Sunteți pe pagina 1din 1

Anexa 5

Oxigenoterapia

Definiţie şi scop – asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la


ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de:
• scăderea oxigenului alveolar;
• diminuarea hemoglobinei;
• tulburări în sistemul circulator.
Administrarea oxigenului se face cu:
a. sondă nazală
b. ochelari
c. prin mască
d. cort de oxigen
Efectuarea oxigenoterapiei cu sondă nazală
 este metoda cea mai frecvent utilizată şi permite administrarea oxigenului în
concentraţie de 25-45%;
 dezobstruarea căilor aeriene şi asigurare unei ventilaţii eficiente;
 se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus;
 se introduce cataterul în nazofaringe cu mişcări blânde şi se fixează sonda cu
leucoplast;
 se fixează debitul 2 – 4 l/minut;
 se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor;
 oxigenul se umidifică înainte de a ajunge la pacient în laboratoare speciale.

85