Sunteți pe pagina 1din 2

In figura lui Mihai Eminescu il regasim pe cel ce este considerat ca fiind cel mai mare poet al literaturii romane,

opera sa, de o inestimabila valoare, invingand timpul. Importanta lui Mihai Eminescu pentru literatura romana este sugerata si de sintagmele prin care este cunoscut, si anume: "poetul nepereche", "Luceafarul poeziei romanesti", dupa titlul poeziei de geniu care a transformat un simplu om intr-un nemuritor; ca urmare a inadaptabilitatii sale in perioada in care a trait si a faptului ca a fost un neinteles printre contemporanii vremii, Eminescu a fost considerat un "geniul neinteles", meritele de mare poet primindu-le doar dupa ce s-a stins din viata si si-a incheiat drumul in aceasta lume care l-a considerat un extravagant, poate chiar un nebun. Eminescu nu s-a remarcat doar in domeniul poeziei, ci a avut si unele incercari reusite in lumea prozei, nuvela fantastica si filozofica de esenta romantica "Sarmanul Dionis" constituind un exemplu in acest sens. In cadrul acestei opere aparute in revista junimista "Convorbiri literare" in decembrie 1872 - ianuarie 1873, dupa ce a creeat impresia de extravaganta in cadrul sedintei Junimii din 1 septembrie 1872, cand a fost citita, se evidentiaza versurile apartinand poetului fictiv Dionis ce sunt cunoscute sub numele de "Cugetarile sarmanului Dionis". Poezia a fost publicata si independent, in editia princeps a poeziilor lui Eminescu, alcatuita de Titu Maiorescu. ''Sarmanul Dionis" este prima nuvela fantastica din literatura romana, Eminescu initiind un fantastic realizat prin Imbinarea planului real cu planul abstract-filozofic al gandirii. Tema nuvelei "Sarmanul Dionis" este reflectarea subiectiva asupra lumii si reuneste o serie de teme tipic romantice existente si in literatura universala: natura, iubirea si conditia nefericita a omului de geniu in raport cu timpul si cu societatea. Tema transmigratiei sufletelor, a metempsihozei valorifica ideea schopenhaueriana conform careia timpul si spatiul sunt manifestari ale substantei care se regenereaza vesnic, compusa dintr-un numar de arhei - de modele eterne -, "umbre" ale individului fizic. Semnificatia titlului. Epitetul "sarman" din titlul nuvelei simbolizeaza nefericirea lui Dionis, cauzata de esecul suferit in urma incercarii de a atinge absolutul in cunoastere, asadar nu se refera la conditia materiaia a personajului. Dionis are numele zeului Dyonisos din mitologia greaca, fire vesela, petrecareata si, pus in antiteza cu definirea de "sarman", da titlului o sugestiva interpretare, cu valoare stilistica de oximoron. http://beletristica.com/mihai-eminescu/sarmanul-dionis.html

Parere personala Toate personajele principale din proza lui Eminescu sunt tineri care seamn cu el izbitor: poei, sraci, geniali, cu plete negre, foarte frumoi i admirai de cei din jurul lor. Din modul cum i descrie pe ei ne dm seama cum s-ar fi descris pe sine. E izbitoare lipsa de modestie mai ales cnd i descrie fizic personajele dei poate e prea mult s cerem modestie de la un geniu care era contient de sine. Dar n loc de modestie, Eminescu introduce ironia romantic prin care dinamiteaz din interior narcisismul personajelor sale. De exemplu Dionis: un tnr nsetat de cunoatere care citete tot felul de cri mistice i crede sincer n ele. Iar Eminescu descrie cu ironie patima asta de cunoatere care, de atta sete de adevr, cade n halucinaii. Cumva Dionis este un alter ego al su mai tnr sau mai naiv pentru c i Eminescu a citit tratate mistice n tineree dar se lecuise de astea. Cnd scrie despre Dionis, Eminescu scrie despre tinereea sa vienez cnd se nchidea n camer cu sptmnile ca s citeasc cri luate de la anticari, o tineree nebuneasc de care Eminescu se distanase deja atunci cnd scria despre ea. i atunci de unde admiraia pentru Dionis? Probabil c este genul de admiraie pe care orice om l are pentru adolescena sa: nu ar mai face greelile de atunci dar i admir propria pasiune tinereasc de a se fi aruncat n luptele fr ans.