Sunteți pe pagina 1din 36

MC.

01 NOTIUNI FUNDAMENTALE
DE TEORIA MULTIMILOR
Cuprins
1 MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 5
1.1 Mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Operat ii cu mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Produse carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.4 Relat ii binare. Funct ii. Legi de compozit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.5 Structuri algebrice. Izomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.6 Mult imea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Index de not iuni 31
Bibliograe 35
3
Capitolul 1
MC. 01 Not iuni fundamentale de
teoria mult imilor
1.1 Mult imi
Not iunea de mult ime este o not iune fundamentala a matematicii moderne.

In cele ce urmeaza, not iunile de
mult ime si element al unei mult imi sunt considerate not iuni primare.
O mult ime se considera denita (data, precizata) daca avem un criteriu dupa care putem deosebi elementele
mult imii de celelalte obiecte care nu fac parte din mult ime.

In acest sens, o mult ime poate denita e numind
individual elementele sale, e specicand o proprietate pe care o au toate elementele sale si pe care nu o au alte
obiecte.
Mult imile se noteaza cu litere mari ale alfabetului latin: A, B, ..., sau X, Y, ..., iar elementele se noteaza cu
litere mici ale aceluiasi alfabet sau ale altuia. Daca se cunosc toate elementele mult imii A, atunci vom nota
A = {a, b, ...}.
Natura mult imilor care constituie subiectul cercetarilor matematice este diversa.

In cele ce urmeaza, examinam mult imea numerelor reale IR si submult imi ale acesteia, ca de exemplu
mult imea numerelor naturale IN, mult imea numerelor ntregi Z, mult imea numerelor rat ionale Q, intervale
etc., mult imi de puncte din spat iul Euclidian n-dimensional precum bile deschise si nchise, sfere, intervale
n-dimensionale nchise si deschise etc., ca si mult imi de funct ii si, de asemenea, mult imi ale caror elemente sunt
mult imi.
Partea matematicii care examineaza mult imi arbitrare, fara a se interesa nsa de natura elementelor sale, se
numeste teoria mult imilor.

In acest capitol introducem cateva not iuni de teoria mult imilor, necesare nt elegerii celorlalte capitole.
Daca A este o mult ime oarecare, notam a A daca si numai daca a este un element al mult imii A si vom
citi a apart ine mult imii A; daca b nu este element al lui A atunci aceasta situat ie se scrie matematic n forma
b / A si se citeste b nu apart ine mult imii A. Elementele unei mult imi sunt numite deseori puncte, armat iile
element al mult imii A si punct al mult imii A avand acelasi nt eles.
Denit ia 1.1.1. Mult imile A si B se numesc identice sau egale si scriem A = B, daca si numai daca sunt
formate din aceleasi elemente.
Prin urmare A = B daca si numai dac a
x Ax B.
Denit ia 1.1.2. Mult imea fara nici un element se numeste mult imea vida si se noteaza prin .
5
6
Denit ia 1.1.3. Fie A si B doua mult imi. Mult imea A se numeste submult ime, sau parte a mult imii B
daca si numai daca a A=a B.

In aceasta situat ie se spune ca mult imea A este inclusa n mult imea B,
sau ca B include A si scriem corespunzator A B sau B A. Daca, n plus, mult imea A nu este identic a cu
B, atunci A se numeste submult ime stricta a lui B.
Prin convent ie, exista o mult ime care este inclusa n toate mult imile, numita mult imea vid a, privita ca o
submult ime a oricarei mult imi: A, oricare ar mult imea A.
Introducerea mult imii vide este necesara deoarece adesea denim mult imea elementelor care satisfac o con-
dit ie fara sa vericam daca exista macar un element care sa ndeplineasca aceasta condit ie. De exemplu, n
teoria polinoamelor, putem introduce not iunea de mult ime a radacinilor reale ale unei ecuat ii, net inand seama
de faptul ca nu cunoastem, n general, daca exista sau nu astfel de radacini.
Simbolul este denumit incluziune.
Propozit ia 1.1.1. Incluziunea mult imilor are urmatoarele proprietat i:
A A (reexivitate); (1.1)
A B si B C =A C (tranzitivitate); (1.2)
A B si B A=A = B (antisimetrie). (1.3)
O mult ime nevida poate avea un numar nit (respectiv innit) de elemente, caz n care mult imea se numeste
nita (respectiv innita).
Prin denit ie mult imea vida este mult ime nita.
O mult ime nita poate specicata prin enumerarea elementelor sale; daca acestea sunt a
1
, a
2
, ..., a
n
, atunci
vom scrie A = {a
1
, a
2
, ..., a
n
}.

In particular, {a} reprezinta mult imea formata dintr-un singur element a.
Denit ia 1.1.4. Se numeste familie de mult imi, sau clasa de mult imi, o mult ime A ale carei elemente
sunt mult imi. O familie de mult imi A se noteaza A = (A
i
)
iI
, unde I este o mult ime oarecare care se numeste
mult ime de indici. Cand I = IN familia de mult imi A se numeste sir de mult imi. Deci, notat ia pentru un
sir de mult imi este (A
n
)
nIN
.
Denit ia 1.1.5. Sirul de mult imi (A
n
) se numeste
crescator, daca A
n
A
n+1
, pentru n = 0, 1, 2, ...
descrescator, daca A
n+1
A
n
, pentru n = 0, 1, 2, ...
Fie a(x) o condit ie impusa elementelor unei mult imi X, adica o expresie cu valoarea de adevar sau fals daca
un anume element din X este nlocuit cu x. Mult imea tuturor elementelor x din X pentru care expresia a(x) are
valoarea de adevar se noteaza prin {x X : a(x)} sau, mai simplu, prin {x : a(x)}. De exemplu, {x : x
2
= 16}
este mult imea formata din numerele ntregi 4 si +4, iar {x : x
2
+ 2x 35 < 0} este intervalul deschis (7, 5),
adica {x : x
2
+ 2x 35 < 0} = {x : 7 < x < 5}.
Mult imea part ilor unei mult imi oarecare X se noteaza cu P(X), sau 2
X
. Avem A P(X) daca si numai
daca A X. Evident, P(X) si X P(X). Elemente ale lui P(X) sunt si mult imi formate din cate un
singur element x din X.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 7
1.2 Operat ii cu mult imi
Denit ia 1.2.1. Se numeste reuniunea a doua mult imi A si B, mult imea notata A B formata din toate
elementele x care apart in cel put in uneia din mult imile A sau B. Deci, A B = {x : x A sau x B}.
Denit ia 1.2.2. Se numeste intersect ia sau partea comuna a mult imilor A si B mult imea notat a cu AB
compusa din toate elementele x care apart in atat mult imii A cat si mult imii B. Prin denit ie
A B = {x : x A si x B}.
Denit ia 1.2.3. Mult imile A si B se numesc disjuncte daca A B = .
Denit ia 1.2.4. Fie A si B doua mult imi. Mult imea
A\ B = C
A
B = {x : x A si x / B} = {x A : x / B}
se numeste diferent a dintre mult imea A si mult imea B, sau complementara mult imii B n raport cu
mult imea A. Cand mult imea A se subnt elege din context, complementara lui B fat a de A se noteaz a simplu
prin CB si se numeste complementara mult imii B.
Prin urmare, CB = {x A : x / B}.
De asemenea, avem C
A
B P(A).
Teorema 1.2.1. Pentru orice mult imi A, B, C P(X) au loc armat iile:
A B = B A, A B = B A; (1.4)
_
(A B) C = A (B C),
(A B) C = A (B C);
(1.5)
A = A, A = ; (1.6)
A A = A, A A = A; (1.7)
_
A (B C) = (A B) (A C),
A (B C) = (A B) (A C);
(1.8)
_

_
(A\ B) B = ,
A = (A B) (A\ B),
A\ B = A\ (A B),
(1.9)
iar pentru A X si B X
_
(X \ A) A = X
X \ (X \ A) = A;
(1.10)
8
A\ B = A (X \ B); (1.11)
_
X \ (A B) = (X \ A) (X \ B),
X \ (A B) = (X \ A) (X \ B);
(1.12)
_
A B = X \ ((X \ A) (X \ B))
A B = X \ ((X \ A) (X \ B)).
(1.13)
Demonstrat ie. Identitat ile (1.4) sunt legile de comutativitate ale reuniunii si respectiv intersect iei mult imilor,
(1.5) sunt legile de asociativitate ale acelorasi operat ii cu mult imi, iar identitat ile (1.8) reprezinta legile de
distributivitate ale uneia din operat ii fat a de cealalta.
Identitat ile (1.12) si (1.13) se numesc relat iile lui De Morgan.
Demonstrat ia oricarei din egalitat ile (1.4) (1.13) se bazeaza pe relat ia (1.3). Se arata ca daca un punct
oarecare apart ine mult imii din din primul membru al identitat ii, atunci el este element si al mult imii din membrul
drept al identitat ii respective, si reciproc.
Sa demonstram, de exemplu, prima dintre identitat ile (1.8).
Fie x A (B C), atunci x A si x B C, adica x B sau x C. Se desprind doua cazuri.

In primul caz, x A si x B, adica x A B.

In cel de-al doilea caz, x A si x C, adica x A C.

In ecare din cele doua cazuri, rezulta x (A B) (A C), deci are loc incluziunea
A (B C) (A B) (A C). (1.14)
Reciproc, sa consideram un element arbitrar x (A B) (A C). Atunci x A B sau x A C.

In primul caz, rezulta ca x A si x B, n cel de-al doilea caz vom avea x A si x C.


Din primul caz urmeaza ca x A (B C), iar din cel de-al doilea vom avea ca x A (B C).
Asadar, n ambele cazuri rezulta ca x A (B C) ceea ce arata ca are loc si incluziunea
(A B) (A C) A (B C). (1.15)
Incluziunile (1.14), (1.15) si proprietatea (1.3) arata ca prima din identitat ile (1.8) este adevarata. q.e.d.
Teorema 1.2.2. Pentru orice mult imi A,B,C,D,
A B A B = B; (1.16)
A B A B = A; (1.17)
A B A\ B = ; (1.18)
A A B, A B A; (1.19)
A C si B D = A B C D si A B C D; (1.20)
A C si B C A B C; (1.21)
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 9
C A si C B C A B; (1.22)
A B C \ B C \ A. (1.23)
Demonstrat ie. Fiecare dintre aceste armat ii se demonstreaza usor utilizand denit iile egalitat ii, reuniunii,
intersect iei si diferent ei a doua mult imi. q.e.d.
Not iunile de reuniune si intersect ie a mult imilor pot generalizate la cazul unui numar arbitrar, nit sau
innit, de mult imi.
Presupunem ca A
t
este o mult ime pentru orice t dintr-o mult ime nevida T.
Prin reuniunea
_
tT
A
t
(respectiv intersect ia

tT
A
t
) a mult imilor A
t
, unde t T, nt elegem mult imea tuturor
punctelor x care apart in cel put in uneia din mult imile A
t
(respectiv ecarei mult imi A
t
).

In simboluri,
_
tT
A
t
= {x : t T astfel ncat x A
t
},

tT
A
t
= {x : x A
t
, t T}.
Uneori, ment iunea t T, sub semnul
_
sau

, se poate omite daca se subnt eleg valorile lui t.

In cazul cand T este o submult ime a numerelor naturale N, putem folosi notat iile
n
_
j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
... A
n
(m n)
pentru reuniunea mult imilor A
m
, A
m+1
, ..., A
n
si
n

j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
... A
n
(m n)
pentru intersect ia acelorasi mult imi.

In mod similar,

j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
... reprezinta reuniunea mult imilor A
m
, A
m+1
, ..., iar

j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
...
semnica intersect ia acestor mult imi.
1.3 Produse carteziene
Denit ia 1.3.1. Fie p 2 numar natural arbitrar xat si X
1
, X
2
, ..., X
p
mult imi oarecare. Mult imea puplelor
ordonate (x
1
, x
2
, ..., x
p
), unde x
i
X
i
, i = 1, p, se numeste produsul cartezian al mult imilor X
1
, X
2
, ..., X
p
,
n aceasta ordine, si se noteaza cu X
1
X
2
... X
p
.
Asadar,
X
1
X
2
... X
p
= {x : x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
), x
i
X
i
, i = 1, p}. (1.24)
10

In particular, produsul cartezian X Y al doua mult imi X si Y este mult imea tuturor perechilor ordonate
(x, y) unde x X si y Y . Deci
X Y = {(x, y) : x X, y Y }. (1.25)

In general,
X Y = Y X. (1.26)

In cazul n care X
1
= X
2
= ... = X
p
= X produsul cartezian al celor p mult imi identice cu X se noteaza
prin X
p
. Asadar,
X
p
= {x : x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
), x
i
X, i = 1, p}. (1.27)
Daca n (1.27) X = IR, atunci IR
p
se numeste spat iul aritmetic pdimensional.
Denit ia 1.3.2. Elementele x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
p
) din produsul cartezian X
1
X
2
... X
p
se numesc egale daca x
i
= y
i
, i = 1, p.
Teorema 1.3.1. Produsul cartezian are urm atoarele proprietat i:
AB = A = sau B = ; (1.28)
A C si B D =AB C D; (1.29)
_
_
_
A(B C) = (AB) (AC),
A(B C) = AB AC,
A(B \ C) = AB \ AC;
(1.30)
_
_
_
(A B) C = AC B C,
(A B) C = AC B C,
(A\ B) C = AC \ B C;
(1.31)
(AB) (C D) = (A C) (B D); (1.32)
AB \ C D = (A(B \ D)) ((A\ C) B); (1.33)
A
_
tT
B
t
=
_
tT
(AB
t
), A

tT
B
t
=

tT
(AB
t
); (1.34)
_
_
tT
A
t
_
B =
_
tT
(A
t
B),
_

tT
A
t
_
B =

tT
(A
t
B). (1.35)
Demonstrat ie. Fiecare identitate se demonstreaza aratand ca un punct arbitrar apart inand mult imii din primul
membru apart ine si membrului doi al identitat ii respective, si reciproc. q.e.d.
Convenim ca produsul cartezian a p mult imi sa se numeasca simplu produs.
Daca p este suma a doua numere naturale nenule m si n, produsul X
p
din (1.27) poate conceput ca
produsul mult imilor X
m
si X
n
.
Acest produs poate denit n modul urmator.
Se xeaz a doua puple
i = (i
1
, i
2
, ..., i
m
), j = (j
1
, j
2
, ..., j
n
),
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 11
formate din numere naturale distincte, astfel ncat
i
1
, i
2
, ..., i
m
, j
1
, j
2
, ..., j
n
sa e o permutare a numerelor 1, 2, ..., p. Dupa denit ia permutarii de p elemente, ecare numar natural mai
mic sau egal cu p apare exact o data n puplele i si j. Orice element
p = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) X
p
(1.36)
poate identicat cu elementul
(p
1
, p
2
) X
m
X
n
, (1.37)
unde
p
1
= (x
i1
, x
i2
, ..., x
im
) X
m
, (1.38)
p
2
= (x
j1
, x
j2
, ..., x
jn
) X
n
, (1.39)
Spunem atunci ca X
p
este produsul (m, n) al lui X
m
si X
n
si vom scrie
p = (p
1
, p
2
). (1.40)

In particular, produsul X
k+1
poate conceput ca produsul X
k
X prin identicarea unui punct
(x
1
, x
2
, ..., x
k
, x
k+1
) X
k+1
cu punctul (p, x
k+1
) X
k
X, unde p = (x
1
, x
2
, ..., x
k
) si x
k+1
X.
Cazul particular descris corespunde celui general n care i = 1, k si j = k + 1.
1.4 Relat ii binare. Funct ii. Legi de compozit ie
Denit ia 1.4.1. Fie A si B doua mult imi si G A B. Se numeste relat ie binara sau corespondent a
de la mult imea A la mult imea B terna ordonata R = {G, A, B}. Convenim de acum ca A, B, G sa e mult imi
nevide.
Mult imea G se numeste gracul relat iei binare calr, A se numeste mult imea de pornire, iar B mult imea de sosire.
Spunem ca elementele a A si b B sunt n relat ia R, si scriem aRb, daca (a, b) G. Cand perechea
(a, b) / G, atunci se spune ca a nu este n relat ia R cu b si scriem a Rb.
Daca A = B, o relat ie binara de forma R = {G, A, A}, unde G AA = A
2
, se numeste relat ie binara n
mult imea A si se noteaza R = {G, A}.
De regula, o relat ie binara se da prin specicarea mult imilor A si B precum si a proprietat ii caracteristice
perechilor de elemente care sunt n acea relat ie, deci care apart in lui G.
Mult imea relat iilor binare de la mult imea A la mult imea B are proprietat i asemanatoare celor din teoria
mult imilor.
Relat ia R este inclusa n relat ia R
1
, si scriem R R
1
, daca
aRb =aR
1
b.
Relat iile binare R si R
1
, de la mult imea A la mult imea B, sunt egale, si scriem R = R
1
, daca R R
1
si
R
1
R.
Reuniunea relat iilor binare R si R
1
, ambele de la mult imea A la mult imea B, care se noteaza cu R R
1
,
este o relat ie binara de la mult imea A la mult imea B care ne spune ca daca aRR
1
b, atunci sau aRb sau aR
1
b
si invers.
12
Intersect ia R R
1
a relat iei binare R cu relat ia binara R
1
, ambele de la mult imea A la mult imea B, este
formata din totalitatea perechilor ordonate (a, b) cu a A si b B astfel ncat aRb cat si aR
1
b.

In armat iile referitoare la proprietat ile relat iilor binare este posibil ca B = A, iar o relat ie de la mult imea
A la mult imea A se noteaza R = {G, A}.
Denit ia 1.4.2. Relat ia binar a pe mult imea A, R = {G, A}, se numeste:
(i) reexiva, daca a A=aRa;
(ii) simetrica, daca aRb =bRa;
(iii) tranzitiva, daca aRb si bRc =aRc;
(iv) antisimetrica, daca aRb si bRa =a = b.
Denit ia 1.4.3. Se numeste relat ie de echivalent a n mult imea A o relat ie binara R = {G, A} care este
reexiva, simetrica si tranzitiva. Daca aRb si R este o relat ie de echivalent a n mult imea A, atunci scriem
simplu a b.
Denit ia 1.4.4. Fie R = {G, A} o relat ie de echivalent a n mult imea A, data. Prin clasa de echivalent a
modulo R asociata unui element a A se nt elege mult imea C
a
= {x A : x A, xRa} A. Oricare dintre
elementele clasei de echivalent a C
a
se numeste reprezentant al ei.
Teorema 1.4.1. Clasele de echivalent a C
a
, C
b
, asociate la doua elemente a si b din A, sunt sau identice sau
disjuncte.
Demonstrat ie. Sa observam mai ntai ca a, b A putem avea e aRb, e a nu este n relat ia Rb cu b.
Daca aRb, atunci C
a
= C
b
.

Intradev ar, e x C
a
arbitrar; atunci xRa. Cum aRb si R este tranzitiva,
rezulta xRb, deci x C
b
, ceea ce arata ca C
a
C
b
. La fel se arata ca C
b
C
a
. Din dubla incluziune a
mult imilor C
a
si C
b
rezulta egalitatea lor.
Daca a nu este n relat ia Rb cu b, aratam ca C
a
C
b
= .

Intradevar, daca exista x C
a
C
b
atunci
x C
a
si x C
b
, din care deducem xRa si xRb. Din proprietat ile de simetrie si tranzitivitate ale relat iei R
rezulta atunci aRb, ceea ce contrazice ipoteza. q.e.d.
Denit ia 1.4.5. Relat ia R = {G, A} se numeste relat ie de ordine n mult imea A daca R este reexiv a,
antisimetrica si tranzitiva.
Observat ia 1.4.1. Incluziunea n P(X) este o relat ie de ordine.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 13
Denit ia 1.4.6. O mult ime A prevazuta cu o relat ie de ordine se numeste mult ime ordonata.
De obicei folosim pentru relat ia de ordine semnul si scriem x y n loc de xRy.
Se poate ntampla ca n mult imea ordonata A, n care relat ia de ordine este , sa existe elemente incompa-
rabile, adica elemente x si y pentru care nu sunt adevarate nici una dintre relat iile x y sau y x. Daca nsa
A nu are elemente incomparabile, spunem ca este o mult ime total ordonata.
Armat ia x y si x = y se scrie de obicei sub forma x < y sau y > x.
Denit ia 1.4.7. Fie date mult imile nevide A si B. Se numeste funct ie denita pe A cu valori n B o relat ie
binara f = {G, A, B} care satisface proprietat ile:
x A, y B astfel ncat (x, y) G (existent a); (1.41)
(x, y
1
) G si (x, y
2
) G=y
1
= y
2
(unicitate). (1.42)
Observat ia 1.4.2. Proprietat ile (1.41) si (1.42) se pot scrie mpreun a astfel: oricare ar elementul x A,
exista un element si numai unul singur y B, astfel ncat (x, y) G.

In baza acestei observat ii, putem formula o denit ie echivalenta pentru not iunea de funct ie.
Denit ia 1.4.8. Fie A si B doua mult imi nevide. Prin funct ie denita pe mult imea A, cu valori n
mult imea B, se nt elege orice procedeu, lege, convent ie f, n baza caruia oricarui element x A i se asociaza
un unic element, notat f(x), din B.
Cuvintele corespondent a, aplicat ie, transformare, operator sunt sinonime pentru not iunea de funct ie.
O funct ie se noteaza f : A B. Mult imea A se numeste domeniul de denit ie, sau mult imea de denit ie,
iar B este mult imea n care funct ia ia valori sau codomeniu.
Daca A si B din prezentarea unei funct ii se nt eleg din context, atunci vom scrie simplu funct ia f.
Pentru o funct ie se mai folosesc si notat iile:
x f(x), xA, f(x)B; xA f(x)B sau simplu x f(x).

In continuare, funct iile sunt notate prin literele f, g, h, , , F, G, , etc., eventual prevazute cu indici.
Elementele mult imii de denit ie A a unei funct ii f : A B se numesc surse. Daca x A e o sursa,
elementul y B care se ataseaza lui x se numeste valoarea funct iei n x, transformatul lui x sau imaginea lui x
prin f. Se mai spune ca x este o contraimagine a elementului y. Se vede din Denit ia 1.4.7 sau Denit ia 1.4.8
ca nu orice element din B apare numaidecat ca valoare pentru funct ia f.
Este posibil ca o funct ie sa se noteze prin f : A B dupa care sa se ment ioneze legea dupa care se calculeaza
imaginile lui x A prin f.
Denit ia 1.4.9. Fie A
0
A si f : A B. Mult imea
f(A
0
) = {y B : x A
0
astfel ncat f(x) = y} B
se numeste imaginea prin funct ia f a mult imii A
0
. Cand A
0
= A, f(A) = Imf B se numeste mult imea
valorilor funct iei f.
14
Denit ia 1.4.10. Funct ia f : A B se numeste surject ie de la mult imea A pe mult imea B sau funct ie
surjectiva daca f(A) = B.
Denit ia 1.4.11. Funct iile f
1
: A
1
B
1
si f
2
: A
2
B
2
se numesc egale daca A
1
= A
2
, B
1
= B
2
si daca
f
1
(x) = f
2
(x), x A
1
.
Denit ia 1.4.12. Daca mult imea f(A) B, a valorilor funct iei f : A B, cont ine doar un element al lui B,
atunci f se numeste funct ie constanta.
O funct ie remarcabila denita pe o mult ime nevida A si cu valori n A este funct ia identica i
A
: A A,
denita prin i
A
(x) = x, x A, care se noteaza si cu 1
A
.
Denit ia 1.4.13. Fie funct ia f : A B si A
0
o submult ime nevida a lui A. Se numeste restrict ia funct iei
f la submult imea A
0
, funct ia g : A
0
B ale carei valori se calculeaza dupa legea g(x) = f(x), x A
0
.
Observat ia 1.4.3. O restrict ie a unei funct ii f se obt ine daca se nlatura unele elemente din mult imea de
denit ie.
Pentru restrict ia funct iei f la submult imea A
0
A se utilizeaza notat ia f
/A0
.
Denit ia 1.4.14. Funct ia f : A B cu proprietatea f
/A0
= g, unde A
0
A, se numeste prelungire la
mult imea A a funct iei g : A
0
B.
Observat ia 1.4.4. O prelungire a unei funct ii f se obt ine daca se adauga unele elemente la mult imea de
denit ie, precizandu-se totodata valorile corespunzatoare ale funct iei.
Denit ia 1.4.15. Funct ia f : A B se numeste inject ie de la mult imea A la mult imea B daca totdeauna
x
1
= x
2
=f(x
1
) = f(x
2
). O inject ie de la mult imea A la mult imea B se mai numeste funct ie injectiva.
Prin urmare, f : A B este funct ie injectiva daca ecare element din B are cel mult o contraimagine
n A sau daca orice doua argumente diferite au imagini diferite. De asemenea, funct ia f este injectiva daca
f(x
1
) = f(x
2
) =x
1
= x
2
.
Denit ia 1.4.16. O funct ie f : A B care este simultan injectiva si surjectiva se numeste biject ie de la
mult imea A la mult imea B sau simplu, funct ie bijectiva.
Daca g este o funct ie de la mult imea A pe mult imea B si f este o funct ie de la mult imea B n mult imea C,
n baza Denit iei 1.4.1, se constata ca x f(g(x)) este funct ie de la An C.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 15
Denit ia 1.4.17. Fie funct iile g : A B
0
si f : B C cu g(A) = B B
0
. Funct ia h : A C,
h(x) = f(g(x)), x A, se numeste funct ia compusa a funct iilor f si g, iar funct ia (f, g) f g, (f g)(x) =
h(x) = f(g(x)), x A, se numeste compunerea funct iei f cu funct ia g.
Observam, de asemenea, ca (f g)(A) = f(g(A)).
Fie f o aplicat ie bijectiva de la mult imea A pe mult imea B. Aceasta nseamna ca f(A) = B si x
1
=
x
2
=f(x
1
) = f(x
2
).

In acest caz, pentru orice element y B, exista un element si numai unul singur x A,
astfel ca f(x) = y.

In acest mod putem stabili o corespondent a f(x) x de la elementele lui B la elementele lui A, care
deneste o aplicat ie bijectiva a lui B pe A, numita aplicat ia reciproca sau funct ia inversa a funct iei f, notata
cu simbolul f
1
.
Denit ia 1.4.18. Fie funct ia injectiva f : A B si f(A) = B
0
imaginea sa. Se numeste funct ie inversa
a funct iei f, funct ia f
1
: B
0
A care asociaz a ecarui element y B
0
elementul unic x A astfel ncat
y = f(x).
Din Denit ia 1.4.15, Denit ia 1.4.16 si Denit ia 1.4.17 rezulta ca pentru orice doua elemente x A si y B
0
,
avem:
y = f(x) x = f
1
(y);
f
1
(f(x)) = x, x A;
f(f
1
(y)) = y, y B
0
.
Ultimele doua armat ii arata ca funct iile compuse f
1
f si f f
1
sunt aplicat iile identice pe A si respectiv
B
0
.
Observat ia 1.4.5. Inversa f
1
: B A a unei funct ii bijective f : A B este, de asemenea, funct ie bijectiva
si (f
1
)
1
= f.
Aceasta armat ie rezulta din Denit ia 1.4.15 si Denit ia 1.4.17.
1
Observat ia 1.4.6. Daca f : A B si g : B C sunt funct ii bijective, atunci (g f)
1
= f
1
g
1
.
Denit ia 1.4.19. Fie funct ia f : A B si B
0
B, B
0
= . Mult imea
f
1
(B
0
) = {x A : y B
0
astfel ncat f(x) = y} A,
se numeste contraimaginea lui B
0
prin f. Convenim ca contraimaginea mult imii vide este mult imea vida.
Teorema 1.4.2. Pentru orice funct ie f : A B:
A
1
A
2
A=f(A
1
) f(A
2
); (1.43)
B
1
B
2
B =f
1
(B
1
) f
1
(B
2
); (1.44)
1
Simbolul , care se va nt alni pe parcurs, semnica e sfarsitul unei justicari, e terminarea rezolv arii unui exercit iu.
16
f(A
1
A
2
) = f(A
1
) f(A
2
) (1.45)
sau, mai general
f
_
_
tT
A
t
_
=
_
tT
f(A
t
); (1.46)
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
) (1.47)
sau, mai general
f
1
_
_
tT
B
t
_
=
_
tT
f
1
(B
t
); (1.48)
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
) (1.49)
sau, mai general
f
1
_

tT
B
t
_
=

tT
f
1
(B
t
); (1.50)
f
1
(B
1
\ B
2
) = f
1
(B
1
) \ f
1
(B
2
), (1.51)
n particular,
f
1
(C
B
B
0
) = f
1
(B \ B
0
) = C
A
f
1
(B
0
) = A\ f
1
(B
0
); (1.52)
finjectiva =f(A
1
A
2
) = f(A
1
) f(A
2
), (1.53)
mai general,
f
_

tT
A
t
_
=

tT
f(A
t
). (1.54)
Demonstrat ie. Incluziunile (1.43) si (1.44) se arata vericand ca un element oarecare apart inand primei mul-
t imi este element si pentru cea dea doua mult ime. Identitat ile (1.45) (1.54) se demonstreaza vericand ca un
element arbitrar apart inand unui membru al identitat ii este element si al celuilalt membru, si reciproc. q.e.d.
Fie A si B doua mult imi nevide. Notam cu F(A, B) sau cu B
A
mult imea funct iilor denite pe A cu valori
n B.
Daca B este mult imea IR a numerelor reale, atunci F(A, IR) se noteaza prescurtat cu F(A) si este mult imea
funct iilor reale denite pe mult imea A.
Daca A este o submult ime nevida a lui IR si f F(A, B), atunci se spune ca f : A B este o funct ie de
variabila reala.

In cazul cand A IR si B IR, funct ia f se numeste funct ie reala de variabila reala.


Daca f : A B si A X
1
X
2
... X
n
, n IN

, n 2, atunci valoarea f(p) ntrun punct


p = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) A se noteaza prin
y = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (1.55)
si spunem c a funct ia f este o funct ie de n variabile.

In cazul particular n care X
1
= X
2
= ... = X
n
= IR si
B IR vom spune ca f F(A, B) este o funct ie reala de n variabile reale.
Prezenta lucrare are ca principal scop studiul funct iilor reale de mai multe variabile reale.
Daca se xeaza valorile a n 1 variabile, e acestea
x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i+1
, ..., x
n
, cu i = 2, n 1,
atunci expresia (1.55) poate conceputa ca funct ie de variabila x
i
, denita pe mult imea
A
i
= {x
i
: (x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
n
) A} X
i
.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 17

In calculul diferent ial se studiaza proprietat ile unei funct ii n punctele mult imii de denit ie si n puncte
vecine (not iunea se va preciza) acestora. Aceste proprietat i se numesc proprietat i cu caracter local. Daca o
proprietate a funct iei se refera la ntreaga mult ime pe care este denita, atunci aceasta se numeste proprietate
globala.
Denit ia 1.4.20. Se numeste lege de compozit ie binara interna pe mult imea nevida A, orice element
f F(AA, A).
Daca prin legea de compozit ie binara interna f F(A A, A), perechii (x, y) A A i corespunde ele-
mentul z A, atunci scriem z = f(x, y) sau z = x y sau z = x y si z se numeste compusul elementelor x
si y. De multe ori, pentru compusul lui x cu y se utilizeaza notat ia x + y; legea de compozit ie binara interna
se numeste adunare, iar z = f(x, y) = x + y se numeste suma elementelor x si y. De asemenea, putem ntalni
notat ia x y sau, simplu, xy pentru compusul z = f(x, y) a doua elemente x A si y A.

In acest caz f se
numeste nmult ire, iar z = f(x, y) = x y = xy se numeste produsul elementelor x si y. Adunarea se mai numeste
operat ie binara interna aditiva, iar nmult irea se numeste operat ie binara interna multiplicativ a.
Denit ia 1.4.21. Se numeste lege de compozit ie externa, sau operat ie externa a lui A cu elemente din
IK, o aplicat ie h F(IK A, A).
Mult imea nevida IK se numeste mult imea scalarilor, sau domeniu de operatori, iar pentru h(, x), imaginea
prin funct ia h a perechei (, x) IK A, vom utiliza una din notat iile: x; x ; x; x. Operat iei externe
pe A cu elemente din IK i vom spune mai simplu nmult ire cu scalari din IK. Peste tot n cele ce urmeaza, IK
este mult imea numerelor reale IR.
1.5 Structuri algebrice. Izomorsm
Denit ia 1.5.1. Se numeste structura algebrica o mult ime nevida A pe care s-a denit cel put in o lege de
compozit ie. Structurile algebrice A
1
si A
2
se zic de acelasi tip algebric daca ambele au acelasi numar de
operat ii externe cu acelasi domeniu de operatori IK.
Daca unele dintre funct iile f
1
, f
2
, ..., f
p
sunt legi de compozit ie binare interne pe mult imea A, iar celelalte sunt
legi de compozit ie externe ale lui A cu acelasi domeniu de operatori IK, atunci structura algebrica corespunza-
toare se noteaza cu (A, f
1
, f
2
, ..., f
p
).
Denit ia 1.5.2. Structurile algebrice (A
1
, f
1
) si (A
2
, f
2
) se zic homomorfe daca exista o funct ie h : A
1
A
2
,
numita homomorsm, sau morsm, cu proprietatea:
h(f
1
(x, y)) = f
2
(h(x), h(y)), x, y A
1
. (1.56)
Convenim sa spunem ca funct ia h : A
1
A
2
cu proprietatea (1.56) pastreaza operat iile f
1
si f
2
de pe
respectiv mult imile A
1
si A
2
.
Denit ia 1.5.3. Doua structuri algebrice (A
1
, f
1
, ..., f
p
) si (A
2
, g
1
, ..., g
p
) se zic izomorfe daca exista o aplicat ie
bijectiva h : A
1
A
2
, numita izomorsm, astfel ncat sa avem
h(f
i
(x, y)) = g
i
(h(x), h(y)), x, y A
1
, i = 1, p. (1.57)
18
Denit ia 1.5.4. Fie A
1
si A
2
doua structuri algebrice de acelasi tip, h : A
1
A
2
un izomorsm si P o
proprietate a elementelor lui A
1
. Daca aceeasi proprietate o au si elementele h(x), unde x A
1
, atunci P se
numeste proprietate algebrica.
Observat ia 1.5.1. Din punctul de vedere al proprietat ilor algebrice dou a structuri algebrice sunt identice.
Denit ia 1.5.5. Mult imea nevida G se numeste grup, daca pe G este denita o lege de compozit ie binara
interna, notata de obicei aditiv (cu +), ncat sa e ndeplinite axiomele (proprietat ile):
x + (y +z) = (x +y) +z, x, y, z G (asociativitate); (1.58)
0 G astfel nc at x + 0 = 0 +x = x, x G
( existent a elementului nul ( neutru));
(1.59)
x G x G astfel ncat x + (x) = (x) +x = 0
(existent a elementului opus (simetrizabil)).
(1.60)
Daca, n plus, este ndeplinit a proprietatea
x +y = y +x, x G, y G ( comutativitate), (1.61)
atunci grupul (G, +) se numeste comutativ, sau grup aditiv abelian.
Daca legea de compozit ie binara interna n grupul G este nmult irea, notata cu simbolul , grupul (G, )
se numeste grup multiplicativ. Elementul neutru n grupul multiplicativ se noteaza cu 1 si se numeste element
unitate, iar simetricul elementului x se noteaza cu x
1
si se numeste inversul elementului x.
Teorema 1.5.1.

Intr-un grup (G, f) elementul neutru este unic si ecarui element x = i corespunde un
singur element simetric x

G.
Demonstrat ie. Pentru simplitatea scrierii vom introduce notat ia f(x, y) = x y.
Aratam ntai ca x z = y z, z G=x = y.

Intradevar, e z

un simetric al elementului z = . Atunci, (x z) z = (y z) z

si, folosind proprietat ile


(1.58) (1.60), avem: (x z) z

= x (z z

) = x = x si (y z) z

= y (z z

) = y = y.

In consecint a,
x = y.
Analog se demonstreaza ca z x = z y, z G=x = y.
Daca
1
si
2
sunt doua elemente neutre, atunci aplicand proprietatea demonstrata, am avea
1
x =
2
x =
x, ceea ce implica
1
=
2
.

In mod similar, daca x

si x

sunt doua elemente simetrice ale aceluiasi element x = , atunci x

x =
x

x = =x

= x

n virtutea aceleiasi proprietat i. q.e.d.


Denit ia 1.5.6. Fie (A, +) un grup aditiv comutativ. Daca pe mult imea A este denita o nca o lege de
compozit ie binara interna, notata cu simbolul , numita nmult ire care, pentru orice elemente x, y, z A,
verica proprietat ile:
x (y z) = (x y) z (asociativitate); (1.62)
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 19
(x +y) z = x z +y z (distributivitate la dreapta); (1.63)
x (y +z) = x y +x z (distributivitate la stanga), (1.64)
atunci structura algebrica (A, +, ) se numeste inel.
Propozit ia 1.5.1. Daca (A, +, ) este un inel, atunci:
x 0 = 0 x = 0, x A. (1.65)
Demonstrat ie. Fie x A. Utilizand faptul ca x+0 = 0 +x = x, x A, n baza proprietat ilor (1.63) si (1.64),
avem
x 0 = x (0 + 0) = x 0 +x 0 (1.66)
si
0 x = (0 + 0) x = 0 x + 0 x, (1.67)
de unde
x 0 = x 0 +x 0 (1.68)
si
0 x = 0 x + 0 x. (1.69)
Adunand n ambii membri ai relat iei (1.68) opusul lui x 0, iar n relat ia (1.69) opusul lui 0 x, se obt ine
x 0 = 0 x = 0.
Deoarece x A a fost luat arbitrar, rezulta ca (1.65) este adevarata. q.e.d.
Propozit ia 1.5.2. (Regula semnelor) Daca (A, +, ) este un inel si x, y A, atunci au loc relat iile:
(x) y = x (y) = (x y); (1.70)
(x) (y) = x y; (1.71)
(x)
n
=
_
x
n
, daca n este par
(x
n
), daca n este impar,
(1.72)
unde prin x se nt elege opusul lui x (simetricul s au fat a de operat ia de adunare), iar n IN

.
Demonstrat ie. Din Denit ia 1.5.6 avem ca (A, +) este grup comutativ, deci orice element x A are un opus
x A.

In baza relat iilor (1.63), (1.64), a Propozit iei 1.5.1 si a proprietat ii (1.60) rezulta ca pentru orice
x, y A, avem x y +(x) y = (x +(x)) y = 0 y = 0 si x y +x (y) = x (y +(y)) = x 0 = 0, de unde,
folosind Teorema 1.5.1, obt inem: (x) y = x (y) = (x y).
20
Din egalitat ile evidente x (y) = (x) y; (x) = x rezulta (x) (y) = x y.
Relat ia (1.72) se demonstreaza usor prin induct ie. q.e.d.
Denit ia 1.5.7. Un inel (A, +, ) n care nmult irea are elementul unitate 1 = 0 se numeste inel cu element
unitate. Daca nmult irea este comutativ a, atunci inelul se numeste comutativ.
Denit ia 1.5.8. O mult ime nevida IK se numeste corp daca:
(i) (IK, +, ) este inel cu element unitate;
(ii) x IK \ {0} x
1
IK \ {0} astfel nc at x x
1
= x
1
x = 1.
Daca inelul (IK, +, ) din denit ia structurii de corp este un inel comutativ, atunci structura algebrica
(IK, +, ) se numeste corp comutativ, sau camp.
Observat ia 1.5.2. Terna (IK, +, ) este corp daca:
(IK, +) este grup comutativ (abelian);
(IK \ {0}, ) este grup;
nmult irea este distributiva la stanga si la dreapta fat a de adunare.
1.6 Mult imea numerelor reale

In acest paragraf prezentam un model simplicat de denit ie axiomatica a mult imii numerelor reale precizand
ca exista ns a si alte moduri de construct ie axiomatica ale acesteia (vezi [22], [14], [17]).
Denit ia 1.6.1. Fie (X, +, ) un corp comutativ. Relat ia binar a de ordine totala pe X, , se numeste com-
patibila cu operat iile interne + si din X, daca sunt satisfacute proprietat ile:
x y =x +z y +z, z X; (1.73)
_
0 < x
y z
= x y x z. (1.74)
Proprietatea (1.73) exprima compatibilitatea relat iei de ordine cu adunarea din X, n timp ce (1.74) exprima
compatibilitatea relat iei binare de ordine fat a de nmult irea elementelor lui X.
Denit ia 1.6.2. Campul (X, +, ) se numeste corp comutativ total ordonat daca este prevazut cu relat ia
binara de ordine totala compatibila cu operat iile interne din mult imea X.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 21
Observat ia 1.6.1.

Intr-un corp comutativ total ordonat (X, +, ) se pot construi mult imea numerelor naturale
IN, mult imea numerelor ntregi Z si mult imea numerelor rat ionale Q.

Intre aceste mult imi exista relat iile de
incluziune IN Z Q X.

Intradevar, daca 0 X este elementul neutru la adunare (elementul nul), iar 1 este elementul unitate din X cu
0 = 1 si 0 < 1, atunci n baza proprietat ilor de corp ale lui X putem deni elementele: 2 = 1+1, 3 = (1+1)+1, ....
Aceste elemente alcatuiesc o mult ime, notata cu IN, numita mult imea numerelor naturale. IN este mult ime total
ordonata fat a de relat ia de ordine si, de asemenea, este nchisa fat a de operat iile din X n sensul ca adunarea
si nmult irea a doua numere naturale este tot un numar natural.
Mai departe, putem introduce opusele numerelor naturale nenule, notate cu 1, 2, 3, ..., pe care le vom
denumi numere ntregi negative.
Numerele naturale nenule pot numite si numere ntregi pozitive.
Daca notam cu IN mult imea numerelor ntregi negative, atunci mult imea Z = ININ, ordonata crescator
, 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3,
se numeste mult imea numerelor ntregi.
Observam ca Z are structura de grup aditiv abelian total ordonat.
Prin x y nt elegem x + (y). Adunarea unui numar ntreg cu opusul unui alt numar ntreg se numeste
scaderea celor doua numere.
Mult imea Z este nchisa fat a de operat iile de nmult ire si scadere a numerelor ntregi, iar terna (Z, +, ) este
inel comutativ cu unitate, numit inelul numerelor ntregi.
Un element de forma x y
1
, unde x Z si y Z \ {0}, se numeste numar rat ional, se noteaza sub forma
de fract ie, adica cu
x
y
, si i se mai spune catul numerelor ntregi x si y.
Doua fract ii
x
y
si
x

reprezinta acelasi numar rat ional daca si numai daca xy

= x

y.
O fract ie
x
y
se numeste ireductibila daca numerele ntregi x si y sunt prime ntre ele.
Oricare numar rat ional se poate reprezenta ntrun singur mod ca fract ie ireductibila cu numitorul numar
natural nenul.
Mult imea tuturor fract iilor, notata cu simbolul Q, se numeste mult imea numerelor rat ionale.
Prin urmare,
Q =
_
x
y
: x, y Z, y = 0
_
.
Putem s a consideram ca y din denit ia mult imii Q este numar natural nenul.
Un numar ntreg p se poate scrie ca fract ie sub forma
p
1
. Prin urmare, numerele ntregi sunt n acelasi timp
numere rat ionale ceea ce nseamna ca are loc incluziunea Z Q.
De asemenea, sa remarcam ca Q este nchisa fat a de operat iile de adunare si nmult ire din X, n sensul ca
suma r +s si produsul r s a doua numere rat ionale sunt numere rat ionale.

In plus, daca r Q, atunci opusul sau r este tot numar rat ional, iar daca r Q\{0}, inversul sau r
1
=
1
r
este, de asemenea, numar rat ional.
Apoi, doua numere rat ionale oarecare
x
1
y
1
si
x
2
y
2
, unde x
1
Z, x
2
Z, iar y
1
IN

, y
2
IN

= IN \ {0},
sunt n relat ia de ordine
x
1
y
1

x
2
y
2
, cand x
1
y
2
x
2
y
1
, sau n relat ia de ordine
x
2
y
2

x
1
y
1
atunci cand x
2
y
1
x
1
y
2
.
Daca x
1
y
2
< x
2
y
1
, atunci
x
1
y
1
<
x
2
y
2
.
Rezulta ca terna (Q, +, ) este corp comutativ total ordonat.
Mai mult, spre deosebire de Z, mult imea Q este densa n sensul ca ntre orice doua numere rat ionale a < b
exista o innitate de numere rat ionale deoarece a <
m a +n b
m+n
< b, m, n IN

.
22
Daca a si b sunt numere rat ionale, atunci b a = b +(a) si
b
a
= b a
1
(daca a = 0) sunt numere rat ionale,
deci ecuat iile
a +x = b si a x = b (daca a = 0)
au solut ii n Q si acestea sunt respectiv x = b a si x =
b
a
.
Ecuat ia x
2
= a, unde a Q, nu mai are nsa totdeauna solut ie rat ionala. De exemplu, ecuat ia x
2
= 2 nu
are solut ie rat ionala caci nu exista nici un numar rat ional al carui patrat sa e 2, demonstrat ia acestei armat ii
facanduse prin reducere la absurd.

Intradevar, daca exista un numar rat ional r =


p
q
, unde p si q sunt numere ntregi fara nici un alt divizor
comun afara de 1 si 1, care sa verice ecuat ia data, atunci trebuie sa avem p
2
= 2q
2
, ceea ce nseamna ca p
2
este un num ar par, lucru posibil numai daca p = 2m adica si p este numar par.
Egalitatea p
2
= 2q
2
se scrie n forma 4m
2
= 2q
2
, de unde 2m
2
= q
2
. Rezulta ca q
2
este un numar par, deci
si q este un numar par, adica q = 2n, n IN

.
Asadar, p si q au pe 2 ca divizor comun si astfel presupunerea ca exista un numar rat ional r cu r
2
= 2
conduce la o contradict ie.
Acest exemplu demonstreaza ca Q X, incluziunea ind stricta.
Structura algebrica astfel denita peste o mult ime oarecare X este destul de bogata n proprietat i. Pe baza
axiomelor de corp comutativ total ordonat se poate deni operat ia de scadere a doua elemente oarecare ale
mult imii X, de mpart ire a doua elemente, cu condit ia ca cel de-al doilea sa e diferit de elementul neutru la
adunare, si de ridicare la o putere ntreaga a unui element din X.
Daca x X si n IN

, atunci prin x
n
nt elegem x x ... x, de n ori, apoi x
0
= 1, iar x
n
=
1
x
n

Structura denita pe X are incoveniente deoarece axiomele sale nu permit denirea operat iei inverse opera-
t iei de ridicare la puterea ntreaga n IN

, n 2, numita operat ie de extragere a radacinii de un ordin oarecare


n IN

, n 2.
De exemplu, nu putem stabili n acest cadru axiomatic formulele de determinare a solut iilor ecuat iei de
gradul doi ax
2
+bx +c = 0, unde a, b, c X.
Pentru satisfacerea unor astfel de cerint e este necesar sa introducem not iuni noi care sa permita denirea
unei structuri sucient de generale pentru a descrie mult imea numerelor reale.
Denit ia 1.6.3. Fie A X o submult ime nevida arbitrara a lui X. Spunem ca mult imea A este majorata,
sau marginita superior daca exista un element b X, numit majorant al mult imii A, astfel nc at
x b, x A. (1.75)
Observat ia 1.6.2. O mult ime majorata A X are o innitate de majorant i.

Intradevar, daca b este majorant pentru A si daca b

= (b + 1) X este astfel ncat b b

, din (1.75) si
proprietatea de tranzitivitate a relat iei de ordine totala , rezulta ca b

este majorant.
Daca exista un majorant n mult imea A, acesta se numeste maximul mult imii A si se noteaza max A.
Denit ia 1.6.4. Fie A o submult ime nevida majorata a corpului comutativ total ordonat (X, +, ). Se numeste
margine superioara a mult imii A, notata supA, cel mai mic majorant, n caz ca exista.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 23
Observat ia 1.6.3. Este posibil ca X sa e astfel ncat marginea superioara a unei submult imi A X sa nu
apart ina lui X.

Intradevar, daca luam X = Q si A = {x Q : x


2
< 2}, se constata ca supA / X. Spre exemplu, lungimea
diagonalei unui patrat cu latura de marime Q nu apart ine lui Q deoarece nu se poate scrie sub forma p/q
cu p, q IN, q = 0.
Din Observat ia 1.6.3 deducem ca n mult imea numerelor reale este necesara o astfel de proprietate care
sa asigure existent a marginii superioare a unei mult imi majorate.

In acest sens, completam axiomele de corp
comutativ total ordonat cu nca una si anume:
Axioma de existent a a marginii superioare. Orice submult ime nevida majorata A a unui corp comutativ
total ordonat X admite un cel mai mic majorant.
Aceasta axioma este cunoscuta si sub numele de axioma de completitudine, sau axioma lui Cantor
2

Dedekind
3
.
Denit ia 1.6.5. Se numeste mult ime a numerelor reale un corp comutativ total ordonat n care orice
submult ime nevid a majorata admite un cel mai mic majorant. O astfel de mult ime se noteaza cu IR.
Mult imea denita cu ajutorul fract iilor zecimale innite satisface Denit ia 1.6.5 si furnizeaza o metoda de
construct ie a mult imii numerelor reale(vezi [22], [17]).

In baza construct iei lui IR cu ajutorul fract iilor zecimale putem arma ca mult imea IR exista.
Se pune insa ntrebarea: este unica o astfel de mult ime IR?
Raspunsul l gasim n urmatoarea teorema pe care o dam fara demonstrat ie.
Teorema 1.6.1. Daca S
1
si S
2
sunt doua corpuri comutative total ordonate care satisfac axioma de existent a
a marginii superioare, atunci exista o aplicat ie bijectiva f : S
1
S
2
astfel ncat
f(x +y) = f(x) +f(y), f(x y) = f(x) f(y),
f(0
S1
) = 0
S2
, f(1
S1
) = 1
S2
,
unde 0
S1
si 0
S2
sunt elementele neutre n raport cu adunarea n S
1
, respectiv S
2
, iar 1
S1
, respectiv 1
S2
sunt
elementele neutre n raport cu nmult irea n S
1
, respectiv S
2
.

In plus, daca x y, atunci f(x) f(y).
Rezulta asadar ca f este izomorsm de corpuri care pastreaza relat ia de ordine si, n baza Observat iei 1.5.1,
S
1
si S
2
sunt identice.
Axiomele ce denesc IR caracterizeaza aceasta mult ime pana la un izomorsm, adica IR este unica pana la
un izomorsm.
Cea de a treia problema care se pune n legatura cu construct ia axiomatica a numerelor reale IR, pe langa
cea a existent ei si unicitat ii lui IR, este aceea a noncontradict iei axiomelor care o denesc.
Se poate arata ca sistemul de axiome care deneste mult imea IR este necontradictoriu [17].
Creator al teoriei numerelor reale poate considerat Eudoxus
4
. Ideile sale, inspirate din geometrie, au fost
preluate de Weierstrass
5
si Dedekind si dezvoltate prin metode aritmetice si analitice moderne. Lui Weierstrass i
apart ine denit ia numerelor reale printr-un sir descrescator de intervale. Dedekind a introdus numerele reale ca
taieturi n mult imea numerelor rat ionale, iar Cantor lea construit cu ajutorul sirurilor fundamentale, cunoscute
si sub denumirea de siruri Cauchy
6
.
2
Cantor, Georg (18451918), renumit matematician german.
3
Dedekind, Richard (18311917), matematician german.
4
Eudoxus (408 .Hr.355 .Hr.), matematician grec
5
Weierstrass, Karl Theodor (18151897), proeminent matematician german, considerat fondatorul analizei matematice moderne.
6
Cauchy, Augustin Louis (17891857), ilustru matematician si inginer francez. A demarat un proiect important de reformulare
si demonstrare riguroasa a teoremelor de algebra, a fost unul dintre pionierii analizei matematice si a adus o serie de contribut ii
si n domeniul zicii. Datorita perspicacitat ii si rigurozitat ii metodelor sale, Cauchy a avut o inuent a extraordinara asupra
contemporanilor si predecesorilor sai. Catolic si regalist fervent, a manifestat o prezent a sociala activa.
24
Mult imile obt inute prin aceste metode diferite sunt izomorfe, astfel ncat se poate arma ca mult imea
numerelor reale este, ca structura algebrica, unica.
Propozit ia 1.6.1. Fie A IR o mult ime majorata. Atunci, b = supA daca si numai daca
(i) x b, x A;
(ii) > 0, x

A, astfel nc at b < x

.
Demonstrat ie. Mai ntai demonstram teorema directa.
Fie b = supA.
Din Denit ia 1.6.3 rezulta ca b este un majorant al mult imii A, deci condit ia (i) este satisfacuta. De aseme-
nea, avem c a b este cel mai mic majorant al mult imii A, deci c < b rezulta ca c nu majoreaza A; ca urmare,
exista x
c
A care nu este majorat de c, adica c < x
c
. Luand acum c = b , unde > 0 este arbitrar, si notand
x
c
corespunz ator cu x

rezulta (ii).
Reciproc, din (i) si (ii), rat ionand similar, rezulta ca b = supA. q.e.d.
Propozit ia 1.6.2. Daca A B IR sunt mult imi nevide majorate, atunci
a = supA supB = b.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca a > b. Luand =
1
2
(a b), conform Propozit iei 1.6.1
exista x
0
A astfel ncat x
0
> a =
a +b
2
deci x
0
b, adica x
0
A si x
0
/ B, ceea ce contrazice incluziunea
A B. q.e.d.
Denit ia 1.6.6. Submult imea nevid a A IR se numeste minorata daca exista un a IR, care se numeste
minorant al mult imii A, cu proprietatea
a x, x A.
Denit ia 1.6.7. Fie A IR o mult ime nevida minorata. Elementul notat inf A, denit ca ind cel mai mare
minorant, se numeste marginea inferioara a mult imii A.
Propozit ia 1.6.3. Daca A IR este o submult ime minorata, atunci exista ntradevar inf A IR.
Demonstrat ie. Submult imea B IR denita de B = {x IR : x A} este marginita superior, un majorant
al lui B ind elementul a IR care are proprietatea ca opusul sau, a, este minorant pentru A. Din axioma de
existent a a marginii superioare rezulta ca exista supB IR. Se vede ca supB = inf A. q.e.d.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 25
Propozit ia 1.6.4. Fie A IR o mult ime minorata. Atunci, a = inf A
1
0
. a x, x A;
2
0
. > 0 x

A, astfel ncat x

< a +.
Demonstrat ie. Fie a = inf A. Din Denit ia 1.6.6 si Denit ia 1.6.7 rezulta ca a este un minorant al mult imii
A, deci are loc 1
0
. Apoi, a ind cel mai mare minorant rezulta ca, indiferent de > 0, numarul real a + nu
minoreaza A deci exista cel put in un element x

A care nu este minorat de a + ceea ce nseamna ca are loc


si 2
0
.
Reciproc, din 1
0
si 2
0
, rat ionand ca mai sus, rezulta ca a = inf A. q.e.d.
Deosebit de importante sunt urmatoarele submult imi de numere reale:
(a, b) = {x IR : a < x < b}, (interval deschis);
[a, b] = {x IR : a x b}, (interval nchis, sau segment);
[a, b) = {x IR : a x < b}, (interval semideschis la dreapta);
(a, b] = {x IR : a < x b}, (interval semideschis la stanga),
unde a si b sunt numere reale arbitrare cu a < b.
Observat ia 1.6.4. Mult imea numerelor reale verica Axioma lui Arhimede
7
: Pentru orice doua numere
reale x si y, cu x > 0 si y 0, exista un numar natural n astfel nc at y nx.
Denit ia 1.6.8. O mult ime nevida A IR se numeste marginita daca este majorata si minorata, adica daca
exista un segment [a, b] astfel ncat A [a, b].
Observat ia 1.6.5. Pentru o mult ime marginita exist a marginea inferioar a, inf A, marginea superioara, supA
si inf A x supA, x A.
Observat ia 1.6.6. Mult imea A este formata dintr-un singur element daca si numai daca inf A = supA.
7
Arhimede din Siracuza (287 .Hr.212 .Hr.), unul dintre cei mai de seama nvat at i ai lumii antice cu realiz ari n matematic a,
zica, astronomie, inginerie si lozoe. Carl Friederich Gauss considera ca Arhimede si Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de
stiint a din ntreaga istorie a civilizat iei umane. Arhimede a pus bazele si a explicat legea p arghiilor. A proiectat numeroase invent ii
inclusiv masini de asalt si masini capabile sa scoata cor abiile din ap a si sa le dea foc folosind un sistem de oglinzi. Este autorul
invent iei surubul f ara sfarsit. Arhimede este n general considerat a unul dintre cei mai mari matematicieni ai antichit at ii si unul
dintre cei mai mari a tuturor timpurilor. El a folosit metoda epuizarii pentru a calcula aria unui arc de parabol a prin determinarea
sumei unei serii numerice, precum si calculul aproximativ al num arului cu o acuratet e remarcabila pentru acele timpuri. De
asemenea a denit spirala carei poarta numele, formule de calcul a volumelor si al suprafet elor corpurilor de revolut ie, precum si
un sistem foarte ingenios de exprimare a numerelor foarte mari. Arhimede a murit n timpul asediului Siracuzei (localitatea natala
din Sicilia, pe atunci colonie greceasca), n ciuda ordinului primit de a nu-l ucide. Pe piatra funerara a mormantului a fost sculptat a
o sfera n interiorul cilindrului circumscris, lucru cerut chiar de Arhimede, deoarece el a demonstrat ca raportul dintre aria sferei si
a cilindrului circumscris este egal cu raportul volumelor corpurilor, avand valoarea 2/3.
26
Denit ia 1.6.9. O submult ime nevida A din IR se numeste mult ime nemarginita superior daca nu este
majorata. Mult imea A se numeste nemarginita inferior daca nu este minorata.
O funct ie reala de variabila reala care are un rol important n analiza matematica este funct ia modul
x |x| =
_
x, daca 0 x
x daca x < 0.
(1.76)
Funct ia modul (1.76) are urmatoarele proprietat i:
|x| 0, x IR; |x| = 0 x = 0, (1.77)
|x y| |x| +|y|, x, y IR, (inegalitatea triunghiulara); (1.78)
||x| |y|| |x y|, x, y IR; (1.79)
|x y| = |x| |y|, x, y IR; (1.80)
|x| < < x < x IR; (1.81)
|x| x , x IR. (1.82)
Funct ia modul este o funct ie par a, caci din (1.76) si (1.80) avem |x| = | x|, x IR.
Propozit ia 1.6.5. Mult imea A IR este marginita daca si numai daca M IR

+
astfel ncat
|x| M, x A. (1.83)
Mult imea A IR este nemarginit a daca si numai daca
M IR

+
, x
M
A astfel ncat |x
M
| > M. (1.84)
Demonstrat ie. Daca exista M > 0 astfel ncat sa aiba loc (1.83), atunci M x M, x A, adica A este
inclusa n intervalul marginit [M, M], si deci A este marginita.
Reciproc, daca mult imea A este marginita, exista un interval marginit [a, b] care include mult imea A. Prin
urmare, avem a x b, x A.
Sa punem M = max{|a|, |b|}. Atunci, b |b| M si a |a| M deci M |a| a, adica
M a b M, de unde M x M, sau |x| M, x A.

In mod similar se demonstreaza si partea a doua a propozit iei. q.e.d.


Observat ia 1.6.7. Numerele reale pot puse n corespondent a bijectiva cu punctele unei drepte D.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 27

Intradevar, sa xam un punct O pe dreapta D care, prin denit ie, este corespondentul numarului real x = 0.
Se deneste o unitate de lungime, iar daca x IR si 0 < x, acestui numar i corespunde pe D extremitatea
din dreapta a segmentului avand lungimea egala cu x unitat i, extremitatea din stanga ind punctul 0, numit
origine. Daca nsa x < 0, segmentul de lungime x se plaseaza cu extremitatea din dreapta n origine, iar
extremitatea cealalta deneste corespondentul numarului real x pe dreapta D.
Invers, odata xat punctul P pe dreapta D, lungimea segmentului de dreapta OP deneste numarul real x,
care este pozitiv daca P se situeaza la dreapta pe D si negativ n caz contrar. Numarul real x astfel specicat
se numeste abscisa punctului P D, iar dreapta D, pe care s-a denit o origine 0, o unitate de masura si un
sens de parcurs se numeste dreapta reala, sau axa numerelor reale. Elementele sale se numesc puncte.
Prezentarea unitara a unor rezultate fundamentale ale calculului diferent ial impune introducerea simbolurilor
matematice si + numite minus innit si, respectiv, plus innit (n locul lui + se obisnuieste si notat ia
). Mult imea
IR = IR {, +}
se numeste mult imea extins a a numerelor reale.
Relat ia de ordine totala din IR se extinde la IR luand prin denit ie
< x < +, x IR.
Se poate arma ca + (respectiv ) este cel mai mare (respectiv cel mai mic) element al mult imii IR.
Elementele +si nu sunt numere reale deoarece nu verica toate axiomele care denesc IR. De exemplu,
nu se poate da un sens direct expresiei + () = .
Operat iile algebrice denite pe IR se extind numai part ial la IR, dupa cum urmeaza:
x + = ++x = , x = IR \ {}; x + () = x = +x = , x = IR \ {+};
x

=
x

= 0, x IR; x () =
_
, x > 0
+, x < 0
; x =
_
+, x > 0
, x < 0
;
x

=
_
0, x > 1
, 0 < x < 1
; x

=
_
, x > 1
0, 0 < x < 1
;
x
=
_
, x > 0
0, x < 0
;
0

= 0.
Urmatoarele simboluri, care se numesc operat ii fara sens, sau cazuri de nedeterminare, nu sunt denite pe
IR:
+ (); 0 ();
0
0
;

; 0
0
; 1

;
0
.
Daca A IR este neminorata, respectiv nemajorata, prin denit ie
inf A = respectiv supA = +.
O alta funct ie reala, dar de doua variabile reale, care trebuie introdusa, este
d : IR IR IR, d(x, y) = |x y|, x, y IR. (1.85)
Din (1.76) (1.78) si (1.80) rezulta ca funct ia d, introdusa n (1.85), are urmatoarele proprietat i:
d(x, y) 0, x, y IR; d(x, y) = 0 x = y, (1.86)
denumita proprietatea de nenegativitate;
d(x, y) = d(y, x), x, y IR, (simetrie); (1.87)
28
d(x, y) d(x, z) +d(z, y), x, y, z IR, (1.88)
cunoscuta ca inegalitatea triunghiulara.
O astfel de funct ie se numeste distant a, sau metrica pe IR. Numarul d(x, y) este lungimea segmentului PQ
unde P si Q sunt punctele de pe dreapta reala D ce corespund respectiv numerelor reale x si y.
Pe langa submult imile remarcabile ale lui IR introduse mai sus semnalam si mult imile nemarginite:
(a, +) = {x IR : a < x}; [a, +) = {x IR : a x};
(, a) = {x IR : x < a}; (, a] = {x IR : x a},
numite corespunzator: semidreapta deschisa nem arginita la dreapta; semidreapta nchisa nemarginita la dreap-
ta; semidreapt a deschisa nemarginita la stanga; semidreapta nchisa nemarginit a la stanga.
Acestor mult imi le vom spune intervale nemarginite.
Mult imea numerelor reale nsasi poate considerata un interval nemarginit atat la stanga cat si la dreapta
si anume IR = (, ). Tot n acest context putem arma ca IR = [, +] = {x IR : x +}.
Denit ia 1.6.10. Numerele reale care nu sunt rat ionale se numesc numere irat ionale.
Observat ia 1.6.8. Mult imea numerelor reale IR este reuniunea mult imii numerelor rat ionale Q cu mult imea
numerelor irat ionale.
Denit ia 1.6.11. Se numeste numar algebric orice numar care este solut ie a unei ecuat ii algebrice de forma
a
n
x
n
+a
n1
x
n1
+... +a
1
x +a
0
= 0
cu coecient ii a
0
, a
1
, , a
n
numere ntregi.
Denit ia 1.6.12. Doua mult imi A si B se numesc echipotente, si se scrie A B, daca pot puse n
corespondent a bijectiva, adica dac a exista o aplicat ie bijectiva a lui A pe B.
Denit ia 1.6.13. O mult ime A se numeste numarabila sau sir daca este echipotenta cu mult imea IN a
numerelor naturale.
Observat ia 1.6.9. Mult imea A este numarabila daca si numai daca elementele sale pot asezate n forma
A = {a
1
, a
2
, , a
n
, }.
Observat ia 1.6.10. O mult ime A este nita si are n elemente daca este echipotenta cu mult imea {1, 2, , n}
a primelor n numere naturale.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 29
Denit ia 1.6.14. O mult ime este cel mult numarabila daca este nita, sau numarabil a.
Exemplul 1.6.1. Mult imea numerelor naturale este numarabila.
Exemplul 1.6.2. Mult imea numerelor naturale pare {0, 2, 4, ..., 2n, ...} este numarabila.
Exemplul 1.6.3. Mult imea numerelor naturale impare {1, 3, 5, , 2n 1, } este numarabila.
Exemplul 1.6.4. Mult imea numerelor reale nu este numarabila.
Exemplul 1.6.5. Orice interval deschis nu este o mult ime numarabila.
Exemplul 1.6.6. Mult imea numerelor irat ionale IR \ Q nu este num arabila.
Observat ia 1.6.11. Mult imile nite A si B sunt echipotente daca si numai daca au acelasi numar de elemente.
Denit ia 1.6.15. Numerele reale care nu sunt algebrice se numesc numere transcendente.
Observat ia 1.6.12. Numerele e si sunt transcendente. Mult imea numerelor algebrice este numarabil a.
Denit ia 1.6.16. Fie x
0
IR. Se numeste vecinatate a lui x
0
orice mult ime V IR pentru care exista un
interval deschis (a, b) cu proprietatea x
0
(a, b) V.
Observat ia 1.6.13. Orice interval deschis (a, b) care cont ine punctul x
0
este o vecin atate a lui x
0
.
Denit ia 1.6.17. O vecinatate a lui x
0
de forma (x
0
, x
0
+) se numeste vecinatate simetrica.
30
Denit ia 1.6.18. O mult ime V IR se numeste vecinatate a lui + (respectiv a simbolului ) daca V
include o semidreapta (a, +] (respectiv o semidreapta [, a).)
O vecinatate a lui x
0
se noteaza prin V
x0
sau prin V (x
0
), iar mult imea tuturor vecinatat ilor elementului
x IR se noteaza cu V(x).
Teorema 1.6.2. (Proprietatea de separat ie Hausdor
8
a mult imii IR) Pentru orice doua elemente
x, y IR, x = y, exista vecinatat ile V
x
si V
y
care au intersect ie vida, adica V
x
V
y
= .
Demonstrat ie. Daca x, y IR si x < y, iar = d(x, y) = |x y| > 0, atunci mult imile V
x
=
_
x

3
, x +

3
_
si
V
y
=
_
y

3
, y +

3
_
sunt vecinatat i ale lui x si respectiv y care nu se intersecteaza (au intersect ie vida).
Daca x = si y = +, atunci mult imile V
x
= (, 0) si V
y
= (0, ), care sunt vecinatat i ale lui x si
respectiv y, au intersect ie vida.
Daca x = si y IR, atunci mult imile V
x
= (, y |y|) si V
y
= (y |y|, y +|y|) sunt vecinatat i pentru
x si respectiv y care nu au elemente comune. Analog se demonstreaza cazul x IR si y = +. q.e.d.
Observat ia 1.6.14. Daca x
0
IR si V
x0
= (x
0
, x
0
+) este o vecin atate simetrica a lui x
0
, atunci
x V
x0
|x x
0
| < .
Observat ia 1.6.15. Oricare ar vecinatatea V (a), a IR, exist a o vecinatate simetrica (a , a + ) astfel
ncat (a , a +) V (a).

Intradevar, daca V (a) este vecinatate, din Denit ia 1.6.16 rezulta ca exista intervalul deschis (, ) V (a)
astfel ncat x
0
(, ). Luand = min{a , a}, deducem ca (a , a +) V (a).
8
Hausdor, Felix (1868 1942), matematician german, considerat unul dintre fondatorii topologiei moderne, cu nsemnate
contribut ii n teoria mult imilor, teoria masurii, teoria funct iilor si analiza funct ionala.
Index de not iuni
nmult ire, 17, 1921
cu scalari, 17
nmult irea numerelor ntregi, 21
sir
Cauchy, 23
crescator de mult imi, 6
descrescator de mult imi, 6
fundamental, 23
margine superioara, 22
adunare, 17, 21
adunarea n mult imea numerelor ntregi, 21
apart ine unei mult imi, 5
aplicat ie, 13
bijectiva , 23
reciproca, 15
asociativitate, 8, 19
axioma
de completitudine, 23
de existent a a marginii superioare, 25
de existent a a marginii superioare, 23
lui Arhimede, 25
lui Cantor, 23
axiome necontradictorii, 23
biject ie, 14
camp, 20
catul
numerelor ntregi x si y, 21
cel mai mic majorant, 23
clasa
de echivalent a modulo IR, 12
codomeniu, 13
compatibil, 20
compatibilitatea
relat iei de ordine cu adunarea din X, 20
relat iei binare de ordine fat a de nmult irea ele-
mentelor lui X, 20
compunerea funct iei f cu funct ia g, 15
compusul elementelor x si y, 17
comutativitate, 8
corespondent a, 11
bijectiva, 27
corp, 20
comutativ total ordonat, 20, 22, 23
comutativ, 20
diferent a a doua mult imi, 7
distant a, 28
distributiva
la dreapta, 20
la stanga, 20
distributivitate, 8
la dreapta, 19
la stanga, 19
divizor comun, 22
domeniu
de operatori, 17
domeniul de denit ie, 13
element
neutru, 18
nul, 18
simetrizabil, 18
unitate, 18
elemente
incomparabile, 13
existent a, 13
extragere a radacinii de un ordin oarecare n IN

,
n 2, 22
familie de mult imi, 6
fract ie ireductibila, 21
funct ie
surjectiva, 14
funct ii
egale, 14
funct ia
compusa, 15
identica, 14
inversa a funct iei f, 15
modul, 26
funct ie, 13
bijectiva, 14
constanta, 14
denita pe o mult ime, cu valori n alta mult ime,
13
injectiva, 14
para, 26
gracul
relat iei binare, 11
grup
abelian, 20
aditiv abelian total ordonat, 21
31
32 Index de not iuni
aditiv abelian, 18
aditiv comutativ, 19
comutativ, 18, 20
multiplicativ, 18
, 18
, 20
homomorsm, 17
imaginea
lui x prin f, 13
prin funct ia f a mult imii A
0
, 14
incluziune, 6, 21, 22
inegalitatea
triunghiulara, 26, 28
inel, 19
cu element unitate, 20
inelul numerelor ntregi, 21
inject ie de la mult imea A la mult imea B, 14
intersect ia
a doua mult imi, 7
relat iilor binare, 12
interval
nchis, 25
deschis, 25
semideschis la dreapta, 25
semideschis la stanga, 25
intervale nemarginite, 28
inversul
elementului x, 18
unui element, 21
izomorsm, 18
de corpuri, 23
lege
de compozit ie binara interna, 17, 19
de compozit ie externa, 17
lungimea
segmentului PQ, 28
majorant, 22
marginea
inferioara, 24
maximul mult imii A, 22
metrica, 28
minorant, 24
morsm, 17
mult ime, 5
nchisa, 21
a numerelor reale, 23
cel mult numarabila, 29
de indici, 6
densa, 21
nita, 6
innita, 6
marginita, 22, 25
majorata, 22
minorata, 24
nemarginita inferior, 26
numarabila, 28, 29
ordonata, 13
total ordonata, 21
mult imea
de denit ie, 13
numerelor ntregi Z, 21
numerelor ntregi, 21
numerelor naturale IN, 21
numerelor rat ionale Q, 21
numerelor rat ionale, 21
scalarilor, 17
valorilor funct iei f, 14
vida, 6
mult imi
disjuncte, 7
echipotente, 28
egale, 5
identice, 5
noncontradict ia axiomelor, 23
nu apart ine unei mult imi, 5
numar
algebric, 28
par, 22
rat ional, 21
numere
ntregi pozitive, 21
ntregi negative, 21
irat ionale, 28
naturale, 21
transcendente, 29
operat ia
de mpart ire, 22
de adunare, 19
de ridicare la putere, 22
de scadere, 22
operator, 13
opusul
elementului x, 19
unui numar rat ional, 21
pornire, 11
prelungire
la mult imea A a unei funct ii, 14
produs
cartezian, 9
produsul
elementelor x si y, 17
a doua numere, 21
proprietat i
cu caracter local, 17
proprietate
Index de not iuni 33
algebrica, 18
globala, 17
punct
al unei mult imi, 5
puncte vecine, 17
regula semnelor, 19
relat ie
binara n mult imea A, 11
binara antisimetrica, 12
binara de ordine totala, 20
binara reexiva, 12
binara simetrica, 12
binara tranzitiva, 12
binara, 11
de echivalent a, 12
de ordine, 12, 21
relat iile lui De Morgan, 8
reprezentant al unei clase de echivalent a, 12
rest
rict ia funct iei f la submult imea A
0
, 14
reuniunea
a doua mult imi, 7
relat iilor binare, 11
semidreapta
nchisa nemarginita la dreapta, 28
nchisa nemarginita la stanga, 28
deschisa nemarginita la dreapta, 28
deschisa nemarginita la stanga, 28
segment, 25
simetricul, 19
elementului x, 18
solut ie rat ionala, 22
sosire, 11
spat iul
aritmetic pdimensional, 10
structura
algebrica, 17, 22
structuri
algebrice homomorfe, 17
algebrice izomorfe, 18
submult ime, 6
suma, 17, 21
surject ie, 14
surse, 13
taieturi, 23
teoria mult imilor, 5
terna, 21
transformare
, 13
unicitate, 13
valoarea funct iei, 13
vecinatate, 29
a lui +, 30
a lui , 30
simetrica, 29
34 Index de not iuni
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[3] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiza matematica, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[4] Chirit a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[5] Colojoara, Ion Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[6] Craiu, M., Tanase, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[7] Craciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a
si programare liniara, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[8] Craciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engi-
neering, Iassy, 1992.
[9] Cruceanu, Vasile Algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[10] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris, 1963.
[11] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto, 1981.
[12] Dragusin, L., Dragusin, C., Caslan, C. Analiza matematica. Calcul diferent ial, Editura TEORA, Bu-
curesti, 1993.
[13] Flondor, P., Stanasila, O. Lect ii de analiza matematica si exercit ii rezolvate, Edit ia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[14] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York, 1978.
[15] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1966
[16] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[17] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
[18] Marinescu, Gheorghe Analiza matematica, vol. I, Edit ia a Va, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1980.
[19] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiza matematica, vol. I, edit ia a patra, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[20] Olariu, Valter Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
35
36
[21] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[22] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitat ii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[23] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[24] Siret chi, Gheorghe Calcul diferent ial si integral, Vol. I, II, Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.
[25] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme

Editions, Mir, Moscou, 1972.
[26] Stanasila, Octavian Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[27] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientic Publishers,
Warszawa, 1969.
[28] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.