Sunteți pe pagina 1din 3

Prevenirea şi combaterea bolilor contagioase

Pentru prevenirea bolilor contagioase dipunem de numeroase şi variate măsuri, care e aplică la cele trei verigi
ale lanţului epidemic:
a) Măsuri faţă de izvoarele de infecţie.
b) Măsuri faţă de căile de transmitere a infecţiei.
c) Măsuri de protecţia persoanelor receptive (la infecţie).

Măsuri faţă de izvoarele de infecţiei:


- Identificarea surselor de infecţie (bolnavi, purtători sănătoşi de microbi) şi anunţarea lor la autoritatea
sanitară teritorială.
- Izolarea imediată a bolnavului, la spital sau la domiciliu (în funcţie de regulamentele în vigoare şi
decizia medicului).
- Izolarea imediată se aplică şi în cazul unor purtători de microbi periculoşi, în special, şi obligatoriu, cînd
aceştia lucrează în sectorul alimentar, în instalaţii centrale de apă potabilă, sau în coleativităţi de copii
(scoaterea temporară din serviciu pînă la sterilizarea de germeni).
- Pentru sterilizarea de microbi a purtătorilor se recurge la antibiotice sau chimioterapice, ca şi la alte
măsuri.
- Măsurile de dezinfecţie în jurul bolnavului (au fost expuse la îngrijirea la domiciliu).
- Pentru animalele care sînt surse de infecţie pentru om, se iau măsuri adaptate la fiecare caz: pentru
animalele nefolositoare- sacrificarea; pentru cele folositoare- tratarea şi sterilizarea lor cu microbi (cînd
este posibil).
- Faţă de persoanele contacte cu bolnavii: identificarea şi suoravegherea lor, protecţia cu antibiotice sau
cu gammaglobuline ( în funcţie de fiecare boală).

Măsuri faţă de căile de transmitere a infecţiei:


- în cazul infecţiilor aerogene, dipunem de unele măsuri profilactice, care însă nu sînt suficiente pentru a
controla ori întrerupe circulaţia microorganismelor patogene prin aer.Recurgem la:
- expunere la lumina solară, care este bactericidă;
- dezinfecţia aerului cu surse de raze ultraviolete;
- dezinfecţia (periodică) a camerelor bolnavilor;
- măsuri de împiedicare a ridicării a prafului în aer (maturat umed, sau aspiratorul de praf);
- prevenirea contaminării
- aerului prin tuse şi strănut batiste, batiste igienice de hîrtie, scuipători de buzunar);
- antisepsie nazo-faringiană cu tablete dezinfectante (faringosept), ori cu nguente nazale cu antibiotice;
- evitarea aglomerării spaţiilor închise şi aerisirea lor periodică;
- igiena personală (în special a mîinilor);
- igiena alimentaţiei: alimente curate, recoltate curat, transportate curat, distribuite curat, pregătite şi
servite curat.
- apa potabilă, la nevoie ceai sau apă minerală;
- igiena generală, comunală, sanitară: igiena impecabilă a locuinţelor şi locuinţei şi localităţii, depozitarea
şi îndepărtarea igienică a gunoaielor şi excrementelor, canalizare corespunzătoare, instalaţie de apă
centralizată, stîrpirea vectorilor (muşte, ţînţari,şobolani);
- în cazul infecţiilor de contact sînt eficace: măsuri de dezinfecţie imediată cu apă şi săpun, aplicarea de
dezinfectante locale (alcool, tinctura de iod), unguente cu antibiotice (local), tratamentul chirurgical al
unor plăgi (curaţire, excizii);
- în cazul infecţiilor transmise prin vectori (ţînţari, căpuşe, păduchi): insecticide cu caracter remanent,
folosirea de soluţii cu substanţe respingătoare de insecte, protecţia mecanică (cu site ori voaluri),
deparazitări cu mijloace fizice sau chimice, măsuri de asanare a mediului pentru prrevenirea înmulţirii
vectorilor.
Măsuri pentru protecţia persoanelor receptive:
Pentru protecţia persoanelor rerceptive la infecţii dispunem de măsuri eficace, care au influeţat profund
şi favorabil sănătatea întregii lumi, eliberînd-o de ameninţarea unor epidemii redutabile.
I. Metode de profilaxie specifică: vaccinuri şi gammaglobuline.
II. Chimioprofilaxie (anitbiotice şi chimioterapice administrate preventiv, pentru împiedicarea apariţiei
infecţiei).
III. Creşterea rezistenţei nespecifice.
IV. Educaţia sanitatră.

I. Profilaxia specifică (care se adresează unei anumite boli) se obţine în două feluri:
1. prin imunizarea activă (vaccinuri şi anatoxine);
2. prin imunizarea pasivă;

1. Imunizarea activă cu vaccinuri şi anatoxine constituie o metodă de mare valoare profilactică, în acest mod, o
boală infecţioasă ca variola a fost eradicată de pe întregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult mai
reduse din multe ţări şi regiuni: difteria, tetanosul, polimielita, rujeola, tusea convulsivă.Ţara noastră se înscrie
printre ţările cu cele mai mari succese profolactice faţă de principalele boli contagioase.

• Dispunem apoi de vaccinuri cu indicaţii speciale, în anumite situaţii, ca: vaccinarea antitifoidică,
antigripală, antirubeolică, contra oreionului etc..
• Alte vaccinuri sînt în curs de dezvoltare ori de perfecţionare şi generalizare (contra hepeatitei virale
B, contra meningitelor, antimalarică).
• Pe lîngă salvarea de vieţi şi a păstrării sănătăţii, vaccinurile oferă şi un mare avantaj economic, fiind
puţin costisitoare, faţă de imensele avantaje pe care le oferă pentru protecţia sănătăţii şi de evitarea
unor cheltuieli considerabile pentru îngrijirea celor care s-ar fi putut îmbolnăvi.
• Un singur exemplu edificator: vaccinarea antitetanică costă extrem de puţin (cîţiva lei), în timp ce
tratamentul bolii declarate a tetanosului este foarte costisitor (cît preţul unui autoturism!) şi fără să se
poată evita omortalitate de 40%.
• Vaccinurile trebuie acceptate cu deplina înţelegere şi disciplină de populaţie.Oricare renunţare ori
ezitare în vaccinări se soldează cu rscuri considerabile pentru individ (boala cu urmările ei) şi pentru
colectivitate (epidemii).
• Din nefericire,în ţările în curs de dezvoltare nu dispun de posibilităţi suficiente pentru a vaccina toată
populuţia infantilă şi milioane de copii mor anual în lume din această cauză.
• Fiecare ţară dispune de un program naţional de vaccinări, cuprinzînd vaccinările strict necesare
(obligatorii), eşalonate în funcţie de ani şi vîrstă (calendarul vaccinărilor), în funcţie de progresul
ştiinţific şi de situaţii noi epidemiologice, programul de vaccinări se poate modifica ori amplifica.

De reţinut:
• În elaborarea calendarului se va ţine cont de intervalele de timp necesare (fiziologice) între vaccinuri
şi „rapelurile” (repetările) necesare pentru consolidarea imunităţii.
• Pentru respectarea calendarului şi asigurarea protecţiei copiilor, pe măsurea ce aceştia se nasc, s-a
prevăzut sistemul „continuu” de vaccinuri (deci nu campanii de vaccinare).
• De evitat abuzul de „contraindicaţii” şi de urmărirea vaccinării pentru a nu lăsa copilul
neprotejat.Contraindicaţiile vor fi stabilite numai de medic şi sînt temporare (cu totul excepţional de
durată).
• Pentru gravidele care necesită o vaccinare va fi conssultat medicul infecţionist de teritoriu.
• Oricare vaccinare este controlată de medic şi orice reacţii (efecte secundare) la vaccin trebuie anunţate
medicului de către familie.
• Profilaxia cu gammaglobuline se face numai în caz de strictă necesitate, iar protecţia are o durată
trecătoare (cîteva săptămîni).se foloseşte la copii contacţi cu hepatita virală şi în alte situaţii stabilite
de medic: copii receptivi contacţi cu rujeola, copii cu imunodepresie, contacţi de varicela sau de alte
boli infecţioase.
II. Chimioprofilaxia.Folosirea de antibiotice şi chimioterapiceîn scop profilactic trebuie privită cu mult
discernămînt şi prudenţă, şi aplicată numai după indicaţiile unui medic specialist.
Cîteva exemple de indicaţii raţionale:
• Chimioprofilaxia malariei (pentru cei ce călătoresc în regiuni cu malarie);
• Chimioprofilaxia cu hidrazidă în tuberculoză;
• Profilaxia cu penicilină a infecţiei streptococice şi a meningitelor;
• Profilaxia endocarditelor (la cei cu leziuni oficiale la inima);
• Profilaxia tusei convulsive la copii mici (contacţi) cu ampicilina ori cotrimoxazol;
• Profilaxia tetnosului (penicilina, tetraciclina);
• Profilaxia infecţiei meningococice.
Există şi alte indicaţii ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de medic de la caz la caz.
Abuzul de chimioterapice este frecvent în practică şi poate avea efecte nedorite şi adesea chiar grave.

III. Creşterea rezistenţei nespecifice.


În acest capitol intră:
• Un stil de viaţă igienic, cu echilibru între somn, odihnă şi activitate;
• O nutriţie corespunzătoare (bogată în proteine şi vitamine), orar regulat între mese;
• Igiena personală;
• Călire fizică prin mişcare, exerciţii fizice, sport, excursii, viaţă în aer liber;
• Evitarea toxicelor (alcool, tutun) şi a abuzurilor alimentare.

IV. Educaţia sanitară.


O cultură medicală, în special de igienă şi profilaxie, cît mai bogată, oferă o solidă protecţie celor care o
posedă, faţă de riscul infecţiilor care ne înconjoară.

„ Un om prevenit face cît doi”(proverb).