Sunteți pe pagina 1din 20

GENERALITATI.

Coloana vertebrala are directie verticala, insa nu este dreapta. In


ansamblul sau prezinta următoarele curburi :
•in plan sagital (antero – posterior), concave posterior, numite lordoze (în
regiunea cervicală şi lombară) şi concave anterior, numite cifoze (în
regiunea toracală şi a osului sacrum) ;
•în plan frontal (lateral), numite scolioze ;
Curburile transformă coloana într-un resort spiralat şi îi conferă o
rezistenţă sporită la diferite încărcături comparativ cu o coloană dreaptă.
Rezistenţa la presiune creşte în raport cu numărul curburilor la pătrat
plus 1, conform formulei : R = n 2 +1 = 4 x 4 + 1 = 17.

CURBURILE ANTERO-POSTERIOARE.

Coloana vertebrala are patru curburi antero-posterioare:


- Curbura cervicala are convexitatea orientata anterior si este putin
pronuntata. Ea se intinde intre atlas (C1) si a doua vertebra
toracala (T2);
- Curbura toracala se numeste curbura dorsala. Ea are convexitatea
inapoi si este cea mai intinsa dintre toate curburile coloanei
vertebrale, fiind cuprinsa intre T1 si T12;
- Curbura lombara are convexitatea indreptata anterior si se intinde
de-a lungul celor cinci vertebre lombare, fiind mai accentuata in
dreptul ultimelor trei vertebre. Aceasta curbura este mai accentuata
la femei;
- Curbura sacro-coccigiana are convexitatea indreptata posterior si
se intinde pe toata lungimea sacrului si coccisului.

Curburile antero-posterioare ale coloanei vertebrale reprezinta un


caracter specific omului si aparitia lor este in legatura cu mersul biped,
adica cu pozitia ortostatica ; curburile au un rol important in pastrarea
pozitiei normale a corpului, atat in pozitie statica cat si in pozitie de mers.
Ele au rolul de a amortiza anumite forte care se exercita asupra coloanei
vertebrale.
Curburile coloanei vertebrale care au convexitatea indreptata anterior
se mai numesc si lordoze; putem vorbi despre lordoza cervicala si
lordoza lombara. Din cauze variate aceste curburi fiziologice isi pot
schimba raza de curbura, devenind mai accentuate si dau stari
patologice care deformeaza coloana vertebrala si intreg corpul.

1
DEFINITIE SI ETIOPATOGENIE.

Lordoza reprezinta o deviaţie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu


concavitatea indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice.

Lordozele sunt fiziologice in regiunea cervicala si lombara pana la un


anumit grad. Exagerarea lor mai ales in regiunea lombara la bolnavii cu
scolioza idiopatica, toracala, pune probleme terapeutice deosebite.
Limita dintre normal si patologic este destul de greu de precizat in cazul
lordozelor.
Lordoza din regiunea toracala este mai grava daca ajunge la T3 si
patologica daca ajunge sa intercepteze T12. O lordoza atat de inalta
afecteaza organele mediastinale si in special cordul si vasele mari.

Localizarea lordozelor este variata, dar cel mai des este intalnita in
regiunea lombara sau toraco-lombara si pot intalnii diverse forme clinice:
- Lordoza statica (de obicei profesionala) poate aparea in cazuri
patologice si este deosebit de suparatoare (displezie luxanta a
ambelor solduri, coxalgie, etc.). De asemenea se poate intalni la
femeile obişnuite sa poarte permanent incaltaminte cu tocuri inalte,
precum si la cifotici sau bolnavii cu pelvisul basculant posterior
(sacro-orizontalizat).
- Lordoza dinamica cu patologie neurologica diversa, distrofica sau
ca rezultat al dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului
(exemplu: atoniile abdominale, rahitism, tumori, tulburari digestive).
- Lordoza fixa care apare in urmatoarele circumstante: la
adolescenti (lordoza dureroasa a adolescentilor, posttraumatic ca
rezultat a unei retractii fibroase post-inflamatorie sau
dezechilibrelor sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor).

Lordozele pot avea cauze multiple de producere: rahitism,


osteoporoze, torticolis, afectiuni posttraumatice, boli ale sistemului
nervos central, paralizia spastica, spondilita anchilozanta, tulburari de
auz, atitudini vicioase si datorita spondilozelor la nivelul coloanei
lombare.
Lordoza este mai frecventa la femei, in special cele care poarta tocuri
inalte si dupa nastere datorita atoniei musculare abdominale.

Lordoza o intalnim des la gimnaste, inotatoare, gravide, persoane


grase, la balerine (din cauza mersului pe varfuri), la persoane care
poarta incaltaminte cu tocuri inalte (se produce un dezechilibru spre

2
inainte ce se compenseaza prin inclinarea trunchiului inapoi in curbura
lombara).

CLASIFICARE DUPA CAUZE:

Lordozele pot imbraca diferite forme:


- inclinarea sau lordoza statica, ce apare la cifotici sau la bolnavi cu
pelvisul basculat posterior.
- lordoze fixe care apar dupa traumatisme sau ca rezultat al unei
retractii fibroase postinflamatorii.
- lordoze de sinergie dinamica rezultat al dezechilibrului dintre
flexorii si extensorii trunchiului (atoniile abdominale din rahitism,
tumori).

LORDOZA FIXA:

Este dureroasa in general si apare in urmatoarele circumstante:


- la adolescenti;
- post-traumatic ;
- secundar dezechilibrelor sacro-coccigiene;
- prin alunecari ale vertebrelor.

LORDOZA STATICA (PROFESIONALA):

Poate apare si in cazuri patologice si este deosebit de suparatoare.


Deasemenea o putem intalni la femeile obisnuite sa poarte permanent
incaltaminte cu tocuri inalte.

LORDOZA DINAMICA:

Aceasta forma clinica are etiologie patologica, neurologica, si


distrofica: rahitism, tulburari digestive, tumorale (abdominala), fiziologica
(sarcina).

3
ANATOMIE PATOLOGICĂ

Gatul si capul raman pe verticala sau se inclina inainte pentru a


compensa curbura lordotica cervicala.
In regiunea lombara, bazinul prezinta o anteversie accentuata tinzand
sa se culce pe orizontala. Abdomenul proemina inainte, iar membrele
inferioare sunt intinse din genunchi sau cu genunchii in hiperextensie
(genum recurvatum).
Cu timpul hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor
spinoase la care se vor produce leziuni de uzură.
Devine patologica cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca
amplitudine sau cand este localizata in regiunea dorsala.
Dupa Vadervael, statul la verticala accentueaza curburile fiziologice
ale coloanei, scurtand spinalii, ei fiind muschii care lordozeaza si nu
greutatea corpului si slabiciunea axtensorilor. O cauza care determina
compensarea lordotica ar fi mobilitatea redusa in miscarea de abductie a
membrelor, -450 pentru articulatia coxo-femurala si 900 pentru articulatia
scapulo-humerala, iar depasirea acestor limite secaracterizeaza prin
lordoze.
Lordoza este la originea tuturor devierilor de coloana vertebrala
deoarece omul prin ridicarea sa la verticala, de la pozitia de patruped si
prin miscarea membrelor, pornind de la o amplitudine medie, nu face
altceva decat sa accentueze lordozele fiziologice.
Prin ridicarea la verticala, corpul trebuie sa-si gaseasca un echilibru
care nu se realizeaza atat contractia muschilor posteriori care ar fi
antagonisti ce trage corpul inainte:
- Abdomenul inainte (cifoza dorsala);
- Spatele inapoi (cifoza dorsala);
- Capul inainte (lordoza cervicala).
Pe de alta parte, miscarile de proiectuie anterioara a bratelor si de
extensie a coapselor peste o anumita limita, nu se poate face decat cu
compensare lordotica.
Muschii spinali, extensori ai coloanei vertebrale, am vazut ca produc
lordoza, in compensare - cifoza. Ei mai au si o actiune de rotatori si
flexori laterali (sistemul tranzversospinos), ai coloanei si deci pot
contribui si la formarea scoliozei de unde rezulta ca la originea deviatiilor
coloanei nu sunt decat lordoze.
S-a constatat ca spatiul popliteu al membrelor inferioare ar fi o a reia
concavitate posterioara impreuna cu celelalte doua: lombara si cervicala.
Incercand sa intindem picioarele din genunchi, din pozitia sezand, acest
lucru nu este posibil decat prin stergerea curburii lordotice, mai ales cea

4
lombara si invers cautand sa redresam curbura lombara, aceasta nu se
poate face decat indoind usor picioarele din genunchi.
S-a constatat ca lordoza este insotita de rotarea interna a membrelor
inferioare si superioare.
Se poate spune ca muschiul diafragmei in afara actiunii sale in
respiratie este un muschi lordozat daca tinem seama de insertiile lui pe
vertebrele 2, 3 şi chiar 4 lombare.
Accentuarea curburii lordotice prin anteversia bazinului este
posibilă în cazurile urmatoare:
- Atonia abdominalilor, in special al dreptului abdominal. Miscarile
nesustinute anterior trag coloana lombara, de care sunt fixate si
abdomenul proemina.
- Astenia generala continua sau ocazionala, lipseste individul de
tonusul posturii, lasandu-se apasat de greutatea corpului sustinut,
se poate spune ca sustinerea este facuta numai de ligamente fare
participarea continua a musculaturii erectoare.
- Atonia gvadricepsului care determina o flexie a genunchilor prin
relaxarea ischio-gambierilor;
- Rotatorii membrelor superioare si inferioare hipotonice, contribuie
la accentuarea lordozelor cervicale si lombare. Acesti muschi sunt
corectori.
- Folosirea incorecta a inspiratiei diafragmatice care poate contribui
la lordozare.
- Muschii spinali (cervicali si lombari) hipertonici sunt scurtati.

Afecţiunile care pot însoţi lodoza sunt:


- Luxatile congenitale de sold bilaterale;
- Spondilita anchilozanta;
Miopatiile prin lezarea muschilor fesieri.

FIZIOPATOLOGIE:

Pentru instituirea unui trarament corect si eficient este necesar in


primul rand sa cunoastem particularitatile fizio-patogenice ale regiuni
respective.
De o parte si de alta a santului median se afla masele musculare
paravertebrale care se continua lateral cu reliefurile costale. Pielea
spatelui este groasa, mobila pe coaste fixata pe linia mediana prin tracte
fibroase care se prind pe apofizele spinoase ale vertebrelor.

5
Tesutul subcutanat este mai lax pe coaste, mai mult sau mai putin
incarcat cu grasime spre deosebire de cel de pe spate unde este mai
strans lipit de tesutul adipos.
Planurile profunde musculare cuprind patru planuri de muschi:
- un prim plan format din muschiul trapez si muschiul marele dorsal,
- al doilea plan alcatuit din muschiul romboid si patratul lombar,
- al treilea plan este format din muschii dintati,
- al patrulea plan(cel mai profund) cuprinde mischii spinali in
regiunea dorsala si fac masa comuna cu regiunea lombo-sacrata.
In ansamblu, formatiunile musculare formeaza o masa care umple
scutul costo-vertebral, avand cea mai mare pondere catre linia mediana
subtiindu-se traptat catre unghiul coastelor.
Cunoscand aceste particularatati, tratamentul va tine seama de:
- tipul de leziune, anumite deficiente, infirmitati, sau deformatii ce pot
fi hotaratoare in cea ce priveste orientarea profesionala si gradul
de recuperare.
- Participarea sau nu a sistemului nervos central.

SIMPTOMATOLOGIA (ISTORICUL BOLII, ANAMNEZA, STAREA


PREZENTA SI SIMPTOME)

Simptomatologia subiectiva a lordozelor este foarte redusa. In


perioada de evolutie a suferintei bolnavii acuza simptome de astenie,
durere. Astenia este relativ pacientul nu este capabil la eforturi fizice si
intelectuale. Musculatura ii oboseste repede in diverse posturi.
Durerea este un simptom frecvent, datorita instalarii contracturilor sau
a atrofiilor musculare, redorilor articulare, fie incresterea vitezei de
conducere nervoasa a diminuari miscarilor si slabiciunea sistemului
nervos central.

CRITERII PENTRU SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI (EXAMENUL


CLINIC, RADIOLOGIC SI DE LABORATOR)

Poziţia zero a coloanei este realizată în ortostatism, în rectitudine,


avînd ca repere :
•verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanţa occipitală,
de-a lungul spinelor vertebrale, în şanţul interfesier şi între cele
două maleole interne ;
•linia dintre vîrfurile scapulelor şi linia bicretă, care sunt orizontale
şi paralele ;

6
•occiputul, zona dorsală medie, fesele şi taloanele, care sunt
tangente în plan vertical (perete) ;
•verticala care trece prin tragus, prin faţa anterioară a umărului,
marginea anterioară a marelui trohanter, marginea externă a
piciorului, la nivelul liniei Chopart.

Clinica lordozelor nu pune probleme prea grele examinatorului.


Bolnavul va fi examinat in flexie anterioara a trunchiului si in decubit
ventral-dorsal.
Examenul va cuprinde :
•proba firului de plumb,
•masurarea sagetii, curburii, flexibilitatea, mobilitatea si reductibilitatea
diformitatii.
•De asemenea vom constata eventualele modificari de la nivelul
pelvisului, toracelui, abdomenului si articulatiilor coxo-femurale.
Examenul radiologic este obligatoriu.
La incidentele obişnuite (fata-profil) vom adauga si incidente oblice
pentru ca unele lordoze pot fi determinate de spondiloze la nivelul
vertebrei lombare 5.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC:

Indiferent de tratament aceste curburi vor inregistra etape de agravare


pe care le putem grupa in ordine cronologica.
1. Ridicarea la pozitia ortostatica si inceputul mersului (1-2 ani);
2. Perioada de crestere (6-7 ani, 11-13 ani);
3. Diverse modificari fiziologice mai ales la femeile care au suferit
rahitismul curburii primare sau la indivizii care se dezechilibreaza
metabolic si endocrin, obezitate, acromegalie;
4. Senilitatea, cand se pot instala osteoporoze severe la nivelil
coloanei vertebrale.

Gravitatea este dictată şi de gradul lordozei :


•uşoară (sub 25 grade)
•medie (între 25-30 grade)
•grave (peste 50 grade)

TRATAMENTUL.

7
Tratamentul lordozei este axat pe cîteva principii, de care trebuie
să se ţină seama :
•cel mai eficient tratament este depistarea precoce
•kinetoterapia singură nici nu ameliorează lordoza, nici nu o
controlează ;
•adevăratul tratament constă în corset + kinetoterapie

Tratamentul lordozelor se inscrie in contextul masurilor terapeutice ale


scoliozei, fie ca scolioza a generat lordoza, fie ca lordoza a determinat
aparitia unei scolioze.
Avem tratament ortopedic, fizio-balneo-kinetoterapeutic si cand este
cazul interventii chirurgicale.
Tratamentul ortopedic (corsete) si fizio-balneo-kinetoterapia dau
rezultate bune. In unele cazuri sunt necesare interventiile chirurgicale.

TRATAMENT PROFILACTIC:

Dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei cu tocuri


inalte la sexul feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergaturile de viteza
care dezvolta mersul psoas-iliac, gimnastica la aparate boxul si inotul.

TRATAMENT ORTOPEDIC:

Se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana vertebrala.


Tratamentul ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si
efectuat, si cu aportul kinetoterapuiei rezultatele sunt bune si definitive.
Se folosesc corsete ortopedice.

TRATAMENT MEDICAMENTOS:

Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona,


aminofenazina , aspirina), antalgice si decontracturante, acestea din
urma avand rol de relaxare a musculaturii ale caror contractii pot genera
deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte
important dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai
administreaza calciu si clorocalcin.
Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.

RECUPERAREA MEDICALA:

8
Pentru ca un deficient fizic sa poata fi redat vietii, unei vieti potrivite
posibilitatilor sale si util societatii se cere utilizarea tuturor mijloacelor
medicale posibile spre realizarea recuperarii functionale. In aplicarea
mijloacelor medicale de recuperare trebuie tinut cont permanent de
obiectivele ce se urmaresc.
In aplicarea posibilitatilor medicale de recuperare vor trebui luate
in considerare:
a. tipurile de leziuni, anumite deficiente, infirmitati sau diformitati pot fi
hotaratoare in perspectivele individului in ceea ce priveste
orientarea sa profesionala cat si insusi gradul sau de recuperare.
b. Interesarea sau nu a sistemului nervos central. Aceasta priveste
capacitattea de participare activa la procesul de recuperare.
c. Constitutia individului (cuprinde atat dezvoltarea sa fizica cat
sicalitatile sale psihice). Pentru un larg proces, cum este procesul
recuperarii, aceste date sunt absolut necesare si adaptarea
depinde mijlocit si direct proportional de calitati.
d. Precocitatea tratamentului. Este de la sine inteles ca recuperarea
este cu atat mai usoara si mai favorabila cu cat tratamentul este
inceput mai devreme, dupa instalarea deficientei. Pe de alta parte
acest lucru va preveni instalarea atrofiilor musculare, a redorilor
articulare, a deficientelor metabolice si atulburarilor psihice interne
infirmitatii; pe de alta parte procesul de refacere, de corectare sau
de recuperare functionala, este mai usoara in primele faze.
Bolnavii care apeleaza la servicile medicale de recuperare pot fi
impartiti in trei categorii:
1. Bolnavi, deficienti fizici in urma unui accident sau al unei boli
care dupa un tratament chirurgical, ortopedic sau medical, au
nevoie de recuperarea integritatii functionale cu mijloace
fizico-terapice.
2. Bolnavii care au o infirmitate stabilizata,congenitala sau din
timpul vietii extrauterine. Acestia sunt beneficiarii recuperarii
functionale motorii si a serviciilor psihologice, de invatamant,
profesionalizare.
3. Bolnavii cu afectiuni evolutive ce trebuie sa apeleze la
recuperarea medicala functionala in mod regulat si
intermitent.

Recuperarea medicala a deficientilor fizici se face cu ajutorul


mijloacelor fizice, ceea ce in general se numeste fizioterapie.
Arsenalul medicamentos, mijloacele chimice sunt doar ajutante
folosite pentru inlaturarea durerii sau a spasmului, fie in cresterea vitezei

9
de conducere nervosa, a diminuarii miscarilor nedorite, a cresterii
capacitatii de contractie a muschilor sau pentru a favoriza cresterea
somatica, dezvoltarea nervoasa superioara.

TRATAMENT BALNEOFIZIOTERAPIC

ELECTROTERAPIA:

Are unele aplicatii in deformarile coloanei. Rolul sau este de a reduce


retractiile si contractile prin incalzirea profunda a regiunii (ultrasunete,
diadinamici), de a supliza masa, latura si ligamentele retractate si
sclerozate (Ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu
hidrocortizon 1% sau fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau
calcefierile anchiloze ale artrozelor secundare.
Contractarile musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive,
de intindere, mai pot beneficia de bai de lumina infrarosii, masaj iar
hipotoniile musculare de termoterapie, algitoniflax (curenti aperiodici de
joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari).
Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:
galvanizarile, ionoterapia electrica, faradizarea, curentii diadinamici,
razele ultraviolete, si ultrasunetele.

HIDROTERAPIA:

Balneoterapia este rareori folosita singura in deformarile coloanei


vertebrale.
Putem vorbii de cure balneokinetoterapeutice, adica de proceduri de
kinetoterapie aplicate in bazine cu apa dulce sau crbogazoasa.
Avantajele acestei metode constau in actiunea fizica a apei de a
"descarca" miscarile in mare parte, de actiunea gravitatiei.
De asemenea apa opune o rezistenta la miscare, cea ce face sa
partea izometrica a contractiei sa reprezinte mai mult din miscare,
crescand astfel tonusul muscular.
La aceste actiuni se mai adaoga efectele termalitatii apei asupra
vasomotricitatii si efectele tonifiante asupra sistemului nervos central si
periferic. In cazul apelor carbogazoase este de adaugat efectul
binefacator al sarurilor si bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate
bune. Noi insistam asupra a dioua metode de valoare exceptionala in
tratamentul profilactic preparator al deformarilor:

10
- inotul
- gimnastica respiratorie.
Inotul trabuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate,
fluture, delfin). Este un excellent mijloc activ de autocontrol de
rechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de dirijare a dezvoltarii
simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, in apa se face sub forma de inot sau
programme specializate. Exercitiile se executa timp de 10-15 minute,
bolnavul fiind imersionat pana la barbie, membrele inferioare intinse si
atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la picioare. Aceasta
gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza
autocontrolul si favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea
capacitatii vitale.

TRATAMENTUL PRIN MASAJ

A. DEFINITIE:

Prelucrarea metodica si sistematica a tuturor partilor moi ale


organismului prin diferite mijloace mecanice, in scop terapeutic si
profilactic, se numeste masaj.

B. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI:

a. Actiunea sedativa asupra durerilor de tip nevrelgic


musculare sau articulare;
b. Actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatii
locale, care se manifesta prin incalzirea si inrosirea
tegumentului asupra caruia se executa masajul;
c. Inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu acelerarea
proceselor resorbtiei in regiunea masata.
Masajul are si actiuni generale asupra organismului:
a. stimuleaza functiile aparatului cardio-vascular si respirator;
b. imbunatatirea metabolismului bazal;
c. efecte benefice asupra starii generale a bolnavului cu
imbunatatirea somnului si indepartarea oboselii musculare.
Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exercitata de masaj
asupra pielii care este bogat vascularizata si inervata, in piele aflandu-se
terminatii nervoase (exteroceptori) punct de plecare a unei serii de
reflexe. La aceasta trebuie adaugate si efectele excitante pe care le

11
excercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente,
tendoane (propioceptori).
Cel mai important mecanism de actiune al masajului este reprezentat
deci de mecanismul reflex.Acesta pleaca de la exteroceptorii din
tegument si propioceptorii din muschi, ligamente, tendoane la nivelul la
care iau nastere stimuli de diferite intensitati care pornesc spre SNC.
Trebuie adaugat deasemenea ca organele interne in suferinta se
manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracal si
abdominal,fiecarui organ corespunzand-ui o anumita zona de proiectie
cutanata.Fotografia acestor zone metamerice cutanate a fost descperite
de Heed. Cunoasterea acestor zone este necesara maseurului care
actioneaza asupra lor influientand pe cale reflexa starea functionala a
organelor in suferinta.
In acelasi timp actiunea nervoasa reflexa pe caile rahidiene,
manevrate de masaj determina o serie de reflexe neurovegetative,
indesebi vasculare.
Cum vasele cutanate contin mai mult de un sfert din cantitatea totala
de sange din organism, pielea fiind un adevarat rezervor de sange,
masajul exercita o influienta cosiderabila asupra circulatiei superficiale si
inditrect asupra organismului.
Un alt mecanism de actiune al masajului este reprezentat de aparitia
in irma conpresitnilor, ciupirilor, framantarilor sau baterii a unor reactii
extinse in piele cu focare in cazul metabolismului bazal, a unor produse
metabolice care trec in circulatia generala.
Un alt mod de actiune al masajului este efectul lui mecanic asupra
lichidelor interstitiale. Cand acest lichid este in exces, in spatiile si
interstitiile tesuturilor, masajul poate sa intervina favorabil ajutand
resorbtia lui in sange pentru a fi eliminat.
Rezulta imbunatatirea functiilor circulatorii si a reducerii muncii inimii
care are de mobilizat o masa de lichid mai mica. Toate aceste actiuni
explica indicatiile largi ale masajului intr-o serie de afectiuni precum si
utilizarea lui in scop igienic precum si in viata sportiva.

C. DESCRIEREA ANATOMICA A REGIUNII SPATELUI SI


LOMBO-SACRATE.

MUSCHI REGIUNII DORSO-LOMBARE.

a. Muschiul trapez, marele dorsal, cu originea in apofiza


dorso-lombara si pe ultimele patru coaste iar insertia pe
santul intertubercular al humesurului;

12
b. Muschii santurilor vertebrale, cu origini si insertii
multiple asigura miscarile coloanei vertebrale, de
extensie, inclinare laterala si rotatie;
c. Muschiul oblicul mare al abdomenului are insertia pe
ultimele 7-8 coaste si pe coxal;
d. Muschiul oblic mic al abdomenului, are fibrele orientate
invers decat oblicul mare si este situat profund, avand
originea pe creasta iliaca si ligamentul inghinal, de unde
fibrele merg spre torace, unde se insera pe fata interna
a ultimelor coaste si pe linia aspra prin intermediul unei
aponevroze;
e. Muschiul transversal este situat cel mai profund fata de
ceilalti muschi abdominali;
f. Muschii supracostali, cu insetile pe apofizele
transversale si pe coaste;
g. Muschiul ilio-costal, merge de la sacru pana la vertebra
C3, fixandu-se pe apofizel transversale;
h. Muschii coloanei vertebrale, se impart in
urmatoarelegrupe:
- muschii romboizi cu origine pe ultimele vertebre cervicale si
primele vertebre toracale, iar insertia pe marginea vertebrala a
omoplatuluil;
- muschii ridicatori ai scapulei, au originea pe ultimele vertebre
cervicale si insertia pe unghiul median al scapulei.
In al treilea plan se gaseste
1. Muschiul micul dintat posterior-superior, cu
originea pe C7, iar insertia de la C2, la C5;
2. Muschiul dintat posterior-inferior cu originea pe
T11 si T12 pana la T2, iar insertia pe coaste de
la 9-12.
Planurile profunde cuprind muschii numiti muschii jgheaburilor
vertebrele, ei avand caracter metameric. Sunt mici si formeaza patru
sisteme:
1. Sistemul intertransversal, formeaza o masa comuna, care spre
cutia toracica se imparte in trei coloane musculare. Aceste
coloane sunt:
- coloana mediala - cu un spinal;
- coloana mijlocie - cu un lung al santurilor vertebrele;
- coloana laterala - cu un ilio-costal.
2. Sistemul interspinal, cuprinde sase perechi cervicale, trei trei-patru
perechi toracale si patru perechi toracale.

13
3. Sistemul transverso-spinal, cuprinde:
- semispinali (multifizi);
- muschii rotatori.
4.Sistemul spino-transversal, cuprinde:
- muschiul aplenius al capului si al gatului;
- muschiul supracostal (transverso-costali) sunt 12 perechi, se
gasesc in partea posterioara a toracelui.

INERVATIA MUSCHILOR:

a. M. trapez este inervat de nervii cervicali si de nervul


accesor (XI);
b. M marelui dorsal este inervat de fibrele provanite
dinnervi cervicali, care formeaza un nerv propriu,
numit nervul marelui dorsal;
c. M micul dintat posterior-superior, de catre nervii
intercostali (I-V);
d. M. micul dintat posterior-inferior care este inervat de
ramurile nervilor intercostali (IX,X, XI, XII);
e. M. jghiaburilor vertebrale sunt inervati de ramurile
dorsale ale nervilor dorsali.
Sistemul intertransvarsal este inervat de nervii intercostali.
Sistemul interspinos este inervat de nervii spinali.
Sistemul teansvarso-spinos este inervat de nervi spinali.
Sistemul spino-transversal, muschii acestui sistem sunt inervati de
nervii spinali cervicali.

VASCULARIZATIA MUSCHILOR

ARTERE:

Muschii spatelui sunt vascularizati de artera subscapulara.


Muschii jghiaburilor vertebrale sunt vascularizati de ramurile dorso-
spinale ale arterelor lombare.

VENE:

Vena cava superioara colecteaza sangele muschilor regiunilor gatului.


Vena vertebrala colecteaz sangele din canalul vertebrel cervical din
muschi paravertebrali si din regiunea cefei.

14
Vena jugulara posterioara colecteaza sangele din regiunea cefei.
Venaele intercostale colecteaza sangele muschilor intercostali.
Vena cava inferioara, vena iliaca-comuna, vena ilio-lombara si vena
sacrala colecteaza sangele din regiunea lombara, si sacroiliaca.

TEHNICA MASAJULUI:

TEHNICA MASAJULUI DORSO-LOMBAR:

Desi sunt doua regiuni diferite din cauze obiective, masajul se va


efectua incluzand atat regiunea lombo-sacrala cat si regiunea dorsala.
Pentru masajul dorso-lombar bolnavul se aseaza in decubit ventral cu
membrele superioare in adductie.
Se incepe prin neteziri ce au rol de a incalzi tegumentul si de
acomodare a asistentului cu pacientul. Acestea se vor executa din ce in
ce mai profund astfel punandu-se in miscare o cantitate mai mare de
lichid interstitial.
Netezirile se executa cu palmele intinse alunecand pe regiunea
interesata dinspre plica fesiera, mergand, paravertebral inconjurand
umerii;se va ajunge pana la axila.
Se poate face netezirea si din afara catre linia mediana.
Se poate executa si netezirea pieptene pe muschii fesieri cat si pe
musculatura regiuni dorsale.
Dupa neteziri se vor executa manevre de framantare, tot in sensul
circulatiei de intoarcere, incepand cu muschi fesieri si continuand pe
muschi regiunii dorsale. Aceste framantari se vor executa, prin
comprimarea muschiului si ridicarea lui de pe planul odos. Prinderea
masei musculare se poate face intre police si celelalte degete cu priza
variind in functie de musculatura bolnavului.
Framantarile se vor executa pe mai multe randuri cu o mana, cu doua
maini, si in contratimp.
Netezirile de intrerupere se vor executa incluzand si neteziri cu
degetele de o parte si de alta a coloanei si intercostal.
Urmeaza apoi geluiri cu degetele executand miscari de tragere inapoi
a musculaturii de-o parte si de alta a coloanei cu degetele departate pe
coloana si pe santurile superioare ale muschilor fesieri.
Aceasta manevra are rol decontracturant stiindu-se faptul ca curbura
lordotica este insotiita de contracturi musculare.
Dupa neteziri de intrerupere se vor executa frictiuni ce au aceeasi
directie cu geluirile, insistindu-se in regiunea sacro-cocigiana.
Se pot executa feictiuni cu pumnul inchis pe muschi regiunii fesiere.

15
In continuare se executa miscari de batere pe musculatura dezvoltata.
Aceasta manevra se executa cu partea cubitala a mainii, cu palmele
caus, cu pumnul intredeschis sau inchis.Aceasta manevra fiind puternic
tonifianta ni se va aplica pe musculatura dureroasa.
Vibratiile se vor executa de jos in sus cu mana asistentului vibrand in
contact cu regiunea interesata.
Se vor executa apoi neteziri de inchiere, manevra ce include si
netezirea specifica zonei lombare, netezirea romb.
Inainte de masaj se poate face o procedura de termoterapie pentru
relaxarea musculaturii. Daca pacientul prezinta dureri in zona lombara se
poate administra un supozitor cu indometecin pentru a suporta mai bine
procedura de masaj, si pentru un efect mai eficient.

KINETOTERAPIA SI EXERCITII C.F.M.

Kinetoterapia regiunii lombo-sacrate consta in efectuarea unor miscari


pasive si active. Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale
trunchiului si miscari de flexie si extensie ale coloanei lombo-sacrate sau
miscari de rotatie daca coloana ne permite. Miscarile active constau in
executarea acestora fara ajutorul maseurului. Se executa si miscari
active cu rezistenta.

Obiectivele kinetoterapiei în lordoze sunt :

1. Ameliorarea posturii prin:


•posturi fixe menţinute, utilizîndu-se perne, suluri, spătarul scaunului,
peretele, pentru corectarea hiperlordozei lombare.
•exerciţii de corectare posturală axate pe conştientizarea înclinării
pelvisului pentru delordozare ;

2. Creşterea flexibilităţii coloanei (mobilitatea coloanei este limitată mai


ales în zona lordozată) prin :
•metoda Klapp, cu poziţii lordozante
•tehnica Cotrel (cea mai folosită în prezent): decubit ventral, cu
membrele inferioare cît mai întinse, membrele superioare întinse pe
lîngă urechi ; se întinde întregul corp, apoi treptat se extind braţele,
corpulse lordozează, membrele inferioare se extind din şolduri
(arcuite pe extensie cît mai mare). Apoi, un membru superior se duce

16
înapoi spre şold, care se extinde; celălalt membru superior rămîne
lîngă ureche (vezi figura 9-7 din anexă)
•elongaţia Cotrel este o autotracţiune cu posibilitatea de a redresa
lordoza : decubit dorsal, un căpăstru de tracţiune cervicală, de la care
o coardă trece pe după un scripete îndreptîndu-se spre picioare, de
care se fixează. Intinderea completă a membrelor inferioare ve întinde
coloana (vezi figura 9-10 din anexă).

3. Creşterea forţei musculare :


•Tonifierea musculaturii abdominale este obligatorie ; se practică de
obicei ridicările de trunchi cu genunchii flectaţi, pentru întărirea
drepţilor şi oblicilor.
•Tonifierea fesierilor mari
•Tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale este obiectivul
principal :
 din decubit ventral se execută gradat ridicarea capului, umerilor,
membrelor superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale
bilaterale),
 ridicarea ambelor membre inferioare tonifică musculatura
lombară ;
 ridicarea membrelor ipsilaterale tonifică musculatura unilaterală
paravertebrală respectivă

Alte exerciţii sunt :

A. EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI DORSALE.

a. Din decubit dorsal, cu muschii flectati si bratele intinse


lateral, se duc genunchi la piept si se revine la pozitia de
plecare.
b. Din pozitie sezand, inclinati laterale si rotiri ale trunchiului;
c. Din pozitie cvadripeda, ridicarea in extensie maxima a
membrelor inferioare (alternativ), concomitent cu flectarea
membrului superior din coaste;
d. Din pozitie cvadripeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte
si lateral.

B. EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI LOMBARE.

17
a. Din decubit dorsal se efectueaza flexii ale gambei pe
coapsa, ale coapsei pe bazin, cu fiecare membru inferior, si
apoi cu ambele;
b. Din decubit ventral se efectueaza repetate extensii ale
membrelor inferioare cu genunchii in extensie;
c. Din decubit cu coloana flectata , sau din pozitie ghiemuit cu
mainile sprijinitede bara executa flexii, extensii ale coloanei
lombare in jurul bazinului;
d. Din pozitie sezand, cu genunchii flectati se efectueaza flexii
anterioare ale trunchiului urmate de redresari, membrele
superioare fiind extinse.

Sporturile indicate în lordoză sunt : înotul, volei, baschet, scrimă.

KINETOPROFILAXIE
Menţinerea posturii şi aliniamentului corect al corpului este deosebit de
importantă :

Iată cîteva exerciţii globale destinate unui aliniaiment corect


al corpului:

Exerciţiul 1 — În ortostatism, cu picioarele apropiate, stînd perfect drept,


aplecăm capul şi ne privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o
perfectă aliniere a toracelui, abdomenului şi pelvisului ; se menţine
această poziţie 10—15 secunde, după care se „rupe" poziţia, fiind
reluată apoi din nou — se repetă.

Exerciţiul 2 — Mers prin cameră cu o carte pe cap, făcînd opriri şi re-


porniri ; se accelerează pasul.

Exerciţiul 3 — Spatele la perete, corpul în contact cu peretele în trei


puncte : călcîie, fese, occiput (bă'bia să fie pe orizontală) ; se menţine
poziţia cîteva secunde, urmînd apoi relaxarea — se reia de cîteva ori.

Exerciţiul 4 — Aceeaşi poziţie, din care se ridică braţele prin lateral,


menţindu-se la orizontală cîteva secunde, după care se ridică deasupra
capului ; din această ultimă poziiţie se execută genuflexiunea (genunchii
sînt orientaţi înainte).

18
Exerciţiul 5 — Şezînd pe sol, cu spatele şi oociputul lipite de perete :
braţele se duc „în cruce" ; genunchii se flectează şi se deflectează de
cîteva ori.

Exerciţiul 6 — în şezînd, cu genunchii întinsi : un baston ţinuit pe omo-


plaţi se ridică cu braţele spre zenit, apoi se revine — tot timpul se con-
trolează ţinuta spatelui.

Exerciţîul 7 — Mers pe toată talpa, apoi pe vîrfuri, cu mîinile la ceafă,


coatele trase înapoi : se ridică altemativ cîte un genunchi spre piept, fără
a modifica poziţia corectă, dreaptă, a trunchiului.

Exerciţiul 8 — În decubit dorsal, cu genunchii flectaţi la 90° : se pre-


sează lomba pe sol, sacrul basculînd uşor în sus. (Treptat, se va ajunge
ca acest exerciţlu să se realizeze şi cu genunchii întinşi).

Exerciţiul 9 — în decubit ventral, perfect întins :


a) braţele întinse pe lîngă cap, cu palmele pe sol : se face
extensia braţelor — capul cu fruntea la sol;
b) coatele flectate, cu braţele pe lîngă corp, palmele pe sol la
nivelul umerilor : se ridică antebraţele şi palmele de pe sol.

Execiţiul 10 — Poziţie „patrupedă", cu braţele şi coapsele perfect la 90° :


se cifozează la maximum posibil întreaga coloană (fig. 10-3), se menţine
poziţia, apoi se lordozează — se repetă.

PRESOPUNCTURA

Este un micromasaj folosit prin presare. Acast masaj nu se face la


intamplare ci pe anumite puncte fiecare punct pentru o anumita
afectiune.
Manevrele folosite in presopuctura sunt:
- dispersia care se foloseste in cazul suferintelor provocate de
energie;
- tonifierea se foloseste pentru bolile datorate lipsei de energie

19
Durata unei sedinte de presopunctura va fi de 5-13 minute, in functie
de caz se poate executa pana la trei sedinte pe zi.
Presopunctura este cel mai simplu mijloc de a trata o boala cu cea
mai simpla manevra - presiunea.

STATIUNILE BALNEO-CLIMATERICE.

In starile dupa operatii pe muschi, tendoane si oase; stari dupa fracturi,


sunt indicate urmatoarele statiuni balneo-climaterice: Ocna Mures, Slanic
Moldova, Baile Felix, Baile 1 Mai, Lacil Sarat, Sarata Monteoru, Baile
Herculane, Baita, Eforie Nord, Mangalia, Pucioasa, Techirgol, Sovata,
Sangiorgiu de Mures, Bazna, Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Baile Govora,
Calimanesti-Caciulata, Ocnele Mari.

20