Sunteți pe pagina 1din 43

MIA ROMANA

GERUSIA DIN CALLATIS

VASILl·; P A R V A N

A N Al -1 t E I R O M A N E
M C M O M I L I SSCŢl·'

i-Ut
.:
BUCUREŞT1
LIBRÀR11LE iURU

I :i IH

www.cimec.ro
Aliatole Sinciolàlli ΛΙΊΗΙΙΊΙΙΗ-Ι' ΚΙΙΗΜΙΙΙ'. Koriu I:
Tom. I—XI.— Siliiinni]i? nnffor l*1.', l.\7,v
Aualolo A nul orni e I Romftnc. S c r i a 11: un.
Tom. I X. - Dcsbaterih 1 ■·> ι itforfflo Aeademtej in itfïii-IHKH.
Indire allìiliHìi· al volumnltn■ din Alitile |)i<ntiii 1*J7H—1*NH 2 _
Tom. XI XX· IWIiaterilo $i m emoni lo Acadeniini in 1888—liuitj.
Itnllfp :ilfiil>"lle :il vnluniolor iJin Annie ponll'B JHHH-IHiìli ■> -,
Tom. XXI -VA.V. Ilenlwin'nl·» ^i Mrmoiiilo Académie) in 18i)8 1308.
Indire nlfalii-lìn ili viihinu'lor din Aitale pontro 1WIH -1908 J
Tom. XXX!· Desbaterile Acadetitiei la 1908-8 Ţ,
XXXI —Memorale. Bectittnii Ţstoriee 10 ,
. XXXII. - Dostmlorlle Àcsdewfel in 1909—1910 h. -
. XXXÌI. - ìlenioriile Sreţhtnii Isltiiire 14 —
. XXX11Ì -Dosbatorilo Acfldoraial in 131(1 lillj . . , '. 4 ^
XXX1JI.-Hemmiile. Seet'Hinii Inloiiee. 18.-
XXX! V. -Dosbatcrile Acadeniiei in 1911—1918 4.—
XXXIV.—MemorHU Seofiuttii istorie? , 2U —
XXXV. Desbaterile Acaricmici ìli 1UIS-I9IS - . &.-
* XXXV.—Mf.iiioi-tile. Serţatiiii Ixtorice &.
Pian pereti lui Ioan Bandii Sturza Vuda impôt ri va sud itilòr'o traini
in Moldova, de A', lorga —50
Din Snaturilo plordute. linieri ţii răuoţa în Bucovirin si liasa-
rabia in celo di mai deoenii dupa anoxnro, de N. lorga . . . . l.—
Hate va fftiri nona, priviioaro la Istoria Roman ilor, de N. lorga . - s o
Notolu unni iatorie cu prìviro la ovenimontole din Balcani, do Λ'. '
lorga , _jd
Dona piangeri ale episcopuhii du Itàninic Galaclion, do li. lorga. —,20
T e r n u ì nouù ale lui IonSclii|il Vécnreacu, de JY. lorga — .80
Barbu ytirbei ca oducaior, de Λ'. lorga —SO
Insaniη:Ίtutoa lucra rilor Comieiuoii europene delà (furile Donărei," '
IHâli la 1912, de Dimiirie A. Slitrdza. I, IL I I I . JS66 la 1912 . . 1,80
Patraniru) lui Aloxandru cui tìun : Cai dintâiu chip de Domn ro-
man, de jjf, lorga 3Q
Ucraina moldnveneascil, do N. Torna '90
Monete inedite din orasele noastre pomice, de M. C. SuUu . . '. ~\w
Condiţiunilo do politica generala in cari e'au ìntemeiat blaericile
romànotli in vcacurilo XIV—XV, do N. lorga ,3(j
Douâ tradiţii iatorico in Balcani; a Italici ei a Românilor, da
N. lorga — ,20
Bâtăliilo delà Gwozdziec şî Obertyn (lăSI), de l. Urm —,60
Descoperiri noua în Scythia minor, de V. Părvan 2.—
Ideile de legi si de prevedere, de A. P. Xenopol —,80
Prioeipele ardelean Aoatiu Barcsul şi MiLropolitul Sava Brancovioì,
de Ur. Ioan Lupa* 30—
, XXXVI.—Desbaterile Acade miei in 1013-1914 ", fi.—
» XXXVI,—Menioriìle iSecţinnii Istorici. 20,—
Armeni! si Romani! : Operatela (storica, de JV. lorga . . . . . . —,40
Stiri noua din Dacia Malvenafa, de Vasile Farvan 1.—
Frivilegiul lui Mohammed al ll r iea pentru Pera <1-Iu Ionia 1163J,
de N. lorga Έ 50
CaBtrul delà Poiana ei drumut roman prin Moldova de ios, de
Vasile l'aman l._
Ostasi delà Prut cu un nou act delà Alexandru cel Bua, - Ftfzeei
romaacani, do N. lorga —,40
Cava despre Epiacopul maramurăşan Ioail Stoica.—Càteva frag­
mente de ffechl Cazanii româneşti, do JV. lorga —,60
Istoria Evrellor în (erile noaatro, do N. larga —,40
Vasile Lupu ca următor al Imparaţilor de rasarit in tutelarea pa-
triarhtei de Constantinopola şi a Blaericii ortodoxe, de JV. lorga. —,40
Clopolul daruit de Caraghoorghe, înlemeietorul Serbiel, bieeiioii
satului Topola (1811), de N. lorga — ,20
Cetatea tllmotum, I I 1, Deacoperirtle campanlci a doua al a treia de
aipâturl din anii IBIS si 1913, de Vasile Parva» 8,—
Cetatea Ulmetum, l i a. Deecoporirlle oampantei a doua ai a treia do
aipàturi dui anii 1918 ai 1913, de Vasile Pdrvan 2—
Delà Cetatea Tropaeurn-Adamcìiei: Basilioa-cieterna. 8tudiuarheo-
logic, de G. Murnu. · 1—

www.cimec.ro
GERUSIA DIN CALLATIS
ΠΕ |

ïAHii.E i'ÂitVAN , ;
Membri al AcndcmLiii ■ -" -11■.-■-.■-
\x UC Λ.
7 !
Şedinţa delà Π (30) lunie Ì910. \ V>*
l'hntrn coloniile grecesli dola Pontul St&ng, Callatia, dica llera-
cleei l'ont ice ai, prin acfiasta, nepoata stravedici Megare dorionon
paro a li jucat prin «ecolul al IV-lea ţi in prima juinâlale a aeco-
lului al IH-lca inainto du Hristos rolul de conducàtoarc a veci-
nolor Halo ionione: ilistria la Nord ai Odeseiu la Sud [Tomi ΙίίιιΊ
in vromea aceasla ìnoà mimai o mica facturie). Inainte de aeeolul
al IV-ΙΛ ci— in parte — chiar In acest eecol, Histria fusese cea
mai tnfloritoare colonie dintre Istrua şi Haemua. Ucla mijlocul vea-
oultU al [[[-lea Inspre noi, Tomi oroscii repede in importanţa. In
vremoa romana Tomi dovine metropola Pontului Stang.
Intlndorea pntariî macodonono pana la Marna Neagi-fi dà ora-
sei or grocesti de aici prilejul de a intra, incă delà I'ilip ti Alosandru,
in chip direct in valmà^agul luptelor cari caraclerizeazà vremoa
oleniatica. In special ^ g e l c Ly si mach Incorra sa robeascà voinţui
sale nrmijlocito orasele dola l'onlul Slang; acostoa insa, folosindu-ae
de rivalitaLoa In tre Antigono* -ji Lysimaclios, cauta la randul lor
nă iaaà de nubt neplăcuta tutelai Subt anni 313 a. Chr. Diodor fii-
ciliannl ne povosleste astfel acest conflict, in care CalLatienii sunl
principali] ţi propriu zia eingurii eroi:
«In amai acoeta |313| Callatianiì, cari locuiau in partile lJontnHii
Slang ;i cari avoau o garnizoana pusa de Lysimachos, o alungară
şi isi recâfftigara nnatârnarea. Liberând tot astfel si pe Hîstriani ti
celelalto orate vecine, Callatianiì làcnra alianţă cu toate acestea,
spre a luptà Impregna impotriva regelui. Mai hiànd in tovărăijie ti
]>o Thracii si pe Scythìi vecini cu dân^n, Grecii dola Pontili Slang
Anhït A. ti. ~ ΓιίΜ. XXXtX. — JUtmvritte Srtţ. litofite.

www.cimec.ro
2 VASILK FAIIVAU ^2

i zl m lira *ă pno în m ideare o ligă foarte respectabilă, In elâre sa so


măsoare en armalo putornice. Aflând de celo intftmplate Lysima­
clios pi ecă îndală cu oaste Impetri va raseu laiiler, luând driunul
prin Thracia. Et Irecii posle Haemus si ajungând lànga Odessus
se opri, canton ami ai ci. A poi, ordonâ să se înceapă asediul <-etăţii.
Ourând insa coi din lăuntru (ί), înspăiinânlaţi, căsură la întelegero
predami oraşul. După aceasta, fâcând, în acelaş chip (2),. si pe Hts-
triani sa treacă do partoa lui, pornì impetri va Gallatianilor. Toc-
mai atunoi Insă sosiră si Scythii şi Thracii cu oaslo multa spre
a-si ajutà potrivit tra.1al.ului pe ali&ţii lor din Pont. Lysimaclios le
ieşi înainte, atâcă pò neaşteptato pe Thraci şi zapăcindu i ii con-
4
vinse sa Ireacă de parlea lui. Birul apoi pò Scyllii în hiptă regu-
latà,' uciso o m ultime din tre dànsii, iar reeturilo arni atei le alunga
pânà dincolo de botare (3). Pe Callatiani ii înconjură pe urmă de
toate partile şi ìncepii asediul cetă|ii, fâcându-si un punet de onoare
din a pedopsì prin toate mijloacoio pe pricînuitorii răscoalei. In
yreme ce Lysimaclios era ocupat cu asediul cetâţii Callatis, primi
vestea că Anligonos a trimes două armate in ajuturul Gallatianilor,
una pe uscat, iar cealaltă pe mare: că Lycon, comandantul flotoi,
plutià eh iar pe ape le Pontului Euxin, iar Pausa nias cu o armata
numeroasă aveà lagarul la intrarea Iiosforuluî, iângă Eïieron, gala
de a treco In Europa. Turhurat do aceste stiri, Lysimachos litsa,
pentru a continua Îinpresorarea, ninnai n umani 1 do oameni strict
trebuitor, iar cu parlea cea mai mare a armatei saio pornì grabnic
el însuş r norăbdător de a luà contact cu duşmanul. Ajungând la
pasurile peste Haemus Lysimaclios găsj pe Seutlies, regale Thra­
ci lor, care so dase cu multa oaste de par tea lui Antigonos, păzind
trecei'ile. Incepând b&tălia, numai (lupa mult timp şi pierzand o
surnâ dc-ai sai, dar ucizând si o maro multine do duşmant, biruì
pe barbari. Hasàrind darà ca din pământ inaintea armatei lui Pau­
sai! i as şi grătnadind-o in locuri stranilo, Lysimaclios luà cu asall
toate pasurile si ucizànd pe Pauşanias, pe o parlo din soldati lui
ii libera pe bani, pe ceilalţi îi luă in ràndurile armatei sale» {XIX 73).
Diodor uită sa ne spue ce s'a întâmplat cu armata trimoasà ile

11) tlejincm darfi ca Odcssus tu il. 313 a. Che. aveà ziduri d.6 retato de jur imprejur.
{2t Ar rezultà ca si Ilistria aveà ziduri incă din aepst llmp: concluzia nu clnsâ strin-
gcnta ca ppntm Odessus, şi, inai jos, pentru CoUalis.
(3) Deci dincolo de Duna re, Inlrueât şi llistrianii intran tot f» ninnimi tiotarelor lui
1 lAsfmachos. Prin urmare Scylhii, cu c a r j 8(s aliaserfi Grccit, crau de dincnlo de Du­
erni ■ lai- Lu <tln Uobrogea: un fapl foaile importasi care mi trebue uilat.
www.cimec.ro
53 (itîUUKIA ]>1Ν ΟΛΙ-LATÌB. 3

Aiitigonos in ajiitorul Callatianilor, pe Mare, nubi comanrla, lui Lycon.


Fara fndooală acest ajutor a sosit încâ la timp şi a avut cele mai
neplăcuto urmări pentru Lysimachos. Caci tot Diodor ne vorbeşle
tnca sub anul 310 (1) (cuprinzànd fesa in povostire si anii ime-
diat armatori), deci la patru-cinci ani dupa ce începuse rascoala,
de CallaLianii plecaţi în exil în tara regolili tauric Eumelos, atât
spre a usura aproviztonarea coi ice tate ni! or lor, cât şi pentru a m i
se expune răsbunării lui Lysimachos, in caz de capitolare a pa­
trie! lor. Gel putin în a. 309/308, când Eumelos ocupă defìnitiv
tronul, Callatis nu putuse deci Π supusă, cu tot asediul ' aspru al
regelui grec.
Diodor zice (XX 25):
«Eumelos fu un adevărat binefâcător pentru Byzantii, pentru Si-
nopeeni şi pentru cei mai multi dintre Grecii cari locuosc Pontul
Euxin. El primi şi pe cei o mio de Callaliani cari-plecasera in exil
din pricina lipsei de pàine, patria lor fiind |încă merou| asediată
de Lysimachos si suferind cumplit de tmpu|inarea tuturor celor nc-
cesaro traiuhii; acestor fugari Eumelos nu numai le dadù sigu-
ranta unui refugiu, ci le darai chiar un oraş în care să se aseze
— col care s'a numit dupa aceea Psoa — si le impărţi în loturi
toritoriul lui rural, Pontru ocrotirea naviga-ţiei in Pontul Euxin
Eumelos fâcù râsboiu barbari!or Ileniochi si Tauri şi încă şi Achaei-
lor, cari se daduserà la obiceiul piraterie], şi curati marea de \\o\\,—
astfel câ nu mimai in regatul lui, ci aproape poste tot pàmàutul
locuit de oamni, negustorii răspândiră cu recuno$tinj;a vestea despre
marea lui n o b i l e şi bunătate».,.
Cât de mult a rezistat Cailatis, nu stiro. Prin a. 302 cotatea era
însă, de sigur, din nou în stâpânirea lui Lysimachos, precum reieso
din Diodor, XX 112, 2, unde vedetti pe generalu! lui Casandros,
Pleistarchos, venind la Odessus «înlro Apollonia si Callatia», spre
a-si pregati iti aigaranţă Irecerea in Asia la Ileraclea in ajutorul
lui Lysimachos. (Cf. şi Nlese, o. e, I, 367, 3j. Expediţia nenorocitâ
a lui Lysìmach prin a. 292 ìmpotriva rogelui get din Nordul Dunâroi,
Dromichailos (Niese, /. e , p. 367 sqq.), no dovedeşte încă odată mai
mult că întreagâ «Scythia Minor» erâ în stâpânirea lui Lysimachos,

(H Nu 305 (cf. Niese, Gesch. d. Griedi. u. Mah Staattn, 1 367, n 8} ori 304 (Pick,
Mùm?n v. Dacien w. Moeaten, I 1, 85), ci 310, prcuum corecteazà G. Th. Fischer in
noua editii' a lui Piodor, la Toubner, lflOtï, voi. V, p. S;07 sqq., sau mai ex*ct 310—308,
prt-emn reieHc aliU din Diodor, cai si din crono]o«ia regilor tauricì, la Mini)!, Seytmns
OMti GrwAs, p. 583; cf. si pag. 57t*.
www.cimec.ro
4 VARILE PAR VAN 54

dac;t acesta vnià senni sâ-şi întinda regatul si dincolo de gurile Du-
nâroi, in parale colonii lor greceşti Tyra $i Olbia ■— cu inleriorul
continenti!Ini, thraco-seythic.
Cu toatà rezi stenda lor eroica, lo vi tura data Callatianilor de* Ly-
simach in a. 313 şi cei urmfitori, când o parto asà de mare din
poptilaţia orasului emigraso in BosporuI Cimmorian(l), slabi mult
puterca ìnfloritoarei colonii dorico. Incercaroa făcută de Callatiani
prin a. 2(>0 ci coi următori, do a puno mima pe Tomi şi a-1 pro­
face intr'o factorie a lor, a dat gres. Ani arâtat cu alt prilej (2),
cum Byzantiii au bătut atunci pe Callatianii aliati cu Histrianii
şi au dat Tomitanitorneatàrnarea. Delà aceasla infràngerò iatoricul
Memnon xico de Callatiani că n'au mai pulut sa se ridice vreo-
dată la o bună stare niai romarcabilâ (3).
Ar fi Snsă cu totul groşit sa luăm af ir marea lui Memnon strict
à la lettre. In adevar santoni in situaţîa ca toemai pentru secolul
al IV-lea şi al Ill-lea ìnainte de Ilristos sa cunoaştem din o aerio
do documente autentice, cari erau relaţiile internazionale şi corner-
ciale—continue-—ale Callatianilor: aceste rolaţii nu se arata de fel
a fi fost influenţate prea mult de nesuceesele politico si militare
dintre 313 si 250.
Un décret onoriiìc dat de cetăţenii din Olbia !n sec. IV a. Chr.
pentru Nautimos din Callatis, care e proclamât proxenos, arata re-
laţiile strànse comerciale dintre cele două colonii grocoşti (4). Un
alt décret onorifìc, dat chiar de Callatiani, probabil prin sec. Ili a.
Chr,, pentru un cetăţean din Chersonesul Tauric, Pasiadas, fìuMuì
Herodotos (5), ne arata legaturile politico şi comerciale, atrànse, cari
existau ìntre cele douà colonii surori, fìice ale Heracleei Pontice:
Pasiadas o dàruit do Callatiani cu proxenia, politia, isotelia şi li­
bera intrare şi ìesiro din port, atàt in vreme de paco- cât şi de răsboiu,
pentrucă e pinevoitor si tndatoritor atàt fata de statuì Callatianilor,
cât şi in particular fata de cetăţenii din Callatis, cari vin cu afa-
cori in Chersones.
Foarte probabil tot din sec. Ili a. Clir., ori, cel mai târziu, delà

11) Cf. la Minna. Sci/thiann and Grecktt, p. 570, unde se cercnteail mai de aproapc de­
mentili (Iorio soNifmat printru ce) ìonìc-miUisiun Jn Bospotu) Ciinmerian.
|2i Zidttl cetSfii Tomi. p. 42ó sq.
i3) FHG„ ed. Miìller. II!, p. &37, e. XXI.
|4) Minnspti. e, p lai).
(5i Arch.-epigr. Miti . XVI) 91), 41 (Tocilescul, reprodua de ('li. Michel In al aiiu Recueil
il'ittici-, yr., nr. 333 şi datât din seo. Il a. Chr,; vezi ΙπβΠ mai joa nota 1 de pe pag. fi fi.

www.cimec.ro

5f> «ERC3JA DIN CALLATIS. 5

începutu! sec. II, este un ait décret onorine (1), dat de Callatiani
pentru doi cetăţeni din Mytilene, fraţii Heronax şi Bacchios, fìii
lui Calliphanes, cari, întoemai ca si Pasiadae Chorsonesitul, îndato-
reazâ şi ajutâ pe cetă'onii din Callatis cari vin cu a Taceri la Mytilene.
Vedem darà pe (Callatiani în vii relaţii comerciale şi politico eu
Olbia, Cliorsonesul Tauric si Mytilene, toemai în timpul când se
Iuptau mai aprig eu Lysimachos pentru libertatea lor si eu By­
zantin pentru supremaţia politica şi economica în Pontul Stâng.
Slâbirea Callatianilor în sec. III şi II e de sigur datorită nu nu-
mai înfrângerilor lor militare, ci şi unor cauze mai generale, cari
au transformat simţitor echilibrul forţelor elene din Pontul tëuxin.
In adevàr vedem că spre sfârşitul secolului al III a. Ohr., Cher-
sonesul Tauric, colonia-sorâ, se pare mai lânârâ, a Callatidei,
ajunge la o înflorire ou totul excopţională, în special prin comerţul
cu cereale (2). Ori toemai acelaş comerţ erà principalul izvor de
bogăţie şi al Callatianilor. Astfel chiar din tipul principal al mo­
ne telor lor : cele cu spicul, care este un semn distincfciv al acestor monete,
In vreme ce Demeter e una din divinităţilo principale ale oraşului,
dacă nu cliiar cea mai însemnată (3), vedem importanţa vieţii agri­
cole aici. Dar mai aies, precum se va arata mai jos, Callatis, ca
stat agricol, are printre sârbâtorilo sale publiée una inchinata direct
umezelii roditoare a ploilor de toamnâ: Δ^μ^ρια, sărbătoare cu totul
caracteristică, şi, precât stili, pana acum necunoscutâ din alte do­
cumente, nu numai in lumea greceasca din Pont, ci în toate tarile
elenice.
Alaturea de concurenţa în comorţul de cereale, creşterea din
ce în ce mai mare a plăgii piraţilor în apele Ponlului a contribuii—
farà îndoeală —la sărăcirea acelor colonii greceşti, cari nu erau
direct aparate de flote puternice de răsboiu, precum erà de\ pildâ
cazul cu orasele din Bosporul Cimmerian, In adevăr, vedem din
inecripţii, că dupa apunerea puterii lui Lysimachos, pe uscat, şi a
lui Eumelos (vezi mai sus, p. 53) şi a urmasilor sai Spartocizi, pe
mare, coloniile greceşti din Pontul Stâng, râmase libere, sunt de fapt
muli mai nenorocite ca pe vremea nelibertăţii de siibt Lysimachos,
întrucât atât barbarli de pe uscat, cât şi piraţii de pe mare, le
(1] Publicat de mine In Archaologi&ckvr Aitseiger, Berlin 1915, pag. 2ó0 sq. şi datâ
acolo, aproximatlv, in sec. II a. Chr„ mai probabil Inaă, dupii comparatia originalului
cu inscripţla delà Minna, o. e., p. iì45, din Cherionesul Tauric, fìind tot din sec. Ili a. Chr,
(8) Cf. Minna, è. e, p. 617.
(3) Ct· Pick, Μΰηκη υοη Dacien mut Mvsien, I Ι,,ρ. 88 sqq.
www.cimec.ro
Ij νΛΒΠ.Ε l'AnVAN 56

a tafia si, dacà nu lo pustiesc in total, cel pu ţin pe cetftjeniï lor


Izolaţi iì pradă şi îi ucid, 0 inscripfio do pe la a. 100 a. Cbr. ne
arata pe Callatiani mul|.umind cfdduros Apollon iati lor şi în special
lui Stralonax, fini lui Lygdamis, penlrucă In tinipul răsboiului co
avuse loc—de sigur cu barbarli — Apolloniaţii (tsalvasera» pe Cal­
latiani din priiiKvjdia de a iì infrànti (1). De alla parte avem, se
pare cbiar din întâia ju malato a sec. II a. Cbr., un décret al Olbio-
poliţilor pontru cetăţenii greci din insula Şerpilor, şi in special
pentru unni, al carni nume s'a pierdut, si pò care In vieaţă ei ti
onoraeerS cu di fori te d insti ne fi uni, ìar la moarte îl îngropaseră pe chel-
tucala statuì ni si li ridicaseră si o statue, jjentru ça faptele lui să
fie potnonite şi pentru ca (Jlbiopolifii să-şi arate bica odată şi cu a·
cest prilcj înalta lor coiKsidoraţie pentru colatemi din insula Louce:
acest prieten al Olbienilor avuse ca principal merit curiiţirea de
pirati a Pontului (2). Tot pentru o biruinţă împotriva pirafilor ve-
dem pe Khodianul l'osideus facànd inspre anii 100 a. Chr. o do-
dicatìc lui Achilleus, eroul, domn al insuloi Louce, tot la Olbia,—
in legatura cu actìvitatea comerciala a Olbiopoli|,ilor şi Rhodienilor
in Pontul Euxtn (;ì).
Vremile acestea turburate (see. II—I a. Chr.) (4) ne sunt, tncă do­
cumentate ia Callatis şi printr'o alta inscripţie, Ìoarte importanlă
pontru lămuririle do caracler economie — iìnante si bànci — pe cari
ni le dă. li un décret al umili Lbiasosìn cin^lea unui membri] marinimos
care a pus bani la dispozifia colegiului in condiţiuni cu totul lavora­
bile; decretili (5) vorbeste do ìmprojuràrile nenorocite prin cari trec
cetăţeniî şi accentueazà faptul câ binefăcâtorul lor, Bicon al lui Uios-
curidas, care aveà la. ol averea colegiului, desi pierduse jprobabil
in tinipuì unui raaboiu cu barbarli] banii thiasului, din cauze in­
dépendante de voinfa lui, si deci ar li foat seul il. de datoria ce o

(1) Kalinka, Ani. Denteiti, in llulg., col. 83 ţi urm., nr. 94 (of. ifi JìAiek, AEM., X,
p. 107 sqq.J.
(2) AEM. XI 37, 41.
(3) Minna, o. ?.. p. 4G3.
(4) Cf. si inser. AEM. VI 1<J, 1(ϊ:.... τόν τι ujiiva tal τός àm&i άπο/.ιμ-ί,τοκς ίιήρηοιν
cu cele observali· cu prìvire la dansa, de pjok, Miineen oon Dacien U. Moetien, I, 1,
p. 86, n, l.
(b) Publicat de Tonilescu fără oxplicaţii in AEM. XI 34, 33 înipreună cu XIV 32,
Ih, jar de aici la Dittcnberger, Syllagt1 il 73(i, undu e interpretai muli inai bine decàt de
Ziebarth, care nu-l Inţelesese de fel (Grieeìi. Vereìnswesett),totuş lnc& nu deplin satisfà-
cător. Aoest décret e in sfilrştit publicat si tic Ch. Mk'hrl, tìemriì rf'/fwcr. jyr., nr. ÌUHi, cu
datarea: sco. H a Chr, ' 4.
I www.cimec.ro.^
57 0BKD8IA DIN ΚΛΜ,ΛΤΙΙί. 7

avoà (lupa lego Fata de cologiu, el totuş a înapoiat thiasului toţi banii
pò cari-i aveà [apre fri]clifìcare| impreună cu dobânzilo lor respec­
tive, după ce inai înaintoel împrumutasetotuşcolegiul cu o dobànda
mica sì contribuire si din banii sai proprii la cheltuelile thiasului.
Evident că dacâ Bicon e lăudat pentrucâ a împrumutat bani cu
procent mie, obicoiul comun era de a ìmprumutà cu dobândà mare.
El e deci unul din acei banchori, cari înţelegeau ca chiar in afa-
cerile lor materiale sa pàstroze ìntreg acel principili génères al
iubirii pentru concetàteni, caracteriatic viefii greceşti din epoca
clanica. De alta parto decretiti ne arata că statuì callatian aveà o
loge spoetala, care fixa raporturilo dintre creditori si debitori, fie
ei simpli particulari, fie colegii cu cologii si partieulari, ori in fine
statuì cu particularii. Ceeace e înaă si mai important, e constatarea
că acosli banclieri ai soc. II—I a. Chr., la Callatis, primiau depo-
zite şi deschidoau conturi curonte, ìntoemai ca si astăzi, ìar la
vremo de râsboiu aveau putinţado a scapa de responsabilitate, ară-
tând câ dopozitele s'au pierdut din împrejurări independente de
voinfa lor.
Avem darà pentru sec. ΙΓ şi I a. Chr. dovedite: de o parte ìmpre-
jurările grele şi adosea cu totul nenorocite in cari trăiau Calla-
tianii, — de alta ìnfloriroa, chiar in aceste împrejuràri, a vietii eco­
nomico, şi organizarea ei din ce ìn ce mai complicata pe baza pro-
greselor facute ìn epoca elenisticà de ìntreaga lume greacă.
Cunoscutul décret din Olbia, dat in cinstea lui Thooclos al lui
Satyros (1), ne arata pe Callatiani—prin ultimii ani ai erei pagane, ori
primii ai erei crestine — Ìn societatea cetàtonilor din aproape toate
orasele grecesli mai ìnsemnate din Pont şi acelea din Egee in le­
gatura cu Pontul, onorând — la moartea lui — pe Theocles cu o
coreana de aur pentru serviciile, pe cari lo adusese — ìnt're aitelo —
şi clubului Callatianilor, negustori şi armatori, cari rezidau pentru
afaceri In Olbia. Decretili ìncepe: «cari oraşe au incoronai pe Theo­
cles al lui Satyros, eroul, cu coreane do aur: Olbiopoliţii, Ni-
comedienii, Nìcoenii, Heracleoţii |Pùntici), Byzantiii, Amastrianii,
Tianeii, Prusoii, Odossitanii, Tornitami, Istrianii, Callatianii, MiletuI,
Cyzicul, Apameia, Chersonesul, Bosponil, Tyra, Sinope». Iar In cu-
prinsul decretului găsiin aceastà proclamaţie pò caro o va vestì ră-
sunător pristavul: «consiliul si poportil Olbiei si oracele dola cari

(il Citi, ilìonckh.i, St06ftj cf. pentru riìviain l,aty*chew, (PE, I lì, np, Minns. n, e.
|j. (544, iip|). nr. 10,
www.cimec.ro
g VASILE jpJlnvAN 58

aveni oaspeţi locuind la noi Incoronoază pò Theocles»,— şi bntàrîrea


RA, i se ridice pe cheltueala lor, a tuturora, şi o statue in arme,
avanti a lì aşezată in gymnasiul Olbiei, la a cârui reconstruire
Tlieocles a contribuii cu porsonala sa priveghere; iar decretai sa
se serio pe o stelă de marin orà şi sa so aşeze in Ine LI 1 cel mai Iti
vază a! oraşului.
Evident că chiar do nu aveau Callaiianii legatari, ei înşişi, cu
toate orasele grecesti pe cari Ie-am vàzul «numerate mai BUS, ori-
zontul lor panelenic eratotus consideraci lârgitprinastiel de tovărâsii
si in special conştiînţa lor doriana era simţitor Intărită in contactai
cu Byzantiii, Ileracleofii, Cliorsonesitanii, cu cari se îiitâlniau aicea
ca ^i in atâtea alto locuri. Ca si Chorsonesul Tauric, Callatis pa-
streazâ cu scumpătate dialectal doric, pura vom vedeà şi mai jos,
si de sigur la aceastà păstrare nu conlribuià in ullimul rànd eon-
ştiinţa despre importants Dorismuhn în Pont, înainte do toato re-
prezontată do lleracleea (1), marna, si Chersonosul, frate al Callatidei.
Eireste, interesele economice si politice-militare ale Callatianilor
ìi siiesc ca, alăturea de reìatiile sentimentale CTI Dorienii, să aibă
foarte stranse legatari utilitare cu centrele ionice. 0 inscripjio, se
pare din Odessus, ne arata pò Callatiani onorând in chip deosebit
pe un cetătaan din acest oraş vecin, prin sec. II—I a. Cbr. (2), iar
o inscripţio din Garystos in Euboea, cani din aceeas vreme, po-
meneşte pe o Callatianàj Neikeso, tmmormântată acolo, de liul ei
— vreun corăbier ori negustor — Comaros (3). Tot cam din acelas
timp întâlnim Callatiani şi la Atena: pe un Menandros al lui
Doros (4) şi pe o femee, Anthia (5), îmmormântaţ;i aiçi, (.) alta Calla-
tiană, Euporia, ne ìntimpina la Smyrna, intr'o epoca, peate, cevà
mai tàrzie (6).
De altfol, pentru însuşirea Callatianilor, de neobosifi navigatori si
cunoscatorì ai drumurilor mării şi ai fi nu turi lor îndepărtate (7), avem

il) IncS In a. 1ή5 p. Chr. lleraclea Ponlica Intrebuintà dìalrcLul doric, chìai* in ìnsfiip-
liile puse in'Morsia Inferior, cu care ea aveà alâtea legfiluri de corner^, si, prin Callatis,
de prictenie, Incât proclama ptì guvernaloru) Moesiei ca patron al Heraolcei (AtiM. Vili
Ξ0, 60'. *
(2) CIG. (Boeckhì etiti. 205G d.
(8) I G. XII 9, 34.
[4} IG. II 3, 3045; cf. II! 2, 2601. ,
(5) IG. II 3, 3044.
(fil CIO. (Hoeckh) 3317.
(7i Cf. de pildS şi insoripţia funerari in vereuri, AKM. VI fi, 10: ouvtxtv tv îtivţj Jio-
vii'-oţ Î^O-iti) voirait, : /.ίίψ<ιν« î'eţ Ίπηίίιής Τ|).ο^ίν t!ţ Μχίας.
www.cimec.ro
/
f>9 erareei* DIN CALLATIS. 9

eoa mai' strălucită dovadâ tn activitatea stuntificâ a lui Demetrios


CallatianuI, care tocmai ίη vromea ce ne preocupa — sec. Ili — II
a. Chr. — In tre 210 si 200, scria cole douăzeci do cărţ-i ale sale
«despre Asia si Europa» (1), opera bazată pò cercetàri sì cunoştinfe
personale şi care treceà drept una dinfcre cete mai bune descriori
geografico şi etnografico ale ţinuturilor dimprejurul Pontului (2) şi
a fost apoi utilizata, de o s urna de geografi şi istorici din vremea
elenistică şi romana.

,Nu am de fel intentiunea de a expiino acum mai pe larg şi evo­


l u t a constituttei şi a vieţii culturale a Callatidei, acest lucru avànd
a fi făcut in Introducerea la Descoperirile arheologice delà Histria.
Ceeaco vreau să mai accentuez acum, o că statuì callatian nu decade
nici tn vremea romana dola rangul de contru comercial interna­
tional şi cà pana in vremea tàrzte, romano-byzantinà, când ereşti-
nîsmul devino religie de stat, Callatis pâstroază o relativa bună
stare sì tradiţionalelo sale legàturi cu străinâtatoa. Astfel vedem
prin sec. IV—V pò un syrian, elenizat, de nume roman, Synplildos
al lui Kaseianos, do mesorio avocat-jurisconsult (νομΓλος τήν έτπ-
στήμην), caro improună cu soţia lui ajunge aici la bătrâneţe, ador-
mind aîn sporanţa înviorii» şi «a vieţii vecinice» (3).
Totuş eonducerea trebîlor publiée in vremea romaijA o vedem
do fapt data prin sec. Il, delà Marcus Aurelius inainto', unor ropro-
zentanţi ai putorii centrale, curatores rei publìcae, de origine
străină, trimesi de imperisi ca sa reoryanizezo gospodària dezordo-
nata a Grccilor dn fLir.i _o inscripţie din Sidyma, in Lycia, no face
•cunoscuD — prin anii 180 p. Chr. — pe un λογιατής ΚΆλατ'.'χνών πό-
λεως Μυσ£α;, de nume, celaţenie şi demnitato sénatoriale, romane:
Tib. Claudius Telemachus, de origine însă greco-lvcianàj din Xan-
thos, ajuns, e drept, spre sfâr.<itul veacutui af II-lea chiar consul{i).
Callatis înfloreste darà in vremea Imperiului ca un oraşel pro­
vincial, iar nu ca un stat autonom grec. Care a fost trocerea delà
vieaţa liberà, chiar glorioasâ, din epoca elenisticà, la această vege­
tare convenabil avantajoasă, de mici burgbezi,-ne ora pànâ acum
un an un lucru absolut necunoscut. Anul trecut s'a găsit însâ un
document din sec. I p. Chr. şi anume chiar din primul timp al stâpâ-
II) Cf. F. S use mi hi, Gescli. il. j/rieili. Liti, in der AUxantlrinerztit, I, p. 681.
(2) Schwartz la P.-W., IV, s. u.
(8) AFCM, XI 32, 31.
(4) Gagnât IGB. Ili 681 ţ>i cf. UUtHix IV, p. 629.
www.cimec.ro
i
If) VANiI.lì PiBVAM 60

nini romano, ofeclive, in ScyLhia Minor, document caro întroce


in bogàtia informatici sale tot ce se cunosteà pana acum din Oal-
latis, ha chiar aruncâ lumini neaşteptate şi asupra vieţii elene din
inlregnl l'ont Stâng.
»
* *

l'rinlre pio troie scoase pentru olàdiroa nona a bisericii grecesti


din Mangalia s'au gasit pe rami dotiti fragmente din acoeaş s te la
de marmoră, cu o lunga inscripfio pe eie. Fragmontele se îmbinà per-
foct E^-Ì forni eazà împreună par tea de niijtoc a sto lei, aproape com­
pleta pe stanga, un de marginea piotrei e pàstrata, desi cu multe
ctocàniri, dar cu o mare lipsă pe droapta, unde ar mai fi de în-
tregit printr'un fragment aproapo toi asà de mare ca Secare din cele
douâ găsite pânà acum.
\Bucata de stola ajunBă pana là noi confino, pe o mìil timo de
e. 0.40 m. si o lăţimo până la e. 0.02 m., 22 de rànduri, Literele,
inaile do 0.012 m., sunt foarte ingrijit gravate, dar cu multe orna­
mentai·!, ceeace arata că ne aflăm in epoca romana, si anume,
după toate semnele, in sec. I p. Chr.
Cetim:

(Vezi desemnut de pe pag. 01),

Ce literă a urmat in r. 1 după NOMILA, e absolut neclar. li.


2 e cu totul mutilai. L> esci frani la in ce]) ut, pe primul bloc, ce se
vedo inalăturalul desetnn, apoi la capăt ojumatate de O; urmeazâ
pe blocul al doilea, sigur, ΦΕΑΙΙ11=ΞΙΜΕΙ_:1. In r. 3, la mijloc, după
ΑΠΈΠΑΝΓΕΛΤΟΣ, un ti, spaţiu stricat, apoi partea superioară a
unni Û sau Ω, Sfârşitul r. 4 e neclar: pare a fi un l·^, ros, după
care sigur Sii. iar la urma, poate, un fragment de Σ, dar cu totul
nesigur. La inceputul r. 5 sigur un li, la mijloc AlTOrrETO, la
sfârştţ, după KATA, 0 bara verticală. II. 0 o limpede. li. 7, la
mijloc, unde se unesc cele două biocuri, nu dă un sens clar: ΦΙΛ0-
Τ1Η[Λ[Ν = ]ΛΑΜ(·:>]ι*Χ. Tot astfel, laacelas loc, r. 8: ΟΔΛΙ ΓΠΣΟ ΓΟΣΐ
la sfârşi.tul ràndului, évident, un H. Inceputul r. 9 aro tntâiu
o literă noclară, apoi ON; la sfàrsitul rândului évident un Γ. La
încoputul r. 10 de sigur un Σ- la mijlocul rândului probabil ΕΓΠΟ-
[PIJAN. Delà r. 11 înainte toate Inceputurile sunl stricate, lipsind
fie câte o lîteră, fie câte doua; pu toni completa sigur în r. 14 un
K şi în r. 15 P, la început, dupa sensul frazei. La sfàrsitul r, 12
www.cimec.ro
(IKtUIriM M N C.U.I.AÎIS,

·?'/ a

ÈoS§
É2t§ ?"
ow Il
[x]<
iP|g — rîi ^ <r I " eu
CL· ,{

P<<2ôp oit
OU gG^go4<
f O u=< W
^ W°= i <
<PÎ:O t<

V
ir^Y
§M? ^P y < s ç >

y w;;ΥΥ'^5:^<n
< < N ^ - x £, =Υ· gYîuiû5!4w ίτ^

i1 " 1 V 1
\Ph£
PhÎTPW'CEib LÎiiU-lhlQ-zrl
Î W w | § 5 n Î < w 8 < Î P şpW 3
H < < <-5.y fc v Θ F- ΰ if, > t
Λ cf" ·*-. ^ ι .< A rr. I , <ţ
/ W < -θ-α. O Z

wv\©v.
\-2Γ VABILE PAKVAX 62

un Φ, La s farsi tu 1 r. 13 se ce tese perfect 4PXIEP; tot uş sensu I


cere évident APXAIP (vezi mai jos, comentarul). R. 15 e limpede.
La începutul r. 16 lipsesc doua litore, dupa cari, de sigur, o un
H; urniează ETANK A, iar nu KA[; mai départe ΚΑΤΑΣΑΝΤΑ, iar
nu ΚΛΤΛΣΤΑΝΤΛ, după cari, do sigur, ΓΕΡΟΓΣΙΑΝ, desi, altfel,
textul e foarte vos. La s farsi tu 1 acestui rând poate un Π. Mijlocul
r. 17 este iarăş încurcat: paro a so coti ΑΝΑΣΤΑΣΕΙ|ΕΙΚ]ΟΝΩΝ,
dar s'ar puteà după resturi si: ANALTAIKltlKÌJONUN; iireşte
sensul cere prima lectura. R. 18 prezentă de asemenea destule
dificultâţi; la început, după ΤΩΤΟΠΰΩ, pare a urmà un N, dar ar
fi foarte ìngust; mai departe, după ANAASÌMA, prubabil ΜΙΙΘΕΝ; la
sfarsitul rândului un E. 11. 19 e foarto tare strteat pe blocul din
stanga; se mai disting doarâ caleva litore {vezi mai sus, desemnul);
la sfârşitul rândului, do sigur un E. R. 20 e ninnai in parte pă-
strat, tot începutul lui fiind distrus; lectura lui e însă clară (vezi
mai jos). Din r. 21 avem resturi destule pentru a puteà restaura
partea principală din înţelesul lui: litorale ΟΞΕ ΤΟΙΣ ΝΕΟΙΣ K[A1
ΕΦΙ1]Β0(Σ sunt perfect lizibile. Din r. 22 nu mai avem decât urme
cu totul neclare. Pentru descriereamai in amânunte a înfăfişârii pietrei
şi a resturilor de semne scrise, vezi desemnul de mai sus. Pe baza
ceìor fixate aici propunom urmâtoarea lectura a documentului:

ν&μησα
τος αύΐδς . . . . o. . . [ο|φε(ι)λήσ[ε|ι μέ}ν |
Sqti αύτεπάνγελτο; έ[π*άγωνοθ?]έτ«ν Ι&ιμον το| ]
Ιεροποίψας γ.%1 ethteaafc τδν δ]ίίμον χαί τον [ί\ξή\ς êvtauïovV έπιτετραμμίνοΐ?
τών έφή-]
5 βων τήν γυμνασιαρχίαν αύτό[ί>]Ε τδ γυμνάσιον κατά |πάσαίνήλιχίας?Επεχ6£ρησε?|
ScaÀïjtd-ïJfJ.Êv X2Ì δαψιλέ[σ]ιν |Εερο]ποίίαίς άίμα χα! θεωρ|(αις 1
τάν eviauotov ψ.λοτι\ί[χ[-ν Υπ·λαν:ο0ν έν καίνες i~iwiat[ç '/Sto-]
u δαψιλευαάμενος 6 δά,μ)ος ο[ΰ]τος cùS' [ά'λλως άργον [ά1γα[*όν τι . . . ]
! -JN χωρών πρίΕτος είσηγήσατο 1ν]εωχίρον γήρως Ιορτάν άργ[υρίου επιδό-]
10 σεί ποτΐ διανεκή Sta τόκων [ε|ύπο[,οί]«ν κ«ί πολυτελεστάτες ε| . . , . VÛJTO-J
[δοχαΐς, δδδέχΦοκ iitrjvijcjtì-ac |μ|έν ίπΐ τούτοις 'Λπολλώνίον [ ]
[ντ'ε; πράταις χειμαΐς &ς ο 5&μος αύτιϊ> καθ'έκάσταν εψαφ[£σ«το? εύεργε-]
|σ£|αν; οτεφανοθσ&ε αύτόν διά, βίου |κ]αί κατά ïScov Ιν τε aç>xt£t>\£Xf/.fj'i έκκλησία
καί Κεσαρείοις κα! ΙΙαναγύ[ρ](ε]ι χα! Διομβρίοις καί δαμοθοινίες [ . . . άναγο-]
15 Ιρ^εύοντοί τοθ χάρυχος' δδδμσς στεφανοι τδν γυμνασ[ά[ρχαν χαί άγω-)
• ίνο'θέταν χαύ) πρΐτον χ«τασ[τ)άντοι jy'^plouaiav γερουνιάργ^ν ά ( π' άρχίί τΗ
:μω"ν δέ αύτ^ν άνασιάσει ,είχ]όνω[ν| χαλχέων τϊ χαί γραπτίών. *. .

' Ψ
www.cimec.ro
63 cERiiMJÀ MN CAiĂAîrt, 1S

[Vev] τώ τόπω &[...'?] το άνάλωμα |μ|ηθ[έ]ν [τ]οΓς δαμοαίοις nipoti έ[ . . .


. . , ΕΝΟ. . .Τ**Σ[άρ]ετ^ς Αί ϊ xi S[è] [ψά]φισμ« τοθτο γραφ^μεν [*ΐς τελαμώ.]
20 [va λευχέλιΦον κα! άν«ί>1ί)μεν [βί]ς ttv [Ιικσ«]μί[τ]«τον ιέπον τεθ [γυμνασίου],

. . . . . . . · . . Ιδ]οξε τβίϊ vâotţ κ[«ί Ιφή]βιι; πρ[ε


ο - . . .

Caractoristică e tn acest document frecventa ortografiei ai—*.—-In


ce privaste completarne date de noi, avem de observât următoarele:
Rândurile 1 şi 2 sunt desperate. In r. 3 am crezut sa pot da re-
constituireacu άγωνοθέτΐίν, sprijinindu-mă pe Inceputul rândului 16,
unde, sigur, e de restaurât acest cuvant. Sfârşitul r. 4 e, asà cum
1-am reconstruit, numai un fel de memento al sensului, farà pre-
tenţiunea de a corespunde exact toxtului primitiv. Tot astfel, dar
încă mai ipotetica e repararea r. 5. In r. 7 mi-a fost imposìbil
sa ofer alt cuvânt decàt ipoteticul îtXavtûÔV, desi sensul e per-
fect clarificat de celelalte cuvinte din acest rànd. Uè asemenea
n'am putut deslegà inceputul r. 9, in vreme ce restaurarea sfàr-
şitului acostui rând, dimpotrivă mi se pare în afară do orice discuţie.
Dacă tnsâ mi se admîte această restaurare, atunci avem sigur casti­
gata şi dimensiuneâ totalâ a atelei pe dreapta : anume — in acest loc —
cam încă pe jumătate lăţ;imea fragmentului celui mai mie. Ci aceaslă
reconstruire are pontru ea toţi sortii do exactitate, se dovedeşte si prin
posibìlitatea ce am avut, ca îneă în scaso rânduri mai jos să pot
propune completar! ale toxtului cari să Incapa deplin în aceeaş là-
ţime a fragmentului pierdut: suma de 10—=-12 litere, in plus peste
cele esistente, dan sens deplin documentului nostru. Sfarsitul r. 10
cu inceputul r. 11 am socotit să cuprindă cuvântul ·3ΐΜδν/«ϊς, bazat
atât po cuprinsul întrog al inscripţiei, cât mai aies po r. 4: έατιάαας
rov ί&μον. S farsi tu 1 r. 12 poale fi nu nu mai è'}ci'f|Î3«-5 ευεργε]|[3ί|αν.
cum pare mai probabil după sens, ci si |...φ'.λ&τι| (μί]αν, cum avem
in r. 7: τάν èvietòotov φιλιτιμί'χν. In ce priveşle sfârşitul r. 13, tn
aiarâ de controversa άρχιερεΓΐχή>άρ^φετ[*ή, pe care o vom dis­
cuta mai jos, avem de notât aici, că în niciun caz nu putem com­
pleta simplu άρχιερΙεσίαις| (pentru άρχαφ|εακ«ς|), din pricină că
spaţiul disponibil era mult prea mare spre a fi umplut numai cu
şease litere. Cred absolut sigur sfârsitul r. 14 cu inceputul r. 16:
|άναγορ|εόοντος. Tot aeà şi întregirile ràndurilor 15, 16 şi 20. ]>im-
potrivă, rândurile 17—19, n'au putut fi reparate decât partial şi
.ipotetic. R. 16, χατασ{τ)άντα γέρου3ίαν, ne-a dat mult de gundit
www.cimec.ro
14 VAKIUÎ l'AliVAN g4

pentru scnsnl extraordinar c)o important şi ex copti «nul fa|a de alte


documi'iilo asupra gornsiilor (vezi niai jus), pe care iì introduce în
document; toluş, ou ci'a niai maro bunăvoinfă, nu MU poste scoate
din litorale sigure ΚΛΐΛΪΛΜΛ, ou un T uitat de lapicid (cf. d. p. In
acelaş i'ând, κ.\ tn loc de ΚΛΙ), nicî un ait cuvant potrivit eu
sensu 1 inscripţiei, a farà ti e «αταβτάνία. OdatS lixat ucoat lu cm, li-
reste că wl'ârşitul r. 16 Irebuià să mine cura 1-am restaurât noi:
γεροοοχάρχαν r>.\~' άρχάς]; cine altul erà să fio primai gerusiarch daoă
nu însuş Apollonios, înlemeielorul gorusiei. | M |Y^| έ |v in r. 18 e sigur.
Sfârşitul r. 19 si începutul r. 20 «uni restaurate dupa formulami
inscripţiilor din Pontili Slang. Sfârşilul r. 20 il credem iieindoio?,
fata do ii Dp or tan fa pò caro a avut-o Apollo ni os in organizarea in-
stitufiilor religios-oducativo alo patrie i salo. In r. 21, toato si Untele
noaslre de a mai descifrà cevà sigur afară de ouvinlele ëfctz τας
νέοις καί έφήβοις, au rainas zadarnico.
Po baza interpretârîi si restaurârilor justilicate mai eus, cuprinsul
documentului nostru ni se lămuraşte aslfel :
Un cctăţean bogat din Callalis se oferă singur, ca de obiceiu
in vremea elenistico-ronianà, din cauza slării financiaro procaro a
oraşului (1), sa iea asupra sa donmitatea de afc&voderîjc, adica grija
şi cboltueala jocuriior publico de aici. lil face jerlfelo cuvenile zeîlor
şi ospătează pe poporul callatian la praznicu! care înHofià sarbâ-
torilo, din avoroa sa, în chipul cel niai strălucit. Callatianii il aleg
gyninasiareb — apra a se îngriji do oducatia ephobilor — adieu, a li-
noninii lor în vârsta de servicîu militar. El dosparte eu acest prilej
gv ni nasini din Oallatis, foiosi t doopotrivă, şi de sigur la un loc, de
bărbaţii do toate varatole, polrivit diferilelor serii de exercifii şi in-
Iroceri — dupa vârste, — dând astfol fiocărui cetafoan, tanăr ori bâ-
trân, putinfa de a foiosi în înlreginio gymnasiul orasului, nesuparat.
do coi cari nu crau do soama lui. Ca gvmnasiarch Apollonios aducu
sacriìicii bogatc şi organizeazu coromonii strălucite zeilor. In fio-
caro an el continua la fel binefacerile sale, necedand n iman ut pasul
in facerea binoiui pentru patria sa. Kl cel dinlaiu introduco sàrba-
toarea noocorìcà (vezi mai jos) a bfi tran ilo r, dànd un fond din do-
bânda căruia colegiul bătrânilor Oallatidei (gerusia) să poată în lìecaro
an, !n tot belşugul, celebra acoastă sărbătoare spocială a lui, cu cole
mai bogate solemnităţi şi ospătări. l'entru loate aceslea Oallalianii
holăresc sa di stinga pe Apollonios în chip public cu celo di ri lai uno-

II· Cf. art, lui lieiioh, Ayonothttei, L· l'.-W., 1, BJi ţ) 873


www.cimec.ro
6ft O K H I S Ì A HIN CALLATIS. . |5

ruri aie orasulni, pe cari poponi) i le-a tot volât merou la fiocare
noua binefacere a lui, şi niai liolăresc să-1 inainuneze, atât pe vioaţă,
cât si in special la liecare ooazio: la adunarla cca mare a popo-
rului când ee aleg magistrat ii pe anul urmàtor, la sărbătoarea Cae-
sareelor (vezi mai jos), la sarbâloaroa bâlciului celui mare (idem),
la sărbătoarea pentru ploao (idem), la praznicole publice aie popo-
rului (idem); şi de liecare data pristavul orasului să vostească: «po-
poi'ul încununeazâ pe gymnasiarcliul si agonothetul si pe primul în-
temeiotor al gerusiei şi gernsiarcliul dintru inceput al sau, cinstindu-1
pre dânsul eu înălţarea de atatui do aramă şi chipuri piotate... ».
Decrotul prin caro poporul decidoà aceaslâ onorare a lui Apollo­
nios, scris pe o stela de marmoră, aveà a fi expus în locul cel
mai do seamâ al gymnasiului din Callatis.
Dupa docretul poporului callatian, urmase pò monumentili nostru
hotârîroa specialâ pò caro coilogiilo unite: al bărbaţilor tineri
(oi νέοι) si al flăcăilor (οί Ιφτ^οΟ din Callatis, o luascrâ pentru a
onora si ei, pe soama lor, pe binefăcâtorul Apollonios. Din nonoro-
cire nli ni s'a păstrat nimic mai départe, intreg monumentul cât îl
avem, iiind, de altfeì, numai o mica parte din cel care in realitate
ìmpodobise gytnnasiul din Callatis.

Să luăm pe rând toale aceste stiri si fapte noua privitoare la in-


stituţiile sociale si religioase din Callatis in sec. I. p. Clir. şi sa
lo explicam mai de aproape.
So atie că Incă din epoca olenistică oraselo greceşti, no mai având
bu gote mari la (Jiapoziţio âruneă grija jocurilor publiée, gloria do
pe vromUri a marilor state si anilìctionii elenice, in sarcina parli-
cularilor ambinosi, cari vor ca prin desfâlarea poporului sa, sì asi-
gure nemurirea pe stele de mar mora si in statui do bronz.
Agonotbeţii, rari in vromea mai veclie sunt nişte magistrati, sunt acuiti
nişto filantropi, binefăcători ai concetăţenilor lor(l). In aceasta cai itale
ei nu mai au numai grija sàrbatorii şi a jocurilor legale cu ea, ci
oferă concetăţenilor lor si tot folul de completar! ale pelrorerii
principale, ca de piìdà bancbetele de cari se vorbeşte în inscrip^ia
noastrâ. De obiceiu agonolhesia privià o singură sărbătoare. Rar
numai ora generala. Decrotul onorifìc al lui Apollonios din Callatis
mi pomeneste nicăeri, atât cât e păsfrat, de o agonotbesie speciatâ
De asemenea nici vreo lamurirc aaupra agonelur) înti-fcorilor, cari

ll| lieisch, art. cit., p. 87ε.


www.cimec.ro
1(5 VA8ILE P À R V A M 66

a veau loc la sărbătoarea san sârbàtorile prezîdate de dànsul, nu


ne e păstrată.
Decretili precizeazà însà,în privînţa agonothesiei lui, doua acfiuni:
ΕερΜΐθΐήαας xcù έατιάσαζ tòv δάμον. Acosto două acţiuni merg împreunà;
ceremonia religioasà care ìnsotià agonole aveà ca punct culminant
jertfa de animalo pc altareie zeilor; agonothetul care prezidà săr-
bàtoarea υ feri à, după jertfă, banc h e lui solemn concetàfenilor: erà
împărţirea jerlfei înlro zou si rnuritori. Cutn spune un décret din
insula Ceos: êottdv 3s ζοος τε πολίτα; κοά O'j; ή κίλις χέχληκεν καί
τοΰ; μβτβίχοβζ χαί τοος άικλδΐί&έροος 8σ«« τά τέλη çépoooty... (Dit-
tenberger, Sylloije'* II 522), sau, cum spune un décret athenian,
vorbind de colegiul de ίεροποιοί, cari îngrijiaii de jortfelo delà ma­
ri le Panatbenoe, ΰ-ύειν 3ε zobç ίεροποιοΰζ τάς μέν 36ο ίΙ-υ^ίαί τήν te
τήι 'ΑΦηνάι τηι Τγΐδίαΐ χαί τήν έν ΐώι Άρείωι χάγο>[ θ-οομένην χα-
υάπερ πρότερον (urmează porfiunile din jertfă — cărnuri — date pry-
tanilor, celor nouă archonţi, cassierilor sacri ai zeiţei, bieropoeilor,
strategilor, taxiarchilor, cetăţenilor athénienf participant! la proco-
siunea în onoarea zeiţei, si in sfârsit caneplţorelor),—τά δέ δλλ«
χρέα Άθ-ηναίοις μβρίζβΐν (urmeaza câţi boi să se sacrifice pe altarul
zeiţei, etc.). (Dittenberger, o. e, II 634).
Alegerea agonothetului Apollonios ca gymnasiarch, conducàtor
al e d u c a c i ephebilor, erà o distincţiune care se impunoà delà sine,
după slrălucita do vada pò care el o d ăd use in ce pri veste i ubi rea
lui pentru concetăţenii sai. In ade vài* delà ingrijiroa oarecum par­
tici! lară a nnui agon, el troceà acum la conducerea olìcialà a ago-
nelor: ca gymnasiarch el priveghià şi conduceà toate agoncle ora-
sului, date in gymnasiu, care' erà, ìn orasele grecoşti, mai alee din
epoca elenismului Sncoace, contrul principal al vietali publico si undo
nu numai ephebii, de a càror specială oducaţie îngrijià gymnasiar-
chul, dar _şi «copiii», ebârbaţii tineri» şi abâtrànii» veniau sa se
întrunească şi deci sa aîbà partea lor de conducerea ori prezi-
darea gymnasiarchului. Ca gymnasiarch Apollonios aveà (ireste ta­
ras de fâcut jertfe la agone şi de ospătat pe concetăţonii sài. In-
ecripţia ne lămureşte astfel asupra activitâfii lui ca gymnasiarch:
desi ofìcial gymnasiarch nuinai al ephebilor, Apollonios reforma
întreaga vieaţă gymnasialà a Callàtianilor. Se pare cà pànà la ol
nu fusese o ordine bine stabilità în ulilizarea gymnasiului oraşuiui.
Firesc lucru, gymnasiul erà în primul rànd al ephebilor; numai
dupa ei aveau dreptul de a-l foiosi coilalţi cetăţeni, cari propriu zis
nu se mai instruiau, ci numai se amuzau in aceastà clàdire de
www.cimec.ro '
(j7 RtrilTTftJA DIN <■ A I-LATI H. 17

caracter prin excelentà educati v. Se pare că la Callatis, ύ véot


ci οί γέροντε; oam alungaserà din gymnasiu ρο παίδε; şi εφτ,βοι, îm-
piedecându-i de a-şi îtnplinî datoriile for de tinerime in pregàtire
pentru vioaţa cetăţeneasca. Apollonios despărţi gymnasiuldupâvârste:
παίίες, Ιφηβοι, νέόι, γέροντεί. Ficcare la timpul şi la locul lui, Aceste
tovarar^ii cetăţenoşti dupâ varata, cari sunt un seinn caracteristic
al vremiì elenistico-rowane ne întâmpinà in toate orasele greceşti
şi chiar la noi In Pontili Stâng încă ψ la Odessus (1), de unde
avem wtiri deosebit de importante asupra organizaţiei colegiilor
do véot si de εφηβοι, şi la Histria, unde cunoastem in deosebi foarte
amànun(,it organizaţia colegiutui do γέροντες (2).—Dar rolul lui Apol­
lonius ca gymnasiarch nu se màrgini la organizarea şi disciplinarea
colegiilor cetàtenesti dupà varate. Vedem din inscripţia noastrâ că φ
el facù încă şi alte hieropoeii, deci dâdit incà agone cu jertfe bo-
gate, flì, inai mult, conduse tbeorii, deci procesiuni solemne ale
ephebilor si designi" şi celorlalte cologii gymn&siale do alto varsto
la sàrbatorile zoilor oraşului, Aceste theorii nu sunt de sigur alt-
cevà decât celebreìe pompae la cari participa ìntreaga populafie a
oraselor grecosti cu preoţii şi magistrati! hi frunte (vezi clasica in-
scripţio delà Magnesia pe Meandri!,, la Dittenberger, o. e, II 553),
cetăţenii orânduindu-şe după colegiile pò vârsto (ΐομ,ΐΐομ,πεύεΐν 5έ ΐήν
τε γερ&υαίαν iuta.., τνκ έφήβους καί χοος ^ w ; xai τ ο χ παίία;...:
inscripţîa citata), fireşte subt conducerea şefului lor al tuturora, ca
organizator al lor pe τάςεις [milităreşti| (cf. importanta inscripţie
din Odessus, documentând aceaată orânduire pe τάςεις a epbebilor,
la Kalinka, o. c, col. 111, nr. 115), care erà la noi in Callatis
ApollonioB gymnaaiarchul.
Inscripţia ne arată că gymnasiarcliia orà si la Callatis, ca la
O dessus (Kalinka, o. C, col. 81, nr. 92, r. 10 sq. : τοος xa&'SxeiâtôV
èvLci'jtòv γεινομένους γυμ,νασιάρ/ουζ), şi fireşte intr'o munirne de alte
oraşe grecesti (cf. art. lui Oehler la P.-W.,VII, col. 1992), anuală: «
Apollonios a avut prilejul să dovedească τίιν èvtotÔOWV ftXbttttfef
con ce tăţe ni lor sài. Se pare că el a Fost reaies gy m nasi arci i ; sigur
nu se Infelege însà, din co ne-a rămas in document, nimic in aceastà
chestiune. Stabilim darà, că şi în privinţa gymnasiarchiei, orasele
din Pontul Slang nu diferiau In ce priveşte organizaţia lor. Desi
d. p. Callatis ar fi putut adopta gymnasiarcliia semestrialà ori tri­
ni Kalinka, Ant. Deitkm. in Buly, col. Hl, nr. \r>, 001. 108, nr. 114:uol 111, or. tl5.
2) Itistria IV, p. 596 fi urm., nr. 20.
Analete A. R. — Tom, XXX fX. — MemorîtU Stcţ. Itterici, i

www.cimec.ro
18 VASILE PAHVAN

mestruata, ca in atatea centro elenico din Sud, ea pietra pe eoa


attuala si, de sigia·, daca cel onorat consimfìà, mereit reeligibilă (cf.
Oehler, L e, col. 1993). '
Pires te, întreaga cariera a lui Apollonios sta in legatura cu vieaţa
socială si religioasa a Callalianilor, concentrata iruprejurul gymna-
siului lor. Nu o darà de mi raro că şi noua reforma pe care o in­
troduce «e/ ţntăia doia», aceea de a instituì o sârbătoare spedala
a bătrânilor, propria zis, nu e decât o completare a reformelor sale
precedente, cari priviau sistematizarea colegiilor pe varate. Ceeace
e Ìnsa foarte important în noua instituţie social-relîgioasă, o carac-
terul ei spécifie pentru epoca imperiala romana. lata întâiu textul
fespectiv a! documentili ni nostru (r, 9 sq.): πράτο; είσηγγροιτο
[vjswxópov γήρως έορτάν άργ|υρ£ου à7ct5ó]3=L ποτί ίιανεχη δΐά τόκ«>ν
|ε]ύπο[ρ£]αν, «τλ. Acest pasaj trebuo alăturat de cel din r. 16:
πράτον «ατασ{τ)άντα 1γ]ε[ρ|ουαίαν γερουσιάρχφΐ à[<a 'άρχος...]. Wn Ift-
terpretaroa comparativa a celor dona citate reiese ca, propriu zis»,
Apollonios este întemeietorul gerusiei din Callatis, prin separarea ei
de colelalte colegii după vârste, adicà din massa omogenă a cetă-
ţenilor, si prin ìnsarcinarea ei cu celebrarea unei aniline έορτΫ,
speciale. El asigură. colegiului batrànilor un fond din vanitili ca­
rina să se celebreze ritma sarbăloâre şi prin aceasta asigurare el
intemeeaza şi garantează şi pe viitor in existcnţa ei nesdrimcinată,
gorusia, care, altfel, pana la el, existaso numai ca o posibilitate
teoretica.
Odată cu Intemeierea gerusiei Apollonios este aies gerusiarches,
preşedinte al ei. Demnitatea aceasta nu e comună în Pontili Stàng.
La Histria premedititi! gerusiei se numiau συναγωγείί; (1). In cele mai
multe centre din Sud era un γυμ-νααίοφχος effe γεροοσίας (ori τών γε-
ρ^ών, τών γερόντων, etc.), care conduceà coiegiul batrànilor (2), un
π ρ ^ τ ά τ η ; (3), ori alfi demnitari onorifici. Totus, desi rar (4), Litlul
, de gerusiarches e cât se poate de fìresc, mai alea în Pontut Stang.
In adevar, colegii le de ephebi d,e aici Isi au ca presedin|;i ophebarchi,
alesi dintro ei (cf. Kalinka, o. e , col. 108, nr. 114, din Odessus),
desi conducâtorul lor e gymnasiarchili (5); cu at&t mai mult bă-
trânii, cari n'aveau — propriu zis — nevoie de gymnasìarcb ìsi vor
— ■ — ■ '

(1) Histria, IV, p. 606 Rq.


|Sj Cf. Oohler, la l'.-W., 'VII, col. 1978 sq.
i3| Cf. Miller, la P.-W., VII, col. 1368, e. v. gerontes.
Hi Odati, la Puteotì : Miller, /. e, col. 12G7.
<5j Cf. p. tonto acestea şi Cagnat 1GR„ I şi III, jnd. ». v.
www.cimec.ro
(JO ΓϊΚκΐ'βΙΛ DIN CAIXATIfi. iO

li aies un preşedinti; dintre ei, cu acelaş nume ca acel al ephebilor,


auume de αρ/ιον,—άρ'/'Ίί al lor: γερουαίάρ'/η;,—gymnasiarchul ora-
sul»i fiind preşedinteie tuturor cologiilor cetâţeneşti după vârste
şi în acelas timp, mai î nain te de toate, agonothetul de drept
si bïeropoeooul en ipso, din vremea elenistico-romana (vezi mai sus).
Ramano darà stabilii, cà în· începuturile ei gerusia din^Callatis
nu adopta obiceiul comun do a-şi alego un gymnasiarch al ei, asà
cnin işi aiegoau îndeobşte toate colegiile acestea (cf. şi Cagnat
IffTi., I şi ΙΠ, ind, s. v.), ci, ca şi la Histria, organizarea gerusiei
se prezentà într'o forma deosebită. ■*■
Totuş e un alt pu net, Incă mai caractoristic, al organizàrii ge­
rusiei callaliane de câlre Apollonio», punct care trebue de aproape
cercotat, întrucât privesle Insăs esenta si rostul gerusiei in epoca
romana. Inscripţia zice: πράτο; βίσι^ήσαΐ» νεωκόρον γήρ«>ΐ εορτάν,
Ce e^această ystixópdc έςρτή?
Cuvantul νεω%όρος capata, se ştio, în vremea romana un sens cu
mult mai nobil decàt in vremea bună 'greacă; din vechiul servitor
al (empiutili, care matura şi curata, V6(fi*6pt>C devine un tei de mare
preot, în special al zoităţilor orientale, ca "Sarapis, iar in forma atri-
butivà- devine l iti ul prin excelenţă onorìfìc acordat oraselor elene
pentru" cultul purtat de eie Homoi si Inipăraţilor-zei în temple si
serbatori speciale ale lor: Καισάρεια, 'Ρωμαία, Σεβάρτβία, etc. (cf.
ind. la Dittenbergor, Syll.* şi- OUI;, la Cagnat, IGR. I şi III, etcì.
In special în partile noastre vedem orase ca Perinthus ovi Philip-
popolis màndrindu-se eu titlul onoriiic de νεωκόρος pentru acest '
cuit al Impàratilor, si anume, fie d. p. în forma: ή λαμπροτάτη τήί
Hpţx(i)v επαρχΰϊς μητρόπολΐζ Φιλιτπόπολις νεωχόρο; (Cagnat IGR. I
1471, 1472), ca alăturea pe coasta Asieî, ή λρψ,ΐΐρθτάτη μητρόζολες
Tifi 'AotttC νεωχόρο; Κυζιχηνών 'πόλΐΐ (ibid. 797), fie, de alta parte,
d. p. in forma: ή βουλή χαί ó 3ήμος τών vsantépttv ίΙδρΛνθΐων (ibid.,
786) ori ΠερινίΚων νεο>κόρων (787).
Ileraolea Politica, patria Callatidei, se mandria şi ea cu yewxop&t
aceasta romana (cf. Cagnat IGR. I 890). Nimic mai (irese, in fata
curentului general din oraselo greceşti de adoptare a cultului îm-
pàratilor romani, decât să se găsească şi la Callatis cinovà care sa
faeă un act în această directio. Apollonios întemeează o sărbătoare
specială în legatura cu νεοοκορίν, celebrata numai de batrànii din
Callalis: noua sărhătoare se numeşto, cum se numiau orasele eleno
ìntregi din Sud, vstmtfjpoi (1). Apollonios înţelege darà, e a gerì t sin
[\) J5f. il. p. şi Dittenberger, Syll.*, Il RStì; '<· vtutiifOi Sjtopwttutv îijfiût....
www.cimec.ro
20 VASII.E rÂRY*N 70

din Gallali* sa aibă ca principala grijă a ei cultul Impărafilor: săr-


bătoarea oi aniversară' fiind o vsmxipoţ έορτη. Aceasta importante
conclure spedala ar parca să no indemne a înţelogo—în chip ge­
neral — gerusia din vremea imperiala romana, inainto de toate,
ca un fel de colegiu special pentru cultul Iìomei şi al împărafilor.
Tot uş ah iar la Callatis, din însaş inscriptia noastră, vedom că
exietonfa ori neexistenţa gerusiei tntr'un oraş grec nu conditi-
oneazâ de fel cultul oncia! al imparatilor. In adevăr decretili ono-
rific al lui Apollonios ne arata ca gerusia din Callatis s'a intemeiat
in strânsâ legatura cu cultul împăraţilor, Apollonios însuş fiind
cel dintàiu preşedinlo al noului colegiu. Dar cultul ini parati lor exista
la Callatis ineâ dinaintea gerusiei. Cu m vom arata mai jos, aăr-
batoaroa Καισάρεω, tìpica pentru acost cult, pomenilă in inscriptia
noaatră ca una la care se onora de Callatiani, In totalitatoa lor,
cu o coroanà şi Apo!lonÌ03 al nostru, nu aro nimic deafaco i-u
acea νεωχ^ρο; έοριή a gorusiei, de caracter particular, colegial, in-
funţata de Apollonios. El contribuise, Urente, la strălucirea cultului
împăraţilor prin fundaţia lui: de aceea şi ora onorat la Kaioattiti,
dar cultul şi sărbătoarea eoa mare e.rau anterioaro lui.
Incheierea firoascà la toate acoste considerati! asupra naturii
geruBÌei din Callatis este' aceasta: In legatura cu cultul tmpâr&ţilor,
încă dinainte existent la Callatis, Apollonios dă geronţilor din oraşul
sàu un fond, cu venitul căruia, ei, constituai in colegiu, asà cum
se constituisoră oi véot şi οί εφη,ΐ&ι, se pare încâ dinainte, să ser-
beze aniversarea împăraţilor de pe tron, probabil împreunâ cu
preoţii templului Romei şi al înipăraţiior. Această sărbătoare nu
este rnsă eingiira preocupare a gerusiei. Colegiul gerontUor, eu
un geriisiarches în frunte, işi iea asupra lui, ca gerusia, toato alri-
buţiile social-religioase pe cari gerusia lo aveà contemporan in
celelalte ora^e grecesti. Acest lucru reiese perfect évident din Lìti LI L
preşedintelui gerusiei callatiane: el e un ίρχαιν, un conducător
efectiv, iar nu onorific, al cologiului, avànd deci a lucra continui!
cu ei, In felul cum am văzut cu alt priloj că lucrati d. p. prese­
di ntji gerusiei din Ili stria (cf, ffistria, IV, p. 607 şi urm.)
Se pune acum întrebarea: era noua έορτή impodobità şi cu agone
nouă, precum do drept s'ar fi cuvenit, si cum era de allfoi obiceiul
la orice sărbătoare importantă? Sau, toatà sàrbatoarea se rezumà
in rugăciuni si jertfe aduso divinitaţilor imperiale, cu banchelul
care urmà de obiceiu acestor ceremonii?
www.cimec.ro
I ·
71 ' IIERUSIA DIN GALLATISI. 21

Cred cà r&spunsul la această întrebare decurge in chip lamurit


din cuprinsul inscrip^iei, atàt dinainle càt si de cfupà pasagiul care
ne preocupà acum. K évident lucru ca un &γ<Βνο$£πης si γυμναοίαρ/θί,
cum era Apollonius, cu caracter gonera! (ca de pildà in inscripţia
delà Attalea In t'amphylia |Cagnat [OR. IH 78B|: γυμ.νασΐαρχήσαντα
*αί vétuv tei yèpatôv sai ffla£9e>v xai άγ»νοθβτή<5ανεα zmţ μεγά-
λου; fepoòi άγώνζ; τών ϊεβαστείίον), întemeind o noua έορτή, nu puteà
sa priveze această sărbătoare de caracterul cel mai distinctiv al
ei, agonele, tocmai în vremea aceasta aeà de iubitoare de jocuri.
Oacà un orăţel ca Dionysopolis îsi penniteà luxul, prin sec. Il p.
Chi·., sa !nfiin(,eze agone riouă, conduse de un gymnasiarch special:
γυμνασιάρχης καινών άγώνων (Cagnat ΙΟΙΐ. I (564), cu atât mai mutt
se va fi folosit Apollonios la Callatis de ocazia fundârii gerusiei şi
de inaugurarea nouai ei έορτή, pentru a înfiinfà si agone noua. In
adevàr, din r. 18 si urna, vedem că Apollonios e incoronai la toate
sârbătorile publiée cari aveau şi jocuri: la Caesaree, la Panegyris,
la Diombrii. Vedem apoi că poporul callatian încoronându-1 tocmai
ca gymnasiarch, agonothet şi geruşiarch, hotàreste ca (dupa com­
p l e t a l a noastrà èigurà, In r. 20) gymnasiul Callatianilor—localul
principal al agonelor—sa fie şi local de expunere a stelei de mar-
mora cu lauda lui Apollonios.

Trecem acum la partea a doua a documentuiui nostru, adicà la


însâş hotărirea privitoare la Apollonios. După ce s'au expus in
• amànunte ineritele lui, se conclude ta distingerea sa cu diferitelo
onoruri publice, bine cunoscuto nouă din toate decretale grecesti
analoage. Stirile Insà, pe cari ni le dà cu acest prilej decretul cai-
» latian, cu privire la instituţiile religioase si sociale, precuni şi la
spiritul public si arta din colonia noastrâ doriană, sunt până astàzi
unico.
Sa examinant iarăs pe rànd aceste stiri.
Decretul zice: έπηνήαθ-αι |τ|ές πράταις τ«μα£ς, ite ó δ&μος αύτώ
xet&' έκάαιαν è'tHX^jtijaw? ΒΟβργβ&ί)αν. Aceastà expresie, care ne în tam­
pina curent si In alte decrete (cf. pentru lamuriri Dittenberger,
OGI. Il 571), se refera la gradele onorurilor acordate unui cetăţean
pentru virtuale san binefacerile sale: delà o simplă coroanà de ra-
muri verzi (d. p. de măslin) pana la statuito de marmorà si de bronz,
la coroanele şi chipurile sculptate ori gravate, de argint si de aur,
sau piotate pe lemn ori pe acuturi de aur, e o tntreaga posibilitate
de variagli ale distincţ.iunilor, după ineritele celui onorat. Callatianli
.www.cimec.ro
22 VA8ILS l'AllVAN ' 72

arata eă lui Apollonios i-ait décernai, după fiecare binefacerc a lui,


cele mai inailo onoruri (pò cari le vom vodeà mai jos), Firesto
acoastă distingere a lui Apollonios statua in raport direct cu dem-
nitiitife pò cari le ocupase: aceste delimitati erau acum do asemonea
«celo dintâi» şi cole mai insemnate, din punclul de vedere al ce-
rinlelor pe cari lo impuneau colui distili* cu eie. In adevăr,
magistrati] ]>rincipali din Callatis in vremea romana sunt οί ατρατη-
γοί şi si a'jVcfyw (cf. inscr, AEM. XI 33, 32). Acosto doua colegii,
συναρχίοα, de conducători ai trobilor publiée, nu pot însà nici po
départe sa se asemone cu delimitatile onorifice, (le adev&ratà pa-
tronare a cetàjiemlor, oferite marilor bogătaşi ai limpului, évident
dupa numole vecbi de magistrati obicinuiţi — subt cei cari conduceau
adunârilo publiée şi afacerile externe — de άγωνοίρέτης ori γυμνα-
σίαρχ&ς, dar cu un conţinut cu tolul deosebit. Acum a fi strateg
ori synodru era un lu cru aproapo farà ini por tanta, in vremo co a
fi ago no the t ori gy m nasi arc h insemnà a fi « pari n telo şi bineiacă-
torul» orasuluì.
Decretili prevede ca Apollonios sa fio încoronat atât pe vieata, cât
şi in special la diferilele sàrbatori, cari sunt apoi imediat enumerato.
Hodactarea decretili ni e aici puţin cam neprecisă: Τ7εφτ^0σί)·ε αΰτΐ/v
§tà βίοο \y.\ai κατ& fôiov εν τε... κτλ. Co înseamnă x a t à fôtv/înjolegem
mai clar, când comparăm toxtul nostru cn altete analoage, în cari
oxpresia aceasta o altfol rodata, lie pildâ, in decretili olbiopolilan
pentru Neiceratos al lui Papias (Dittenbergcr, Syll.* I 324, 29):
στ:εφανοθ38·α[ 3έ atkòv -/.ni καίΚ εκαστον ένιαυτον èv τηι άρχαφετικήι
έκληαί'/.L scoi έν uhi τιΛ-εμένωι άγών: το./ύΧ&ί χατά τ>> χυΐΚ/ρτ^τον
τ ή ; ίππΐ/ΐρομία;, ΆΖ)*., sau, cova altfol, in decretili dionysopolilan
penlru Acornion ài lui Dionysios (ibid., 342, 46): ^τεφανοΰαιΗ-οκ δέ
«ôtèv '/.li εΕς τον Xoticòv ypóvov xotiV Ixotorov ετο; èv ~Μζ Διονυαίοις
χροσω στεφάνω, κτλ. . ,
In ce prìveste zilele la cari Apollonios va li încoronat, chiar eoa
dintâi ne face o stima do difìculiàti do lectură si intorprotare. Po
piatră avem pastrate n uni ai literole APX1EP. Cu acosto 1 itero mi se
poale completa nici un nume de sărbâtoare ori de zi solemnà.
Dadi tnsă ne gândim cà în concoptul după care a gravât lapicidul,
AI era foarte des redat cu E si deci si în cazul nostru a fost un
APXEP în loc de APXÀIP, atunci înţelegem uşor cum lapicidul, In
loc de APXEP (vozi mai jos) a scria, nobăgând de seamà, APX1EP,
cu gândul la ΑΡΧΙΕΡΕΙΣ, etc. APXEP din concept a fost începutul
-fie delà cuvântul ΛΡΧΕΡΕΕΙΕΣ, fie, mai probabil, dupa spaţiul,
www.cimec.ro .
73 iÌEitrsiA nix CALLATIS. 23

liber pe care a veni a-l socoti pe piatrâ, delà expresia APXE-


ΙΈΤΙΚΙΙ ΕΚΚΛ1ΙΣΙΛ. Oricare din cele două completar] o admitem,
sensul ramane acelaş. La adunaroa cea mare a poporului, spre
sfârsitul anulut, când se strângeau mai mulţi cetăţeni ca ori când,
spre a alege pe magistrati! anului viitor(l), ΒΘ fâceà in o snmâ de
oraşe e lene (2) şi p r o c l a m a l a diferit'elor disti ne fiuni ale binefăcâto-
rilor cetăţ.ii: Callatis vedem câ faceà la fel.
A doua sàrbatoare la care Apollonio» era incoronai de concetă-
ţenii sai era Caesareele. Această sărbătoare ni-e bine cunoscutâ în
special din insule şi din Asia mica: ea era caracterjzatà prin ago-
nele cari se dàdt;au în cinstea casei imperiale şi In legatura cu
cultul ìmpara^ilor, pe lângă templele acestora (3), La jocurile delà
Caesarea (Katoapsta) luau parte Eleni din toate partile si de toate
varatele, după felul intrecerilor cari erau iixate dinainte: stadiu,
pentathlu, pancratiu, etc. (4). E foarte caracteristic că la Callatis
încă din sec. I p. Chr. se institue astfel de jocuri, dupa exemplul
oraselor grecesti din Sud, in vreme ce Tomi, cel pufin pe càt ştim
pânâ acum, mi aveà o atare institutie religios-poliţică.— Câ-.Apollo-
nios era célébrât si la această sàrbatoare importante, e cu totul
lìresc, dacă ne gàndim la co ani cercotat mai sus, câ anume el
tntemeeazà gerusia din Callatis, printre aitele si cu menirea de a
face càt mai strălucitor cultul împâraţilor în patria sa. Faptul câ
el numeste sărbătoarea gerusiei νεωκόρις έορτή, ar fi o dovadă—alâ-
turea d e " c e a s t a , pe care o examinàm acum: existenţa Caesareelor—-
câ vechea colonie dorica a Callatianitor tineà ea însăş sa poarte,
ca oraş cu un templu şi cu jocuri ale împăraţilor, titilli onorifìc de
νβωχδρος πόλις.
In ce privesle a treia sàrbatoare, cu prilejul câreia era onorat
Apollonios, ea poartă numele comun de ικίνήγορΐί. Din context reiese
înHâ câ ea e o πανήγρρ« χατ 1 έςοχήν: adunarea cea mare, cu ser­
bar), jocuri şi bàlciu anual. Astfel de χαντηγόρβίζ aveau cele mai
multe din orasele greceşti (cf. de pildâ ind. la Dittenberger, Syll.*,
Ili p. 220}: eie. erau un fel de sărbători nationale, la cari luà
parte tot poporul, cu femeile, copili şi sclavii. Gymnasiul oraşului
servià de obiceiu ca punct centrai al adunarli; jocuri publiée ìnso-
fiau aceste adunărî mari, pe cari le prezidà fie gymnasiarchul, fie
(1) Cf. nota lui Dittenberger, la SyU* I 324, 30.
12) De pildă la Olbia (Syll.^ I, I. e.),
(3j Cf. Baglio la Daremlierg-Saglio. Mot., 12, p. 811; ci. şi voL III ϋ, p I36fci iToulain),
(4) Vezl Dittenberger, £#/(.* Il 677 şi 678; ef. sì Cagnat. !GR. Ili 319 şi 804,
www.cimec.ro
24 VABILB PÂRVAN 74

un magistral, onorifìc special, a cârui avere perdonala trebuià să


lie, firoste, foarte respectabilâ, spro a puteà suportà toate cheltue-
lite jertfelor, jocunlor si bançbelelor; panegyrîarchul (1). In ce pri-
veşte Pontili Stâng, avem documentata alàt sărbâtoaroa πανήγυρ^,
cât si pe respoctivul κανηγορΐαρχοζ, încă ^ì la Tomi (AEM. XI 43,
56: un π^νηγυρί^ρχήσ^ί τϊ^ $o\i.Ux*.ffi συνόΐου) şi la Histria (Dit-
tenberger, SyïlJ I 325, 2 2 : în vestila inscripţie a lui Aristagoraw,
feci orni lui A pal uri os, care a cinstit oraşul san şi πανηγύρεσι παν-
5ή|ΐοΐί).
Inscripţ;ia onorifica a lui Apollonius nu pomeneşte, printre denti­
li itati le cu cari 1-a împodobit patria sa, pe aceea de πανηγυρίαρχίζ.
E putìii probabil că această demnitate a existât la Callatis în vremea
lui Apollonius si a fost ocupatà de altcinevà, atttnci când vedem
câ, propriLi zie, Apollonios a îuiplinit ])rin liberalitâţilo sale din belsug
şi toate condiţiilo pentru a fi proclamât si panegyriarch. E mai
probabil c a l a Callatis avem cazul din Ephesos, Epidauros, etc., unde
gymnasiarchii prezidau şi panejţvrele (vezi citatele la Oehler, în P.-W.,
VII p. 1982).

Să examinăin acum a patra sârbătoare din decretili lui Apollonios:


άιό\χ$μα. Pre càt a m pu tut urmàri, aceastâ sârbatoare erà până
acum total necunoscutà în întreaga lume grecească. Nimiele ei vine,
évident, delà adiectivul iiojippoi — «pătruns do ploae», «udatn. Delà
început darà un înţeles pasiv, iar nu activ, care trebue f a ne în-
drepto gàndul nu spro cerni caro dâ ploaia, ci spre pamàntul care
e pàlruns de ea şi e făcut roditor. larâş ca o chestiuno prealabilă,
numele. siirbălorii nu e ce va abstract, «sârbatoarea ploii», ci o o
derivaţie delà un atribut procie al unni zeu, care la Callatis purtà
epitetul de ΐίομβρος, fie în general, fio in chip myslic (miniai la
anume ce re mon ii si ìntr'o amimi ta zi de sârbătoare, epecial carac-
terizalâ prin aceastâ cablate a zeului).
Dacă epitetul activ do ομβρ'.ο; se înfcâmpină destul de frecvent,
in special penLru /,ous (2), epitetul de δίομβροί e, altfel, pânâ acum,
pe cât ştîu, necunoscut. Gasili] însâ alte epiteto înrudite ca sens
cu acel de $ίομβροί. Aslfel e atributul δμβροχζψής, pe care-I poartâ
Γη (Bruchmann, o. e , p. 72), Cevà mai depârtat e epitetul de
εδχλθθί («cu verdeaţâ frunioasà»: care implica însă logie calilatea
(1) Cf. si Oehler, la P.-W., VII, 1982 sq.
(2) Cf. Bruchmann, Epitheta Deorunt Gr., (auppl. la Roscher), p. 13G; IO. IV 1ΰ98
Corinth), etc. Cf. ţfi epitetul analog ύίτιος, de asemenea bine cunoscut [v. mai jos In text).
www.cimec.ro
75 IÏERUSIA DIN CALLATIS, 25

de iÎOtt^peç), purtat de Δημήτν,ρ (ibid., p. 74), ca şi acelea de χλόη


şi χλοέκαρπος, strana Inr udite cu e pi te tu 1 de ş'V/λοος (-ibid., p· 77).
E clar, farà multe aito domonstratii, că divinitatea căreia i se
cuvine in chip firesc titlul de 5«μβρος e Pâmàntul: fie ca Δημήτηρ,
fio, mai (iresc, ca Γή μή™/)ρ. Am văzut că de fapt miniai această
divinitate are epitete analoage cu cel din noua noastrâ insoripţie.
Cultul care se documenteazà printr'un atribut ca Κβμββθΐ e însă
prin excelenţâ rural. E un cult al agricultorilor. Asà precum vedem
do pildâ pe Ζεΰς Ί'έτιος flutter Pluvius) adorât de un collegìu
de tàrani din insula Cos: τό w.vòv τών συμπορεοομένων παρά
Δίν. 'VETLOV, compus din toţi cotàtenii din Cos> cu intorese rurale,
cari, împreună cu (ăranii, se aduna spre a aduce jortfe, la altarul
zeului, lui Zeus «datatomi de ploao» (I)ittenbergor, S-yll.1 II 735).
In acelaş chip, vodem că era celebrata la Eleusis, la Athena, la
Epidauros, 'etc., Δημήτηρ Βροηροοίβ (1), printr'o sărbătoare numită
Προηρόσια san IΙροηρέσ'Λ (2), imediat înainte de încoperea aràturiior,
ca zeiţă care pregâteşte pămânlul spre a primi bine samânţa. Sâr-
bătoarea Proerosiilor (ή έορτή τών Προηρο^ύον: Di tten berger, &ί/ίί,Β
II 628, 4 sqq.), se celebra, după rum a dovedii. Dittenberger (l. e ) ,
rectificând pe A. Mommsen (care o puno in Iìoedromion: Sept.-Oct.),
In luna Pyanepsion (Octomvrie-Noemvrie), „dupa prJméËB plot de
toamnă", şj anume, jertfa se fàceà imerliat înainte de înceRutuI arâ-
turilór, ca o inaugurare a mundi do toamna. Astfel darà „pă-
mântul udat" do cele dintâi ploi ale toamnei e opiphania prin ex-
celentà favorabilà a zeij,ei la care Grecii se inchina la Proerosia.
Dovada cea mai d a r à despre aceasta o avem in adorarea Deme-
trei la aceastà sărbătoare a oi toemai împreună cu Zeus Ombrios
si cu Poséidon Phytalmios (cf. Hòfer la Roscher, o. e, III 2999),
adica cu cele două divinităţi supreme, cari dăruesc pământul însetat
cu umezeala roditoare '(3).
Astfel darà Γή Δίομβρος, sàrbàtorilà de Callatiani la Διόμβριν, nu
e altcevà decàt Γη 'Ομβροχαρή; ori Δημή-γ,ρ Προηρΰθία, sàrbàtorità
de ceilalţi Eleni la ìnceputul semànàturilor de toamnà, dupà pri-
mele ploi. Sàrbàtoarea noastrà delà t'alia fis aro dar a fi tnfeleaea
ca o nouà nuniiro a Proerosiilor si ca ataro trobuo asezată Sn calen-
darul callatian tot prin Octomvrie-Noemvrie, ca sì Proerosiile din Sud.
■ — ■ — ■

(1) Cf. Hòfer la Uoscher, Ji^ifi. Ltx., IH, 2999.


12) Vezi la Dittenberger, St/J/," li ftSl, 38 si Π28, fi ji ri. Γ) a reîïi b erg-Saglio, IV I, 07.1,
(8) Veii lexlele li) Fiutarci], S'pt. top. rattv. 15 iM'ir. l.r>8 i) tfi Adii. Cottiteli 22,3 ÌMOT.
1119 f).
www.cimec.ro
L
2CÌ vAsiLE ΡΙΒΤΛΝ 76

Identifica rea barbato ri i Diombriilor o pentru istoria Cai la ti dei de


c e a i n a i mare importanza: ea ne dovedeste, de o parte, însomnă-
tatea extraordinară a agrieullurii in vieaţa coloniior dorieni de aici,
iar de alta, prin denumirea originala data sàrbatorii, independonţa
culturale a acestor coloni, cari născocesc forme nouă pentru vieaţa
lor sufleteaseà, (ireste, direct derivata din eoa a Grecilor din pa­
tria primitiva,

Trecem acum la ίαμοίί-θίνίαι. In|.elesul acesiui cuvânt e comun:


dbanebet popular, public», Intrebuinţaroa lui la plural nu presu-
pune de Tel o sàrbàtoare numită astfel, ci dinipotrivă accentuează
incă si mai -muli caracterul obicinuit al lui. li farà indooală vorba,
in general, de toate banchetele publiée, Pus 1n documentili nostru
la urina unei enumeràri de sftrbàtori, ani fi ispititi eă traducem:
«in sfarşit la toate bancbelele poporului Cai lati an il or». Totus cuvantul
5τ(μοθΌ'.ν£'ϊ nu e lipsit—de altfel ca in toate actele publice la Greci—de
un inţeles religios précis. Acest înţoles se exprima lapidar tntr'o
inscriptie din Delphi zicàndu-se: «'ώστε ft'jjiav καί 5αμ^ί>ο:ν£αν αυντελείν
tàv πίϊ,ιν rtòv Λελ^ών τφ 'Asi'tXwvi τώ II'jiKcp tsii èviosutìv...» ν-ζλ.
(cf. Dittenberger, Si/H.s I ;Ì0(5, nota la r. 59 = ΐά τε).ε7. τάν ίαμ,ο-
ihiiviàv). La sàrbàtorile mari, insoţite de jocuri şi représentatif, demo-
thoiniile nu putoau lìpsi. 0 inscripfie din Ancyra, notànd festivi-
lăţile delà jocurile ([uinquenuale ce se dădeau acolo în legatura cu
cultul Romei şi al lui Augustus, însoamnă: {cutare magistrat, ori
président al jocuritor, din banii sài) ίημοθ-οινίαν είίοκεν, ΰ·έας wxi
χυνήγιον ε5«ικεν (CIG. "(lìoeckh) III 4039, r. !> sqq.), sau: δημοΰ-ot-
ν:α; 5ί; εδιοκεν, fHct; &Ç εδίοκεν, άγφνα γομνηών..., %%k, (r. 14 sqq.) t
san: δημοίΗινίοίί δίί εΐωκεν 8οαί πόΑεαιν, ήλιψε ·Λ 5ΰω sfl-VY/ δι'δλ,ου
wO ένιαυτοθ, fl-έας εδωχε (r. 56 sqq.), etc., etc. Orice li borali tate a unui .
particuìar, care fàceà jerlfe /.eilor, dadeà jocuri, "ori instituià repre-
zentaţii de circ si bipodrom, ràmàneà neoomplela farà ospàful public,
care s'u ìncheie, spre satisfacerea si recunoştinţa generala (cf. pe
làngà cele citate mai BUS, si CIG. (Boeckh) II "2880 din Branchidae;
add. 2143 f, din Aegina; add, 2347 A-, din insula Syros; In sfarsit,
inai aies, add. 2374 e, din insula Paros, unde ni se arata tot me-
canismul unei alare δημο&Μνία: jertfe zeilor, cu κθνήτγϋρΐί, si ca 1n-
cheiere &fjuodctyiC(/ care, după botarlrea solemnà a popoi'ului, se
fine ìn «ymnasinl oraşuliii).
Onorarea lui Apollonios din Callatis aveà deci a fi faculà şi la
toale banchetele public» date de c.oncot.àtenii. sài, fie în legatura

www.cimec.ro
77.· βΕΚΟΒΙΑ DIS O.u.LA'ris. 27

ou cu Uni Romei şi al imparati Jor, fie dup$ ceremoniile şi jerlfele


celorlal|,i zei, adoraci de numeroase thiasutì foarte infioritoare, pre-
cum de pildâ erà acci al lui àtâvoaoç Δαθόλλίθί pe lângâ templul
Δασυλλιείον, deepre jerlfele si ceremoniile càrdia avem stire într'o
inscripţio de mare prêt fanume cultul acesta se arata a fi originar,
prin Ileracloa Pontica, din stravechea patrie dorica^Megara: o le­
gatura intima sufletească în tre cele Irei-oraşe) (1), precum erà thia­
sul cu iniţiare in mysterii, al zeilor din Samothrake (2), thiasul lui
Dionysos Baccheus (3), de sigm· si a! lui Apollon Agyieua (4), în sfârşit
o stima aitele (5), necunoscute nouă dupa numele zeilor cari le
ocrotiau, ci mimai dupa dccrelele lor publiée, în cari vedem con-
eecvent indisoluhila legatura dintro vieaţa oraşului, cu farmele on­
dale aie activilătiî publiée, si viea^a tlifasurilor, eu formel e neoficiale,
dar, ca elemeute creatoare, încà mai importante, aie aceleias acti-
vităţi publiée (cf. AEM. XI 35, 35: εϋεργεταν μέν -.Ά îaţAO'j φίλΐ-
τιμον 5έ zo'j ihdao'j; XI 34, 33 cu XIV 32, 75, mai sus interprétât;
VI 10, 16: ναθν'μακρο'.ν κατασκευαξάμενο; έχ τών ÎÎÎOJV tév τε L·-
μένα *αί tàc à*cè$ 7.πο/,εμήτου; έτήρησΞν χαί tò π/,οίον έδωρήαατο τ% -
τυίλει άπ άρχδς τε φυΛΤΞ'.μο; έών xm βΐάάθΰ έπ'ϊνγελΛεταί άεί τ^νο^
άγα&οΰ παραίτίο; έσείαίΐ-αι tiU iV/ssiraiç...).
Poporul callatian onoreazâ pe Apollonios pentru exercitaroa exem-
plară a trei demnitàfi:, gymnasiarchia (se pare generala, iar nu
mimai a ephebilor), agonothesia si gerusiarchia (aceasta înoă cres-
cutâ în valoare prin faptul ìntemeierii gerusiei chiar de către Apollo­
nios); pristavul aveà a proclama lauda lui Apollonios exact in
aceasta ordine: 6 δδμος σ-εφανοΐ τον γυμνασιά[ρχάν *αί άγωνο]θιέτο(ν 7
κ,α(ι) (6) Kpdţov »άτασ(τ)άνΑ£ [γ]ε[ρ}οϋσίαν γερ&οαιάρχ'/ν <ί[π άρχάς...[.
Incoronarea lui Apollonios se fâceà la toate ocaziunile solemne pe
cari le-am examinât mai sus. Cinstirea cea mai de prêt a lui era
Ìnsft eternizarea chipului lui prin statui de bronz si picturi, expuse
în poi'tice, cari să doa tuturor slire pe viitor de binelacorile lui:
jtt|i«)jv δέ aò-òv άναστάσει |sìy,|óvoijv| χαλχ&βν τε xott γρΛΐΓϋ(ών...].

(IV AEM. XV11 lui, 43 « şi Et.


(5) AEM. XIV 36, 88, XIX 110, 67 cu inscripţla din Tomi [nu Gallatisi AEM. VI 8, 14=
Michel, Recueil, 704 (sec. Il a. Chr.).
(3| Ci. AEM. XIX 107, 61.
(4) Cf. AEM XI 33, 32.
(6) Cagnat, IGR. I şi ΛΕΜ., passim. Cf. IHHriu I, cap. reep.
|6) In decretale de dialect doric se găseşle adosea vx In loc de uà;, variind indiferent
on urtO!tr;ilìe In acelaş document: cf. la Dittenherger, Sfili.1' 1 .'iUIJ, din Helphi,
www.cimec.ro
2tf VAPii.E PAHVAK 78

A m arătat cu alt prilej lilistrìq, IV, p. 627), curii in vremea


elenietico-romana diferitele (list.inct.iunt publiée isi pieni atât de mult
valoarea lor inorala, !nc;U eie sunt cr escute canti ta ti v pana la ab-
surd. Me nudo ìn vremea vecbe elenicâ statuile Incbinate biruito-
rilor orau mai mult un Pel do ofrando aduso zeilor, neavànd a.re-
prezentà aidoma pò muritorul caro se onora cu olo, in vremea mai
tàrzio mai multe s tatui se încbină si m ul tan, pentru aceeaş faptà,
aceluiaş o n i ( l ) . Potrivit aceslei exagerări generale a spiritului pu­
blic contemporan, Apollonios- prinieşto darà dola concetăţonii sai,
nù un monument, ci mai multe (eel putto dona); după cum tnţelegem
din decretele onori lice alo altor gymnasiarchi (v. liistn'a, IV, l. C.)>
o statue do bronz şi un lublou ìi voi* li fost do sigur asezato In·
gymnasiu, acolo linde vodem'din decretili lui (r. 20), că-i Tuseso
pusă şi stela cu inscripţia onorifica; alta statue, ori un chip zu-
grăvit ii va fi fost inchinai, He in agorà, (io ìn vreuna din incintele
sacre ale lomplolor, lie în port.
In ce priveste calitatoa artistica a chijmrilor de bronz ale lui
Apollonios, cine ar lì ctispue sa admità la eie o artă ,provinciala,
nodi baco si lipsJta do originai itale, poato fi Intors do pò aceastâ
cale, de'o parto pi-in considoraţia cft no aflăm în sec. I al vremii
romane, carni ìncà nu se pierduse traditia busa, de alta insa prin com­
paratia pe care o avem chiar la Callatis cu aria industriala do aici:
toracoto din vromca romana, excelent modolato, dovodind o stapâ-
nire ìncà destul de rcspoclabila a mijloacelor tecnice mai vechi'
(cf. coinunicarea d-lui II. M. Toodoroscu asupra săpâturilor delà
Callatis in a. 19Γ5).
Decretili lui Apollonios vorbind la un loc de » chi puri do bronz
si piotato» no sileşte sa examinant mai do aproape legatura dintre
aceste doua feluri de monumente, cu cari Callatianii au onoraţ pe
binofâcâtorul lor. Exprosia ziv.ùw fpçtifc^, chip zugravit, e absolut co-
munâ in inscripţiilo onorifico grecesti şi nu avem nevoe să datti aici
citate în aceastà p r i v i l a (cf. d. p. Ditlenberger, SijM* III, p. 274 şi
OGI. II, p. 651). Boeckh in ('AG. II p. 662 sqrij, la nr. 3068, a
cercetat foarte atnănunţit cbcstiunea, dacă prin είκών γραπτή putom
înţolege sì sculpturi, si a doslogat-o negativ. Dovezìie aduso do Boeckli
sunt peremptorii: εΕχών γραπτή e, in deobşte, un chip zugrăvit, Dim-
potrivă εΐχών singur aro dona înţolesuri: acela de άγαλμ,α ori av­
ili Vczi citatolo In Histrin, IV, p.fi*27;chiar la Histria se constata in scc II p. Olir,
acetati riwipa de laudo pubuce >vezi i'oiiicnlanul la nr. 27 şi 28).
www.ciimec.ro
5ριά; (statue Intreagă), ş\ acela de· προ«|ΐή, άναγλοφή (bust ori re­
lief). Tot astfel είκών γρ'/πτή poate li ninnai bust ψ poate li şi fi­
gura ìntroaga, desi de obiceiu în aceat din urina caz se adàogà şi
ouvàntul τελεία. Decretili lui Apollonio?; nu explică darà d a r ce
fel de chipuri de bronz si piotate i-au fost dedicate. Credem in sa
că nimic nu se opune ca să admitem că chipurilo de bronz erau ■
statui întrcgi, ci dimpotrivâ suntem cbiar îndemnati la aceasta prin
expresia άναστάσει, ridicarea, caro' se întrebuinfează asà de tipic
pentru ìnchinarea de statui, încât Roeckh afìrmà {l. e, p. 665 col.
II), câ «nicăeri nu se spuno είχόν/ γραπτήν άνοπτήαοα,—ceeaee se zice
numai de statui si coloane ori stele de marmorà». Decretul a in-
h'chiiiiiUit cuvàntul general είκών apre a se potrivi si pentru chipurile
de bronz si pentru cele pictate; legatura de idei a facut-o prin τε *ctï
(είκόνων χαλκέων τε xaì γραπτών), indicând astfel raportarea strânsă
a cuvântului prim, general, la cele douâ urmâtoare, speciale.
Mai ramano acum să examinait] chestiunea, ce anume erau «chi­
purile zugrâvite» aie lui Apollonios. Uzul comun al Irmbii grecosti
si al tradiţioi Iiterare dospre pictura greacă a specializat expresia
είκών γραπτή pentru tablourile si picturile independente (pe diferito
materiate: lemn, melale, etc.) (1), spre deosebire de picturile parie­
tale, cari ìmpodobiau aceleaşi tempio, basilico şi portico greco-romane,
unde se expuneau şi tablourile (2). Pentru miscarea artistica din
Callatis In epoca de înflorire a stâpânirii romane, inscripţia lui
Apollonios ne aduce astfel stiri de eoa mai mare însemnătate. Nu
numai sculptura şi pictura, dar cbiar arbitectura de aici ni se
arata într'o lumina foarte lavorabile prin pomenirea dedicaţiiior
fâcute lui Apollonios de Callatiani.
Inscripţia dădeâ şi indicaţii mai precise asupra locului unde aveau
a fi expuso statuilo si tablourile, precum si asupra cheltuelilor (e
vorba în r. 18 de δθψίθΐόί %6ţ>rA): loate aceste lâmurirî ne sun
pierdute, pia tra iiind aici asà de roasà, încât nu mai poate ii vorba
de o restaurare convenabilă a textului.
In ce priveşte aşezarea stelei cu decretul onoriiic in gymnasiul
din Callatis, am aràtat mai sus necrsilatea inorala a acostei alegeri
a locului, Apollonios avându-şi întroaga vieafă legala de instituţiîle
gymnasiale aie orasujui său, atât ca agonothet şi gymnàsiarcli, càt
şi ca gerusiarch.
(1) Cf. Boeckh, CIO. Π, p. 6C4, col. IJ.
|2J 0 ϊίνιών γρ«πΐή erà tottleauna aşezalii la ailipost <ìe inleinpcrii, suht u i coperiţi
Cf. penlru toate acustea, Itoeckh, (!If>. II p. Gfió.
www.cimec.ro
3Π VA8ILE PÂR¥AX 80

Trecem aoum la tnceputul decretului pe care îl dâduserfi cele


doua colerli cet&ţeneşti dupâ varata, οί văot şi r ίψφϊΐ, ca matitu^i
autonome, di» parlea lor, pentru onorarea «presedintolui» lor, «gym-
nasiarchul» Apollonio». Nii ni s'au păstrat decât cuvintele: εδαςε
»& véotC mi k'ţ-'φν.ζ, iti r. 2 1 , restii! liind indescifrabil ori distrus.
Simpla existenţă a acostor corporali no este însâ de cel mai mare
prêt.
In adevâr, din troi inscripţii"dela Udessus, ne dăm seania, prie
comparatie, do însomnalalea pe care o aveau in Pontili StAng co·
toglile de VÉOL si ίφφβί,
Vede m in una din eie (Kalinka, Ani. Denkni. in Bnlg,, col. 8 1 ,
tir. 92), de pe la ìncoputtil sccolului I a. Chr., pò véot onorAnd
printr'un décret al lor pò Xenandros al lui Apaturios pentru no-
bleţca lui faţă do dànsii: ìn ficcare an, la sărbătoaroa lui Hermes —
έν ~ΓΛζ 'BpţiafotC — zoul ocrotitor al gynmasiilor, Xenandros să fio
incoronai, pristavuì proclamànd: oc νέοι σΐ6<ρανβ5σιν... t-zk* Hotârtrea
colegiului de vsoi are a fi executata de înşisi gymnasiarchii cari
vor (ì in fìecare an, ei avAnd grija do a so face régulât şi dupà
datină proclamarea incoronarli. Gymnasiarchii sunt insA, precuni so
şLio, magistraţii întrogului stat si demnitart onorifici do primul rang,
ei înşii binefăcAtori ai patriei, in întregimea ei, prin liturgiilc loi·
bogatc. Aceste considerata ne arata că ύ viot esercita (precinti
am dovedit cu alt prllej, despro genista) (1), un roi quasi-oRcial In
vìeajapublica din Pont si deci actole lor au cea mai mare tnrauriro
asupra vieţii comune din orasele grecesti de aici.
De alta parte, vedetti pe ϊψφ(Λ subt prezidenţ.ia unni έγήραρχο;
di ti tre dânsii, fAcAnd la Odessus dedica) ti pentru marcie zen, thracic,
de aici, ttsò; μέγαί Δερθεί.άττ,ς, In a. 238 p. Chr. (Kalinka, o, e,
col. 108, nr. 114), primul archon, dupA care se dateazA ìnchìnarea,
liind ψ preot al zeiţei Roma, — i a r ìntr'o alta inscripţie intAlnim pn
aceiasi epliebi organizaţi în companii {ζά&ις): avom lista de nume
a celor din a VH-a τάςΐς, — poate, subt cAte un ταξίοφχοζ, — ridi-
când do sigur (dupìi motivolo ornamentale ale reliefului de deasupra
inscripţiei)'o încbinare pentru un epheb din compania lor, san
pentru ìntreaga companie, biruitoare la vreunul din agonele odes-
sitane (Kalinka, o. e , col. I l i , nr. 115).—Actele publiée ale ephe-
bilor, iaculo la Callatis, cum am vAzut, in tovAraşie cu οί νεοι,
sunt pretutindeni in orasele grecesti nu mai pufin quasi-ofìciale ca

(I) ffistria, IV, p. 08*1 sq. :


. ' - ί
www.cimec.ro l
fii 'α ERÓSI A I>IN ΟΑ,ΙΙ,ΑΤΓΚ. yì
7
ale celorlalte corporaţ-ii după varate, — afară (ireste de παίδβζ, cari
au roi ninnai la actele pur gymnasiale ori religioase.
Callatis avànd collegii deosebite de γέροντε;, vé« şi εφηβκ, active
toate In vieaţa publicâ, se arata a fi — in sec. I p. Chr, —printre
orasele elenice cele mai înfloritoare, ca activitate socială si cultural».

luca o chestiuno ìnainte de a Ìncheià. Decretili pentru Apollonios


e rodactat în dialectul doric. Avem documente sigure din Callatis
redaotaLe si în κοινή (AEM. Vili 3, 6; XIX 108, 63; XIX 109,64,
etc.); marea majoritate tnsa a inscripţiilor Callatitlei (exceptànd
fireşte ρβ cele din AEM. VI, cari sunt mai toate gresit date ca din
Callatis), e dorica. Persìstente aceasfca a dorismului, care era în
special ţinut viu la Callatis prin iegâturile strânse cu patria marna,
Heraciea Pontica, a contribuit fâră îndoeală in cea mai mare mi­
sura la pastrarea caracterului primitiv al grecismului de aici — cu
instituţiile sale religioaae stravechi — şi a fost una din cautele im-
- portante alo ìnfloririi culturale a Callatidei, in continua ei rivalilate
CU vecina idnianà, mai fericită, Tomi. I
Inscripfia lui Apollonio/i, Intemeìetorul gerusiei din Callatis, ne
deschide o perspectivă excepţional de larga asupra acestei ìnfloriri
sociale, religioase si artistica a Callatidei în secolul I p. Clir.

www.cimec.ro.
R É S U M ι:

L a Gérusie de Callatis.

Parmi los colonies grecques du Pou tus Sinieler, Callatis — fille d'Ile·
raclea Pou tien, et par celle-ci descendante de l'ancienne Mégare do-
rienne — paraît avoir joue, vers le IV-e et la première moitié du Ill-e
siècle av. .I.-Chr., le principal rôle parmi ses voisines, ioniennes: Histria
au Nord el Odessus au Sud (Tomi n'étant encore, en co temps, qu'une
petite factorerie). Avant le IV-e siècle et, en partie, même pendant ce siècle,
Histria avait été la plus florissante colonie, entre l'Istrus et le Haemus. Dès
le milieu du 111-e siècle, l'importance de Tomi prend un rapide essor. Au
temps des Ko main s elle devient la métro polo du Pontus S mister.
L'exleneion de la puissance macédonienne jusqu'à la mer Noire, donne
aux villes grecques d'ici l'occasion d'entrer, déjà sous Philippe et Alexandre,
directement dans la mêlée des luttes qui caractérisent, l'époque hellénistique.
Spécialement le roi Lysimaque essaya de soumettre a sa volonté directe les
villes du Pontus Sinister; mais colles-ci profitant de la rivalité entre Anli-
gonos ot Lysimachos cherchèrent a leur tour a se débarrasser de la désa­
gréable tutelle. Diodore de Sicile nous parle de ce conllit—dunl les Callatiens
sont les principaux et à vrai diro les uniques héros—d'une manière détaillée
dans ses l. XIX 73, XX 25 et XX 112, 2.
Malgré leur héroïque résistance, le coup donné par Lysimaque aux
Callatiens, en 313 et les années suivantes, quand une si grande partie de la
population de cette ville avait émigré dans le liospore Cimmérien, alfaiblit
de beaucoup la puissance de la florissante colonie dorienne. L'essai des Cal­
latiens de prendre Tomi pour en faire une factorerie à eux, vers 2GU av.
■I.-Chr., n'eut point de succès. Les Byzantins battirent les Callatiens alliés
aux liistriens, et donnèrent aux Tomitains l'indépendance. A partir de cette
défaite, nous dit l'historien Memnon, les Callatiens ne purent jamais plus
s'élever à un état de prospérité remarquable.
Mais on ne doit pas prendre a la lettre l'affirmation de Memnon. lin effet,
nous avons la possibilité, de savoir, justement pour le IV.-e el. le lll-e
siècle av, J.-Chr., par une série de monuments authentiques, quelles étaient

www.cimec.ro
£3 CKiîirm.v nix ■ ΛΙ,Ι.ΛΊΊΒ ;j;ţ

les relations politiques et commorciales —continuée — dos Callatiens ; ces


relations n'ont point l'air de s'être trop laissées influencer par les insuccès
politiques et militaires entre 313 et 250.
Un décret honorifique du IV-ème siècle a. J.-Chr., par lequel les citoyens
d'Olbia proclament, Nautimos de Callatis « proxenos », indique les étroites re­
lations commerciales qu'entretenaient ces deux villes (Minus, Scythianeawl
Oreeks, p. 459). Un autre décret honorifique est rendu par les Calfatiens
eux-mêmes, probablement vers le IH-ème siècle a. J.-Chr., pour un citoyen
de la Chersonèse Taurique, du nom de Pasiadas, fils de Ilerodotos, dont
il est dit qu'il est bienveillant et serviable tant à l'égard de J'fttat des
Callatiens que particulièrement, pour tes citoyens do Callatis obligés par
leurs affaires d'aller dans la coionie dorienne soeur [ΛΕΜ. XVII 99,41 ; Mi.
cliel, Jiecueiî, 333;. C'est très probablement vers la même époque, à savoir.
IH-ème siècle a. .I.-Cîir., ou tout au plus commencement du ll-ème, que se
place un autre décret honorifique {Patvan, Archdohffisdmr Anzeif/er, J. D.
A. F, Berlin, 1915, p. 250 et suiv.) rendu par les Callatiens en faveur
de deux citoyens de Mytilène, les frères Héroriax et Bacchios, fils de Kal-
liphanès, qui, pareils en cela à Pasiadas de Chersonèse, secourent et as­
sistent les citoyens de Callatis venus pour des affaires à Mytilène. Nous
voyons donc ces Callatiens entretenir d'activés relations commerciales et po­
litiques avec Olbia, la Cheraonèse Taurique et Mytilène, précisément à l'é­
poque où ils défendaient le plus obstinément leur liberté contre Lysimaque
et où ils disputaient aux Byzantins la suprématie politique et économique
sur le littoral occidental du Pont Euxin („Pontus Sinister")-
Le déclin des Callatiens, aux IH-ème et ll-ème siècle a. J.-Chr., est dû
sans doute non seulement à leurs défaites militaires mais aussi à des causes
d'ordre plue général, qui ont sensiblement modifié l'équilibre des forces
helléniques de ces contrées.
En eifet, vers la fin du lll-ème siècle a. J.-Chr,, nous voyons la Cherso-
nèse Taurique' la colonie sieur de Callatis, parvenir à une prospérité ex­
ceptionnelle, grâce surtout à son commerce de céréales [voir Minns, o, &
p. 51V). Or, c'est précisément le même commerce qui formait aussi la prin­
cipale source de richesse des Callatiens. Une nouvelle preuve de ce fait en
plus de celles que nous connaissions jusqu'à présent (voir plus haut p. 55)
nous est fournie par l'inscription même dont nous nous occupons ici: parmi
ses fêtes publiques, Callatis, comme État agricole, en compte une, Διέμβρια
qui est directement consacrée a la fécondante humidité des pluies d'au­
tomne. Nous insisterons plus bas sur le caractère de cette fête.
Outre la concurrence rencontrée dans le commerce des grains, la calamité
de plus en plus grande qu'étaient les incursions des pirates dans les eaux
Aitatoti: A. R. — Tejm. XXXIX. — McmoriUc Srr(. itiortec. s

www.cimec.ro
ί)4 · VÀSIl.E l'ÂIlVAN 'Μ

tlu Pont a contribuì'1 sans doute à l'aiiauvrissement des colonies grecques


qui n'étaient pus directemenl défendues par de puissantes Hottes de guerre:
c'était le cas des villes du Bosphore Cimmérien. En effet, nous voyons par
les inscriptions qu'après le déclin de la puissance de Lysimaque sur terre
et de la force d'Kumélos et de ses descendants Sparlocides sur mer (voir
Minns, p. 570 et suiv.), les colonies grecques du littoral occidental restées
libres sont en réalité bien plus malheureuses que du temps de leur sou­
mission à Lysimaque, car les barbares arrivés par terre aussi bien que les
pirates venus par mer les attaquent sans cesse et, lorsqu'ils ne les ravagent
pas complètement, ils pillent et massacrent du moins leurs citoyens isolés.
Une inscription qui date environ de l'an 100 a. J.-Clir., exprime les remer-
ciments chaleureux des Callatiene aux Apolloniates et surtout à Slratonax,
Mis de Lygdamis, qui, pendant la récente guerre, portée sans doute contre
les barbares, avaient «sauvé» les t'aliatîens de la défaite (Kalinka, Ani.
JB&fkm. in BuUj., col, 83 et suiv.). ll'autrc part, nous possédons un dé­
cret, datant vraisemblablement de la première moitié du ll-ème siècle a,
.l.-Chr.,qui est consacré par les Olbiopoliles aux citoyens grece deUr'ÎIe des
Serpents et surtout a l'un d'entre eux dont le nom ne s'est pas conservé,
et dont lo principal mérite était d'avoir nettoyé le Pont Euxin des pirates
qui l'infestaient (ÀrvVl, XI 37, 41|, C'est toujours pour célébrer une victoire
contre les pirates que le Rhodien Posideus dédie vers l'an 100 a. .I.-Chr.
également à Olbia, un ex-voto à Achille us, le héros prolecteur de l'île de
Leulté au sujet de l'activité des Olbiopolitea et des Rhodiens dans le Pont
Minns, p. 463|.
Un nouveau document de cette époque trouble (ll-ème — l-ier siècle a,
J.-Chr.; voir AKM. VI 10, 16 et Pick, Mûnz<>n von Dacie» u Môsien, I 1,
p. 86, n. 1) nous est fourni a Callatis par une autre inscription, très im­
portante pour les renseignements de Dature économique—finances et ban­
ques— qu'elle nous donne. C'est le décret d'un „thiasos" en l'honneur d'un
membre généreux qui avait mis des fonds a la disposition du collège dans
des conditions très favorables (AKM. XI 34, 33 et XIV 32, 75; Dittenber-
ger, S/jlL- Il 73li : Micini, Πνπκ'ίΙ, 006; ll-ème siedo a. J.-Chr.'. Le décret
parle des circonstances critiques que traversent les uitoyens et souligne le fait
que leur bienfaiteur I!icon, fils de Dioscouridas, ayant la Learde du trésor
du thiasos, en avait perdu les fonds, probablement pendant une guerre avec
les barbares, et par conséquent, pour des causes indépendantes de sa vo­
lonté. Cependant, il rendit tout l'argent a lui coniié par les ('allatiens ainsi
que les intérêts, alors qu'il aurait pu ne pas s'acquitter de la dette qu'il
avait, d'après la loi, envers le collège. lie plus, il avait lui-même, aupara­
vant, prêté au thiasos de l'argent à un taux minime, et supporté sur su
propre fortune une partie des dépenses de son collège.
www.cimec.ro
£E, CERUSIA TtIN CAI.I.ATIB 35

Tous ces documents prouvent donc, en ce qui concerne les 11-ème et


I-ier siècle a. .J.-Chr., d'une part tes ci reo n stances difficiles et souvent très
malheureuses où vivaient les CaDations, d'autre part la prospérité de leur
vie économique, en dépit de ces circonstances. Le décret, bien connu d'Ol­
bia, rendu en l'honneur de Théoclès, lils de Satyros [CIG. (Boeckh), 2059;
Latyecbew, IPE. I 22; Minus, o. c, p. 644, no.- 10], nous montre les Cal-
latines, vers les dernièree années de l'ère païenne, ou les premières de l'ère
chrétienne, consacrant, en compagnie des citoyens de presque toutes les
villes grecques importantes du Pont et de la mer Egée en relations avec
le Pont, une couronne d'or à Théoclès à l'occasion de sa mort, pour les ser­
vices qu'il avait rendus, entre autres, aussi au club des Callatiens, négo­
ciants et armateurs, venus pour affaires à Olbia.
Les intérêts économiques, politiques et militaires des CallaliAis les obli­
gent à entretenir dea relations très étroites non seulement avec leurs frères
doriens du Byzanee, do l'IIéraclée Politique, ou de la Chersonèse Taurîque
(voir pour les relations de l'IIéraclée avec la Scytbie Mineure, AEM. VIII
20, 60|, mais aussi avec les centres ioniens. Une inscription qui semble pro­
venir d'ndessus nous montre les Callatiens rendant des honneurs particu­
liers, vers le U-èine ou l-ier siècle a. J.-Chr. (CIG. ■ Boeckh! add. 2i)56 d),
a un citoyen de cette ville voisine; une autre inscription, provenant de Ca-
rystos en Eubée et datant tle la même époque, mentionne une Callatîenne,
Neikéso, enterrée là-bas par son fils, Comaros, marchand ou nautonier |1G.
XII 9, 34). Vers le même siècle nous rencontrons des Callatiens à Athènes:
ainsi par exemple un nommé Ménandros, lils de Doro* iIG. II 3, 3 0 4 5 ;
voir III 2, 2501), et une femme Anthis (IG. II 3, 3044;, qui y sont enterrés.
Une autre Callatîenne, Euporia, vit a Smyrne, un peu plus tard peutiêtre
(CIG- Boeckhl 3317|.
I bailleurs, pour ce qui est des Callatiens comme infatigables navigateurs
et connaisseurs des routes de la mer et des contrées lointaines (voir par
exemple l'inscription funéraire en vers, AEM. VI 6.10: ouvexev έν ξείνι^ ito-
νύϋίος Ιφ#ίΐο νούσωι, λείψανα δ'ίί σποδίΐ)ς ήλ,υ&εν είν τοκέαςΐ, nous en avons
le plus éclatant témoignage dans l'activité scientifique do Démétrios le Cal*
latien, qui, à l'époque même dont noU3 nous occupons - lll-ème — 11-ème
siècle a. J.-Chr., — entre 216-200, écrivait ses vingt livres «sur l'Asie et
l'Europe» (voir F. Susemìhl, Cesili. <i. yriech. Litt. in der Alexandrinerzeit
I, p. 681).
A l'époque romaine, Callatis continue à être un important centre com­
mercial. Cependant, à partir du 11-ème siècle, sous Marc Aurèle et ses suc­
cesseurs, la direction des affaires publiques est confiée aux représentants
du pouvoir central, curatore:, rciţmblirae, étrangers d'origine, envoyés pai'
www.cimec.ro
36 vASILE rAnvAK 86

l'empire pour réorganiser l'administration désordonnée des Grecs habitant


ces parages. Une inscription de Sidyma en Lycie, qui se place vers 180
après J.-Chr., nous fait connaître un λογιστής Κκλλατιανών πόλεω; Μυσίας,
qui est romain par le nom, le droit de cité et la dignité sénatoriale: Tib.
Claudius Telemachus, mais gréco-lycien d'origine, à savoir de Xanthos; il est
vrai que vers la fin du ll-ème siècle il réussit à devenir cernetti (Gagnât
1GR. III 581; Parvan, Wstria, IV p. 629).
Bien plus, même à l'époque tardive romano-byzantine, Cullati» conserve
un bien-être relatif (voir les intéressantes découvertes de mon collabora­
teur D. M. Teodorescu, dans les Annales de l'Académie Roumaine) et ses
relations traditionnelles avec l'étranger. Ainsi, nous trouvons vers le V-ème
siècle un Syrien hellénisé, au nom romain de Synplikios, fils de Kasaianos,
de profession avocat-jurisconsulte (νομιχυς τΐ)ν έπιστήμ^ν) qui, ayant vécu ici
jusque dans ses vieux jours avec sa femme, s éteint «avec l'espoir de la ré­
surrection» et de «la vie éternelle" (AEM. Xi 32, 311.

* *
Lo nouveau document, découvert parmi les matériaux extraits des ruines
antiques pour servir nu nouvel édilice de l'église grecque de Man gali a, est
très mal conservé (pour la description et la restauration des deux frag­
ments dont se compose le texte actuel, voir plus haut page 60—64 et le
dessin de la page 6 1 , ainsi que la planche hors texte de la fin). Le con­
tenu du document, tel qu'il résulte des restitutions que nous proposons ci-
dessus, est le suivant.
Un riche citoyen de Callatis, vu l'état précaire des finances de la ville,
offre spontanément d'assumer la charge ά'άγωνοΗτης. Sur sa fortune, il fait
faire brillamment les sacrifices et les repas rituels. Les Callatiens le pro­
clament gymnasiarque. Ιΐη cette qualité, il réorganise le système d'utilisa­
tion du gymnase par les quatre collèges des citoyens, groupés par Ages:
enfants, épbèbos, jeunes hommes et vieillards; il apporte de riches sacrifices
à l'occasion des kHes et offre de brillantes cérémonies en l'honneur des
dieux. C'est lui enfin qui, le premier, institue la fête néocorique des vieil­
lards, et alloue à cet effet un fonds dont les intérêts doivent servir au col­
lège des vieillards de Callatis (gerusie) pour célébrer chaque année cette
fête particulière^ Pour tous ces bienfaits, les Callatiens décident d'honorer
publiquement Apollonios et de lui conférer les premières distinctions de la
cité: fLe peuple couronne ie gymnasiarque, l'agonothète, le premier fon­
dateur de la gérusie et son premier gérusiarque, et il l'honore en lui éri­
geant des statues d'airain et en lui consacrant des images peintes...» La
proclamation devait avoir lieu aux quatre grandes fêtes que le document
www.citriec.ro
\
87 OERUSIA DIN CALLATIS 37

nous revote maintenant pour la première fois à ('aìlatis: Archairésies, Césa-


réee, Panégyrtes, que nous trouvons aussi ailleurs, et Diombries, fftte dont
nous rencontrons la première mention, dans tout le monde grec, à Callatis;
en dehors de ces ffttes, la proclamation aurait lieu d'une façon générale à
toutes les Damothoïnies,
Le décret du peuple Callatien était suivi sur notre monument de la dé­
cision spéciale que les collèges réunis des νέο; et Εφτ;βοι de Callatis avaient
prise pour honorer eux aussi en particulier le bienfaiteur ApollonioB. Mal­
heureusement, rien ne subsiste de cette décision, car le fragment que nous
possédons constitue une petite partie à peine du monument qui ornait le
gymnase de Callatis.
Nous ne saurions, dans ce résumé succint, insister sur les faits nouveaux,
concernant les institutions sociales et religieuses du I-er siècle après J.-Chr.,
dont notre document nous donne connaissance pour la première fois. Noue
noue bornerons — pour le reste voir le texte roumain—aux deux faits nou­
veaux essentiels qu'apporte l'inscription: la fondation de la gérusie de Cal­
latis et la fête, inconnue jusqu'à présent, des Diombries.
Le texte dit (9-ème ligne et suivantes): πρΆτος εϊσηγήσατο[ν]εωκόρον γήρως
έορτάν <ίργ|υρί&υ im$i\au ποτ! SwvsxfJ òiì τόκων |ε]ύπο[ρί]ί:ν, κτλ.Γ et plus bas.
( I 6 è m e ligne): πρδτον καταστ)άντα [γ]£[ρ]ουσίαν γβρουσ^ρχαν ά[π* άρχ&ς.,.],
11 ressort de l'interprétation comparative des deux citations ci-dessus qu'Apol-
lonios non seulement a fondé la gérusie en la séparant des autres collèges
groupés par âges, mais aussi lui a donné la mission spéciale de célébrer une
έορτή caractérisée comme νεωκόρος. Dès que la gérusie est créée, Apollo-
nios est élu gérusiarque, c'est-à-dire "président. Cette dignité n'est pas com­
mune à tout le Pont occidental. A Histria les présidents de la gérusie
s'appeltaient ιυναγωγείς (Parvan, Histria, IV 60G et s u i v i ' Dans la plupart
des centres du-Sud fonctionnaient soit un γυμνασίβίρχος τής yef-ouiiojç (ou τδν
γεραιων, τών γερόντων, etc.) soit un προστάτης, dignitaires honorifiques qui
dirigeaient le collège des vieillards (P.-W. VII, col. 1978 et suiv. et 1268).
Qu'est cettn νεωχόρος Ιορτη ? Nous voyons dans ces contrées des villes telles
que Périnthe ou Philippopolis s'enorgueillir du titre honorifique άενεωκόροζ
qui leur avait été conTéré en récompense du culte- qu'elles avaient voué à
Rome et aux empereurs-dieux en leur dédiant des temples et des fêles spé­
ciales (Gagnât, IGR. 1 1471,1472, 786, 787 et en général I et H1, et Diltenber-
ger, Sylì,"1 et OGI., pour Καεσάρε^, ΤωμαΓα, Σεβ«<ηβιαΛ etc.). La ville de l'Héra-
clée Pontiquo, métropole de Callatis, possédait elle aussi la distinction de la
νεωκορία (Cagnat, IGR. I 890). Rien donc de plus naturel que l'institution
par Apollonios, à Callatis, d'une fête spéciale en relation avec la νεωκορία et
célébrée exclusivement par les vieillards de |a ville. Apollonio» entend que
www.ci.mec.ro
lift VASI LE t'ÂRVAN fţfţ

la geniste de Caltalia ait comme principale mission le tulle des empe­


reurs, sa fête anniversaire étant une νείιΐχόραΐ Εαρτή, Mais le culte des 6m-
pcreurs existait à t : allatis déjà avant la gérusie, et la fête des' Kottaapete,
qu'on célébrait depuis longtemps lorsque la gérusie fut instituée, n'a rien
de commun avec celte νεωκόρος έορτΐ, de lit gérusie à caractère particulier
collégial. L'existence OU la non-exislence de la gérusie dans une ville
grecque ne conditionne nullement le culte officiel des empereurs.
Examinons maintenant la quatrième lète doni nous parle !e décret d'Apoi-
lonios: Διίμρρια. D'après les recherches que nous avbns pu faire, cette fête
était jusqu'à présent totalement inconnue dans le monde grec. Son nom
vient évidemment'de l'adjectif 51O\I.$ÇOÎ, «mouillé par la pluie». If faut donc,
dès le début, remarquer le sens passif et non pas actif de ce terme. Ce
sens doit diriger notre pensée non pas vers le ciel qui donne la pluie,
mais vers la terre qu'elle mouille et qu'elle^ féconde. Toujours comme
question préalable, il convient de remarquer que le nom de la fête n'est
pas une notion abstraite, «la fête de la pluie», mais derive d'un attribut
précis d'un dieu qui, à Callatis, portait l'épithète de ίίομβρος, eoit d'une
façon générale, soit avec un caractère mystique, c'est-à-dire seulement dans
certaines cérémonies et à un certain jour de fête, spécialement caractérisée
par cette qualité du dieu. t
Si l'épithète à sene actif de δμβριος se rencontre assez fréquemment, sur­
tout lorsqu'il est question de Ztus (voir Bruehmanil· WpUheta Deorum Gr.
(Roscher, suppl.}, p. 186; IO. IV lóf)S (Corintbe), etc.; voir de môme l'épi­
thète analogue de υέτιοί, tout aussi bien connue), l'épithète de βίομβρος est
en échange, à notre connaissance, inconnue jusqu'à préBent. Cependant,
nous trouvons d'autres épi)hèles apparentées par le sens à SfoftjJpoţ. Tel est
l'attribut ομβροχαφή; que porte l'ij (Bruehmann, o. c, p. 72); telles sont aussi,
mais à filiation plus lointaine, l'épithète de βδχλοοΕ («à la belle verdure»:
'ce qui implique logiquement la qualité de Siojippuţi portée par Δημήτηρ
tÎttrf., p. 74), ainsi que celle de χλά») et /λ^ίκαρπος étroitement apparentées
à εΰχλοος iibid., p. 77).
Il est clair, sans que d'autres démonstrations soient nécessaires, que la
divinité à qui revient tout naturellement le litre de δίομβρος est la terre: .
- soit comme Λ^μήΐϊ,ρ, soit, mieux encore, comme Γΐ) μήΐΐϊρ. Nous avons vu
que cette seule divinité possède en fait des épithètes analogues à celle que
renferme notre nouvelle inscription. Le culte qui se révèle dans un attribut
tel que δίΐμβρ&ς est cependant par excellence rustique. C'est un culte d'a­
griculteurs. De même que nous voyons par exemple Ζ;ί>; Ί'έπος (lupiter
Pluvius) adoré par un collège de paysans de l'île de Cos: ~cò xotviv tì&v
gujiitopt&Ojiévtav παρά Δία 'Îiţuey, collège composé de tous les citoyens à in-
www.cimec.ro
H9 UEHUKIA DIN i*AL! ΛΤΙΚ Si)

térêts rurauv, qui s'assemblaient avec les paysans pour Jaire des sacrifices
à l'autel du dieu, de /-eus «le dispensateur de la pluie» iDitlenberger,
St/li* II 735|, de même nous voyons célébrera Kleusis, ;'i Athènes, à Kpi-
dauros, etc.. immédiatement avant le commencement des travaux agri­
coles, la di'-esso Δί,μήττ,ρ ΓΙρ&ηροιΕα (voir Hnfer dans Rnscher, Mytli. Lm.,
III 2999] par une fête appelée npwjpóoi» ou nporçpfctâ (voir Ditteri berger,
.%/f\- Il 521, 38 et 628, fi. et Daremberg-Saglio, fV 1, f>73). comme divinité
qui prépara la^lerre pour bien recevoir la somiincc La fête des Proérosies
(ή ίορτή τ(5ν ΙΙ,^οΥίροαίων: Dittenberger, Syll? Il 6<JH, 4 et BUIV.) était cé­
lébrée, comme l'a prouvé Dittenberger (/. C.) en corrigeant A. Mommsen
[qui la place au mois de BoédromÎon: Septembre Octobre}, au mois de Pya-
oepeion (Octobre-Xovembre) «après les premières pluies d'automne»: on
faisait les sacrifices immédiatement avant le commencement du labourage,
comme pour une inauguration des travaux d'automne. Ainsi donc, la
«terre mouillée» par les premières pluies d'automne est l'épipbanie par
excellence favorable de la déesse qu'adorent, les flrecs aux Proérosies. La
meilleure preuve nous en est fournie par le fait que Déméter est adorée
à cette fête, qui est sa fête, précisément en compagnie de Zeus Ombrios
Tït de Poséidon Phytalmios (voir Pn'ifer dans Rose ber, o. c, III 2999), c'est-
;Vdire avec les deux divinités suprêmes qui donnent à la terre desséchée
l'humidité lécondante; (voir les textes che/, Plutarque, Sept, sap, conv., 15
fMor. 158, e) et Adv. Coloter^ 22, 3 (Mor. 1119, f\.
Par conséquent, la Γΐ; Atofijfyoç fêtée par les Oallalieus aux Διόμβρια n'est
autre que la Ff} Όμβροχαρήί, ou encore Δημήτηρ ΗροηροσΕ* t'ètée par les autres
Hellènes au commencement des semailles d'automne, après les premières
pluies. Los „Diombrios" de Callatîs doivent donc vtre considérées comme
un autre nom des Proérosies et, comme telles, se placent dans le calen­
drier callatien vers la même époque que les Proérosies du Sud, à savoir
< Octobre-Novembre.
Le fait d'avoir pu identifier les Diombries présente une grande impor­
tance pour l'histoire de C'aliati». Kn effet, nous apprenons d'une part, la
place exceptionnelle que tenait l'agriculture dans la vie des colons dori-
ens de l'endroit et, d'autre part, par l'appejlatîon originale donnée à cette
fête, l'indépendence spirituelle de ces colons.
Il nous reste & signaler une question encore, avant de finir. Le décret
concernant Apollonius est rédigé en dialecte dorien. Nous possédons des
documents certains, provenant toujours de Callatis et rédigés en χοινή
(AEM. VIII 3, 6; XIX 108, 6:-!; XIX 109, 64, etc.); mais la grande majorité
des inscriptions de Callatis, est en dialecte dorien, à l'exceptim, naturelle­
ment, dee inscriptions ÀEM. VI qui sont toutes faussement indiquées
www.cimec.ro
4n VASII.F l'AUVA'. ί)0

oomme originaires de Callatis, Colte persistance du dorisme. que main­


tenaient particulièrement vivant a Callatis les étroites relations entrete­
nues par la cito avec sa métropole l'Heraclêe Pontique, a sans doute con­
tribué dans la plus large mesure à la conservation du caractère primitif
de l'hellénisme local, avec ses antiques institutions religieuses, et a été
une des causes importantes de la florissante civilisation de Callatis, dans
sa permanente rivalité avec sa voisine ionienne plus heureuse, Tomi.
Vijsilr f VIT van* fier«eii ttitt Vnllnti»,

-1K as*

'È^-feS -v

Λ<:/<7Γ / l . H — ΓβΛ·, Λ.Υ.ΪΛΪ. Minorili? ΊΥΪ;. lilOUCt.


www.cimec.ro