Sunteți pe pagina 1din 3

3.2.

Priorităţi în îngrijirea bolnavilor cu infarct miocardic

o INSTALAREA BOLNAVULUI ÎN PAT


a) transportul bolnavului de la salvare se face direct în secţie
(cardiologie, terapie intensivă), cu targa, într-un timp cât mai scurt;
b) mutarea bolnavului de pe targă în pat o face personalul sanitar fără să
permită bolnavului nici o mişcare, pentru ca să nu i se agraveze
situaţia;
c) asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat un climat de linişte,
salon bine aerisit şi încălzit;
d) poziţie cât mai comodă în pat (este bine ca păturile să fie prevăzute cu
somiere reglabile pentru a se evita poziţiile forţate).

o APLICAREA ÎN CONTINUARE A MĂSURILOR DE PRIM AJUTOR


o La indicaţia medicului:
a) sedarea durerii: derivaţi de opiacee (morfină + mialgin), fortral sau

amestecuri litice (romergan + largactil + mialgin);


b) combaterea anxietăţii: sedative (niretal, diazepam).

c) Pe cât posibil se evită administrarea sedativelor concomitent cu a


opiaceelor;
d) Oxigenoterapia.

o SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE


Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supraveghere permanentă
în primele zile a EKG, a tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac.

o RECOLTAREA PROBELOR DE LABORATOR


Asistentul medical va racolta sânge pentru probe de laborator indicate de medic
(pentru dozările enzimatice, a fibriogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei, a
VHS, colesterolului, acidului uric).
45
o PREVENIREA COMPLICAŢIILOR TROMBOEMBOLICE
a) anticoagulante (heparină 300-400 mg/24 ore – 1 fiolă = 50 mg, câte 2

fiole la 4-6 ore);


b) concomitent – trombostop (4-6 tablete/zi, în funcţie de timpul quick)

o PREÎNTÂMPINAREA HIPEREXCITABILITĂŢII MIOCARDULUI

Xilină – 200mg intramuscular / 20ml 1% sau intravenos ori în perfuzie).

o ADMINISTRAREA MEDICAŢIEI
a) se va face cu mare puctualutate deoarece întârzierile pot provoca
bolnavului emoţii inutile;
b) tratamentul medicamentos se face la pat, în poziţie orizontală;
c) asistenta medicală va avea pregătite medicamente pentru eventuale
complicaţii;
d) cadrul medical să intervină cu unele medicamente (nytroglicerină) şi

oxigen.

o ALIMENTAŢIA BOLNAVILOR
a) mesele vor fi fracţionate, pentru a se evita consumul de cantităţi mari
la o masă;
b) se va face alimentaţie pasivă la pat, în primele zile, în decubit dorsal.
Treptat se va trece la alimentaţia activă la pat (la recomandarea
medicului în poziţie şezândă);
c) regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile va fi
alcătuit din lichide şi piureuri date lent, cu linguriţa, ceaiuri,
compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă, măr.

46
o URMĂRIREA EVACUĂRILOR DE URINĂ ŞI FECALE
a) se servi bolnavul cu urinar şi bazinet, fără să fie ridicat în poziţie
şezândă;
b) constipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare;
c) diureza şi scaunul se notează pe foaia de observaţie.

o IGIENA BOLNAVULUI
Baia generală sau parţială se face la pat fără să obosească pacientul (în primele
zile fără să fie ridicat).

o MOBILIZAREA BOLNAVULUI
a) repaus absolut la pat în prima săptămână;
b) durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor şi
de prezenţa complicaţiilor;
c) dacă bolnavul nu are dureri, febră sau late complicaţii, începând chiar
din primele zile se pot face mişcările pasive ale degetelor de la mâini şi
picioare;
d) treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale
membrelor;
e) mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în
fotoliu, ridicare din pat) sub controlul pulsului şi al tensiunii arteriale,
iniţial în prezenţa medicului.

o CREAREA MEDIULUI PSIHOLOGIC FAVORABIL


Se vor evita discuţiile aprinse cu voce tare, chemările la telefon, comunicarea
de veşti supărătoare, vizita aparţinătorilor în grupuri.

47