Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ETIOPATOGENIE
Cauzele displaziei luxante de şold sunt încă incomplet elucidate. De-a
lungul anilor s-au emis numeroase teorii din care unele îşi păstrează şi
astăzi în parte valabilitatea:
1. Cea mai veche teorie patogenică este teoria traumatică emisă încă din
antichitale de către Hipocrate. Traumatismul intrauterin, traumatismul
obstetrical, naşterea pelviană, au constituit multă vreme explicaţii ale
producerii bolii, dar această teorie a fost abandonată deoarece nu poate
explica hipoplazia cotilului şi capului femural, existente încă din viaţa
intrauterină.
ANATOMIE PATOLOGICĂ
c) Cotilul este plat, deci unghiul tavanului cotiloidian este foarte verticalizat.
CLASIFICARE ANATOMO-PATOLOGICĂ
3. Luxaţia posterioară în care capul urcă mult în fosa iliacă externă, iar
bazinul basculează înainte. Cînd este bilaterală, căderea bazinului
este foarte accentuată. Lordoza care se formează compensează
înclinarea puternică a bazinului înainte. Acest fel de luxaţie produce
diformităţi cu atît mai mari, cu cît capul este situat mai sus şi mai
posterior, şi anume:
Scurtarea membrelor inferioare
Adducţia coapselor
Genu valg de compensaţie
Piciorul scobit echin din cauza mersului pe vârful piciorului.
SIMPTOMATOLOGIE
EXAMENUL RADIOLOGIC
Examenul radiologic este de cele mai multe ori cel care stabileşte
diagnosticul de certitudine al bolii şi se face de regulă la vârsta de 3-4 luni.
Radiografia de bazin trebuie să cuprindă ambele articulaţii ale şoldului în
poziţie simetrică pentru a putea evidenţia diferenţa şi modificările.
Se face radiografie de faţă cu şoldurile în uşoară extensie şi rotulele la zenit,
examinându-se aspectul cotilului osos şi situaţia metafizei femurale
superioare în raport cu cotilul.
Următoarele aspecte radiologice evocă prezenţa displaziei luxante:
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
În luxaţia congenitală, prognosticul depinde de precocitatea
diagnosticului şi al tratamentului.
•Cînd tratamentul începe în faza de displazie luxantă prognosticul este
foarte bun.
•Pentru luxaţia diagnosticată şi tratată înainte de mers, prognosticul rămîne
bun şi foarte bun.
•Cînd diagnosticul se pune după ce copilul a început să meargă,
prognosticul este variabil, fiind legat de vîrsta la care se începe tratamentul,
de felul acestuia, de complicaţiile care pot să apară. În aceste cazuri, în
special la care rezultatele anatomice şi funcţionale sînt mai rare, evoluţia
copilului socotit “vindecat” trebuie urmărită cu toată atenţia.
TRATAMENT
•Trebuiesc evitate căsătoriile între membrii unor familii în care există luxaţii
congenitale.
•Tinerelor care au în familie cazuri de L.C.Ş. li se recomandă evitarea
eforturilor şi traumatismelor.
•În timpul naşterii vor fi evitate, pe cît posibil, manevrele care necesită
tracţiuni puternice ale membrelor inferioare.
•În cazul în care nou-născutul trebuie reanimat, se va evita manevra de
suspendare cu capul în jos, manevră care favorizează luxaţia prin distensia
capsulară pe care o produce la nivelul şoldurilor.
•În prezentările pelvine, riscul apariţiei unei luxaţii este de 4 ori mai mare
decît la o naştere obişnuită.
•Copiii care prezintă alte malformaţii, dar în special picior strîmb congenital
(talus valgus) vor trebui examinaţi cu toată atenţia şi la nivelul şoldurilor.
•Înfăşarea copiilor cu membrele inferioare în extensie ţi lipite unul de altul
predispune la luxaţie. Poziţia cea mai bună este abducţie, flexie şi rotaţie
externă a membrelor. Aşa se explică de ce nu există L.C.Ş. în regiunile de
pe glob unde mamele îşi poartă nou-născuţii în spate.
HIDROTERAPIA
3. Baia kinetorepică: este o baie caldă, se efectuează într-o cadă mai mare,
care se umple 3/4 cu apă la temperatura 35 - 37 - 38°C.
Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care
tehnicianul execută sub apă mişcări în articulaţiile bolnavului timp de 5
minute. Pacientul este lăsat în repaus, după care este invitat să execute
singur mişcările imprimate de tehnician.
Durata băi: 20 -- 30 minute.
Mod de acţiune:
- factorul termic;
- factorul mecanic.
Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării
musculaturii, care se produce sub influenţa apei calde şi pierderii greutăţii
corpului conform legii lui Arhimede.
5. Baia cu iod
Se face cu apă la temperatura 35 - 37°C şi are durata de 10 - 20
minute. Se foloseşţe iodura de potasiu sau sarea de Bazna, de la 250 g
(baie parţială) până la 1 kg (baie generală), amestecată în părţi egale cu
sarea de bucătărie.
Mod de acţiune: iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând
vasodilalaţie şi scăzând tensiunea arterială, măreşte puterea de apărare a
organismului, determină reacţii locale la nivelul ţesuturilor şi organelor,
contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.
TERMOTERAPIA
1. Împachetarea cu parafină
Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o
temperatură mai ridicată. Acţiunea împachetărilor cu parafină: provoacă o
supraîncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 -
40°C provocând o transpiraţie locală abundentă. La desfacerea parafinei se
evidenţiază hiperemia produsă. După îrnpachetare se aplică o procedură de
răcire.
ELECTROTERAPIA
5. Razele infraroşii se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux şi
băile de lumină. Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe
care o produc. Ele străbat pînă la cîţiva centimetri în profunzime, acţionînd
atît asupra ţesutului conjunctiv, cît şi asupra glandelor şi metabolismului
general. Ele provoacă totodată şi o vasodialataţie la nivelul plexului venos.
MASAJUL
Definiţia masajului
Efectele fiziologice
a. Acţiuni locale:
Acţiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic, muscular şi articular;
Acţiune hiperemiantă locală, de îmbunătăţire a circulaţiei locale;
Înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază, cu accelerarea proceselor de
rezorbţie în regiunea masată;
b. Acţiuni generale:
Stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator;
Creşterea metabolismului bazal;
Efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului: îmbunătăţirea
somnului, îndepărtarea oboselii musculare.
Mecanisme de acţiune:
Tehnica masajului
Contraindicaţiile masajului:
• Boli de piele
• Boli vasculare (varice, flebite, tromboflebite9
• Boli hemoragice
KINETOTERAPIA
Prima fază:
- decubit dorsal, flexia - extensia genunchilor;
- decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge
genunchiul cu fruntea, apoi celălalt genunchi;
- ca şi în exerciţiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi;
- decubit dorsal cu mâinile sub cap; se trage un genunchi cât mai mult spre
piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent;
- decubit dorsal cu braţele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii
flectaţi la 90°, tălpile pe pat. Din această poziţie se împinge lomba spre pat,
se contractă abdominalii şi se basculează sacrul spre înainte. Se revine apoi
se repetă de mai multe ori în şezând pe scaun, cu genunchii mult depărtaţi,
se flexează trunchiul anterior, astfel ca mâinile să atingă solul sub scaun. Se
menţine această poziţie timp de 4 - 5 secunde, se revine şi se repetă de mai
multe ori.
Fiecare exerciţiu se repetă de 5 ori pe şedinţă şi se fac 2-3 şedinţe
zilnic.
Faza a doua:
- decubit dorsal cu genunchii flexaţi, tălpile pe pat, se apleacă ambii
genunchi (lipiţi) spre dreapta şi spre stânga, până ating suprafaţa patului;
- decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul şi se aşează pe genunchiul
opus şi din această poziţie se abduce coapsa până atinge suprafaţa
patului;
- decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul
extins;
- din ortostatism, genoflexiuni cu mâinile sprijinite pe spătarul unui scaun,
spatele se menţine perfect drept, călcâiele lipite pe sol;
- poziţia de "cavaler servant", corpul aplecat spre înainte şi sprijin cu
mâinile pe sol; se întinde genunchiul de sprijin executând şi o balansare
care întinde muşchiul psoas - iliac.
CURA BALNEARĂ
Tipuri de ape:
Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
Ape sărate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
Ape sărate iodurate (Bazna)
Ape sulfuroase sărate (Călimăneşti, Govora)
Ape sulfuroase termale (Herculane)
Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic, fizic
(mecanic) şi chimic.
Staţiunile indicate sunt:
Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri
sărate);
Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
Govora (nămol silicos şi iodat);
Geoagiu (nămoluri feruginoase)