Arhitectura populara a zonei etnografice Maramures O foarte bogata si continua traditie sta la baza arhitecturii populare din zona

etnografica Maramures, ce constituie una din ramurile importante ale arhitecturii romanesti si asupra careia vom preciza cateva amanunte. Biserica Mestesugul si arta pe care le-au pus in construirea casei si a acareturilor mesterii din nordul Transilvaniei se regaseste si la bisericile edificate de-a lungul multor veacuri de vestiti mesteri. Se stie ca pe tot acest teritoriu se gasesc unele din cele mai interesante constructii religioase din lemn nu numai din tara noastra, ci si din intreaga Europa. Bisericile din lemn maramuresene si-au castigat de mult o faima bine meritata, atat in randul specialistilor, cat si in randul publicului larg din multe tari ale lumii. Ele reprezinta fara indoiala una din culmile artei de a construi in lemn de pe continentul nostru. Pentru noi, aceste admirabile edificii prezinta un interes cu atat mai mare cu cat ele se leaga nemijlocit de arta constructiilor taranesti romanesti, unitatea casa-biserica din punct de vedere arhitectonic fiind o dovada a marii vechimi a artei de a construi pe teritoriul romanesc, lucru posibil numai in tinuturi cu o straveche populatie sedentara legata de pamantul ei. Construite din cununi orizontale de barne de stejar sau brad asezate pe un soclu scund de piatra, bisericile au impartirea traditionala impuse de necesitatile de cult: pronaos, naos si altar. De multe ori un pridvor in fata intrarii si o prispa care inconjoara biserica sau se intinde numai pe latura de sud, completeaza elementele planimetrice. Specific pentru bisericile de lemn maramuresene este turnul inalt, de filiatie gotica, ce se ridica pana la 40-50 m. inaltime. Aici, in construirea unui turn atat de inalt numai din lemn, se manifesta marea stiinta a constructorilor tarani ce au stiut sa asigure o mare stabilitate prin sistemul contra vanturilor. Prin ordinea ritmata a arcadelor lui, el leaga totdeauna in mod firesc, nesilit, trupul bisericii si spatiul ei ritual intern monumentalizat, cu lumea de afara, cu pamantul si cu vazduhul. Dominand asezarile, de pe inaltimile pe care sunt construite bisericile de lemn se impletesc armonios cu arhitectura civila locala. La aceasta contribuie intr-o mare masura si decorul lor, facand parte fara indoiala din aceeasi mare categorie a decorului arhitectonic izvodit de mesterii tarani constructori din Maramures.

Poarta maramuresana Adevarat "arc de triumf " rustic, si-a cucerit faima prin armonia perfecta a dimensiunilor, prin respectarea proportiilor dintre partile componente si prin densa metafora a ornamentatiei. O statistica austriaca din secolul al XVIII-lea situa Maramuresul pe primul loc in ceea ce priveste procentul nobililor raportat la totalul populatiei comitatului. Dintre cei 15.000 "nemesi" maramureseni consemnati la acea vreme, 85% reprezentau descendenti din vechile familii cnezale romanesti. Printre alte privilegii, "nemesii" l-au avut si pe acela al ridicarii unor porti inalte in fata gospodariilor lor in timp ce poporul de rand, asa-numitii "portiesi" care plateau portia nu aveau drept decat la vranita (poarta mica). Atasamentul locuitorilor fata de aceste valoroase constructii cu atat de profunde traditii in arta si cultura, cat si in istoria social-politica a Maramuresului este ilustrat de faptul ca pana azi s-a pastrat obiceiul de a categorisi gospodariile dupa porti. Traditia de indelungata vreme a portilor si a vranitelor poate fi determinata si prin vechimea ritualului privitor la alegerea lemnului si la construirea portilor. Poarta constituie in imaginea omului din veacurile trecute o bariera in calea raului, o bariera care delimita un alt univers, acela al casei si gospodariei, in cadrul caruia se desfasura intreaga viata familiala. Sub stalpul care leaga pragul se puneau bani, tamaie si agheazma pentru a nu se apropia ciuma si raul de orice fel. Pentru apararea averii si a casei, in general pe stalpul portii erau sculptati oameni - figurine antropomorfe. Toate simbolurile si elementele de impodobire initial au avut semnificatii, dar ele odata cu curgerea timpului au evoluat in motive decorative. FUNIA - este o spirala care indica aspiratia catre inaltimi; nodurile sub forma de cruce au semnificatii magice extrem de vechi, ducand la un moment dat in simbolul soarelui, preluat ulterior de religia crestina. Cel mai raspandit element decorativ in arta lemnului il constituia ROZETA, simbol solar izvor de lumina,

caldura de care depinde insasi viata. Motiv ornamental al portilor si vranitelor, asa numitul POM AL VIETII simbolizeaza viata fara de moarte si rodnicie nesfarsita. Tipul cel mai complex al acestui motiv stravechi avand surprinzatoare asemanari cu anumite stindarde ale legiunilor romane, este realizat de obicei in relief puternic din fondul stalpului de stejar. El se infatiseaza ca un ax vertical, funie rasucita ce strabate la baza un triunghi. Axul vertical inchipuie trunchiul pomului iar barele inclinate in sus sau in jos reprezinta crengile. Cercurile inchizand crucile sunt coroane de flori dar si sori. Figurile de la baza infatiseaza radacinile. Intre motivele ornamentale zoomorfe un rol important il ocupa SARPELE. Motivul isi trage originea din credinta straveche in sarpele casei pazitor de rele al gospodariei. O reprezentare mai recenta corespunzatoare credintei evului mediu consta in combinarea serpilor sculptati pe stalpii laterali ai portilor, cu ingeri stilizati avand aripi intinse si fiind plasati deasupra. Pare a fi vorba de un sincretism in simbolul arhaic si cel crestin, sarpele semnificand in acest caz duhurile rele, dominate de ingerii pazitori ai gospodariei. "Chipul de om" sau "Mana cu degetele rasfirate" au un simbol al pozei care fereste gospodaria si familia de "duhurile rele" si de "ceasul beciznic", sau de invocatie a rugaciunii, iar in evul mediu mana ca simbol al suzeranitatii. "Pasarile" prezente in ornamentatiile portilor fac parte din compozitie, cocosul in vechime avand si simbol al sufletului omenesc. "Furca cu trei brate", element ornamental ce deriva din "coarnele de consacratie", vechi ornament ce coboara cu milenii in urma. Acest simbol avea si rolul de simbol de paza sau garda a gospodariei. Campurile ornamentale de pe suprafata stalpilor mai contin si alte modele: dintele de lup, corigaul, ghinul, bradu.

Casa Materialul de constructie este in exclusivitate lemnul, folosit in forma barnelor lungi asezate in cununi orizontale. In decursul timpului au intervenit diferentieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile constructii erau facute din barne rotunde, cele noi sunt construite din barne cioplite in patru muchii. Bineinteles ca si sistemul de imbinare al barnelor a fost schimbat in functie de sectiunea lor. Din punct de vedere al esentei lemnoase, exista doua subzone de arhitectura populara - subzona Mara, Cosau si Iza pana la Birsana, unde materialul lemnos pentru constructie este stejarul si subzona de la Strimtura pe Iza in sus pana la Borsa, unde predominant folosit este lemnul de brad. Forma si structura acoperisului este aceeasi ca pe tot teritoriul Romaniei, in patru ape. Acoperisul in doua ape este mai nou, de influenta straina. Acest acoperis are specifica proportia de 2,5 ori inaltimea butiei, deci foarte abrupt, cele foarte vechi fiind acoperite cu paie, sindrila fiind folosita doar din secolul al XIX-lea. Planurile vechi de casa se inscriu si ele in principalele categorii de planuri romanesti: plan cu doua incaperi (tinda si odaia de locuit) pe aceeasi linie a fatadei si planul cu doua incaperi si prispa in fata tindei. Prin evolutie, langa tinda a aparut o camara, iar mai tarziu interiorul era astfel: intrarea in tinda, apoi pe stanga si pe dreapta cate o camera de locuit si in capat odaia frumoasa. Decorul de un mare interes artistic, al constructiilor taranesti din Maramures se caracterizeaza prin factura sa stilizata si viguros caracteristica datorata tehnicii folosite: cioplirea si daltuirea in lemn a unor obiecte cum ar fi: consolele ferestrelor, ramele usilor si ferestrelor, portile mari, intrarile in grajduri, sunt ornamentate cu motive scoase puternic in relief. Subliniem de asemenea ca decorul si compozitia fatadei la casa (arcadele construite din lemn, stalpii- capriorii) sunt elemente ce dovedesc o deosebita sensibilitate artistica a mesterilor populari.

Acareturile Casa nu poate fi inteleasa din punct de vedere al plasticii arhitecturale, fara incadrarea si inconjurarea ei de catre constructiile cu caracter economic. Acestea impreuna cu casa formeaza unitatea de baza a economiei taranesti.

Gospodaria trebuie inteleasa in sensul unui complex arhitectonic al carui specific este determinat de natura mediului geografic si cu deosebire de conditiile de productie. Acestea din urma inseamna legarea arhitecturii de ocupatiile oamenilor, de constructiile cu caracter economic sau, intr-un cuvant de acareturi (grajdul, oborocul de fan si colejna pentru depozitat lemne), care sunt un indiciu sigur al surselor principale de venituri ale populatiei rurale si a nivelului de trai.

Decorul arhitecturii taranesti Este unul dintre cele mai reprezentative sisteme ornamentale ale arhitecturii de lemn din Romania. Caracteristica principala a decorului ornamental este data de tratarea robusta, in volume si reliefe puternice a materialului lemnos. Zona Maramuresului este cea mai reprezentativa in intreg nordul Transilvaniei din punct de vedere al decorului, acesta este influentat ca forma de realizare si de esenta lemnoasa care se foloseste (stejar sau brad). Decorul caselor si al acareturilor este prezent prin stalpii de satra, executati intr-o mare varietate de forme si fiind deosebit de frumosi prin proportii si monumentalitate. Alt element decorativ sunt consolele ferestrelor si ale usilor de la intrare impodobite cu siruri de elemente decorative stravechi in arhitectura populara din Romania. Elementele decorative de la case si porti sunt prezente si la decoratia bisericilor.

Creatii artistice in lemn Este cunoscut faptul ca lemnul constituie una din cele mai vechi materii prime prelucrate de om, aceasta datorinduse usurintei obtinerii sale, a posibilitatilor lesnicioase de prelucrare, chiar cu mijloace rudimentare, cat si multiplelor si variatelor sale utilitati. Nu exista categorie de obiecte de uz la care sa nu fie folosit lemnul ca materie prima. Din aceste categorii amintim fantana, primordiala pentru existenta omului pe pamant, datorita faptului ca apei si aducerii ei la suprafata le-a fost intotdeauna acordata importanta pe care le merita. "Gardurile", "prilazele", "podetele" sunt prezente in satele noastre in jurul gospodariilor taranesti si dau un farmec aparte mediului ambiant. "Mobilierul", o categorie foarte importanta de produse artistice in lemn este prezent prin: "lavite", "scaune", "dulapuri", "leagane", "lazi", "mese", "paretare", "dulapuri-coltare", "cuiere pentru ulcioare", "blidare" si "lingurare".

Obiectele de cult Maramuresul este regiunea care a pastrat, de zeci de generatii, unele din cele mai frumoase obiceiuri legate de munca, de ciclurile vietii, ocazii de sarbatori. Din lemn sunt executate artistic si majoritatea obiectelor folosite de ocazie sau sarbatori: plosca nasilor pentru nunta, prescurnicere sau pecetare, adevarate sculpturi in miniatura pentru tiparirea pe paine speciala pentru biserica si cuminecatura. De asemenea se cioplesc cruci cu o simbolica speciala dar incadrate perfect stilului arhitectuii traditionale. Crucile de morminte au ca ornamente pe langa crestaturi in forma de dinte de lup si celebrele franghii dispuse pe bratele crucii sau ca un colac marcand centrul de imbinare al bratelor. Grija de a asigura un monument funerar conform cu respectul si dragostea de cei disparuti a dus la o specializare a unor mesteri care executa aceste opere de arta. Dintre acestia il amintim pe Stan Ion Patras din Sapanta. Acesta, prin genialitatea sa, a creat un intreg cimitir de cruci lucrate artistic, sculptate in lemn si apoi pictate carora li se alatura si o scurta cronica rimata a vietii defunctului. Prin coloritul utilizat vioi si prezentarea uneori hazlie a vietii raposatului, cimitirul din Sapanta a devenit cunoscut in intreaga lume ca "Cimitirul vesel". Tot in acest domeniu al picturilor - sculpturi pictate se inscriu si Troita din Berbesti complex sculptural pictat considerat monument arhitectonic religios de o mare valoare artistica caruia i se alatura si alte sculpturi pictate existente in colectia Muzeului maramuresan din Sighetu Marmatiei.