Mesterul Manole – drama

A aparut la Sibiu in 1927, iar la 6 aprilie 1929 are loc premiera piesei la Teatrul
National din Bucuresti. Aceasta drama se inscrie in literature moderna
interbelica.Drama lui L. Blaga se inspira din mitul popular al jertfei pentru creatia pe
care insa scriitorul filozof il intelectulizeaza adancindu-l in intelesurile lui cele mai
profunde cu instrumentele teatrului modern ale curentului literar numit
expresionism.Expresionismul este un current artistic aparut in Germania la inceputul
secolului XX a carei conceptie artistica reflecta raportarea lucrurilor, la absolute
printr-o noua expresie a spiritualitatii umane.Trasaturile expresionismului sunt expresia
pura a trairilor sufletesti; imagini puternice, violente pentru a exprima nelinistea
existentiala, idealul intoarcerii la sufletul primar; personajele sunt figuri generice,
reprezentative pentru o intreaga categorie fiind mai mult simboluri ale unor idei sau
concepte decat individualitati umane.Titlurile pieselor expresioniste au valoare de
symbol prin cufundarea in mitologie si a temporalitatii, prin intoarcerea la mit si la
legenda.Limbajul este metaforic potentand astfel misterul prefacandu-le in misteruri si
mai mari.Piesa Mesterul Manole este o drama de idei care are la baza itul estetic, al
creatiei realizata prin jertfa si suferinta fiind imbogatit cu profunde idei filozofice in
perspetiva expresionista. Drama are 4 acte: fiecare fiind structurat in scene; relatiile
spatiale sunt complexe regasindu-se in aceasta drama spatial real si deschis al rezidirii
Manastirii Argesului, dar mai ales spatial inchis, psihologic al protagonistului. Relatiile
temporale reliefeaza in principal perspective continua, cronologica a evenimentelor care
duc la destinul tragic al personajului. Personajele dramei sunt: Voda, Manole, Mira,
Staretul Bogumil, Gamani, iar cei 9 mesteri mari sunt numerotati; doar primii 4 pot fi
indentificati dupa succinte precizari biografici. Sunt enumerate si personajele
secundare ale dramei intre care se afla boeri, calugari, femei, norod. L. Blaga specifica
locul actiunii adica pe Arges in jos, iar timpul este mitic romanesc. Expozitiunea este
prezenta in actul I si incepe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole iar decorul
camerei sugereaza o stare de meditatie profunda si in acelasi timp totul este invaluit de
mister. Lucruri sugerate prin existenta unor lumanari aprinse peste tot. Pe masa de
lucru se afla machete manastirii, in camera se mai afla si Manole aplecat peste planes
care tot masoara si masoara dar nu ii iese planul. Staretul Bogumil si Gaman cu o barba
lunga si impletita doarme si scoate sunete caudate. Manole este tulburat timp de 7 ani,
zidurile manastirii se prabusisera de 77 ori, iar Bogumil descifreaza in calculele lui
Manole semnificatii satanice, deoarece “numai in iad se socoteste, pe cand in imparatia
lui D-zeu este un pacat a socoti”, asa ca unica solutie ramane injertfirea unui suflet de
om in zidurile manastirii pe care mesterul o respinde cu fermintate”A fost sapat in
piatra sa nu ucizi si alt fulger de-atunci nu a mai cazut sa stearga poruncile”. Bogumil
raspunde la intrebarea “cine se opune zidirii?” prin doctrina jertfei sau bogulism care
considera ca doar sufletul unui om cladit in zid ar putea tine laolalta incheieturile
lacasului pana in veacul veacului, asadar solutia staretului este ferma ca numai o jertfa
foarte mare poate sa ajute. Manole este cuprins de indoieli, deoarece crede ca D-zeu nu
poate cere asa ceva, iar satana nu o poate pretinde pt ca biserica se inalta impotriva lui,
asadar doctrina bogomista imprima idea echilibrului universului ca este dat de cele doua
forte puternice bine si rau. Bogumil ii propune lui Manole sa-l jertfeasca pe el dar
Manole gaseste o solutie surprinzatoare aceea de a unii jertfa si zidirea de persoana sa.
Intriga se declanseaza in scena a 4 a primului act cand mesterii vor sa abandoneze
construirea bisericii crezand ca au cladit pe pamant saravit, desi ei si-au facut datoria
cu iubire, si nu vor sa se mai intoarca la locrul prapadului. Voda ii da lui Manole un ultimo
termen care era initial de 2 ani sin u de 7 in ce nu se asezase nici macar temelia. Manole
mai cere un ragaza de 3 zile si hotaraste ca biserica se va ridica. Desfasurarea actiunii.
Mesterii se revolta impotriva lui Manole pt ca a luat aceasta decizie si Manole ii anunta
ca sacrificial trebuie sa fie la fel de mare precum cladirea ce urmeaza a se ridica si
anunta pe mesteri ca la temelia bisericii trebuia jerfita o viata de om. Semnificativa
este scena juramantului, prin care li se cere sa nu anunte pe nimeni din familia lor ca
urmeazasa fie jertfita o viata de om. Mesterii se invinuiesc reciproc de incalcarea
juramantului iar Mira se ofera sa fie zidita, Manole o convinge sa plece dar zidarii il
constrang sa o zideasca. Punctul culminant il constituie momentul zidirii Mirei care acum
nu mai este nici caprioara, nici izvor ci altar. Aceasta este partea cea mai fericita a
dramei., Manole gasind in sacrificial celei mai iubite finite o forma a jertfirii de sine.
Manole si Mira sunt uniti in moarte asa cum fusesera si in viata, deoarce numai impreuna
au reusit sa desavarseasca miracolul zidirii. Deznodamantul cuprinde rasplatirea lui
Manole impotriva faptei cumplite si vrea sa sparga zidul pentru a-si elibera iubita. Este
obsedat de vaietul, ce razbeste din zidurile bisericii. Manole rosteste un bluestem
dureros si crud insistand asupra vinovatiei tuturor celor care au zidito pe Mira. Ultima
dorinta a lui Manole este aceea de a trage el clopotul bisericii intaia oara. Reapare
Bogumil care marturiseste providential “Unii mor tineri, altii mor batrani”, iar Gama
amplifica conflictul dramatic si prevesteste gestul lui Manole care urma sa se
infaptuiasca. Voda a venit sa se inchine la noua biserica dar preotii si boierii lau sfatuit
sal judece pe Manole, pt crima. Multimea adunata in jurul bisericii il apara pe Manole
strigand ca mesterul trebuie sa traiasca , insa Manole s-a urcat in turnul bisericii, a tras
clopotul si apoi s-a aruncat in gol. Mesterii raman dezorientati fara Manole, iar noaptea
tragica a lui Manole simbolizeaza idealul pentru care a trait adica iubirea si creatia.
Manole cladeste din iubire cu iubire