salariilor;
 Mijloace fixe – mişcări, casări, amortizări, reevaluări; impozite si taxe locale (declaraţii,
urmărire decontări); contracte locaţii – decontări; servicii interne (NC devize prestări
servicii) – 1 pers;
 Arhivă – legătorie (NC situaţii), arhivare, păstrare, lichidare conform legilor Arhivelor
Naţionale; evidenţa şi gestionarea imprimantelor tipizate; documentele cu regim special
– 1 pers.
Documente de sinteză:
♦ Rapoarte, evidenţe tehnice, evidenţe economice;
♦ Balanţă de verificare;
♦ Bilanţ şi anexe – 1 pers.
Prin urmare, SC Avicola SA prin compartimentul financiar-contabil urmăreşte
păstrarea integrităţii patrimoniului, cunoaşterea în orice moment a modului de realizare a
indicatorilor prevăzuţi în programul de producţie şi modul în care se gospodăresc fondurile
materiale şi băneşti puse la dispoziţia societăţii, obiective realizate prin organizarea
contabilităţii financiare analitice.
În vederea respectării L.22/69 – a gestiunii şi L.82/91 – a contabilităţii de către
conducerea fermelor şi sectoarelor se impun următoarele măsuri:
♦ Întocmirea corectă si la timp a documentelor de gestionare;

4
♦ Raportarea corectă a datelor de producţie;
♦ Verificarea stocurilor de materiale, produse finite, obiecte de inventar, mijloace fixe;
♦ Gestionarea în bune condiţii a bunurilor de orice natură;
♦ Predarea la timp a documentelor tehnice şi economice;
♦ Verificarea mijloacelor de transport şi a personalului muncitor la intrarea şi la ieşirea din
incintă (control poartă);
♦ Recepţionarea furajelor şi a tuturor materialelor prin cântărire, numărare după caz,
precum şi verificarea calitativă;
♦ Confirmarea cu responsabilitate a transporturilor executate de Autobaza SC AGRICOLA
INTERNAŢIONAL SA (prin trecerea orei sosirii, orei plecării, denumirea şi cantitatea
materialelor transportate), completarea în registrul de poartă;
♦ Nu se contractează nici un fel de lucrări de la terţi fără aprobarea conducerii societăţii;
♦ Pentru asigurarea biosecurităţii efectivelor de păsări din ferme, se interzice accesul în
incintă a persoanelor străine (altele decât personalul fermei);
♦ Nu se livrează nici un produs din subunitate fără să fie însoţit de aviz de însoţire a mărfii
(AIM) completat cu toate datele (denumire, beneficiar, cantitate, preţ, valoare, delegat,
mijlocul de transport, ora predării;
♦ Nu se transferă nici un mijloc fix între subunităţi fără să se întocmească Bon de mişcare
a mijloacelor fixe;
Pentru respectarea integrităţii patrimoniului fiecărei subunităţi, se impune o
evidenţiere strictă făcută prin sistemul de registre, astfel:
- registru de evidenţă a mijloacelor fixe;
- registru de evidenţă a mijloacelor circulante;
- registru de evoluţie a efectivelor de păsări şi animale;
- registru de poartă privind toate intrările şi toate ieşirile;
- registru de evidentă a consumului de energie electrică şi gaz metan (unde este cazul);
- registru de urmărire a tratamentelor;
- registru privind operativa zilnică;
- registru privind protecţia socială si P.S.I.;
- registru de urmărire a activităţii personalului;
- registru de urmărire a situaţiilor economico-financiare;
- registru de bugetare lunară a activităţii;
- registru de îndrumare şi control.
Conform principiilor contabilităţii toate aceste evidenţieri au caracter permanent şi

4
suportă înregistrarea fenomenelor la momentul producerii lor.
Se utilizează atât documente fiscale cât şi documente comune. Toate formularele
poartă antetul S.C. AVICOLA S.A, sunt numerotate şi parafate cu semnătura conducerii
societăţii.
În vederea unei evidenţieri centralizate la nivelul societăţii trebuie respectate
normele interne de întocmire si circulaţie a lor.
Toate aprovizionările de furaje, medicamente, materiale consumabile, obiecte de
inventar, se fac de la S.C. AGRICOLA INTERNAŢIONAL S.A. pe bază de factură sau aviz
(furajele), pentru care subunitatea va întocmi B.I. semnat de comisia de recepţie. Facturile
privind recepţia de bunuri materiale, altele decât furajele, vor fi semnate de comisiile
stabilite prin decizii, în urma verificării raportului de necesitate aprobat şi înregistrat la
secretariat şi în urma verificării calitative şi cantitative, după care împreună cu B.I vor fi
trimise spre avizare şi înregistrare la Serviciul financiar-contabil al S.C. AVICOLA S.A. a
doua zi de la primire.
Pentru transferurile de materiale între subunităţile S.C. AVICOLA S.A. se vor
întocmi Avize de însoţire a mărfii. Documentele vor fi prezentate cel târziu a doua zi de la
întocmire.
Pentru consumurile de furaje, medicamente, materiale etc. se vor întocmi B.E. pe
fiecare categorie de pasăre sau animal în parte, înscriindu-se codul acestora. Acestea vor fi
semnate de responsabilul economic şi de seful subunităţii, vor fi predate la Contabilitate
eşalonat până la sfărşitul lunii curente cele pentru materiale consumabile şi până la data de 1
ale lunii următoare cele pentru furaje.
Pentru toate livrările către Abatorul de păsări, Staţia de sortare, Praful de ouă,
aparţinând SC AGRICOLA INTERNAŢIONAL SA se întocmesc A.I.M care se
centralizează pe beneficiari şi se trimit zilnic, a doua zi de la întocmire, la Facturare. Biroul
facturare va efectua punctajul cu subunităţile furnizoare şi unitatea beneficiară şi va întocmi
factura.
Balanţele de materiale şi obiecte de inventar rezultate în urma înregistrării
documentelor în GESTOC vor fi distribuite în teren până la data de 04 a lunii, urmând ca cel
târziu a doua zi, 05 a lunii ora 12, să fie făcute toate corecţiile şi punerile de acord a
situaţiilor la sediul societăţii (nu se admit punctaje prin telefon).
Pentru situaţiile privind mişcarea efectivelor de păsări şi animale, formularele vor fi
completate în toate rubricile privind evidenţa tuturor fenomenelor legate de evoluţia
efectivelor şi de consumurile aferente de furaje, etc. Formularul “Mişcarea efectivelor” va fi
completat cu toate datele tehnice privind evoluţia efectivelor, producţia obişnuită, consumul

4
de furaje, laptele fizic şi stas, vârsta efectivelor din stocul de la finele lunii, etc., va fi însoţit
de centralizatoarele tuturor documentelor completate şi emise în decursul lunii şi semnate
de personalul de conducere a subunităţilor. Pentru livrările a căror documente au fost
predate în decursul lunii la facturare, la mişcarea efectivelor se întocmeşte un centralizator
care va cuprinde toate avizele, totalizate pe zile.
Documentele cu regim special, după utilizare vor fi predate la Arhiva societăţii pe
bază de proces-verbal de predare-primire, şi se va face o justificare a documentelor care
prezintă modificări sau anulări.
Facturile privind servicii prestate de terti vor fi vizate si confirmate de conducerea
subunităţilor, vor avea înscrise pe ele numărul referatului, a notei de comandă sau a
raportului de necesitate.
Atât la consumul de materiale cât şi la prestările de servicii se va face o delimitare
clară şi precisă între lucrările pentru reparaţii curente şi cele pentru investiţii. În situaţia în
care se execută investiţii în regie proprie iar materialele utilizate provin din gestiunea
fermei, acestea vor fi transferate la Sectorul investiţii care va întocmi B.E. şi deviz total
pentru obiectivul respectiv de investiţii. Angajarea lucrărilor de investiţii se va face cu
respectarea procedurii privind activitatea de investiţii.
Pentru situaţii privind încasări şi plăţi în numerar, se utilizează formularul Dispoziţie
de încasare/plată, care va purta viza de control preventiv a Directorului economic, va avea
ca anexă referatul sau aprobarea conducerii pentru necesitatea plăţii sau încasării
respective. Directorul economic va urmări respectarea prevederilor legale cu privire la
plafonul de plăţi, încasări şi soldul de casă.

4.2 Metode de organizare a contabilitatii stocurilor la SC Avicola SA

Unitatile patrimoniale au posibilitatea organizarii contabilitatii stocurilor in doua


sisteme de inventar, respectiv inventarul permanent sau inventarul intermitent.

2.1. Metoda inventarului permanent

În conditiile aplicarii medodei inventarului permanent, metoda folosita si de S.C.Avicola S.A.,


fiecare intrare de bunuri este inregistrata cantitativ si valoric in contul de stocuri
corespunzator, la nivelul costului istoric (care poate fi cost de achizitii sau cost de productie,
dupa caz) sau a pretului prestabilit in functie de valoarea de utilitate ( pentru stocurile aduse
ca aport, primite ca donatii sau obtinute cu titlu gratuit). De asemenea, fiecare iesire din stoc
este contabilizata fizic si valoric, ceea ce permite in orice moment cunoasterea marimii
stocurilor, atat valoric cat si cantitativ.
Fiind considerat ca un sistem ce genereaza costuri ridicate deoarece inventarul
permanent presupune inregistrarea fiecarei miscari din stoc si calcule reiterate, acest
inconvenient este mult diminuat la SC Avicola S.A. prin prelucrarea informatizata a datelor.
4
Conform proiectului de norme, in cazul stocurilor de materii prime si materiale, obiecte de
inventar, animale si marfuri, presupune debitarea in cursul exercitiului a contului de stocuri
(respectiv 30 "Stocuri de materii prime si materiale", 32 "Obiecte de inventar", 36 "Animale"
si 37 "Marfuri") cu intrarile de bunuri prin creditul conturilor ce indica sursa de procurare si
creditare a acelorasi conturi cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune.
La sfarsitul exercitiului, soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu marimile
rezultate din inventariere, eventuale diferente (plusuri sau minusuri de inventar) fiind
regularizate prin aducerea stocurilor la marimea lor reala.
Contabilitatea financiara, pentru a-ti respecta principiile, trebuie sa opereze cu costuri
istorice sau cu costuri actualizate.
Pentru exemplificarea metodei consideram urmatorul exemplu:

În cursul exercitiul au loc urmatoarele operatiuni:


Avicola S.A. achizitioneaza de la un furnizor: saci polietilena in valoare de 7000 lei, TVA
19%.

% = 401 "Furnizori" 833


301 “Materiale consumabile” 700
4426 “TVA deductibila” 133

În cursul anului se dau in consum saci polietilena in valoare de 700 lei.

601 "Chelt.cu materialele = 301 " Materiale 700


consumabile" consumabile"

La sfarsitul exercitiului se va compara soldul scriptic al contului de stocuri cu situatia


faptica rezultata in urma inventarului fizic. În situatia in care rezulta un plus de inventar de 20
lei, se inregistreaza astfel :

301 " Materiale = 601" Cheltuieli cu materialele 20


consumabile" consumabile"

Conturile de stocuri reflecta astfel, la inchiderea exercitiului, marimea stocului real.

4
2.2. Metoda inventarului intermitent

Daca in vechiul sistem contabil, intreprinderile romanesti utilizau exclusiv inventarul


permanent, actualele norme contabile dau posibilitatea intreprinderilor mici si mijlocii sa
poata opta pentru inventarul intermitent.
Acesta presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza unei
inventarieri fizice a stocurilor la finele perioadei. Iesirile din stoc se determina prin calculul
extracontabil, ca diferenta intre valoarea stocurilor plus valoarea intrarilor pe de o parte si
valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii fizice, pe de alta parte.
Mai simplu si mai costisitor decat inventarul permanent, inventarul intermitent
prezinta cateva inconveniente: o eroare sau omisiune in inventarul fizic duce la deformarea
informatiei contabile prezentata in documentele contabile de sinteza; in plus exista tentatia de
a subevalua stocurile din motive fiscale, ceea ce duce la cresterea nereala a cheltuielilor si
diminuarea profitului impozabil.
În conditiile inventarului intermitent, intrarile de stocuri de materii prime si materiale,
obiecte de inventar, animale si marfuri sunt contabilizate direct in conturi de cheltuieli
corespunzatoare la cost de achizitie sau pret prestabilit in functie de valoarea de utilitate, dupa
caz.
La sfarsitul exercitiului, dupa efectuarea inventarierii fizice este inregistrata variatia
stocurilor ( Sold initial - Sold final ), neafectata de provizioanele pentru depreciere, obtinuta
prin anularea stocului initial si constatarea stocului final. Normalizatorii contabili romani nu
au prevazut in acest sens un cont special de variatie a stocurilor de materii prime si materiale,
obiecte de inventar, animale si marfuri, ceea ce lezeaza conceptul de inventar intermitent. În
acest caz, anularea stocului initial se face tot prin debitarea contului de cheltuieli aferente
stocului corespunzator si creditarea contului de stoc, cu marimea soldului initial, iar
constatrea stocului final se face invers, adica debitand un cont de stoc si creditand contul de
cheltuieli corespunzator, cu marimea soldului final, constatat prin inventarierea fizica.
În felul acesta, soldul contului de stoc reflecta marimea stocului real iar soldul
contului de cheltuieli reflecta cheltuielile cu materiile prime, materialele consumabile,
obiectele de inventar, cu animalele si cheltuieli privind marfurile.

Pentru exemplificarea metodei consideram urmatorul exemplu:

În cursul exercitiului se procedeaza la inregistrarea achizitiilor de bunuri :

% = 401 "Furnizori" 897


600 "Cheltuieli cu materii prime" 754
4426 "TVA deductibila" 143

La finele exercitiului se inregistreaza variatia stocurilor:

a/ anularea stocului initial

600 "Cheltuieli cu materii prime" = 300 "Materii prime"

5
b/ constatarea soldului final

300 "Materii prime" = 600 "Cheltuieli cu materii prime"

Stocurile rezultate din productia proprie a intreprinderii (semifabricate, produse finite)


si productia in curs de executie nu sunt inscrise direct in contul de rezultate ci doar diferenta
intre stocul final si stocul initial aferente acestor conturi.
Normele contabile romanesti prevad in acest sens un cont distinct 711 "Venituri din productia
stocata", similar cu cel existent in contabilitatea franceza denumit "Variatia stocurilor pentru
productie in curs si produse" si care corecteaza productia exercitiului, fie majorand-o in cazul
stocajului (cand stocurile finale sunt mai mari decat cele initiale) fie micsorand-o in situatia
destocajului ( cand stocurile finale sunt mai mici decat cele initiale).
Soldul contului 711 "Venituri din productia stocata" este preluat de contul de profit si
pierdere la rubrica corespunzatoare din structura veniturilor din exploatare. La stabilirea
soldului contului de "Venituri din productia stocata" nu se iau in calcul provizioanele pentru
depreciere.
Trebuie remarcat faptul ca stocajul, respectiv soldul creditor al contului 711 "Venituri
din productia stocata" este preluat din creditul contului de rezultate (Profit si Pierdere) cu
semnul " + " pe cand destocajul, soldul debitor al contului 711, cu semnul " - ", solutie
diametral opusa variatiei de stoc aferenta cumpararii de bunuri stocabile.
În conditiile aplicarii inventarului permanent, pentru stocurile provenind din productia
proprie, conturile de stocuri corespunzatoare se debiteaza in cursul exercitiului cu intrarile in
stoc prin creditul contului 711 "Venituri din productia stocata" si se crediteaza cu iesirile din
stoc prin debitul aceluiasi cont.
La sfarsitul anului are loc anularea stocului initial aferent productiei in curs de
executie si constatarea stocului final, prin intermediul aceluiasi cont 711 "Venituri din
productia stocata" iar soldurile conturilor provenind din productie proprie se compara cu
marimile furnizate de inventarul faptic al existentelor, eventualele diferente (plusuri sau
minusuri de inventar) fiind regularizate, aducandu-se astfel stocurile la marimea lor reala.
În functie de necesitati si specificul activitatii fiecarei unitati patrimoniale, contul 711
"Venituri din productia stocata" poate fi dezvoltat pe subconturi.
Exemplu :

În cursul exercitiului au loc urmatoarele operatiuni :

Intrari de produse finite in stoc :

Se inregistreaza intrarea productiei de oua (pe baza bonului de intrare) la ferma de reproductie
rase grele.

345 = 711 590,4


"Produse finite" “Venituri din productia stocata”

Se inregistreaza intrarea oualor la incubatie :

300 = 758 590,4


"Materii prime" "Venituri din activitati de exploatare"

Concomitent se descarca gestiunea cu valoarea productiei de oua:

711 = 345 59040


"Venituri din productia stocata” "Produse finite”

5
3. Se inregistreaza operatiunea de sortare oua. În urma acestei operatiuni rezulta oua pentru
incubat si oua limpezi (fisurate, sparte).

a/ introducerea in incubator a oualor pentru incubat :

600 = 300 53090


"Cheltuieli cu materia prima” “Materie prima”
b/ inregistrarea oualor fisurate sau limpezi :

600 = 300 5500


"Cheltuieli cu materia prima” "Materie prima”

4. Din oua limpezi se obtine melange, iar inregistrarea are loc pe baza "Bonului de intrare".

345 = 711 5500


"Produse finite" " Venituri din productia stocata”

5. Se obtin rase grele, inregistrarea acestora avand la baza "Actul de ecloziune"

361 = 711 8250


"Animale si pasari” "Venituri din productia stocata”

6. Se inregistreaza intrarea puilor de o zi in ferma de crestere "broiler


gaina".

361 = 758 46064


“Animale si pasari” "Venituri din exploatare”

Concomitent se inregistreaza descarcarea gestiunii cu valoarea puilor de o zi la Ferma


2:

711 = 361 46064


"Venituri din productia stocata” "Animale si pasari”

7. Se inregistreaza sporul in greutate al puilor, pe baza notei de cantar.

361 = 758 396761


"Animale si pasari” "Venituri din exploatare”

Mentiune: Sporul in greutate se determina astfel:

Se stabileste : Greutatea la inceputul perioadei –


Greutatea la sfarsitul perioadei
Diferenta * 7.000 lei/kg = SPOR in greutate

Se precizeaza faptul ca nu se cantareste fiecare pui in parte deoarece este imposibil


datorita numarului mare de pasari din ferme. Astfel, cantarirea puilor se face la serii de cate
20 - 50 pui.

8. Livrarea productiei se poate efectua in 3 modalitati :


cu factura ;

5
- cu chitanta fiscala (prin casa);
- la abator (pentru sacrificari).

a/ Livrarea productiei potrivit Facturii fiscale:


411 = % 17.174.080
“Clienti” 701 14.432.000
“ Venituri din vanzarea
produselor finite”
4427 2.742.080
“TVA colectat”

Concomitent se inregistreaza descarcarea gestiunii cu valoarea productiei livrate:

- pentru valoarea puilor de o zi 606 = 361 1.488.300


- pentru sporul in greutate 711 = 361 715.362.830
unde: 606 =” Cheltuieli cu animale si pasari”;
361 = “Animale si pasari”;
711 = “Venituri din productia stocata”;

c/ Livrarea productiei de pasari la abator, pentru sacrificare :

300 = 758 3.351.660.000


“Materie Prima” “Venituri din exploatare”

Mentionez ca pretul intern de decontare intre ferma si Abator = 7800 lei/kg.

Concomitent se inregistreaza descarcarea gestiunii cu valoarea productiei de pasari


sacrificate:

pentru valoarea puilor de o zi

606 = 361 399.234.000


“Cheltuieli cu animale si pasari” “Animale si pasari”

pentru sporul in greutate

711 = 361 3.277.751.096


“Venituri din productia stocata” “Animale si pasari”

9. Se inregistreaza descarcarea gestiunii la Abator cu valoarea materiei prime:

600 = 300 7.109.664.000


"Cheltuieli cu materia prima” "Materii prime”

Pret intern de decontare intre ferma si Abator = 7800 lei/kg

10. Se inregistreaza productia obtinuta la Abator (pe baza Bonului de


Intrare):

345 = 711 18.004.556.700


"Produse finite" "Venituri din productia stocata”

5
11. Se inregistreaza autoconsumul :

345 = 711 92.223.500


"Produse finite" “Venituri din productia stocata”

12. Se inregistreaza livrarea productiei obtinute cu Factura :

411 = % 212.117.500
701.2 178.250.000
4427 33.867.500
unde : 411 = “Clienti”;
701.2 =”Venituri din vanzarea produselor finite analitic intern”;
4427 = TVA colectata.

Concomitent se descarca gestiunea cu valoarea productiei livrate:

711 = 345 178.250.000


"Venituri din productia stocata” “Produse finite”

13. Se inregistreaza livrarea productiei prin magazine proprii, pe baza de Aviz de insotire a
marfii:

482 = 701 2.403.200.000


"Decontari "Venituri din vanzarea produselor finite”

Descarcarea gestiunii :

711 = 345 2.403.200.000


"Venituri din exploatare "Produse finite”

14. Se livreaza carnea de pasare la Cantina proprie:

371 = 758 7.613.500


"Marfuri" "Venituri din exploatare”

Descarcarea gestiunii cu valoarea productiei livrate la cantina:

711 = 345 7.613.500


"Venituri din productia stocata” “Produse finite”

15. Se inregistreaza productia neterminata, respectiv puicute o zi rase usoare, la Ferma 2


INCUBATIE:

331 = 711 357.050.000


"Produse in curs de executie” "Venituri din productia stocata”

La sfarsitul exercitiului :

Stocuri de produse in curs de executie :

Anularea stocului initial

5
711 = 331
“Venituri din productia stocata “ “Produse in curs de executie”

Constatarea stocului final

331 = 711
“Produse in curs de executie” “Venituri din productia
stocata”

Stocuri de produse finite

Înregistrarea rezultatului inventarierii fizice (in cazul in care se constata un plus


neimputabil)

"Venituri din productia stocata/produse finite" = 345 "Produse finite"

Deci, la sfarsitul exercitiului, conturile de stocuri reflecta marimea reala a stocurilor


din productie proprie si productie in curs de executie, iar soldul contului 711 "Venituri din
productia stocata" indica :

- fenomenul de stocaj (sold creditor, preluat cu semnul plus in contul de profit si pierdere) sau
fenomenul de destocaj ( sold debitor, preluat cu semnul minus in contul de profit si pierdere).

Aplicarea inventarului intermitent pentru stocurile provenind din productie proprie si


productie in curs de executie consta in anularea, la finele exercitiului, a stocului initial prin
creditarea contului de stoc si debitarea contului 711 "Venituri din productia stocata" precum si
in constatarea stocului final determinat prin inventarierea fizica a existentelor debitandu-se
conturile de stocuri si creditandu-se contul "Venituri din productia stocata".
Soldul contului 711 "Venituri din productia stocata" are aceeasi semnificatie ca cea
prezentata in cazul inventarului permanent.

Exemplu :

1/ anularea stocului initial la sfarsitul exercitiului

711 " Venituri din productia stocata" = 331 "Produse in curs de executie"

2/ constatarea stocului final

331 "Produse in curs de executie" = 711 "Venituri din productia stocata"

5
Evidenta stocurilor in contabilitate potrivit

Planului de Conturi

Contabilitatea sintetica a stocurilor si productiei in curs de executie cuprinde


ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii patrimoniale, destinate: fie a fi vandute,
fie a fi consumate la prima utilizare.
Incepand cu 1 ianuarie 2000 in Romania vor coexista doua planuri de conturi generale
si anume:
– Planul de conturi general aprobat prin H.G. nr.704 /1993 cu modificarile de rigoare,
aplicabil in continuare pentru agentii economici care nu vor intra sub incidenta Programului
national de armonizare a legislatiei contabile cu Directivele europene si asimilarea
Standardelor de Contabilitate Internationale”;
– Planul de conturi general aprobat prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.403 /1999,
aplicabil pentru agentii economici, pe masura ce acestia vor intra sub incidenta Programului
national de armonizare a legislatiei contabile cu Directivele europene si asimilarea
Standardelor de Contabilitate Internationale “
Potrivit " Planului de Conturi", Clasa 3 " CONTURI DE STOCURI SI PRODUCTIE
IN CURS DE EXECUTIE " are umatoarea structura :

GRUPA 30. STOCURI DE MATERII SI MATERIALE

300 MATERII PRIME (301 )


301 MATERIALE CONSUMABILE (302)
3011 Materiale auxiliare
3012 Combustibili
3013 Materiale pentru ambalat
3014 Piese de schimb
3015 Seminte si materiale de plantat
3016 Furaje
3017 Alte materiale consumabile.
308 DIFERENTE DE PRET LA MATERII PRIME SI MATERIALE.

GRUPA 32. OBIECTE DE INVENTAR (303 MATERIALE DE NATURA OBIECTELOR


DE INVENTAR)

321 OBIECTE DE INVENTAR


322 UZURA OBIECTELOR DE INVENTAR
323 BARACAMENTE SI AMENAJARI PROVIZORII
328 DIFERENTE DE PRET LA OBIECTE DE INVENTAR.

GRUPA 33. PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE

331 PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE


332 LUCRARI SI SERVICII IN CURS DE EXECUTIE

GRUPA 34. PRODUSE

341 SEMIFABRICATE

5
345 PRODUSE FINITE
346 PRODUSE REZIDUALE
348 DIFERENTE DE PRET LA PRODUSE.

GRUPA 35. STOCURI AFLATE LA TERTI

351 MATERII SI MATERIALE AFLATE LA TERTI


352 OBIECTE DE INVENTAR LA TERTI
354 PRODUSE AFLATE LA TERTI
356 ANIMALE AFLATE LA TERTI
357 MARFURI IN CUSTODIE SAU CONSIGNATIE LA TERTI
358 AMBALAJE AFLATE LA TERTI.

GRUPA 36. ANIMALE

361 ANIMALE SI PASARI


368 DIFERENTE DE PRET LA ANIMALE SI PASARI

GRUPA 37. MARFURI

371 MARFURI
378 DIFERENTE DE PRET LA MARFURI

GRUPA 38. AMBALAJE

381 AMBALAJE
388 DIFERENTE DE PRET LA AMBALAJE

GRUPA 39. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR SI PRODUCTIEI


IN CURS DE EXECUTIE.

390 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA MATERIILOR PRIME


391 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA MATERIALELOR
CONSUMABILE
392 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA OBIECTELOR DE
INVENTAR
393 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR SI
PRODUCTIEI ÎN CURS DE EXECUTIE
394 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA PRODUSELOR
395 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR AFLATE
LA TERTI
396 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA ANIMALELOR
397 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA MARFURILOR
398 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA AMBALAJELOR.

5
3.1 Contabilitatea stocurilor de materii prime
şi materiale consumabile

Pentru contabilitatea sintetică a intrarilor si ieşirilor de materii prime şi materiale se


utilizează conturile din grupa 30 “ Stocuri de materii prime şi materiale”, respectiv conturile
sintetice de gradul I: 300 “Materii Prime”; 301 ”Materiale consumabile” si 308 “Diferente de
pret la materii prime si materiale”. Conţinutul şi funcţiunea acestor conturi sunt influienţate
de metodele de contabilitate a stocurilor folosite – metoda “inventarului permanent” sau cea a
“inventarului intermitent”- ca şi de preţul de înregistrare folosit.
Contul 300 “Materii prime” evidenţiază existenţa şi mişcarea stocurilor de materii
prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit, integral sau
parţial, fie în starea lor iniţiala, fie transformată, aflate în apropierea unităţii patrimoniale. În
conformitate cu noul Plan de conturi, contul 300 “Materii prime “ se reflectă în contabilitate
prin contul 301, cu aceeaşi semnificaţie. Este un cont de ACTIV, care funcţioneaza relativ,
diferit în funcţie de sistemul de inventar cu care se operează: ”inventar permanent” sau
“inventar intermitent”.
În cazul “inventarului permanent”, contul 300 “Materii prime” se debitează cu preţul
de înregistrare al materiilor prime intrate în gestiunea unităţii, din diferite surse; se creditează
cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime ieşite; soldul debitor al acestui cont
reprezintă valoarea materiilor prime existente în gestiunea unităţii la preţ de înregistrare.
In cazul “inventarului intermitent”, contul 300 “ Materii Prime “ funcţionează cu
intermitenţă, în sensul că, la finele lunii se preiau în debitul sau stocurile, cu intermitenţă, în
sensul că, la finele lunii se preiau in debitul său stocurile, constatate în fapt (prin inventariere)
sau deduse din “contabilitatea analitica a stocurilor”, pentru ca în prima zi a perioadei (lunii)
următoare din gestiune, să fie creditat (şi implicit soldat) prin trecerea stocului asupra
cheltuielilor de exploatare, caz în care, intervenţia acestui cont are menirea de a asigura ca în
costurile perioadei de gestiune să rămână înregistrate numai materiile prime efectiv
consumate.
În mod similar funcţionează şi contul 301 ”Materiale consumabile”, care, insă, se
desfaşoară pe conturi sintetice de gradul II (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese
de schimb , seminţe şi materiale de plantat, furaje, etc.). Şi acesta se reflectă în contabilitate,
în noul Plan de conturi, prin alt cont şi anume 302 “Materiale consumabile”.
Contul 308 “Diferente de preţ la materii prime şi materiale” se utilizează pentru a ţine
evidenţa diferenţelor (în plus sau în minus) între costul efectiv de achiziţie şi preţul de
înregistrare prestabilit (exemplu: costul standard ) aferent materiilor prime şi materialelor
intrate în gestiunea unităţii patrimoniale. Este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a
materiilor prime şi materialelor consumabile.
In debitul acestui cont se înregistrează diferenţele de preţ în plus, deci nefavorabile
(costul de achiziţie > preţul prestabilit ) aferente materiilor prime intrate în gestiune şi
diferenţele de preţ în minus deci favorabile (costul de achizitie < preţul prestabilit) aferente
materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune. În creditul acestui cont se înregistrează
diferenţele de preţ în minus (costul de achiziţie < preţul prestabilit) aferente materiilor prime
şi materialelor intrate în gestiune şi diferenţele de preţ în plus (costul de achiziţie > preţul
prestabilit ) aferente materiilor prime şi materialelor în stoc si poate fi debitor, reprezentând
diferenţele în plus (nefavorabile), sau creditor, reprezentând diferenţele în minus (favorabile).
Funcţiunea acestui cont este una bifuncţională, înregistrările făcându-se numai în
negru. Dacă însă se adoptă tehnica “în negru – roşu“, înregistrările făcându-se în negru, în

5
cazul diferenţelor nefavorabile (în plus) şi în roşu, în cazul diferenţelor favorabile (în minus),
contul la care ne referim (308 ) fiind tratat ca un cont de activ, funcţionând astfel:
În debit se inregistrează diferenţele de preţ aferente intrărilor, în negru sau în roşu,
după caz;
În credit, se înregistrează în negru sau în roşu, diferenţele de preţ aferente ieşirilor;
Soldul debitor reprezintă diferenţele de preţ aferente stocurilor şi poate fi în: negru sau
în roşu.
Contul 308 “ Diferene de pret la materii prime si materiale” evidentiaza, de asemenea
, si cheltuielile de transport-aprovizionare, atunci cand pentru evidenta stocurilor se foloseste,
ca pret de inregistrare, costul de achiztie ,iar cheltuielile de transport-aprovizionare sunt
facturate disticnt sau achiatate in alte moduri. In aceste conditii, contul 308 “Diferente de pret
la materii prime si materiale “ functioneaza ca fiind de activ si , in consecinta, se debiteaza
cu cheltuielile de transport facturate distinct sau achitate si se crediteaza cu cheltuielile de
transport-aprovizionare aferente materiilor prime si materialelor iesite din gestiune, soldul sau
debitor reprezentand cheltuielile de transport – aprovizionare aferente materiilor prime si
materialelor in stoc.

NOTA: Daca se adopta solutia ca in contul de stocuri inregistrarea valorilor materiale sa se


faca la pretul de cumparare, contul 308 “ Diferente de pret la materii prime si materiale “ va
evidentia toate cheltuielile accesorii de aprovizionare, inclusiv cheltuielile de transport-
aprovizionare inscrise in factura furnizorului.
Pentru ca evidenta cheltuielilor accesorii de achizitie nu sunt incluse in aceleasi
documente de aprovizionare, nu pot fi imputate direct asupra anumitor stocuri, in situatia in
care nu se adopta solutia colectarii lor in contul 308 “Diferente de pret la materii prime si
materiale “, se vor folosi potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, conturile
corespunzatoare felului cheltuielilor:
622 “Cheltuieli privind comisioanele si onorariile”
623 “ Cheltuielile cu primele de asigurare”
624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri si de personal”
635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate”
641 “Cheltuieli cu remuneratiile personalului”
681” Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele”
In conditiile aplicarii acestei solutii, cheltuielie accesorii de achiztie, evidentiate in
conturi din clasa 6, sunt, in totalitatea lor, considerate drept cheltuieli ale perioadei.

Aplicatie:

In ceea ce priveste modul de reflectare in contabilitatea societatii S.C.Avicola S.A.,


stocurile de materii prime si materiale se utilizeaza la pret de inregistrare a costului de
achizitie, iar cheltuielile de transport-aprovizionare nu sunt incluse in aceleasi facturi emise
de furnizori pentru materiile prime si materialele achizitionate, ci sunt facturate separat de
catre alte intreprinderi, respectiv de catre unitatile prestatoare sau sunt achitate separat. Astfel
aceste cheltuieli sunt inregistrate in contul 308 “Diferente de pret la materii prime si
materiale”, la conturile de stocuri valorile inregistrandu-se la pretul de cumparare. Ca metoda
de inventariere societatea utilizeaza “metoda inventarului permanent” .

1. Pe baza recapitulatiei facturilor furnizorilor, se inregistreaza primirea urmatoarelor valori


materiale:
- materii prime 12.000.000 lei;
- materiale auxiliare 2.500.000 lei;
- piese de schimb 500.000 lei;
cu TVA deductibila in suma de 2.850.000 lei.

5
% = 401”Furnizori” 17.850.000 lei
300”Materii prime” 12.000.000 lei
3011”Materiale auxiliare” 2.500.000 lei
3014”Piese de schimb” 500.000 lei
4426”TVA deductibila” 2.850.000 lei

2. Aprovizionarea cu valorile materiale respective a ocazionat cheltuieli de transport facturate


de unitatile prestatoare in valoare de 1.200.000, cu o taxa pe valoare adaugata deductibila de
228.000 lei.

% = 401 “Furnizori” 1.428.000 lei


308 “Diferente de pret la materii 1.200.000 lei
prime si materiale”
4426 “TVA deductibila” 228.000 lei

3. Se receptioneaza materiale auxiliare achizitionate cu plata din avansurile de


trezorerie, in valoare de 250.000 lei cu o taxa pe valoare adaugata deductibila in suma de
47.500 lei. Din aceleasi avansuri s-a achitat si contravaloarea transportului de 20.000 lei, cu o
taxa pe valoare adaugata deductibila in suma de 3.800 lei.

% = 542 “Avansuri de 321.300lei


trezorerie”
3011 “Materiale auxiliare” 250.000 lei
308 “Diferente de pret la materii 20.000 lei
prime si materiale”
4426 “TVA deductibila” 51.300 lei

4. Se receptioneaza materii prime depuse de un asociat ca aport la capitalul social in natura, in


valoare de 400.000 lei.

300 = 456 400.000 lei


“Materii prime “ “Decontari cu asociatii privind capitalul”

5.Se inregistreaza, pe baza centralizatorului bonurilor de consum, valorile consumate in


timpul lunii, dupa cum urmeaza:

600 = 300 10.000.000


“Cheltuieli cu materiile prime” “Materii prime”

6. La sfarsitul lunii se determina diferentele de pret aferente valorilor materiale consumate (in
fapt cheltuielile de transport – aprovizionare) si se inregistreaza repartizarea lor, considerand
urma
toarele solduri initiale:
~ la cont 300 “Materii prime” 156.000.000 lei ;
~ la cont 301.1 “Materiale auxiliare” 20.000.000 lei;
~ la cont 301.4 “Piese de schimb” 15.000.000 lei.

~ la cont 308 “Diferente de pret la materii prime si materiale “ (debitor)


5.000.000 lei.

6
D 300 C D 301.1 C
Si
Si 156.000.000 20.000.000
12.000.000 10.000.000 2.500.000 5.000.000
400.000 300.000 250.000 150.000
10.000 10.000
Rd Rd
12.400.000 10.310.000 Rc 2.760.000 5.150.000 Rc
Tsd 10.310.000 Tsd
168.400.000 Tsc 22.760.000 5.150.000 Tsc
158.090.000 Sf 17.610.000 Sf

D 301.4 C D 308 C
Si 15.000.000 Si 5.000.000
500.000 2.000.000 1.200.000 510.000
610.000 20.000 2.000
10.000
Rd
Rd 500.000 2.610.000 Rc 1.230.000 512.000 Rc
Tsd 15.500.000 2.610.000 Tsc Tsd 6.230.000 512.000 Tsc
12.890.000 Sf 5.718.000 Sf

K = (5.000.000 +1.220.000) / (168.400.000 +22.750.000+15.500.000)

K = 0,03

Se determina diferentele de pret aferente consumurilor :

~ pentru materii prime 10.000.000 x 0,03 = 300.000


~ pentru materiale auxiliare 5.000.000 x 0,03 = 150.000
~ pentru piese schimb 2.000.000 x 0,03 = 60.000
Total: 510.000

Se inregistreaza apoi repartizarea diferentelor de pret aferente consumurilor:

% = 308 510.000 lei


“ Diferente de pret
la materii prime si materiale"
“Cheltuieli cu materia prima” 300.000 lei
601.1
“Cheltuieli cu materiale auxiliare” 150.000 lei
601.4
“Cheltuieli privind piesele de schimb” 60.000 lei

6
In urma inregistrarii intrarilor si iesirilor de materiale in cursul lunii, la sfarsitul
acesteia se determina soldurile scriptice. Daca pentru controlul gestiunii se face inventarierea,
intre soldurile scriptice si soldurile faptice constatate pot sa apara diferente care se
regularizeaza dupa cum urmeaza:

7. Minusurile de inventar se inregistreaza prin debitarea conturilor de cheltuieli cu


materialele consumate in corespondenta cu conturile de stocuri.
Daca lipsa se imputa, alaturi de inregistrarea de mai sus privind descarcarea contului
de stocuri cu valoarea lipsei se va inregistra si imputarea lipsei , debitand contul 428.2 “ Alte
creante in legatura cu personalul “ sau 461 “Debitori diversi “ prin creditul contului 758 “
Alte venituri din exploatare “. Cum se imputa si taxa pe valoare adaugata, alaturi de contul de
venituri se va credita si contul 4427 “TVA colectata”.
Plusurile de inventar se inregistreaza prin debitarea conturilor de stocuri
corespunzatoare, in corespondenta cu conturile din clasa 6 “Conturi de cheltuieli”
considerandu-se ca plusurile sunt urmare a faptului ca iesirile efective sunt sub nivelul celor
scriptice, operate in contabilitate pe seama cheltuielilor.
Ca exemplu se considera urmatoarele date :

Diferente
Conturi de stocuri Sold scriptic Sold faptic ( + sau - )
300 "Materii prime" 158.110.000 158.100.000 -10.000
301.1 "Materiale auxiliare" 17.590.000 17.600.000 10.000
301.4 " Piese de schimb" 12.890.000 12.890.000 0

minusul de 10.000 lei constatat la stocul de materii prime si diferenta de pret aferenta de
2.000 lei se inregistreaza prin urmatoarea formula contabila :

600 = % 12.000 lei


“Cheltuieli cu materii prime” 300
“Materii prime” 10.000 lei
308
“Diferente de pret
la materii prime si materiale “ 2.000 lei

plusul de 10.000 lei constat la stocul de materiale auxiliare se inregistreaza prin urmatoarea
formula contabila :

301.1 = 601 5.150.000 lei


“Materiale auxiliare” “Cheltuieli cu materiale
auxiliare "

6
3.3 Contabilitatea stocurilor din productie proprie

Rezultatul material al activitatilor economice cu caracter productiv se concretizeaza in


produse finite, semifabricate si eventual, produse reziduale, toate acestea constituind
productia depozitabila care face obiectul contabilitatii stocurilor.
Activitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei materiale, asadar si in
cadrul contabilitatii societatii S.C.Avicola S.A., se concretizeaza in obtinerea de produse
finite, semifabricate, produse reziduale, lucrari si servicii. Daca la sfarsitul perioadei de
gestiune productia nu este finalizata ea imbraca forma productiei neterminate sau in curs de
executie.
Semifabricatele sunt produsele care nu au trecut prin toate fazele prelucrarii stabilite si
determinate de procesul tehnologic, prelucrarea acestora fiind incheiata la nivelul unei sectii.
Ele pot fi supuse prelucrarii in continuare in aceeasi unitate (in cadrul altor sectii) pana la
obtinerea produsului finit sau pot fi vandute ca atare tertilor.
Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcurs in intregime fazele
procesului de fabricatie si numai necesita prelucrari ulterioare in cadrul unitatii patrimoniale
fiind considerate corespunzatoare din puncte de vedere calitativ. Ele pot fi depozitate in
vederea livrarii ulterioare sau pot fi expediate direct clientilor.
Produsele reziduale reprezinta rezultate obtinute din desfasurarea procesului de
productie sub forma rebuturilor, materialelor recuperabile si deseurilor.
Lucrarile si serviciile sunt definte prin ansamblul operatiilor executate in cadrul
intreprinderii asupra unor produse furnizate de terti, special pentru a suporta acele
transformari, fara a li se modifica insa, destinatia initiala.
Pentru evidenta acestei varietati de “rezultate” obtinute din activitatea desfasurata de
un agent economic planul de conturi general prevede utilizarea urmatorului sistem de conturi :
~ contul 331 “Produse in curs de executie” asigura evidenta produselor care nu au
trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute de procesul tehnologic, respectiv a productiei
neterminate la sfarsitul perioadei de gestiune.
Este un cont de activ, care se debiteaza cu valoarea la cost de productie efectiv a
stocului de produse in curs de executie la sfarsitul perioadei, stabilita pe baza de inventar si se
crediteaza cu valoarea productiei in curs de executie scazuta din gestiune la inceputul
perioadei urmatoare.
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea la cost de productie efectiv a produselor
netrminate la sfarsitul perioadei.
~ contul 332 “Lucrari si servicii in curs de executie” tine evidenta lucrarilor si
serviciilor in curs de executie nefinalizate la sfarsitul perioadei de gestiune. Functiunea sa este
similara contului 331 “Produse in curs de executie “.
~ contul 341 “Semifabricate” evidentiaza existenta si miscarea stocurilor de
semifabricate. Este un cont de activ care inregistreaza in debit valoarea la pret de inregistrare
a semifabricatelor intrate in gestiune din activitatea proprie, precum si plusurile constate cu
ocazia invetarierii, iar in credit valoarea la pret de inregistrare a semifabricatelor facturate,
precum si lipsurile constate la inventariere si valoarea semifabricatelor trimise la terti.
Soldul contului reflecta valoarea la pret de inregistrare a semifabricatelor existente in
stoc.
~ contul 345 “Produse finite” reflecta existenta si miscarea stocurilor de produse
finite. Este cont de activ. Se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a produselor finite
intrate in gestiune, din sectiile de productie constatate ca plusuri de inventar si aduse de la
terti. Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistrare a produselor finite vandute, constate
lipsa la inventariere, livrate prin magazinele proprii de prezentare si desfacere, trimise la terti,

6
distruse de calamitati sau livrate cu titlu gratuit (donate).
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a produselor finite
existente in stoc.
~ contul 346 “Produse reziduale” tine evidenta existentei si miscarii stocurilor
reziduale (rebuturi, materiale recuperabile sau deseuri).
Este un cont de activ care se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a produselor
reziduale obtinute din sectiile de productie, constate ca plusuri de inventar si aduse de la terti.
In creditul acestui cont se inregistreaza valoarea produselor reziduale vandute si a celor
trimise la terti.
Soldul contului reflecta valoarea la pret de inregistrare a produselor reziduale
existente in stoc.
~ contul 348 “Diferente de pret la produse” reflecta diferentele intre pretul prestabilit
(standard ) si costul de productie la produse. Este un cont rectificativ al valorii de inregistrare,
prezentand aceeasi functiune ca si contul 308 “Diferente de pret la materiale”.

Aplicatie :
Fie data urmatoarea situatie initiala:
345 “Produse finite”-cost prestabilit 40.000.000 lei
348 “Diferente de pret la produse”- sold creditor 2.500.000 lei
331 “Produse in curs de executie”-cost efectiv 30.000.000 lei

1.Inregistrarea cheltuielilor pentru productie neterminata, preluata din anul precedent,


300.000.000 lei

711 = 331 30.000.000 lei


“Venituri din productia stocata” “Produse in curs
de executie”

2. Colectarea cheltuielilor ocazionate de desfasurarea procesului de productie in cursul lunii


curente :

60 = % 170.000.000 lei
“Conturi de cheltuieli” “Diferite conturi care
indica natura cheltuielilor “

Concomitent se fac inregistrarile si in contabilitatea de gestiune interna, in vederea


calculatiei costurilor.

Obtinerea de produse finite, cost prestabilit 160.000.000 lei :

345 = 711 160.000.000 lei


“Produse finite” “Venituri din productia
stocata “

Se vinde o parte din productia finita a carei valoare, la cost prestabilit, este de
120.000.000 lei :

Valoare la pret cu ridicata 132.000.000 lei


TVA 19 % 25.080.000 lei
Suma totala de incasat 157.080.000 lei

6
411 = % 157.080.000 lei
“Clienti” 701
“Venituri din vanzarea 132.000.000 lei
produselor finite”
4427 25.080.000lei
“TVA colectata”

5. Se determina si se inregistreaza productia neterminata la sfarsitul lunii la costule efectiv de


500.000.000 lei :

331 = 711 50.000.000 lei


“Produse in curs de “Venituri din productia stocata”
executie “

6. Se determina costul efectiv al productiei finite obtinute, diferenta dintre acest cost si costul
prestabilit folosit ca prêt de inregistrare si se inregistreaza aceasta diferenta :

Cost efectiv 150.000.000 lei


Cost prestabilit 60.000.000 lei
Diferenta de pret in minus (favorabila) 10.000.000 lei

711 = 348 10.000.000 lei


“Venituri din productia stocata” “Diferente de pret la produse”

Daca diferenta ar fi fost in plus (nefavorabila), inregistrarea ar fi fost inversa.

7. Se descarca gestiunea de produse finite cu valoarea la pret de inregistrare (costul


prestabilit ) al produselor livrate in suma de 120.000.000 lei

711 = 345 120.000.000 lei


“Venituri din productia stocata” “ Produse finite”

8. Se repartizeaza diferenta de pret aferenta produselor livrate

~ se calculeaza coeficientul mediu al diferentelor

K = (Sold 348 inainte de repartizare) / Tsd ct.345 )


K =0,0625

~ se determina diferenta de pret aferenta produselor livrate (DV)

Dv = Rc345 x K = 7.500.000 lei

~ articolul contabil va fi

348 = 711 7.500.000 lei


“Diferenta de pret la produse” “Venituri din productia stocata “

9. Repartizarea cheltuielilor (de la conturile 60 “Cheltuieli”) asupra contului de rezultate in


suma de 170.000.000 lei

6
121 = 60 170.000.000 lei
“Profit si pierdere” “Conturi de cheltuieli”

10. Repartizarea veniturilor asupra conturilor de rezultate :

% = 121 189.500.000 lei


711 “Profit si pierdere”
“Venituri din productia stocata” 57.500.000 lei
701
“Venituri din vanzarea produselor” 132.000.000 lei

D 345 C D 345 C
Si
40.000.000 2.500.000 Si
160.000.000 120.000.000 7.500.000 10.000.000

Rd
160.000.000 120.000.000 Rc Rd 7.500.000 10.000.000 Rc
120.000.000
Tsd 160.000.000 Tsc Tsd 7.500.000 12.500.000 Tsc
40.000.000 Sf 5.000.000 Sf

D 331 C D 121 C
Si
30.000.000
50.000.000 30.000.000 170.000.000 189.500.000

Rd
Rd 50.000.000 30.000.000 Rc 170.000.000 189.500.000 Rc
Tsd
Tsd 80.000.000 30.000.000 Tsc 170.000.000 189.500.000 Tsc
50.000.000 Sf 19.500.000 Sf

ec.cost

7.500.00
profit plan. 0

6
D 711 C 12.000.000

10.000.000 160.000.000
120.000.000 50.000.000
30.000.000 7.500.000
Rd 217.500.000
160.000.000 Rc
217.500.000
Tsd 160.000.000 Tsc
Sf 57.500.000
217.500.000

3.4 Contabilitatea animalelor

In cadrul stocurilor se regaseste si o categorie distincta reprezentata prin animale si


pasari. Desi animalele si pasarile sunt intalnite predominant la societatile cu profil zootehnic,
ca execeptie, ele pot fi regasite si la unitatile cu activitatea industriala sau institute de
cercetare (animale si pasari pentru exepriente).
Stocurile de natura animalelor si pasarilor se refera la animalele nascute si tinere de
orice fel (vitei, miei, purcei, manji, etc.), crescute si folosite pentru reproductie, animalele si
pasarile puse la ingrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum si animalele
crescute pentru reproductia de lana, lapte si blana.
Nu sunt cuprinse in categoria stocurilor aniamlele dee munca care se considera
mijloace fixe.
In contabilitate, animalele si pasarile de natura stocurilor sunt reflectate cu ajutorul contului
361 “Animale si pasari “ .Este un cont de activ care se deboiteaza cu valoarea animalelor
intrate in gestiune, astfel : achizitionate de la furnizori sau din avansui de trazorerie, aduse de
la terti ; aduse ca aport in natura la capital de catre intreprinzator sau asociati ; obtinute din
productie proprie, sporuri in greutate si constate plus la inventar ; primite de la unitate sau
subunitati ; primite cu titlu gratuit.
Se crediteaza cu valoarea la prêt de inregistrare a aniamlelor si pasarilor iesite din
gestiune astfel :prin vanzare , incluse pe cheltuieli, constatate minus la inventar ; trimise la
terti ;livrate unitatii sau subunitatilor’ retrase din aport de intreprinzatorul individual si
valoarea pierderilor din calamitati.
Soldul debitor al contului exprima valaorea la prêt de inregistrare a animalelor si
pasarilor existente la sfarsitul perioadei.
In contabilitatea S.C. Avicola S.A. contul 361 prezinta urmatoarele analitice :
361.11 = Importuri privind animale si pasari ;
361.12 = Pasari obtinute in cadrul departamentelor ;
361.2. = Sporul de greutate aferent pasarilor.
Pentru urmarrirea diferentelor care apar, in plus sau in minus, intre pretul de
inregistrare prestabilit (standard) si costul de achiztie, respectiv costul de productie se
utilizeaza contul 368 ”Diferente de pret la animale si pasari” . Este un cont de rectificativ al
valorii de inregistrare a animalelor si pasarilor care se debiteaza cu diferentele de pret in plus
aferente animalelor si pasarilor care se achizitioneaza de la furnizori sau din avansuri de
trezorerie ; diferentele de pret in minus repartizate de la furnizori sau din avansuri de
trezorerie ; diferentele de pret in vanzare sau alte cai ; diferentele de pret in plus animalelor
din productie proprie si diferente de prêt in minus aferente avlorii animalelor incluse pe
cheltuieli.
In creditul contului se inregistreaza diferentele de prêt in minus aferente animalelor si
pasarilor achizitionate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie ; diferentele de pret in

6
minus afaernet animalelor si pasarilor din productie proprie iesite din gestiune prin vanzare
sau alte cai.
Soldul debitor reflecta diferentele de pret aferente animalelor si pasarilor aflate in
patrimoniu.

3.5 Contabilitatea marfurilor

Contul 371 " Marfuri " se foloseste pentru a evidentia existenta si miscarea stocurilor
de marfuri. Este un cont de activ.
In debitul contului se inregistreaza valoarea la pret de inregistrare a marfurilor
achizitionate de la furnizori cu sau fara factura sau din avansuri de trezorerie; valoarea la pret
de inregistrare a marfurilor reprezentand aport in natura al intreprinzatorului initial sau al
actionarilor si asociatilor, valoarea la pret de inregistrare a marfurilor constatate in plus la
inventar, cat si cele primite cu titlu gratuit.
In creditul contului se inregistreaza : valoarea la pret de inregistrare a marfurilor iesite
din gestiune prin vanzare, lipsuri de inventar; valoarea marfurilor trimise in custodie sau
consignatie la terti; valoarea donatiilor si a pierderilor din calamitati constatate la marfuri.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a marfurilor existente.

3.6 Contabilitatea ambalajelor

Ambalajele, prin definitie, sunt bunuri materiale destinate sa protejeze materialele,


produsele finite sau marfurile pe timpul transportului, manipularii, pastrarii sau vanzarii lor.
In categoria ambalajelor se includ ambalajele refolosibile achizitionate goale sau odata
cu materialele si marfurile aprovizionate, cele confectionate in unitate se cele restituite de
clienti, in concordanta cu contractele incheiate cu acestia.
Ambalajele sunt structurate in mai multe categorii si anume :
ambalaje nerecuperabile ce se livraza sau primesc o data cu continutul lor, fara obligatii de
restituire (hartie, saci, alte materiale) ce sunt reflectate prin contul 301.3 “Materiale pentru
ambalt”;
ambalaje recuperabile ce pot fi utilizate in mai multe cicluri de exploatare succesive ; ele
circula de regula, pe principiul restituirii.
Intrucat aceste bunuri nu se consuma la prima lor utilizare ele sunt inregistrate la contul 2128
“Unelte, inventar gospodaresc si alte mijloace fixe” (cele de natura mijloacelor fixe ) sau la
contul 321 “Obiecte de inventar” (ambalaje de natura obiectelor de inventar folosite pentru
pastrarea marfurilor sau pentru transportul intern).
Bunurile de natura ambalajelor sunt asimilate stocurilor datorita faptului ca de multe ori ele
nu pot fi identificate unitate cu unitate (sticlele,lazile, etc.)
Ambalajele si materialele pentru ambalat produse in unitatea patrimoniala pentru a fi
vandute ca atare sunt considerate produse finite.
Evidenta existentei si miscarii stocurilor de ambalaje achizitionate sau confectionate in
unitate, care au ca destinatie transportul si ambalarea produselor finite, precum si cele pentru
marfuri se tine cu ajutorul contului 381 “Ambalaje “. Este un cont de activ, care se debiteaza
cu valoarea la pret de inregistrare a ambalajelor : achizitionate de la furnizori sau din
avansuri de trezorerie ; aduse ca aport in natura la capital de catre intreprinzator sau asociati ;
aduse de la terti ; nerestituite furnizorilor , atunci cand acestea circula pe principiul restituirii ;

6
constate plus de inventar sau primite cu titlu gratuit ; realizate din productie proprie.
Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistrare a ambalajelor ; retrase din aportul in
natura al intreprinzatorului individual ; vandute ca atare ; incluse pe cheltuieli sau constate ca
lipsuri de inventar ; trimise la terti ; distruse de calamitati.
Soldul contului reflecta valoarea la pret de inregistrare a ambalajelor aflate
inpatrimoniu.
Daca evidenta bunurilor de natura ambalajelor se realizeaza la nivelul preturilor
prestabilite pentru inregistrarea diferentelor in plus sau in minus dintre acestea si costul de
achizitie (productie) se foloseste contul 308 “Diferente de pret la ambalaje” care functioneaza
similar contului 308 ”Diferente de pret la materii prime si materiale “.

3.7 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor s a productiei in curs de


executie

Conturile din grupa 39 " Provizioane pentru deprecierea stocurilor si a productiei in


curs de executie" tin evidenta constituirii, de regula, la sfarsitul exercitiului, a provizioanelor
pentru deprecierea stocurilor de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar,
productie in curs de executie, produse, animale, marfuri, precum si a suplimentarii, diminuarii
sau anularii acestora, potrivit legii.
Conturile din aceasta grupa sunt conturi de pasiv.
In creditul conturilor din aceasta grupa se inregistreaza : valoarea provizioanelor
pentru deprecierea stocurilor si a productiei in curs, constituite sau suplimentate potrivit legii,
pe feluri de provizioane, pe seama cheltuielilor de exploatare.
In debitul conturilor se inregistreaza : sumele reprezentand diminuarea sau anularea
provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si a productiei in curs.
Soldul conturilor reprezinta valoarea provizioanelor constituite la sfarsitul perioadei.

4. Contabilitatea analitica a stocurilor

Contabilitatea interna de gestiune, denumita si manageriala sau analitica are ca obiect


reprezentarea analitica a proceselor interne ale intreprinderii care produc transformari
cantitative si calitative in masa patrimoniului. Informatia constituita este necesara
managerului ca beneficiar intern care trebuie sa raspunda la intrebarea cum sa aloce si sa
utilizeze resursele incredintate pentru a atinge cat mai eficient obiectivele stabilite.
Contabilitatea analitica a stocurilor se organizeaza pe feluri (sortimente) de bunuri
materiale stocate sau pe grupe de stocuri si locuri de depozitare (gestiuni create). Exceptie
face contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu
amanuntul care se tine global-valoric pe gestiuni (magazine de desfacere). Aceeasi structura
se poate adopta si in cazul contabilitatii rechizitelor de birou, imprimantelor si materialelor
folosite pentru ambalare.

Aplicatie :

1. Se inregistreaza cumparare praf oua de catre Abatorul de Pasari,


de la Fabrica praf oua, pe baza Avizului de insotire a marfii - AE 116889:

301 = 758 4.500.000 4.500.000


"Materiale consumabile" "Venituri din

6
activitati exceptionale"

2.Se inregistreaza descarcarea gestiunii :

711 = 345 4.500.000 4.500.000


"Venituri din "Produse finite"
stocata"

3.Se inregistreaza achizitia a 10 butuce yala, in valoare de 278.688 lei, pe baza Chitantei
Fiscale 256266:

301 = 542 278.688 278.688


"Alte materiale "Avansuri
consumabile; de trezorerie;

4. Se inregistreaza deseuri fier vechi din recuperari, pe baza bonului de


intrare 1312112:

346 = 703 25.600 25.600


"Produse reziduale" "Venituri din vanzarea
produselor reziduale;

5.Se inregistreaza medicamentele cumparate, pe baza AE nr.278108 :

301 = 408 25.600 25.600


"Materiale consumabile" "Furnizori
facturi nesosite"

6. Se inregistreaza achizitia de materiale consumabile, pe baza facturii 3390/20:

% = 401 3.758.996
301 3.078.360
381 80.460
4426 600.176

unde : 301 = Medicamente


381 = Ambalaje
401 = Furnizori

7. Societatea inregistreaza achizitia de furaj pe baza facturii 232356 de la


furnizor:

% = 401 69.734.505
301.6 58.600.425
4426 11.134.037

unde : 301.6 = Furaje


401 = Furnizor si
4426 = TVA deductibila

7
8.Inregistrarea receptiei marfurilor sosite de la furnizori:

% = 401 428.995.142
371 360.500.120
4426 68.492.022
unde: 371 = Marfuri
401 = Furnizori

9. Se inregistreaza factura de la furnizor cu echipamentele de protectie achizitionate.

% = 401 30.637.145
321 25.745.500
4426 4.891.645

unde : 321 = Obiecte de inventar


401 = Furnizori

10. Se înregistreaza valoarea echipamentului de protectie distribuit salariatilor (cota 50%).

602 = 321 12.872.750

"Cheltuieli cu obiectele de „Obiecte de invenatar"


inventar"

si concomitent

428 = 321 12.872.750


„Alte datorii si creante „Obiecte de inventar"
în legatura cu personalul"

11. Se înregistreaza TVA aferenta valorii echipamentului de protectie suportate de salariati.

428 = 4427 2.445.822


„Alte datorii si creante "TVA colectata''
în legatura cu personalul"

12. Se inregistreaza consumul de materiale consumabile pa baza bonului de consum .

601 = 301 2.745.500


„Cheltuieli cu materialele „Materiale consumabile"
consumabile"

Din punct de vedere metodologic, contabilitatea analitica se diferentiaza in raport cu


metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosit pentru evidenta
stocurilor.
În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica se poate organiza dupa una
din metodele :
* Metoda cantitativ - valorica;

7
* Metoda operativ - contabila ;
* Metoda global - valorica.
Metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic) folosita in cadrul S.C. Avicola
S.A. consta in tinerea pentru fiecare fel de bun material cate o "fisa de cont analitic pentru
valori materiale" in care, pe baza documentelor justificative se inregistreaza, atat in etalon
cantitativ cat si etalon banesc, operatiile de intrari si iesiri, stabilindu-se dupa fiecare
inregistrare, stocul si soldul.
Pe de alta parte, la locul de depozitare se tine in mod similar, de aceasta data de regula
numai in etalon cantitativ, a cate o fisa de magazie.
Periodic, prin confruntarea stocurilor din cele doua categorii de fise, se asigura
controlul exactitatii inregistrarilor in cele doua evidente.
Metoda prezinta o serie de dezavantaje, printre care asigurarea concordantei datelor
dintre evidenta operativa si contabilitatea analitica, cunoasterea unor informatii detaliate cu
privire la cantitatile din fiecare fel de valori materiale.
Dezavantajul acestei metode constand in volumul mare de munca, presupus in
conditiile unui nomeclator bogat de asemenea bunuri, poate fi eliminat prin folosirea tehnicii
de prelucrare automata a datelor, care sa inlocuiasca numeroasele fise cantitativ valorice,
tinute, astfel manual sau mecanizat.
De asemenea, se poate folosi si varianta in care se realizeaza numai evidenta
cantitativ-valorica realizata prin contabilitatea analitica. Controlul activitatii si concordantei
inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate se face prin
punctajul periodic dintre cantitatile inregistrate in fisele de depozit si cele din fisele de cont
analitic din contabilitate.
Metoda operativ-contabila ( pe solduri) consta in organizarea la locul de depozitare a
unei evidente cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar in contabilitatea analitica a unei
evidente valorice a miscarilor (intrari-iesiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri,
dupa caz.
Aceasta metoda operativ-contabila presupune si organizarea unei evidente cantitativ-
valorice numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate si gestiuni. Evidenta cantitativ
valorica se realizeaza la sfarsitul lunii cu scopul de a verifica concordanta dintre contabilitatea
analitica si evidenta cantitativa tinuta la locul de depozitare.
Ecuatia de control specifica metodei operativ-contabile este:

Soldul final al gestiunii "N" = Soldul final al gestiunii "N" calculat


calculat in contabilitatea analitica pe baza evidentei cantitative de la
depozite

Soldul final al gestiunii "N" calculat in contabilitatea analitica are la baza relatia:

Soldul final al = Soldul final al + Valoarea intrarilor - Valoarea iesirilor


gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N"

Soldul final al gestiunii "N" calculat pe baza evidentelor cantitative de la depozite se


determina prin ponderarea cantitatilor in stoc cu pretul de evaluare ales in functie de metoda
de evaluare (metoda identificarii specifice, metoda epuizarii loturilor (FIFO, LIFO, NIFO),
metoda pretului standard). Metoda costului mediu ponderat nu se poate aplica.
Metoda global - valorica consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul
gestiunii (cu ajutorul "Raportului zilnic sau periodic de gestiune" intocmit de gestionar) cat si
in contabilitatea analitica unde fiecarei gestiuni i se tine evidenta cu ajutorul "fisei de cont
pentru operatii diverse". Concordanta dintre cele doua evidente se controleaza periodic prin
confruntarea soldurilor, iar in lipsa concordantei prin asa numitul punctaj.

7
Indiferent de metoda de contabilitate analitica a stocurilor, pe langa verificarea
concordantei dintre datele evidentei operative si ale contabilitatii analitice este necesar si
controlul concordantei dintre contabilitatea analitica si cea sintetica prin intocmirea
periodica a balantelor de verificare.
Se procedeaza la inventarierea stocurilor si evaluarea lor, potrivit uneia din metodele:
metoda identificarii specifice, metoda epuizari loturilor, metoda pretului standard (prestabilit).
Soldul final astfel calculat trebuie sa fie egal cu cel stabilit in contabilitatea analitica
pe baza relatiei :

Soldul final al = Soldul initial al+ Valoarea intrarilor - Valoarea iesirilor


gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N" gestiunii "N"

În cazul folosiri inventarului intermitent pentru evidenta stocurilor, contabilitatea


analitica este circumscrisa numai la nivelul stocurilor initiale si finale.
Ea se realizeaza cantitativ-valoric direct prin inventarierea stocurilor.
Pentru a se exercita controlul asupra integritatii stocurilor este necesar ca prin
conturile grupei 60 "Cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri" sa se organizeze o
evidenta global-valorica a miscarilor pe gestiuni si stocuri. Aceasta metoda se aplica, in
general, pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu
amanuntul si pentru alte bunuri, in cazul unitatilor care nu au dotare tehnica corespunzatoare.
Pe masura dotarii cu tehnica de calcul, unitatile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-
valorice.
În aceste conditii, controlul asupra stocurilor se realizeaza prin relatiile :

Soldul final al gestiunii "N" = Soldul final al gestiunii "N" calculat pe


calculat pe baza de inventar baza evidentei contabile de la depozite

si

Valoarea iesirilor, gestiunea "N" = Valoarea iesirilor, gestiunea "N"


calculata pe baza de inventar calculata pe baza recapitulatiei
documentelor de iesire

Alegerea uneia dintre cele trei metode folosite pentru contabilitatea stocurilor (in cazul
utilizarii inventarului permanent) necesita adoptarea unei evidente cantitativ-valorice realizate
prin sistemul de conturi in cadrul compartimentului financiar-contabil.

7
4.4 Înregistrări contabile privind achiziţiile de stocuri cu reduceri
comerciale şi financiare.

Derularea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare presupune relaţii cu furnizorii şi clienţii, pe


piaţa concurenţială ceea ce duce la operarea cu reduceri de preţ, destinate să plătească
fidelitatea unui client, respectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de
termen a unei datorii şi, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce duce la
creşterea cifrei de afaceri.
Aceste reduceri de preţuri se împart în două categorii:
-reduceri de natură comercială
-reduceri de natură financiară
Reducerile comerciale au o influenţă directă asupră mărimii nete a unei facturi. În categoria
reducerilor comerciale se includ:
Rabatul reprezintă reducerea practicată, asupra preţului convenit anterior între furnizor şi
client, ţinându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor
comerciale, faţă de clauzele prevăzute în contract.
Remiza este reducerea practicată asupra preţului curent de vânzare, ţinându-se cont de
volumul vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului, în clientela vânzătorului. Remiza
corespunde unui procent aplicat asupra preţului brut, procent prevăzut în oferta de preţuri a
vânzătorului sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri de afaceri.
Risturnul reprezintă o reducere de preţ practicată asupra ansamblului operaţiilor efectuate cu
acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată.
De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut, dar se
poate acorda şi în sumă fixă.
Reducerile financiare poartă denumirea de sconturi. Scontul de decontare este reducerea
financiară acordată procentual asupra unei creanţe decontate înainte de scadenţa normală,
reprezentând o bonificaţie acordată clientului. Scontul de decontare este o cheltuială
financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plăţii şi un venit financiar pentru client,
care efectuează o plată înainte de scadenţă.
Cu privire la metodologia de calcul şi contabilizare a reducerilor, trebuie respectate
următoarele reguli:
Toate reducerile de preţ sunt incluse în factură,
Reducerile comerciale premerg reducerile financiare,
Reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele de reducere se
aplică asupra netului anterior,

7
În cazul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi apoi remizele şi
risturnurile,
Scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială,
Taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat şi se adună cu acesta
pentru a obţine „totalul facturii”,
Reducerile comerciale nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client,
Reducerile financiare se contabilizează ca o cheltuială financiară pentru furnizor şi ca un
venit financiar pentru client.

4.5 Sistemul de documente de evidenta tehnic-operativ şi contabilă a


stocurilor

Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea tuturor datelor ei, pe bază


de acte scrise, prin care se consemnează operaţiile economice în momentul efectuării lor.
Deci, documentele sunt acte scrise întocmite pentru operaţii economice în momentul
efectuării lor, cu scopul de a dovedi efectuarea acestor operaţii, precum şi actele ocazionate
de exercitarea funcţiilor organizatorice şi administrative ale unităţilor patrimoniale.
În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor, documentele pot avea un rol diferit în cadrul
societăţii. Astfel, unele documente servesc prin datele lor la întocmirea unor documente care
se înregistrează în contabilitate, iar altele fiind utilizate pentru necesităţi organizatorico-
administrative.
Astfel, documentele justificative îndeplinesc două funcţii: informaţională şi gestionară”.
Pentru reflectarea clară şi precisă a conţinutului operaţiilor economice, documentele trebuie
să cuprindă anumite date cu caracter obligatoriu precum şi o serie de elemente specifice.
În NOMENCLATORUL PRIVIND REGISTRELE SI FORMULARELE TIPIZATE
COMUNE PRIVIND ACTIVITATEA FINANCIARĂ ŞI CONTABILĂ se includ ca
documente primare :
-COMANDA- document prin care se solicita o anumita marfa furnizorului ;
-CONTRACT- încheiat între părţi ( furnizor şi beneficiar ). Contractul se întocmeşte în două
exemplare, câte unul pentru fiecare parte ;

Exemplu :

7
CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
nr.____________ din______________

CAP.I PĂRŢILE CONTRACTANTE


S.C. Avicola S.A. Bacău, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub
nr.J04/2214/1992, cod fiscal R2816014, cont IBAN nr.RO67CBIT0410100306001000,
deschis la Banca Ion Ţiriac Bacău, reprezentată prin ________________________-Director
Zonal de Vanzari în calitate de vânzător, şi
__________________________________________ , cu sediul în
__________________________________________________, telefon ________________,
fax ______________, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr.___________cod fiscal
______________, cont bancar_____________________________________, deschis la
__________, reprezentată prin _______________________________, în calitate de
cumpărător, au convenit încheierea prezentului contract de vânzare comercială, cu
respectarea următoarelor clauze:

CAP.II OBIECTUL CONTRACTULUI


Art.1 Obiectul contractului îl constituie vânzarea-cumpărarea produselor cuprinse în oferta
vânzătorului, după cum acestea vor fi specificate în actele de livrare a mărfii, respectiv
facturi şi avize de însoţire, după caz .

CAP.III DURATA CONTRACTULUI


Art.2 Contractul se este valabil, începând cu data de …………… până la data de …………
…. , cu posibilitatea prelungirii prin acordul părţilor.

CAP.IV TERMENELE DE LIVRARE


Art.3 Termenele de livrare şi cantităţile ce urmează a fi livrate vor fi negociate în timp util
de către părţile contractante.
Art.4 Data livrării este data semnării avizului de expediţie sau facturii fiscale de către
delegatul cumpărătorului.

CAP.V MARCARE ŞI AMBALARE


Art.5 Marcarea şi ambalarea produselor intră în obligaţia vânzătorului şi se vor
efectua potrivit legislaţiei în vigoare. În cazul în care preţul ambalajului nu este inclus în

7
preţul produsului, acesta se va suporta de către cumpărător.

CAP.VI RECEPŢIA MĂRFII


Art.6 Preluarea mărfurilor de către cumpărător, prin delegaţii acestuia, echivalează cu
recepţia cantitativă şi calitativă a produselor, astfel încât obiecţiunile ulterioare nu vor fi
luate în considerare.

CAP.VII EXPEDIERE ŞI TRANSPORT


Art.7 Condiţia de livrare este:
franco depozit furnizor;
franco depozit cumparator.

Art.8 Proprietatea asupra mărfurilor şi riscurile se transmit de la vânzător la cumpărător la


data preluării mărfii.
CAP.VIII PREŢUL, INSTRUMENTE DE PLATĂ, PENALITĂŢI
Art.9 Cumpărătorul se obligă să plătească preţurile înscrise de către vânzător în cuprinsul
facturilor şi avizelor de însoţire a mărfii, după caz, ce vor fi predate cumpărătorului cu
ocazia livrării.
Art.10 Orice modificare de preţ va fi comunicată cumpărătorului cu 7 zile înainte de
intrarea în vigoare a noului preţ.
Art.11 Instrumentele de plată agreate de vânzător sunt:
numerar;
ordin de plata vizat de banca;
cec;
bilet la ordin avalizat in nume propriu;
Art.12 În cazul în care, cumpărătorul nu efectuează plata preţului în termenele contractuale,
va plăti vânzătorului penalităţi de 0,06% pe zi de întârziere, până în momentul onorării
integrale a obligaţiei de plată asumată prin prezentul contract şi va fi de drept în întârziere,
în conformitate cu prevederile art.1079 Cod civil.
Art.13 Pentru neexecutarea de către cumpărător a obligaţiei de plată a preţului în termen de
30 de zile calendaristice de la data fiecărei scadenţe de plată, vânzătorul are dreptul să
rezilieze de plin drept contractul, fără somaţie, fără punere în întârziere şi fără intervenţia
instanţelor judecătoreşti.

7
CAP.IX MODIFICAREA ŞI ÎNCETAREA CONTRACTULUI
Art.14 Modificarea şi încetarea contractului de vânzare-cumpărare se vor realiza prin
acordul părţilor, cu excepţiile ce reies din prezentul contract.
Art.15 Vânzătorul va putea înceta unilateral acest contract, de plin drept, fără a fi
necesară intervenţia instanţei judecătoreşti, în funcţie de politica sa comercială, cu o
notificare prealabilă de 15 zile.

CAP.X RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ


Art.16 Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor
contractuale, părţile datorează daune conform legislaţiei în vigoare, reprezentantul legal al
cumpărătorului obligându-se să garanteze şi să achite contravaloarea mărfii în solidar cu
societatea cumpărătoare, în caz de neplată a mărfii.

CAP.XI CLAUZE SPECIALE


Art.17 Pentru livrările produselor Vânzãtorului către Cumparator se acordă
urmatoarele conditii de lucru:
- ___% discount pentru gama de produse carne pasare congelata;
- ___% discount pentru gama de produse carne pasare refrigerata;
- ___% discount pentru gama de produse preparate;
- ___% discount pentru gama de produse crud uscate;
- ___% discount pentru gama de produse semipreparate;
- ___% discount pentru gama de produse conserve;
- ___% discount pentru gama de produse__________________;
Discount-urile se calculeaza la preturile de lista in vigoare la data emiterii facturii fiscale.
Vanzatorul, de comun acord cu cumparatorul, poate acorda si alte reduceri sau termene de
plata ce se vor specifica in acte aditionale la prezentul contract.

CAP.XII TERMENE DE PLATA


Art.18 Cumparatorul se obliga sa achite contravaloarea facturilor emise de vanzator in
termen de:
___ zile calendaristice pentru gama de produse carne pasare congelata;
___zile calendaristice pentru gama de produse carne pasare refrigerata;
___zile calendaristice pentru gama de produse preparate;
___zile calendaristice pentru gama de produse crud uscate;
___zile calendaristice pentru gama de produse semipreparate;

7
___zile calendaristice pentru gama de produse conserve;
___zile calendaristice pentru gama de produse__________________.
Art.19 Pentru plata in avans sau la livrare, vanzatorul acorda un discount suplimentar de
____%.

CAP.XIII LITIGII
Art.20 Orice litigii care pot apărea din interpretarea sau executarea prezentului contract,
ce nu au putut fi rezolvate pe cale amiabilă, se vor supune spre soluţionare instanţei
judecătoreşti din localitatea Bacau.

CAP.XIV DISPOZIŢII FINALE


Art.21 Cel mai târziu la data încheierii prezentului contract, cumpărătorul va înmâna
vânzătorului copii ale codului unic de inregistrare.
Încheiat în două exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte contractantă, astăzi
___________ , la sediul vânzătorului.
VÂNZĂTOR, CUMPĂRĂTOR,
NUME SI PRENUME

DIRECTOR ZONAL DE VANZARI FUNCTIE

CNP_______________

- FACTURA - document care atestă livrarea mărfurilor respectiv facturarea şi decontarea


bunurilor materiale. Acest document circulă :
- la compartimentul în care se efectuează operaţia de control financiar preventiv pentru
acordarea vizei;l
- la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în evidenţa contabilă ;
- la compartimentul desfacere, pentru ataşarea la dispoziţia de livrare în vederea
înregistrării în evidenţa operativă şi pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor;
- la cărăuş pentru însoţirea mărfii.
- BON FISCAL - se eliberează la cererea cumpărătorului de către vânzătorii sau prestatorii
înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care sunt scutiţi de obligaţia emiterii
unei facturi.
- AVIZ ÎNSOŢIRE MARFĂ - document care însoţeşte marfa de la furnizor la beneficiar;

7
Exemplu :
Furnizorul: FABRICA PRAF OUĂ A-G
Nr.Ord.registru com./an J/04/2214/92
Cod de înregistrare fiscală: R 2816014
Judeţul: BACĂU
AVIZ DE ÎNSOŢIRE
A MĂRFII

Nr. 116889 Cumpărătorul: ABATOR PĂSĂRI


Data (ziua,luna,anul): 10.03.2001 Nr.de inreg.fiscală
Localitatea : BACĂU
Judeţul : BACĂU

SPECIFICAŢIA U/M Cantitate Preţ unitar Valoare


(produse,ambalaje,etc livrată (fără TVA) - lei -
.) - lei -
1 2 3 4 5

Praf ouă Kg 100 45.000 4.500.000

Semnătura Date privind expediţia :


şi ştampila Numele delegatului: CORLADE IOSIF
furnizorului Mijloc de transport: 31.BC.827

- NOTA DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE – document în care se


consemnează lipsurile sau deficienţele constatate la recepţia stocurilor;
- FIŞA DE MAGAZIE - document pentru evidenţa operativă a stocurilor la
locurile de depozitare;
- BON DE CONSUM - document justificativ privind consumul de materii prime şi

8
materiale;
- BON PREDARE/TRANSFER/RESTITUIRE – document justificativ privind produsele
finite obţinute din producţie proprie şi transferul de produse;
- FIŞA DE EVIDENŢĂ A OBIECTELOR DE INVENTAR ÎN FOLOSINŢĂ - document
utilizat în evidenţa analitică şi operativă a obiectelor de inventar în folosinţă.
- FIŞA DE CONT ANALITIC – document utilizat în contabilitatea analitică a stocurilor;
- REGISTRUL STOCURILOR – document utilizat în evaluarea şi
contabilitatea analitică a stocurilor;
- LISTA DE INVENTARIERE – document utilizat în inventarierea stocurilor aflate în
gestiunea societăţii.
În cadrul S.C. AVICOLA S.A., aprovizionarea cu materii prime, obiecte de inventar, mărfuri
şi alte bunuri de natura stocurilor se desfăşoară pe baza: CONTRACTELOR încheiate cu
furnizorii, document în care se precizează:
- bunurile ce se achiziţionează ;
- cantităţile ;
- termenele de livrare ;
- modalitatea şi termenele de plată;
- condiţiile de transport şi ambalaj, etc.
Aprovizionarea se face şi pe bază de COMANDA, document tipizat care cuprinde :
- denumirea şi sediul societăţii care o întocmeşte, numărul şi data întocmirii, denumirea şi
sediul furnizorului;
- date cantitative şi valorice ale operaţiunilor efectuate, cum ar fi : cod produs, denumire
produs, unitatea de măsură, cantitatea, preţul unitar, valoarea, semnăturile persoanelor
care răspund de efectuarea operaţiunilor, ştampila unităţii beneficiarului.
Odată cu livrarea bunurilor, furnizorul procedează la întocmirea documentelor: FACTURA,
DISPOZIŢIE DE LIVRARE/AVIZ EXPEDIŢIE.
FACTURA este documentul care atestă livrarea bunurilor şi cuprinde următoarele elemente:
denumirea furnizorului; date referitoare la furnizor; denumirea cumpărătorului; date
referitoare la cumpărător; numărul şi data întocmirii documentului; numărul avizului de
însoţire a mărfii ; specificaţia produselor sau serviciilor ; unitatea de măsură; cantitatea;
preţul unitar (fără TVA) în lei; valoarea, în lei; date privind expediţia (nume delegat,
mijlocul de transport, numărul); semnătura şi ştampila furnizorului, date de identificare a
persoanei ce efectuează livrarea.
Se urmăreşte concordanţa prevederilor din contract (sau comandă) şi documentul de livrare
şi transport, cum ar fi scrisoarea de trăsură, scrisoarea de transport, etc., în funcţie de

8
mijlocul de transport folosit.
Pe baza documentelor primare se fac înregistrările în evidenţa operativă în FIŞA DE
MAGAZIE; documente care se întocmesc pentru fiecare material în parte, cuprinzând date
referitoare la:
- unitate;
- magazie;
- cod material;
- unitate de măsură;
- preţ unitar;
- date referitoare la material (sortiment, cantitate, marcă, profil, dimensiune);
- date referitoare la stocul normat şi stocul de siguranţă;
- data şi numărul documentului;
- felul;
- date de intrare, ieşire, stoc;
- data şi semnătura de control.
Datele din FIŞA DE MAGAZIE se confruntă lunar cu cele de la contabilitate pentru
controlul exactităţii.
Materialele se eliberează din magazie pe baza BONULUI DE CONSUM, document care
cuprinde :
- date referitoare la unitate, produs, denumirea materialului;
- numărul documentului şi data eliberării;
- date referitoare la denumirea materialului, cantitatea necesară, cod, unitatea de măsură,
cantitatea eliberată, preţ unitar, valoare;
- date şi semnătura celui care însoţeşte documentul;
- semnătura şefului de compartiment, gestionarului şi ştampila unităţii.
Transferul unui material între două gestiuni sau magazii presupune întocmirea documentului
Aviz de însoţire, document completat cu date specifice : unitate ; numărul documentului şi
data întocmirii ; denumirea valorilor materiale ; cod material ; unitate de măsură ; cantitate
efectivă ; preţ ; valoare ; data şi semnătura celui care întocmeşte documentul ; semnăturile
primitorului, predătorului pe care se înscrie obligatoriu menţiunea “nu se facturează”.

4.6 Structura pe componente a sistemului informatic la SC Avicola SA


Bacău

Sistemul informatic din cadrul SC AVICOLA SA Bacău este un sistem integrat şi asigură
8
prelucrarea datelor pe întreg segmentul de la pregătirea primară până la balanţa sintetică şi
indicatorii de bord.
Sistemul informatic are proprietatea de feed-back asigurând din mers autoreglarea astfel
încât să pună la dispoziţia factorilor de decizie informaţii exacte pentru procesul de
conducere.
Sistemul este structurat pe module şi acoperă funcţional toate activităţile economice ale
societăţii, astfel el se compune din următoarele module:
Modulul de producţie – rezolvă din punct de vedere tehnic activitatea de producţie care
înseamnă creşterea şi valorificarea păsărilor. Modulul de producţie furnizează informaţii atât
modulelor de pe acelaşi nivel cât şi modulelor superioare, către balanţa sintetică;
Modulul financiar – contabilitate – în care are loc prelucrarea datelor preluate de la
modulele inferioare, sunt elaborate situaţii de sinteză şi analiză economică necesare
activităţii de conducere;
Modulul personal – salarizare – se ocupă de forţa de muncă din cadrul societăţii, aici se
efectuează calculul salariilor şi toate raportările privind forţa de muncă;
Modulul aprovizionare – desfacere – cu rolu în aprovizionarea cu materii prime şi
materiale necesare procesului de producţie precum şi cu desfacerea produsului către clienţi.

4.6.1 Conceptul de aplicaţie

Aplicaţia informatică face parte dintr-un modul informatic şi reprezintă mulţimea


procedurilor şi programelor care realizează prelucrarea datelor într-un domeniu dat,
conform unor cerinţe de proiectare stabilite la elaborarea sistemului informatic.
În lucrarea de faţă va fi prezentată aplicaţia de gestiune a materiilor prime, materialelor şi a
obiectelor de inventar din cadrul modulului financiar – contabilitate, respectiv conturile 301,
302 şi 303.
Aplicaţia poartă numele GESTOC.
Funcţiunile aplicaţiei sunt:
- pregătire date
- creare actualizare fişier articole FART
- creare actualizare fişier relaţii contabile CONT
- creare actualizare fişier tranzacţii TRANZ
- creare actualizare fişier stocuri STOC

Execuţii programe:

8
- filtrare date conform relaţiilor contabile prestabilite, calcul preţ mediu, editare listă rulaje
- editare listă de intrări produse
- editare listă de livrări produse
- editare listă de consumuri produse
- editare listă de transferuri între gestiuni
- editare balanţă analitică
- editare recapitulaţie balanţă

Export date în alte aplicaţii


- export date în cont 401, 542
- export date în balanţa sintetică
- pregătire stocuri pentru luna următoare, salvare date luna curentă

4.6.2 Prezentarea fluxului de prelucrare a datelor de intrare în vederea obţinerii


situaţiilor de ieşire
Principala menire a calculatoarelor este prelucrarea datelor, acestea făcându-se în memoria
internă, pe baza unui program conceput şi transmis calculatorului de către utilizator.
Un program reprezintă o succesiune de instrucţiuni tratate ca o entitate, care preia din
exterior o serie de date, numite de intrare, le prelucrează, după care transmite spre exterior
rezultatele prelucrării, numite date de ieşire.
Vom avea următoarea schemă :

DATE DE INTRARE PROGRAM DATE DE IEŞIRE

A Proiectarea intrărilor.
Aplicaţia “GESTOC” face parte din sistemul informatic al S.C. AVICOLA SA– subsistemul
financiar–contabil şi realizează evidenţa cantitativă şi valorică a stocurilor de materii prime
şi materiale consumabile
Datele de intrare se introduc de la tastatură şi vor fi culese de pe documentele primare. La
culegere, se vor efectua validări pentru datele numerice, de tip dată şi pentru cod material.
Documentele de pe care se culeg datele sunt prezentate în tabelul de mai jos şi au formatul
standard al documentelor tipizate.

SIMBOL DENUMIRE TIP OPERAŢIUNE

8
NIR Nota de intrare-recepţie Intrări de materiale de la furnizori
NP Nota de predare Returnări de materiale din secţie
NT Nota de transfer Transferuri de materiale între
Gestiuni
BC Bon de consum Consumuri de materiale
FLC Fişă limită de consum Consumuri de materiale
AE Aviz de expediţie Vânzări de materiale
PVI Proces Verbal de Plusuri/minusuri la inventariere
Inventariere
----- Centralizator Operaţiuni efectuate în
Nomenclator

Datele sunt culese de pe documente, se vor constitui în fişiere ce vor fi salvate pe disc.
Aceste date sunt :
cod material;
denumire material;
unitate de măsură;
preţ unitar;
cont de evidenţă;
tip document;
număr document;
dată document;
cantitate;
comanda;
factura;
cont corespondent.
Introducerea datelor de intrare se face cu ajutorul tastaturii de către personalul specialist.
La introducere, datele sunt validate automat în concordanţă cu sistemul de codificare al
utilizatorului.

4.6.3 Descrierea procedurilor aplicaţiei


1. FART.DBF
CODP C,6 cod produs ;
DEN C,40 denumire;

8
CONTM C,6 cont material;
UM C,3 unitate de măsură ;
PUNITN,14 preţ unitar ;
DATA D data.

2. PARTENER.DBF
NUMEPART C,30 nume partener ;
NRFACT N,7 număr factură ;
CODF N,12 cod numeric furnizor (cod fiscal);
CANT N,8 cantitate ;
VALP N,14 valoare marfă.
3. CONT.DBF
CODDOC N,10 cod document ;
CODTRA N,10 cod tranzacţie;
CONTMA N,10 cod material ;
CONTCO N,10 cod corespondent.

4. PERSONAL.DBF
MARCA N,6 marca personalului;
NUMPREN C,30 numele şi prenumele.

5. FSTOCI.DBF
STOCI N,15 stoc iniţial ;
STOCNTR N,15 stoc intrări ;
STOCE N,15 stoc ieşiri ;
STOCF N,15 stoc final ;
SVALI N,14 stoc valori intrări ;
SVALSF N,14 stoc valori stoc final

8
PROCEDURA P.1: ACTUALIZARE FIŞIERE DATE PERMANENTE

ACTNOM
FART

Actualizare fişier nomenclator articole

ACTPAR
PARTENER

Actualizare fişier parteneri

ACTCON
CONT

Actualizare fişier relaţii contabile

ACTPER
PERSONAL

Actualizare fişier personal

ACTSTOC
FSTOCI

Actualizare fişier stocuri iniţiale.

Procedura P1 este compusă din următoarele programe :


ACTNOM - realizează actualizarea fişierului principal de articole (adăugare, modificare,
ştergere), ca urmare a codificării documentelor primare ce urmează a fi prelucrate ;
ACTPAR - actualizează fişierul de parteneri (furnizori/clienţi) cu partenerii respectiv
clienţii noi ce fac obiectul prelucrării:
ACTCON - actualizează fişierul de relaţii contabile corespunzătoare tipului de operaţii ce
urmează a se executa în luna respectivă;

8
ACTSTOC - actualizează fişierul de stocuri finale.
Această funcţiune se realizează numai în cadrul unei distrugeri a fişierului de stocuri. În
mod normal, actualizarea stocurilor se face prin tranzacţie.

Proiectarea ieşirilor.
Ieşirile aplicaţiei sunt constituite din rapoarte şi răspunsuri la întrebări prezentate în tabelul
de mai jos :

Denumire Tip Explicaţii


Balanţa analitica Raport Cuprinde toate materialele care au stoc sau asupra
cărora se înregistrează tranzacţii în perioada respectivă,
şi se va obţine la cerere. Aceasta listă este utilizată la
punctajul între fişele de magazie şi evidenţa contabilă.
Datele vor fi ordonate pe conturi de materiale şi după
denumirea materialului, efectuându-se subtotaluri pe
fiecare cont de materiale.

8
Balanţa conturilor Raport Reprezintă o sintetizare valorică a balanţei analitice a
materialelor în care se cuprind, în ordine crescătoare
toate conturile de materiale.
Situaţia intrărilor Raport Cuprinde toate intrările de materiale din perioada
curentă de gestiune. Datele vor fi ordonate pe conturi
corespondente, tip şi număr de document şi se vor
efectua subtotaluri pe fiecare cont corespondent
Cuprinde toate ieşirile de materiale din perioada
Situaţia ieşirilor Raport curentă de gestiune. Datele vor fi ordonate pe conturi
corespondente, tip şi număr document şi
se vor efectua subtotaluri pe fiecare cont corespondent.
Cuprinde o centralizare a tuturor tranzacţiilor din
perioada curentă de gestiune, pe fiecare material şi este
Fişe de magazie Raport utilizată ca anexă la balanţa analitica când se
efectuează punctajul cu fişele de magazie. Lista va fi
obţinută la cerere. Pentru regăsirea uşoară a datelor, ele
vor fi grupate pe fiecare material şi, apoi, ordonate
după tip şi număr document.

Cuprinde toate articolele contabile privind tranzacţiile


cu materiale.
Note contabile Raport Această situaţie se va obţine în cazul în care se
constată inconsistenţa articolelor contabile generate de
Desfăşurătorul notelor Raport aplicaţie, în ea regăsindu-se toate documentele primare
contabile ce au generat tranzacţiile şi modul lor de contare. De
asemenea, utilizând această situaţie, se poate verifica
modul de contare a fiecărei tranzacţii.
Cuprinde toate ieşirile de materiale sub forma
consumurilor din perioada curenta de gestiune.
Datele vor fi grupate pe conturi de cheltuieli,
Situaţia consumurilor Raport număr comanda, pe tip şi număr document si se vor
efectua subtotaluri pentru fiecare comandă şi pentru
Datele sunt culese de pe documentele primare, după efectuarea operaţiei de prelucrare a
acestora.
Uzura obiectelor de inventar se va înregistra pe cheltuieli, integral în momentul dării în

8
folosinţă.
Conturile de cheltuieli vor avea două analitice :
- 01 - pentru cheltuieli directe ;
- 02 - pentru cheltuieli indirecte.
În cazul cheltuielilor directe, pe document trebuie să fie înscrise şi comanda pe care se
înregistrează consumul.

Prezentarea ieşirilor
Rapoartele au următoarea formă :
a/ Balanţa materialelor.
SC AVICOLA S.A. Data : ZZ.LL.AAAA
BALANŢA MATERIALELOR PE LUNA …………

Cod Denumire U/M Preţ Sold iniţial Intrări Ieşiri Sold final
material material unitar Cant. Valoare Cant. Valoare Cant. Valoare Cant. Valoare

9(4) X(15) X(3) 9(8). 99 9(5),9(3) 9(8). 99 9(5),9(3) 9(8).99 9(5).9(3) 9(8).99 9(5).9(3) 9(8).99

Total cont x x x x x x

Total general x x x x x x

b/ Balanţa conturilor de materiale.

SC AVICOLA S.A. Data : ZZ.LL.AAAA


BALANŢA CONTURILOR DE MATERIALE PE LUNA …………
Cont material Sold iniţial Intrări Ieşiri Sold final
9(6) 9(8).99 9(8).99 9(8).99 9(8).99

c/ Situaţia intrărilor de materiale

SC AVICOLA S.A. Data : ZZ.LL.AAAA

SITUAŢIA INTRĂRILOR DE MATERIALE PE LUNA …………….


D o c u m e n t Cod U/M Cantitate P/U Valoare
Tip Număr Data

9
X(3) 9(6) D(8) 9(4) X(3) 9(5).9(3) 9(8).99 9(8).99

Total cont X x x x x

d/ Situaţia ieşirilor de materiale

SC AVICOLA S.A. Data : ZZ.LL.AAAA

SITUAŢIA IEŞIRILOR DE MATERIALE PE LUNA …………


Comanda Cod U/M Cantitate P/U Valoare
Document Factura
Tip Număr Data
X(3) 9(6) D(8) 9(6) 9(4) X(3) 9(5).9(3) 9(8).99 9(8).99

Total cont x X x x x x x

SC AVICOLA S.A BACĂU Data: ZZ.LL.AAAA

FIŞELE DE MAGAZIE ALE MATERIALELOR


Doc ument Stoc iniţial Intrări Ieşiri Stoc final
Tip Număr Data

f/ Situaţia consumurilor de materiale


SC AVICOLA S.A BACĂU Data: ZZ.LL.AAAA

SITUAŢIA CONSUMURILOR DE MATERIALE

D o c u m e n t Cod Denumire U/M Cantitate Preţ Valoare


Tip Număr Data material material unitar
X(3) 9(6) D(8) 9(4) X(15) X(3) 9(5).9(3) 9(8).99 9(8).99

Total comandă X x x x x x

Total cont X x x x x x

9
g/ Lista notelor contabile
SC AVICOLA S.A BACĂU Data: ZZ.LL.AAAA
NOTE CONTABILE PE LUNA ……….
Cont debitor Cont creditor Suma
9(6) 9(6) 9(8).99

h/ Desfăşurătorul notelor contabile


SC AVICOLA S.A BACĂU Data: ZZ.LL.AAAA
DESFĂŞURĂTORUL NOTELOR CONTABILE
D o c u m e n t Cod Denumire U/M Cantitate Preţ Valoare
Tip Număr Data material material unitar
X(3) 9(6) D(8) 9(4) X(15) X(3) 9(5).9(3) 9(8).99 9(8).99

Total cont x x x x x x
gestiune

Total cont
corespondent x x x x x x

I/ Afişarea datelor relative la un material:


Cod material 9 (4)
Denumire material X (15)
Unitate de măsură X (3)
Preţ unitar 9 (8) 99
Stoc 9 (5) 93
Valoare 9 (8) 99
Cont evidenţă 9 (6)

Aplicaţia va permite obţinerea rapoartelor, la alegere, pe ecran, salvate pe disc sau tipărite la
imprimantă. Răspunsurile la întrebări vor fi afişate pe ecran.
În listele obţinute se vor verifica următoarele corelaţii :
- soldul iniţial, intrările, ieşirile şi soldul final pentru fiecare cont din balanţa sintetică a
conturilor de materiale, să fie egale cu subtotalurile valorice din balanţa analitică a
materialelor;
- sumele din rândul de total al fiecărei fişe a materialelor din situaţia mişcărilor de materiale
trebuie să se regăsească în balanţa analitică a materialelor;
- valoarea totală din lista intrărilor de materiale să fie egală cu totalul valorii intrărilor din
balanţa analitică şi balanţa sintetica a materialelor;

9
- valoarea totală din lista ieşirilor să fie egală cu totalul valorii ieşirilor din balanţa analitică
şi balanţa sintetică a materialelor ;
- sumele din articolele contabile generate trebuie să se regăsească ca subtotaluri în
desfăşurătorul notelor contabile.
P.2.: PROCEDURA DE EDITARE LISTE

FSTOC FTRANZ

CRETR
INTRĂ LISTIN

FRANZB
LIVRĂR LISTLIV

BALANŢA RECBAL
CONSUM LISTCON

BAL RECBAL TRANSFER LISTRANS

Programul CRETR - creează fişierul de lucru RFTRANZB pornind de la fişierul de stocuri


actualizat în programul RULAJE.
Programul BALANŢA - editează balanţa analitică a materialelor pe gestiuni şi conturi.
Programul RECBAL - editează o listă recapitulaţie a balanţei cu totalurile pe conturi.
Programul INTRĂRI – editează lista intrărilor de la furnizori şi departamente.
Programul LIVRĂRI - editează lista livrărilor cu aviz de expediţie.
Programul CONSUM - editează lista consumurilor în producţie.
Programul TRANSFER - editează lista transferurilor între gestiuni.

4.6.4 Avantajele utilizarii retelelor de calculatoare

Astazi, tot mai multe calculatoare sunt legate, intr-un fel sau altul, cu alte calculatoare, fie
pe linie telefonica, fie pe cablu direct, fie prin alte mijloace de transmisie, fomand asa

9
numitele retele de calculatoare.
Unul din principalele avantaje ale retelelor de calculatoare este faptul ca un program sau
fisier de date poate fi folosit simultan sau pe rand de mai multi utilizatori, fara a fi nevoie ca
fiecare dintre acestia sa posede pe statia sa de lucru o copie a programului sau fisirului
respectiv. In acest mod se economiseste spatiu de memorare si timp.
In domeniul bazelor de date acest avantaj este esential mai ales atunci cand se lucreaza cu
fisiere de dimensiuni mari ( baze de date cu multe inregistrari ), caz in care stocarea pe
fiecare statie de lucru ar fi total ineficienta.
Un avantaj major al folosirii bazelor de date in retelele de calculatoare este acela al “
accesului unui utilizator la versiunea actualizata a unei baze de date “. Astfel, unul din
utilizatorii unei retele de calculatoare ( aflat la o statie de lucru a acestuia) are acces la baza
de date in care cu putin timp in urma un alt utilizator a facut unele modificari ( a adaugat
sau sters inregistrari, a modificat continutul unor campuri, etc.)
Problema principala care se pune in lucru pe retea cu FOXPRO este aceea a impartirii
bazelor de date intre mai multi utilizatori, fara a genera conflicte intre acestia, asigurandu-se
astfel securitatea informatiilor din bazele de date respective.

Argument
Pentru a-si realiza obiectul de activitate în vederea obtinerii de profit, orice
întreprindere cu activitate industriala, comerciala, de servicii sau de alta natura, efectueaza în
mod curent tranzactii de cumparari si vânzari de bunuri si servicii.
Operatiile curente de cumparari si vânzari de bunuri si servicii dau continut functiei
omerciale a unei firme si se efectueaza pe baza politicilor de cumparari si vânzari stabilite de
managerii firmei.
In capul societatilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea marfurilor la
pret cu amanuntul numarul tranzactiilor de cumparari si vânzari este nelimitat în cursul unei
perioade de gestiune luata în considerare, deoarece marfurile sunt acele elemente de stocuri
care se achizitioneaza în vederea revânzarii fara a suferimodificari sau cu modificari
neesentiale
Derularea operatiunilor de cumparari si vânzari de marfuri se face de regula plecând
de la pretul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adica pretul definitiv
negociat între vânzator si cumparator. Marfurile la pret de vânzare cu amanuntul presupun o
evaluare initiala la pret de vânzare , ajungându-se la valoarea pretului cu amanuntul prin
aplicarea marjei brute.

9
Mărfurile reprezintă o categorie importantä de stocuri, care, în circuitul lor de la
producätori păna la consumatori, genereaza un volum foarte mare de operatii economico-
financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare agenti economici,
cu diferite profiluri de activitate comerciala. Astfel, se poate considera că există 3 categorii
importante de unităti patrimoniale cu profil comercial si anume: en gros sau cu ridicata, en
detail sau cu amănuntul si mixte.
Unitătile comerciale en gros sunt cele care asigura desfăsurarea acestei forme de
circulatie a märfurilor, efectuand operatiuni de cumpărare a bunuribor de consum, in cantiati
mari si foarte mari, de la producätorii si furnizorii interni si externi, precum si de vănzare a lor
in partizi (loturi) mari catre alti agenti economici, de regulă cu profil comercial en detail
inclusiv de alimentatie publică. Vânzările se pot efectua si catre alte unităti patnimoniale, de
asemenea, cu profil comercial gros.
Unitatile comerciale cu profil en detail realizeaza aceasta forma de circulatie a
marfurilor efectuând cumpararea acestor bunuri, de regulă, de la unitatile en gros, dar si de la
producatorii si furnizorii interni, in partizi (loturi) mici sau re1ativ mici, precum si vânzarea
lor catre populatie, inclusiv prin unitati de alimentatie publică. Märfurile se vănd in starea in
care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă in vedere consumului în unitati
operative special amenajate (restaurante, bufete s.a.).
Unitätile comerciale mixte efectueaza atât operalii comert en gros, cat si en detail.
Pentru unitatile comerciale amintite anterior este caracristic faptul cä au ca obiect de
activitate principal sau complementar atăt cumpărarea, cat si revânzarea mărfurilor in scopul
obtinerii unui profit. Aceste unitati desfäoară, de regulă activitati ce se incadrează in diverse
domenii de activitate. In categoria märfurilor, care au o structurä eterogenä se includ atât
bunurile pe care agentul economic le cumpăra vederea vänzarii in starea in care au fost
achizitionate, cät si produsele finite transferate de unitătile producătoare în magazinele proprii
de prezentare si desfacere, precum si acele active circulante materiale
de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajebor s.a.
devenite disponibile in cadrul patrimoniului unitätii economice si care vănd tetilor asa cum au
fost cumpărate.
In ceea ce priveste vănzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se
mentioneaza ca, după realizarea acestei operatii, se inregistreaza numai scriptic in debitul
contului de marfuri (371), prin corespondenta cu creditul conturilor corespunzätoare naturii
lor (301, 302, 303, 381 etc.) si nu ocazioneaza aspecte specifice privind evaluarea si preturile
de înregistrare în contabilitate. Totodată este justificat să se aibä in vedere, atunci când este
cazul, translocarea diferentelor de pret aferente în creditul sau debitul contubui 378 "Diferente

9
de pret la marfuri" dupa cum sunt favorabibe si respective nefavorabile, prin corespondenta cu
debitul au creditul conturilor de diferente corespunzätoare activelor circulante materiale in
cauza (308, 388).
Aceasta modalitate de solutionare contabilă asigură majorarea, pe de o parte, a
cheltuielior si implicit a costului de productie numai cu ceea ce se consumä efectiv pentru
obtinerea produselor finite, iar pe de alta parte a cheltuielilor privind marfurile cu sumele ce
privesc vănzarea celorlalte elemente de active circulante materiale.
Organizarea contabilitătii mărfurilor este influentata într-o anumită măsură de pretul
de înregistrare ce se utilizează si care, în functie de categoria în care se încadrează unitatea
patrimonialä si implicit de optiunea sa, poate fi costul efectiv de achizitie, pretul prestabilit
(standard), pretu1 cu amănuntul sau en gros.
Costul efectiv de achizitie este recomandat in cazul unitătilor care comercializează un
numar relativ redus de sortimente de mărfuri, cu o frecventă redusă a intrărilor si iesiri-lor, dar
in cantităti mari. Caracteristica de baza a acestei metode constă in evaluarea mărfurilor si
implicit a operatiilor de intrari si iesiri la pretul efectiv de aprovizionare, care in conditiile
actuale este fluctuant, fapt ce creaza anumite dificultati in lega-tură cu evaluarea iesirilor din
gestiune.
In situatia utilizării costului de achizitie ca pret de înregistrare este justificată crearea
în cadrul contului 371 ,,Măr-furi" a două conturi analitice, unul pentru pretul de facturare sau
de cumparare (371.01) si celălalt pentru cheltuielile de trans-port-aprovizionare si alte
consumuri similare (371.02), ambele cu functia contabilă de activ, insă ultimul cu repartizare
lunară proportională cu marfurile vândute, pe bază de coeficient mediu. Pentru operatiile de
iesire din patrimoniu, în functie de specificul si interesele agentului economic, se poate adopta
una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O.,L.I.F.O.) prezentate in cadrul paragrafului privind
evaluarea stocurilor si productiei in curs de executie.
Pretul cu amanuntul sau cel de vânzare en gros se utilizează numai in cazul marfurilor,
putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en gros sau mixt.
De altfel, acest prêt se justifică in conditiile unui comert cu articole si sortimente numeroase si
o frecventă mare a intrărilor si iesinilor, precum si în situatia organizarii evidentei analitice
după metoda global-valorica, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui si in cazul evidentei
cantitativ-valorice pe sortimente de märfuni.
Pretul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale pretunilor de
cumpărare, adaosurilor comerciale si altor cauze, se poate reduce sau majora, după caz, pe
bază de inventar, atunci cănd este necesar. Această operatie nu contra-vine prevederilor
contabile in vigoare întrucăt nu se afectează vaboarea de intrare in patnimoniu la costul

9
efectiv de achizitie.
Pretul cu amänuntul sau de vănzare en gros se stabileste de cätre agentul economic
pnin luarea in calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă atunci cănd
situatia de pe piată se schimbă este normal să se majoreze sau diminueze adaosul comercial si
implicit pretul de vănzare, pe bază de inven-tar de schimbare de preturi, cu inregistrarea
corespunzătoare in contabilitate.
Altfel spus, majorarea sau reducerea pretului cu amănun-tul sau a celui de vănzare en
gros păna la nivelul costului de achizitie respectă regulile si principiile contabile, find un
drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci cănd apreciaza ca
este necesar pentru valorificarea in conditii avantajoase a mărfurilor si pentru evitarea unor
riscuri.
In legatura cu pretul de vănzare cu amănuntul se impune precizarea că in cazul
agentilor economici neplătitori de TVA (cu cifră anuală de afaceri sub 1,5 miliarde lei sau care
beneficiază de prevederi legale exprese) el contine, pe lânga elementele cunoscute, si TVA
facturată de furnizori si reprezintă atăt pretul de vănzare către populatie, cat
si pretul de evidentă sau de inregistrare in contul de märfuri.
Totodată, se retine că pentru märfurile lent si greu vanda-bile Ia care se impune
practicarea unor preturi de vânzare sub nivelul costului efectiv de achizitie este necesar ca la
inventa-rierea anuală, sa se constituie provizioane pentru depreciere.
In legatura cu acest ultim aspect, precum si in ceea ce priveste mărfurile cu perioada
de valabilitate expirată, degradate sau depăsite calitativ si totodată neimputabile, se
mentioneza că, potrivit reglementarilor in vigoare, consiliul de administratie al agentului
economic, färă vreo alta aprobare, are competente să decidä efectuarea operatiei de declasare
si casare.
Pretul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA, sau en gros se reflectă in contul de
mărfuri (371) si este format din costul efectiv de achizitie (pretul facturat de furnizor si
cheltuielile de transport-aprovizionare) si adaosul comercial.
In ceea ce priveste utilizarea pretului cu amănuntul sau de vănzare en gros se
mentionează că, in activiatea practică, in vederea respectării regulilor generale de evaluare
privind intrarea in patrimoniu la costul efectiv de achizitie si totodată pentru evitarea
interpretarilor de natură fiscală se consideră ca este necesar si totodată nu contravine
reglementarilor in vigoare să se deschidă două conturi analitice distincte la contul sintetic 378
,,Diferente de prêt la mărfuri" si anume:
-- 378.01 ,,Diferente de pret la mărfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare",
cu functia contabilă de activ si;

9
-- 378.02 ,,Diferente de pret la mărfuri privind adaosul comercial", cu functia
contabilă de pasiv, conturi asupra cărora se va reveni ulterior.
Pretul cu amănuntul sau de vănzare către populatie, exclusiv TVA, se determină prin
adäugarea la pretul de cumpa-rare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului comercial
considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.
La răndul său, pretul cu amanuntul total sau de vănzare către populatie, inclusiv TVA,
se calculează prin adaugarea la pretul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA.
Acest prêt reprezintă pretul de inregistrare in contabilitate a mărfurilor de către agentii
economici care adoptă această variantă de evaluare.
Daca reducerile se acorda la facturarea marfii, determina reducerea pretului de vânzare
la furnizor, respectiv a costului de achizitie la client. In consecinta, furnizorul va reflecta în
creditul contului 707 "Venituri din vânzarea marfurilor" pretul de vânzare redus, iar clientul în
debitul contului 371 "Marfuri" costul de achizitie redus.
Daca reducerile se acorda ulterior facturarii, se considera o cheltuiala de exploatare la
furnizorii care le acorda, reflectându-se cu ajutorul contului 658 "Alte cheltuieli de
exploatare" si un venit din exploatare la clientul care le primeste, reflectându-le cu ajutorul
contului 758 "Alte venituri din exploatare.

Metoda inventarului permanent la cost standard


Metoda se poate aplica în conditiile unei relative stabilitati a preturilor, astfel încât,
înainte de corectarea cu diferentele, costul standard al marfii iesite sa aiba o valoare
informationala ( fiind foarte apropiat de costul efectiv de achizitie).
a. Principiile metodei
* evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri la cost standard ( prestabilit pe
baza preturilor perioadei precedente).
Periodic costul standard se actualizeaza în functie de evolutia reala a preturilor.
calculul si înregistrarea diferentei între costul standard si costul de achizitie efectiv atât
pentru stocuri cât si pentru intrari si iesiri

Metoda inventarului permanent la pret de vânzare


Principii
Evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri se face la pret de vânzare; pretul de
vânzare include costul de achizitie si marja bruta.

9
Consecinta: deoarece evaluarea marfurilor se face la pret de vânzare, unitatea are datoria
sa calculeze si sa înregistreze diferenta dintre pretul de vânzare si costul de achizitie, adica
marja bruta aferenta marfurilor intrate, iesite si ramase în stoc.
Aceasta metoda este agreata de 80% din întreprinderile cu manuntul si de alimentatie
publica din România deoarece a fost practicata în perioada existentei economiei planificate si
centralizate, când pretul de vânzare se caracteriza prin unicitate si caracter fix pentru acelasi
sortiment de marfa. De aceea era posibila aplicarea ei în conditiile organizarii unei
contabilitati analitice global-valorice pe gestiune.
In prezent, opiniem ca metoda prezinta nenumarate dezavantaje si în plus permite fie
încalcarea unor principii contabile, fie denaturarea situatiei patrimoniale si a rezultatului
aferent vânzarii.
a. Astfel, pretul de vânzare la care se evalueaza marfa la intrarea în patrimoniu nu mai
este de actualitate la vânzare ei. Evident, întreprinderea poate vinde marfa la pretul
de vânzare al pietii.
Dar, atunci pretul de vânzare la care s-a evaluat marfa devine un simplu pret de
înregistrare fara valoare informationala. Si în plus se naste întrebarea: "De ce mi calculez
un pret daca la vânzare practic altul?"
b. Nu este posibila aplicarea metodei în conditiile unei contabilitati analitice global-
valorice, pe gestiune. Aceasta deoarece pretul de cumparare al aceleiasi marfi se
diferentiaza în functie de calea de intrare a ei si perioada intrarii. Desi procentul de
marja se mentine plecând de la preturi de cumparare diferite, pretul de vânzare va fi
diferit pentru acelasi sortiment de marfa. In acest caz, în lipsa unei contabilitati
analitice cantitativ-valorice, cine va hotarî ce cantitate se vinde la un pret si ce
cantitate la alt pret?
Multe întreprinderi reevalueaza marfa ramasa în stoc la pretul de vânzare al ultimului
lor intrat. Astfel se încalca principiul "costului istoric", conform caruia marfa iese din
patrimoniu la valoarea la care a intrat. Si, în plus, marfa nu a fost supusa un ei
prelucrari suplimentare pentru a-i adauga sau scadea din valoare. Se încalca si principiul
prudentei conform caruia plusvaloarea nu se înregistreaza în contabilitate.
c. In situatia în care se descarca gestiunea pentru marfurile vândute global-valoric pe
baza de monetar din vânzari, este posibila denaturarea rezultatului si a situatiei
patrimoniale. Astfel, daca marfa s-a vândut la ultimul pret de vânzare calculat si
acesta este si cel mai mare, în situatia vânzarii întregii cantitati existente în
întreprindere, soldul contului "Marfuri" n-ar fi zero ci creditor.
Calculând marja aferenta vânzarii pe baza unui coeficient aplicat la suma încasata pe

9
baza de monetar se denatureaza si costul de achizitie al marfii vândute si implicit rezultatul
din exploatare.
In consecinta, exista nenumarate argumente pentru renuntarea la aceasta metoda.
Evident, orice alta varianta a metodei inventarului permanent reclama o contabilitate analitica
cantitativ-valorica pe sortiment de marfa, lucru imposibil în conditiile inexistentei un ei retele
de calculatoare în punctele de vânzare.