Efectul lucifer

Posted on iunie 18, 2013 by gerica64

Efectul Lucifer cel mai controversat experiment cu oameni

n 1971, psihologul Philip Zimbardo, autorul crii lansate recent n SUA, a selectat un grup de 24 de studeni la Stanford tineri echilibrai, inteligeni, care nu au avut probleme cu drogurile i nici cu legile n ase zile, jumtate s-au transformat n bestii, aducnd la disperare cealalt jumtate ntr-o diminea de duminic, Poliia din Palo Alto, California, a arestat un grup de studeni sub acuzaia de jaf armat i tlhrie. n realitate, singurul lucru pe care l fcuser tinerii fusese s rspund unui anun dat de psihologul Philip Zimbardo, care realiza un experiment pentru a testa limitele umane. El vroia s descopere dac oamenii buni, oamenii obinuii, se pot transforma n oameni ri, sub presiunea circumstanelor. Experimentul din nchisoarea Stanford a avut loc n 1971 i a devenit cel mai cunoscut i cel mai controversat experiment psihologic. n curnd, cartea Efectul Lucifer. Cum devin ri oamenii buni, a psihologului american Philip Zimbardo, aprut recent n SUA, va fi tradus i n limba romn i va aprea la editura Humanitas. Cartea face o paralel ntre acest experiment i abuzurile asupra prizonierilor din nchisoarea american Abu Ghraib, de lng Bagdad. Umilete prizonierii, d putere gardienilor Psihologii au selectat 24 de tineri, echilibrai, inteligeni, fr probleme medicale, care nu au consumat niciodat droguri i care nu au avut vreodat probleme cu legea. Voluntarii au fost mprii, prin tragere la sori, n gardieni i prizonieri, roluri pentru care au fost pltii cu 15 dolari pe zi. Am vrut s testm efectele psihologice a ceea ce nseamn s fii prizonier sau gardian. n acest scop, am simulat condiii de nchisoare n subsolul Universitii Stanford i apoi am notat efectele instituionalizrii asupra comportamentului tuturor celor nchii ntre patru perei, a explicat Zimbardo. Autorul experimentului subliniaz c nainte de nceperea experimentului, care trebuia s dureze dou sptmni, toi voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental i moral. Cnd pucria a fost pregtit, au fost adui i prizonierii care fuseser inui iniial n beciurile Poliiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase c vor fi arestai de ctre poliia local care i-a adus n acest fel de acas i acesta a fost un oc real pentru ei. Pe toat durata arestului au fost percheziionai din cnd n cnd dup ce au fost complet dezbrcai i li s-a dat cu spray-uri mpotriva puricilor i pduchilor ca s fie umilii. Au primit un numr i au fost mbrcai cu rochii n loc de uniforme pentru pucriai, dei erau de genul masculin. Li s-a interzis s poarte

lenjerie de corp, au fost tuni la zero, au fost pui n lanuri i au fost trezii cu brutalitate n fiecare noapte la ora 2,30 n sunete de fluier. Aveau voie s se plimbe doar pe holurile nchisorii, legai la ochi, i tot acolo au mncat i au fcut gimnastic. Celulele au avut gratii i veceul a fost improvizat ntr-o ncpere extrem de ngust i ntunecoas la captul holului. Nu existau ferestre i nici ceasuri care s le permit s msoare scurgerea timpului. n celule au fost puse microfoane cu ajutorul crora au fost nregistrate n secret toate conversaiile prizonierilor. Prin difuzoare se fceau din cnd n cnd anunuri. Gardienilor nu li s-au impus reguli stricte Li s-a explicat doar c trebuie s aib grij s fie respectate legile i s cear respect din partea prizonierilor. Au fost mbrcai n uniforme kaki i li s-au dat fluiere i bastoane mprumutate de la poliie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, gardienii au intrat destul de repede n rol, au inventat pedepse i au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe prizonieri. Nici mcar dup ce doi dintre prizonieri au renunat la experiment pentru c nu au mai rezistat presiunilor fizice i psihice, gardienii nu au renunat s caute metode cu care s domine. n numai cteva zile, gardienii au devenit aproape sadici iar prizonierii au intrat n depresie. Lucrul acesta a i dus la ntreruperea experimentului dup numai ase zile, n loc de dou sptmni, ct era programat. Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie n recenzia pe care o face crii lui Philip Zimbardo: Viziunea lui despre individ i societate este tulburtoare: suntem posibili criminali i trim ntr-o er a uciderii n mas. n ultima sut de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili i militari, au fost ucii sistematic prin hotrrile guvernelor. Rul const din comportamentele intenionate care urmresc s produc suferin, abuzuri, njosire, dezumanizare sau distrugerea fizic a unor persoane nevinovate sau folosirea autoritii i puterii oferite de sistem pentru ncurajarea sau acceptarea acestor practici Philip Zimbardo sursa articol http://www.gandul.info/stiri/efectul-lucifer-cel-mai-controversat-experiment-cu-oameni-1072166

In Romania, un experiment cat se poate de real si asemanator cu cel desfasurat la Universitatea Stanford, a fost trait de mii de tineri intelectuali romani, in perioada comunista, in inchisorile comuniste de la Aiud, Pitesti etc. Experimentul cunoscut sub numele de Experimentul Pitesti este cel mai cunsocut dintre ele. Cartea cu acelasi nume, scrisa de istoricul Alin Muresan pe baza declaratiilor supravietuitorilor ororilor de la Pitesti, prezinta viata pe care au dus-o detinutii politici de la Pitesti, cum s-a incercat reeducarea detinutilor prin terori inimaginabile. In inchisorile comuniste s-a trait la propriu transformarea umana sub actiunea fortelor situationale descrise de Zimbardo in cartea sa Experimentul Lucifer. Multi tineri intelectuali, prieteni, au

devenit gardienii si tortionarii propriilor camarazi de suferinta, pentru a obtine favorurile adevaratilor tortionari.

Efectul Lucifer despre natura umana

Posted on 04/07/2011 by Andreea Talmazan| Comments Off

Experimentul Stanford. Celebrul psiholog american, Philip Zimbardo, a realizat in augsut 1971 un experiment al inchisorii. El a ales ca subiecti un numar de studenti pe care i-a impartit in doua grupe egale ca numar. O grupa urma sa joace rolul de gardieni, in timp ce ceilalti jucau rolurile de detinuti. Philip Zimbardo, impreuna cu Craig Haney, Curtis Banks si David Jaffe, masteranzi in psihologie la randul lor, au amenajat in subsolul Facultatii de Psihologie din cadrul Stanford University o inchisoare. Au procedat astfel intrucat realizarea experimentului intr-o inchisoare reala a fost imposibila. 18 studenti, selectati in urma unui anunt in ziarele locale, avand un nivel de educatie normal, fara diferente majore de comportament intre ei, fara probleme de natura psihica si fara cazier, au fost impartiti in doua grupuri. 9 dintre ei jucau rolurile de gardieni, in timp ce ceilalti 9 rolurile de detinuti. Rolurile au fost luate in serios in ciuda faptului ca participantii erau constienti ca este vorba doar de o simulare, de un joc. Unul dintre gardieni declara la finalul experimentului, ca a trait primele zile sentimentul ridicolului. Imbracat fiind in tinuta kaki si cu ochelarii de soare era nevoit sa isi inabuseasca excesele de ras in fata colegilor si prietenilor sai care jucau roluri de detinuti.

Excesul de zel al participantilor, in special al gardienilor, a facut ca inca din prima noapte in interiorul inchisorii sa aibe loc o revolta a detinutilor. Acestia, treziti cu brutalitate in miezul noptii pentru apel, s-au razvratit impotriva presupusilor gardieni, baricadandu-se in celule. Fortele de ordine s-au vazut nevoite sa apeleze la extinctoarele amplasate in incinta pentru a-i indeparta de usile celulelor pe detinuti. Pe masura ce zilele treceau, s-a observat ca gardienii abuzau de putere agresandu-i pe detinuti. Au aparut favoritismele. Cei care respectau regulile si ii ascultau neconditionat pe gardieni aveau parte de mici favoruri. Chiar li s-a amenajat o celula cu conditii civilizate. Celor care opuneau rezistenta si se revoltau le erau interzise si minimele drepturi pe care le aveau: de a manca si de a folosi toaleta amenajata la capatul culoarului. Unul dintre fostii gradieni, cel mai bland dintre toti in viata reala, s-a dovedit a fi cel mai necrutator in timpul experimentului. Si-a pierdut calmul cand unul dintre detinuti a refuzat sa manance si I-a turnat mancare acestuia pe fata. Ostilitatile dintre cele doua grupuri au inceput sa fie evidente dupa a 3-a zi de experiment. Gardienii erau singurii care isi manifestau sentimentele, in timp ce detinutii erau nevoiti sa si le reprime. Primii aveau manifestari imprevizibile, refuzand adesea sa raspunda la intrebarile simple si legitime ale detinutilor. In cea de a patra zi, Zimbardo a adus in inchisoare un preot care sa stea de vorba cu subiectii detinuti. S-a observat ca in marea lor majoritate s-au prezentat cu numarul de identificare pe care l-au primit la arestare. In timpul discutiilor pe care le-au purtat cu preotul, subiectii au abordat mai mult subiectele legate de conditiile din inchisoare si mai putin cele personale. Zimbardo si-a confirmat ipoteza ca persoanele in detentie au tendinta de dezindividualizare. Uimitor pentru cercetatori a fost faptul ca pana si preotul, care stia ca este vorba despre un experiment, a luat in serios conversatiile pe care le-a avut cu detinutii, promitandu-le acestora ca va interveni pentru ei, sa obtina conditii mai bune de trai in detentie. De asemeni le-a promis ca va ajuta la contactarea unor avocati pentru a ii elibera. Experimentul urma sa se desfasoare timp de 14 zile dar, in urma reactiilor aparute in randul participantilor, a fost intrerupt dupa o saptamana. Familiile acestora au apelat la randul lor la avocati pentru a cere incetarea experimentului si eliberarea studentilor. Un rol hotarator in incheierea inainte de vreme a proiectului l-a avut Cristina Raslash, viitoarea sotie a lui Zimbardo, la randul ei absolventa de psihologie. Venita in vizita la inchisoare, aceasta a remarcat atrocitatile la care erau supusi cei incarcerati. Ea i-a cerut lui Zimbardo incheierea imediata a experimentului cu argumentul ca experimentul s-a transformat radical fata de ce isi propusese initial, si ca efectele mediului inchisorii sunt profunde asupra subiectilor implicati. Zimbardo si echipa sa si-au dat seama ca ei insisi au pierdut contactul cu realitatea si ca situatia a degenerat. Au hotarat incheierea imediata.

Cu toate acestea, profesorul a tras concluzii importante legate de modul in care rolurile sociale si mediul conjunctural influenteaza caracterul uman. El a concluzionat ca: puterea contextului social n care se afl o fiin uman ntr-un anumit moment este de cele mai multe ori dominant fa de capacitatea de a se opune a acesteia. Contextele sociale ne determina rolurile Rolurile pe care pe care le jucam in societate sunt determinate de contextele sociale si de gradul de autoritate care ne este oferit prin functie. Cand ne aflam in grupurile noastre sociale, personalitatea noastra este puternic influentata de regulile ce sunt impuse in grupul din care facem parte, de cerintele pe care le au de la noi ceilalti si sunt puternic accentuate de dorinta de a nu da gres, de a respecta legile si de a avea simtul datoriei implinite. Evenimentele socio-politice sau economice pe care le traim au un efect asupra caracterului uman determinand reactii variate, functie de cat de afectate ne sunt vietile si siguranta. In situatiile duse la extrem, cei care au puterea au tendinta de a isi depasi atributiile, in timp ce cei cu drepturi limitate au tendinta de a se revolta, apoi de a se resemna si de a se interioriza. Impactul pe care il au situatiile extreme (de razboi,de inchisoare, chiar si de dictatura) asupra individului au ca rezultat o transformare interioara a caracterului acestuia. Prin experimentul condus de Psihologul Philip Zimbardo s-a demonstrat ca situatiile extreme si nu personalitatea devianta se afla la originea disfunctiilor sociale. Detaliile Autorii experimentului nu au formulat ipoteze precise. Obiectivele lor au fost, in principal, explorarea interactiunilor in mediul penitenciar, prin intermediul simularii unei inchisori functionale. Pentru alegerea participantilor in cadrul experimentului sau, autorii acestuia au dat un anunt un presa locala prin care promiteau participantilor 15$ pe zi celor care urmau sa fie selectati. Din cei 100 de candidati, au fost alesi 28, in urma unor teste de personalitate si interviuri clinice. Studentii participanti la experiment participasera si la cursurile de vara de la Stanford. La experimentul propriuzis au participat 18 subiecti, impartiti in doua grupe; 9 au jucat rolul de gardieni, iar 9 au jucat rolul de detinuti. Ceilalti care au trecut de faza de selectie, au fost considerati rezerve, autorii experimentului anticipand dezertarea unora. Participantii la experiment au semnat o forma de contract prin care isi exprimau acordul de a participa in cunostinta de cauza la experiment. Big Brother

Pentru ca nu a fost aprobata cererea de a efectua experimentul in interiorul unei inchisori reale, echipa de cercetatori a amenajat o inchisoare in subsolul Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Stanford, cu aprobarea comitetului de conducere a acesteia. Conditiile impuse de comitet au fost ca nimeni sa nu sufere fizic si ca zilnic sa se prezinte un raport la cabinetul medical al Universitatii. De asemeni sa amplaseze extinctoare in interiorul subsolului. Au fost construite 3 celule, de cate 2m/3m aproximativ, in care au fost introdusi cate 3 detinuti, S-a amenajat de asemeni o camera destinata gardienilor, unde sa se schimbe si sa se odihneasca, o camera pentru consiliere psihologica si interviuri, si o camera pentru directorul inchisorii, nimeni altul decat Philip Zimbardo. Pentru realizarea cat mai aproape de realitate a inchisorii din subsolul facultatii, cercetarii au apelat pentru consiliere la un fost detinut, care a ispasit 16 ani de detentie; au studiat literatura despre inchisori si despre lagarele de concentrare. Pentru supravegherea falsei inchisori Zimbardo a folosit camere ascunse, iar la finalul experimentului existau peste 12 ore de material inregistrat. S-au folosit benzi magnetice pe care au fost inregistrate prin intermediul unor microfoane camuflate, starile emotionale si comunicarea dintre detinuti. Schimbarile de stari afective ale participantilor au fost masurate cu liste de adjective si cu teste sociometrice. Inainte de simulare, participantii au completat teste de personalitate care aveau ca scop urmarirea unor caracteristici importante pentru comportamentul interpersonal, precum scala F sau Scala de Machiavelism. Un material de cercetare au reprezentat-o si rapoartele zilnice completate in scris de gardieni la iesirea din schimb. La finalul experimentului, toti subiectii au raspuns la chestionare postexperimentale. Rolurile. Obligatiile. Drepturile Detinutii Pentru o simulare cat mai reala, cu ajutorul departamentului de politie Palo Alto City, subiectii detinuti au fost arestati in plina noapte, ridicati de la casele lor, transportati la politie unde li sau intocmit fise personale si li s-au luat amprentele. Apoi au fost transportati la inchisoare. Aici au primit fiecare cate un sapun, un prosop si o salopeta pe care erau inscriptionate numerele de identificare. Salopeta trebuia purtata fara lenjerie intima. Fiecare purta pe cap o casca de nylon pentru simularea tunderii la chelie.

Instructiunile pentru detinuti prevedeau ca intrei sa se adrreseze dupa numaruld e identificare, iar gardienilor sa se adreseze cu formula Domnul ofiter corectional. Aveau dreptul al 3 mese pe zi si 3 drumuri la toaleta, dar insotiti. Gardienii Purtau uniforme kaki, formate din pantaloni si camasa, ochelari de soare cu lentile care faceau imposibil contactul vizual cu detinutii. Simbolurile puterii lor erau reprezentate de bastoane de lemn, fluiere, catuse si cheile de la celule. Sarcina gardienilor era aceea de a mentine un nivel rezonabil de ordine in inchisoare, necesar pentru functionarea eficienta a acesteia. Li s-a interzis de la inceput sa recirga la violenta, dar aceasta instructiune a fost incalcata inca din a doua zi. Fortele situationale pot produce modificari ale naturii umane La inceputul experimentului nu existau diferente notabile intre grupul gardienilor si cel al detinutilor. Insa, la mai putin de o saptamana, grupurile erau complet diferite. Diferentele dintre cele doua au fost determinate de contextul special in care au fost pusi. S-a observat ca rolurile au fost luate in serios mai ales de catre cei ce formau grupul gardienilor. Din randul detinutilor s-a facut remarcat un singur student care si-a pastrat luciditatea si amintea adesea colegilor sai ca este vorba doar de un joc si sa incerce sa fie calmi si sa nu se ia prea in serios. Cu toate acestea, la finalul experimentului incheiat cu o saptamana inainte decat fusese programat, Zimbardo remarca ca fortele situationale pot produce, intr-adevar, modificari ale naturii umane, mai spectaculoase decat transformarea. In cartea despre experiment, autorul mentiona ca pe masura ce gardienii deveneau agresivi, detinutii deveneau pasivi. Asertivitatea gardienilor a dat nastere dependentei detinutilor. Depresia si lipsa de speranta a detinutilor a corespuns sentimentului de control dezvoltat de gardieni. Experimentul inchisorii, dar si alte experimente de acest tip, arata ca si cei mai buni dintre oameni pot suferi transformari majore in anumite contexte ce favorizeaza comportamente considerate aberante in mod normal. Se poate explica astfel de ce in timpul celui de al doilea razboi mondial, unii indivizi considerati normali inainte de razboi, au fost partasi la atrocitatile din timpul razboiului. S-a luat ca exemplu un ofiter german al carui rol era acela de a coordona trenurile ce transportau detinutii catre lagarele de exterminare. Menirea lui era ca programul trenurilor sa fie respectat. In timpul procesului ce I-a fost intentat ulterior, el s-a declarat nevinovat, intrucat nu am facut altceva decat am respectat ordinele. Nici unui dintre ofiterii implicati in masacrul din timpul razboiului mondial nu I-a trecut prin minte sa nu respecte ordinele, sa se revolte si sa elibereze detinutii.

In zilele noastre acte similare se intampla in razboaie, precum cele din Irak, Vietnam etc. Cei direct implicati in actiunile de razboi, se transforma in urma fortelor situationale ce actioneaza asupra lor, urmand ordinele si cautand sa ramana in viata. Efectele experiementului inchisorii Stanford pot explica in mare ceea ce se intampla in adevaratele inchisori, efectul de reeducare pe care il au acestea asupra detinutilor reali. Explica si comportamentul agresiv al celor ce lucreaza in inchisori, dar si a fortelor de ordine implicate in actiunile sociale. Experimentul Stanford este unul dintre cele mai relevante studii de psihologie sociala tocmai pentru ca dovedeste importanta analizei situationale a comportamentului uman. Controverse Asupra lui Zimbardo si a colegilor sai a planat multa vreme acuzatia de incalcare flagranta a principiilor de etica a cercetarii. Fara indoiala subiectii au suferit traume fizice si psihice. Philip Zimbardo a recunoscut ca ar fi trebuit sa puna capat experimentului chiard e a doua zi cand s-a produs revolta detinutilor iar gardienii au intervenit cu violenta. Si admite, de asemeni, ca a incalcat codul etic al procedurilor cand si-a asumat roluld e director al inchisorii, rol cu care s-a identificat e parcursul experimentului. In apararea sa si a proiectului sau, sunt aduse insa aprobarea comitetului de etica pentru desfasurarea in cadrul universitatii a experimentului, precum si declaratiile subiectilor ca au luat la cunostinta si sunt de acord cu conditiile de participare la experiment. Adevarul este ca nimeni nu a putut anticipa cum vor evolua evenimentele. Cu toate acestea, subiectii au fost sub observatie pe o perioada de un an de zile de la incheierea studiului si s-a remarcat faptul ca efectele negative au disparut treptat. In Romania, un experiment cat se poate de real si asemanator cu cel desfasurat la Universitatea Stanford, a fost trait de mii de tineri intelectuali romani, in perioada comunista, in inchisorile comuniste de la Aiud, Pitesti etc. Experimentul cunoscut sub numele de Experimentul Pitesti este cel mai cunsocut dintre ele. Cartea cu acelasi nume, scrisa de istoricul Alin Muresan pe baza declaratiilor supravietuitorilor ororilor de la Pitesti, prezinta viata pe care au dus-o detinutii politici de la Pitesti, cum s-a incercat reeducarea detinutilor prin terori inimaginabile. In inchisorile comuniste s-a trait la propriu transformarea umana sub actiunea fortelor situationale descrise de Zimbardo in cartea sa Experimentul Lucifer. Multi tineri intelectuali, prieteni, au devenit gardienii si tortionarii propriilor camarazi de suferinta, pentru a obtine favorurile adevaratilor tortionari.

Saccsiv's Weblog

Experimentul Stanford EFECTUL LUCIFER: Cum devin ri oamenii buni. DETENTIA: gardieni si prizonieri
Posted in EFECTUL LUCIFER, inchisoare by saccsiv on iunie 19, 2010 Citez din articolul Efectul Lucifer: E posibil ca n fiecare din noi s stea la pnd un gardian. Un psiholog i profesor american, Philip Zimbardo, a transformat 18 studeni, prin tragere la sori, n prizonieri i gardieni. Celebrul experiment din 1971 (The Lucifer effect. Understanding how good people turn evil) ar fi trebuit s dureze dou sptmni, timp n care fiecare participant ctiga 15 dolari pe zi. Cteva laboratoare din subsolul seciei de psihologie a universitii Stanford au fost transformate n celule, iar carcera a fost improvizat ntr-o debara. A fost adugat un sistem de supraveghere audio-video i unul de comunicare cu cele trei celule n care erau nghesuii cte trei deinui voluntari, supravegheai de cte trei gardieni, care lucrau n schimburi de 8 ore. Studiul ar fi trebuit s ofere informaii noi despre comportamentul uman n detenie, indiferent de care parte a zbrelelor se afl subiectul. Cu acordul lor, cei din echipa deinuilor au fost arestai cu sirene i ctue n propriile locuine, sub privirile stupefiate ale vecinilor, care nu-i nchipuiau ntr-o panic duminic dup-amiaz c tnrul drgu de alturi ar fi participat la un jaf armat, cum scria n ordinul fictiv de reinere. Gardienii i-au creat regulile, pornind de la cele deja existente i ajutai de un fost profesionist, care a ncheiat experimentul ntr-un dezgust profund fa de propria persoan. Deinuii aveau ateptri minime i o solidaritate care avea s dispar n dou zile. Nu-i diferenia iniial nimic, toi participanii erau psihic i fizic sntoi, educai, inteligeni i aparineau clasei mijlocii. Deinuii au primit un fel de cmi, au fost rai pe cap, li s-au atribuit numere n locul numelor i purtau la glezna piciorului drept un lan greu, cu lact, care le aducea aminte i n timpul somnului c nu sunt liberi. Gardienii purtau ochelari de soare cu lentil oglind i aveau grij ca toi cei supravegheai s nu aib niciun reper legat de timp sau orientare spaial. Prima lor aciune de instituire a autoritii s-a petrecut la ora 2 dimineaa, cnd i-au trezit pe deinui pentru a-i numra i pentru a-i obinui forat cu noile lor identiti, adic numerele imprimate pe faa i spatele cmoiuluiuniform. Deja a aprut prima pedeaps pentru abateri simple: flotrile, foarte folosite, de altfel, la Auschwitz, unde gardienii obinuiau s se i urce n picioare pe deinui. i imediat, n dimineaa celei de-a doua zile, supraveghetorii au avut de nfruntat prima rebeliune. Deinuii s-au baricadat cu paturile, i-au dat jos cmile inscripionate i au nceput s i njure i s-i batjocoreasc. Rezistena a fost nvins cu ajutorul extinctoarelor, imediat a fost inventat o camer pentru privilegiai i a fost semnat gruna nencrederii printre deinui.

Din a treia zi, cei nchii erau convini c gardienii au fost alei aa nct s fie superiori din punct de vedere fizic, dei nu era absolut nicio diferen ntre ei. Cel mai dur a fost poreclit John Wayne i o sinistr coinciden face ca la Auschwitz cel mai crud gardian s fi fost poreclit Tom Mix, predecesorul lui Wayne n istoria machoismului cinematografic american. Eliberarea unui deinut aduce i zvonul unei evadri n mas, organizat de el i prietenii lui, mult panic i deblocarea limitelor de cenzur a abuzului. Cel plecat a fost nlocuit de un voluntar din panelul de rezerve, care a intrat n greva foamei, cernd s-i fie respectate drepturile i demnitatea. Ceilali deinui l-au vzut ns ca pe o surs de necazuri, mai puin ca pe un erou, i s-au delimitat att de tare de el, nct nu au fost de acord s doarm fr pturi pentru ca el s fie eliberat din carcera n care nu avea cum s doarm lungit. Vizita prinilor i rudelor a fost la fel de teribil n descrierea relaiei absurde dintre cetean i autoritate. O mam care a spus c nu l-a vzut niciodat att de obosit i deprimat pe fiul ei a fost convins de so c e suficient de puternic pentru a rezista acestei probe de brbie i c, oricum, domnii supraveghetori tiu mai bine cum stau lucrurile. Copilul era foarte aproape de prbuire. Dup numai cinci zile, tabra deinuilor era psihic decimat, dezbinat i total la ndemna abuzurilor taberei gardienilor, care n ciuda programului dificil i plicticos nu a nregistrat ntrzieri sau absene, nemulumiri de orice fel sau cereri de suplimentare a remuneraiei. De altfel, la finalul brusc al experimentului, care a venit n a asea zi, gardienii au fost singurii care au regretat ntreruperea acestui joc. E foarte posibil ca autorul acestui studiu s fi auzit de Fenomenul Piteti, unul din pragurile mizeriei umane practicate de regimul comunist, care a transformat deinuii n cli i torionari pentru ceilali deinui. Cele ase zile de studiu pe oameni au condus la concluzia c nimeni nu este suficient de pregtit pentru a rezista forei rului i c eforturile fiecrui individ care crede c morala e ceva mai mult dect un cuvnt, ar trebui s mearg n aceast direcie. Poate nu ntmpltor, la ceva timp dup aceast experien cumplit, doctorul Zimbardo a creat proiectul Hero, o organizaie care crede c n fiecare dintre noi exist mai degrab un erou n ateptare. Un fel de: How good people turn better. P.S.: Pentru restul povetii, recomand: www.prisonexp.org i www.lucifereffect.com/heroism-signup.htm Iata si ce mai putem citi in articolul Efectul Lucifer cel mai controversat experiment cu oameni: Cartea Efectul Lucifer. Cum devin ri oamenii buni, a psihologului american Philip Zimbardo, face o paralel ntre acest experiment i abuzurile asupra prizonierilor din nchisoarea american Abu Ghraib, de lng Bagdad.

Pe toat durata arestului au fost percheziionai din cnd n cnd dup ce au fost complet dezbrcai i li s-a dat cu spray-uri mpotriva puricilor i pduchilor ca s fie umilii. Au primit un numr i au fost mbrcai cu rochii n loc de uniforme pentru pucriai, dei erau de genul masculin. Li s-a interzis s poarte lenjerie de corp, au fost tuni la zero, au fost pui n lanuri i au fost trezii cu brutalitate n fiecare noapte la ora 2,30 n sunete de fluier. Aveau voie s se plimbe doar pe holurile nchisorii, legai la ochi, i tot acolo au mncat i au fcut gimnastic. Celulele au avut gratii i veceul a fost improvizat ntr-o ncpere extrem de ngust i ntunecoas la captul holului. Nu existau ferestre i nici ceasuri care s le permit s msoare scurgerea timpului. n celule au fost puse microfoane cu ajutorul crora au fost nregistrate n secret toate conversaiile prizonierilor. Prin difuzoare se fceau din cnd n cnd anunuri. Gardienilor nu li s-au impus reguli stricte Li s-a explicat doar c trebuie s aib grij s fie respectate legile i s cear respect din partea prizonierilor. Au fost mbrcai n uniforme kaki i li s-au dat fluiere i bastoane mprumutate de la poliie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, gardienii au intrat destul de repede n rol, au inventat pedepse i au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe prizonieri. Nici mcar dup ce doi dintre prizonieri au renunat la experiment pentru c nu au mai rezistat presiunilor fizice i psihice, gardienii nu au renunat s caute metode cu care s domine. n numai cteva zile, gardienii au devenit aproape sadici iar prizonierii au intrat n depresie. Lucrul acesta a i dus la ntreruperea experimentului dup numai ase zile, n loc de dou sptmni, ct era programat. Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie n recenzia pe care o face crii lui Philip Zimbardo: Viziunea lui despre individ i societate este tulburtoare: suntem posibili criminali i trim ntr-o er a uciderii n mas. n ultima sut de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili i militari, au fost ucii sistematic prin hotrrile guvernelor. Rul const din comportamentele intenionate care urmresc s produc suferin, abuzuri, njosire, dezumanizare sau distrugerea fizic a unor persoane nevinovate sau folosirea autoritii i puterii oferite de sistem pentru ncurajarea sau acceptarea acestor practici Philip Zimbardo Comentariu saccsiv: Ar mai fi multe de completat. Multi m-au indemnat sa scriu o carte despre puscarie, un fel de dezvoltare a celor scrise aici. Cand s-o mai scriu insa si pe aceasta, nu stiu. E o diferenta mare intre experiment si viata reala din penitenciar. Stanford a fost un soi de puscarie pornita de la zero, iar conditiile de detentie chiar bunicele, daca le comparam cu inchisorile comuniste si in anumite privinte, chiar cu cele actuale din Romania. Puscariile reale nu sunt zidite peste noapte si umplute cu infractori aflati la prima condamnare. Ele sunt populate, in proportii diferite, de rechini recidivisti, ce au impus de

generatii anumite reguli, independente de cele ale gardienilor. Este o lume aparte, in care necazul nu vine doar dinspre angajatii institutiei, ci si dinspre ceilalti colegi de celula. Asupra acestui aspect voi insista un pic. O componenta importanta a lumii puscariilor o reprezinta sodomizarea, despre care am scris cate ceva in articolul: Controlare prin SODOMIZARE si umilire sexuala Dar mai sunt multe altele ce nu le voi analiza aici. Ma voi limita totusi la a va prezenta o scurta imagine a detentiei din Romania. Studentii din experiment pot fi asemuiti cu infractorii primari, cei ce intra pentru prima data la puscarie. Iata in mod normal peste ce ar da: Majoritatea celulelor din aresturile situate in subsolurile sectiilor de politie sunt camarute extrem de mici, cat sa intre paturile supraetajate. Intr-un colt opus usii se afla tineta, ceva antic ce a fost demult galeata si in care arestatii urineaza. Continutul ei se arunca o data pe zi, la baia comuna, cand toti ocupantii cate unei celule au cateva minute sa stea la wc si sa se spele. Aerisirea camerei se face printr-un mic gemulet (fara geamuri) prevazut cu mai multe randuri de zabrele si plase de sarma. De fapt, e un fel de a spune, caci patrunde foarte putin aer si lumina. Iar in acest spatiu se fumeaza la greu Intr-unul din aresturi am dat peste o metoda de pedepsire in masa a tuturor ocupantilor cate unei celule: vara, prin exterior se obtura gemuletul si se dadea drumul la calorifer Iarna, viceversa. O data pe zi se face si plimbarea, intr-un plimbator cat o sufragerie mai maricica: patru pereti, fara plafon, ci cu multe zabrele si plase de sarma. Cand le vine cheful, gardienii pot face piata, un soi de control general, cand arestatii sunt scosi afara, se dezbraca in pielea goala si li se verifica hainele si celula. Obligatoriu se lasa in urma o dezordine cat mai mare. Dupa ce se termina faza urmaririi penale, arestatul este depus la penitenciar. Acolo totul e mai mare: camerele, ferestrele, plimbatoarele. Dar si necazurile. In cazul in care esti primar si nu esti bazat, viata ta va fi foarte grea. Probabilitatea de a deveni lache prin sodomizare, este destul de mica, insa vei fi cetatean de categoia a doua. Vei sta la al treilea pat supraetajat, cu inca unul sau chiar doi colegi in acelasi pat. La wc te vei duce doar cand e sa faci pe tine, adica foarte rar, pentru a nu-i deranja pe baietii-stapani de la patul unu. De plimbat prin camera, nici nu poate fi vorba, caci ii deranjezi pe aceiasi Singurele momente cand mai evadezi din pat sunt programul de plimbare si cand vine masa. Stai la rand la vizeta, iti iei repede castronul si fugi la pat.

Din cand in cand iti iei cate un capac la ureche, ca sa nu iti uiti menirea. Cand primesti pachet de acasa, treci cu el intai pe la stapani, sa-si aleaga ei ce le place. Cu putinul care iti ramane, fugi din nou repede la pat, sa nu le iei aerul. Studentii din experiment aveau care va sa zica scoala. Rau de ei, daca ar fi intrat intr-o puscarie reala romaneasca. O vorba preferata a stapanilor semianalfabeti este unu cu liceu sa-mi faca patul Cu cat ai mai multa scoala, cu atat esti mai rau privit si esti considerat un fraier prin definitie. In aceasta postura fiind, trebuie sa fi mereu atent ce faci ca sa scapi de amenzi. Acestea le dau stapanii din diverse motive. Atat de diverse, ca nici nu prea poti scapa de ele. Fiind la patul trei, cand cobori sau urci, trebuie sa fac cumva sa nu le atingi cearceaful sau sa le calci pe papuci. Altfel, amenda. Foarte mare atentie trebuie sa ai cand imprumuti un obiect, sa nu-l strici. Chiar daca nu-l iei de la un stapan, ci de la unul de acelasi rang cu tine, daca il deteriorezi, e posibil ca stapanii sa afle si iar sa fii amendat. Un ac, poate valora si cateva milioane La toate acestea se adauga limbajul. Esti sistematic injurat de mama, fiica, sotie sau de ce considera stapanii ca te fac sa suferi mai mult. Daca penitenciarul unde ai fost depus nu e din zona in care locuiesti, poti eventual sa ai parte si de oarece mici torturi pentru distractia localnicilor. Iata un exemplu: victima este pusa in butoiul in care se strange apa si e piscata cu curent de 25 V (folosit la lumina de veghe ce nu se stinge noaptea). Pare slab. Nu insa si cand esti ud. Detinutii din experiment n-au stat decat sase zile. Sigur rezistau ei mai mult N-aveti idee ce rezistent e omul. Dar desigur, exista si limite. Dintre smecherii omorati in pusarie, majoritatea sunt mierliti de fraieri. Rabda el ce rabda, apoi cand nu mai intrevede alta solutie decat disparitia celui mai ticalos dintre stapani, incepe sa-si ascuta lingura, pana o face sa taie ca briciul Pentru altii insa, limita inseamna a se spanzura Cum poti rezista totusi, daca nu esti din lumea stapanilor? Cum poti indura detentia si gardienii? Simplu. Punandu-ti toata nadejdea in bunul Dumnezeu si rugandu-te. Asa au scapat marii nostri duhovnici, iar conditiile detentiei lor au fost cumplite fata de toate cele descrise mai sus. Asa am scapat si netrebnicul de mine. Ba mai mult, a lucrat atat de minunat incat am fost respectat si apreciat atat de catre baieti, cat si de catre ceilalti. Iar camera in care am stat ani de zile, a facut bunul Dumnezeu sa fie mereu curatata de uraciunile pe care le-am aratat. Singurii care m-au urat au fost cei mai ticalosi dintre stapanii descrisi mai sus. Cu ei am fost in des in razboi, dar El mi-a dat izbanda.