Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în cotidian
Scurtă privire de ansamblu asupra fenomenului persuasiunii
2
oferite sistematic de guvern sau de autorităţile locale. Şi, de fiecare dată când completăm
un certificat de garanţie pentru un produs, punem la dispoziţie informaţii strict personale
ce vor fi apoi vândute agenţilor din marketing. Altfel spus, ne pierdem repede intimitatea
şi individualitatea, “ambalaţi” fiind ca segment de piaţă sau potenţiale grupuri de
consumatori.
Desigur, persuasiunea nu este o descoperire de ultimă oră şi ar fi fost foarte bine
dacă predecesorii noştri ar fi fost conştienţi de activitatea persuasivă desfăşurată în jurul
lor. Dacă lucrurile ar fi stat astfel, mulţi tirani ai istoriei nu ar fi ajuns la putere, războaiele
ar fi putut fi evitate etc. etc...Dar astăzi, în era tehnologică în care trăim, mijloacele prin
care persuasiunea poate fi realizată şi diseminată sunt extrem de sofisticate, încât a fi un
pacient persuadat conştient şi precaut a devenit un lucru mai important ca oricând.
3
convertesc experienţa senzorială brută prin interpretare simbolică pentru a-şi satisface
nevoile, ceea ce îl face pe Levitt să justifice înfrumuseţarea şi denaturarea ca fiind
legitime. El afirmă: “Multe dintre aşa numitele deformări din domeniul reclamei, al
designului produselor şi al ambalării pot fi privite ca I paradigmă de răspunsuri multiple
găsite de omul condiţionat de supravieţuirea în mediul înconjurător. Fără denaturare,
înfrumuseţare şi elaborare, viaţa ar fi monotonă, plictisitoare, chinuitoare: existenţă mai
rea nici că se poate”.
Membrii Asociaţiei Americane a Agenţiilor de Publicitate au căzut de acord, în
1990, asupra evitării folosirii cu bună ştiinţă a reclamelor care conţin:
1. Afirmaţii false sau care induc în eroare sau exagerări vizuale ori verbale
2. Declaraţii care nu reflectă libertatea de alegere a indivizilor implicaţi
3. Afirmaţii legate de preţuri care induc în eroare
4. Comparaţii care discreditează pe nedrept un produs ori un serviciu concurent
5. Afirmaţii insuficient probate sau care denaturează sensul adevărat ori posibilitatea
punerii în practică a declaraţiilor făcute de o autoritate profesională sau ştiinţifică
6. Afirmaţii, sugestii, sau reprezentări grafice care ultragiază buna-cuviinţă publică
ori segmente minoritare ale populaţiei.
Oare în ce măsură mai sunt aceste criterii relevante şi potrivite zilelor noastre? În ce
măsură sunt ele respectate de creatorii de reclame? Întrebări retorice….
Un exemplu…
Cel mai elocvent exemplu al puterii mass-media şi al modului în care manipularea opiniei
publice a fost ridicată la nivel de "artă" îl constituie cel al Companiei "Ruder& Finn
Global Political Affairs", companie specializată în intoxicarea şi manipularea opiniei
publice mondiale la cererea unui guvern, stat sau partid politic anume care plăteşte pentru
campanie. Scopul acestei instituţii este construirea sau redefinirea imaginii unor conflicte
internaţionale în special prin intermediul televiziunilor, al imaginii unor popoare sau etnii
în funcţie de dorinţele şi interesele clientului. În 1993, compania a lucrat pentru Croaţia,
Bosnia-Hertegovina şi opozitia din provincia Kosovo şi, într-o perioada de 18 luni, le-a
creat o imagine internaţională puternică şi extrem de favorabilă. Campania dusă a fost de
mare amploare şi, contra unor sume uriaşe, a inclus obţinerea şi mediatizarea opiniilor
favorabile ale celor mai înalţi şi importanţi demnitari, oameni de afaceri şi lideri de
opinie din lume (de talia presedintelui SUA). Întrebat dacă propriile sale credinţe şi
datoria de a spune adevarul ca jurnalist nu intra în conflict cu ideile mediatizate,
directorul acestei companii, James Harff, şi-a justificat acţiunile cu mult cinism:"Suntem
profesionişti. Am fost angajaţi să facem ceva şi am făcut. Nu suntem plătiţi ca să fim
morali.”
Rezistenţa la manipulare
În viziunea cercetărilor din domeniul psihologiei sociale există numeroase modalităţi de
educare a indivizilor pentru a putea rezista manipulării care au toate la bază analiza
strategiilor de remodelare a gândirii. Astfel, individul trebuie întâi avertizat să cunoască
mecanismele de manipulare ale diverselor instituţii şi sisteme pentru ca mai apoi să
poată să reziste dezinformării şi presiunii exercitate şi să nu le cada victimă.
4
Strategiile de rezistenţă la manipulare constau în:
5
condiţiile în care se realizează controlul informaţiilor concomitent cu izolarea grupului
de orice contact extern. Soluţia constă, în acest caz, în realizarea dialogului, a
schimburilor libere de idei, în recunoaşterea greşelilor, în conştientizarea faptului că în
viaţă nu există "alb" şi "negru", ci diverse nuanţe).
9. Structuri impersonale (rezistenţa colectivă e mult mai eficientă decât opoziţia
individuală, o minoritate putand lupta mult mai eficient împotriva majorităţii decat un
singur individ. Dacă o minoritate poate determina puterea să accepte unele concesii,
acest lucru îi sporeşte prestigiul).
Modelul amintirii evocate (al rezonanţei) se sprijină pe ideea că este mai indicat să
foloseşti mesajul sugerat de receptori decât să le impui unul din afară. Cu alte cuvinte, el
se bazează pe setul de amintiri şi experienţe deja acumulate. Schwartz a fost iniţial
interesat de domeniul radiofonic şi modalitatea prin care sunetele cele mai diverse
provoacă reacţii ale publicului.. Atenţia lui s-a îndreptat ulterior spre televiziune,
observând că este foarte asemănătoare radioului şi mijloacelor orale de comunicare,
tocmai prin caracterul efemer şi preluarea sensurilor experimentate de către receptori..
Tactica de bază în obţinerea informaţilor este provocarea acestora într-un fel sau altul.
Schwartz a observat că majoritatea sensurilor experimentale nu sunt provocate simbolic,
deoarece nu s-au acumulat graţie simbolurilor. Dimpotrivă, ele au la bază sentimente –
de confort ori disconfort. Care sunt experienţele şi sentimentele comune unui număr
semnificativ de mare de oameni şi pe care mass-media să le poată reînvia? Frustrarea
resimţită în aglomeraţia traficului ar fi un exemplu, necazurile cu automobilul altul şi în
general orice eveniment sau situaţie în care apar replici de genul “Băiete, mă calci pe
nervi” sau “Mă macină dorul de casă”. Agenţii mass-media, în special creatorii de
reclame, au catalogat acest gen de experienţe drept evocatoare şi se servesc de mass-
media pentru a le reitera.
Scenariul sonor. Spotul TV clasic cuprinde mai mult decât scenariul verba; de obicei
există şi un scenariu sonor – diverse zgomote pe care le auzim şi care nu sunt cuvinte.
“Limbajul” sunetelor (sorbituri, pocnete, mormăieli, trânteli, pleoscăieli şi bâzâituri)
este de multe ori un stimul mai puternic, subconştient şi care provoacă reacţii
emoţionale. De exemplu, sentimentul plăcut al unei petreceri reuşite se redă prin
6
sunetul turnării berii. Genul acesta de mesaj al scenariului sonor se accentuează prin
repere muzicale şi efecte sonore, bune evocatoare ale emoţiilor şi sentimentelor. Acest
tip de influenţă se întemeiază pe stocarea amintirilor trăite cărora li se asociază sunetul-
stimul: un efect sonor, un reper muzical sau experienţa desfacerii unui cadou surpriză.
În opinia lui McLuhan, un reper după care media modifică mentalitatea este
forma ori fidelitatea semnalului. Unele semnale media ajung la noi într-o formă
completă, de înaltă fidelitate. Altele, dimpotrivă, într-o formă lacunară, de fidelitate
redusă. Prima presupune puţine eforturi pentru asamblarea semnalelor într-un mesaj
închegat. Cea redusă ne solicită simţurile pentru a converti semnalele în mesaje. Acelaşi
7
mesaj, expediat prin media diferite, va fi diferit – după părerea lui McLuhan. Forma de
înaltă fidelitate, necesitând participare minimă, va cauza o implicare psihologică şi
senzorială nesemnificativă. Cea de fidelitate redusă, cu participare mare, induce o
implicare psihologică şi senzorială însemnată. McLuhan numeşte semnalele mesajelor
complete, de fidelitate înaltă, “calde”, iar pe cele opuse, de fidelitate redusă şi
incomplete, “reci”. Media “calde” se referă la imagini cu o claritate înaltă, uşor de
receptat, bine conturate sau înregistrate. Nu este nevoie să prelucrăm imaginea sau
sunetul prin sistemul nervos central. Fidelitatea şi claritatea reduse caracterizează
media “reci”. Mesajele lor trebuie prelucrate, fiind vagi şi nedefinite.McLuhan îşi
închipuia politicianul care va apărea la televizor în viitor ca o individualitate abstractă,
confuză, neforţată să facă vreo afirmaţie curajoasă. În schimb, îi acordă electoratului
dreptul de a completa şi asambla mesajul sau imaginea. Aşadar, caracteristică pentru
media “reci” este participarea sporită care este de obicei psihologică – ne folosim de
simţuri pentru a “completa” mesajul. Se relevă nivelul ridicat de interacţiune dintre
semnal şi receptor
8
BIBLIOGRAFIE: