CONTRIBUŢII EPJGBAF1CE

LA

[STOMA CMŞŢINIŞMULM
• DAÇOrROMAN
I)K

VASILE PÂRVAN

BUCUREŞTI
ΛΤΚΙ.ΙΚΚΚΜΊ (ïRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMÀ

1911

www.cimec.ro
 CONTRIBUŢII EPIGRAFICE

ISTORIA CREŞTINISMULUI
DACO-ROMAN

35332

www.cimec.ro
 DE ACELAŞ AUTOR:

ν — ACTIVITATEA POLITICĂ A LUJ A L E X . PAPIU ILARIAN, în

« P R I N O S L U I D . A . S T U R D Z A » , — Bucureşti, «Carol C o b i » , 1903.
I — CÂTEVA DATE NOUĂ C U P R I V I R E L A FAMILIA CUZA, —
Bucureşti, «Socec». 1904.
— A L E X Ă N D R E L VODĂ ŞI B O G D A N V O D Ă . — S E P T E A N I D I N
I S T O R I A M O L D O V E I (1449-1455), — Bucureşti, «Minerva», 1904.
— UN VECHIU MONUMENT D E I.IMBĂ LITERARĂ ROM­
N E A S C Ă (1639-1668), — Bucureşti, «.Socec», 1904.
^— RELAŢIILE LUI ŞTEFAN-CEL-MARE CU UNGARIA, — Bu­
cureşti «Socec», 1905.
Y — « U N I R E » , — Conferinţă ţinută l a ((Societatea Aca­
demică Română» din B e r l i n în ziua de 2 4 Ianuarie st. v.
1906, — Budapesta, «Luceafărul», 1906.
y/— CÂTEVA CUVINTE C U PRIVIRE I,A ORGANIZAŢIA PRO­
V I N C I E I D A C I A T R A I A N Ă , C U prilejul unei cărţi noi asupra acestei
cestiuni, — Bucureşti «Carol C o b i » , 1906.
^ — .SALSOVIA, — Bucureşti, «Carol ( l o b i » , 1906.
ν — DIE NATIONALITĂT DER KAUFLEUTE IM ROMISCHKN
K A I S E R R E I C H E . E i n e historisch-epigraphische Uutersuchung, —
B i i ' s l a u , F l e i s c h m a n n , 1909.
— M. AURELIUS VERUS CAESAR ŞI L . AURELIUS COM-
MODUS. A . D . 1 3 8 - 1 6 1 . Studiu istoric, — Bucureşti, «Minerva»,
1909. — Scriere premiată de Academia Română.

ÎN P R E P A RAŢIE:

— VIAŢA ROMANĂ LA DUNĂREA DE JOS: I . Autohtonii;

I I . Cultura romană.

www.cimec.ro
 CONTRIBUŢII KPIGRAFICE
LA

ISTORIA CREŞTINISMULUI
DAOO-ROMAN
DE

V A S 1 L E P À R V A N

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMĂ

1911

www.cimec.ro
S c r i e r e tipărită c u c h e l t u i a l a Administraţiei C a s e i B i s e r i c e i

www.cimec.ro
IΟ Α Ν Ν I - B O G D A N
D-D.V-S L-L-M

A V C Τ O R

www.cimec.ro
 PREFAŢA

Sânt cam două veacuri de când scriitorii moderni

despre antichitatea clasică n'au mai avut timpul de re­
culegere necesar, pentru a excerpta din nou, dintr'un
punct de vedere mai apropiat concepţiei actuale despre
istorie, materialul literar şi monumental antic, care s'a
salvat p r i n veacuri până la noi. încăj in momentul
de fată, d. p., «Istoria împăraţilor romani» a lui Le-
nain de Tillemont, sau ediţia Codicelui Theodosian al­
cătuită de Gothofredus, sânt aşa de indispenzabile cer­
cetătorului contemporan, ca şi cum ar fl apărut ieri. —
Singurul «umanist» al vremilor noastre a fost Theo-
dor Mommsen: p e - u m e r i i săi stă astăzi întreaga «an­
tichitate romană» şi toţi cei ce se mai ocupă cu ca
delà dânsul pornesc. Dar el a lăsat o sumă de domenii
ale vieţii romane nestudiate mai de aproape. Mai înainte
de toate istoria internă a provinciilor romane, a fost
numai schiţată de el ; istoria spiritului public roman în
lumea antică, marile mişcări religioase, în general civi­
lizaţia creatoare o r i vegetativă a imperiului roman, mai
nici n'au fost atinse de e l ; Mommsen a pregătit numai
drumurile spre aceste r e g i u n i : p r i n publicarea şi c r i ­
tica ştiinţifică a izvoarelor, prin lămurirea şi expu­
nerea organizaţiei politice şi administrative, p r i n siste­
matizarea «encyclopedică» a faptelor vieţii materiale;
şcolarii săi au mers apoi, pe drumurile deschise de
dânsul, mai departe: dar, numai întrucât au avut înşişi
sârguinţa «umanistă» a maestrului. Şi de aceştia au

www.cimec.ro
 VIII Prefaţă.

fost putini. Pentru Europa sud-estică n'a fost chiar

nici-unul.
Prin urmare, o nouă excerptare, a tuturor izvoa­
relor — literare şi monumentale — cu p r i v i r e la Europa
sud-estică, în desvoltarea civilizaţiei omeneşti de aici,
între graniţele de timp, 1000 a. Ghr. — 1000 p. Ghr., şi
între graniţele geografice, Alpii norici — Bosporul Cim­
merian — Carpaţii nordici — Olympul, ar putea preface
radical cunoştinţele noastre despre acest ţinut — ceva
cam urgisit — al Continentului p r i n excelenţă «luminat»,
în special însă acel popor al Europei sud-estice, care
nu numai e cel m a i numeros printre neamurile de aici,
dar e — ca origini etnice şi culturale —şi cel mai vechiu,
cel daco-român, ar căpătă o nouă istorie, şi, nu mai
puţin, o nouă valorare în mijlocul popoarelor europene :
el a r fi recunoscut ca cheia de boltă a culturei meditera-
neane în Sud-Estul european şi ca un element p r i n exce­
lenţă statornic şi nobil în lumea neastâmpărată, pestriţă
şi — sufleteşte — încă nelimpezită a acestor ţinuturi.
Pentru învăţatul român, care şi-ar luă asupră-şi
sarcina mai sus descrisă, s'ar mai i v i însă, încă o d i ­
ficultate: împreună cu alţii, o r i s i n g u r , — după cum ar
găsi o r i nu, tovarăşi harnici şi pricepuţi — el a r trebui
acum, ad hoc, să sape şi să publice şi rămăşiţele a n ­
tice, în cea m a i mare parte încă nedesgropate, ascunse
în pământul ţărei noastre. Dacă faţă de o aşa de multiplă
activitate ca adunător şi editor de izvoare cu p r i v i r e la
istoria veche a Europei sud-estice, i-ar mai rămâne acelui
cercetător şi timpul de a prelucrà tot el, într'o scriere
istorică proprie, materialul adunat, e o întrebare. Dar
dacă nu i-ar fi dată această răsplată ideală *), atunci la

*) S i n g u r a pe c a r e o p u t e m a v e à tntr'o viaţă de « s i n g u r ă ­
tate, s t u d i u şi reculegere», unde n u a r e c e căută l u m e a d i n a f a r ă
cu brutala ei existenţă, — în care (des médiocrités intrigantes
a r r i v e n t p a r degrés à l a d o m i n a t i o n p a r l e u r activité grossière et
matérielle, et cette sorte d ' a d r e s s e à l a q u e l l e ne p e u v e n t d e s c e n d r e

www.cimec.ro
 I s t o r i a E u r o p e i s u d - e s t i c e I n t r e 1000 a . C h r . şi 1000 p. d i r . IX

ce bun, din punctul de vedere personal, să-şi m a i închidă

viaţa în munca ingrată a adunării de material?
Şi totuşi, admiţând că lumea noastră ştiinţifică şi
cea oficială s'ar arătă înclinate să susţină moral şi ma­
terial o lucrare ca cea mai sus caracterizată, ştiu că a r
fi cineva — destul de sceptic faţă de propria-i glorie pos­
tumă, şi destul de entuziast pentru anume idealuri «an­
tice»,— care să-şi consacre activitatea operei pomenite.
Lucrarea de faţă — pentru a cărei publicare am a
les e s p r i t s v a s t e s et g é n é r e u x » (Alfred de . V i g n y ) , — şi în c a r e
a c e l e «mediocrităţi intrigante» hotărăsc de s o a r t a t u t u r o r a după
placul şi interesele l o r : «totius autein iniustitiae nulla capitalior
est quam eorum qui, cum maxime fallunt, id agunt ut viri boni esse
videantur», — «.maximam autem partem ad iniuriam faciendam ag-
grediuntur, ut adipiscantur ea quae concupweruntn ( C i c e r o , de off.).—
Căci iată u n e x e m p l u , cănd o viaţă, începută şi întocmită şi p e n ­
tru viitor, intru ideal şi armonioasă activitate, părea că s e v a
sfarmă, s u p t l o v i t u r i l e a c e l e i capitalis iniustitia, de c a r e vorbeşte
m a i s u s s c r i i t o r u l a n t i c , şi poate s ' a r şi fl sfărmat, şi credinciosul
a r fl d e v e n i t u n sceptic o r i u n cinic c a atăţia d i n c e i d i m p r e j u r u l
lui, d a c ă g e n i u l său ocrotitor — «fteiţ οωτήρ» — C u g e t a r e a , «calmă,
sfAntă, puternică» ( V i g n y ) , n u l ' a r fl răpit c u e a înapoi, în « r e c u ­
l e g e r e a , s t u d i u l şi singurătatea» binecuvântată, u n d e sufletul n o s ­
t r u e t o t d e a u n a s e n i n şi l a r m a mulţimei n u s e m a i a u d e . . . :
A c u m u n a n , u n coleg a încercat'—nepedepsit—asasinarea
m o r a l ă a u n u i a l t c o l e g , m a i tânăr, c a r e v o i a să o c u p e definitiv
c a t e d r a de antichităţi, pe c a r e o supliniă: c e l dintăi a r i d i c a t îm­
p o t r i v a a c e s t u i a d i n u r m ă a c u z a r e a că într'o ultimă l u c r a r e a s a
a c o p i a t — fără s'o mărturisească — o simplă Encyclopédie n e m ­
ţească ! C o l e g u l c e l tânăr aveă, ce-i dreptul, l a a c t i v u l său u n
a n u m e t r e c u t ştiinţific d e s t u l de Îndelungat şi a p r e c i a t , c a r e să-i
steà chezăşie pentru cartea s a . Totuşi, p o t r i v i t stării de s p i r i t e
d i n a n u m e t i m p u r i şi ţări, u n d e o a m e n i i i n t e g r i şi l e a l i sânt în m i ­
n o r i t a t e şi deci s i m p l a e x p r i m a r e a bănuelii s e identifică repede,
s a u c u adevărata acuzare, s a u c u sentinţa d e c o n d e m n a r e , c o ­
l e g u l m a i tânăr, f ă r ă multă z ă b a v ă , fu încredinţat binevoitoarei
atenţii a u n e i c o m i s i i de c e r c e t a r e , i a r alţi c o l e g i m a i bătrâni, în
d r a g o s t e a şi delicateţa l o r c u a d e v ă r a t cerească faţă d e c e l învi­
nuit, c o m u n i c a r ă p r i n presă şl p u b l i c u l u i m a r e — profanum vul-
gus — a c u z a r e a de « p l a g i a t » : deşi e a e r ă adusă c u i v a , c a r e c h i a r
atunci eră recunoscut şi lăudat în Apus pentru activitatea s a

www.cimec.ro
χ Prefaţă.

multàmi şi aici domnilor Spiru Haret, Ministrul Cultelor,

şi Petru Gàrboviceanu, Administratorul Casei Bisericii,—
e o simplă pildă despre legăturile indissolubile intre tre­
cutul roman şi prezentul român: instituţii şi n u m i r i
antice ajunse până la noi, dar astăzi lipsite de un în­
ţeles concret : simple formule tradiţionale,—îşi recapătă
strălucirea trecută în atingere cu lumea lor veche, si
devin clare şi fireşti, încep o altă viată, căpătând din
nou sufletul plecat odinioară din ele, ca din toate cele

t o c m a i tn d o m e n i u l fn c a r e voia aici l a noi să r e p r e z i n t e şi ofi­

c i a l ştiinţa. «Potrivit legii» c o l e g u l a c u z a i n u s e putii înfăţişă c o -
m i s i u n i i de c e r c e t a r e , s p r e a s e a p ă r ă . A c e a s t a c h i b z u i singură
După o a r e c a r i discuţii u m i l i t o a r e şi d u r e r o a s e p e n t r u c e l învinuit,
se hotărî totuşi că c o l e g u l c e l tânăr e u n o m c i n s t i t . L a câteva
luni după a c e e a «acuzatul» e r ă n u m i t definitiv l a c a t e d r a s a , i a r
c a r t e a Iui c e a c u p o n o s u l e r ă premiată de A c a d e m i a R o m â n ă , in
u r m a unui raport deosebit de favorabil. — D a r colegul cu acu­
z a r e a gratuită? A c e l a — b u c u r â n d u - s e şi m a i d e p a r t e de s t i m a
m u l t o r a , i a r I n c h e s t i a prezentă s i g u r de c a u z a s a dreaptă — îşi
redactâ c u îngrijire c o n l r a - m e m o r i u l său şi-1 înainlâ autorităţilor
în d r e p t , s p r e a fi tipărit, alături c u c e l e l a l t e a c t e r e s p e c t i v e în
«Monitorul oficial». în t o a m n a « o p e r a » apării : d e - a b i a a t u n c i putii
v e d e a şi fostul a c u z a t , c a r e i - a fost v i n a . E a e r ă în a d e v ă r m a r e :
căci d i n e x c e s de modestie el p r e g e t a s e de a c e r e Autorităţii s u ­
p e r i o a r e , c a d. c o l e g m a i bătrân, c a r e încă delà început v o i s e ,
părâsindu-şi p r o p r i a catedră, să treacă l a c e a v a c a n t ă ( d a r fusese
In c h i p foarte măgulitor r u g a t d e F a c u l t a t e , să n u întrerupă stră­
l u c i t o a r e a s a a c t i v i t a t e delà c a t e d r a c e a veche), - să facă, d a c ă
ţineâ c u o r i c e preţ să-şi p ă r ă s e a s c ă o b i e c t u l , m a i întâi u n c u r s de
repetiţie I a c o l e g u l c e l tânăr. — Căci iată:
O r i c e e l e v de g i m n a z i u , neamţ, e d a t o r să ştie, s u b p e d e a p s a
căderei l a a b i l u r i u m : 1°. C ă în t i m p u l I m p e r i u l u i nù edilii, c i p r e ­
torii a u g r i j a j o c u r i l o r p u b l i c e ( l u c r u l îl pot ceti şcolarii c h i a r fn
cărticelele lui Gôschen, v o l . r e s p . , p. 41, 110, etc., i a r a i noştri I n
m a n u a l u l l u i Bouché-Leclercq, p. 132, 136, 527, etc.) ; 2°. C ă toţi (

magistraţii şi deci şi q u e s l o r i i dădeau j o c u r i l a i n t r a r e a l o r în func­

ţiune (cf. B . - L . , p. 131) ; 3°. C ă delà C l a u d i u s , în a n u l 47 fu «im­
pusă questorilor obligaţia de a da regulat in fiecare an pe cheltuiala
lom «.lupte de gladiatori-» (ibid.) ; 4°. C ă Acţiunea de d r e p t s a c r u a j o c u -
r i l o r p r i v a t e (ludi privaţi), de c a r a c t e r f u n e b r u , c u g l a d i a t o r i , se m e n ­
ţine « c h i a r supt I m p e r i u , atunci când magistrali, pretori şi questurii

www.cimec.ro
 R e c o n s t r u i r e a t r e c u t u l u i c u datele prezentului.

omeneşti. — Există, ce-i dreptul, la noi prejudecata,

că cine cunoaşte bine lucrurile de azi, şi le-ar putea
reconstrui şi pe cele d i n trecut, ba chiar, la u r m a
urmei, a r putea reconstitui şi însăşi viata daco-romană.
Adepţii acestei prejudecăţi, cari uită că o sumă din ins­
tituţiile şi practicele vieţii noastre actuale sânt, în ce
priveşte conţinutul lor logie-sufletesc, cam tot aşa de
clare şi cAvingătoare ca expresiile şi formele osificate,

presidau în amfiteatrun (ibid., p. 527). A c e s t e l u c r u r i e l e m e n t a r e Insă

n u sâni ştiute d e profesorul u n i v e r s i t a r român d e filologie clasică :
el s c r i e şi s u b s c r i e : «In c e e u c e priveşte funcţionarii c a r i dădeau a s e ­
m e n e a jocuri» [de g l a d i a t o r i , In t i m p u l I m p e r i u l u i ! ] «aceştia e r a u
edilii, n u quaestorii» I ! . . . Şi c a să dovedească a c e s t l u c r u , i l u s t r u l
e r u d i t citează şi a c e s t p a s a j d i n t r ' u n R e a l l e x i c o n nemţesc : «nament-
l i c h l a g e s d e n E d i l e n ( !) ob, s o b a l d s i e d [ a s ] (tipărit i n M . O . : die) A m t
a n g e t r e t e n , d u r c h die m u n e r a a e d i l i u m [ D ] a n k u n d Bitt[e] fur die
Zukunft auszuspre[c]hen...», adică ce a m clasificat m a i s u s la
No. 2 ; învăţatul r o m â n insă c o m p r o m i t e pe bietul neamţ g r a t u i t ,
citându-1 p e n t r u n e n o r o c i t a s a a f i r m a r e . Fireşte a c u m , că neştiind
l u c r u r i l e de m a i s u s , poţi găsi pe Mommsen însuşi că «nu c u ­
noaşte b i n e antichităţile r o m a n e » şi « c ă interpretează greşit t e x ­
tele latineşti», d a c ă n u c u m v a c h i a r pradă şi el, I n c h i p neinte­
l i g e n t pe c e i d i n a i n t e a lui.—Căci bietul «colsg b ă t r â n » v ă z â n d în
E n c y c l o p e d i a nemţească e x p r e s i a «und g a b sofort ein Gladialoren-
spiel», i a r l a «colegul c e l t â n ă r » : ucurând după i n t r a r e a în f u n c ­
ţiune e l dădii şi j o c u r i d e gladiatori», îşi zise : « i ă r l - a m prins» :
sofort şi curând fiind acelaş l u c r u ( l ) , i a r în t e x t u l l a t i n neexistând
nici-o a l u z i e l a t i m p u l p r e c i s (curând după i n t r a r e a în funcţiune),
când s ' a u d a t a c e s t e jocuri, n u rămâne decât că «colegul c e l
t â n ă r » a furat pe N e a m ţ , « f ă r ă s ă s p u n ă » . în a d e v ă r : «colegului
c e l u i t â n ă r » n i c i n u i - a r fl d a t m â n a să citeze pe N e a m ţ , întrucât
a c e s t a s p u n e altceva! Sofort Înseamnă «imediat», pe când «curând»
s e z i c e bald (darauf) ; între c e i doi t e r m e n i fiind şi l i n g u i s t i c , şi d. p.
d. v . a l d r e p t u l u i p u b l i c , r e s p . s a c r u , o d e o s e b i r e simţitoare (v. o r i c e
m a n u a l de antichităţi I ) «colegul c e l tânăr», a f a r ă n u m a i d a c ă n ' a r
fi fost tot a ş a de e r u d i t c a a d v e r s a r u l său, n u p u t e a să c i t e z e pe
Neamţul c u E n c y c l o p e d i a I — D a r să m a i v e d e m pe c o l e g u l c e l
bătrân şi în a l t e manifestări ale uimitoarei sale apolyhistoriav :
Voind, m a i departe, să dovedească pe «colegul c e l t â n ă r »
d r e p t neştiutor în a n u m e c h e s t i i e l e m e n t a r e «colegul c e l b ă t r â n » ,
deşi m a i bătrân, a r ă t ă în c o n t r a - r a p o r t u l său — a c u m tipărit — c ă

www.cimec.ro
 XII Prefaţă.

antiquate şi mystice ale descântecelor,—vor găsi in stu­

diul de faţă măcar câteva exemple despre neexactitatea
părerii lor.
Cunoştinţa vieţii sufleteşti actuale, nu în formele
ei, ci în spiritul ei, se poate dobândi numai plecând
delà originile ei daco-romane: noi continuăm azi gân­
d u r i născute în mintea străbunilor noştri : unele idei l o r
le erau neclare, nouă n i s'au lămurit,— altele însă şi-au
pierdut de mult interesul pentru noi, - însfârşit câteodată

el totuşi încă n u a u z i s e în viaţa s a — p e n t r u v r e m e a I m p e r i u l u i —

de «consiliile», c i n u m a i de «şedinţele» S e n a t u l u i , deşi consulere in
publicum înseamnă pe latineşte ( c h i a r şi l a P l i n i u s c e l t â n ă r ! ) p u r
şi s i m p l u «a-şi e x p u n e p ă r e r e a în Senat», fit publici consilii par-
ticeps = «ia p a r t e l a deliberările Senatului», — consilio publico =
«prin u n d e c r e t ( a l Senatului)», — d e c r e t e l e S e n a t u l u i se numesc
senatus consulta, i a r consulo înseamnă « a deliberă», consilium, «de­
l i b e r a r e , d e c r e t , c o n s i l i u , sfat, a d u n a r e deliberanlă, comisie», etc.
( v e z i o r i c e dicţionar l a t i n e s c ) , i a r r e g r e t a t u l M o m m s e n , c a r e d a c ă
n u v a fi fost m a i e r u d i t în i s t o r i a r o m a n ă , c e l puţin, a t u n c i când
a făcut ultima corectură a cuvântului respectiv, eră mult m a i
bătrân decât c o l e g u l n o s t r u «cel b ă t r â n » , şi d e c i a v e ă m a i multă
practică, — z i c e S e n a t u l u i s i m p l u Rathaus ; c u o candidă c o n v i n ­
g e r e bătrânul n o s t r u c o l e g afirmă că « n u există c o n s i l i i d e - a l e S e ­
n a t u l u i , c i şedinţe», şi d e c i n u r ă m â n e a t u n c i c a e x p l i c a r e pentru
«consiliile» c o l e g u l u i c e l u i tânăr decât că « a t r a d u s g r e ş i t » ( ! ) d i n
nemţeşte v r e - u n l o c d i n dicţionarul e n c y c l o p e d i c , pe c a r e îl pradă,
fn adevăr, c u o p e r s p i c a c i t a t e excepţională, c o l e g u l c e l bătrân a
şi d e s c o p e r i t acel l o c : iată «plagiatul» p u s — î n «Monitor» ! — p e
două coloane :

P a g . 47 d i n c a r t e a c u p r i c i n a :
«El luà p a r t e foarte r e g u l a i l a
c o n s i l i i l e S e n a t u l u i : l n c a Înainte de
a l l e x e r c i t a t q u a e s t u r a , fusese I n t r o ­
d u s de P l u s I n şedinţe »).
») V i t a V e r i 3, 5».
E n c y c l o p e d i a nemţească, I 2285:
«Auch den Amtshandlungen des
K a i s e r s w o h n t e e r hâuflg b e l , u m
s i c i i aufselne[n] kiinftlgen B e r u f v o r -
z u b e c l > r e l t e n *).
') M a r c . 6, 5 - 7 » .

C o l e g u l c e l bătrân z i c e : «prin A m t s h a n d l u n g e n s e face a l u ­

z i e . . . l a ((Consilium P r i n c i p i s » , . . . » : d e c i «consiliile» delà c o l e g u l c e l
tânăr n u pot fi (întrucât S e n a t u l pe v r e m e a I m p e r i u l u i ţine şedinţe
n u m a i c a să şeadă, i a r n u să d e l i b e r e z e ! ) d e c â t . . . ((consilium P r i n ­
c i p i s » ! . . . F u r t u l , ignoranţa şi l i p s a de c e a m a i elementară i n t e ­
ligenţă sânt deci d e p l i n dovedite l a c o l e g u l c e l tânăr de către c o -

www.cimec.ro
 Natura c o n c l u z i i l o r Istoriei c u l t u r a l e . XIII

noi nu facem decât să repetăm subconştient forme şi

vorbe moarte. Cine altul decât istoricul ne-ar puteă
lămuri asupra acestor faptei
Fireşte, în atari cercetări multe concluzii par pre­
mature o r i nu îndeajuns de convingătoare: dar aceasta
e în general inevitabil în istorie, care lucrează m a i în-
nainte de toate cu elemente pur spirituale, imponde­
rabile şi incalculabile. Toate izvoarele istorice, fără nici-o
excepţie — fle ele literare, monumentale, o r i etno-psiho-

l e g u l c e l bătrân. Şi e de m i r a r e că a c e s t a d i n u r m ă s e m a i o s t e ­
neşte să a d u n e şi a l t e a r g u m e n t e critice, ori paralele româno-
g e r m a n e . E r ă d e a j u n s l a u r m a u r m e i n u m a i c e a d e s u s , împreună
d o a r ă c u a f i r m a r e a , că c o l e g u l c e l tânăr «n'a scris până acum un
rând» de epigrafie, căci «obiecţiunea c ă » el «s'a o c u p a t c u e p i g r a f l a
in teza d-sale de doctorat e o simplă glumă, fiindcă aci d-sa n'a
făcut decât să u t i l i z e z e d o c u m e n t e e p i g r a f i c e s t u d i a t e de alţii, c e e a c e
nu e lot u n a c u a studiâ însuşi a c e l e documente». în a d e v ă r :
această a f i r m a r e a bătrânului coleg a fost a p r o a p e textual e x ­
primată şi de u n profesor neamţ, c a r e z i c e a d e s p r e aceiaşi s c r i e r e
a c o l e g u l u i c e l u i tânăr următoarele : « d i e s e . . . u m f a n g r e i c h e Dis­
s e r t a t i o n i s t ei η e r f r e u l i c h e s Z e u g n i s fur d e n w i s s e n s c h a f t l i c h e n
E r t r a g eingehender und grundlicher epigraphischer Studien. S i e bildet
ei η w û r d i g e s S e i t e n s t i i c k z u d e r v o n M o m m s e n a n e r k a n n t e n D i s ­
s e r t a t i o n d e s spâleren N i l r n b e r g e r Gymnasialrektors W . Harster
i i b e r die N a t i o n e n d e s R o m e r r e i c h e s i n d e n H e e r e n d e r K a i s e r » .
I a r u n alt «glumeţ», u n o a r e c a r e E d u a r d Meyer, probabil după
p i l d a puţin lăudabilă a a l t u i n e s e r i o s r e p r e z e n t a n t a l antichităţilor
c l a s i c e în A p u s , U l r i c h W i l c k e n , citează în a l e s a l e Kleine Schriften
(1910) s c r i e r e a c o l e g u l u i n o s t r u c e l u i tânăr Împreună n u m a i c u o
s i n g u r ă a l t a , c a publicaţii s p e c i a l e m a i însemnate, în direcţia r e s ­
pectivă, în u l t i m i i a n i .
D a r c e t i t o r u l m i r a t s e v a întrebă în fine nerăbdător: « a d i c ă
è posibil, c a u n profesor d e cultură antică l a o U n i v e r s i t a t e , fie
e a şi d i n c e l m a i întunecat O r i e n t , să fi a f i r m a t , scris, şi, m a i
p r e s u s de toate, să fl lăsat să s e tipărească, supt p r o p r i e iscălitură
l u c r u r i c a c e l e c i t a t e textual m a i s u s , c a izvorîte d i n m i n t e a « c o ­
legului celui bătrân»?—Din nenorocire a fost posibil: lamenta­
bilul « r a p o r t » e a c u m e t e r n i z a t oficial, în c o l o a n e l e «Monitorului»,
r ă m â n â n d c a u n d o c u m e n t în a d e v ă r caracteristic, pentru super­
ficialitatea culturei noastre contemporane.

www.cimec.ro
XIV Prefaţă.

logice—sânt fragmentare: fie ca intenţie, fle ca execuţie,

fie ca păstrare. Istoricul trebue să le completeze, el, cu
propriul său suflet. Dar sufletul omului n u se poate,
însuşi, într'un moment dat, decât tot fragmentar ma­
nifestă. Popoarele însăşi, în întregi epoce, trăesc o viaţă
sufletească fragmentară : unele p r i n excelenţă artistică,
altele cu deosebire politică, altele aoroape numai ani­
malică. Viaţa sufletească a omuluff£ sv δυνάμει infinită,
ca dumnezeirea, dimpotrivă έν εντβλεχεί<$ mărginită şi
înlănţuită : asta e şi deosebirea între zei şi oameni : p r i m i i
trăesc posibilitatea în sine, cei din urmă numai posi­
bilitatea faptelor precise şi mărginite.— Istoria e mani­
festarea tendinţei spre nemurire, inerente o m u l u i : ea
arată în chip logic-evolutiv viaţa sufletului omenesc în
înfăţişările sale din toate locurile şi timpurile, reconsti­
tuind astfel metafizic sufletul Umanităţii, ca al unei fiinţe
unitare, egal îndreptăţite cu cealaltă entitate universală,
a cărei viaţă se desfăşură numai έν δυνάμει, Divinitatea.
Tradiţia istorică şi cultul trecutului au la neamu­
rile luminate tocmai acest rost, de a hrăni sentimentul
de continuitate spirituală între strămoşii, o r i anticii,
idealizaţi şi intre luptătorii pentru ideal a i vremilor de
azi. — Strămoşii noştri sânt însă tocmai anticii, a căror
viaţă e pentru întreaga lume contemporană un izvor
de bogăţie sufletească şi de avânturi înălţătoare.
Grija pioasă şi stăruitoare a naţiunei noastre pentru
urmele antice lăsate i n pământul ţării de strămoşii daco­
români, ar da vieţii sufleteşti a întregului popor un
orizont m a i larg, reînviind o tradiţie nobilă şi idealistă
şi alungând măcar în parte spaima zilei de mâine : p r i n
trezirea unui anume sentiment de siguranţă, ba chiar
de nemurire a rasei, şi p r i n întărirea credinţei într'un
viitor binecuvântat al neamului romanic delà Dună­
rea de jos.
Bucureşti, în N o e m v r e , 1910. V. P.

www.cimec.ro
 CUPRINSUL.

Pag.

Prefaţa V
Cuprinsul XV
întroduoerea 1
I. Creştinismul In lllyrloum 8
Răspândirea Creştinismului tn I l l y r i c u m p â n ă l a a . 325 . 9
Răspândirea Creştinismului I n I l l y r i c u m I n s e c . I V — V I . 14
Dalmaţia şi I s t r i a : Creştinismul . 14
Dalmaţia : G n o s t i c i s m u l 24
Pannonia 28
Noricum 42
Raetia 45
Relaţiile I l l y r i c u l u i l a t i n c u I t a l i a 46
R ă s p â n d i r e a Creştinismului l a D u n ă r e a de j o s 47
Moesia superioară 47
Thracia 56
Moesia inferioară 58
Scythia minor 62.
Episcopatele din Moesia inferioară şi S c y t h i a m i n o r . . 67.
încheiere l a c a p i t o l u l 1 73
II. Creştinismul daoo-roman 74
R ă s p â n d i r e a Creştinismului i n D a c i a în. de a . 270 . . 74
Ştirile l i t e r a r e 74
Inscripţia d i n N a p o c a 75
R ă s p â n d i r e a Creştinismului In D a c i a după a . 270. . . . 85
Terminologia noastră creştină de o r i g i n e latină . . . . 85
Erdesia şi basilica . . . " 8ϋ
Romanus — « r u m â n » (vid. « r o m â n » ) 92
Pavimentum = « p ă m â n t » şi terra = «ţară» 96
« D u m n e z e u » şi « D u m i n i c ă » 101
Calatio (— nem) = «Crăciun» 108
Rosalia = «Rusalii» 111
Dracco = «drac» 110

www.cimec.ro
XVI Cuprinsul.

Pag.

Dianalicus = «zănalic» 120

Diana = «zână» 122
«Sărbătoare» 123
Alţi t e r m e n i creştini d e o r i g i n e p ă g â n ă 130
T e r m e n i de o r i g i n e p u r creştină : « c u m i n e c » , « l e g e » ,
«martur», « p ă g â n » , «răposă», « v â r g u r ă » , « z ă u » . . . 131
Constatări g e n e r a l e H3
Relaţiile D a c i e i t r a i a n e c u M o e s i a superioară 144 -
Alte dovezi despre existenţa i n N o r d u l Dunării a u n o r
R o m a n i creştini d u p ă a . 270 149
Judele Athanarich 151
M i s s i o n a r i i creştini I n N o r d u l Dunării 154
M i s s i o n a r i i de limbă şi cultură g r e a c ă l a Goţi . . . 155
Acţiunea apostolică latină a S . N i c e t a s , e p i s c o p u l R e -
m e s i a n e i , i n S u d u l şi fn N o r d u l Dunării 158
A l t e mărturii şi d o v e z i d e s p r e creştinarea Daco-Roma-
nilor fn s e c . I V — V şi despre organizarea bise-
ricei lor 175
S. H i e r o n y m u s 175
Procopius 178
I u s t i n i a n (Novellae) 183
R e s t u r i l e a r c h e o l o g i c e creştine delà D r o b e t a . . . 190
încheiere l a c a p i t o l u l I I 192
«Continuitatea» romano-creştină fn D a c i a 193
încheiere 195
Indloe 202

www.cimec.ro
 Elementele fundamentale ale credinţei creştine
poartă la poporul român n u m i r i d e origină latină, cari
arată prin forma lor o vechime egală cu aceea a însăşi
limbei noastre ca idiom romanic. Pe de altă parte ger­
menii p r i v i t o r i la organizarea bisericească a poporului
nostru arată o puternică înrâurire slavă.
Originile şi desvoltarea acestui fenomen istoric-
cultural nu sânt încă destul de bine cunoscute, din p r i ­
cina lipsei aproape generale a izvoarelor contemporane,
atât la noi cât şi în^ ţinuturile învecinate ale Dunării
do mijloc şi de jos.—în adevăr, în afară de puţinele iz­
voare de natură archeologico-epigrafică, ce ne v i n in
ajutor pentru secolii I V — V I (şi încă numai pentru ţi­
nutul din dreapta Dunării), nu avem alte informaţii de­
cât cele date de vieţile sfinţilor şi m a r t y r i l o r o r i de ac­
tele conciliilor. Acestea, ce-i dreptul, sânt destul de n u ­
meroase : din nenorocire însă valoarea lor documentară
pentru răspândirea noii credinţe în părţile noastre e,
cu cât ne eoborîm spre stabilirea Creştinismului ca
religie de stat, exclusivă, adică în sec. I V — V I , din ce
în ce mai restrânsă.—Căci la concilii nu luau parte toţi
episcopii ); i a r în ce priveşte actele m a r t y r i l o r , n u m a i
1

cele mai vechi, bazate pe protocoalele oficiale ale pro¬

') « D i n numărul e p i s c o p i l o r prezenţi I n N i c a e a (a. 325) n u s e
poale c o n c h i d e n i m i c p e n t r u răspândirea e p i s c o p a l u l u i (şi c u atât
m i i puţin p e n t r u răspândirea religiei creştine); căci din Europa
şi A f r i c a de Nord veniseră n u m a i foarte puţini e p i s c o p i şi c h i a r
d i n t r e episcopii O r i e n t u l u i lipsiau o s u m ă . . . » . A. Harnack, Die
Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahr-
hunderten, ed. I I , L e i p z i g , 1906, v o l . I I , ρ, 71, η. 1.

35332 1

www.cimec.ro
2 introducere.

coselor ţinute înaintea autorităţilor imperiale '-'), au o va­

loare istorică; dimpotrivă actele mai noi, ca şi în ge­
neral istoria veche a «missiunei» Bisericei ), sânt pline 3

de legende şi povestiri tendenţioase *), cari le fac aproape

cu totul inutilizabile ) pentru istoric.
6

Dar să ne o p r i m un moment la izvoarele cu o

reală valoare istorică. Pentru secolul a l IV-lea şi cele
următoare ştirile vrednice de credinţă asupra răspân-
direi Creştinismului trebue să fie şi sunt de fapt destul
de numeroase: Creştinismul e acum religie de stat şi,
mai înainte de toate, legislaţia imperială şi monumentele
publice şi particulare arată în chipul cel mai evident
schimbarea produsă în viaţa antică : ceeace mai înainte
era ascuns cu grijă, se răsfaţă acum biruitor, ba chiar
violent-persecutor, în întregul imperiu. Totuşi, pentru
ce vrem noi să ştim, cât de răspândit, şi în ce localităţi
anume erà stăpânitor acum Creştinismul, în provinciile
romane delà Dunăre,—astfel de informaţii precise tot nu
căpătăm, cel puţin nu căpătăm în aşa măsură cum
ne-am aşteptă.
Cauzele acestei insuficienţe chiar a izvoarelor de
mâna întăi sunt numeroase./ în p r i m u l rând părinţii
Bisericéi — scriind despre aceste t i m p u r i — iau acum
ca un fapt dat răspândirea religiei creştine pe toată

2
) Cf. Κ. J . N e u m a n n , Der rimische Staat und die. allgemeine
Kirche bis auf Diocletian, I, L e i p z i g , 1890, p. 277 sqq.
') Cf. H a r n a c k , o. c, v o l . I , prefaţa l a ed. I , p. V : « . . . căci
formarea legendelor cu privire la missiunea apostolică începe
fncă d i n s e c . I şi a Înflorit p â n ă tn e v u l m e d i u , b a c h i a r i n t i m ­
p u r i l e m a i noi ; l i p s a e i de v a l o a r e e astăzi recunoscută de toată
lumea». V e z i şi vol. I I , p. 16 s q . : «treptat-lreptat se inventă pen­
t r u f i e c a r e ţară de pe pământ o istorie a m i s s i u n e i , c a r e să în­
c e a p ă c u înşişi Apostolii». Cf. p. 48 : falsificate c u p r i v i r e l a a c t e l e
martyrilor.
·) H a r n a c k , l. c , şi N e u m a n n , o. c, p. 279.
5
) Neumann, p. 278: «sind so g u t w i e g a r n i c h t z u v e r -
werlen».

www.cimec.ro
 I z v o a r e l e . C r i t i c a lor. 3

fata pământului (cu barbari cu tot), i a r autorii vieţilor

de sfinţi şi m a r t y r i au grija să dovedească şi «istoric»
universalitatea răspândirei Creştinismului. Deci, din
această parte, sau tăcere, sau învăluire a adevărului
originar în legende fără nici-o valoare istorică ). 6

Mai departe: păgânismul continuă a există până

cel puţin în secolul al VI-lea în masele m a r i a l ^ popu­
laţiei rurale. Acest lucru nu ne e însă mărturisit decât
indirect, p r i n măsurile legislative luate de împăraţii
prea-creştini împotriva adoratorilor vechilor divinităţi ); 7

inscripţii, o r i alte mărturii monumentale, nu m a i putem

aveă: căci creştinii nu sânt acum m a i puţin energici
decât păgânii înainte de 312, în urmărirea protivnicilor
l o r ) . Deci există încă mulţi păgâni, dar nu ştim precis
8

loi alităţile, unde, şi câţi anume mai există.

6
) Cf. p. 2, π. 3.
7
) V e z i Codex Theodosianus, ed. M o m m s e n - M e y e r 1 2 (1905)
X V I 10, 12 (392 N o v . 8) ; X V I 10, 16 (399 I u l . 1 0 ) ; X V I 10, 19 (408
[407] N o v . 1 5 ) ; înafârşit, i n g e n e r a l X V I 10, 2 s q q . — Cf. s c r i e r e a
m e a Salsovia, Bucureşti 1906. passim, pentru secolul a l I V - l e a , i a r
pentru timpurile şi m a i târzii, L . Friedlănder, Darstellungen aus
der Sittengeschichte Roms, e d . 8, L e i p z i g 1910, v o l . I V , c a p . I I : «Die
religiôsen Zustânde».
s
) C a r a c t e r i s t i c e i n această privinţă e d i c t u l d a t de T h e o d o -
s i u s l a 14 N o e m b r e 435, p r i n c a r e i n t e r z i c e toate s a c r i f i c i i l e pă­
g â n e şi porunceşte, c a toate clădirile de c u l t a l e păgânilor să fie
desfiinţate şi, p r i n a ş e z a r e a c r u c e i pe ele, purificate, r e s p . prefă­
c u t e în lăcaşuri a l e c u l t u l u i creştin. P a s a j u l sună : cunctaque eorum
(scil. paganorum) fana templa delubra, si qua etiam nune restant
integra, praecepto magistratuum destrui conlocationeque venerandae
Christianae religionis signi expiari praecipimus: contravenitorii vor
fl pedepsiţi c u m o a r t e a 1 (Cod. Theod., ed. M o m m s e n - M e y e r , X V I
1 0 , 2 5 ) . — I n t e r p r e t a r e a dată m a i s u s a c e s t u i p a s a j u r m e a z ă pe a c e e a
a lui Golhofredus (comm. la legea citată) şi a fost socotită c a
dreaptă şi de J . P . K i r s c h , Die christlichen Cultusgebăude imAlter-
tum, K o l n 1893, p. 36, — u n d e s e pot găsi şi o s u m ă de e x e m p l e
c u privire* l a p r e f a c e r e a templelor păgâne în biserici creştine-
( D a t a e d i c t u l u i e — urmând pe G o l h o f r e d u s — neexactă l a K i r s c h :
426 în l o c de 435).

www.cimec.ro
 4 introducere.

în sfârşit, în al treilea rând, nici ştirile monumen­

tale, pe care le avem despre creştini nu sunt mai n u ­
meroase : Creştinismul e până târziu în secolul al V-lea,
mai înainte de toate religia orăşenilor ): dar tocmai 9

vremea când creştinismul urban ar f l putut să se des-

volte m a i repede, adică delà anul 312 înainte şi până
în secolul al Vll-lea, ba pentru Răsărit încă şi m a i
târziu, e ocupată de năvălirile barbare, care distrug
tocmai ^[aţa orăşenească romană, readucând o mare
parte din imperiu la viata rurală delà început. P r i n
urmare, mărturiile monumentale cu p r i v i r e la creşti­
nismul din provinciile dunărene în secolul al IV-lea şi
cele următoare nu pot fl prea numeroase.
Adăogând acum la cele de mai sus faptul, că,
pentru răspândirea creştinismului latin în stânga Du­
nării, nu avem pentru primele cinci secole aproape nici-o
mărturie directă, s'ar păreă că o cercetare asupra Creş­
tinismului tocmai în aceste locuri şi din acest timp, e
încă delà început condemnată să rămâe zadarnică.
Totuşi lucrurile stau altfel: izvoarele sânt, ce-i dreptul,
puţine ; dar din ele se pot scoate încheeri destul de ho-
tărîte, dacă n u şi asupra amănuntelor, cel puţin asupra
liniilor generale ale râspândirei Creştinismului în stânga
Dunării până la Iustinian.

Studiul de faţă va cuprinde în chip firesc două

părţi: una care să urmărească întinderea Creştinis­
mului în dreapta Dunării, deci să stabilească punctul

9
) O scriere specială asupra a c e s t e i teme e : T h e o d . Zahn,
Weltverkchr und Kirche wahrend der drei ersten Jahrhunderle
1877, retipărită i n Skizzen aus dem Leben der ulten Kirche, Erlan-
gen-Leipzig 1894. Cf. V . Schultze, Archănlogie der allchrislUchcn
Kunst, M u n c h e n 1895.—Cf. şi c o n s t a t a r e a , l a p i d a r exprimată, a l u i
J . P . M a h a f f y , Greek Life and Thought, ed. I I , 1896, p. 376 : « T h e
r e a l c o n q u e s t s of H e l l e n i s m , as of early Christianity, were among
nations, w h o h a d reached a c e r t a i n s t a g e of culture».

www.cimec.ro
 P l a n u l studiului. Izvoarele folosite. 5

<ie plecare pentru Creştinismul din stânga Dunării; a

doua parte se va ocupă în amănunte cu însăşi acest
Creştinism nord-danubian, formând deci tema p r o p r i u
zisă a studiului meu.
Pentru p r i m a parte a cereetărei am până la anul
3î>5, rezultatele lucrării l u i Harnack, Die Mission und
Ausbreituny des Christentums, în a doua ediţie, din 1906:
la materialul strâns de el nu se mai poate adăogă deo­
camdată nimic ). Dimpotrivă, delà anul 325 înainte —
10

şi acesta e, aproape exclusiv, timpul cu care mă ocup

în lucrarea de faţă — izvoarele îşi aşteaptă încă cule­
gerea şi prelucrarea. Despre izvoarele literare-biseri-
ce.şti ale celor dintăi trei veacuri după Constantin a m
pomenit m a i sus, că sânt numeroase, au nevoe de o
critică foarte amănunţită şi severă, şi nu făgăduesc
multe rezultate precise; istoricii bisericeşti ai acestui
t i m p : Philostorgius, Socrates, Sozomenus şi Theodoret,
în Orient,—Sulpicius Severus şi Orosius, în Occident:
cu toţii a p r o x i m a t i v contemporani : p r i m a jumătate a
secolului al V-lea, — apoi Evagrius în Răsărit, Cassio-
dor şi Iordanes în Apus (sec. V I [ — V I I ] ) , — ne dau numai
lămuriri m a i generale asupra mersului bisericei oecu-
menice, sau, în cazul l u i Iordanes, ştiri numai cu p r i ­
vire la o anume biserică creştină-naţională, interesantă,
dar nu hotărîtoare pentru Creştinismul nostru.—Izvoa­
rele literare profane nu ne dau nimic deosebit cu p r i ­
vire la răspândirea Creştinismului, întrucât punctul lor
de vedere e cu totul altul.—Dimpotrivă izvoarele monu­
mentale, archeologico-epigraflce ), lăsând la o parte
M

10
) Cf- c h i a r v o r b e l e I u i i n prefaţa l a ediţia a l i a a cărţii :
«moine K r i t i k e r h a b e n die L i s t e [der O r t e , i n d e n e n i c h d a s C h r i s -
tentum vor Constantin n a c h w e i s e n konnte] nicht zu vermehren
vermocht» ( v o l . I , p. I X ) . -»•
") P e n t r u primele trei s e c o l e inscripţiile creştine n u a u d e
cât o importanţă c u totul secundară, ele fiind foarte puţine, n u
numai In provincii, ci c h i a r In catacombele d i n R o m a (cf. D e

www.cimec.ro
 6 introducere.

siguranţa nediscutabilă a mărturiilor lor, sânt şi în

deajuns de numeroase, pentru a ne da o idee destul de
clară despre răspândirea în linii m a r i a Creştinismului
în dreapta Dunării
întrucât însă această răspândire nu mă interesează
deocamdată decât ca punct de plecare pentru cercetarea
Creştinismului din stânga Dunării, voiu alege dintre iz­
voarele mai sus citate, în afară de inscripţii, numai iz­
voarele literare de o însemnătate hotăritoare. Mai târziu,
când, pe baza tuturor izvoarelor literare şi monumen­
tale, voiu încercă a scrie «istoria religiei creştine în
provinciile romane delà Dunăre până la Iustinian», iz­
voarele literare de mâna a doua vor fl avute şi ele în
vedere după cuviinţă ). 1S

în ce priveşte partea a doua a «Contribuţiilor» de

faţă, informaţia va fl dată tot de inscripţii, dar nu ele

R o s e i , Inscriptiones christianae urbis Romae saerulo VII. antiquio-

res, 2 vol.).
1J
) U n argument favorit a l învăţaţilor, c a r i nu-şi d a u o s t e ­
n e a l a să folosească mărturii e p i g r a f l c e , e că d e s c o p e r i r e a a c e s t o r
i z v o a r e atârnă într'o prea mare măsură de voia întâmplării şi
că d e c i ştirile l o r n u p o l a v e ă şi ν re-o v a l o a r e m a i g e n e r a l ă , o r i
statistică. Cercetările e p i g r a f l c e d i n u l t i m i i a n i a u dovedit tocmai
contrarul. Dar, pentru a n e opri l a c h e s t i u n e a noastră : ciudată
întâmplare trebue s ă fle a c e e a , c a r e scoate l a iveală inscripţii
creştine t o c m a i în oraşele, unde, d i n i z v o a r e l e l i t e r a r e şlim, c ă
a u e x i s t a t comunităţi de a c e s t f e l , — şi că t o c m a i în c e n t r e l e m a i
însemnate s ' a u găsit şi m a i m u l t e inscripţii o r i alte obiecte de c u l t
creştin.
13
) O amânare a unei cercetări pe u n plan m a i v a s t în
această direcţie e cerută şi de o altă împrejurare. Micile obiecte
creştine, lămpi, inele, obiecte de c u l t s a u c a s n i c e , c a r i sânt u n
i z v o r du m â n a întâia p e n t r u Axarea în c h i p g e o g r a f i c - s t a l i s t i c a
răspândirei Creştinismului d i n c e l e dintăi v e a c u r i , n ' a u fost încă
strânse s i s t e m a t i c , însemnătatea l o r fiind recunoscută de a b i a i n
u l t i m u l timp. Săpăturile n o i , c a r i s e f a c a c u m pretutindeni, după
noi p r i n c i p i i de folosire a d e s c o p e r i r i l o r , v o r a d u c e n u peste multă
v r e m e m a t e r i a l d i n bielşug, p e n t r u a s c r i e , c u totul pe alte b a z e
c a în p r e z e n t , o istorie a Creştinismului delà Dunăre.

www.cimec.ro
 R o s t u l şi îndreptăţirea s t u d i u l u i de faţă. 7

vor formă baza cercetării, — ci vor servi numai ca aju­

toare la interpretarea istorico-culturală a terminologiei
noastre creştine de origină latină, — resp. vor da ma­
terialul p r i m a r pentru expunerea legătujilor Daciei
Traiane cu celelalte provincii, şi deci pentru expli­
carea prezenţei Creştinismului în stânga Dunării încă
din p r i m a jumătate a secolului al Ill-lea.
înainte de a intră acum în tratare, cred necesar
să adaog cu p r i v i r e la îndreptăţirea studiului de faţă,
că, indiferent de rezultatele precise la care a r ajunge,
el îşi are un îndoit rost metodic. Epigrafla creştină a
Răsăritului e încă până azi aşă de lăsată în părăsire,
încât Harnack îşi aproprie la 1906 în totul cele spuse
de Cumont la 1895 : «Je ne sais s'il existe une catégorie
de textes épigraphiques, qui soit plus m a l connue au­
jourd'hui que les inscriptions chrétiennes de l'empire
d'Orient» ): o încercare de a pune în valoare tocmai
14

aceste izvoare oropsite nu va fl dar în niciun caz ino­

portună.—Pe de altă parte începuturile creştinismului
nord-danubian — independent de poporul la care s'a
desvoltat — prezintă, atât ca fenomen de istorie cultu­
rală, cât şi ca însăşi metodă de cercetare, cea m a i de­
plină analogie cu chestiunea originilor naţiunei noastre :
din cercetarea unei probleme se poate să iasă puncte
de vedere noi pentru adâncirea mai cu folos a celeilalte.

w
) F . C u m o n t , Les inscriptions chrétiennes de l'Asie Mineure
R o m e , 1895, p. 5 ( E x t r a i t d e s Mélanges d'Archéologie et d'Histoire,
tome X V ) , — l a H a r n a c k , o. ., vol. I I , p. 71, n . 1.

www.cimec.ro
 I

Harnack constată pentru secolul I , înainte de Traian,

comunităţi creştine, resp. creştini, în următoarele lo­
c u r i din peninsula balcanică:
Philippi, Thessalonike şi Beroea în Macedonia:
toate trei încă din vremea apostolului Paul; iar în Gre­
cia p r o p r i u zisă alte trei : în Atena, Corint şi Cenchreae
lângă Corint : din aceeaşi vreme. Apostolul Paul pome­
neşte ca ţinut al missiunei sale şi I l l y r i a (în general),
iar despre discipolul său Titus ştim că a fost p r i n Dal­
maţia ) .1δ

Până la anul 180 (moartea împăratului Marcus)

Harnack mai constată în aceleaşi regiuni încă urmă­
toarele noi centre creştine : Debeltum, Anchialus şi, pro­
babil, Byzantium în Thracia, Larissa în Thessalia, şi
Sparta
Γ Aşa dar până la 180, — în afară de menţiunea cu
U o t u l neprecisă a ţinutului illyro-dalmat, unde, după Har-
jnack, Paul poate că nici n'a călcat ), iar Titus, dacă 17

ia predicat ), apoi a făcut-o desigur în porturile greci-

1S

'zante de pe coastă, — nu avem nici-o singură menţiune

despre creştinarea provinciilor latine ale Illyricului.
Pentru timpul până l a anul 325 Harnack observă :

15
) H a r n a c k , o. c , I I , p. 73 sq.
)
le
Ibid., p. 76.
' ) P . 73, η. 4.
7

" ) Cf. H a r n a c k , p. 74, η. 1.

www.cimec.ro
 Răspândirea Creştinismului In I l l y r i c u m până l a a . 32Ί. 9

«Răspândirea [Creştinismului în peninsula balcanică] a

fost foarte variată. în «Europa» (ţinutul din faţa Bithy-
niei asiatice) şi în Thracia trebue să f l existat multe
biserici înainte de 325. Aceasta ne arată istoria biseri­
cească aThracieiîn secolul al IV-lea. Corintul şi Thes-
salonica aveau comunităţi înfloritoare... Dar cele m a i
multe părţi ale peninsulei nu pot să fl avut până la
325 decât o populaţie creştină rară» ). Centre însem­ 1B

nate ale Macedoniei şi Thraciei au fost în acest t i m p

următoarele: Philippi, Thessalonike (mitropolit), [La­
rissa, Theba şi Pele în Thessalia: cu episcopi; Nicopolis
şi Buthrotum în Epir], Stobi : episcop, şi Pydna, —în Ma­
cedonia; Debeltum şi Anchialus: cu episcopi încă delà
sfârşitul secolului al doilea; Philippopolis: episcop, [By­
z a n t i u m : episcop, şi Heraclea-Perinthus : episcop, în
«Europa»], Adrianopol, Drizipara ( = Drusipara) şi Epi-
bata, — Thracia. însfârşit se constată şi în Scupi (Uskiib),
în Dardania (vechea Moesie superioară de Sud), un epis­
copat la anul 325 ). 20

Toate localităţile până aici pomenite ţin de sfera

de influenţă greacă : atât în ce priveşte — în general —
curentele culturale, cât şi — în special — ca limbă. Se ştie
că biserica creştină a folosit oarecum ca limbă sacră
multă vreme limba greacă şi o sumă din inscripţiile
Catacombelor din Roma, sânt alcătuite în greceşte: de
abia cu secolul al IV-lea încetează această precumpă-
nire a ei ).—Dacă acum considerăm faptul caracteristic^
21

că în provinciile de cultură latină delà Dunăre, Creşti­

nismul nu prinde rădăcini până către sfârşitul secolului
al Ill-lea " ) , delà sine se prezintă încheerea că Creşti-

l
» ) P . 197.
m
) P. 196 s q q .
21
) Cf. O. M. D a l t o n , A guide Io the early Christian and By­
zantine antiquities, British Museum, 1903, p. 11.
" ) Cf. H a r n a c k , o. c, I I , p. 201 „Bisericile din Moesia şi
Pannonia erau t i n e r e incă pe v r e m e a lui Eusebiu. E l scrie (vita

www.cimec.ro
10 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

nismul n'a mai avut nevoe aici să înceapă in forma

greacă întăi — ca la Roma şi in Italia, Gallia, etc., —
ci a început deodată în forma latină, predicatorii fiind
acum activi în Apus mai numai în limba latină. Această
concluzie e de o însemnătate deosebită pentru n o i ; dacă
ea n'a fost trasă până acum, cauza e prejudecata în
deobşte răspândită, că tot ce ţine m a i de aproape o r i
mai de departe de peninsula balcanică trebue să-şi aibă
izvorul de viată spirituală în Răsărit. Harnack însuşi
se face vinovat de acest «apriorism», nu numai afirmând
că şi Pannonia ar fl ţinut de sfera de înrâurire greacă ), 2S

dar reprezentând şi în chip grafic această dependenţă,

pe harta alcătuită de el pentru răspândirea Creştinis­
mului până la a. 325, în vreme ce uneşte şi Pannonia
(cu cele două Moesii şi Dalmaţia) cu Răsăritul grec,
despărtindu-le (pe toate) p r i n t r ' u n mare gol ne-creştin
de I t a l i a ) , deşi tocmai drumul italo-pannonic Aquileia—
24

Constant. I V , 43), că l a sfinţirea b i s e r i c e i dim I e r u s a l i m , Moesii şi

Pannonii ar fi t r i m e s τα παρ' α&τοίς ttv&obvxa χάλλη τής τού θ-ΐοϋ
νεολαίας». I n orice c a z , actele martyrilor încep a n e d a ştiri
d e s p r e a c e s t e ţinuturi d e - a b i a delà D i o c l e t i a n înainte.
2>
) V o l . I I , p. 202 : «Selbsl d a s ferne P e t t a u (jetzt i n d e r S t e i e r -
m a r k ) h a t t e u m d a s J a h r 300 e i n e n Bischof, u n d z w a r einen als
Theologen und Schriftsteller bekannten, mit griechisch-christli-
cher Literatur verlrauten Mann, Victorin. Pannonien war roma-
n i s i e r t ; a b e r d a s G r i e c h i s c h e m a g i n s e i n e n letzten Auslăufern b i s
i n diese P r o v i n z g e d r u n g e n sein». H a r n a c k uită când s c r i e a c e s ­
tea, că în s e c o l u l a l I I M e a n u e n i c i - o m i n u n e c ă u n o m c u l t ştie,
în A p u s u l l a t i n , greceşte : d o a r ă literatura de seamă în întreg
i m p e r i u l s e s c r i e încă pe greceşte. « B a r b a r i z a r e a » A p u s u l u i , prin
despărţirea culturală d e E l e n i s m se întâmplă d e - a b i a în s e c o l u l a l
I V - l e a , când Grecii se cred èi d a t o r i să s c r i e în latineşte. Prin
u r m a r e d a c ă V i c t o r i n ştiă greceşte, n u u r m e a z ă că şi păstoriţii l u i
e r a u supt influenţa culturii greceşti. D a r ipoteza lui H a r n a c k e
contrazisă şi de i z v o a r e l e monumentale, care nu ad'ic mai nimic
h e l l e n i c l a lumină, c i confirmă n u m a i strânsele legături c u l u m e a
latină.
") Vol. II, harta a 2-a.

www.cimec.ro
 O r i g i n i l e Creştinismului d i n I l l y r i c u m . 11

S i r m i u m , resp.—Salonae, erà cea mai însemnată arteră

de comunicaţie a Răsăritului cu Apusul, pe când d r u ­
murile din Thracia şi Macedonia spre Moesia şi Pan­
nonia nu aveau decât o importanţă secundară, şi anume
mai mult p u r economică decât culturală; i a r cât p r i ­
veşte d r u m u l cel «mare» al Răsăritului, din Pannonia,
p r i n Moesia şi T h r a c i a : Niş, 'Sofia, Adrianopol, spre
Constantinopol, el nu a fost în aceste t i m p u r i decât un
d r u m oficial, i m p e r i a l : circulaţia economică şi cultu­
rală şi-a ales alte d r u m u r i , directe, delà Nord la Sud
şi Est la Vest, precum v o m vedea în amănunte m a i
jos; deocamdată citez ca singură dovadă pentru cele
afirmate, faptul că din antichitate şi până în ziua de
astăzi oraşele cele mai însemnate ale peninsulei balca­
nice nu s'au desvoltat pe acest d r u m , sau p r i n acest
d r u m , ci la cele patru mări, resp. în Macedonia şi la
Dunăre.
Concluzia neexactâ trasă de Harnack îşi are p r i ­
cina în necunoaşterea materialului epigrafic profan, sin­
gurul izvor de mâna întăi, dar extraordinar de bogat,
pentru viaţa economică şi spirituală antică în Europa
illyro-thracă. L a timpul său voiu reveni mai jos cu
amănunte asupra acestei chestiuni.
Cât priveşte acum lista localităţilor constatate de
Harnack ca creştine până la anul 325, în Moesia, Pan­
nonia, Dalmaţia şi Noricum, iată care sânt, şi ce avem
de observat din punctul nostru de vedçre la flecare:
Actele m a r t y r i l o r arată, că încă dinainte de a. 325
au existat creştini în Torni, Noviodunum, Axifipolis şi
Durostorum. în Marcianopolis se constată pentru anul
325 o episcopie : titularul scaunului,-Pistus, apare p r i n t r e
subscriitorii hotărîrilor synodului din Nicaea ). Le Quien 2S

m a i admite ca autentică.şi ştirea din vieţile sfinţilor ",» 2

26
) H a r n a c k , o. c, I I , p. 201.
-)
e
Acta Sanctorum (Holland.), L u n a I u l i e , I I , p. 539 sqq.

www.cimec.ro
12 I. Creştinismul I n I l l y r i c u m .

cu p r i v i r e la creştinii din Halmyris şi episcopul Evan-

gelieus al Scythiei, fără îndoială rezidând în Tomi,
pentru timpul lui Dioeleţian ).—Din «Dacia» întâlnim 27

ca titular al episcopiei d i n Serdica, la Nicaea, pe Proto-

genes, — episcopul, care în conciliul ţinut peste douăzeci
de ani în chiar reşedinţa sa, Serdica, se înfăţişează, ală­
turea de venerabilul Osius, din Corduba, ca şef al bi-
sericei orthodoxe în lupta cu Eusebianii arianizanţi ).— 28

Harnack admite ca probabilă, încă înainte de 325 şi

existenţa unui episcopat în Naissus (Moesia super.) ). 29

Tot la această provincie e de socotit şi episcopatul din

Singidunum ) . so

în ce priveşte provinciile pannonice : cea mai veche

comunitate creştină, sigur cunoscută, e cea din Cibalis,
probabil încă din timpul lui Valerian (cu un episcop).
Pe roditoarea fâşie de pământ udată de Drava, Sava
şi Dunăre, mai întâlnim — în afară de Cibalis — încă,
unul lângă altul, următoarele episcopate o r i centre creş-

" ) A ş a d a r c e l dintâi episcop a l S c y t h i e i , sigur constatat:

Oriens Christianus, P a r i s , 1740, I , 1211. — C ă e p i s c o p u l T h e o p h i l u s
d i n «Gothia», c a r e i a p a r t e l a S y n o d u l d i n N i c a e a , a r fi d e s o c o t i i
tot c a e p i s c o p de T o m i , precum înclină a crede H a r n a c k , l. <:,
p. 203, e e x c l u s , — întrucât n u m e l e p r o v i n c i i l o r şi oraşelor e p i s c o ­
p a l e sânt în deobşte e x a c t r e d a t e — d u p ă t i t u l a t u r a oficială : cf.
m a i j o s n . 28. M a n s i , passim—de s u b s c r i i t o r i i diferitelor concilii,—
arv/tn c a z u l de faţă provincia respectivă — S c y t h i a m i n o r — t o c ­
m a i pe v r e m e a l u i C o n s t a n t i n şi a fiilor săi, c â n d e a ş ă de înflo­
r i t o a r e , n u s e puteâ confundă n i c i de c e l m a i i g n o r a n t copist c u
v r e - o «Gothie» o a r e c a r e . — A s u p r a Creştinismului i n T o m i , şi în g e ­
neral în S c y t h i a minor, există o monografie a Monseniorului
Ravmund Nelzhammer. D a i altchrisUiche Tomi, Salzburg, J003^-
l a c a r e t r i m e t p e n t r u informaţia m a i d e a p r o a p e .
" ) Cf. J . D. M a n s i , Sacrorum Conciliorum nova el amplissima
coUectio I I I , F l o r e n t i a e , 1759, p. 131 sqq.,—şi (1 J . y . Hefele, Conci-
lietigeschichte, I, ed. 2, 1873, p. 544.
") O. c, I I , p. 201.
ae
) Nu la Pannonia, c u m printr'o scăpare d i n vedere face
Harnack, i c, enumerând acest episcopat printre cele existente
I n I l l y r i c u m înainte de 325.

www.cimec.ro
 C e n t r e l e creştine p r a e - n i c a e n i c e a l e I l l y r i c u l u i . 13

tine prae-nicaenice : Mursa (episcopat), S i r m i u m şi Siscia.

Ceva m a i departe spre Vest, pe Drava, Poetovio (epis­
copat: c. 300: învăţatul V i c t o r i n ) ) , i a r spre Nord, i n 31

Pannonia superior, Savaria şi Searbantia. Din care

episcopat pannonic va fl fost episcopul Domnus, care
ia parte la synodul din Nicaea, e greu de hotărit.
Despre Noricum avem foarte puţine ştiri : şi anume,
dinainte de Constantin numai despre comunitatea creş­
tină din Lauriacum, i a r pentru p r i m a jumătate a seco­
lului al IV-lea, despre diferite episcopate norice (nenu­
mite mai precis), p r i n t r e cari vor fl poate de socotit cel
din Teurnia (Tiburnia) şi cel din Iuvavum ) . — în Dal­ 82

maţia, precum a m văzut mai sus, Creştinismul a pătruns

foarte de t i m p u r i u , aşa că nu e de mirare, dacă o sumă
de inscripţii — din mulţimea enormă descoperită în c i ­
mitir/ie creştine din Salonae — cade chiar în timpul dina­
inte de Constantin. în orice caz descoperirile archeologico-
epigraflce ne arată că Salonae a fost cel m a i însemnat
centru creştin din întreg I l l y r i c u l ) . 83

Harnack n'are pentru episcopul Theophilus din

«Gothia», care apare p r i n t r e m e m b r i i synodului din N i ­
caea, decât două ipoteze: sau e d i n vre-un oraş grecesc
din Crimeia de azi ) , împreună cu celalalt episcop din
3t

«Bosporus», Cadmus, sau, «poate», e pur şi simplu epi­

scopul de Tomi. A doua ipoteză, am arătat m a i s u s ) , 85

e inadmisibilă. P r i m a e de fapt acceptabilă, dar «Gothia»

poate fl în acest t i m p (vremea l u i Constantin) tot aşa
de bine căutată şi în Nordul Dunării — în fosta Dacie

31
) Cf. m a i s u s , n . 23.
M
) V e z i H a r n a c k , o. <:, I I , p. 202.
88
) V e z i m a i j o s şi cf. I n g e n e r a l C I L . I I I ( i n d e x ) . Cf. p e n t r u
bibliografia m a i nouă H a r n a c k , p. 203, s a u , I n a m ă n u n t e , C I L . I I I ,
passim¬
" ) A ş a 11 localizează pe h a r t a V I I delà sfârşitul v o l . I I , a l o. c.
at
) N o t a 27. De a l t m i n t e r i această ipoteză a fost propusă
încă de bătrânul V a l e s i u s : cf. M . L e Q u i e n , Orient Christianus,
1, P a r i s . 1740, c o l . 1211 s q .

www.cimec.ro
14 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

romană — unde Goţii delà 270 înainte erau oarecum re­

prezentanţii oficiali ai siguranţei publice romane, faţă
de ceilalţi barbari de p r i m p r e j u r . Fireşte, la ceva sigur
nu se poate ajunge, câtă vreme n'avem alte ştiri de
ajutor ) . 86

*
* »
Mărturiile epigrafice antice asupra Creştinismului
din provinciile delà Dunăre cad, cu puţine excepţii, în
timpul delà Constantin la Iustinian (sec. I V — V I ) . O
sumă dintre ele poartă şi indicarea precisă a datei pu­
nerii lor. Pentru scopul nostru : acela de a constată, unde
apar comunităţi creştine, nu la o anume dată de an şi
de zi — aceasta a fost interesant de ştiut până la Con­
stantin, când Creştinismul eră încă în faza răspândirei
extensive — ci numai, precis, unde, adică în ce localitate
nouă dintr'un ţinut cunoscut dinainte ca creştin, s'a^mai în­
temeiat o comunitate: deci care e intensitatea răspân­
direi într'un loc şi un t i m p d a t , — p e n t r u acest scop ne
sânt deajuns şi datările aproximative ale inscripţiilor
şi celorlalte mărturii monumentale înlăuntrul unui veac
o r i a unei jumătăţi de veac.
Cercetarea răspândirei geografice (mai mult decât
istorice) a Creştinismului la Dunăre, urmărind direcţiile
de răspândire—ca atare—a noii credinţe şi mediul cul­
tural în care s'a desvoltat într'un ţinut dat, ne poate
da răspunsuri m a i hotărîte, atât asupra problemei
Creştinismului latin (în contrast cu cel grec) în interio­
r u l şi mai ales în afara Imperiului, cât şi asupra pro­
blemei Creştinismului r u r a l de pretutindeni'.
Locurile, unde s'au găsit inscripţii şi obiecte creştine
din sec. I V — V I , sânt, după provincii, următoarele:

în Dalmaţia: Salonae, T r a g u r i u m , insula Nigra

Corcyra, Doclea, şi alte centre m a i mici.

3β
) P e n t r u alte a m ă n u n t e cf. H a r n a c k . o. c, I I , p. 203 s q .

www.cimec.ro
 Mărturiile opigrafice. Dalmaţia. Salonae. 15

Salonae. Cele m a i însemnate descoperiri s'au făcut

în cimitirele creştine de lângă oraş. Jelié crede că înce­
puturile unora din mausolée pot fl puse chiar în p r i m a
jumătate a secolului al II-lea ). Cu toate năvălirile bar­ 87

bare din veacurile următoare, monumentele creştine,

cari au ajuns până la noi, sânt extraordinar de nume­
roase şi se urmează, întrucât sânt datate, în şir aproape
neîntrerupt din secolul a l Hl-lea până într'al VII-lea ). 38

Ce-i dreptul, nu trebue uitat, că Salonae, împreună cu

toate oraşele de pe coasta apuseană şi nord-vestică a
AK/ţirii ^driatice au ţinut economic, cultural, şi, de foarte
multe o r i , şi politic, de Italia, delà primele cuceriri ale
Romanilor în Dalmaţia şi, putem zice, până în timpu­
r i l e noastce. Aşă s'a făcut, că pe când în interiorul
peninsulei ralcanice, o r i în ţinuturile delà Sa va, Drava
şi Dunărea-fie mijloc, cultura romană eră cu totul spul­
berată de năvălitorii germani, asiatici, o r i , în special,
slavi, coasta răsăriteană a Adriaticei a putut fl cu iz­
bândă apărată p r i n arme, o r i în chip priceput salvată

") l)as Cometerium von Manastirine \zu Salona, In Rumische

Quortalschrift fur christl. Altertumskunde u. f. Kirchengeschichte, V,
1891, şi a p a r t e . Cf. J . P . K i r s c h , Die christlichen Cultusgebăude im
Altertum, K o l n , 1893, p. 25 şi 46 şi H a r n a c k , o. c , I I , p. 203.
38
) Fără dată precisă, dar p r o b a b i l Încă d i n s e c . I I I : C I L .
III, 8752 şi p. 2261 ( i n s c r . funer.); 9549 şi 9 5 5 0 + p p . 2139 s i 2 2 6 1 :
id., a doi e p i s c o p i salonitani ; 9587: sarcofag; 9 6 2 6 : e p i s t y l delà
i n t r a r e a principală a b a s i l i c e i s a l o n i t a n e : f deus noster f propi-
tius eslo f rei publicize f Romanae, şi 9629+12878 : fonjs hic es[t] vitae :
p r i m a jumătate a s e c o l u l u i a l I V - l e a ; c a m d i n aceeaşi v r e m e , o r i
c e v a m a i târziii, următoarele s a r c o f a g e şi stele c u m o n o g r a m u l creş­
ti' 1
- f , X, a
Χ ω
> o r i
« -f ω : 2 6 6 1
l c f
-P - 1 0 3 2
1 :
diac(onissa?)
sanctae ecclesiae; 2682; 9586: Flaviae, infanti dulcissimae, quae
san[a] mente salutifero die Paschae glorioşi fontis gratiam con[secJuta
est supervixitque post baptismum sanctum mensibus quinque; vix(il)
ann(os) III. m. X. d. VII. Flavianus et Archelais parentes filiae
piissimae. Depositio XV. kalendas Septembres : prin u r m a r e copila a
fost botezată l a vârsta de 3 a n i , 5 l u n i şi 7 z i l e ; 12877 ( = 9 6 2 5 + 9 6 2 8 ) :
reprezentări f i g u r a t e a l e m i e l u l u i D o m n u l u i , c u m o n o g r a m u l sacru,

www.cimec.ro
 16 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

p r i n tratate, de pustiire, şi vechea moştenire romană

a putut dăinui aici mai adăpostită decât in orice altă
parte a Răsăritului romanic.

n u m e l e c e l o r 12 apostoli săpate împrejur şi inscripţia : eece ngnus

dei qui tollit peceatum secuii; 13137 ; 9642 ; 9643 ; 9644 + p. 2141;
9 0 5 3 + p. 2 1 4 1 ; lămpi c i i m o n o g r a m u l l u i C h r i s t : 10184 " , a. b. c.;
6399: s a r c o f a g c u o lungă inscripţie, interesantă pentru latina
târzie, d a r încă literară, s p r e d e o s e b i r e de inscripţiile c e v o r fi c i ­
tate m a i j o s în text şi c a r i a r a t ă înfăţişarea c u a d e v ă r a t populară
a l i m b e i l a t i n e târzii.—Apoi, c u i n d i c a r e a precisă a d a t e i , c h i a r i n
inscripţie : 2654 : Fl. Julius zaconus ( = d i a c o n u s ) et Aurelia [Majria
coniuxeius hoc( !) sarcofagum sibi vibi ( = v i v i ) posuemnt ; siquis post
nostrom pausationem hoc sarcofagum aperire voluerit, inferat aecle-
siae Salon(itanae) urgenţi libras quinquaginta; alăturea : dep(osilio)
hdi zaconisf!) şi d a t a : 2 N o v . 358 ; 9503: a . 359 şi 3 6 0 ; 9504 : a . 360 ;
9505 : S y r i a n i creştini d i n A p a m e a şi E p i p h a n i a C o e l e s y r i e i : gre­
ceşte: a . 3 7 2 ; 9 5 0 6 : u n v(irj c(tarissimus) ex proconsule Africae şi
soţia l u i : martiribus adseita cluet: a . 3 7 5 ; 9 5 0 7 : a . 3 7 8 ; 9 5 0 8 : si
qis(!) super hunc(l) corpus alium(!) corpus ponere volueret (!), in-
feret eclesiae argenti p. X. Fl. Theodotus curator reip. Peregrinum
filium in lege sanda Christiana collocabi eum. depos(i)tio ltomnionis
die (episcop şi m a r t y r d i n t i m p u l I u i D i o c l e t i a n I) III. leal. Defcjen-
bris con(sule) Antonio: a . 3 8 2 ; 9 5 0 9 : a . 380 şi 3 8 5 ; 13121: a . 3 8 5 ;
13122 : a . 395 ; 9523 + 12861 : a . 395 ; 13123 şi p. 2263 : u n «fenician»
d i n D a m a s c : greceşte: a . 400 ; 9 5 1 0 : a . 402 ; 2 6 5 5 : a . 4 0 3 ; 2 6 5 6 : a .
411 : după M o m m s e n ; 9511 şi 14306 : a . 407 ; 9512 : a . 412 ; 9513 : a .
4 1 4 ; 9514 şi 1 2 8 5 7 : a . 421 ; 9 5 1 5 : o civis Dunnonia, deci din C o r n ­
w a l l ori Devon în A n g l i a : ţara D u m n o n i i - I o r (cf. C I L . V I I , p. 12 sq.) :
a . 4 2 5 ; 13124: a . 426 s a u 4 3 0 : hie requiescit in pace l)uion(a) an-
rilla Balentes ( = V a l e n t i s ) esponsa (p. i s p o n s a ) Dextri... adiuro per
Deum et per leges Cresteanorum(!), ut quieumque extraneus voluerit
olterum corpus ponere, det eclisie (sic)calolice Sal(onitanae) aur(i li­
bras très); 2 6 5 7 : între 425 şi 4 3 5 ; 9 5 1 6 : a . 431 ; 9517 şi 12858: a .
432 ; 13962 : a . 435 ; 2658 : a . 4 4 0 - l ( ? ) ; 9518 : a . 437 ; 9619 şi 12859 :
a. 4 4 0 ; 9 5 2 0 - 2 1 şi 12860: a . 4 4 2 - 3 ; 14304 şi p. 2 3 2 8 ' " : a . 4 4 3 ;
2659 : 28 N o v . 443 ; 13120 : a. 443 ; 13127 : a . 459 ; 9522 : inscripţie
greacă a u n u i S y r i a n d i n ţinutul A p a m e n i c : a . 460 ; 9524 : a . 464( ? ) ;
9525 : a . 511 ; 9526 : a . 517 ( î ) ; 2659 : greceşte: a . 535 ; 14305 : s e c . V I :
vindedit (p. vendidit), usteari (p. o s t i a r i u s ) ; 13131 : a . 592—620 :
Maxsimo arcep(i)sc(opo): B u l i c ; 9527 : 13 A u g . 599 ; s e c . V I I : n . 9551
şi p. 2 1 3 9 : s a r c o f a g a l sfintei abtissa I o h a n n a d i n S i r m i u m . — Cf.
inslârşil inscripţia d i n p a v i m e n t u l de m o s a i c a l u n u i fost b a p t i s -

www.cimec.ro
 S a l o n a e . Relaţiile ei c u a l t e c e n t r e creştine. 17

O înşirare a tuturor inscripţiilor creştine găsite in

Salonae, şi care pomenesc i n fond mereu aceleaşi l u ­
c r u r i foarte cunoscute, ba chiar delà sine înţelese, cu
p r i v i r e la organizarea bisericei şi a c u l t u l u i ) , nu-şi 89

poate găsi locul aici. V o m cită însă i n extenso câteva

inscripţii, care prezintă un interes excepţional, fie din
punctul de vedere al legăturilor Salonei creştine cu alte
centre creştine, fle pentru prefacerea limbei latine i n -
tr'o limbă romanică, precum se ştie, foarte înrudită în
caracterele ei specifice cu limba noastră.
Cu trei oraşe creştine constatăm, m a i ales, în ins­
cripţii că a avut legături Salonae: Ravenna, Aquileia
şi Sirmium : că inscripţiile pomenesc cu deosebire aceste
oraşe şi nu altele, nu e o simplă întâmplare. Din

terium, c u frumosul cuvânt a l P s a l m i l o r (41, 2 ) : sic[ut cerjvus (in

loc de quemadmodum : Vulgata) desidercU ad fontes oquarum, ita
de sideral anima mea ad le Deus ( C I L . I I I , 2673) şi deasernenea
interesantele inscripţii n r . 2674 şi 2115 ( = 8 5 9 2 ) .
H>
) Astfel : (sanda) eeelesia (catholica) (Salonitana) : 2115 şi 8592 ;
2654 ; 2661 şi p. 1032 ; 2666 ; 2704 şi 9706 ; 6399 ; 9508, 9535, 9537
(şi p. 2140), 9585, 9597, 9661, 12842,12870, 12872, 12874a, 13124,13142,
13147, -13174, 13961, 14313, ( = 6 4 0 2 ) , 14905, 14919; arehiepiscopus:
13131 ; episcopus: 9547, 9549, 9550 (p. 2139 şi 2261), 9691 (p. 2142),
•13158, Ί3159, 14895, 14897 - 9 9 ; chore episcopus: 9547; presbyter:
9552,9527, 9563 (p. 2139), 12842a, 13129, M3160 ; diaconus: 2654,
14893; diaconissa(t) 2661, 1 2 8 8 5 ; puer sandae ecclesiae: 13147
( = 13961); subdiaconus: 9555; [sacejrdota: 14900 ; martyres : 9506,
9508, 0545, 0546, 12864, 12839, 12870, 13153; p. 2328 · 13
la n. 9549
şi 9 5 5 0 ; Ί4304 şi p. 2 3 2 8 ' " ; 14663 1
( = 13134) ; '14892, 14896:
δ άγιος Μηνάς; 14897: nepos Domniones martores: episcopul Primus,
care păstoreşte c . 312 s q q . în Salonae: cf. H a r n a c k , o. c. I I , p.
203; sanda abtissa: 9 5 5 1 ; minister dei: 9 5 5 9 ; ledo[r?J: 13148;
fneoffitaj: 14311; servus dei: 13177a, — etc., e t c . — C f . pentru or­
ganizaţia b i s e r i c e i v e c h i creştine : Κ. J . N e u m a n n , Der romische
Stunt und die ullgemeine Kirche bis auf Diocletian, v o l . I, Leipzig
1890 şi, în g e n e r a l , J o s e p h K a r d i n a l H e r g e n r o t h e r ' s Handbuch der
allgemeinen Kirchengeschichte. e d . I V , prelucrată d i n n o u de J . P.
K i r s c h , v o l . I : Die Kirehe in der antiken Kulturwelt, cu o hartă,
Orbis Christianus, saec. I — V I . Freiburg i m B r e i s g a u 1902.

35332
www.cimec.ro
 IS I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Ravenna se conduc în veacul I \ " - - V I şi destinele Dal­

maţiei; Aquileia e poarta de Răsărit a pământului italic;
Sirmium e în secolul al IV-lea una dintre reşedinţele
favorite ale împăraţilor creştini ai Occidentului în ţinu­
tul oriental al stăpânirei l o r ) , loc de adunare al mai 40

multor synoade şi, după trecerea oraşului în prive­

gherea Goţilor, la a. 380, încă multă vreme, totuşi, un
însemnat centru roman la Dunărea de jos. — Despre
legăturile cu Ravenna, în afară de multele inscripţii
păgâne ), ne dau ştire şi patru inscripţii creştine: în
41

două se pomenesc creştini din Salonae, cari au repau-

sat în Ravenna : . . . récessif Ravenfnae) ), — deces]'sit 42

Ravenn(a)e, şi anume la a. 437 ); în a treia—din neno­ 43

rocire cu totul fragmentară—se pomeneşte— foarte pro­

babil—biserica din Ravenna : [eccjlesia Ra[vennas] ) ; în 44

a patra, care coprinde versuri greceşti şi o încheiere

latinească, se vede că e iarăşi vorba de Ravennaţi în
Salonae ). — Relaţiile Salonei cu Aquileia apar până
4B

acum numai în inscripţii păgâne "). Totuşi una din 4

aceste inscripţii s'ar putea să fie crypto-creştină ), în- 47

*°) CI', a s u p r a a c e s t u i p u n c t şi m a i j o s .
41
) At&t T a c i t u s , hist. I I I , 12, cât şi inscripţiile n e a r a t ă , că o
mare parte a marinarilor flotei din R a v e n n a eră formată din
Dalmaţi şi P a n n o n i : cf. d. p. C I L . I I I , 8385 (Dalmaţia) : crudele(m)
luctum domui Raoenna remisit..., şi adnotările l u i H o e r n e s ; 8821
( S a l o n a e ) : [? defunrtujs Ravennae. I n v e r s , Ravennaţi i n S a l o n a e :
8836 ( S a l o n a e ) , c u restaurările l u i B u e c h e l e r : Sossius hic sit[u]s
est Suc[cessus iure peritusj | Ravennae genitus, Salon[is funere rap-
tusj, I libera que(m) ratio semper [deduxit ad aequumj; 2120 ( S a l o ­
n a e ) : i n s c r . funerară a fiicei l u i D. C o r n e l i u s H e r m a şi a C o r n e ­
liei T y c h e , — domo Ravenna, parentes infelirissimi.
" ) C I L . I I I , 9543.
" ) C I L . I I I , 9518.
" ) C I L . I I I , 9665.
" ) C I L . I I I , 9579.
«·) C I L . I I I , 2133, 8827, 12925.
* ) Cf. a s u p r a inscripţiilor
7
cryptocreştine, C . M . Kaufmann,
Handbuch der christlichen Archăologie, Paderborn, 1905, p. 206.

www.cimec.ro
 S a l o n a e şi S i r m i u m . 19

trucat din p. d. v. păgân c cu totul neexplicabilă: doi

coservi pun o piatra mormântală unui a l treilea servus,
căruia împotriva legei îi indică şi domus: domo [Aqjui-
leia™). Că au trebuit însă să fie rejaţii şMntre"comurii-
tăţile creştine din cele două Tnari centre, încă înainte
de 325, deducem din faptul că nu numai Salonae, ci şi
Aquileia e constatată ca centru creştin anterior datei
pomenite ). — Cât priveşte legăturile Salonei cu comy,-
4e

nitatea creştină din S i r m i u m , inscripţiile ne dau exce­

lente lămuriri atât pentru secolul al V-leâT, cât şi pen­
t r u începutul celui de al Vll-ţ-aa. β" inscripţie funerară
din secolul al V-lea, găsită în Salonae, sună : [depojsetio
infantis [Dojmnicae VIU. kaled(as) Octobres, — quae a
Sirmio Salonaş adducta est ) ; o alta, probabil din p r i m i i
co

ani ai secolului al VII-lea, săpată pe un sarcofag, de

asemenea găsit în Salonae,are acest cuprins: hic guies-
cit in pace... sanct(a) abtissa lohanna... Sermensis (i. e.
Sirmiensis) [q]ui bixit annos XL...; die Veneres exiit
de corpore ... //// idus Maias indictione qu[in]ta decima ) 51

în ambele cazuri constatăm deci o retragere a popu­

laţiei creştine romanice din S i r m i u m spre adăpostul
sigur atât pentru v i i , cât şi pentru morţi, a l Salonei.
Un fapt vrednic de cea m a i mare luare aminte pentru
problema originelor poporului român ). ia

«') C I L . I I I , 8827.
*·) Cf. K a u f m a n n , o. c , p. 1 0 2 . — P e n t r u inscripţiile creştine,
foarte n u m e r o a s e , găsite acolo, cf. C I L . V , p. 78 s q q . şi 1023 s q q . —
C a operă a r c h i tectonică, s ' a c o n s t a t a t p e n t r u t i m p u r i l e a c e s t e a u n
baptisterium : K a u f m a n n , /.. c , u n d e s e d ă şi l i t e r a t u r a c h e s t i u n e i . —
P e n t r u relaţiile Aquileiei c u alte centre creştine d i n I l l y r i c u m ,
v e z i m a i j o s , i n text.
*>) C I L . I I I , 957Θ.
» ) C I L . I I I , Θ551 + p. 2139. Cf. a s u p r a datării observaţiile l u i
K u b i t s c h e k , i n Corpus, l. c.
" ) Şi l a c a r e , c a o a doua analogie, e de a v u t I n vedere
retragerea Romanilor delà Dunărea de s u s i n u r m a pustiirilor
barbare, din Noricul r i p e n s , l a sfârşitul secolului al V-lea, spre

www.cimec.ro
 20 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

în toate inscripţiile citate până acum, a m observat

că, după putinţă, e păstrată limba şi pronunţia literară
latină : chiar d. p. i n inscripţia aşa de târzie a abatesei
Iohanna din S i r m i u m . Că poporul însă n u m a i vorbiă
aşă latineşte, ci încă din secolul al IV-lea, latina popu­
lară, cel puţin în Dalmaţia, sună cu totul altfel, ne arată
în chip hotărîtor două inscripţii, de mare însemnătate
şi pentru «chestia română». Una, care pentru mono­
g r a m u l l u i Christ, de pe capacul sarcofagului pe care
e săpată: α)Κ » în cerc, nu poate f i sub nici-un cuvânt
ω

pusă mai târziu de începutul secolului al V-lea, dar, foarte

probabil, e încă d i n secolul al IV-lea, sună: Fl. Virgi,
lianus, qui bixit annus XXX et Aur. Ursilla oxor eius-
qui se vivi sibi urdenaverunt une sartofagum; siquis autem
voluerit super hec duo corpora punere, infere hecliseae
argenti libras quinquem ): aproape flecare cuvânt con­
b3

ţine şi un element «romanic». O altă inscripţie, dease-

menea, în nici-un caz, m a i târzie de secolul al V-lea,
e însă şi m a i concludentă: Aur(elius) Secundus qui
cunparabid ( = compara v i t ) ab Au(relio) Alexsio pis-
cinafm) at dua corpura deponenda, meum et coiuge(m)
meam Renatafm), et nefas quadrabit nobis parentib(us) ut
pureremu(s) ( = poneremus) filiam nostram in ac piscina,
sane co[n]iurabi[t] ut supra birginiam ( = v i r g i n i a m , i . e.
uxorem) sua(m) nu[llum aliud corpus ponatur?]^). Că
formele, care apar în aceste două inscripţii, sânt încă
tot forme latine, dar dialectale, în senzul naşterei de

adăpostul s i g u r a l I t a l i e i , tot a ş ă c a d i n S i r m i u m s p r e Salonae,

n u n u m a i c u v i i i , c i şi c u moaştele Sf. S e v e r i n , p r e c u m n e p o v e s ­
teşte E u g i p p i u s i n viaţa Sfântului.
C I L . I I I , 9585.
5
*) C I L . I I I , 9567 : a t a b u l a r o t u n d a c a l c a r i a litteris m a l i s s a e -
c u l i quinti».— într'o altă inscripţie d i n S a l o n a e , p ă g â n ă insă, g ă s i m
următorul preţios d o c u m e n t p e n t r u i s t o r i a l i m b e i : hoc monumen-
turn sive(!) sepulcrum est ; extranium heredem non sequetur: n. 2082;
cf. i n s c r . creştină, n . 9533 : siquis extraneus, etc.

www.cimec.ro
 A l t e c e n t r e creştine a l e Dalmaţiei. 21

dialecte chiar în sânul limbei latine vorbite în I l l y r i c u m ,

e după mine evident. A p o i : că dialectul latin vulgar,
care apare aici, cu forme ca eclisia (şi nu basilica), pure-
remus™) (la câteva decenii numâi după forma punete,
din cealaltă inscripţie), nu poate totuşi sta direct, la
baza limb-ţi române, cred că e şi linguistic c l a r . — Ca
istoric voiu reveni însă asupra vocabulelor ecclesia=ba-
silica, în amănunte, mai jos, când voiu discuţii istoric-
cultural o r i g i n i şi conţinutul terminologiei creştine de
o r i g i n i , latină în limba română.
în T r a g u r i u m , nu departe de Salonae, avem u r ­
mătoarele resturi creştine de înregistrat: o inscripţie
funerară din anul 438—pe un sarcofag ),—o alta, dea- S6

semenea pe un sarcofag — mare : pentru doi — probabil

cam tot din aceeaşi v r e m e ) : ambele inscripţii în la­
67

tina literară,—şi o tăbliţă de plumb din veacul a l VI-lea :

o raritate în epigrafla creştină ); anume tăbliţa conţine 68

o imprecaţie în felul blestemelor păgâne ) [cu încre­ 69

dinţarea duşmanilor în puterea zeilor infernali], adap­

tată însă acum la concepţia creştină, şi dând o formulă
pentru alungarea duhului rău din apropierea persoanei
sau locului cu tăbliţa: f In nom(ine) d(omi)ni Ieso
Cri[s]ti denontio tibi, inmondissime spirete tartaruce,
quern angelus Gabriel de catenis igneis religa[vit],—etc..
urmează o definiţie mai deaproape a diavolului şi apoi

" ) O. D e n s u s i a n u , Histoire de la langue roumaine, I, P a r i s ,

1901, ρ. 53 s q . susţine — c e - i d r e p t u l — c ă pureremus d i n această
inscripţie e o greşeală de l a p i c i d : a r g u m e n t a r e a sa nu mi s'a
părut Insă convingătoare.
" ) C I L . I I I , 14929.
51
) C I L . I I I , 2704 ( = 9706).
>r
) O a d o u a defixio de a c e s t fel, tn M u z e u l naţional de a n ­
tichităţi, d i n Bucureşti ( v e z i m a i j o s ) .
M
) Cf. c o r p u l c o m p l e t a l a c e s t o r blesteme, alcătuit de A . A u -
dollenl, Deftxionum tabellae quotquot innotuerunt tam in Graecis
Orientis quam in totius Occidentis partibus, praeter Atticas in Corpore
inscriptionum Atticarum éditas, P a r i s , 1904.

www.cimec.ro
 22 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

imprecaţia ) : limba întrebuinţată e, precum vedem,

ω

cea latină vulgară:

/ între Salonae şi Narona, la malul mării, s'a găsit
inscripţia de inaugurare a unei fântâni--care până azi
există—făcute de Pelagia, soţia ( ?) quaestorului U c i n i a -
nus (c. 4 4 6 — 7 4 ) : în afară de crucile, cari împodobesc
piatra, cuprinsul inscripţiei—metrice—e cu totul păgân,
menţionând întreaga populaţie divină a apelor dulci şi
sărate : încă o dovadă despre laxitatea formelor literare
«creştine», în cari — ca figuri poetice — aveau voe să
intre toţi zeii păgâni" ). 1

Pe d r u m u l delà Narona, p r i n Scodra, spre Epida-

mnus, s'a găsit un sarcofag cu data a. 462: depfositioj ei
requies sfanjcftji ac venera(ndi) Anastasi prfesjbfyterij^ ),— 2

iar lângă Doclea, pe acelaş d r u m , o pateră de sticlă, cu

litere şi figuri săpate cu stilul, şi cuprinzând scene din
vechiul şi noul testament, predilecte în arta primitivă
creştină: Ionas, Abraham şi Isaac, Daniel, Susanna, şi
alte figuri, p r i n t r e cari Petrus, ca Moses, scoţând apă
din stâncă, cu inscripţia, cursivă, lămuritoare: Peints
virga perquosset: fontis ciperunt quorere: iarăşi, cu forme
populare latine" ); ca dată, această pateră e aşezată
8

pe la mijlocul secolului al IV-lea, în vederea caracte­

rului încă sépulcral a l reprezentaţiilor ei figurate ) . 64

în insula Nigra Corcyra (azi Curzola) s'a găsit

»°) C I L . I I I , ρ. 961, X X V I , u n d e e de c o m p a r a t n o t a l u i Z a n -
gemeister a s u p r a c a r a c t e r u l u i superstiţios, p ă g â n , t r e c u t în Creşti­
n i s m , a l a c e s t e i tabella, p r e c u m şi l i t e r a t u r a m a i v e c h e (înainte de
Audollcat) a s u p r a c h e s t i u n e i . — P e n t r u lupta creştinilor v e c h i îm­
potriva demonilor şi importanţa ei e x t r a o r d i n a r ă în p r o p a g a n d a
creştina antică, cf. H a r n a c k , Mission, I, 108—26 şi 202 s q .
·') C I L . I I I , 1894.
ea
) C I L . I I I , 14623.
C I L . I I I , 1 0 1 9 0 . — V e z i m a i j o s şi episcopii p r o v i n c i e i prae-
v a l i t a n e , d i n S c o d r a şi D o c l e a , în § d e s p r e Creştinismul Moesiei
superioare.
6i
) C . M. K a u f m a n n , o. <:, p. 588.

www.cimec.ro
 A l i o c e n t r e creştine a l e Dalmaţiei.— I s t r i a . 23

această, inscripţie creştină, probabil din veacul a l V-lea :

f Valentinianus memoratus est qum coniuge sua Sabbatia...
(restul distrus) ), — singură în mulţimea inscripţiilor
rt6

păgâne, p r i n t r e cari una de pildă, destul de târzie, do­

cumentează ridicarea unui templu Venerei Pelagia:
Signia Ursa ) Signi Symphor(i) /'. templum Veneri Pela-
M

giae a solo fecit et signum ipsius deae posuift), sar(erdote)

L. Corni/icio Secundo k. Mais ). 67

Insfârşit într'o sumă de alte locuri m a i în interio­

r u l provinciei Dalmaţia (astăzi Bosnia şi Herţegovina)
s'a dat peste resturi de vechi capele, biserici, o r i mor­
minte creştine: astfel în Borasi, Dabravina (distr. V i -
soko) şi Zenica (vechiul Bistue: episcopat în sec. VI),
Gornji Turbe (distr. T r a v n i k ) , Jajce, Mali Moschunji,
Sipovo şi Stolac (aproape de vechiul Dallunturn)' ).— 18

Actele conciliului din Aquileia, la a. 381, pomenesc un

episcop Felix în Iader "*),—iar la Éirovac în nordul Dal­
maţiei, chiar lângă graniţa despre Pannonia şi la Ră­
sărit de drumul mare, care duceà delà Siscia, spre Sud-
Vest, în Dalmaţia, s'a găsit un inel de aur cu inscripţia
creştină: Paulina bibas ( = vivas) Costhanti (scil. u x o r ) :
scrisă cu litere greceşti şi invers, spre a putea servi ca
pecete ™).
Pe de altă parte în Istria, care in antichitate ţinea
în cea m a i mare parte de Italia, geografic formează
însă o unitate cu Dalmaţia, şi, cultural, e mijlocitoarea

" ) C I L . I I I , 10092.
*·) N u m e , c a r e — c u v a r i a n t e l e l u i — s e întâlneşte foarte d e s
în inscripţiile I l l y r i c u l u i şi I n s p e c i a l în c e l e creştine.
" ) C I L . I I I , 10083 a d n. 3056.
" ) V e z i articolul lui Ciro T r u h e l k a , Die christlichen Denk-
măler Bosniens u. der Herzegowina, în Romische Quarlatschrift fur
vhristl. Altertumskunde, e t c . , 1895, p. 197 şi u r m . , — c a r e d e a l t m i n ­
teri c u p r i n d e m a i m u l t e neexactităţi i s t o r i c e şi a r c h e o l o g i c e , a s u p r a
cărora mă voiu opri c u alt prilej.
β
· ) M a n s i , I I I , 599 s q q . ; Hefele, I I , 2, 34 s q q .
'») C I L . I I I , 15219.

www.cimec.ro
24 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

între peninsula italică propriu zisă şi între I l l y r i c u m ,

s'au găsit deasemenea o mulţime de antichităţi creştine :
urme de basilice în Parenzo, un c i m i t i r în Pola, o ne­
cropolă în Slano şi o basilică în Triest ). 71

Toate resturile creştine din Bosnia şi Istria, precum

şi o mare parte a celor d i n Dalmaţia, sânt însă mai
târzii decât a. 325, unele chiar mai târzii decât secolul al
IV-lea, o r i al \ -lea: această constatare atrage după sine
r

încheierea, că răspândirea Creştinismului în Dalmaţia e,

cu excepţia Salonei, din vremea creştină a imperiului
roman, când Creştinismul era propagat la nevoe chiar
cu ajutoarele foarte energice şi eficace ale puterii
publice ). 72

Dimpotrivă înfăţişarea eretică a Creştinismului

pare a fl în Dalmaţia m a i veche decât secolul al IV-lea.
în adevăr se ştie că Gnosticismul, ale cărui origini păgâne,
pe deoparte astrologico-mystice, orientale, pe de altă
parte filosofice, greceşti (în special platonice, resp. neo­
platonice) sânt m a i vechi decât Creştinismul, a înflorit
supt înrâurirea puternică a doctrinei creştine despre
răscumpărare şi salvare pentru viaţa eternă, cu deo­
sebire în secolul al II-lea şi al III-lea, decăzând repede
în sec. I V , supt loviturile aprige ale theologiei orthodoxe
creştine. Forma superstiţioasă magică a Gnosticismului,
cu numele mystice Abraxas, Ailoe, Iao, Adonai (ulti-

71
) C . M . K a u f m a n n , o. c, p. 102, u n d e s e găseşte şi biblio­
g r a f i a specială a cercetărilor a r c h e o l o g i c e noi.
" ) A s u p r a cercetărilor m a i noi şi a continuelor descoperiri
a r c h e o l o g i c o - e p i g r a f l c e d a l m a t i n e , i n s p e c i a l a l e c e l o r doi învăţaţi
de frunte a i Dalmaţiei, L . J e l i c şi F r . R u l i c , c i t i t o r u l s e poate i n ­
formă a n de a n d i n Bullettino di archeologia e storia dalmata, Sa-
l o n a S p a l a l o , c o n d u s d e B u l i c . d i n m a i s u s c i t a t a Romische Quar-
talschrift fur christliche Altertumskunde und fur Kirchengeschichte,
condusă de A . de W a a l şi J . P. K i r s c h , Roma, sau din Oriens
Christi'Dius: rijinisrhe Halbjnhrshefte fur die Kunde des cliristlichen
Orients, c o n d u s de A. B a u m s t a r k , R o m a , 1900 şi u r m .

www.cimec.ro
 G n o s t i c i s m u l In Dalmaţia. 25

mele trei de origine ebraică: Elohê, Iahvê, Adônai),

săpate pe inele, geme, etc., cari puteau fl purtate ca
un fel de amulete, spre îndepărtarea spiritului rău, .ne
întimpină tocmai în Dalmaţia, în mai multe locuri, şi»
ceeace e şi mai important, în afară de o singură măr­
turie gnostică din Celeia în Noricum ), numai în Dal­ 78

maţia şi nicăiri în altă parte a Illyricului. L u c r u l îşi

are însă explicaţia. A m constatat şi mai sus ) prezenţa 74

a numeroşi Syrieni în Salonae ). Ei apar, apoi, tocmai 7i

în Celeia ") şi, într'o inscripţie foarte caracteristică, în

7

S i r m i u m : un syrian, care făcea negoţ la Dunărea de

jos, moare în S i r m i u m şi de acolo e adus şi îmmormân-
tat în Salonae ) : încăodată deci documentată artera
77

comercial-culturală illyrică Salonae-Sirmium ). Orien­ 78

talii aceştia au fost fără îndoială nu numai răspândi-

tori a i dreptei credinţe creştine, aşă precum i-am în­
tâlnit mai sus ), ci şi ai eresiilor gnostice ), c a r e —
79 80

precum vedem—apar tocmai şi numai în acele ţinuturi

" ) D a r tot I n a p r o p i e r e a Dalmaţiei, ai pe d r u m u l cel mare

p a n n o n i c , delà E m o n a I a Poetovio, d i r e c t p r i n C e l e i a şi colţul N o -
r i c u l u i , c a r e se prelungeşte In această p a r t e Inlăuntrul P a n n o n i e i
superioare.
" ) Cf. n o t a 38.
" ) Mulţi d i n e i , creştini, — toţi insă de m e s e r i e negustori :
cf. a s u p r a l o r s c r i e r e a m e a Die Nationalitttt der Kaufleute im r'6-
mischen Kaiserreiche, B r e s l a u , 1909, p. 112,
79
) C I L . I I I , 11701: m a i mulţi S y r i e n i d i n Z e u g m a şi, 14338
17 ( s e c . V ) , u n creştin.
") C I L . I I I , 2006 = Henzen 7257. Cf. Die Nationalităt der
Kaufleute, l. c,
1e
) Cf. m a i s u s , p. 19.
" ) L o c u r i l e c i t a t e I n notele 74—78.
s0
) Cf. S u l p i c i u s S e v e r u s , Chron. I I , 46 ( p e n t r u mijlocul sec.
I V ) : « n a m q u e tu m p r i m u m i n f a m i e i l l a G n o s t i c o r u m h a e r e s i s i n t r a
Hispanias deprehensa, superstitio exitiabilis arcanis occultata secre­
tin, origo istius moli Oriens atque Aegyplus... primus earn intra
Hispanias Marcus intulit, Aeggpto profectus, Memphi ortusn.

www.cimec.ro
 26 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

unde se constată şi prezenţa Syrienilor. Dar iată chiar

documentele :
în satul Lapac, pe râul Una, afiuent al Savei, nu
departe de coasta dalmatină, şi probabil i n legătură
chiar d i n antichitate cu importantul centru comercial
Siscia de pe Sava, s'a găsit o gemă cu inscripţia
obicinuită IAO ADONIS A B R A X A S ) : în litere latine. 8 1

Lângă Ladjevina ), aproape de Sarajevo, pe d r u ­

82

m u l care în vechime duceă direct peste munţi, delà

Salonae, spre Răsărit, p r i n Delminium, Konjica, Sara­
jevo, ViSegrad, Municipium M a l . . . şi Horreum M a r g i
fie la S i r m i u m , Singidunum, Viminacium, fle la Naissus
şi Ratiaria, s'a găsit o altă gemă, care, pe lângă ins­
cripţia, de data aceasta pe greceşte : Ίαω. 'A^j-aca;,—,
Άβραα^, Αίλωε, Ά δ ω ν ε . cuprinde şi reprezentarea figu­
rată, mystică, a supremei zeităţi, obicinuită pe gemele
gnostice: «cu cap de cocoş, simbolul soarelui, corp de
om, doi şerpi în loc de picioare, şi cu un scut şi un
biciu în mâini» ). 88

însfârşit în Celeia s'a găsit un inel de argint cu

inscripţia : • I • A O · F A C · O · A • I · = 1*9 fac, Iao, care,
după F r a n k f u r t e r ) , e traducerea formulei din rugă­
84

ciunile evreeşti «Iahvè assô» o r i «assê Iahvê». Ca şi

8I
) C I L . I I I , 10188, 29.
" ) Cf. C I L . I I I , p. 2175, 5 : V i a a d D r i n u m fluvium: existenţa
.şi direcţia a c e s t u i d r u m a fost d e p l i n a s i g u r a t ă p r i n d e s c o p e r i r e a
de către P a t s c h , a u n u i pod r o m a n şi a u r m e l o r şoselei a n t i c e i n
a p r o p i e r e de L a d j e v i n a (Arrh.-epigr. Mitt, aus Oesterreich X V I , p.
8
' ) Cf. l a D a l t o n , A guide to the early Christian und Byzantine
Antiquities of the British Museum, 1903, p. 30-31 şi fig. 17, d e s c r i e r e a
unei geme analoage aflătoare i n M u s e u l B r i t a n i c — C ă i n tăbliţa
de p l u m b d i n T r a g u r i u m ( m a i s u s , p. 21), c u imprecaţia împotriva
D e m o n u l u i şi i n v o c a r e a a r c h a n g e l u l u i G a b r i e l , e şi u n o a r e c a r e
e l e m e n l gi|«slic-lărziu, contopit Insă c u credinţa orthodoxă, a m i n ­
tesc n u m a i , pentru completarea informaţiei, l u c r u l neavănd n e -
v o e d e altă discuţie m a i întinsă.
«•) Areh.-epigr. Mitt. X I (1887), p. 84.

www.cimec.ro
 G n o s t i c i s m u l şi O r i e n t a l i i d i n I l l y r i c u m . 27

gemele Dalmatine, acest inel ) servià ca amulet şi aşe­ 8Û

zarea literelor pe inel contribuià p r i n intervertirea lor

la întunecarea — mystică — a senzului inscripţiei pentru
cei neiniţiaţi ") : acesta e doară fundamentul Gnosticis­
8

m u l u i : ή γνωσις, cunoaşterea doctrinei adevărate despre

natura fiinţei supreme divine şi a emanaţiilor ei, a n u ­
melui mystic al divinităţii, a singurei formule eficace
pentru îndepărtarea acţiunei pierzătoare a diavolului
prea puternic: toată această gnosis a rostului univer­
sului şi a soartei omului nu se poate ajunge decât p r i n
iniţiare: cel neiniţiat în taina cunoştinţei, nu are parte
de salvarea din întunerecul cel fără sfârşit ). 87

Elementul iudaico-creştin adaos gnosticismului i r a -

niano-platonic e, precum se vede chiar din numele
ebraice ale divinităţii supreme, şi după forma lor greacă,
nu latină, de o r i g i n ^ direct-orientală. Că acest element
işi puteă insă găsi o hrană pentru creşterea şi întări­
rea l u i chiar în Apus, şi în special, în ce ne priveşte acum,
chiar în Dalmaţia, ne dovedeşte şi următoarea ins­
cripţie din Senia, port înDalmaţia de N o r d : ATTRrlAlOTfC
AlONTClOrC I i i V D e o r C T l B e i l l i N C I C A . N X X X X ΨΙΑΗ2-
POVN ΤΡΙΟΓΝ Π AT€P. adică, transcris pe latineşte : Aure­
lius Dionysius Iudeiis Tibefrjiensis an(norum) XXXX filiorun

«·) C I L . I I I , 12033, 8.
ίβ
) Cf. F r a n k f u r t e r , I. c. i n n o t a 84.
87
) Asupra l u i Abraxas vezi cartea c u a c e s t titlu, a l u i A l -
b r e c h t D i e t e r i c h , L e i p z i g 1891, μ. 22, 43 sq., e l e . D e s p r e lao, In s p e ­
c i a l , G r a f v. B a u d i s s i n , Studieri zur semitischen Religionsgeschichte. I,
181 s q q . ; K . B u r e s c h , Klaros. Untersuchungen zum Orakelwesen des
spăteren Altertums, L e i p z i g 1889, p. 48 sqq. ; apoi, cf. W. Bousset,
Hauplprobleme der Gnosis, Gôttingen 1 9 0 7 , — E . de F a y e , Introduc­
tion d l'étude du Gnosticisme, P a r i s 1903 ; pe s c u r t : P . Wendland,
Die hellenistisch-romische Kuttur, Tubingen 1907 ; c a r t e p r i n c i p a l a ,
e x c e l e n t a scriere a lui G. A n r i c h , Dos antike Mysterienwesen in
seinem Einfluss auf dus Christentum, Gôttingun 1 8 9 4 . — A s u p r a li te -
raturei speciale—foarte bogate—cu privire l a mysteriile antice nu
c r e d n e c e s a r a mă o p r i a i c i m a i m u l t .

www.cimec.ro
 2S I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

triun pater: un evreu din Tiberias in Palestina, îmmor-

mântat în Senia Dalmaţiei de către ai săi, cari ştiu
vorbi latineşte, dar nu încăşi scrie în alfabetul apusean ). 88

Legăturile excepţional de strânse între Dalmaţia şi

Dacia lui Traian sânt prea cunoscute, pentru a mai i n ­
sistă aici asupra lor ) . Se pune însă acum întrebarea :
89

poate fl vorba de introducerea Creştinismului o r i Gno­

sticismului în Dacia, înainte de a. 270, deadreptul din
Dalmaţia ? Răspunsul e simplu : înainte de 270 tot I l l y r i c u l
latin, nu numai Dacia, e încă păgân — precum a m
arătat mai sus ; singură Salonae e creştină, dar evident
mai mult p r i n Orientalii, decât p r i n Romanii ei. Dacia
îşi aveă insă şi ea Orientalii e i ) : dacă va fl fost aici 90

Creştinism o r i Gnosticism înainte de 270, el putea veni

de-adreptul delà izvor. U n lucru rămâne nestrămutat :
ce apare ca element creştin în Illyricul latin înainte de
Constantin cel Mare e un element cu totul sporadic şi ne­
sigur : creştinarea Românismului oriental cade în vremea
creştină a Imperiului. — Dar să nu anticipăm nimic,
ci să continuăm deocamdată cu cercetarea mai departe
(tocmai a acestei vremi!) în mărturiile monumentale
rămase de-atunci.

Pannonia. P r i m u l centru comercial însemnat pe

calea care plecă din Aquileia către Răsărit, spre a uni
p r i n întreita arteră de comunicaţie a Savei Occidentul
cu Orientul, eră E/nona. Ca urme monumentale creştine,
nu n i s'a păstrat de aici decât o singură inscripţie fu­
nerară, aparţinând probabil secolului al IV-lea (a doua

88
) C I L . I I I , 10055.
8
' ) C e l m a i b u n s t u d i u a s u p r a lor e c e l p u b l i c a t de C . P a t s c h
in Wissenschaftliche Mitteilungen aus Bosnien und der Herzegovina,
V I : archăol.-epigr. Untersuchungen zur Geschiclite der rwn. Provinz
Dalmatien, W i e n , 1899.
,0
) Cf. c a r t e a m e a Die Xationalitdt der Kaufleute, passim.

www.cimec.ro
 C e n t r e l e creştine a l e P a n n o n i e i . 29

jumătate; sau, cel mai târziu începutului sec. V ) ) . Dar 9 1

în actele conciliului ţinut la Aquileia in anul 381 găsim

subscrişi pe aceşti trei episcopi din I l l y r i c u m : Arme-
nius "'Ό din S i r m i u m , Maximus din Emona şi Felix din
Iader ). — Mai departe, spre Răsărit, dăm peste oraşul
9a

şi m a i însemnat decât Emona, Siscia. Aici a m constatat

o comunitate creştină încă dinainte de a. 325 ).—Actele 9t

conciliului ţinut la Serdica în anul 344 ) poartă însă 9δ

chiar iscălitura unui episcop din Siscia, Marcus ) . Ca 9β

ştiri monumentale avem trei inscripţii funerare în latină

bună: kuic arcae inest Severilla/'amula Christi.. . ),— 97

... maritus sepulchrum eorum collocavit... ), —... domus 9e

aeterna Gaudentio filio piissimo... ) : toate trei par să fie

99

încă din secolul a l IV-lea, în orice caz nu mai târzii de

începutul secolului al V-lea. însfârşit Siscia posedă, ca
şi Aquileia şi Sirmium, o turnătorie de bani a Imperiului,
cu caracter creştin °).—Mergând m a i departe spre Ră­
10

sărit, ajungem la ^Sirmium, capitala Pannoniei inferioare,

sediul praefectului praetoriului pentru I l l y r i c u m şi re­
şedinţa imperială illyrică a secolului al IV-lea.
în afară de Salonae, S i r m i u m posedă cele mai n u -

" ) C I L . I I I , 14354"'.
M
) ! n actele c o n c i l i u l u i delà R o m a , d i n a n u l următor, 382,
episcopul din S i r m i u m , singurul din Illyricum, care i a parte l a
synod, se numeşte Anemius (Hefele, I I , 37 s q q . ) :
1
el e desigur
i d e n t i c c u A r m e n i u s d i n 381 -, c a r e e f o r m a exactă a n u m e l u i , n u
ştim, d a r e, p e n t r u c h e s t i u n e a noastră şi c u totul i n d i f e r e n t .
»·) M a n s i , I I I , 599 s q q . ; Hefele I I , 34 s q q .
J

·*) V . m a i s u s , p. 13.
·*) V e z i asupra datei c o n c i l i u l u i delà Serdica, Manei UI,
c o l . 87 s q q . şi Hefele, I , p. 536.
··) M a n s i , c o l . 43 s q q . ; Hefele, p. 542 s q q .
·') C I L . I I I , 3996.
" ) C I L . I I I , 3 9 9 6 a ; r ă u păstrată.
»») C I L . I I I , 1 5 1 8 1 .
2

10
° ) Cf. K a u f m a n n , o. c , p. 597 s q q . şi i n s p e c i a l ρ 603 : m o -
nete c u m o n o g r a m u l şi c r u c e a , bătute a i c i , c u efigia l u i C o n s t a n t i n
cel Mare.

www.cimec.ro
30 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

meroase resturi vechi creştine, iar în ce priveşte istoria

generală a Bisericei, oraşul pannonic are, cel puţin pentru
secolul al IV-lea, o însemnătate chiar m a i mare decât
capitala Dalmaţiei ).—Creştini a avut S i r m i u m încă
101

înainte de a. 325 ) . Dar supt Constantin el trebue să fl

102

obţinut, desigur, şi un scaun episcopal, căci împăratul a

aprobat înfiinţarea a numeroase episcopate ) , şi nu e 10a

de admis ca tocmai comunitatea din S i r m i u m să fl rămas

fără episcop: în adevăr inscripţiile creştine găsite în Sir­
m i u m poartă în mare par.te monogramul sacru + , >K,
cu A şi i>, caracteristic primei jumătăţi a secolului
al IV-lea, resp. în genere acestui veac ) , şi ele pome­ lo4

nesc nu numai simpli credincioşi ), ci şi pe un episcop 106

a l bisericei sirmiense : ecclesie Sirmiensis episcopus °), pe ,0

m a r t y r u l Syneros ), un diacon Macarius ) , basilica

m 108

din S i r m i u m ), i a r din o inscripţie citată m a i sus a m

10θ

cunoscut pe sancta abtissa lohanna Sermensis, delà înce-

"") Cf. a s u p r a importanţei Sirmiului tn t i m p u r i l e creştine,

şi J u n g , Riimer und Romanen, ed. I I , p. 151 s q q .
'«») V e z i m a i s u s , p. 13.
•o») P r e c u m n e a r a t ă lista episcopilor illyrici, cari apar in
conciliul delà Serdica ( M a n s i , c o l . 43 s q q . ; Hefele, p. 542 sqq.) :
tntr'o sumă de localităţi până atunci necunoscute c a reşedinţe
episcopale.
1 M
) C I L . I I I , 10238 ( = 6 4 4 6 ) , 10233, 10235,10232, 10237, 14340*.
l0
' ) C I L . I I I , 9576 (... Domnica..., quae a Sirmio Salonaş
adducta est), 10232, 10233, 10234, 10236, 10237, 10238—40 ; 14340» ;
14340 . 4

">·) C I L . I I I , 14340".
,0T
) Mormântul u n e i femei, i n b i s e r i c a d i n S i r m i u m ( b i s e r i c a ,
numită p r o b a b i l tot ecclesia, c a şi c o m u n i t a t e a credincioşilor : v .
m a i s u s , text l a n o t a 1 0 6 ; c e l puţin n u g ă s i m nicăiri I n I l l y r i c u m
biserică = basilica) : l â n g ă l o c u l de odihnă a l m a r t y r u l u i : ad Dom-
num Synerotem, interantem (= intranti) ad dexteram: C I L . III,
10233 ; mormântul u n u i bărbat, în acelaş l o c : ad beatu(m) Syne-
rot(em): n . 1 0 2 3 2 ; z i u a Sfântului: 14340 . 1

'·>) C I L . I I I , 10235.
'··) Cf. n o t a 107.

www.cimec.ro
 Creştinismul în S i r m i u m . 31

putui veacului al Vll-lea. îmmormântată la Salonae ) . — n o

Supt Constantius S i r m i u m e a n i dearândul loc 'de în­

t r u n i r e al synoadelor arianizante, convocate de împărat
în această reşedinţă a sa, cu prilejul turburărilor izbucnite
în Biserică încă dinainte de anul 325, în u r m a răspân­
direi extraordinar de repezi în tot I m p e r i u l a ereziei
egypteanului Arius. Astfel se t i n concilii la S i r m i u m în
anii 351 (când Photinus, episcopul eretic de aici, e defi­
nitiv depus de către s y n o d ) ) , 357 şi 358. Principalii 111

promotori ai direcţiei ariane, în senzul dorinţelor îm­

păratului, sânt episcopii Valens din Mursa şi Ursacius
din Singidunum (Moesia superior), i a r după 351 şi Ger-
minius din Sirmium, urmaşul lui Photinus ) : cei doi din­ llli

tâi se declaraseră încă delà a. 344, în conciliabulul aria-

nizant delà Serdica şi Philippopolis împotriva ortho-
doxiei ), şi, cu toate asigurările date de ei în anul 349,
113

papei Iulius ) , ei rămaseră până la sfârşit partizani ai

l l 4

ereziei " " ) · — înrâurirea acestor episcopi, dintre cari Va­

lens era prietenul i n t i m al împăratului Constantius, asupra
celorlalţi confraţi din I l l y r i c u m , fu aşa de mare, încât,
un timp, întreaga Pannonie şi mare parte din restul i l l y -
ricului au fost câştigate pentru erezie ) . 11β

însemnătate.._acgastft r A l i g i n a ^ a Sirmiului de­

curgea însă, p r o p r i u zis, din însemnătatea sa polîtică.

• ) C I L . I I I , 9551 şi p. 2139.
10

1 M
) Cf. a s u p r a e r e s i e i l u i P h o t i n u s H e r g e n r o t h e r ' s Handbuch
der allg. Kirrheng., e d . I V de J . P . K i r s c h , I, p. 368.
I12
) Cf. M a n s i , v o l . I I I , passim, s u b capitolele r e s p e c t i v e , şi
Hefele I , e d . 2, idem,—în s p e c i a l p e n t r u V a l e n s şi U r s a c i u s , p. 637
s q q . şi 653 s q q . — V e z i şi Hergenrôther, o. c., I, p. 368 eqq.
" • ) M a n s i , I I I , 123 sqq.; Hefele, I J
614 sqq.
1 U
) V e z i s c r i s o r i l e l a M a n s i , I I I , 166 s q q .
" · ) Cf. a s u p r a t u t u r o r a c e s t o r împrejurări cronica lui Sulpi-
c i u s S e v e r u s , I I , 36 şi u r m .
11β
) S u l p . S e v e r u s , I I , 38, 2 : nam omnes fere duarum Panno-
niarum episcopi multique Orientalium ac tota Asia in perfidia eorum
coniuraverant.

www.cimec.ro
 32 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Precum a m amintit, oraşul era o reşedinţă imperială

şi, ca atare, întrucât împăraţii iau parte activă la miş 1

earea aşa de violentă, p r i n care trece tocmai acum

Biserica, evenimentele bisericeşti capitale, ca de pildă
convocările de noi synoade, aici i n S i r m i u m , pleacă
tocmai din iniţiativa puterii laice, ocrotitoare, dar m a i
ales supraveghetoare a noii religiuni de stat. — Din
Sirmium sânt datate în secolul al IV-lea o sumă de edicte
imperiale ) . Aici este una dintre turnătoriile de bani ale
m

I m p e r i u l u i ) : bare de aur, cu stampila oficiului din

118

Sirmium şi monogramul lui Christ—emise în a doua j u ­

mătate a ser. I V — s ' a u găsit d. p. chiar i n Dacia t r a -
iană, nu departe de Braşov ) . 119

Dar pricina ridicării fu şi aceea a căderii Sir-

m i u l u i : când luptele cu Goţii, pentru respingerea cărora
tocmai îşi aleseseră împăraţii capitala aceasta panno-
nică, nu m a i putură fl duse cu izbândă, şi, după deza­
strul l u i Valens la Adrianopol i n 8 ale l u i August 378*
Imperiul fu năpădit de barbari, înflorirea Sirmiului în­
cetă. Pannonia fu, la doi ani după Adrianopol, cedată—
împreună cu Moesia superioară )—Goţilor, ca s'o stă­ 120

pânească supt privegherea — ştim prea bine, cam cât

de eficace ! — romană : Sirmium, care la 19 Ianuar 379
jubilase plin de noi speranţe, la proclamarea ca împărat
a lui Theodosius tocmai i n zidurile ei, încetează cu anul

n T
) V e z i - l e i n Codex Theodosianus : s i s t e m a t i c strânse, şi o r â n ­
duite c r o n o l o g i c , d e M o m m s e n , i n i n t r o d u c e r e a s a l a ed. d i n 1905
a Cod., v o l . I , p a r t e a 1.
11β
) A l t e l e — t o t d i n t i m p u l creştin—In A q u i l e i a şi S i s c i a ! Cf.
K a u f m a n n , o. c, p. 597 sqq., u n d e s e găseşte şi l i t e r a t u r a ches-
tiunei.
' ' " ) C I L . I I I , 8080 ; cf. a r t i c o l u l I u i M o m m s e n , Goldbarren aus
Sirmium, I n Zeitschrift fur Numismatik, X V I , 1888, p. 351 şi u r m .
I M
) Z o s i m u s I V 34 : p r e c u m e r a şi f i r e s c , faţă d e — a m putea
d e e — u n i t a t e a geografic-politică f o r m a t a d e c e l e două provincii
I o r d a n e s , Get. 27, pomeneşte n u m a i de c e d a r e a P a n n o n i e i . Cf. M o m ^
m s e n , art. cit. i n Zeitschrift fur Numismatik X V I , p. 353, n . 2.

www.cimec.ro
 O r i e n t a r e a culturală a S i r m i u l u i . 33

380 de a mai f i , n u numai reşedinţă, /Iar chiar oficină

monetară, resp. capitală administrativă. O ultimă dată,
la 8 Septemvrie 380, m a i văzu ea pe împăraţi ): erau 121

Gratian şi Theodosius, cari de aici luau—împreună —

hotărîrea încredinţărei Pannoniei în paza barbarilor ! ) . 1 2 2

Fireşte viaţa romană nu încetă în S i r m i u m : dimpo­

trivă a m văzut că ea dăinui până către începutul seco­
lului al Vll-lea ) : intenzitatea ei descrescu însă în chip
m

simţitor şi — după cum vedem din împrejurările ana-

loage ale vieţii romane în Noric, în secolul al V-lea,
descrise de Eugippius în vila Severini— orăşenii fură si­
liţi de turburările năvălirilor să se închidă în zidurile
cetăţii, flind împiedecaţi astfel delà romanizarea deplină
şi creştinarea aşezărilor rurale, lăsate pradă lăcomiei
barbarilor ) . Episcopul Constantius al Sirmiului, pome­
m

nit de Priscus ) la a. 441 şi u r m . cu prilejul asedierii

126

oraşului de către Huni, apare^d. p. ca activ numai în

senzul liberării, cu darurTscumpe, a concetăţenilor săi
din captivitatea barbară.
în ce priveşte orientarea culturală a Sirmiului, el

121
) Cf. e d i c t u l c u această dată i n Codex Theod., V I I , 22, 11.
i a j
) V e z i pentru toate a c e s t e a M o m m s e n , l. c. i n n o t a 1 2 0 , —
p. 352 sqq.
' , 2 a
) Cf. şi J u n g , Borner u. Romanen, ed. I I , p. 244 şi 235 sqq.,—
şi I o r g a , Geschichte des rum. Volkes, I , p. 106.
,21
) Astfel când s ' a d u s V a l e n t i n i a n l a a . 375 l a C a r n u n t u m ,
c a să r e s t a u r e z e l a g ă r u l şi să Întărească p a z a graniţei (cf. C I L .
I I I , 1 4 3 5 8 " : inscripţia pusă c u a c e s t prilej), a găsit oraşul, a ş ă
de Înfloritor pe v r e m u r i ( d u p ă c u m n e a r a t ă numeroasele rămă­
şiţe d e s c o p e r i t e a c o l o de c o m i s i a de săpături a l i m e s u l u i d a n u b i a n
a u s t r i a c ) , pustiu: Ammianus Marcellinus X X X 5, 2. L a c i n c i a n i
după r e s t a u r a r e a d i n 375, P a n n o n i a eră cedată Goţilor.
125
) E d . B o n n , p. 186; cf. J u n g , o. c., p. 244. I n t e r e s a n t e sânt
şi c e l e l a l t e ştiri a l e l u i P r i s c u s c u p r i v i r e l a C o n s t a n t i u s : a s u p r a
legăturilor a c e s t u i a c u R o m a şi a s u p r a morţii s a l e năpraznice de
m â n a Hunilor.—în general ştirile l u i P r i s c u s a r merită u n s t u d i u
critic aparte, fiind d e cea mai mare însemnătate pentru istoria
începuturilor p o p o r u l u i românesc.

35332 3
www.cimec.ro
34 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

ne poate servi ca un exemplu clasic al legăturilor intime

dintre Italia, şi in general Vestul roman, şi Illyricul
latin, în contrast cu lipsa, caracteristică, de legături di­
recte ale acestui ţinut cu Orientul grec. Astfel una dintre
inscripţiile funerare creştine, sirmiense, pomeneşte pe
un Flavius Sanctus ex n(umero) lov(ianorum) protector,..
qui est defunctus civitate Aquileia, şi căruia soţia sa îi puse
inscripţia în biserica din oraş, lângă mormântul m a r -
t y r u l u i Syneros, aşă precum am mai văzut făcând şi pe-
alţi creştini din S i r m i u m : titulum posuit ad beatu(m) Sy-
nerot(em) marlure(m) ).— într'o altă inscripţie funerară
12e

e pomenit un anume Flavius Martinianus, cumpăr (=com-

par=frater) al unei Aurelia Urbica ) ; cu dreptate atrag, 1 2 7

la această inscripţie, învăţaţii BrunSmid şi K u b i t s c h e k ) 12S

atenţia asupra faptului, că în Concordia, nu departe la

Apus de Aquileia, tot pe calea cea mare italiano-illyrică,
apare într'o altă inscripţie funerară — tot creştină şi cu
un monogram sacru asemănător celui de pe inscripţia
din S i r m i u m — un Flavius Martinianus, biarcus fabricesis
(=fabricensium, deci subofiţer), care şi-a făcut sibi et Aur.
Severian(a)e coniugi vi vu s un sarcofag ). Nimic nu ,2fl

împiedică identificarea l u i Martinianus din S i r m i u m cu

cel din Concordia în Italia, şi deci câştigarea încă a unui
document pentru relaţiile strânse dintre cele două ţi­
nuturi. — Singurele °) concilii—în afară de cele ţinute
13

I î e
) C I L . 111,10232; cf. inscripţia următoare, 10233, interesantă
şi c a forme populare l a t i n e : ego Artemidora feci viva me memo-
riam ad Domnum Synerotem, interantem(= i n t r a n t i ) ad dexteram
(cf. e x p r e s i a analoagă din tabla cerată dacică delà Alburnus
M a i o r , c u d a t a de 6 M a i 159 : interantibus partem [dexjtram resp.
parte dextra: C I L . I I I p. 945 şi 947) inter Fortunatanem et Diside-
rium (despre a c u z a t i v u l Fortunatanem I n l o c de Fortunatam: Zeit­
schrift fur roman. Philol. V I , p. 443 şi 617).
i » ) C I L . I I I , 10237. ·
i a a
) Cf. a r t . l o r d i n Arch.-epigr. Mitt., I V , p. 101.
' " ) C I L . V.8754.
l M
) întrucât a m putut e u urmări a c t e l e c o n c i l i i l o r . L u c r a r e a

www.cimec.ro
 A l t e c e n t r e creştine in P a n n o n i a inferioară. 35

chiar în S i r m i u m —, în care întâlnim pe episcopul s i r -

miens luând parte, sânt cele ţinute în Apus: la Aqui­
leia, în a. 381, împreună cu episcopii din Emona şi Ia-
der ),—la Roma, în 382, singur ) . — Asupra legăturilor
131 m

Sirmiului cu Italia, în calitate de capitală a Pannoniei de

jos, provincie care făcea parte din Imperiul de Apus, cred
că nu e nevoe să insist m a i mult. Exempli gratia se poate
consultă Ammianus Marcellinus X V 3,7 şi u r m . ) : toc­ I 8 3

mai pentru timpul l u i Constantius — c. 355.—Relaţiile

strânse dintre S i r m i u m şi Salonae, ca m a r i centre creş­
tine, au fost arătate m a i înainte ). 134

întorcând u-ne acum pe Dunăre în sus, întâlnim u r ­

mătoarele centre creştine: Cuccium (?) ), Cibalis (ve­ 18f>

de faţă fiind i n felul ei p r i m a Încercare de a e x p u n e desvoltarea

Creştinismului i n I l l y r i c u m i n l e g ă t u r ă c u evoluţia Românismului
o r i e n t a l , nădăjduesc c ă e v e n t u a l e l e ei l i p s u r i v o r flcu bunăvoinţă
Îndreptate de c e i c e v o r studiâ d u p ă m i n e c h e s t i u n e a .
' " ) M a n s i , I I I , 599 s q q . ; Hefele I P , 34 s q .
" ) Hefele I P , 37 s q q .
2

u a
) E d . C l a r k , B e r l i n , W e i d m a n n , 1910.
" » ) P. 19. Inscripţiile: C I L . I I I , 9576 şi 9551 c u p. 2139.
u i
) Din Cuccium, azi I l l o k . pe Dunăre, I n faţa Mjţrpyiţei
( S i r m i u m ) , n u a v e m decât o inscripţie deteriorată, pe c a r e s e m a i
pôâte c\l\" Deo [So]li Invicto şi pe c a r e a fost săpat d r e p t deasu­
p r a n u m e l u i z e u l u i , s e m n u l c r u c e i : C I L . I I I , 15138 ·. Sânt înclinat
a c r e d e , c ă a i c i a v e m a face c u u n u l din acele monumente pă­
g â n e de c u l t , pe c a r e , p o t r i v i t e d i c t u l u i l u i T h e o d o s i u s c e l tânăr,
d i n a . 435 (Codex Theod. X V I 10, 25), r e s p . t u t u r o r e d i c t e l o r p r e c e ­
d e n t e şi următoare de acelaş fel, s e p u s e s e de către Creştini s e m ­
n u l p u r i f i c a t o r a l c r u c e i : cunctaque eorum (scil. p a g a n o r u m ) fana,
templa, delubra, si qua eliam nune restant integra, praecepto magis-
tratuum destrui ( p r i m u l a c t săvârşit tn a d e v ă r şi I a monumentul
n o s t r u ) conlocationeque venerandae Christianae religionis signi ex-
piari praecipimus.-Foa.Tle i m p o r t a n t e faptul c ă legea aceasta a
l u i T h e o d o s i u s e d a l ă t o c m a i c u p r i v i r e l a păgânii şi păgânismul
d i n I l l y r i c u l o r i e n t a l (adresată d i n C o n s t a n t i n o p o l p r e f e c t u l u i pre­
toriului O r i e n t u l u i , I s i d o r u s ) : cf. c o m e n t a r i u l l u i G o t h o f r e d u s , la
această l e g e .

www.cimec.ro
36 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

chiu episcopat dinainte de Diocletian) "), Mursa: episco­ 1,1

pat anterior a. 325 : pe vremea lui Constantius păstoreşte

aici Valens, episcopul arianizant, de care a m amintit mai
sus ), prietenul bun a l împăratului.—Sulpicius Severus,
137

vorbind tocmai despre relaţiile dintre Valens şi Con­

stantius, pomeneşte existenţa şi la Mursa a unei basilica
martyrum extra oppidum sita ), aşă precum a m văzut 188

că există una şi în (ori lângă?) S i r m i u m , şi precum ve­

dem în vita Severini a lui Eugippius o sumă, ridicate p r i n
anii 460-80 de apostolul Noricului în, sau lângă diferitele
oraşe delà Dunărea de sus ).— Mai la Nord de Mursa, l39

în Ffinfkirchen, unde-a fost anticul Sopianae, s'au găsit

crypte mortuare creştine, cu picturi, de pe la mijlocul
secolului al IV-lea °). — în Aquincum (Buda) s'au găsit
14

obiecte de lut ars (o tăbliţă, o lampă) cu monogramul

sacru: X ). 141

Pentru circulaţia spre şi delà lagărele pannoniee

ale Dunării de mijloc se desfăceă la Emona, din artera
principală Aquileia — Sirmium, un d r u m spre Nord-Est,
care la rându-i se împărţiă apoi la Celeia şi la Poeto-
vio în alte r a m u r i , spre Noricum şi Pannonia superioară:
calea principală mergea insă delà Poetovio p r i n Sava-
r i a — cel m a i însemnat oraş al Pannoniei superioare —
şi Scarbantia la C a r n u n t u m . — Pe această cale prinei-

i a e
) V e z i m a i s u s , p. 12.
> ) 87
P . 31.
188
) Chronica, I I 38, 5.
, 8 β
) T o a t e a c e s t e b a s i l i c i stăteau fireşte în l e g ă t u r ă c u n e ­
cropolele creştine şi sânt a n a l o a g e c u bisericile coemeteriale din
S a l o n a e , R o m a , e l e , r e s p . o d e s v o l t a r e şi creştere a v e c h i l o r b a ­
s i l i c i de c a t a c o m b e , o r i de m a r t y r i , d i n R o m a (şi şl în A f r i c a ) : cf.
C . M . K a u f m a n n , o. c, p. 142 s q q .
u o
) J u n g , ROmer u. Românea in den Donaulandern \ Innsbruck,
1887, p. 148 η. 3, şi K a u f m a n n , o. c, p. 1 0 2 , — l a ei şi l i t e r a t u r a a¬
supra descoperirei.
C I L . I I I , 6010, 64 : é C L A V D I A N I X, şi 12012,104 : lampă
numai cu monogramul.

www.cimec.ro
 C e n t r e l e creştine a l e P a n n o n i e i s u p e r i o a r e . 37

pală toate staţiunile de frunte pomenite au fost fără

excepţie şi centre creştine : cea mai însemnată, Savaria,
păstrându-ne, după cuviinţă, şi cele mai multe resturi
sacre ' " ) .
Despre Emona a m vorbit. Despre Celeia vom v o r b i
la Noricum. — în Poetovio constatăm un scaun episcopal
încă de pe la a. 300 ) . în actele conciliului delà Serdica
H 8

— a. 344 — întâlnim ca titular al acestui scaun pe epis­

copul A p r i a n u s ) . Ca rest monumental,—s'a găsit aici
1W

un obiect de bronz, cu destinaţie votivă, ornamentatfcu

monogramul «constantinian» al l u i Christus şi purtând
înscrise nume de m a r l y r i : după de Rossi şi acest obiect
aparţine tot secolului al I V - l e a ) . 146

Despre Savaria — çpnt.r-n r.rAst.in înràι _.djnajnfr; dp

Constantin cel Mare ^)j— avem mai înainte de toate
14

o ştire foarte preţioasă lăsată de Sulpicius Severus în

a sa vita Sandi Martini, 2, 1 sqq. De aici aflăm că Sf.
M a r t i n s'a născut în Savaria din părinţi păgâni; că a
crescut în Ticinum, în Italia de Nord (nu departe la Sud
de Mediolanium) tot ca păgân; că, deşi avea înclinare
spre Creştinism, n'a fost lăsat de părinţi — tatăl său
eră tribun m i l i t a r — să treacă la noua credinţă ; că în
sfârşit a trebuit să rămână păgân, fiind luat cu de-a
s i l a ) în armată ca flu de militar, şi că a servit un t i m p
147

ca păgân, apoi doi ani ca creştin, supt împăratul Con­

stantius şi supt caesarul Iulian ) . — Din povestirea l u i
148

Severus m a i înţelegem, că marea majoritate a solda-

î n c ă u n a r g u m e n t d e c i p e n t r u v a l o a r e a c h i a r statistică
a monumentelor epigraflce antice.
) V e z i m a i s u s , p. 13.
14i

>") M a n s i , I I I , c o l . 43 s q q . ; Hefele, I» 542 s q q .

>») C I L . I I I , 4098.
•*•) V e z i m a i s u s , p. 13.
u 1
) Captus et catenatus sacramentis militaribus inplicatus est (2,5)
' " ) Dupâjdoi a n i d e s e r v i c i u ; c a creştin e l işi c e r e c o n c e ­
d i e r e a , întrucât, z i c e el : Christi ego miles sum: pugnare mihi non
licet. Cf. întreg c a p . 4 l a S e v e r u s , vita S. Martini.

www.cimec.ro
 38 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

ţilor era incă păgână. — întorcând u-ne acum Ia Savaria,

constatăm din cele de m a i sus, chiar p r i n mărturia unui
scriitor bisericesc, existenţa păgânismului în Pannonia
pe vremea împăratului prea-creştin (deşi arianizant!)
Constantius. Dacă chiar în oraşe constatăm, după 350,
păgânismul, cu atât m a i mult trebue să admitem exis­
tenţa l u i — şi anume aproape exclusivă — la ţară. Dar
mai mult : în privinţa păgânismului la ţară avem analogia
Galliei, unde ştim că Creştinismul—prin oraşe — eră cu
aproape două sute de ani mai vechiu ca în Illyricul l a t i n ) , 1 W

şi totuşi, după 360, Sf. Martin, se află acolo ca într'o

ţară pur păgână: Sulpicius Severus expune opera de
missionar a Sfântului, arătând printre nenumăratele l u i
m i n u n i şi o sumă în legătură cu distrugerea templelor
şi sanctuarelor păgâne de prin satele Galliei ) : item, 1 δ 0

cum in vico quodam templum antiqumimum diruisset et

arborem pinum, quae fano erat proxima, esset adgressus
excidere ... );... ,K1
nam cum in vico quodam fano antiquis-
simo et celeberrimo ignem inmisisset ... ) ; in vico autem 162

cui Leprosum nomen est, cum itidem templum opulentissi-

mum super stitione religionis voluisset evertere, rest Uit ei
multitudo gentilium, adeo ut non absque iniuria sit repul-
sus ... turn subito ei duo angeli hastati adque sculaţi instar
militiae caelestis (caracteristic pentru noua fază, comba­
tivă, a missiunei creştine) ) se obtulerunt, dicentes missos se
,M

a Domino, ut rusticamf 1) multitudinem fugarent praesidium-

que Martino ferrent, ne quis, dura templum dirueretur, obsiHe-
ret:... ita regressus ad vicum, inspectantibus gentilium
turbis et quiescentibus, dum profanam aedem usque ad fun-

"'•') Cf. H a r n a c k , Mission *, I I , p. 76 şi 223.

)
1ί0
Vita S. Martini, c a p . 12 şi u r m .
·") C a p . 13.
1 M
) C a p . 14.
198
) Cf. de altfel, şl p e n t r u timpurile m a i v e c h i , monografia
Iui A . H a r n a c k , Miliţia Christi. Die christliche Religion und der
Soldatenstand in den ersten drei Jahrhunderten, T u b i n g e n , 1905.

www.cimec.ro
 Păgânismul in Illyricul latin. S a v a r i a . 39

damenta (!) dirueret, aras omnes adque simulacra redegit

in pulverem. quo viso rustici... ) ; quid etiam in pago (!) I64

Aeduorum gestum sit, referam, ubi dum templum itidem

everteret, furens gentilium rusticorum(i) in eum inruit
multitude ... ), —etc., etc. ) . — Că împrejurările din
166 ,6β

Illyricul latin nu erau deosebite de cele din Gallia, m a i

sus arătate, nu mai rămâne nici-o îndoială. încă după
o sută de ani delà întâmplările povestite de Sulpicius
Se ver us — eu toate edictele împărăteşti publicate
spre distrugerea sistematică a păgânismului ) — tot IM

se mai găsiau în Noricum părtaşi ai cultelor prigonite,

pe cari Sf. Severin, după spusele lui Eugippius, să-i pe­
depsească, o r i să-i aducă la credinţa cea adevărată ). 1SB

Dacă m ' a m oprit ceva mai mult asupra păgânis­

mului în Savaria, e, pentrucă, după cum a m accentuat
mai sus ), cazurile când putem stabili cu siguranţă—
180

căci ipotetic o putem admite pretutindeni— prezenţa pă­

gânismului într'o anume localitate, după Constantin cel
Mare, sânt foarte r a r i ) , monumentele păgâne din a¬
, B I

ceste t i m p u r i fiind toate distruse în timpul persecuţiilor

îndurate de păgâni, din secolul al IV-lea înainte, i a r scrii­
torii creştini ferindu-se în genere de a mai atesta existen­
ţa păgânismului în timpurile creştine ale Imperiului.— Cu
toată prezenţa păgânismului în Savaria, comunitatea

1M
) Vita S. Martini, c . 14.
15i
) C a p . 15.
" · ) Cf. de pildă şi Dialogus I I I , c a p . 8 şi 9.
167
) Să n u s e uite c ă S u l p i c i u s S e v e r u s , trăeşte el Însuşi t o c ­
m a i i n v r e m i l e a c e s t e a de persecuţie a păgânismului, a ş ă c ă e l
scrie din propria experienţă.
l i S
) Vezi locurile din Codex 'JTieodosianus, citate mai sus>
p. 3 şi n . 7 şi 8.
, M
) Vita Severini, c a p . 11.
1β0
) P . 3.
, β 1
) Cf. p e n t r u păgânismul d i n A l p i i T r i d e n l i n i şi d i n E m o n a ,
J u n g , Borner und Romanen 2
, p. 149 şi 150 ( n u m a i ştiri l i t e r a r e , n u
şi monumente).

www.cimec.ro
 40 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

creştină de aici, constatată încă dinainte de Constantin

cel Mare ) , e chiar din p r i m a jumătate a veacului al
1β2

IV-lea deosebit de numeroasă, judecând după numărul

şi caracterul inscripţiilor creştine, ce n i s'au păstrat din
acest timp, resp. în general din secolul a l IV-lea ) . l63

Poate p r i n t r e cele mai vechi e de socotit urmă­

toarea inscripţie, cu cuvintele interpunctate pe piatră
la fiecare silabă: Hic positus est Florentinus infans, qui
vixit annos septem et requiem adcepit in Deo patre nostro
et Christo [filio: uitat!] eius (sic) ). Deasemenea, eu lti4

toată forma neîngrijită a literelor, nici inscripţiile ur­

mătoare nu pot trece cu mult peste jumătatea secolului
al IV-lea: in D(o)m(ino) ) bone memoriae Aeliae Kalen-
1,i5

dine, fideli, matri dulcissimae qui (sic) vixit annos n. LX.

Aelii Mucianus Bassus Paulinianus et Paulus fili(i) pien-
tissimi memoriam posuerunt ); bonae memoriae (in Deo
1M

vivatis!) Aur(eliorum) Elaini et Leonis conlactanei fidè­

les et innocentes Aur(elii) Flavianus et Nemesius / M f i - N

Λ/0 ) FEC(erunt)
167
) : deasupra inscripţiei monogramul,
1 8 8

X. într'o altă inscripţie facem cunoştinţă cu un vetera-

nus ex praeposito silvarum Dominicarum, adică un fost

16î
) V e z i m a i s u s , p. 13.
i e a
) Anume, nici u n a d i n inscripţii n u trădează caractere
m a i târzii de limbă s a u de formule sacre: pe de altă p a r t e a r fi
şi e x t r a o r d i n a r c a în S a v a r i a c o m u n i t a t e a creştină şi în general
viaţa r o m a n ă să fl înflorit şi i n m i j l o c u l turburărilor neînchipuite,
provocate de a ş e z a r e a H u n i l o r a i c i şi de toate c e l e l a l t e migraţii
a l e p o p o a r e l o r b a r b a r e în s e c o l u l a l V - l e a . L a a c e s t e a m a i e de
adăogat, . c ă inscripţiile, dimpotrivă, dovedesc o anume înrudire
între ele, c a r e le face s ă fle în c h i p n e c e s a r f i x a t e într'un l a p s de
t i m p destul d e restrâns, altfel asemănările n e m a i putând fl e x p l i c a ­
bile, căci formulele epigrafice creştine a u v a r i a t delà v e a c l a v e a c .
>") C I L . I I I , 10934 ( = 4 2 2 1 ) .
1 M
) Cf. p e n t r u D M = domino, K a u f m a n n , o. c, p. 199.
1 M
) C I L . I I I , 4217.
' " ) P o a t e : par(e)n(tes) [in senzul vulgar latin de «rude»]
mo(numentum)...(?).
19s
) C I L . I I I , 4218.

www.cimec.ro
 Creştinismul i n S a v a r i a , S c a r b a n t i a , C a r n u n t u m . 41

guard silvic pe domeniile imperiale din Pannonia ) . O 1ββ

întreagă poveste, pioasă şi tristă, e cuprinsă în rându­

rile simple ale următoarei inscripţii : φ Memoriam pic­
tor ibus duob[u]s pelegrinis (sic). Launioni[us?], vixit an-
nis L et dies Χί [..], et Secundinus, vixit anni[s] XXV et
dies VII. fecerunt collegas f[id(eles)?] ):ùo\ pictori, streini ll0

şi de loc şi şi între ei, unul în puterea vârstei, celalalt

de-abia de 25 de ani, sânt îmmormântaţi de colegii lor
Ia un loc: o moarte năpraznică i-a ajuns, de sigur, pe
când lucrau cu ceilalţi la împodobirea vreunei clădiri
noi, poate chiar biserici, din Savaria. U n alt strein, a¬
cesta, apriat, foarte de departe, din Laudicea Phrygiei,
apare ca locuitor roman şi creştin al Savariei în această
inscripţie: Bone memorie (in Deo vivas!). Aur. lodorus,
civ(is) Graec(us) ex reg(ione) La(o)dic(ena), q(ui) vix(it)
an(nos) L; et Aur(elio) [FJrontoni an(norum) II et Aur(eliae)
Celsine m(ensium) VIUL Aur. Domnica uxor con(iugi) ca-
r(issimo) et fil(Hs) dul(cissimis) mem(oriam) viva fecit" ): 1

în acest «cetăţean grec» de limbă romană avem a ve-

deă—cu probabilitate—un negustor în felul Syrienilor,
tot creştini, pe cari i-am întâlnit mai înainte în Salo­
nae şi în alte părţi '-)..—O ultimă inscripţie—fragmen­
17

tară—cu semnul erucej indică o epocă mai târzie:

poate sfârşitul secolului al IV-lea ) . I78

Din Scarbantia, unde a m constatat încă înainte de 325

o comunitate creştină ) , nu n i s'a păstrat nici-un monu­
174

ment creştin.—Dimpotrivă din Carnuntum, vechiul lagăr

roman pustiit de barbari în cursul secolului a l IV-lea

'**) C I L . I I I , 4219 : Aspaliae, filiae carissimae, fideli, ann(orum)

XXV, Gaudentius vet(eranus) ex p(rae)p(osito) sifljvarum Domfijni-
cnrum et Crescentia, parentes, fidelns, vivi fecerunt et sibi.
17
° ) C I L . I I I , 4222.
>") C I L . I I I , 4220.
Cf. şi c a r t e a m e a Die Xationalilat der Kaufleute, passim.
C I L . I I I , 10935.
"*) V e z i m a i s u s , p. 13.

www.cimec.ro
 42 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

şi restaurat de Valentinian în a. 375 ) , dar la 380 iarăşi 176

lăsat pe seama Goţilor, ni-a rămas măcar un fragment

de vas cu un rest de inscripţie latină, dar cu litere gre­
ceşti, zgâriată cu stilul pe v a s " ) : înfăţişarea inscripţiei 17

e târzie creştină, probabil din veacul a l V-lea, când aici

nu m a i erau Romanii stăpâni decât doară cu numele:
valoarea documentară a acestei mărturii e astfel cu to­
tul restrânsă.
La conciliul din Serdica în a. 344 ia parte, pe lângă
episcopii Aprianus clin Poetovio şi Marcus din Siscia,
încă şi Euterius a Pannoniis; dar în ce loc anume eră
episcop, n u n i se s p u n e ) . ,77

Pentru Noricitm n'am putut constata înainte de 325

m a i nimic precis asupra creştinismului provinciei. Din
secolul al IV-lea însă, şi în special apoi pentru secolul
al V-lea, avem ştiri m a i bogate şi m a i lămurite decât
pentru orice altă provincie delà Dunăre. Anume, din
incomparabila vita Severini a l u i Eugippius, aflăm că
pe la a. 460 pretutindeni în Noricum populaţia romanică
eră creştină, o sumă de episcopate, în oraşele de frunte
ale provinciei, existau, în toate părţile, dar m a i ales în
Noricul ripens—supt directa conducere a Sfântului—se
înfiinţau mănăstiri, însfârşit nenumărate basilici i n şi
lângă oraşe—acestea din urmă în legătură cu mănăs­
tirile o r i cu coemeteriile—fiinţau încă de demult, o r i se
ridicau acum.—Dacă pe lângă ştirile lui Eugippius mai

" · ) Cf. m n i s u s , p.33 şi n . 124. Inscripţia d i n C I L . I I I , 14358" :

e p i s t y l i u m găsit i n c a s t r u , s u n ă : [Salvijs ddd. nnn. Valentin[iano,
Valenţe et Gratijano triumph(a)tori[bus semper Auggg. saluber-
rijma dispositio[ne Equitii viri ini...; cf. observaţiile l u i M o m m s e n ,
în C I L . I I I , p. 550.
" · ) C I L . I I I , 12014 " « : . . . Ά Θ Λ »£ rAUPIÛC... | X .
'") Mansi, I I I , c o l . 4 3 s q q . ; Hefele, I , p. 542 sqq. Cf. m a i
a

s u s , p. 13, c a z u l a n a l o g a l e p i s c o p u l u i D o m n u s , m e m b r u al syno-
dului din Nicaea, tot a ş ă , fără indicarea l o c u l u i u n d e a n u m e ii
eră s c a u n u l episcopal pannonia

www.cimec.ro
 C e n t r e l e creştine a l e N o r i c u l u i . 43

avem şi mărturii monumentale, e foarte îmbucurător :

multe lucruri noi, faţă de cele ştiute din vita Severini,
nu pot însă aduce resturile archeologico-epigrafice — o r i ­
cât de numeroase ar fi ele.— Astfel, pentru a luă d r u ­
mul, care delà Celeia plecă spre Nord-Vest, unind Pan­
nonia cu Noricul, întimpinăm următoarele centre a n ­
tice cu rămăşiţe creştine:
Celeia: aici a m constatat mai sus pe deoparte pre­
zenţa Syrienilor ) , i a r pe de alta, în legătură cu aceste
178

elemente orientale, apariţia, şi aici ca şi în Dalmaţia,

a Gnosticismului ). Nu de m u l t a fost însă descoperită
179

şi o basilică creştină al cărei paviment de mosaic s'a

păstrat—relativ — foarte bine şi cuprinde—pe lângă d i ­
ferite reprezentări figurate: în special porumbul ca
simbol vechiu creştin — numele tuturor pioşilor dona­
t o r i : relevăm dintre ei pe un lustinianus diaconus, un
Leo scolasticus, un Abraham, Syrus, cum suis, un Marcel-
linus, vir clarissimus şi soţia sa Amanita, femina claris-
sima, cum suis (inscripţia lor eră în mijlocul năvii p r i n ­
cipale, ceeace ar indică oarecum, că Marcellinus a fost
cel m a i de frunte dintre donatori), şi alţii, cum famulis
suis ) . După cum se înfăţişează, mosaicul aparţine vea­
180

cului al V-lea, o r i , cel mai de vreme, sfârşitul secolului

precedent.
Din vechiul şi însemnatul centru a l Noricului medi-
terraneu, Virunum, avem un monument funerar cu re­
prezentarea figurată veche creştină a bunului păstor:
«vir barbatus arietem i n collo ferens» ) . întrucât bonus 181

pastor (ποιμ,ήν άγιος) e reprezentat cu barbă, monumentul

, , β
) P. 25 şi n . 76.
" · ) P. 24 şi n. 73, şi p. 26 s q .
l i 0
) C I L . I I I , 14368,8—20. P e n t r u a m ă n u n t e v e z i p r i m e l e p u b l i ­
caţii a l e d e s c o p e r i r e i , d e Schôn, i n Jahreshefte des oesterr. Instit. I,
1898, Beibl. c o l . 30 sqq., şi d e R i e d l i n Mitteilungen der k. k. Zentrcd-
kommission, 1898, p. 219 sq., c u c i n c i planşe.
1β1
) C I L . I I I , 4921 şi p a g . 1813.

www.cimec.ro
44 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

cade în vremea de după Nicaenum (325) ). De altfel şi 18a

literile inscripţiei funerare indică o epocă mai târzie:

putem admite, aproximativ, sfârşitul secolului a l IV-lea.
Din Flavia Solvă (la Răsărit de V i r u n u m ) nu avem
decât o lampă cu monogramul sacru χ ) , — tot atât şi 188

din Lauriacum ), — iar din luvavum numai un inel de

184

aur cu numele Ariadnei ( A R I ACNA A V G G), fiica îm­

păratului Leo şi soţia dintăi a lui Zeno, apoi a lui Anas-
tasius (trăind între a. 456 şi 5 1 6 ) ) : p r i n urmare, faţă ,86

de ştirile din vita Severini, nimic !

Dimpotrivă din Ovilava — centru însemnat al N o r i ­
cului ripens, la întâlnirea a trei m a r i d r u m u r i : cel dea-
lungul Dunării, raeto-norico-pannonic, p r i n Lauriacum,
cel sudvestic prin l u v a v u m şi cel sudestic delà Celeia
p r i n V i r u n u m ), — avem o ştire monumentală foarte
18li

preţioasă aparţinând încă veacului al IV-lea. Anume»

facem cunoştinţă cu o familie de creştini, cari nu au delà
noua credinţă decât numele, pe când sentimentele le-au
rămas tot păgâne. Cel ce a compus inscripţia a încercat,
s'o facă în versuri şi în limba literară : ambele dorinţe
i-au rămas însă, din lipsa de puteri şi cunoştinţe, neîm­
plinite: Fl. Ianuarius, mil(es), vivus fecit. Condita sepulcro
hic. pamat Ursa crestiana fxdelis an(norum) XXXVIII per
parlum subito ducente inpio(l) fato(!) est tradita(!) tar-
taris (!) imis (!) et me subito linquit sibi coniugem pr o tem­
pore iunctum, quem (Ί) '') ambulo et quero [a v r u t pro­
ιη

babil să spună : «ambulo ad quaerendam eam» )] miser 188

quem(!) ipse aeterna condidi terra: o quit tribuat gene-

18a
) Cf. a s u p r a evoluţiei reprezentăm figurate a «bunului
păstor», K a u f m a n n , o. c , p. 356 s q q . şi l i t e r a t u r a specială de a c o l o .
» » ) C I L . I I I , 12012, 104 b.
1 M
) C I L . 111, 12012, 104 r.
" » ) C I L . I I I , 12033, 2 , — c u adnotaţia l u i Mommsen.
»··) Cf. C I L . I I I , p. 680.
l e 1
) A l t e e x e m p l e d e qui p e n t r u f e m i n i n , "mai s u s , passim, şi
m a i j o s , lot i n această inscripţie.
Cf. adnotaţia d i n C I L . I I I , l a n. 13529.

www.cimec.ro
 Creştinii H a e t i e i . — Relaţiile I l l y r i c u l u i c u I t a l i a . 45

sis(!) ),
,89
qui(!) separat convirginios dulcis, ut non licuit
nobis iugiter supernam frunisci (!) caritatem : hoc dico legen-
tibus et lacrimis prosequor verba : coniuncti amantis semper
se bene dicere debent, quia nihil erit dulcius quam prima
iuvenlus ). 190

Din Raetia, pentru care ştirile l u i Eugippius nu

ne mai sânt decât indirect de ajutor, avem numai două
urme monumentale:
Din Castra Regina o inscripţie funerară : IN A + O
B(onae) M(emoriae) Sf^RM'/κΝΝΝΕ (sic) quiescent in pace I
martiribus sociata ), probabil din secolul al IV-lea, — !
191

iar din Langerringen, la Sud de Augusta Vindelicorum,

o cruce de aur cu chipul şi numele împăratului Foca:
D(ominus) N(oster) FOAO(= Foca) perp(etuus) Aug(ustus):
a. 602—610 ).— Tocmai aceste două centre raetice sânt
1β2

insă cunoscute—şi altfel—ca având comunităţi creştine

încă dinainte de C o n s t a n t i n ) : în Augsburg (Aug. Vind.)
,θ8

se constată apoi în sec. I V un episcopat, care stă în

strânse relaţii cu A q u i l e i a ) , iar în Regensburg (C.191

Reg.) s'a găsit o conf'essio a Sf. Emmeram, in legătură

cu vechiul cult al m a r t y r i l o r , documentat prin inscripţia
mai sus citată ). 19r>

'··) N u e c u m v a vorba de cartea cu acest nume din Sf.

Scriptură, c i de s t e a u a de naştere a fiecăruia d i n t r e n o i : o con­
cepţie p ă g â n ă , c a r e s ' a păstrat p â n ă a z i l a poporul n o s t r u . Cf. C I L .
I I I , 3397,din C a m p o n a ( P a n n . inf.) [ i n s c r . m a i p r o b a b i l p ă g â n ă , decât
c u m v a cryptocreştină] : invida (fatorum) genesis, t r a d u s de Châte­
l a i n , Diet., s. υ. ( c ă r u i a îi d a t o r e s c a c e s t citat), c u „l'étoile j a l o u s e " .
'·») C I L . I I I , 1352Θ.
" » ) C I L . I I I , 5972 ( = 1 1 0 6 1 ) . - Cf. a r t . l u i A . E b n e r , Die illles-
len Denlcmale des Christentums in Regensburg, i n Rom. Quartal-
schrift V I 18Θ2, p. 154 s q q .
' « ) C I L . I I I , 12030, 1.
I M
) Cf. a r t . m a i s u s c i t a t , d e E b n e r , şi a r t . c i t a t m a i j o s ,
η. 105, d e E n d r e s .
1 M
) H a r n a c k , Mission , 3
I I , p. 232 ş i n . 2.
19t
) J . A . E n d r e s , Die neuentdeckte Confessio des Ht. Emmeram,
i n Rom. Quartalschrift, I X , 1895, p. 1 s q q .

www.cimec.ro
46 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

înainte de a trece acum la Creştinismul p r o v i n ­

ciilor delà Dunărea de jos, ţin să accentuez încâodată
relaţiile Illyricului latin cu Italia, citând — mai mult ca
pilde, şi numai pentru Aquileia, căci numărul lor total
e foarte mare — m a i multe inscripţii păgâne — dar cu
putere doveditoare şi pentru timpurile creştine, — în
care apar Aquileiensi p r i n toate oraşele mai însemnate
ale Pannoniei şi N o r i c u l u i ) . ,96

în Emona ) (Pann. sup.) întâlnim pe un sévir et

,97

Augustalis Emonae, care în acelaş t i m p ocupă aceste două

demnităţi şi în două oraşe italiene din apropiere: în
Aquileia e sevir, i a r în Parentium (Istria) e Augustalis ) . m

Pe Drava, ceva m a i jos de Poetovio, s'a găsit iară un

monument—probabil funerar—cu menţiunea Aquileei ). 1ββ

în Carnuntum întimpinămo întreagă familie—de soldaţi—

din Aquileia ) . în apropiere de Brigetio, deasemenea
200

un m i l i t a r : un centurio legionis I adiutricis piae fidelis,

din A q u i l e i a ) . în Annamatia (Pann. inf.), monumentul
201

funerar a l unui italian, domo Aquileia ) . în Celeia ) 202 m

(Noricum), alt aquileiens ) . în Virunum : inscripţia de

204

mormânt a unui italian domo Borna şi a soţiei sale domo

Aquileia ) ; apoi, monumentul unui cavaler, praefectus
206

ture dicundo Aquileiae şi conductor ferrariarum Noricarum,

rezidând în această din urmă calitate în V i r u n u m ) . 2 o e

" ' ) D e s p r e Dalmaţia, p r e c u m şi diferite oraşe a l e P a n n o n i e i ,

I n s p e c i a l S i r m i u m , a fost v o r b a m a i s u s : v e z i p. 17 sqq. (relaţiile S a ­
l o n e i c u R a v e n n a şi A q u i l e i a ) , — p . 33 sqq. (relaţiile S i r m i u l u i c u I t a l i a ) .
" ' ) Cf. m a i s u s , p. 28 s q . şi p. 36.
'·») C I L . 111,3836.
'»·) C I L . I I I , 10894.
*°°) C I L . I I I , 14358,15.
<"») C I L . I I I , 4351.
">) C I L . I I I , 10300.
» ) Cf. m a i s u s , p. 25, 36 s q . şi 43.
03

Î M
) C I L . I I I , 5217.
205
) C I L . I I I , 4869.
2
° ) C I L I I I , 4788. — T o t i n această o r d i n e de idei c i t e z şi i n ­
e

scripţia volivă a u n u i t r i e r a r c h a l flotei m o e s i c e — de l o c d i n R a -

www.cimec.ro
 Creştinismul l a D u n ă r e a de j o s . M o e s i a superioară. 47

Să urmărim acum răspândirea Creştinismului la Du­

nărea de jos : şi anume, începând cu Vestul latin şi înain­
tând treptat spre Răsăritul latino-grec, o r i numai grec.

în Moesia superioară ) nu întâlnim înainte de a.

207

325 decât patru episcopate: în Singidunum, Naissus

(Dacia), Scupi (Dardania) şi Serdica (Dacia) ) . Dimpo­ 208

trivă, încă delà conciliul din Serdica, deabia peste două­

zeci de ani, în (i . 344, numărul episcopatelor e aproape
de trei o r i m a i m a r e : actele synodului sânt iscălite de
următorii episcopi din ţinutul.care ne interesează: A m a -
sitius Viminiacensis per presbyterum M a x i m u m , Zo-
simus Horreolnargensis, Gaudentius a Dacia de Naisso,
Calvus a Dacia, ripensi de Castro Martis, Valens a Dacia
ripensi ScythopQlitanus, Vitalis* a Dacia ripensi de Aquis,
Protogenes a Dacia de Serdica, Paregorius a Dardania
de Scupis, Macedonius a Dardania de U l p i a n i s ) : toţi 20β

aceştia erau orthodoxi ; de partea Arianilor eră Ursacius

din Singidunum, care încă delà synodul din T y r la a. 335
fusese împotriva lui Athanasius şi a continuat întreaga
viată, împreună cu Valens din Mursa, a luptă împo­
triva orthodoxiei ). 210

v e n n a — pusă tn C h e r s o n e s u l T a u r i c l a a n u l 185 : T. Aur. T. f.

Cam. Se.cundus Rave(nna) tr(ierarchus) c(lassis) Fflaviae) M(oesicae),
v. s. I. I. m. ( C I L . I I I , 14214, 34).
20
' ) S p r e a simplifică l u c r u l , Întrebuinţez şi pentru vremea
de după 325 tot împărţirea v e c h e şi binecunoscută a provinciilor
d ' i n n a i n t e de D i o c l e t i a n , r e s p . A u r e l i a n , i a r n u pe c e a a ş ă de c o m ­
plicată diocletiano-constantiniană. P r i n u r m a r e voiu Înţelege p r i n
M o e s i a superioară tot ţinutul p â n ă l a S u d de Scupi şi Pautalia,
iar l a Răsărit p â n ă d i n c o l o de S e r d i c a , cuprinzând d e c i atât D a r ­
d a n i a cât şi D a c i i l e d i n d r e a p t a Dunării.
2
" ) V e z i m a i s u s , p. 9 şi 12.
20>
) M a n s i I I I , c o l . 43 s q q . ; Hefele I·, p. 542 s q q . L a L e Q u i e n ,
Oriens^hrisiianus II,„Paris _1_740,col. 301 %i u r m . , l i p s e s c u n i i d i n t r e
aceşti e p i s c o p i , aşă incât p e n t r u Întregirea listei e absolut n e ­
cesară c h i a r cercetarea actelor c o n c i l i i l o r , l a M a n s i , o r i I n altă
ediţie completă.
"'·) V e z i m a i s u s p. 31 şi cf. şi L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 309 şi u r m .

www.cimec.ro
48 I Creştinismul l a I l l y r i c u m .

Ce-i dreptul, aşa de mulţi episcopi dunăreni ca la

Serdica, în a. 344, nu m a i întâlnim la niciun alt conciliu :
căci în Serdica ei eraM/ oarecum cu toţii acasă la ei :
oraşul fiind aşezat tocmai în mijlocul ţinutului moeso-
dacic; dimpotrivă celelalte synoade fiind ţinute mai de­
parte în Apus, o r i în Italia, sau la Constantinopol, o r i
în Asia, episcopii delà Dunărea de jos se hotărau m a i
cu greu să ia parte la ele şi de aceea nu intimpinâm
în actele altor concilii decât foarte puţine subscrieri de
ale lor.—Că acum, după 344, numărul episcopatelor din
Moesia superioară va mai f i crescut încă cu câteva, e
probabil: înflorirea bisericei creştine aici n'a fost însă
de lungă durată: secolul al V-lea, cu teribilele pustiiri
ale Hunilor, tocmai în aceste părţi, a sărăcit şi de Ro­
manism şi de Creştinism ţările pannonico-moesice, pre­
gătind o patrie barbarilor slavi, păgâni, cari incet-incet
îşi făceau loc p r i n t r e neamuri, coborind fără sgomot
spre Miazăzi.
Cu totul insă, Românismul creştin nu dispare de
a i c i ; ici şi colo, pela scriitorii veacului a l V-lea, al VI-lea
o r i al VII-lea: Priscus, Marcellinus Comes, Menander,
Theophylactus, e t c . t o t mai apar episcopi p r i n Singi­
dunum, Viminacium, Naissus, sau alte oraşe ale Moesiei su­
perioare; tot astfel episcopatul din Aquae (=Ad Aquas, Ne-
gotin în Dacia ripensis) e pomenit în Novella a ΧΙ -a a l u i
-Iustinian, dată în a. 535; in ce priveşte episcopatele din
Castra Martis şi Scythopolis (în Dacia ripensis) [cele două
oraşe nu se pot cu siguranţă identifică] ), ele vor fl exis­ 212

tat de sigur şi după 344,— deşi mărturii despre dànsele

m
) Cf. I o r g a , Gesch. d. rum. Volkes, I, p. 102 sqq.
Sla
) C a s t r a M a r t i s s e află pomenit, I a a . 378, şi de A m m i a n u s
M a r c e l l i n u s X X X I , 1 1 , 6 ; şi, supt f o r m a Κάατρα Μάρτις, şi l a H i e r o -
c l e s , S y n e c d . 655,5. Cât priveşte S c y t h o p o l i s , n i c i H i e r o c l e s , n i c i N o -
tiţiile episcopatelor n u c u n o s c a l t u l decât pe c e l d i n P a l e s t i n a . —
Despre „Καοτ&άμιαρτ;ς" n e s p u n e P r o c o p i u s , de aedif. I V 6, c ă a
fost r e s t a u r a t de I u s t i n i a n .
« · ) Cf. şi L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 301 sqq.

www.cimec.ro
 Singidunum. V i m i n a c i u m . Aquae. Naissus. Remesiana. 49

nu m a i a v e m ) . Tot astfel despre Horrea Margi nu m a i

2,s

avem nici o mărturie în afară de cea din 3 4 4 ) ; căcie- 214

piscopul pomenit (de retorul Priscus) cu prilejul turbu-

rărilor din anii 441 şi u r m . (când Attila distruse V i ­
minacium, Singidunum, Margus, Naissus, Philippopolis
şi alte oraşe), m a i întăi ca pricină a năvălirei b a r b a r i ­
lor — el fusese în stânga Dunării şi adusese pagube l u i
Attila — şi apoi ca trădător al cauzei romane ) , nu e 216

din Horrea Margi, ci d i n Margus, la confluenţa Moravei

cu Dunărea.
Dimpotrivă despre episcopia din Naïssus avem ştire
aproape continuă — fără întreruperi prea m a r i — până
la a. 553, când se ţine a l cincilea synod oecumenic ). 216

Cu acest prilej aflăm că episcopul Proiectus din Naissus,

împreună cu colegii săi Paulus din Ulpiana şi Fabianus
din Zappara (Albania: azi Sappata), ia în lupta pentru
cele trei capitule (propuse de Iustinian pentru împă­
carea ereticilor cu biserica orthodoxă) partea papei V i -
gilius împotriva împăratului, şi la invitarea synodului
de a veni la Constantinopol, să ia parte la lucrări, răs­
punde că nu se poate înfăţişă acolo, câtă vreme nici
metropolitul său, fèenenajus din Scupi nu a v e n i t ) . — 217

Dar şi inscripţii creştine avem din Naissus: două, fu­

nerare, din sec. I V — V ) , dintre cari una cu mono­
218

g r a m u l sacru, X, în cerc, de două o r i săpat pe piatră.

La Răsărit de Naissus, pe drumul cel mare Sirmium-
Byzantium, care trecea p r i n Naissus şi Serdica, se află

" ) E p i s c o p u l d i n a c e e t a n lipseşte l a L e Q u i e n , c a r e n u a r e
!

decât pe c e l d i n c . 441, — pe c a r e 11 aşează i n M a r g u m ( p e n t r u

L e Quien, d i n eroare, identic c u H o r r e a Margi.)
a
" ) P r i s c u s , e d . B o n n , p. 140, pe l a a . 442. Cf. şi L e Q u i e n , l. c.
» · ) V e z i lista episcopilor — c u l a c u n e l e pomenite s u s i n text
— l a L e Q u i e n I I , c o l . 309 s q q .
" ) Cf. a s u p r a
3
certei pentru cele trei c a p i t o l e Hefele, I I * ,
p. 708 şi u r m .
2 , s
) C I L . 111,8254 şi 8255; p r i m a , c u monogramul.

35392

www.cimec.ro
50 I. Creştinismul fn I l l y r i c u m .

oraşul (lieviesiana : nu departe de Naissus, unde d r u m u l

pomenit se încrucişa cu cel care, venind dinspre U l -
piana, mergeà către Ratiaria — pentru a uni ţinutul
praevalitan (cu episcopatele Scodra şi Doclea ) : p r i m a 21β

fiind metropolis) cu cel al Daciei ripense. Aici în Re­

mesiana, păstoriă p r i n anii 380—420 ) episcopul N i - 220

cetas, ale cărui fapte erau celebrate în versuri de prie­

tenul său bun Paulinus din Nola: S/'., Nicetas vizitase
chiar, de două o r i , în 398 şi 402 ), la Nola, în Italia, 221

pe Sf. Paulinus şi acesta aveà ştire sigură, chiar delà

fratele său întru Ghristos, atunci când scriă despre
dânsul, că a predicat evanghelia pe ambele m a l u r i ale
Dunării, la lîessi şi la Daci, ca şi la Goţi şi la Sciţi ).— 222

A doua şi u l t i m a ) ştire documentară despre episcopia

22a

2
">) Cf. L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 275 s q q . : d i n S c o d r a , cunoscuţi
episcopii B a s s u s şi S e n e c i o , s i m u l t a n , c . 3 9 8 , — i a r d i n D o c l e a ( = D i o c -
lea), B a s s u s ( l a c o n c . d i n S e r d i c a In a . 344), E v a n d r u e ( c o n e . I V o e c u -
m e n i c d i n C a l c h e d o n , a . 451 : iscăliturile l a M a n s i V I , p. 565 sq.
şi V I I 429 s q . ; cf. Hefele I I p. 410 sqq. ; a c e s t
2
e p i s c o p lipseşte l a
L e Q u i e n ) şi M a x i m u s , c . 458, pe v r e m e a împăratului Leo.—După
n u m e toţi sânt l a t i n i , i a r ţinutul — s u d - d a l m a t i n — e r ă tncă din
v e c h i t i m p u r i r o m a n i z a t : cf. m a i s u s , p. 22, r e s t u r i l e a r c h e o l o g i c o -
epigraflce creştine, găsite fn a c e s t ţinut.
22
°) Cf. E . H i i m p e l , Nicetas, Bischof von Remesiana, Inaug.-
D i s s . E r l a n g e n 1894, B o n n 1895, p. 98 şi 100 s q q .
221
) A s u p r a d a t e l o r c e l o r două călătorii i t a l i e n e , v e z i m a i j o s ,
p. I I a a c e s t u i s t u d i u , şi cf. H i i m p e l , p. 100, n. 2.
222
) A s u p r a a c e s t u i p u n c t hotărftor d i n i s t o r i a creştinismului
daco-roman v o i u r e v e n i în amănunte m a i j o s ; a m i n t e s c a c u m n u ­
m a i atât. că m a t e r i a l u l p r i v i t o r l a c h e s t i u n e se află tot strâns l a
C . B a r o n i u s , Annales ecclesiastici, ed. T h e i n e r , V I p. 201 şi u r m . (a.
396) şi p . 3 7 9 ( a . 402) şi V , p. 279 sqq.. n . 113. s q q . ( a . 370). - O i n ­
dicare succintă a i z v o a r e l o r , şi l a L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 305. O
bună monografie a s u p r a lui Nicetas c a scriitor bisericesc e c e a
m a i s u s citată, de E r n s t H i i m p e l ( s u b - t i t l u l e i sună : eine litterar-
kritische Studie zur Geschichte des altkirchlichen Taufsymbols). Dim­
potrivă i n t e r p r e t a r e a dată de H i i m p e l (după R o s i e r şi T o m a s c h e k I)
acţiunei de missionar a lui Nicetas va fl a d e s e a combătută de
mine m a i jos.
22J
) Cf. L e Q u i e n , o. c, I I , c o l . 306.

www.cimec.ro
 Ratiaria. Scupi. Ulpiana. Zappara. 51

din Remesiana e din anul 449: episcopul Diogenianus

ia parte la aşâ numitul latrocinium Ephesinum, synodul
«tâlhăresc» din Ephes, în actele căruia găsim iscălit
— spre întristarea drept-credincioşilor şi necinstirea
memoriei Sfântului Nicetas — şi pe Diogenianus, episco­
pus Rernessianensis Daciae mediterraneae O in­
scripţie — probabil din veacul al V-lea — pomeneşte
ecclesia d i n Remesiana ). 22δ

Despre episcopia din Ratiaria — însemnatul centru

delà Dunăre şi capitala Daciei ripense — nu avem decât
ştirea din fragmentele istorico-bisericeşti ale episcopilor
ariani Maximinus şi Auxentius, descoperite de Georg
W a i t z p r i n anii '30 ca însemnări marginale pe un ma­
nuscript antic din Paris : Maximinus ne vorbeşte acolo
despre contemporanul său Palladius din Ratiaria, care
la conciliul din Aquileia, în a. 381, a apărat cu cea mai
mare energie cauza ariană împotriva orthodoxilor, a l
căror şef eră Ambrosius din Mediolanium,—ce-i dreptul
fără isbândâ, căci el însuşi fu depus de conciliu, ca
eretic ). 22rt

în Scupi eră scaunul metropolitan al provinciei Dar­

d a n i a ) : d i n cele două veacuri cuprinse între synodul
227

, 2 4
) L a Mansi V I 9 3 0 . Cf. a s u p r a s y n o d u l u i , Hefele I I , p. 368 2

şi u r m .
22i
) C I L . I I I , 8259: fragment: f E C C L E S I A [pe] | T R V S ET...|
t SA TT...
2 Ι β
) G. Waitz, Ueber das Leben und die Lehre des Ulfila : Bruch-
stùcke eines ungedruckten Werkes aus dem Ende des 4. Jahrh., Han­
n o v e r 1840, p. 22, 23, 24 s q q . şi p a s s i m .
T o m a s c h e k , i n Zur Kunde der Hămus-Halbinsel in Sitzb.
der. k. Akad. d. Wiss. z. Wien, phil.-hist. Cl. X C I X 1881, p. 437 sqq.,
încercase să dovedească n e e x a c t i l a t e a localizărei d e p â n ă l a e l a
oraşului S c u p i , aşezându-I m u l t m a i l a N o r d , n u d e p a r t e s p r e S u d -
V e s t de R e m e s i a n a . A r g u m e n t e l e a d u s e de dânsul p ă r e a u hotărt-
tnare: depărtarea dată de diferitele itinerarii Intre centrele r e s ­
p e c t i v e pe căile r o m a n e In discuţie, ştiri l i t e r a r e de a l t o r d i n pă­
r â n d I n concordanţă c u i t i n e r a r i i l e , etc., totul făcea t e o r i a a c e a s t a
a lui T o m a s c h e k tot aşă d e slrălucitor-seducătoare c a cele pe

www.cimec.ro
52 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

delà Serdica (344) şi al V-lea oecumenic, delà Constan-

tinopol (553), cunoaştem insă deabia patru episcopi, la
m a r i lapsuri de t i m p unul după altul. Din Ulpiana cu­
noaştem d o i : pe cel din a. 344, Macedonius, şi pe cel
din a. 553, Paulus. Din Zappara (azi Sappata în Albania)
numai unul, pe cel din a. 553, Fabianus ). 22e

Serdica (în izvoarele bisericeşti Sardica) eră oraşul

metropolitan al provinciei Dacia mediterranea ; la distante
mai mici sau m a i m a r i , sânt pomeniţi delà Nieaenum
(325) şi pănă la sfârşitul secolului a l Vl-lea şeapte epis­
c o p i ) : Protogenes, cel dintâi şi cel m a i însemnat
229

dintre toţi, păstorind încă de pe la a. 316 şi pănă

după 344 ° ) ; Bonosus, c. 369; Iulianus, a. 4 3 1 : con-
28

ciliul delà Ephes; Zosimus, c. 458; Domnio, c. 500; Ba-

c a r e l e - a m a i e x p u s c u a l t prilej, c u p r i v i r e l a r o m a n i z a r e a B e s -
silor, l a o r i g i n e l e n o a s t r e , ş. a . m . d. D a r a u v e n i t inscripţiile şi c u
c r u z i m e a u s t r i c a t lot c a s t e l u l de cărţi a l i l u s t r u l u i e r u d i t : S c u p i
r ă m a s e tot U e s k u e b c a m a i înainte, şi însuşi T o m a s c h e k s e lepădă
p r i n t r ' o s c r i s o a r e către E . Hûmpel (comunicată de a c e s t a în c i t a t a
s a d i s s e r t , i n a u g . , Nicetas, B i s c h o f von Remesiana, p. 105-6, n. 2) c u
motivarea a d a s s die Scupi betr. S c h r i f l q u e l l e n a u f d e n Abweg
fûrhen, d a s s a b e r die I n s c h r i f t e n , w i e i n v i e l e n a n d e r e n Fâllen, h i e r
r i c h t i g e r e u n d zuverlăssigere Z e u g e n seien». — M ' a m oprit c e v a m a i
m u l t a s u p r a a c e s l u i « p e c c a v i » ştiinţific, pe de o p a r t e s p r e a d e m o n s t r a
şiprinlr'un e x e m p l u c o n c r e t depărtarea simţitoare a lui T o m a s c h e k
(în s p e c i a l I n «chestia r o m â n ă » ) de «infailibilitate», i a r pe de a l t a
s p r e a întări, l a noi ( I), credinţa în r e z u l t a t e l e cercetărilor isto-
rico-epigraflee c u p r i v i r e l a o r i g i n e l e n o a s t r e : c e s p u n inscripţiile
a p r i a t , e i m m u t a b i l ( o r i c e a r z i c e i z v o a r e l e l i t e r a r e ) , căci i n s c r i p ­
ţiile n e d a u ştirea fără a v r e a să treacă d r e p t informaţie pentru
viitor, pe c â n d dimpotrivă, i z v o r u l l i t e r a r , a r e încă delà naşterea
s a o p a r t e subiectivă, a r b i t r a r ă . C e t i t o r i i «contribuţiilor» m e l e v o r
procedă — m a i a l e s — c r i t i c , d a c ă v o r a v e a în v e d e r e şi această
constatare, a t u n c i când v o r e x a m i n a r e z u l t a t e l e cercetării mele
în comparaţie c u «tradiţia istorică».
2 ί ί
) Cf. p e n t r u toţi L e J , Q u i e n , o. c, I I c o l . 309 s q q . — A s u p r a po­
ziţiei t u t u r o r a faţă de c o n c i l i u l d i n a . 553, cf. m a i s u s , p. 49 şi n . 217.
22e
) Cf. L e Q u i e n , l. c, c o l . 301 s q .
230
) V e z i a s u p r a l u i m a i s u s , p. 12 şi n . 28.

www.cimec.ro
 Serdica. 53

siliseus, a. 553: synodul al V-lea oecumenic; Felix, c.

5 9 5 ). Majoritatea acestor episcopi poartă nume latine.
181

Dar nu e nevoe de acest argument, pentru a susţine

latinitatea Serdicei creştine. Din fericire n i s'au păstrat
o sumă de inscripţii, dintre cari numai vre-o două sânt
greceşti, şi şl acestea nu aparţin cetăţenilor Serdicei, ci,
după cum ne învaţă una din ele, coloniei greceşti de
aici. Din inscripţiile latine — aparţinând veacului a l
V-lea, şi cel m a i târziu, al V I - l e a ) — cunoaştem încă a82

un episcop pe lângă cei citaţi mai sus: epitaful lui sună:

f hic retjuiescet vir beatissimus Theuprepius episcopus f ) ; 288

un preot: f Maxentius presbyt(er) hic sepultus ) ; un 2 8 4

diacon: f hic positus est Vemetrius diaconus ~ ); un alt m

slujitor bisericesc: f Dedus hic famulus s(an)c(t)i An-

d ae f ) , ceeace trebue înţeles ca ostiarius, aedituus, tâ­
r 28e

râtor » ) , sau aşă ceva, în biserica Sf. Andrei ) ; apoi

2 7 288

două fecioare închinate Domnului : ascete ) : aşa e de 2,e

A l optulea e p i s c o p , M i c h a e l , c u n o s c u t de L e Q u i e n , l. c, c o l .
303, e t o c m a i d i n t i m p u l l u i N i k e p h o r o s I I I B o t a n i a t e s (1078—1081).
Cf. p e n t r u d a t a r e a lor a p r o x i m a t i v i observaţiile I u i E .
Le B l a n t I n Comptes rendus de l'Académie des Inscriptions XXIV
1896, p. 290 s q q .
»»') C I L . I I I , 14207 « .
S M
) C I L . I I I , 14207
·»») C I L . I I I , 14207
2
" ) C I L . I I I , 14207 »».
" ' ) Cf. vita Severini, c X şi X V I . Aceşti famuli e r a u socotiţi
ca făcând parte, I n u l t i m a treaptă—din c l e r : v. Sev. X V I 4 : exe-
unte igitur memorata virgine ( c o n s e c r a t a !) homo dei (Severinue)
cum presbytero et diacono ianitoribusque duobus in oratione curva-
tus oravit fletu largissimo, ut....
2 3 9
) Cf. e x e m p l e a n a l o a g e d e n u m i r e a b i s e r i c i l o r d u p ă sfinţi
şi m a r t y r i , pe aceeaşi v r e m e I n M o e s i a inferioară (Kawarna : la
m a r e , s p r e S u d de C a l l a t i s şi S u d - V e s t de P o r t u s ) : o biserică a
sfinţilor C o s m a şi Damian: Kalinka, Antike Denkmăler in Bul-
garien, n . 2 3 3 , — s a u i n N o r i c u m , I a E u g i p p i u s , vita Severini: passim.
'··) Cf. a s u p r a femeilor In slujba bisericei, ca diaconissae,
viduae o r i virgines, H a r n a c k , o. c , I I , p. 57 sqq., 114, şi notele r e s ­
pective, c u bibliografia chesliunei.

www.cimec.ro
 54 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

înţeles cuvântul virgo, resp. παρθένος, a l inscripţiilor "): 24

f hic requiescit Florencia virgo f ') şi f ένθα κ α τ ά < ι > κ ι τ ε 24

Μαρία παρθένος f ) ; insfârşit mai mulţi particulari,

242

dintre cari unii anume arătaţi ca nobili o r i ca s t r e i n i :

f hic requiescet loannes filius Georgi inlustris f ); ori 2 4 J

f Nocentianus repa[u]set * ) ; sau : f ένθα κατάκιτε 'Λμ.μ,οϋκ'.ς

2 4

άπό Σεληνοΰντος ): evident, nu din Selinuntul Siciliei, ci

24Γ>

din portul Ciliciei, n u m i t altfel şi Traianopolis.—Câteva

ţigle, tot din sec. V — V I , poartă pe ele inscripţia —ia­
răşi—latină: Maxsimo ///"").
La Sud-Vest de Serdica, tot i n Dacia mediterra-
nea, se află oraşul Pautalia: pe cât de sigur e însă r o ­
mânismul Serdicei, pe atât de indiscutabil e elenismul
Pautaliei ) . P r i v i n d harta ţinutului fără voe faci obser­
247

vaţia, că aici linia de separare a basinurilor fluviale se

identifică cu graniţa dintre două civilizaţii : Serdica, pe
valea râului Oescus, afluent al Dunării, e câştigată pentru
cultura romană; Pautalia, pe valea râului Strymon,
; deşi aşă de departe în interiorul continentului şi aşa de
nemijlocit învecinată cu cultura romană, făcând chiar
parte dintr'o provincie cu caracter latin, e totuşi supusă
de cultura greacă predominantă în valea Strymonului.—

24
°) V e z i exemple de v i r g i n e s consecratae şi l a E u g i p p i u s .
vita Severini, c a p . X V I , şi cf. Cod. Theod. I X 25, 1—3.
» " ) C I L . I I I , 14207 » .
2
") L e Blent, Comptes rendus, t. c., p. 200 s q .
" » ) C I L . I I I , 14207 \ 2

2
" ) C I L . I I I , 14207 » .
'-") Le Blanl, Comptes rendus, L c.
- ) C I L . I I I , 14207 .
,6 2S

-' ) A c e s t l u c r u e r e c u n o s c u t şi de T o m a s c h e k , Zur K u n d e d e r
;

Hămus-Halbinsel I n Sitzb. d. phil.-hist. CI. der k. Akad. d. Wiss. z. Wien

X C I X p. 447 sqq., c a r e s i n g u r s p u n e , c ă n u s ' a u găsit a i c i c a m o ­
n u m e n t e decât mărturii greceşti, şi totuşi, d e d r a g u l teoriei s a l e , c ă
Românii de a z i sânt B e s s i i romanizaţi a i antichităţii, fărănici-o do­
vadă, afirmă c ă ţinutul r u r a l d i m p r e j u r u l P a u t a l i e i e r ă r o m a n i z a t :
inscripţiile găsite m a i târziu ( i n t r e a l t e colecţii c i t e z pe c e a s p e ­
c i a l ă a l u i C a g n a t , Inscriptiones Graecae ad res Romanm perti-

www.cimec.ro
 Pautalia. 55

O lungă inscripţie greacă, găsită aici ) , şi care pare 248

să fi fost săpată pe soclul unei m a r i cruci aşezate i n

narthexul bisericei, accentuează tocmai lupta dintre or­
thodoxie şi arianism — aşa de violentă şi in aceste părţi
în secolul al IV-lea,—oprind pe eretici de a călca pragul
sfântului lăcaş orthodox / ί'σιθι πιατεύων όμ,οούσ[ιον ) βίναι 24β

Ίησούν] / κυοαλίμ,ης τριάίος κτίσεώ[ς τ ' άκτιστον έταίρον.] / el

δ" έτερα φρονέεις, έκ[τ6]ς προ6[·')ρων : întrucât ae uiveiv δεί] 2 6 °)
arianismul e înăbuşit în Imperiu încă în secolul I V , i n ­
scripţia noastră trebue să aparţină, pentru caracterul ei
polemic împotriva ereziei, numaidecât acestui veac ).— 261

Din timpul păgânismului s'au păstrat, cum era şi firesc

faţă de apropierea ţinutului roman, şi vre-o două inscripţii
latine ) : una din ele oferindu-ne încă un exemplu de
2 6 2

latină vulgară : [ex] voto pusu(it) ) . Caracterul grec a l 2δ8

oraşului e însă i n chip hotăritor fixat p r i n t r ' u n lung

document oficial grecesc, ajuns din fericire şi el până
la noi ) . — Pentru anul 516 se constată şi un episcop
264

pautalienscu numele Evangelus ) . U n altul, tot cu nume 266

n e n t e s , tom. resp.) n e d o v e d e s c definitiv—şi p e n t r u ţinutul r u r a l —

netndreptăţirea p&rerei l u i T o m a s c h e k .
" " ) L a K a l i n k a , o. c, n . 232 ; cf. şi c o m e n t a r i u l e d i t o r i l o r .
" ' ) Cf. chronica l u i S u l p i c i u s S e v e r u s I I , 40, 1-2, u n d e n u m a i
in câteva c u v i n t e s e caracterizează întreaga e r e z i e a r i a n ă şi i s ­
t o r i c u l e i : interea ( c . 355) Arriani non occulte, ut antea, sed palam
ac publice haeresis piacula praedicabant : quin etiam synodum Nicae-
nam pro se interprétantes, quam unius litterae adiectione corrupe-
rant, caliginem quandam iniecerant verităţi, nam ubi &μοούσιον erat
scriptum, quod est unius substantiae, illi 6μ,οιοόαιον, quod est similis
substantiae, scriptum esse dicebant, concedentes similitudinem, dum
adimerent unitatem, quia midtum ab unitate similitudo distaret.

°) R â n d 9 şi u r m .
25

" ' ) Cf. K a l i n k a , l. c.

25î
) C I L . I I I , 14207 ( = 7 4 1 7 ) : v e r s u r i , - ş i 14207 .
3U 31

2i3
) 14207 " .
" ) Vezi-1 i n C I L . I I I , 12336, u n d e e de c o m p a r a t şi p. 1337,
2

a s u p r a i s t o r i c u l u i oraşului.
" ) Cf. L e Q u i e n , o. c, I I , C o l . 301 s q q .
2

www.cimec.ro
5ô I. Creştinismul In I l l y r i c u m .

grecesc, Phocas, apare în actele conciliului ţinut la anul

553 în Constantinopol ). 2ft,i

Trecând acum la Moesia inferioară şi acea făşie

din Thracia nordică, de care avem nevoe pentru fixarea
graniţei dintre Romanism şi Elenism, constatăm urmă­
toarele :
Cam pe aceeaşi latitudine ca Serdica se află în m i j ­
locul Thraciei nordice avantpostul r o m a n în ţinut elenic,
Traiana: aici s'a găsit o inscripţie latină creştină cu
forme aproape romanice şi care p r i n chiar cuprinsul
ei ne dă explicaţia prezenţei latinităţii în această re­
giune: domo [ejterna (mormânt: accusativ romanic)
fecit Done (p. Dominae, resp. Domnae) Fl(avius) Moco
domesticos de patria Artacia (ţinutul moesic a l trib. A r -
takioi) de vico Calso (castelul thracic Κάρσος) ) : res­ 257

pectivul fiind din Moesia, deşi thrac, întrebuinţează limba

latină, în contrast cu aproape—putem zice—unanimitatea
indigenilor provinciei T h r a c i a ) . Inscripţia cade a p r o x i ­
2M

mativ p r i n anii 500.

La Răsărit de Traiana, cam tot pe aceeaşi latitudine,
şi la ţărmul mării, se află vechiul centru thrac Develtum
sau Deultum. Faţă de vecinele sale, Mesembria, Anchialus
şi Apollonia, înfloritoare porturi greceşti la intrarea gol­
fului în fundul căruia era aşezat Develtum, acesta nu

S M
) Cf. T o m a s c h e k , i. c , p. 4 6 1 , — u n d e s â n i de comparat şi
ştirile m a i târzii—din evul mediu—asupra P a u t a l i e i : fără Între­
r u p e r e o r i excepţie aparţinând şi a c u m c u l t u r e i greceşti : p. 461 s q q .
2
" ) C I L . I I I , 1 4 2 0 7 , 1 5 = K a I i n k a , n. 428, u n d e e de comparat
e x c e l e n t u l c o m e n t a r a l e d i t o r i l o r , c ă r u i a îi împrumut şi e u o p a r t e
a lămuririlor d i n t e x t .
2 s i
) O t r e c e r e I n revistă a inscripţiilor d i n K a l i n k a , Antike
Denkmăler i n Bulgarien, poate convinge pe o r i c i n e d e îndreptăţi­
r e a a c e s t e i afirmări; l a aceeaşi i n c h e e r e s e poate a j u n g e , după o
informaţie şi m a i întinsă, fle p r i n colecţia lui C a g n a t , I n s c r i p t i o n e s
Graecae ad r e s Bomanas pertinentes, v o l . resp., fle p r i n a c e e a a l u i D i t -
tenberger Orientis Graeci inscriptiones selectae, 2 v o i . 1903-1905.

www.cimec.ro
 T h r a c i a de N o r d . 57

puteà să se desvolte decât tot în cadrul culturei greceşti.

Cât de strâns legat eră el de pildă cu Apollonia '' ), 2 9

ne arată faptul, că la al treilea synod oecumenic ' j, din iW

Ephes, în anul 431, întâlnim pe un episcop Athanasius,

care iscăleşte ca έπίακοπος τής κατά Δουελτον (ori Δεβελτόν)
καί Σ ω ζ ό π ο λ ι ν ) έκκληαίας : ceea ce cred că trebue inter­
2 β 1

pretat în senzul, că Apollonia nu avea încă destui cre­

dincioşi, pentru a funcţiona ca episcopie independentă ), 2<12

dar era un oraş m a i însemnat ca Debeltum şi de aceea

era citat de episcop, în special, pe lângă oraşul titular
al dioecesei sale; episcopia din Develtum era anume
foarte veche — încă de pe la sfârşitul veacului a l II-lea :
contemporană cu cea din Anchialus )—şi deci o r i câţi 2β8

credincioşi a r fl avut, era acum consacrată de tradiţie

supt acest nume. — Dacă p r i n urmare, întâmplător,
avem din Deultum şi o inscripţie latină, creştină (pusă
la o clădire ridicată din porunca împăratului Marcian
[450—57]) ), valoarea doveditoare a acestui document
2H4

pentru felul culturei oraşului Develtum e, faţă de cele

spuse m a i sus şi de faptul că inscripţia e oficială, cu
totul restrânsă.
Concluzia pe care avem a o trage din exami­
narea resturilor latine d i n Traiana şi Deultum, e astfel
aceea, că Thracia de Nord în toată întinderea ei, în ge­
neral, a făcut parte d i n ţinutul de cultură greacă,
în ce priveşte teritoriul delà Sudul liniei Serdica — T r a -

Cf. o inscripţie g r e a c ă creştină, a i c i , p r o b a b i l d e după

I u s t i n i a n , l a K a l i n k a , n . 308.
™ ) V e z i M a n s i , I V , 1123 s q q . şi 1211 sqq. şi Hefele II», 141 s q q .
" V Numele m a i nou a l Apolloniei.
) D e - a b i a l a a l şeaselea s y n o d o e c u m e n i c , i n a . 680, întâl­
n i

n i m u n e p i s c o p i n d e p e n d e n t a l Sozopolei (cf. L e Q u i e n , o. c , I, c o l .
1182 sqq.),—apoi l a a l V I I - l e a , a . 787, ele.,—pe c â n d d i n D e b e l t u m .
;ăsim şi pe I o v i n u s l a s y n o a d e l e d i n 448 ( C o n s l a n t i n o p o l ) şi 451
ÎC a l o h e d o n ) . A p o i , c e - i d r e p t u l , d e - a b i a i a a l V I I - l e a s y n o d . I n 787.
" ) Cr. H a r n a c k , M i s s i o n ' , I I , p. 199.
3

" · ) C I L . I I I , 14207' ( = 1 2 3 2 8 ) = K a l i n k a , n. 82.

2

www.cimec.ro
 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

iana—Develtum, numeroasele inscripţii găsite acolo ne

arată că, cu excepţia funcţionarilor, soldaţilor, negus­
torilor şi coloniştilor romani, rezidând — cu afaceri —
prin oraşele thrace, ca şi macedonene, o r i chiar gre­
ceşti, şi în afară de vre-o două enclave thraco-romane,
ca cea din Philippi, întreaga populaţie — în special
thracă — e câştigată pentru elenism ) . 2β6

·-""' Să urmărim acum oraşele de pe înălţimile nordice

ale Balcanilor. — Imediat la mare eră Odessus: vechiu
şi însemnat centru grecesc, care îşi păstrează şi i n timpul
Imperiului caracterul său ne-roman. Inscripţiile creştine,
ce s'au găsit aici, sânt toate greceşti, funerare, şi aparţin
veacului al VI-lea şi al VII-lea. în ele întâlnim pomeniţi :
pe un episcop, desigur al Odessului, Daniel, îngropat in
acelaş mausoleu C U unΔουλκΙσιμος έ[πί3κοπος] Λωροατόλου " ) ; 2 β

pe un δέκαρχος βάνδοη κόμιτος Δοόδουκαατελίοο 'Ροόνις (i. e. de-

canus in vexfllatione comitis Dudi), anume Μ ά ρ κ ε λ λ ο ς " ) : 2 7

castelul pomenit aici cred că trebue să fle identic cu

localitatea Cruni, situată la Nord-Est — nu departe —
de Odessus, tot la malul mării, şi purtând în alte t i m p u r i
numele de Dionysopolis ; în sfârşit mai întimpinăm un
scriniarius, funcţionar imperial al v r e m u r i l o r post-con-
stantiniane ).— Episcopia din Odessus e şi altfel eunos-
268

2β6
) CI". K a l i n k a , o. <•., p a s s i m . C a m a i c a r a c t e r i s t i c e p o m e n e s c
inscripţiile d i n P h i l i p p o p o l i s — m e t r o p o l a T h r a c i e i n o r d i c e ( H a r ­
n a c k , l. c.)—şi împrejurimi : s p r e N o r d p â n ă d e p a r t e i n munţi :
K a l i n k a , n . 364, d i n H i s s a r , — n . 365 şi 366, d i n P h i l i p p o p o l i s : toate
greceşti.—Dimpotrivă inscripţii l a t i n e creştine—mai a l e s d e familii
de s o l d a ţ i - d i n s e c . I V şi V , întâlnim în P e r i n t h u s ( C I L . I I I , 14207,0),
R a e d e s t u s (14207,4), B e r h o e a ( M a c e d o n i a , C I L . I I I , 597), L a r i s s a
( T h e s s a l i a , C I L . I I I , 7315), e t c . — P e n t r u P h i l i p p i v e z i m a i j o s .
2ββ
) K a l i n k a , n. 361.
) I b i d . , η. 360, c u c o m e n t a r i u l editorilor.
2 6 7

) I b i d . , η. 363 şi c o m e n t a r i u l editorilor. Inscripţia sună :

2 6 S

[Ένβάδε κατάχΕΐται]...|..·[6ι>|γάτηρ? Βο]ζ[α]ν|[τία : O r i g i n e a ! ] , σόνβιος |

[γ]ενομένη | [Φ]λωρεντίοι> ακριναρίοο, | ήτις èteXeô|vr;osv μ(ηνος) Μαρ|τίου
γ ' ήμέρα I [Σοφ[βά]τ[ιιι ( S a n b a t o n !) 1]ν[δ(ιχτιών&ς) | ...

www.cimec.ro
 Moesia inferioară.—Odessus. Marcianopolis. 59

cută: pe la 4 5 8 e pomenit aici episcopul D i t t a s ) ; alţii î 6 9

mai târziu ° ) . 27

L A vre-o 3 0 k m . spre Apus de Odessus împăratul

Traian fundase oraşul Marcianopolis, spre a fl aici un
centru înaintat şi post de apărare al culturei romane
împotriva elementului grecesc:, aşă de numeros şi de
puternic pe coastele mării şi în toată Thracia. Tradiţia
aceasta romană fu cu credinţă păstrată de oficialitate
până târziu: către anul 4 0 0 , sau după această dată, o
inscripţie, care probabil steteă deasupra porţii marciano-
politane ), primiă pe călător cu aceste cuvinte latine :.... ?
271

et virtus hominwn defendat mojenia muros \ [sejd d(omi)-

n(u)s mundi custo[dia]t hostia porta[e] ): Creştinismul 272

eră de altfel stabilit aici încă dinainte de Nicaenum, când

întâlnim (la 3 2 5 ) pe episcopul Pistus al Marcianopolei
luând parte la lucrări ) . Aici, în Marcianopolis, eră
278

chiar scaunul metropolitan a l provinciei Moesia inferi­

oară ) . Intimpinăm aici episcopi până către anul
2 7 t

4 5 8 ) . Şi anume, pe vremea l u i Valens pe Domninus,

276

un arian,—apoi, în actele celui de al doilea conciliu

oecumenic (la Constantinopol, în anul 3 8 1 ) pe M a r t y -
rius ) , — către sfârşitul veacului pe Epagathus, — la
27β

2e
") M a n s i , V I I , 546 : e p i s t o l a e p i s c o p o r u m Moesiae secundae
a d L e o n e m I m p e r a t o r e m : redactată i n o r i g i n a l numai pe latineşte I
2 , 0
) C f . L e Q u i e n , o. c, I, c o l . 1225 sqq. De notat n u m a i l o a n n e s ,
i n t r e s u b s c r i i t o r i i s y n o d u l u i d i n 518, l a C o n s t a n t i n o p o l : cf. m a i j o s
p. 61 şi n . 287.
a
" ) A c e a s t a e părerea Iui B o r m a n n (primită şi d e editorii
C o r p u l u i i n s c r . L a t . ) , e x p r i m a t ă i n Arch.-epigr. Mitt. X V I I , p. 209,
n. 99,—şi l u i i s e datoreşte şi d e s c i f r a r e a dată i n text, a f a r ă de
p r i m e l e p a t r u c u v i n t e , c u s e m n u l întrebării, p r o p u s e d e Harţei.
2
' ) C I L . I I I , 14213, 1.
2

a , i
) Cf. m a i s u s , p. 11.
214
) Cf. G e l z e r , Zur Zeitbestimmung der griechischen Nolitiae
Episcopatuum, în Jahrbucher fur protestantische Théologie, XII
1886, p. 3 4 0 s q q .
2
" ) Cf. L e Q u i e n , o. e., I , c o l . 1217 sqq.
» " ) M a n s i I I I , c o l . 568 s q q . ; cf. Hefele I I , 1875, p. 4 sqq.
2

www.cimec.ro
60 I. Creştinismul I n I l l y r i c u m .

al treilea synod oecumenic (la Ephes, i n 431, de data

aceasta însă p r i n t r e opozanţi ) : în conciliabulul e- 2 7 T

phesin) ) pe Dorotheus, care pentru părerile sale ere­

278

tice fu chiar atunci exilat şi înlocuit cu Saturninus, —

însfărşit pe vremea l u i Leo întâlnim aici pe Valeria-
nus: c. 458. — Dacă acum elementul roman s'a păs­
trat de fapt şi în aceste t i m p u r i destul de puternic în
Marcianopolis,e o întrebare: căci oraşul eră înconjurat
din trei părţi de centre curat greceşti ) , având numai 279

spre Nord legătură directă cu Românismul ; m a i probabil

e, că Marcianopolis, ca şi Tomi, Tropaeum Traiani şi
altele ) , eră bilinguu, aşa precum ne apare în urmă­
280

toarea inscripţie păgână, oarecum cu valoare symbo-

lică pentru împrejurările din acest ţinut : D(is) M{anibus).
C. Val(erius) Alexander vivus sibi fecit sepulcrum et hic
situs est I Γ. Ούαλέριος Αλέξανδρος Cffiv το μ,νφ,είον (sic) έα·>τφ
κατεακεόασεν 2 8 1
).

în localitatea Doini lldschik, lângă Madara, spre

Apus de Marcianopolis, s'a găsit următoarea inscripţie
creştină din sec. V I — V I I : f ενθάδε κατάκε[ι]ται ή δθ''>λη τού
[Η(εο)ο] Μαρία· ετελειώ[θι] η ' α.η(νδς) Όκτωβρ^ου) ί[νδ'.κ]τιόνος
εν[δεκάτης] 2 8 ΐ
).
Dimpotrivă la Preslav (spre Sud-Vest de Madara)
s'a descoperit o inscripţie latină, foarte importantă, d i n
nenorocire cu totul mutilată, din care se m a i pot citi
următoarele cuvinte privitoare, poate, la un episcopat
de limbă latină, existent un timp în acel ţinut ): 283

a
" ) M a n e i , I V , 1235 : împreună c u F r i t i l a s d i n H e r a c l e a T h r a c i e i .
) M a n s i , I V , 1270 : împreună c u I a c o b u s
2 , s
din Durostorum ;
cf. Hefele I I , p. 195.2

" · ) L a Răsărit O d e s s u s , la Apus Madara ( v e z i m a i jos), l a

S u d toată T h r a c i a .
°) V e z i m a i j o s .
28

a8
' ) C I L . I I I , 761 = C I G . 2055 b.
aea
) K a l i n k a , n. 362.
28:l
) A s t f e l d i n t r e e p i s c o p a t e l e înregistrate după mărturiile
l i t e r a r e de L e Q u i e n (o. r., I, c o l . 1217 sqq.) în p r o v i n c i a M o e s i a

www.cimec.ro
 C e n t r e l a t i n e creştine a l e M o e s i e i inferioare. 61

. . . I ... sine]dr[i]a... | [pro]coratoriu[m ... | fprjesbyte-

rum u... I [ejpiscopii ei ig[n... | fqujae dicitur Ni[c.. .]
I . . . num peccaiis ). 28i

Mai la Nord de linia Preslav-Marcianopolis întim-

pinăm inscripţii creştine, latine, în Nicopolis şi, la mare,
spre Sud de Callatis, în Kawarna.—Inscripţia din Nico­
polis — de pe la sfârşitul sec. I V sau încep. sec. V —
serveşte şi la documentarea creştinismului latin în Oescus
(Dacia ripensis),. pe Dunăre: anume din ea cunoaştem
pe un presbyter, care eră însurat cu o cetăţeană din
Oescus, fiica unui ofiţer superior, care servise în S y r i a :
X Bonae memoriae Aureliae Marcellinae Oesc(ensis), pien-
tissimae f(eminae), habens ius liberorum, filiae qfuon)-
d(am) Marcelliniex praef(ecto) leg(ionis) I I I Gallicae Da-'
navae Damasco, quae vixit ann(os) L\ Turranius Leontius,
praesbyter, coniugi benae meritae memoriam el sibi v(ivus)
f(ecit) 286
) . — Ca episcopi de Nicopolis cunoaştem pe M a r -
cellus (c. 468) ) şi pe Amantius (synodul din 518, la
28β

Constantinopol): ambii, după nume, de origine ro­

mană ) . 287

inferioară, c e l d i n T i b e r i o p o l i s şi c e l d i n C o m e a n u s e pot i d e n t i ­
fică p â n ă acum c u nici u n a din localităţile c u n o s c u t e a l e pro­
vinciei.
2,<
) K a l i n k a , n . 234, u n d e se revede incăodată p i a t r a : m a i
c o m p l e t c a i n C I L . I I I , 14207 . 21

28i
) C I L . I I I , 755 add.: editorii mută c u totul inscripţia i n
O e s c u s (cf. I n d e x l a C I L . III), ceeace n u e a d m i s i b i l , întrucât s e
ştie bine, că a fost găsită i n Nicopolis şi, m a i m u l t , a t r i b u t u l
O e s c e n s i s dat Marcellinei nu mai are nici-un senz acceptabil, In
c a z u l când inscripţia a r fl fost pusă c h i a r i n O e s c u s .
28c
) M a n s i , V I I , 546 : E p i s t o l a e p i s c o p o r u m M o e s i a e secundae
ad Leonem I m p e r a t o r e m : redactată, i n o r i g i n a l , n u m a i pe l a t i ­
neşte ( M a n s i , 547).
287
) în s p e c i a l e de notat c u privire I a A m a n t i u s , că In a c ­
tele c o n c i l i u l u i d i n 518 iscălitura s a se găseşte n u m a i pe latineşte
(pe când a t u t u r o r celorlalţi e şi pe greceşte) : « A m a n t i u s e p i s ­
copus exiguus Nicopolitanus civitatis Mysiae secundae propria
m a n u subscripsi» (Mansi, V I I I , c o l . 1048), — c e e a c e face pe Le

www.cimec.ro
62 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Inscripţia din K a w a r n a — între anii 400 şi 500 —

pomeneşte ridicarea unei biserici a sfinţilor Cosma şi
Damian în acest l o c : f De donis d(e)i et s(an)c(t)i
Cosma (!) el Dami(ani) construi [i]u[s]si[t] Stefanus
diak(onus) ). 288

/
în Scythia minor s'au găsit până acum inscripţii
creştine la Callatis, Tomi, Tropaeum Traiani şi Axiopolis:
în toate aceste oraşe Creştinismul întrebuinţează deo­
potrivă limba greacă şi pe cea latină. — Din Tomi avem :
un fragment de inscripţie greacă, cu monogramul sacru,
X ) : probabil de p r i n anii 400; nişa unui monument fu­
289

nerar, cu o inscripţie foarte rău păstrată şi cu litere

barbare: se poate c i t i . . . μ,ακαρίω [Τ]ιμ.οθέω Παραδινίοο νεο­
φώτιστου Ένμ-ανουήλ, şi se văd reprezentările figurate ale
unei paseri (porumbul symbolic) după μακαρίω, şi unui
peşte la sfârşit, i a r supt inscripţie monogramul sacru în
forma lui veche : ( g °) ; inscripţia aceasta e din primele
29

t i m p u r i ale Creştinismului în T o m i : sec. ( I I I — ) I V : νεο­

φώτιστος e termen technic creştin şi înseamnă „cel care
a p r i m i t de curând lumina credinţei". A p o i : o piatră
cu monogramul l u i Christus şi inscripţia: Τορπίλλα έπι-

Q u i e n (o. c , I, 1223) s ă c r e a d ă că, de fapt, A m a n t i u s n ' a iscălit

decât n u m a i i n această limbă şi d e c i a v e m înaintea noastră u n
e x e m p l u de p u t e r n i c R o m a n i s m In M o e s i a inferior, c h i a r pe v r e m e a
Iui I u s t i n .
) K a l i n k a , n . 2 3 3 : «prin ' d o n a dei et se. C o s m a e et D a -
J , s

m i a n i ' se înţeleg contribuţii v o l u n t a r e p e n t r u o biserică a c e l o r

doi sfinţi». — Notez a i c i p e n t r u c o m p l e t a r e a informaţiei m o n u m e n ­
t a l e c u p r i v i r e l a M o e s i a inferioară, că I n B u l g a r i a centrală, « p r o ­
babil» în C e r v e n — o bucată b u n ă d i r e c t s p r e S u d delà R u s c i u c —
s ' a găsit o inscripţie funerară g r e a c ă c u d a t a de 6 O c t . 870 p o ­
m e n i n d pe u n O k t h i v a u l e s ( n u m e g e r m a n i c I), a r c h i d i a c o n a l e p i s ­
c o p u l u i (άρχηδιάχων èittaxôitou) N i c o l a o s : K a l i n k a , n . 367 : cf. şi c o ­
mentariul.
a
" ) P u b l . de T o c i l e s c u i n Arch.-epigr. Mitt. V I I I , p. 15, n . 41.
2
»°) Id., ibid., X I X , p. 102, η. 56.

www.cimec.ro
 Scythia minor.—Tomi. 63

φανίς* ) 91
) ; Ο a l t a : f ( n u Ί(ησο&), cum a fost
(έτών) κε' 2 9 2

citit de Tocilescu în Arch.-epigr. Mitt. V I , η. 76, ci crucea :

deci sec. V — V I ) Κύριε ό Ηεός frvffii πόλιν ανανεουμένη(ν)·
άμ.ήν: litere m a r i pătrate; poate o inscripţie oficială
pentru restaurarea oraşului după vre-o pustiire barbară ;
o cruce mare între braţele şi dedesuptul căreia e scris :
-j- έ'ν6[α] κατάκ·.ντ= Ιωάννης υιός Φωκά από Κοσταντιανάς. ή γονή
αυτού Κοιταντζία κ(α .) ή 6υγάτν ρ α'>[τού] Φ ω μ ά ν α . . . ( ? ) . . ·
;
(
2 9 8
);
ο altă piatră având sus, în mijloc, un ornament ® , înţe­
les nu ca monogram (din care e derivat), c i ca cruce —
la dreapta şi la stânga acestuia câte-o cruce, îndărătul
cărora câte-un porumb : ε'Οηκεν τό τ ή τ ο λ ο ν ) τούτο Μάρκελλος 294

όποοκιντε. ..( ? ; razură)ό μακάριος πατήρ μου'Ορέντης κέ μακάρια

ή μήτηρ μοο Μαρκέλλα Χερε ( = α ι ) παροδίτα (sec. V—VI) 2 9 5
);
ο alta : sus,ο cruce mare cu baza ornamentată, — de-
desupt: έ'ντα κΐτε Ά τ α λ α " ) ·>'..ς Τ ζ ε ι ο υ κ ) ζήσας έ'τη κε' από
2 9 ; ; 2 9 7

σαγιτταρίον [τις ει(ς)πολ(ιν)? ?]... (sec. V I ) ) ; Ο cruce mare 2 9 8

între braţele căreia: âv]0«5s κϊτ(ε) Λ&πι... ) ; a l t a : f Έ ν - 2 9 9

291
) în i o c de έπ'.φανής-rang ! Cf. Arch.-epigr. Mitt. X I , n. 121
(Tocilescu).
292
) Cf. n o t a precedentă.
29a
) P u b l . de T o c i l e s c u i n Arch.-epigr. Mitt. X I V , n . 63.
'"If) Cf. alte l a t i n i s m e i n i n s c r . g r e a c ă d i n K a r a n a s i b , I a T o ­
c i l e s c u , l. c, X I , p. 53, n . 142: ίφιτώριον = abitorium şi μαγιατράτης.
A s u p r a l a t i n i s m e l o r i n g r e c e a s c a t i m p u r i l o r r o m a n e , cf. c a r t e a
lui L. Hahn, Bom u. Romanismus im griechisch-rômischen Osten,
L e i p z i g , 1006, p a s s i m .
29S
) Inscripţia, e, precât a m putut urmări e u , p â n ă a c u m
inedită, şi so publică a i c i p e n t r u tnlăia oară.
2,9
) C r e d c ă atât a c e s t n u m e , cât şi c e l următor sânt n u m e
t u r a n i c e şi c ă I n o r i c e c a z Ά τ α λ α de a i c i n u a r e d e - a face c u n u ­
m e l e g r e c "Ατταλος, c a r e a o a r e şi I n Constanţa pe o i n s c r . fune­
r a r ă g r e a c ă a u n u i g l a d i a t o r c u a c e s t n u m e , publ. d e T o c i l e s c u
In Arch.-epigr. Mill. V I I I , p. 9, n . 23 (cf. a c o l o observaţiile l u i
G o m p e r z ) şi i n Fouilles et recherches, p. 226.
297
) S i g u r , n u m e t u r a n i c ; cf. n o t a precedentă.
998
) Inscripţie, precât ştiu, inedită, publicată a i c i de m i n e
p e n t r u Intăia d a l ă ; sfârşitul inscripţiei n u m i - e c l a r .
299
) P u b l . de T j c i l e s c u i n Arch.-epigr. Mitt. X I , n . 108-

www.cimec.ro
64 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Θά5ε κατάκιτε Μ άρον έ τ ο ν δύω, JUJVÔV ι', ή(μερών) ώ', θογάτηρ

Ίωάννοο πραγματευτοΰ αγίου Ίω[άννο1ο °) ; supt un porumb
80

(symbolul creştin) : Τόα,βον έμ,δν καθορών, φίλε μ,ή μ,ε παρέλ-

θης I Ά λ λ ' ολίγον μ,είνας. . . ποτιαημ.. . . 3 0
'); ΗΜΑΝΟΤΗΛ^ Μ :
crucea păstrată numai în jumătatea ei inferioară ) ; 3 0 2

o inscripţie latină târzie—c. sec. V I — c u o cruce mare i n

mijloc, i a r deasupra cuvintele greceşti τοο άγίοο θε[οό] ) ; 303

o inscripţie latină — sec. V — V I ) — pomenind un 304

presbyter, cu familia lui ),—şi o alta tot latină, cam d i n

306

"aceeaşi vreme, o r i , poate ceva m a i veche : încep. sec. V ,

în limbă vulgară şi cu expresii pe jumătate păgâne:
pro comoda (sic) fuit spir[it]um d[eo] redefrej... Fatum
conplevit durus (sic) pro caritate coniugi et sorori. lp[si]
vivite parentes et nestris (sic) pr[ov]id[ete filjis. Estote me-
mores iterum [El]ysiis(!) co[i en]turi. Ave vale viator ); 30e

un fragment de inscripţie latină : . . . q]uod si q[uis a-

peruerit < ( „ s a u voluerit : Tocilescu) : sic Tocilescu şi, după
u

el, editorii Corpului; cred, m a i bine, aperire voluerit, i a r

m a i departe n u dabit, ci inferat, ca in inscr. CIL. I I I 2654,
etc., cf. m a i sus, nota 38, o sumă de exemple>tfa£aï
fiscjo dominico [item? civitati Tomitan]orum(denariorum)
quinqfue milia]? ); insfârşit tot creştine mai sânt, fără
01

îndoială, şi fragmentele de inscripţii greceşti publicate

de Tocilescu în Arch.-epigr. Mitt. V I , n . 53 şi 5 5 , — V I I I ,

) P u b l . d e T o c i l e s c u în Arch.-epigr.
3<H)
M U L X I , n. 116, şi,
lncăodată, c u îndreptări, X I X , p. 103, n . 57.
,<H
) P u b l . de T o c i l e s c u în Fouilles et recherches archéologiques
en Roumanie, B u c a r e s t , 1900, p. 227.
) I d . în Arch.-epigr.
s o s
Mitt. V I I I , n . 5 8 ; cf., p e n t r u n u m e ,
m a i s u s , inscripţia d i n aceiaşi publicaţie, X I X , p. 102, n . 56.
301
) C I L . I I I , 7582.
3
»«) Cf. O. H i r s c h f e l d în A r c h . - epigr. M U L V I I I p. 16, n . 47 :
«die I n s c h r i f t w e i s t a u f d a s 5 . oder 6. J a h r h u n d e r t hin».
»·») C I L . I I I , 7583.
3
»«) C I L . I I I , 7584.
J0
' ) T o c i l e s c u , F o u i l l e s et r e c h e r c h e s , p. 216,—de u n d e i n C I L .
I I I , 14458.

www.cimec.ro
 Callatis. Tropaeum. Axiopolis. Noviodunum. Troesmis. 135

n.33 [şi Nachtrag, n. 2 ] 308

) . — D i n Callatis avem această i n ­
scripţie greacă: ένθάδεκαθάκιτε(!) Μ,αρκίακαΙ Νικομ,ηδία 80β
).—
Din Tropaeum Traiani avem o inscripţie bilinguă, pro­
babil din secolul al V l - l e a ) : f C T A Y P O C [Gavaţwu χαί]
810

AΝ A CT A [ssaiç] I C R U X mORTţu ei] R€SURR€CT[io-

nis] ).—Din
811
Axiopolis, două inscripţii greceşti din vremea
lui Iustinian, pe morminte djn două capele dezgropate
acolo de Tocilescu ).—în muzeul din Bucureşti s e m a i
812

află o inscripţie greacă, a cărei origine e necunoscută

(probabil e o r i din Dobrogea o r i din Bulgaria), şi care
cuprinde un blestem în felul cunoscutelor defixiones a n ­
tice, arătându^ne încăodată amestecarea credinţelor
păgâne în doctrina oreştină şi păgânizarea acesteia : în
locul l u i Sol, invocat în blestemele păgâne, e aici rugat
Ινύριος δ πάντα εφόρων καΐ ot άγγελοι θεού 313
).—însfârşit d i n

3
° ) D i n apeşte 19 inscripţii
8
creştine, l o m i l a n e , şi c e l e l a l t e
.şease, d o b r o g e n e , c e m a i u r m e a z ă i m e d i a t , m i - a u fost c o m u n i c a t e
de direcţia M u z e u l u i de Antichităţi d i n Bucureşti, riouă, inde­
c a l c u r i , p e n t r u c a r e a d u c şi a i c i mulţămirile m e l e c e l o r i n drept,
întrucât insă şi c e l e l a l t e 16 inscripţii c i t a t e d e m i n e m a i s u s , t r e b u e
să s e afle tot I n M u z e u l d i n Bucureşti ( l a corectură m i s e m a i c o m u ­
nică delà M u z e u încă o inscripţie creştină, g r e a c ă , d i n Constanţa,
după c r u c i l e săpate pe piatră şi f o r m a li terilor, d i n s e c . V I — V I I :
d e c i a două z e c e a inscripţie lomitană şi a douăzeci şi şeasea d o ­
b r o g e a n ă ) , a r fl bine să se orânduiască a c u m , c u a j u t o r u l listei m e l e
de m a i s u s , toate inscripţiile n o a s t r e creştine a n t i c e , Împreună c u
celelalte r e s t u r i creştine d i n aceiaşi v r e m e ( f r a g m e n t e a r c h i l e c t o -
n i c o - s c u l p t u r a l e , lămpi şi a l t e obiecte a n t i c e c u c a r a c t e r creştin, etc),
î r t r ' o sală specială d e «antichităţi creştine».
a<
") P u b l . d e T o c i l e s c u i n Arch.-epigr. MUL X I V , n . 92.
3,
° ) Cf. şi T o c i l e s c u i n Fouilles et recherches, p. 201.
3
» ) C I L . I I I , 142I4 . 18

a , a
) T o c i l e s c u , I n Festschrift zu Otto Hirschfeld's 60. Geburts-
tage, p. 354 s q q . — N o t e z c ă n i c i a c e s t e inscripţii n u m i s ' a u c o m u ­
nicat delà Muzeu, a ş ă c ă m a i mult de c e spune Tocilescu des­
p r e e l e , n u pot n i c i e u d a a i c i .
3la
) H i r s c h f e l d , Epigraphische Nachlese zum CIL. III, în Sitzb.
ά. k. Akad. d. Wişs. z. Wien, phil.-hist. CL, L X X V I I , 1874, p. 403 sqq.,
u n d e H i r s c h f e l d publică p e n t r u întâia o a r ă inscripţia, c u u n preţios
c o m e n t a r . E l o aşează, c a dată, în s e c . I I , c e e a c e a r a r g u m e n t ă

35332 www.cimec.ro 5
66 I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

Isaccca (vechiul Noviodunum) Muzeul naţional de A n t i ­

chităţi, din Bucureşti, are o piatră cu nimic altceva pe
ea afară de relieful foarte jos, aproape indistinguibil a
doi peşti : dacă e aici un symbol creştin (in Noviodunum
am constatat de fapt m a r t y r i înainte de a. 325), o r i nu,
cu greu s'ar putea răspunde ) . 314

L a aceste mărturii epigraflce sânt de adăogat n u ­

meroasele resturi architecte nice şi sculpturale creştine,
găsite în diferite localităţi ale Scythiei mici. Astfel la lstros
câte-va p h y l a k t e r i i ) ; în Axiopolis" ), Tropaeum Tră­
816 6

iam ) şi Troesmis ) resturi de basilici, capele, crypte, şi

911 slH

o sumă de fragmente sculpturale în legătură cu aceste clă­

d i r i ) . La Tomi, Axiopolis şi Tropaeums'au gâsitmai multe
319

lămpi creştine cu crucea o r i monogramul sacru pe ele ° ) . ,2

pentru originea din B u l g a r i a a acestei inscripţii (in Dobrogea

Creştinismul neflind a ş a de v e c h i u ) . — Cf. şi Arch.-epigr. Mitt., II,
1878, p. 61, a r t . l u i K . D i l l h e y , Orei Votivhimde aus Bronze. — Vezi
m a i s u s , p. 21, tăbliţa de p l u m b c u o «defixio» creştină, găsită în
Tragurium (Dalmaţia).
31
«) Inedită.
315
) A s u p r a l o r m ă v o i u opri m a i mult în Bvdetinul Corni-
siunii monumentelor istorice, u n d e a u fost date, c e - i dreptul,? nişte
r e p r o d u c e r i do d. C . M o i s i l , d a r c o m e n l a r u l , c u c a r e d - s a le înso­
ţeşte, e, d i n p. d. v. ştiinţific, c a şi n e e x i s t e n t .
3le
) Cf. T o c i l e s c u , Fouilles d'Axiopolis, în Festschrift zu Otto
Hirschfeld's 00. Geburtslage, B e r l i n , 1903, p. 354 s q q .
91T
) Nepreţuitele r e s t u r i a n t i c e de a i c i încă n u a u fost decât
fn mică p a r t e d e z g r o p a t e , i a r o publicaţie sistematică m ă c a r p e n ­
t r u d e s c o p e r i r i l e de p â n ă a c u m lipseşte c u totul. Cf. n u m a i notele
M o n s e n i o r u l u i N e ţ z h a m m e r d i n Die christlichen Altertumer der Do­
brogea, B u k a r e s t , 1 9 0 6 , — N a c h Adamclissi. Ein Sommerausftug in dns
Pompeji der Dobrogea ( E x t r a s d i n Kathol. Kirchenzeitung), Salzburg
1 9 0 6 , — s i Aus Rumanien, C o i n a . R h . 1 9 0 9 , — u n d e s e g ă s e s c şi p l a ­
n u r i a l e r u i n e l o r creştine d i n T r o p a e u m , Axiopolis şi Troesmis.
31S
) Neţzhammer, s c r i e r i c i t a t e în n o t a 317.
8 1e
) în s p e c i a l sânt d e p o m e n i t c a p i t o l e l e de m a r m o r ă delà
b a s i l i c a «de m a r m o r ă » d i n T r o p a e u m T r a i a n i ; o r e p r o d u c e r e la
N e ţ z h a m m e r , Aus Rumanien, p. 101.
3S0
) L a M u z e u . Cf. T o c i l e s c u , Monumente epigr. şi sculpt., Bucu­
reşti, 1902,p.378 ; o r e p r o d u c e r e l a Neţzhammer, Aus Rumănien, p. 106.

www.cimec.ro
 E p i s c o p i i l e S c y t h i e i m i c i şi M o e s i e i secunde. 67

Considerând acum că, p r o p r i u zis, săpăturile archeo-

logice în Dobrogea numai s'au început, şi de-abia o parte
minimă d i n antichităţile păgâne o r i creştine ale Scythiei
mici au fost date la iveală, şi totuşi, precum s'a văzut,
resturile creştine de aici, cunoscute nouă, sânt chiar azi
destul de numeroase, — rezultă că vorbele lui Sozome-
nus despre Scythia minor din timpul său (prima jumătate
a sec. V), asupra stării înfloritoare a acestei provincii
creştine, şi în special a metropolei ei, Tomi, n u sânt o
exagerare retorică, ci simplul adevăr: τούτο Sè τό δθνος
πολλάς μεν έχει και πόλεις καΐ κώμας καΐ φρούρια, μητρόπολις
δε έστι Τόμις, πόλις μεγάλη και εύδαίμων παράλιος, ές εόωνόμων
εισπλέοντι τον Εοςεινον καλοόμενον Πόντον. εισέτι δέ και vôv έ'θος
παλαιόν ένθάδε κρατεί τοό παντός έ'θνοος ενα τάς έκκλησίας έπι-
σκοπεΐν 8 2 1
).

Ce cultură eră predominantă în timpurile creştine

în Scythia minor, s'a văzut din însăşi înşirarea inscrip­
ţiilor găsite aici : în marea lor majoritate sânt greceşti,
şi anume, n u cumva numai la mare, în Tomi, ci şi la
Dunăre, în Axiopolis. Acest fapt trebue reţinut : căci u r ­
mările l u i pentru istoria originelpr creştinismului daco­
român sânt de natură a modiflcà simţitor părerile cu­
rente în istoriografia noastră modernă, bisericească,
asupra chestkinei.

Din izvoarele literare şi documentele bisericeşti se

cunosc următoarele episcopate în Moesia inferioară,
resp. Scythia minor ) : 822

în Abrittus: pe d r u m u l delà Marcianopolis la T r o -

8Î1
) Hist, ec.cL, V I 21 ; cf. G e l z e r , Zur Zeitbestimmung der griech.
Nntitiae Episcopatuum în Jahrb. f. protest. Theol. X I I , 1886, p. 342.
" ) V e z i listele l a L e Q u i e n , o. c , I col. 1217 sqq. şi 1211 sqq.—în c e
a

pliveşte listele delà P a r t h e y , Hieroclis Synecdemus et Notitiae

Graecae episcopatuum, r e c . G . P a r t h e y , B e r l i n 1866,— şi D e B o o r ,
Not. Graecae episcopatuum : Nachtrăge zu den Not. Episc, în Zeitschr.
f. Kircliengeschichle X I I , 1891 şi X I V , 1894, — a c e s t e a s a u sânt s u -

www.cimec.ro
68 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

paeum T r a i a n i : Marcianus, c. 431—458 ); Ursus: la 323

al VII-lea conciliu oecumenic, din Nicaea, i n a. 787 ; Le

Quien observă cu dreptate: „Nomen Ursus hominem
Latinae linguae significat". De curând învăţaţii bulgari
au făcut săpături în A b r i t t u s ) : până acum nu s'au 324

găsit însă decât vre-o câteva fragmente, sculpturale o r i ar-

chitectonice, din diferite epoce, şi apoi, foarte multe m o
nete din vremea l u i Iustinian.
Din Durostorum, unde există o comunitate creştină
încă de pe vremea l u i Diocletian: cu episcopul-martyr
Dasius în fruntea ei" ), întâlnim p r i n anii 380 şi u r m .
26

pe episcopul arian Auxentius, discipolul şi recunoscătorul

panegyrist al l u i Ulfila : fragmente din viaţa l u i Ulfila,
de Auxentius din Dorostorum, ne-a păstrat contemporanul

perflue faţă de c e l e l a l t e ştiri p r e c i s e — c o n s e m n a t e d e n o i a i c i in

t e x t — s f t u s e r a p o a r t ă l a v r e m i l e m a i târzii şi n u a u p e n t r u noi —
d i n p. d. v. a l c u l t u r i i r o m a n e — o însemnătate imediată. P e n t r u o
c o m p a r a r e , fireşte interesantă, a rezultatelor noastre cu acele
liste, le c i t e z lotuşi a i c i , — o b s e r v â n d fn s p e c i a l d e s p r e eparchia
S c y t h i e i m i c i , u n d e l i s t a publicată de Do Boor înregistrează nu
m a i puţin de 15 e p i s c o p a t e (Zeitschr. f. Kircheng., X I I , 1891, p. 531),
că d a t e l e a c e s t e i l i s t e (679, 41) sânt f a n t e z i s t e şi n u n u m a i pentru
t i m p u l p â n ă l a I u s t i n (cât şlim că în toată S c y t h i a n u a existat
decât tin e p i s c o p a t : c e l d i n T o m i : cf. n o l a 321, p r e c u m şi De
Boor, în Zeitschr. /'. Kircheng. X I V , 1894, p. 573 sqq.), c i şi delà I u s ­
tin înainte, întrucât d u p ă I u s l i n i a n (Notitialui De B o o r e d i n s e c .
V I I I ) S c y t h i a d e c a d e c u totul în c e priveşte c u l t u r a , fiind o c u p a l ă
de b a r b a r i i s l a v o - b u l g a r i . Deosebit d e c a r a c t e r i s t i c e In această
privinţă d. p. faptul, că «basilica de m a r m o r ă » d i n T r o p a e u m T r a ­
i a n i , a rămas, precât a m p u t u i c o n s t a t a p â n ă a c u m , pe v e c i e ne­
isprăvită d i n p r i c i n a năvălirilor.
m
) M a n s i , V I I , 546 : E p i s t o l a e p i s c o p o r u m Moesiae secundae
a d L e o n e m I m p e r a t o r e m : redactată, în original, numai pe l a t i ­
neşte ( M a n s i , p. 547).
a2
*) V e z i r a p o r t u l a s u p r a săpăturilor la K a l i n k a . o. c, c o l .
349 s q q .
825
) Cf. H a r n a c k , Mission , 2
I I , p. 201 şi p. 49 ( m a r t y r i u l s o l d a ­
t u l u i v e t e r a n I u l i u s , a s u p r a c ă r u i a cf. şi Militia Christi, a aceluiaşi
a u t o r , p. 119 sqq).

www.cimec.ro
 Abrittus. Durostorum. Apiaria. P r i s t a . Novae. 69

lor, al amândurora, episcopul arian Maximinus, ale cărui

însemnări pe marginele unui manuscript găsit în Paris,
au fo3t descoperite, precum am amintit m a i sus, de
W a i t z ) . — D a r şi Ulfila însuşi e mai bine de trei
82β

decenii activ tot în aceste ţinuturi moeso-thrace, ca

episcop a l Goţilor săi creştini, persecutaţi şi alungaţi
din ţara lor (în Nordul Dunării) de A t h a n a r i c h ; i n stânga
Dunării Ulfila a fost episcop numai şapte a n i , până
la a. 355, când persecuţia 1-a silit să treacă, împreună
cu credincoşii săi în imperiul roman, unde Constantius îl
p r i m i cu deosebită dragoste, şi cum Ulfila eră arian — ere­
zie ocrotită de Constantius — chiar şi eu onoruri speciale.
Auxentius ne mai povesteşte că Ulfila n'a predicat n u m a i
în limba gotică, ci quadraginta annis in episcopatu gloriose
florens, apostolica gratia Graecam et Latinam et Goticam
linguam sine intermissione in una et sola eclesia Cristi pre-
dicavil... qui et ipsù tribus Unguis plures tractatus et multas
interpretationes volentibus ad utilitatem et ad aedificationem,
sibiadaeternam memoriam et mercedem post se dereliquid.
Pentru cine predică Ulflla în latineşte, nu e greu de ghicit
Dar Auxentius are grija să ne spue apriat şi acest lucru,
dàndu-sepesineca exemplu de missionarea populaţiei r o ­
manice a Moesiei inferioare de către Ulflla : quem con-
digne laudare, zice Auxentius, non sufficio et penitus
tăcere non audeo; cui plus omnium ego sum debitor, quantum
et amplius in me laborabit, qui me a prima etate mea a paren-
tibus mets discipulum suscepit et sacras lifteras docuit et ve-
ritatem ?nanifestavit et per misericordiam Dei et gratiam
Cristi et carnaliter et spiritaliter ut filium suum in fi.de
educavil ).— Ca episcopi de Durostorum întimpinăm apoi
327

deabia la coneiliul din Ephes, in 431, pe Iacobus,care îm­

preună cu Dorotheus din Marcianopolis, ia parte, ca opo-

32>
) Textul la Waitz, Leben und Lehre des Ulfila, p. 18 s q q . ;
cf. p. 26 şi 3i s q q . — N o u a ediţie, a l u i F r . K . a u f f m a n n , S t r a s s b u r g ,
1899, n ' a m a v u t - o l a îndemână.
·") E d . W a i t z , p. 19 9q. Cf. c o m e n t a r i u l e d i t o r u l u i , p. 26 s q q .

www.cimec.ro
70 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

zant, la conciliabulul e p h e s i n ) , - i a r pe la 458 e episci ιρ

3M

Monophilus ) . în sec. V I — V I I e de pus Dulcissimus»

82e

constatat într'o inscripţie greacă din Odessus ) , unde 330

a fost îmmormântat ). în evul mediu apar iarăşi epi­

881

scopi de Durostorum, dar ei nu m a i sânt reprezentanţi

ai culturei romane aici, şi de aceea deocamdată nu ne i n ­
teresează.
Mai în sus pe Dunăre se constată un episcopat la
Apiaria ) : pe la 402 e aici episcop Lupicinus, i a r pe la
88a

458 Martialis ) : ambii, după nume, de origine romană ;

883

mai departe unul la Sexantaprista: Polycarpus, probabil

în secolul al IV-lea ) : singurul cunoscut aici, şi despre
m

care Socrates, hist, eccl, V I I , 36, ne spune că a fost mutat

la Nicopolis, în Thracia, probabil din lipsa de poporeni, re­
traşi în interiorul provinciei din pricina năvălirilor. Şl m a i
în susul fluviului găsim un episcopat la Novae .-Petronius,
la Ephes, 4 3 1 — Secundinus, c 449,—Petrus, c. 458 ) : toţi 836

cu nume romane, — şi un al patrulea, nenumit, tocmai ι >e

la 596 : de unde reese că vizita făcută de Goţi şi Rugi cu
Theoderich şi Friedrich p r i n anii 480 şi u r m . la Novae )» 38,;

nu a distrus chiar de tot Românismul de aici. Mai

sus de Novae se află, pe Dunăre, Oescus (în Dacia ripensis)»
unde a m constatat deasemenea Romani creştini pe la
a. 400 ) . — Rămâne dintre episcopatele moesice antice,
337

» " ) M a n s i , I V , c o l . 1 2 7 0 ; cf. Hefele I I , p. 195. 2

a
") M a n s i , V I I , 546 ; v e z i , m a i s u s , n o t a 323.
33
° ) Cf. m a i s u s , p. 58.
» " ) K a l i n k a , η. 361.
332
) Cf. L e Q u i e n , o. c, I , c o l . 1225 s q .
333
) M a n s i , V I I , 546; v e z i m a i s u s , n o t a 323.
33
' ) S o c r a t e s , hist, eccl., V I I , 36, n u d ă n i c i - o lămurire asupra
l u i , în a f a r A de m u t a r e a delà S e x a n t a p r i s t a I a N i c o p o l i s . |
335
) M a n s i , V I I , 546 ; v e z i m a i s u s , n o t a 323.
•*·) V e z i vita Severini, c . 44 şi cf. R. Pallmann, Geschichte
der Volkerwanderung, II, W e i m a r , 1864, p. 422 s q q . şi în s p e c i a l p.
431 sqq., şi E . v . W i e t e r s h e i m , Geschichte der Volkerwanderung, ed.
2, de F . D a h n , I I , p. 305 şi 326 sqq.
ί8
' ) V e z i m a i s u s , p. 61.

www.cimec.ro
 S c y t h i a minor : Tomi. 71

cunoscute, numai cel delà Cornea, pe care nu-1 putem

identifica, şi al cărui episcop Marcus apare printre sub-
scriitorii conciliului delà Nicaea (325) ) . 388

în Scythia minor nu se cunosc decât episcopii din

Tomi : biserica metropolitană a provinciei ) . Ge-i dreptul, 839

şirul lor e aproape complet: Evangelicus pe vremea

lui Diocletian, Philius pe vremea l u i Licinius — apoi un
gol °),— pe urmă Bretanio pe vremea lui Valens, Geron-
84

tius la al doilea conciliu oecumenic ) din Constantinopol 341

in a. 381, Theotimus pe la 4 0 0 ) , Timotheus la synodul $42

din Ephes în a. 431 ) , Ioannes până la a. 448, Alexander

848

33β
) M a n e i , I I , c o i . 6Θ6 şi 701 ; după alte m s p t e , numit Ma-
r i u s : L e Q u i e n o. c, I, c o l . 1225, c a r e observă c u p r i v i r e l a a c e s t
e p i s c o p , că, după n u m e , şi e l , c a şi c e i doi episcopi d i n A p i a r i a , e
u n « h o m o L a t i n i s e r m o n i s potius q u a m Graeci». Cât despre oraş,
L e Quien scoate dintr'un i z v o r m e d i e v a l ştirea că « C o m e a e a c e l
oraş a l Moesiei, pe c a r e c h a g a n u l A v a r i l o r , pe v r e m e a l u i M a u r i -
ci u s (582—602), intrând i n această p r o v i n c i e , a încercat z a d a r n i c
să-1 ocupe».
"»») Cl". G e l z e r , art. cit. i n Jahrbiicher f. protest. Theol. X I I , 1886,
p. 342 : e p i s c o p u l d e T o m i e r ă a u t o c e f a l : S o z o m e n u e , V I , 21,—şi c p .
observaţiile mele de m a i s u s , n o t a 322, u n d e a m d a t toată l i t e ­
r a t u r a c h e s t i u n e i . — Cf. în s p e c i a l a s u p r a creştinismului S c y t h i e i
m i c i , R . Neţzhammer, Dos altchristliche Tomi. Eine Kirchengeschich-
tliche Studie, S a l z b u r g 1903,—In traducere românească, Creştină­
tatea In vechea Tomi, B a i a m a r e 1904.
34
° ) Căci T h e o p h i l u e a l «Gothiei» (a. 325), pe c a r e L e Q u i e n ,
d u p ă V a l e s i u s , 11 localizează i n T o m i , a m văzut m a i s u s , n o t a 27
şi p. 13 c u n . 35, că n u poate fi în n i c i - u n c a z căutat l a S u d u l Dunării.
3
" ) U n d e îl v e d e m s u b s c r i i n d împreună cu Aetherius din
Chersones şi S e b a s l i a n u s d i n A n c h i a l u s : M a n s i , I I I , c o l . 568 s q q .
şi Hefele I I , p. 4 s q q .1

» ) Cf. B a r o n i u s , Annales
42
eedesiastici, ed. T h e i n e r , V I , p. 355
sq. şi 373, s u b a . 402, relaţiile lui Theotimus c u Hunii, poves­
tite m a i a l e s după S o z o m e n u e , V I I , 27. — W a i t z , Leben u. Lehre
des Ulfila, p. 56, bănueşte c ă T h e o t i m u s a r fi fost, c ι şi A u x e n t i u s
d i n D u r o s t o r u m , u n şcolar a l l u i U l f i l a , b a poate c h i a r de neam
Got, întrucât S o z o m e n u e V I I , 26, I I numeşte «Scyth».
3
' ) P r i n t r e o r t h o d o x i , împreună c u A t h a n a s i u s d i n D e v e l t u m
a

şi A p o l l o n i a ( M a n s i , I V , 1211 s q . ; cf. c o l . 1368), spre deosebire

www.cimec.ro
72 I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

la conciliul din Constantinopol i n a. 44Θ, Theotimus H con­

temporanul împăratului L e o l 0 5 7 — 7 4 ) X PaterhUs pe 844

vremea l u i Iustin, Valentinianus c. 550 ). 84B

în scurt, putem admite ca sigură existenţa elemen­

tului r o m a n Creştin la Dunăre pănă către anul e)00.
Centrele principale ale Românismului d i n Moesia infe­
rioară sânt oraşele dunărene: Oescus, Novae, Prista,
Apiaria, D u i O s t o r u m , i a r m a i înlăuntrul provinciei, Nico­
polis, Abrittus şi altele mai puţin însémnate ): la toate, fi­ 34β

reşte, făcând restiricţia : întrucât s'au putut adăposti şi salvă

în cursul năvălirilor. Cât priveşte celelalte centre moe-
sice, ca Marcianopolis, Tomi, Istrus, Tropaeum, Axio­
polis şi altele, în strânse legături cu cultura grecească,
după cât putem conchide din puţinele ştiri ce avem
asupra lor, se pare, că în ele Elenismul s'a întărit
mereu, în aceeaşi măsură în ^care şi imperiul roman

de D o r o t h e u s d i n M a r c i a n o p o l i s şi I a c o b u s din DurOstorum, c a r i
făceau p a r t e d i n opoziţie ( M a n s i , I V , c o l . 1235 şi 1 2 7 0 ; Hefele
I I ' , 195).
*") M a n s i , V I I , 545 : e p i s t o l a T h e o t i m i episcopi S c y t h i a e a d
Leonem Imperatorem.
8
" ) B i n e c u n o s c u t p r i n corespondenţa s a c u p a p a Vigilius:
v e z i d o c u m e n t e l e I a M a n s i , I X , c o l . 351 sqq.—Că T r o p a e u m T r a i a n i
a r fl fost, d u p ă căderea oraşului T o m i , reşedinţa episcopală 8 c y -
thică, şi a n u m e , l a a . 787 ( s y n o d u l a l V I I - l e a o e c u m e n i c ) a r fl d o ­
c u m e n t a t c a s c a u n e p i s c o p a l , c u m e înclinat a c r e d e Monseniorul
• e t z h a m m e r , Die christl. Altert. d. Dobrogea, p. 37 sq., mă (ndoesc :
Tropaeum trebue să fl fost l a această d a t ă — m a i probabil—pierdut
p e n t r u civilizaţie.
'*·) U n â r g u m e n t p e n t r u Românismul Moesiei secunde (în
limitele a c e s t e a restrânse, adică în făşia Oescus-Novae-Duroslo-
rum-Abrittus-Marcianopolis-Nicopolis), a r fl s c r i s o a r e a redactată
n u m a i pe latineşte a e p i s c o p i l o r acestei provincii (din Abrittus,
A p i a r i a , D o r o s t o r u m , N i c o p o l i s , N o v a e şi Odèssus), adresată l a a .
458, împăratului L e o , c a răspuns s y n o d a l l a o întrebare pusă de
e l , c u p r i v i r e l a u c i d e r e a S . P r o t o r i u s d i n A l e x a n d r i a şi l a c o n c i l i u l
d i n C a l c l i e t o n , t u t u r o r e p i s c o p i l o r d i n I m p e r i u ( M a n s i , V I I , 646 —
47): vezi m a i sus, l a flecare oraş în p a r t e , şi cf. L e Q u i e n , o. c ,
I, 1217.

www.cimec.ro
 încheiere l a c a p i t o l u l I. 73

de Răsărit devenià «byzantin», şi Românismul lor a fost

numai vegetativ, pasiv, iar nu roditor ca în vechile
lagăre romane delà Dunăre.
*
* *
Către anul 300 Creştinismul în forma latină ajun­
sese dară biruitor până la Dunăre : pe toată întinderea
e i : delà lagărele raetice, din Regina, şi până la cele
scythice, din Noviodunum.
La anul 325, dincolo de Dunăre, undeva în Gothia^
egal unde, există chiar un episcopat «gotic». '
înspre anul 350 toate oraşele de frunte ale celor
două Moesii erau reşedinţe episcopale : numai în Moesia
superioară existau cel puţin zece episcopate cu limba
de propagandă latină.— în Moesia inferioară Românis­
m u l creştin îşi împărţiă însă adepţii, cu Elenismul creş­
t i n : Scythia mică eră aproape toată greacă.
Cam pe aceeaşi vreme se întâmplase şi dincolo de
Dunăre un eveniment hotărîtor : Goţii primiseră Creşti­
nismul—în special p r i n Ulfila—în forma orientală : ariană
şi greacă ; terminologia^reştină a limbei gotice se for­
mase cu ajutorul limbei greceşti nu al celei latine:
pentru toate timpurile viitoare lumea germanică şi apoi
p r i n ea—ori şi direct delà izvor—cea slavă, aveà a n u m i
biserica nu cu numele ei p r i m i t i v creştin, greco-latin,
ecclesia, o r i cu cel specific latino-romanic, deşi de o r i ­
gine greacă, basilica, ci cu cel grec—îi putem zice by­
zantin : caracteristic secolului al IV-lea—κυριακον ) . 3 4 7

In foasta Dacie a l u i Traian propovăduia însă pe

la a. 390 episcopul latin al Remesianei, Sf. Nicetas.
Şi acum să luăm lucrurile după firul lor, cerce­
tând veac de veac răspândirea Creştinismului i n Nor­
dul Dunării de jos.

847
) R e s p . χυρ'.αν.ή. P e n t r u amănunlc, v e z i mat j o s , p. a H - a
a acestor «Contribuţii».

www.cimec.ro
 II

Că în Dacia traiană trebue să fl fost creştini şi înainte

de a. 270, e o necesitate logic-istorică : toate credinţele
atunci existente în Imperiu se întâlnesc şi în Dacia—
şi m a i ales cele orientale, dintre care vre-o câteva apar
chiar numai aici,—iar printre mulţii orientali romanizaţi
veniţi în Dacia spre a o coloniza, un mare număr era
din vechile provincii creştine, missionate de înşişi apos­
tolii Domnului : Syria, Galatia, provincia Asia, etc.
Concluzia aceasta s'ar părea că e întărită şi de o
afirmare a l u i Tertullian, care în p r i m i i ani ai secolului
al 111-lea declară, că până la. cele m a i îndepărtate nea­
m u r i ale pământului, p r i n t r e cari d. p. Sarmaţii şi Dacii
şi Germanii şi Scythii, a ajuns numele lui-Christus şi
credinţa în el ) . — Lăsând acum la o parte societatea
848

dubioasă, în care sânt menţionaţi «Dacii» : cu Sarmaţii,

Germanii şi Scythii, mărturia lui Tertullian e însă chiar
de-adreptul anulaţii p r i n t r ' o alta, de câteva decenii mai
pe urmă, a lui Origenes, care, înainte de 250, raportân-
du-se în chip evident la mărturia lui Tertullian, afirmă
că naţiunile pomenite de acesta nu au auzit încă cu­
vântul evangheliei ). Iată faţă în faţă cele două măr­
349

turii ) :
860

3
") Adv. ludaeos, 7.
349
) In Matth. comment, s e r . 39, a d M a t t h . 24, 9 s q .
3 M
) L a H a r n a c k . Mission ,
1
I I , p. 9 şi 11, — u n d e , p. 21 sq., e
d e văzut v a l o a r e a deosebită, faţă de toţi ceilalţi p r e d e c e s o r i , a l u i
O r i g e n e s c a i s t o r i c a l « m i s s i u n e i » , şi dimpotrivă, p. 74, n . 3, l i p s a
de p r e c i z i u n e şi conşlienţiozitate a I u i T e r t u l l i a n I n afirmările s a l e .

www.cimec.ro
 Ştirile l i t e r a r e d e s p r e Creştinismul d a c o r o m â n în. d e a . 270. 7 5

Tertullian : Origenes :
... et Galliarum diveraae na- Quid autem dicamue de
tionee, et Brilannorum inac- Britannis aut Germanie, qui
cesea Românie loca, Ckristo eunt circa Oceanum, vel apud
vero eubdita, et Sarmatarum barbaros, Daco» el Sarma­
et Dacorum et Germanorum la» et Scythav, quorum plu-
et Scytharum et abditarum rimi nondum audierunt eva n-
multarum gentium et pro- gelii verbum, audiluri eunt
mnciarum... autem in ipsa saeculi con-
tiummatione-

P r i n urmare izvoarele literare nu ne dau nimic

sigur ) asupra Creştinismului din stânga Dunării i n -
861

nainte de anul 250.— Dimpotrivă un izvor de o altă na­

tură ne documentează în chip definitiv existenta Cre­
ştinismului în Dacia traiană încă dinainte de anul 270.
Anume, p r i n t r e inscripţiile din Napoca e una, care
începe ca toate celelalte cu D(is) M(anibus)—ş\ poate de
aceea nici n'a fost până acum luată în seamă — dar
isprăveşte cu monogramul sacru : ceeace merita măcar
atenţia unei respingeri ca neautentică ) . 362

Inscripţia a fost săpată pe un sarcofag de piatră,

care la descoperire—c. 1500—conţinea încă oase şi vase
de l u t : unde se mai află acum acest sarcofag, editorii

î M
) J u n g , c e - i d r e p t u l , caută, în Wiener Studieη, X I V , 1892,
p. 241 sqq., u.Zu 7'ertuUians auswărtigen Beziehungen», să dove­
dească v e r a c i t a t e a l u i T e r t u l l i a n , a t u n c i când afirmă c ă e r a u creş­
tini şi în D a c i a : T e r t u l l i a n a r fi a v u t informaţie directă delà A f r i ­
canii din Dacia. Ε c u r i o s c ă J u n g , şi i n a c e s t a r t i c o l şi în Fasten
der Provinz Dacien, p. 47, n u oferă a s u p r a Creştinismului în D a c i a
decât ipoteze, deşi a r fl putut cită în s p r i j i n u l său şi a l l u i T e r ­
t u l l i a n c e l puţin inscripţia, s i g u r creştină, d i n N a p o c a , pe c u r e
o interpretez m a i jos.
M î
) E u lnsu-mi m ' a m fâcul v i n o v a t în s c r i e r e a m e a d e s p r e
Organizaţia provinciei Dacia traiană, Bucureşti, 1906, p. 52, n . 2,
de această s c ă p a r e d i n v e d e r e ; c a u z a e, c ă a t u n c i n u e r a m încă
familiarizat c u problemele speciale a l e archeologiei creştine.

www.cimec.ro
76 I I . Creştinismul daoo-roman.

Corpului inscr. lat. nu ştiu; noi nu cunoaştem inscripţia

decât din manuscriptele umanistului Mezerzius (c. a. 1516),
care a fost completat—de pildă în ce ne priveşte : tocmai
cu lămurirea că inscripţia eră pe un sarcofag—de con­
tinuatorul său Lazius ( f 1565). îndoială asupra existenţei
monogramului sacru la finele inscripţiei, nu poate f l ,
căci <:ele m a i bune manuscripte cuprinzând descrierea
colecţiei lui Mezerzius, anume Accursius şi A^indobonensis,
ne dau inscripţia cu tot cu monogramul ) : 8 6 3

D · M
AVRELIA · maRiNA
VIX · ANN · XVII · AVR
MARINIANVS • FIL
EIVS VIX ANNO • I
Μ · 1111 AV R • Β ΑΒ V S
VET • PATER · Ρ

D(is) M(anibus). Aurelia [Ma]r[i]navix(it) ann(is)

XVII. Aur(elius) Marinianus fil(ius) eius vix(it) anno I,
m(ensibus) IIII. Aur(elius) Babus vet(eranus) pater p(osuit).
în monogram : s(it)t(ibi) t(erra) l(evis).
Prima întrebare, ce se pune la vederea acestei
inscripţii e, cum se împacă formula Dis Manibus cu mo­
nogramul creştin. Archeologia creştină ne răspunde însă
cu câteva sute ) de inscripţii analoage : citez numai una,
354

3S3
) P e n t r u toate a c e s t e informaţii, cf. M o m m s e n in C I L . I I I ,
p. 153 şi 154.
3 i l
) Numai p â n ă I a a n u l 1881 strânsese Ferdinand Becker»
In m o n o g r a f i a s a Die heidnische Wriheformel D • M auf aÎtchristli-
chen Grabsleinen, G e r a , 1881, r e s p e c t a b i l a suinâ de 100 ( s i g u r e - l - 1 7

www.cimec.ro
 Inscripţia creştină d i n N a p o c a . 77

din toate punctele de vedere asemănătoare inscripţiei

noastre, şi şl mai paradoxală încă, p r i n unirea directă, şi
de astădată în adevăr rară ) , a celor două elemente 866

contrare :
D(is) M(anibus) s(acrum) sigfno ÇJhristi. Fl/ajvia
Vfell?Jeia ma trona tribuni, domina mancipio[r]u(m) vixit
anfnojs XXllll. In [d]omo deiposita est. L a dreapta, într'o
cunună: χ ). 86β

Aşă dar tot o femeie din cercurile militare, tot din

părţile noastre ) : din Larissa, i n provincia Macedonia :
867

centru creştin încă de pe vremea lui Antoninus Piue ),— 868

şi. tot cam din aceeaşi vreme — în orice caz nu m u l t m a i

târzie — c a inscripţia din Napoca: aceasta, cum v o m
vedeă, fiind cam de p r i n anii 835. Ceeace dă o valoare
deosebită inscripţiei din Larissa, e că mai căpătăm şi
lămurirea, cum că inscripţia cu Dis Manibus sacrum, in
domo dei posita est : aceasta arată că nici chiar Biserica
nu mai dădeă vre-o atenţie vechii formule păgâne, deve-

n u m a i probabile). Şj încă c h i a r . a t u n c i colecţia l u i n u e r ă com­

pletă, căci d e pildă inscripţia noastră i - a r ă m a s necunoscută. D c l a
1881 încoace s ' a u m a i d e s c o p e r i t Insă o mulţime, şi c u m a r ç h e o -
l o g i a creştină şi săpăturile s p e c i a l e a l e ei sânt d e - a b i a l a început,
e speranţă c a n u m ă r u l inscripţiilor r e s p e c t i v e ş ă fle şi m a i m u l t
crescut.—Importantă şi hotărltoare p e n t r u inscripţia noastră e în
orice c a z c o n c l u z i a lui B e c k e r , că «majoritatea inscripţiilor pre­
văzute cu siglele D M aparţine veacului al III-lea(!) şi timpului
lui Constantinii (p. 07).
a
" ) Cf. v o r b e l e e d i t o r u l u i insçr. în C I L . I I I , I a n . 7315 : «iunclae
f o r m u l a e dis manibus sacrum et signo Christi non m a g n o p e r e of-
lendunt, q u a m q u a m i u x t a positae v i x a l i b i redeunt»( I). întâlnim,
c e - i d r e p t u l , nouă e x e m p l e l a B e c k e r , o. c , ( η . 4. 5. 53. 7o. 77—80.
87) d a r n u m a i în felul : D · M χ ori D X M, etc.
**·) Necunoscută l u i B e c k e r ; în C I L . I I L 7315, u n d e e d e c o m ­
p a r a t i n t e r p r e t a r e a c e l o r l a l t e părţi a l e inscripţiei, c a r i pe n o i n u
n e interesează a c u m d i r e c t .
86
' ) Şi m a i a p r o a p e d e n o i sânt inscripţiile creştine c u D - M ,
găsite în S a l o n a e , I n C I L . I I I , 9414 şi 9593.
35S
) Cf. H a r n a c k , Mission \ I I , p. 76 şi 199.

www.cimec.ro
 II. Creştinismul daco-roman.

nile cu timpul o simplă indicaţie a monumentelor fune­

rare ca a t a r e ) . 869

în ce priveşte acum celelalte două formule sépul­

crale ale inscripţiei din Napoca : p(osuit) şi sfit) t(ibi) t(erra)
l(evis), ambele sânt bine cunoscute ca specific creş­
tine ).—Despre forma monogramului sacru, -f, în com­
aeo

paraţie cu cealaltă, m a i răspândită, χ, e de spus numai

atât : ambele (cu diferitele lor variaţii) se întimpină pe
inscripţii încă dinainte de Constantin, i a r delà el înainte
şi pe monete, foarte des. Care din cele două semne e
mai vechiu, e greu de hotărît. V. Schultze ) crede că 891

forma aflătoare şi pe inscripţia din Napoca, adică crux

monogrammatica, -f-, e m a i veche decât cealaltă, şi că
Lactantius în de mort. pers. 44, descriind semnul militar
n t
) Cf. C . M . K a u f m a n n , o. c„ p. 198 : « D o c h ist d i e s e B e z e i c h -
nung D · M (dis manibus), D · M · S (dis manibus sacrum) θ · Κ
(Η?οϊς χαταχ^ονίοις) an der Spilze der Epitaphien bald nur ge-
d a n k e n l o s e F o l g e a l l e r U b u n g , bald einfache K e n n z e i c h u n g des
Steines a l s G r a b m a l , w e n n m a n nicht a n z u n e h m e n hat, dass C h r i s ­
ten s c h o n behauene und mit dem V e r m e r k D • M versehene Epi­
taphien beim L a p i c i d e n kauften. Selbst i n F a l l e n , w o neben der
F o r m e l e i n M o n o g r a m m C h r i s l i e r s c h e i n t , ist n i c h t e t w a e i n c h r i s l -
l i c h e s Deo maximo o d e r d g l . h e r a u s z u l e s e n . I m û b r i g e n ist die F o r ­
m o l i n d e r âltesten Zeit s o w i e v o m E n d e des vierten J a h r h u n d e r t s
a b sellener». L a c e l e s p u s e de K a u f m a n n a d a o g delà m i n e o nouă
d o v a d ă , de totala lipsă de Înţeles c o n c r e t a f o r m u l e i D · M. P e o
inscripţie g r e a c ă găsită n u de m u l t tn S e n i a (Dalmaţia nordică),
u n d e a m c o n s t a t a t m a i s u s (p. 27) şi prezenţa a l t o r o r i e n t a l i , în­
tâlnim pe u n cetăţean d i n B i t h y n i a , care-şi p u n e , pe greceşte ( 1 ),

următoarea inscripţie : Δ · Μ | Μ · Κ Α A Y A I O C | M A P K 6 I A N 0 C | M•
K AAYDCIOY ( s i c 1)· Ç T P A | T 0 N 6 I K 0 Y | Y I O C · N e i K O M H D e Y C |
ZHCACAeTH Ις-βΝΘΑΛΘ (sic) K 6 I M A I : respectivul p a r e n i c i sâ
n u m a i fl ştiut c e î n s e a m n ă Δ - M şi c ă pe greceşte e θ • Κ ( v e z i
m a i s u s ) : C I L . I I I , 15094. Cf. şi l a B e c k e r , o. c, n . 14, o inscripţie
g r e a c ă (creştină!) c u D • M.
a M
) Cf. m a i s u s p. 20 s q . şi C I L . I I I , 8752, şi a d d . p. 2261 :
Ortaviae Evagriae... Ulpius Asclepius con[frater in] p(osuit) ; vezi
G . - B . de B o s s i , Inscr. Christ. Urb. Romae, passim.
")
3
Arrhfiologie der altchristlichen Kunst, p. 266.

www.cimec.ro
 I n t e r p r e t a r e a inscripţiei d i n N a p o c a . 79

creştin dat în a. 312 de Constantin, armatei sale, se gân­

deşte la această formă. Totuşi alţii explică monogramul
lui Lactantius ca având o altă formă: r $ ) . — S i g u r e, 38î

în ce ne priveşte, că monogramul inscripţiei din Napoca

nu e, nici ca formă, nici ca vechime ), în contrazicere 808

cu celelalte monumente epigrafice creştine ). 8β4

Trecând acum la însuşi cuprinsul inscripţiei, obser­

văm, că numele persoanelor pomenite în ea nu sânt
obicinuite. Cei doi adormiţi întru Domnul : Aurelia M a r i n a 1

şi fiul ei Aurelius Marinianus, poartă cognumele Marinus,

despre care ştim, că e oriental ) ; şi anume, după pă­ 3 6 6

rerea învăţaţilor Hettner, Braun şi Cumont, în special

eommagenic (din Syria Commagene) ) : p r i n t r e orien­ ,ββ

talii din Ampelum, întâlnim ca sacerdotes lovis optimi

maximi Dolicheni ) [resp. /. o. m. Commagenorum ae-
367

*") F ă r ă c e r c . Ci', d. p. D a l t o n , Guide, p. 19. A c e a s t ă formă n e e

atestată do inscripţia g r e a c ă , v e c h e creştină, d i n Constanţa, fixată
de noi m a i s u s , p. 6 2 1 a t r e c e r e a d i n s e c o l u l a l I I I - I e a i n a l I V - l e a .
8ea
) Cf. m a i s u s , n o t a 354, c o n c l u z i a lui B e c k e r asupra ve-
c h i m e i inscripţiilor creştine c u Dis Manibus.
, M
) Cf. a s u p r a m o n o g r a m u l u i s a c r u pe inscripţii şi monete,
şi K a u f m a n n , o. c, p. 296 s q q . şi 597 s q q .
m
) A m i n t e s c printre alte exemple (v. m a i j o s ) , c ă tatăl Îm­
păratului P h i l i p p u s A r a b s , şeic-ul a r a b d i n H a u r ă n , se numiă M a ­
r i n u s şi s u p t a c e s t n u m e a şi fost c o n s a c r a t de s e n a t c a d i v u s (cf.
Κ. J . N e u m a n n , der rom. Stoat und die allg. Kirche I , p. 246).
8ββ
) F . C u m o n t , Les dieux éternels des inscriptions latines in
Revue archéologique 1888, v o l . 11, p. 190, citează inscripţiile d i n A m ­
p e l u m , in D a c i a , a s u p r a c ă r o r a r e v i n şi e u m a i j o s , şi apoi, i n n .
4, a d a o g ă : «ce cognomen ( M a r i n u s ) s e r e t r o u v e n e u f fois s u r l e s i n s c r .
de Jupiter Dolichenus H e t t n e r , p. 9, 10 [e v o r b a de dissertaţia l u i
F e l i x H e t t n e r , De love Dolicheno, B o n n , 1877, i n l o c u l căreia a c u m
e de folosit o altă dissertaţie m a i nouă a s u p r a aceluiaşi subiect
de A . H . K a n , De lovis Dolicheni cultu, G r o n i n g a e , 1901]. Cest un
nom commagénien, d'après l'ingénieuse c o r r e c t i o n d e B r a u n (Jahrb.
des V. f. Altf. Rh. X X X I I , p. 98), qui c h a n g e Nonagen. en Comagen.
d a n s C I L . X , 3456». C o n c l u z i a l u i C u m o n t e poate p r e a categorică :
o r i e n t a l i s m u l n u m e l u i e insă I n o r i c e c a z a s i g u r a t .
••>") C I L . I I I , 7835.

www.cimec.ro
 80 II. Creştinismul daco-roman.

terni] ) pe următorii syrieni : Marinus Mariani Basfus?],

3(itl

Aurelius Marinus, Addebar Semei şi Oceanus Socra-

tis ).—Numele tatălui Aureliei Marina, Aurelius Ba­
3tie

b u s ) ^ unic în tot volumul al 111-lea al Corpului inscr.

8 7 0

lat. (Illyricul şi Orientul), afară numai dacă în inscripţia

de mai sus, din Ampelum, nu avem a emendă pe M a r i ­
nus Mariani Bas[usî] în — Ba[bus], căpătând astfel şi
pentru Aurelius Babus determinarea precisă a p a t r i e i :
Syria Commagene.
Dar n u avem nevoe de această determinare : e de
ajuns, că putem hotărî general orientală ) 371

a persoanelor inscripţiei napocense. Totuşi inscripţiile

ne dau şi alte lămuriri. Tocmai în Napoca se constată
existenţa a două m a r i corporaţii religioase de orientali :
din «Asia» şi din Galatia. Cei din Galatia apar pe vremea
lui Antoninus Pius, ca adoratori ai zeului lor suprem
din oraşul Tavja : iovi optimo maximo Taviano pro salute
Imperatoris Antonini et Mărci Aureli Caesaris, Galatae
consistentes mtmieipio posierunt ) ; iar delà aAsiani» ne-a
l72

rămas lista membrilor colegiului lor, alcătuită la anul

235, şi săpată în piatră de unul din m e m b r i i l u i , Zoi-
lianus ) : p r i n t r e ei se disting un întreg şir de Suri,
3 7 3

Syrieni ) . însfârşit, d i n Caria, găsim pe un Aurelius

874

3 β ί
) C I L . I I I , 7834.
·»·) L. c. în n . 367 şi 368.
3
'°) Babus, c u această o r t o g r a f i e şi terminaţie, —căci c u doi b
şi c u suf. ius, e l s e întâlneşte pe m a i m u l t e inscripţii, şj β de o r i ­
g i n e italică. C o g n u m e l e n o s t r u p a r e însă a s t a în legătură en Ba­
by las, şi a l t e c o g n u m e orientale.—Cf. Thés. ling. Lai., s. v.
m
) L a această c o n c l u z i e de o r d i n m a i g e n e r a l , n e î n d e a m n ă
şi alte ştiri, c a de pildă a c e o a d i n E u s e b i u s , hist, eccl., V I I , 15, a s u ­
p r a ofiţerului Marinus din Caesarea Cappadociei, c a r e a suferit
m a r t y r i u l pe v r e m e a l u i G a l i i e n u s : cf. H a r n a c k , Mission-, I I , p. 46-
» ) C I L . I I I , 860.
7a

3
" ) C I L . I I L 870 : S E V E R O EŢ QVINTIANO COS j NOMINA
A S I A N O R V M | G E R M A N V S — SPlBARchAES\... — E P I P O D I A J/,1-
TER...: u n u l spirarcha, cealaltă matera, colegiului 1
3 , <
) Rând 17 s q q .

www.cimec.ro
 O r i g i n e a p r i m i l o r creştini a i D a c i e i t r a i a n e . SI

Alexander ca adorator al zeului suprem a l patriei sale

Eriza, oraş la Nord de Gibyra, lupiter optimus maximus E-
rusenus ).— Faţă de această mulţimede colonişti «asiani»,
876

e oarecum firesc ca şi Aurelius Babus a l nostru, cu fiica

şi nepotul său, să fie sau «asiani», sau, mai precis, syrieni.
Dacă insă admitem ca stabilită această origine
orientală, atunci creştinismul familiei veteranului nostru
e foarte uşor de explicat: ştim doară că încă din se­
colul I , înainte de Traian, întreaga Syrie şi Asie erau
cucerite pentru creştinism, şi, în special, tocmai ţinu­
turile pomenite m a i sufe în inscripţiile din Napoca:
Syria, cu Antiochia,— Galatia,— Cappadocia,— Cilicia, cu
Tarsus,—Pisidia, Pamphilia, Caria, etc., şi m a i presus de
toate oraşele de pe coasta Syriei şi Asiei m i c i ) . Că 87Θ

din aceste ţinuturi avem a căută în Dacia nu numai

colonişti: meseriaşi şi negustori, ci şi soldaţi, resp. ve­
terani, cum e Babus a l nostru, ne dovedeşte următoa­
rea inscripţie din Micia, însemnata garnizoană din Apu­
sul Daciei: Dis Manibus memoriae C. Licini Coll(ina tri­
bu) Caesarea Pontici, veterani alae I Augustae l[ture]o-
[r(ttm) : numele àlei e sigur], vixit annos L, [militavit an-
nos...] Licin[iu]s Eup[rjepes [libertusj p(atrono)f(ecitf' ). 7

Caesarea Palestinei ), de unde se trăgeă veteranul

97e

m
) C I L . 111,859.
a
" ) N u pot i n t r a a i c i i n alte [amănunte şi de a c e e a trimet
n u m a i , l a c e l e două cărţi c l a s i c e c u p r i v i r e l a m i s s i u n e a creştină
i n v r e m e a apostolică: C . W e i z s â c k e r , Das apostolische Zeitalter der
christlichen Kirche, I I I . Aufl. T u b i n g e n u. L e i p z i g 1902,—şi W . M.
Ramsay, The Church in the ftoDlSn empire before A. D. 410. 7. ed.
L o n d o n 1903, — l a c a r i sânt încă de a d â o g a t scrierile aceluiaşi
a u t o r St. Paul the Traveller and the Roman Citizen, şi A historical
Commentary on St. Paul's Epistle to the Galatians, L o n d r a , — şi
opera l u i E r n e s t R e n a n , Histoire des origines du Christianisme, 1
vol., — i a r p e s c u r t H a r n a c k , Mission u. Ausbreitung, e d . 2.
>") C I L . I I I , 1382.
"<>) Cf. M o m m s e n l a C I L . I I I , 1382.— D u p ă toate probalităţiie
nu poate fl v o r b a de o altă C a e s a r e a (ν. pentru tribus Collina

35332 6
www.cimec.ro
 II. Creştinismul daco-roman.

C Licinius Ponticus, e cunoscută ca centru creştin încă

din vreinile apostolice, — şi fără să îndrăznesc a face
vre-o ipoteză, accentuez totuşi faptul, că inscripţia lui
Ponticus cuprinde o formulă vrednică de luare a¬
minte: Dis Manibus memoriae, din care cuvântul me­
moria în formula bonae memoriae e aproape o caracte­
ristică a inscripţiilor creştine ),—iar fecit, delà sfârşitul
879

inscripţiei, intră deasemenea şi în formularul creştin °). 38

La faptul că Babus e un veteran, nu cred de p r i ­

sos a adăugă observaţia făcută de istoricii bisericeşti ), 881

că în special în I l l y r i c u m (la care Dacia aparţineă şi

cultural şi administrativ), m a r t y r i i l e soldaţilor sânt
deosebit de numeroase ) . 382

Mai rămâne întrebarea: c u m se explică îndrăz­

neala lui Babus de a pune pe sarcofagul alor săi mo­
nogramul sacru şi de a se arătă astfel şi pe sine în­
suşi ca creştin? Omeneşte, lucrul e de înţeles chiar în
împrejurările obicinuite, de persecuţie a creştinilor:
Babus pierduse tot ce m a i aveă pe lume, şi-i eră indi­
ferent, dacă şi pe el îl v o r ucide pentru credinţa sa.
Dar existenţa monogramului pe sarcofag îşi poate găsi
şi o explicare p u r istorică.—Anume, a m văzut mai sus,
că actul de constituire (ori reconstituire) a colegiului

C I L . I I I , 1382 şi 6580 I, 3. 12 şi cf. W . K u b i t s c h e k , Imperium Ro-

manum tributim descriptum, p. 258, c u observaţia, că, p r o p r i u z i s ,
C a e s a r e a ţinea de t r i b u s Q u i r i n a ) .
31
' ) Cf. K a u f m a n n , o. c, p. 199 şi inscripţiile de pe p a g . 40
sq. ale acestui studiu.
38
°) I d e m , ibidem
» ) Cf. H a r n a c k , Mission
S1
\ 11,201.
3S1
) Cf. i n g e n e r a l a s u p r a răspândirii Creştinismului printre
soldaţi, H a r n a c k , o. c., I I , p. 41 s q q . şi, m a i a l e s , m o n o g r a f i a ace­
luiaşi a u t o r Militia Christi, T u b i n g e n 1905, u n d e , p. 119 sqq., sânt
de c o m p a r a t a c t e l e m a r t y r i u l u i veteranului lulius din Durostorum!
Cf. insă şi inscripţia d i n S a l o n a e a O c t a v i e i E v a g r i a , pusă de u n
confrater in χ (Christo) ( C I L . I I I , 8752 şi a d d . p. 2261), p r e c u m şi
inscripţia d i n L a r i s s a , m a i s u s pomenită: C I L . I I I , 7315.

www.cimec.ro
 Creştinismul f a v o r i z a t de Împăraţii o r i e n t a l i . 83

Asianilor din Napoca e datat din a. 235. Aceasta ne în­

deamnă să a t r i b u i m cam tot aceleiaşi v r e m i şi inscrip­
ţia «asianului» Aurelius Babus : în [orice caz, chiar fără
de inscripţia din a. 235, mărturia creştină din Napoca,
din pricina monogramului sacru—atât ca formă, cât şi
în sine însuşi: el apare pe inscripţii de-abia în acest
t i m p — n u poate fl pusă mai ;de vreme de secolul al
III-lea. Dar, în p r i m a jumătate a acestui veac (cât
şi Dacia e încă romană), tronul Romqi e ocupat de doi
împăraţi orientali (un syrian şi un arab) : Severus Ale­
xander şi Philippus Arabs, cari au fost aşă de binevoi-
tori!creştinilor, încât tradiţia recunoscătoare a acestora
a încercat chiar să facă din ei adepţi ai nouei credinţe ). 8M

îndrăzneala, pe care pretutindeni în Imperiu şi-o iau

creştinii în apărarea drepturilor lor fată de păgâni ), 88t

l'a făcut şi pe Aurelius Babus din Napoca să mărtu­

risească în public credinţa creştină a sa şi alor săi.
Inscripţia noastră, după cele expuse mai sus, ne
documentează în chip categoric existenţa Creştinismului
i n Dacia traiană în p r i m a jumătate a secolului a l III-lea.
Că veteranul nostru nu eră singurul creştin în Dacia
în acea vreme, e delà sine înţeles. Că Creştinismul delà
această dată înainte n'a m a i încetat nici-un moment
Ide a există în stânga Dunării, cred că nu e nevoe
]să m a i fle demonstrat. Faptul că autoritatea publică r o -

8β9
) Cf. i n această privinţă, η s p e c i a l Κ. J . N e u m a n n , o. c,
p. 207 s q q . şi 231 sqq., unde s e găsesc strânse toate i z v o a r e l e , pă­
g â n e şi creştine, p r i v i t o a r e l a c h e s t i u n e . Altfel, o r i c e i s t o r i e a i m ­
periului roman.
"*) C l a s i c e l o c u l d i n Hisl. Aug., v. Alex. Sev. 49, β : cum
Christiani quendam locum, qui publiais fuerat, occupassent, contra
popinarii dicerent, sibi eum deberi, rescripsit, melius esse, ut quem-
admodumcumque illic deus colatur, quam popinariis dedatur, — de
unde se vede că creştinii Începuseră pe vremea Iui Severus
Alexander să-şi clădească lăcaşuri de c u l t s p e c i a l e , n e m a i m u l -
ţămindu-se c u s i m p l e l e Încăperi a l e c a s e l o r p a r t i c u l a r e . — Cf. J .
P . K i r s c h , Die christlichen Cultusgebaude im Altertum, p. 4 s q q .

www.cimec.ro
 84 II. Creştinismul daco-roman.

mană încetează curând după Filip Arabul de.a mai aveà

vre-o înrâurire asupra Daciei traiane, a fost fără în­
doială deosebit de binevenit creştinilor de aici.
Dacă acum creştinismul daco-roman e, precum
văzurăm, constatat pe monumente publice cu mult i n -
nainte de a apare măcar prin martyrologii în alte pro­
vincii ale Illyricului, cauza cred că trebue căutată numai in
aducerea l u i directă din Răsărit — coloniştii lui T r a -
ian au venit in mare parte din Orientul creştin—
şi, ca urmare, în vechimea comunităţii creştine din
Dacia, care va fl dat membrilor ei o oarecare în­
credere în puterea lor de rezistenţă chiar la ocazia unei
lupte publice cu păgânismul predomnitor în provincie.
Ce-i dreptul, păgânismul acesta devenise el însuşi aşa
de «monotheist», în u r m a syncretismului consequent al
diferitelor culte, solare (ca metafizică) şi salvatoare (ca
théologie), încât păgânismul daco-roman va fl fost—ca
şi aiurea—mai mult un fel de γνώσις, decât o adevărată
idololatrie: câteva probe vom da m a i j o s : acum consta­
tăm numai faptele ) . 386

Ε bine însă să accentuăm chiar acum un fapt ho-

tăritor: creştinismul latin al strămoşilor noştri e, in

: m
) L i t e r a t u r a m o d e r n ă a s u p r a s y n c r e t i s m u l u i şi g n o s t i c i s ­
m u l u i a n t i c , fie p ă g â n , fie creştin, fie păgâno-creştin, e e n o r m ă
c h i a r a c u m : e a totuşi creşte m e r e u , i n s p e c i a i n G e r m a n i a , d i n
p r i c i n a direcţiei n o i , g e n e t i c e - c o m p a r a t i v e , d a t e istoriei r e l i g i u -
n i l o r d e U s e n e r , D i e t e r i c h , e n g l e z u l F r a z e r şi alţii, direcţie c a r e
s ' a dovedit e x t r a o r d i n a r d e rodnică i n r e z u l t a t e noi a s u p r a e v o ­
luţiei ideilor r e l i g i o a e e a l e umanităţii, şi c a r e d e c i a t r a g e tot m a i
mulţi învăţaţi I n s f e r a ei d e acţiune. C r e d de p r i s o s a m a i d a a i c i
o listă de cărţi a s u p r a s y n c r e t i s m u l u i şi g n o s e i şi trimet n u m a i
l a c a r t e a des citată a l u i t^rmckj^^ui^Mnd^UfbreUttng des
Christentumi, unde, I n s p e c i a l c u l t u l s y n c r e t i e t i c a [ l u i A s c l e p i o s
c a « m â n t u i t o r » : pe v r e m e a l u i O r i g e n e s , o p r i m e j d i e capitală
p e n t r u d o c t r i n a s a l v a t o a r e creştină, — e m i n u n a t e x p u s ; biblio­
g r a f i a diferitelor c h e s t i u n i s e poate găsi, i n p a r t e , apoi, tot a c o l o ,
şi, l a m i n e , m a i s u s , p, 27, n . 87.

www.cimec.ro
 T e r m i n o l o g i a noastră creştină de o r i g i n e latină. 85

terminologia sa romană, mai nou decât secolul al trei­

lea : lucrul acesta, dacă va îl dovedit m a i jos, va arătă
< ă creştinismul nostru nu e—ca religie naţională—atâta
originar daco-roman, cât mai ales de origine missio-
nară, răspândit cu repeziciune, în scurtă vreme, la o
anume epocă dată. U n sâmbure vechiu-creştin a exis­
t a t : l'am văzut mai sus; el a fost însă numai credinţa
unei minorităţi a Daco-Romanilor şi n'a avut în el în­
suşi puterea de a cuceri întregul popor, fără alt ajutor
strein.

Singurul izvor mai sigur, pe care putem clădi is­

toria creştinismului daco-roman după anul 250, e limba
noastră : terminologia creştină ). Toate'celelalte izvoare, sse

de ordin propriu istoric, sânt neprecise şi cu o valoare

îndoelnică: ele nu capătă însemnătate decât în lumina
concluziunilor trase din studiul istoric-comparativ al
terminologiei noastre latine-creştine, resp. în general
religioase. V o m începe dar cu acest izvor de infor­
maţie ). 387

ae
') A s u p r a terminologiei n o a s t r e creştine de o r i g i n e latină
există u n Întreg şir de s t u d i i filologice s p e c i a l e : W . Tomaschek,
în Zur Kunde der Hămus-Halbinsel, în Sitzb. d. k. Acad. d. W. z. Wien,
phil.-hist. Cl. X C I X , 1881. p. 486 s q q . ; G . Chiţu, Cuvintele creştine
in limba română în Columna lui Traian, X , 1882, p. 452sqq.,607 sqq., X I ,
1883, p. 82 s q q ; L . Şăineanu, încercare asupra semasiologiei române,
Bucureşti, 1887, p. 25 s q q . ; C . D i c u l e s c u , Vechimea Creştinismului
la Români. Argumentul filologic, Bucureşti 1910 ; c e a m a i completă c u ­
l e g e r e de t e r m e n i , c u e t y m o l o g i i l e lor, e c e a a l u i D i c u l e s c u . — D i n
toate a c e s t e studii însă. i s t o r i c u l n u poate s c o a t e decât s i m p l a eti­
mologie a c u v i n t e l o r n o a s t r e creştine: încercările d e explicări ge-
n e t i c e - c u l t u r a l e a l e u n o r c u v i n t e c a păgân, biserică, mormânt, etc.,
o r i m a i a l e s generalizările i s t o r i c e a s u p r a o r i g i n i l o r Creştinismului
n o s t r u , sânt deopotrivă de n e e x a c t e I a fllologul-istoric Tomaschek,
în 1881, c a şi l a fllologul-theolog D i c u l e s c u , I n 1910.
' " ) în s c r i e r e a s a , Zur Kunde der Hămus-Halbinsel, l. c, p.
486 sqq., T o m a s c h e k e x a m i n â n d elementele latine ale termino­
logiei n o a s t r e creştine, c o n c h i d e că t o c m a i ele d o v e d e s c i m p o s i b i -

www.cimec.ro
86 I I . Creştinismul daco-roman.

Cuvântul specific creştin, folosit de toate popoarele

romanice, ecclesia, lipseşte in limba noastră. Acest cuvânt
însă e^tocmai cel mai vechiu termen creştin, atât pentru
«comunitatea» credincioşilor, cât şi pentru «lăcaşul
de cult» al l o r » ) : pretutindeni în Imperiu cuvântul
88e

ecclesia, în forma aceasta internaţională, greco-latină,

apare şi pe inscripţii ca termenul clasic al limbei po-

l i l a l e a «continuităţii» n o a s t r e fn stânga Dunării. Astfel e x c l a m ă e l ,

l a p. 488, c u c u n o s c u t a - i v i v a c i t a t e : «die Verfechter der Conti-
nuităt d e r r o m a n i s c h e n W o h n s i l z e i m t r a i a n i s c h e n D a c i e n m ô g e n
uns sagen, wie sich d i e s e s W o r t (basilica = biserică) i m K a r p a -
tengebiet hătle i m o b i g e n S i n n e ( c a t e r m e n l i t e r a r adică !) e n t w i c -
k e l n u n d e r h a l t e n kônnen — wenn sie einen Hexentanz der aben-
teuerlichsten Combinationen auffuhren wollenn, — i a r Ja p. 489, d u p ă
p u r a înşirare a e l y m o l o g i i l o r câtorva t e r m e n i creşţini l a t i n i d i n
limba noastră: «schon d i e w e n i g e n angeluhrten Worte — unbe-
queme Rătsel fur die Anhănger der Continuittit — b e w e i s e n , d a s s die
R o m a n e n d e r Hâmushalbinsel (denn das traianische Dacien lassen icir
endlich einmal ganz aus dem Spiele!) i h r C h r i s t e n t u m — e t c . (urmează
anume ...descoperirea: «dass... ihr Christentum (al nostru) n i c h t
e r s l a u s d e m M u n d e der s l o w e n i s c h e n und b y z a n t i n i s c h e n Mônche
z u hôren bekamen»,—pentru c a r e «ridiculus m u s » n u e r ă d e fel n e -
voe de o a ş ă . . . « p r e g ă t i r e » a m u n t e l u i de erudiţie numit T o m a ­
s c h e k ) . — C e t i t o r u l «contribuţiilor» m e l e de faţă v a vedeâ, că i n ­
scripţiile şi de d a t a asta l - a u desminţit pe f T o m a s c h e k c u toată
energia, i a r că «partizanii continuităţii» n ' a u n e v o e de n i c i - u n
« H e x e n t a n z d e r a b e n t e u e r l i c h s t e n Combinationen», s p r e a dovedi
u n l u c r u , c a r e şi a ş ă e l o g i c - n e c e s a r şi s e poate c h i a r dispensă
de d e m o n s t r a r e p r i n documente. — Notez că şi Xenopol, Istoria
Românilor, I, p. 428 şi n o t a 1, a l u a t poziţie faţă de d e s f i d e r e a de
m a i s u s a l u i T o m a s c h e k , c e - i d r e p t u l , fără d e a explică m a i p r e c i s
originea şi rostul cuvântului c u p r i c i n a , «bazilica — biserică», i n
l i m b a noastră.—Şi m a i notez, fireşte, n u c u plăcere, că din ce­
t i r e a a r t i c o l u l u i i u i T o m a s c h e k a s u p r a t e r m i n o l o g i e i n o a s t r e creş­
tine l a t i n e , n u m'am ales decât cu simplele bergerac-iade de
m a i sus.

, 8 8
) Cf. pentţu toate chestiunile ce v o r urmă, c u privire l a
ecclesia = basilica, a r t i c o l u l l u i P . K r e t s c h m e r , Kirche, Dom, Munster
fn Zeitschrift fur vergleichende Sprachforschung, X X X I X ( X I X ) , 1906,
p. 539 s q q .

www.cimec.ro
 Ecclesia şi basilica. 87

pulare ; termenii m a i noi ) , dominicum şi basilica, pe

389

greceşte xuptaxov şi βασιλική, au rămas numai ca expresii

ale limbei literare bisericeşti. încercarea părinţilor B i ­
sericei de a încetăţeni aceste cuvinte, p r i n predicele şi
scrierile lor, au rămas fără izbândă, pretutindeni unde
Creştinismul se «popularizase» înainte de veacul a l pa­
trulea, când se ivesc noii termeni : p r i n urmare la toate
popoarele romanice şi în tot Răsăritul grec, unde εκκλη­
σία, până azi, în greaca modernă, e termenul obicinuit
pentru conceptul ce ne preocupă.
I l l y r i c u l latin, unde se pun originile poporului r o ­
mân, n'a făcut excepţie delà regula de mai sus: «ec­
clesia» e singurul termen, pe care-1 întâlnim a i y în
inscripţii, şi el reprezintă ca atare, precum a m văzut
m a i sus, terminologia vulgară latină, creştină, a I l l y r i -
cului. Prezenţa acestui termen nu se constată cumva
numai în Dalmaţia, ci şi în imediata apropiere a Daciei
traiane: i n S i r m i u m ) şi în Remesiana ): şi anume,
8 e o 891

până târziu, în secolul al V-lea.

Cum stă acum lucrul cu ceilalţi termeni azi obi­
cinuiţi în celelalte limbi europene? Popoarele germa­
nice şi slavice au denumiri rezultate din cuvântul
κοριακόν (resp. κυριακή [οΙκία]) Se ştie însă, că Goţii
au fost creştinaţi de apostoli de limbă greacă ) , tocmai 898

389
) K r e t s c h m e r , l. c.
39e
) C I L . I I I , 14340,3 : ecclesjie Sirm[iensis epjiscfopus : sec. I V .
8β1
) C I L . I I I , 8 2 5 9 : ecclesia [Pejtrus et...: sec. V .
' ) K r e t s c h m e r , l. c, vorbeşte n u m a i de κοριαχόν — domi­
3 J

nicum; e e v i d e n t Insă, c ă T o n n a c a r e stă d. p. l a b a z a t e r m e n u l u i

g e r m a n f n u e «υριακόν , c i χοριαχή, subînţeles οΙκία.
>·>) I m p o r t a n t e ?n. a c e a s t ă privinţă sânt i n s p e c i a l s c r i s o r i l e
Sf. V a s i l e c e l M a r e ( C L X 1 V şi C L X V d i n a . 374) şi a l e Sf. l o a n
C h r y s o s t o m u l ( X I V , C C V I , C C V I I , d i n a . 404) ; d a r c h i a r p r i m i i
apostoli a i Goţilor — I n s e c . I I I — a u fost tot G r e c i , creştini d i n
C a p p a d o c i a , şi, m a i apoi, tot n u m a i c u Răsăritul g r e c e s c a u r ă m a s
Goţii I n legături r e l i g i o a s e : cf. H a r n a c k , Mission , 2
I I , p. 2 0 3 — 4 şi
i n s p e c i a l W a i t z , Leben und Lehre des Ulfila, H a n n o v e r , 1840.
V e z i şi m a i j o s , I n l u c r a r e a m e a .

www.cimec.ro
88 II. Creştinismul daco-roman.

în prima jumătate a secolului al IV-lea, când termenul

κυριακόν(vid. κυριακή) eră «la modă» ) . «Moda însă a fost 39t

numai trecătoare» ); aşă s'a făcut, că un termen căr­

396

turăresc ), obicinuit numai scurtă vreme în Imperiu,

899

a rămas totuşi proprietate durabilă a tuturor graiurilor

din Nordul germano-slav al Europei: missionarii au
introdus cuvântul ca singur consacrat şi l-au răspândit
numai pe acesta în popor. Alte cuvinte, care a r f i m a i
existat cumva la vre-o mică comunitate anterioară
missionărei, au fost în chip firesc înlocuite p r i n noul
termen general-popular. ι
Dar basilica? Acest cuvânt s'a născut ca termen
creştin la începutul secolului al IV-lea ) . Şi anume, nu 897

cu înţelesul general a l cuvântului ecclesia: şi pentru

comunitate şi pentru clădire,—ci numai ca termen ar­
chitectonic: supt înrâurirea măreţelor clădiri creştine
de cult, făcute o r i ajutate de Constantin şi, urmaşii săi,
şi numite după forma şi dispoziţia lor, cu termenul antic

3
" ) K r e t s c h m e r , 1. c, p. 543.
: , M
) I d e m , ibid.
·'·) E x p r i m această c a r a c t e r i z a r e în d i r e c t c o n t r a s t c u p ă ­
r e r e a l u i K r e t s c h m e r (p. 542), că, de o a r e c e cuvântul κυριαχόν a
a j u n s l a Goţi s u b f o r m a xuptv.ôv (documentată şi de inscripţii),
a c e a s t a dovedeşte, « d a s s d a s W o r t n i c h t a u f g e l e h r t e m , l i t e r a r i s c h e m
Wege, sondern als volkstiimlicher Ausdruck den G e r m a n e n zuge-
k o m m e n ist». D a c ă p r i n t e r m e n cărturăresc înţelegem n u m a i pe
c e l împrumutat d i r e c t d i n cărţi, a l u n e i K r e t s c h m e r a r e d r e p t a t e .
L u c r u l însă s e prezintă altfel : Goţii n ' a u l u a t cuvântul d i r e c t delà
G r e c i , în c o n t a c t c u e i , oi l - a u căpătat în p r e d i c i şi i n cărţi bisericeşti
gotice c u t e r m i n o l o g i e creştină g r e a c ă , p r i n missionari: această
împrumutare n u poate fl însă caracterizată altfel decât drept c ă r ­
turărească ; G e r m a n i l o r l e - a fost absolut e g a l , d a c ă m i s s i o n a r i i a u
pronunţat erudit o r i p o p u l a r cuvântul, lor lot cuvânt de carte
sfântă I e - a fost.
" ' ) Cf. V . S c h u l t z e , Archaologie der altchristlichen Kunst, p.
4 6 ; C . M . K a u f m a n n , Handbuch der christlichen ArcMologie, p. 145
sq. ; P. K r e t s c h m e r , art. cit. ; cf. p e n t r u m a t e r i a l u l l i n g u i s t i c , The s.
ling. Lat., s. r.

www.cimec.ro
 B a s i l i c a l a cărturari, şi în popor. 89

de clădiri profane : basilicae. Cuvântul creştin basilica e

mai nou ca dominicum (χυρ'.αχόν) : în Itinerarj'i.m B u r -
digalense, redactat la a. 333, cuvântul basilica e socotit
ca încă neînţeles de public şi e expIFcaT'prïri domini-
cum' *).—Răspândirea "'cuvântului basilica e foarte în­
9

ceată, încercările părinţilor bisericei latine de a con­

vinge pe credincioşi că vorba ecclesia, în senz de clă­
dire, e improprie şi că e mai bine să numească'lăcaşul
Domnului basilica * ), au rămas, precum vedem din uzul
3 β

limbelor romanice de azi, infructuoase. Ici şi colo S*ÊT

zis de fapt basilica şi in popor : în special i n sânul unei
comunităţi bine limitate geografic şi în chip eficace izo­
late de restul lumii romanice; aşă în văile A l p i l o r : în
Engadin.pe Inn,—în V a l Tellina, pe Adda,—ori în Bel-
linzona, pe Ticino, — sau în insule singuratice ca Ve-
glia, — cutare missionar o r i şef bisericesc a putut sta­
bili termenul cărturăresc basilica şi în popor ) . în- 400

" " ) E d . P . G e y e r , In Corpus scriplorum eccl. Laiinorum, voi.

39, Itinera Hierosolymitana, p. 23, 1 : «ibidem modo iusso Constan­
tini imperatoris basilica facta est, id est dominicum, mirae pulchri-
tudinis...».
, M
) Cf. A u g u s l i n u s , lipisl. 157 ( ? ) : sicut appellamus ecclesiam,
basilicam qua cotttl*iet& populus, qui vere appellatur ecclesia, ut no­
mine e,r.clesiae t id est, populi, qui continetur, significemus locum, qui
continet... I a D u C a n g e s. v. [ u n d e v e z i şi alte c i t a t e ] : a m v r u t să
c o n t r o l e z c i t a t u l , d a r numărul d a t n u c o r e s p u n d e , — a ş ă încât a
trebuit să-l c r e d pe D u C a n g e pe cuvânt. — împrejurarea a c e a s t a
Insă, c u basilica recomandată poporenilor în l o c de ecclesia, şi în
g e n e r a l c u o sumă de alţi t e r m e n i literari l a t i n i , încetăţeniţi toc­
mai prin p r e d i c a b i s e r i c e i creştine şl în l i m b a v u l g a r ă , a r a t ă că
a f i r m a r e a l u i S c h u c h a r d t , Voc. d. Vulgarlat. I , 58, însuşită şi de T o ­
m a s c h e k în Zur Kunde der Hămus-Halbinsel, l. c, p. 489 s q . : «die,
w e l c h e d e n G l a u b e n p r e d i g t e n , bedienten sich eines u n g e s c h m i u -
kten volkstûmlichen V o r t r a g s ; es k a m i h n e n n u r a u f die S a c h e
und d u r c h a u s n i c h t a u f die F o r m a n » , — n u - i t o c m a i îndreptăţită
şi, tn o r i c e c a z , e x a g e r a t ă .
«o») Creştinarea A l p i l o r a m e r s foarte încet. î n c ă pe v r e m e a
l u i E u g i p p i u s , d u p ă 450, m a i e x i s t a u c u l t e p ă g â n e în N o r i c u m : vita
Seoerini, c . 11. V e z i în general asupra păgânismului i n A l p i , şi

www.cimec.ro
 90 II. Creştinismul daco-roman.

colo însă el rămase numai ca element al limbei culte,

şi, cu cât limbile romanice se definiră mai mult ca
atare, al limbei latine moarte,
ί în I l l y r i c u m , a m văzut, cuvântul basilica nu apare
de fel în inscripţii; până la Dunărea de jos, ca spaţiu,
şi până în sec. V I , ca timp, am constatat exclusiva în­
trebuinţare a termenului ecclesia.
\ De unde vine atunci în limba noastră cuvântul
\basilica, în această formă, latină, nu in forma greacă,
βασιλική ? 4 0 1
).

J u n g , Borner u. Bomanen, p. 149 sq. şi 162 s q q . Apariţia basilicei In

A l p i e d a r ă o u r m a r e a aceluiaşi fenomen i s t o r i c c a l a noi : m i s -
sionarea târzie a A l p i l o r de către p r e d i c a t o r i culţi.
* ) D a u a i c i i n e x t e n s o părerea lui P . K r e t s c h m e r , d i n art.
01

cit., p. 544, p e n t r u c a c e t i t o r i i să poată u r m ă r i in chip complet

argumentarea m e a , p r i n c a r e ii r e s p i n g afirmările : « Z u e r k l ă r e n
bleibt n o c h , w a r u m sich i m sûdlichen u n d n o r d l i c h e n T e i i des
r o m a n i s c h e n G e b i e l e s ecclesia, i m o s t l i c h e n basilica festgesetzt h a t .
E s l i e g t n a n e zu v e r m u t e n , tdass d e r A u s d r u c k β α σ ι λ ι κ ή — basilica
vom Zentrum des byzantinischen Reiches ausgegangen ist und
namentlich im nordlichen Teile der B a l k a n h a l b i n s e l verbreilet
war u n d d a h e r a u c h i m Rumănischen, V e g l i o t i s c h e n , Oberitalieni-
schen u n d Rătoromanischen v e r t r e l e n ist. D a g e g e n h i e l l m a n i m
u b r i g e n r o m a n i s c h e n G e b i e t , w i e i n H e l l a s a n ecclesia fest»: p e n ­
t r u « d a g e g e n » K r e t s c h m e r n u m a i dă explicaţie, c e e a c e totuşi a r
fl fost foarte i n t e r e s a n t : căci a t u n c i influenţa Byzanţului c u βαοιλιχή
stabilită i n Elveţia (I), d a r in Grecia n u (I), i - a r fl părut şi l u i
c a m ciudată. L a p a r t e a intăi a «explicării» lui K . e de răspuns:
1. K . s i n g u r a arătat în acelaşi a r t i c o l , că în O r i e n t ( c u B y z a n ­
t i u m c u lot) t e r m e n i i obicinuiţi, o r i susţinuţi de l u m e a cultă r e l i ­
gioasă, e r a u «οριαχόν şi βχκλησία, i a r n u βαοιλιχή. 2. în I l l y r i c u m i n ­
fluenţa byzantină pe t e r e n u l r e l i g i o s eră foarte r e s t r â n s ă ; I l l y r i c u l l a ­
tin, p â n ă în i i . i m a T h r a c i e i , ţineă c u l t u r a l de V e s t : i n s p e c , religios,,
de p a t r i a r c h a t u l de R o m a , n u de c e l de C o n s t a n t i n o p o l . 3. L a C o n ­
s t a n t i n o p o l se vorbiă greceşte: m i s s i o n a r i i g r e c i n u v o r b i a u altfel
(vezi c a z u l Goţilor m a i s u s ) : forma românească v i n e insă delà
cuvântul l a t i n , i a r n u delà c e l g r e c . 4. N u există nici-un monu­
ment epigraflc C L K «basilica» i n tot I l l y r i c u l , c i toate au numai
«ecclesia». — Explicarea m e a Insă, c u termeni v e c h i , p o p u l a r i , şi
noi, cărturăreşti, s e potriveşte l a toate c a z u r i l e lui K r e t s c h m e r .
Cât priveşte c a z u l D a c o - R o m a n i l o r , vezi a c u m m a i jos, i n lext.

www.cimec.ro
 Basilica = «biserică», specific n o r d - d a n u b i e n . 91

Dacia traiană, cu toate relaţiile continue avute şi \

după 270 cu malul drept al Dunării ) , a fost totuşi I 402

după data pomenită destul de izolată de Imperiu, pentru

ca viaţa ei culturală să se desvolte întocmai ca într'o
insulă; ce a pătruns aici odată, a fost conservat în chip
statornic şi desvoltat după legi proprii insulei noastre
anthropogeograflce : întocmai ca şi capitalul spiritual
mai vechiu — din punctul nostru de vedere, păgân —
care deasemenea n u fu cu totul r i s i p i t ) , ca în alte; 40:1

ţinuturi, ale «continentului romanic», ci dăinui până

după generalizarea Creştinismului ca religie naţională,
ba, cu anume prefaceri, chiar până în ziua de azi. '
Din Răsăritul grec, a m văzut, basilica nu putea
veni în Dacia. D i n Apusul latin însă, cu cea m a i mare
uşurinţă. Basilica e din secolul al IV-lea înainte ter­
menul oficial bisericesc latin pentru lăcaşul de ciilt. în­
tocmai dară cum la Goţi missionarii greci răspândiră
şi împlântară termenul κοριακόν (însemnând la origine
tot numai «clădirea», apoi însă, p r i n analogie cu, resp.
traducerea, cuvântului ecclesia, însemnă şi «comunita­
tea») ) , tot aşă la Daco-Romanii din stânga Dunării, mis­
40t

sionarii latini introduseră exclusiv noul cuvânt basilica

(al cărui însemnare, în chip asemănător cu cea a κορι-
ακόν-ului se extinse delà clădire şi asupra comunităţii).
Când s'a întâmplat această missionare a Nordului !
latin a l Dunării? Fireşte după 350: căci mai înainte
nu există basilica.
Deocamdată ne mulţămim cu această dată rotundă
şi ne punem imediat întrebarea: se justifică şi altfel o
atare concluzie cu p r i v i r e la teritoriul de formare a cu­
vântului românesc biserică? Nu se putea întâmpla şi
în dreapta Dunării acest proces, în senzul ca ecclesia să
fl fost înlăturat de basilica? Răspunsul îl dau pe deo-

«·») V e z i m a i j o s .
'·*) V e z i m a i j o s .
* ) Cf. K r e t s c h m e r , p. 541.
M

www.cimec.ro
92 II. Creştinismul daco-roman.

parte numeroasele dovezi, pe care le-am adus în partea

în tăi a acestui studiu, în privinţa legăturilor cu totul
strânse,a perfectei continuităţi culturale dintre Italia (unde
se zicea ecclesia) şi I l l y r i c u l latin, i a r pe de alta faptul
concret, neînlăturabil, că inscripţiile în adevăr arată
aceeaşi terminologie creştină şi în Italia şi în dreapta
Dunării, până la năvălirea Slavilor I Dar, să presupunem
că aceste dovezi nu sânt destul de convingătoare, şi să
căutăm altele.

Populaţia de limbă latină, la care s'a încetăţenit

cuvântul basilica, se numiă pe ea însăşi cu numele de
Romani ).—Nieăiri în imperiul roman,dupăce Caracalla
40:>

40i
) A s u p r a t e r m e n u l u i Romania şi Romani a scris^G. Paris
In Romania I 1872, p. 1 s q q . (Romani, Romania, lingua Romana, Ro-
mancium), susţinând că i n t i m p u l năvălirilor «il n ' y a d a n s l'en­
s e m b l e dos lois c o m m e d e s h i s t o i r e s de c e t e m p s ni Galli, ni Raeti,
ni Itali, n i Tberi, n i Afri : i l n ' y a que d e s Romani e n face des
conquérants répandus d a n s toutes l e s p r o v i n c e s . L e Romanus est
d o n c , à l'époque d e s i n v a s i o n s et des établissements g e r m a n i q u e s ,
l ' h a b i t a n t p a r l a n t l a t i n , d ' u n e p a r t i e q u e l c o n q u e de l ' e m p i r e . C'est
ainsi que lui-même se désigne (?l), non sans garder encore long­
temps quelque fierté d e c e g r a n d nom ; mais ses vainqueurs ne
l ' a p p e l l e n t p a s ainsi», c i V l a c h . P ă r e r e a l u i P a r i s e foarte a c c e p -
tahilâ, d a c ă e v o r b a de u z u l limbei l i t e r a r e l a t i n e d i n t i m p u l n ă ­
vălirilor. Populaţiile d i n p r o v i n c i i ţineau insă de tradiţia l o r p a r -
ticularistâ, numindu-se după provincia sau oraşul de naştere :
astfel c h i a r in timpul m a i s u s c a r a c t e r i z a t de P a r i s c a lipsit de
denumiri provinciale, întâlnim pe R o m a n i i d i n N o r i c u m şi P a n ­
n o n i a numiţi Pannonii şi Norici, c a şi în v r e m i l e b u n e a l e I m p e ­
r i u l u i ( v e z i c i t a t e l e l a J u n g , Romer u. Romanen , 2
p. 233, n . 5 şi β).
D a r c h i a r de n ' a m a v e â n i c i - u n c i t a t c o n t e m p o r a n , c e a m a i b u n ă
dovadă, că d i n t r e toţi Romanii I m p e r i u l u i n u s ' a u n u m i t pe sine
astfel, in viaţa practicii, decât Romanii d i n D a c i a traiană, c e i d i n
Raetia şi, câtva timp ( p â n ă c e se disolvară In Slavism) un m i c
g r u p d i n Dalmaţia, — toţi, iarăşi, n u d i n p r i c i n a continuităţii t e r i ­
toriului romanic d i n t r e e i , c i siliţi de împrejurări i d e n t i c e [v. p.
« R o m a n i i » d i n Dalmaţia, C o n s t . P o r p h y r o g . , c a r e li numeşte " Ρ ω ­
μανό; ( s p r e deosebire d e οί "Ρωμαίοι), spunând că şi ei s e n u m e s c
astfel : de adm. imp. c . 29 sqq., — cf. J u n g , T)ie roman. Tjindsch., p.

www.cimec.ro
 Romanus = «rumân» (vid. «român»). 93

a dat cetăţenia tuturor locuitorilor liberi, fără deosebire,

n'a mai pus cineva vreun prêt deosebit pe titlul de civis
Romanus. Dimpotrivă tendinţa particularistic, patriotic
locală — existentă încă dinainte — a indicării p r o v i n ­
ciei o r i oraşului de naştere, ca origine «naţională», s'a
răspândit din ce în ce mai mult şi, înlăuntrul Impe­
riului, nu s'au mai întâlnit decât «cives» p r o v i n c i a l i " ) : 40

453 sq. şi O n c i u l , i n Conv. liter., X I X , 5Θ3, a l e cărui c o n c l u z i i diferă

Insă d e a l e m e l e ; că aceşti 'ΡωρΛνοι a i lui Const. P o r p h y r o g . for­
m a u o excepţie i n m i j l o c u l celorlalţi R o m a n i d i n i m p . b y z a n t i n , n e
a r a t ă şi faptul c ă împăratul li citează c a u n c u r i o s u m : că s e n u ­
m e s c p â n ă tn t i m p u l l u i astfel, c e e a c e fireşte eră n e o b i c i n u i t , în­
trucât t e r m e n u l e r ă l i t e r a r şî însuşi P o r p h y r o g e n i t u l Π întrebuin­
ţează fără Îndoială tot c a a t a r e ] , e pe deoparte t o c m a i faptul că
a v e m p â n ă a z i v e c h i l e n u m e p r o v i n c i a l e : H i s p a n i , I t a l i c i , Del m a ti,
etc., i a r n u c u m v a n u m a i n u m e l e c a r e a u îndepărtat pe c e l e p r o ­
v i n c i a l e (după P a r i s : pe c e l de « R o m a n i » !) c a F r a n c i , Lombar/.i
e t c . , — i a r a d o u a d o v a d ă o formează c h i a r următoarea argumen­
t a r e a l u i P a r i s (p. 7 ) : « L e n o m d e R o m a n i se m a i n t i n t c e p e n d a n t
d a n s d e u x c a s , où les peuples qui l'avaient partagé avec les habi­
tants de tout l'empire ( ? I) ne se trouvèrent englobés dans auame^ha-
tionalité nouvelle (??) et conservèrent pour se distinguer lies bar­
bares qui les entouraient, l'ancienne appellation dont ils étaient fiers......
D u p ă P a r i s poporul românesc s ' a f o r m a l în d r e a p t a Dunării (unde,
p r e c u m a m văzut m a i s u s , şi în g e n e r a l se ştie, împrejurările d i n
t i m p u l năvălirilor a u fost tn totul asemănătoare c u c e l e d i n A p u ­
s u l l a t i n !): şi totuşi P a r i s a j u n g e I a e x p l i c a r e a că Romanii de a i c i
trăiau — s p r e d e o s e b i r e de c e i d i n A p u s I — « d a n s u n e sorte d'Ile
au m i l i e u d ' a u t r e s r a c e s » şi c ă a ş ă şi-au păstrat n u m e l e I C u m s e
pol tmpăcâ l a P a r i s a c e s t e două s e r i i de fapte: i z o l a r e şi stărui r e
— « d a n s u n e s o r t e d'Ile» — în m i j l o c u l barbarilor ( P a r i s ) , şi totuşi
d i s o l v a r e în aceiaşi b a r b a r i ( i z v o a r e l e i s t o r i c e ) . în I l l y r i c u m , îmi
e, d i n p u n c t de v e d e r e i s t o r i c , a b s o l u t neinleliţjbil. — M ' a m o p i i t
insă m a i mult a s u p r a părerii lui P a r i s , pentrucă ea e admisă
fără discuţie, o a r e c u m c a d o g m ă , de toţi i s t o r i c i i , t o c m a i fiindcă
a fost emisă d e u n filolog. Cf. d. p. J u n g , Die roman. Landsch.
p. X V I I I sqq.
«">) D e s p r e diferiţii cives d i n G a l l i a n i c i v o r b ă n e m a i fiind :
a c o l o p a r t i c u l a r i s m u l naţional şi l o c a l fiind excepţional d c d e z ­
voltat : v e z i în scrierea mea Die Nationalitid der Kaufleute im

www.cimec.ro
 94 II. Creştinismul daco-roman.

civis A fer* ), natione Afer ) ; Asiani );

01
nations Bes- m 40e

' sus ); i10

Britto ); natione Campanus );ul
(civis ori na­ 112

tione) Noricus"*)] (civis resp. natione) Pannonius ); in

(natione, domo) Dacus, o r i Daciscus ); (natione) Dar- 416

danus" ); (natione, civis)Delmata, o r i Dalmata*");

6
Ga-
latae ); (natione) Germanicus* );
in
(natione, civis) Grae- 19

CM5 ); (domo) Hispanus* *); (natione) Italus sau Ita-

4 Î 0 2

licus ); iM
(natione) Macedon* ); fines inter Moesos et 23

Thraces ) ; (natione, civis) Surus

424
) , etc., e t c . ) . 42B 42β

Acest fenomen cultural are loc în tot imperiul r o ­

man, şi anume până la sfârşitul vieţii l u i ca a t a r e :
până la intemeerea noilor state naţionale pe ruinile
lui. — Pe Romanii cu basilica trebue deci să-i căutăm

riim. Kaiserreiche, colecţia completă a diferiţilor cives provinciali,

negustori.
4 M
) C I L . I I I , 5230 şi 13137 (creştin).
40β
) V . o sumă de inscripţii C I L . I I I , p. 2526, s. v.
«·») în N a p o c a ( D a c i a ) : C I L .ΠΙ, 870.
» · ) C I L . I I I , p. 2530.
">) Ibid.
<") C I L . I I I , n . 2129.
4I
» ) C I L . I I I , p. 2538.
' " ) C I L ,ΙΠ, p. 2539.
'">) C I L . I I I , p. 2532 şi V , p. 1188.
*'·) C I L . I I I , n. 5283.
« " ) C I L . I I I , p. 2533 ; V , n . 7893; X , n . 7589.
*") Consistentes municipio N a p o c a e : C I L . I I I , n . 860; colle­
gium — arum, G e r m i s a r a e : η. 1394.
» · ) C I L . I I I , η. 265.
4
" ) C I L . I I I , p. 2535.
4Î1
) Ibid.
4
" ) P . 2536.
" » ) Ν . 6592.
« * ) P . 2537.
• " ) P . 2545.
*") N ' a m d a t a i c i c i t a t e decât e x e m p l i g r a t i a . Inscripţiile c u
cives (mationei), idomon) a i diferitelor oraşe p r o v i n c i a l e sânt n e ­
numărate. Despre trupele de a u x i l i a r i c u n u m e naţional-provin-
« i a l e , v e z i o notă m a i j o s .

www.cimec.ro
 N a ş t e r e a n u m e l u i « r o m â n » I n N o r d u l Dunării. 95

în altă parte, afară din Imperiu ) . — Şi în adevăr 427

ei nu sânt departe. Populaţia romană rămasă în Dacia

traiană după anul 270 nu se mai puteă numi dacă, precum
se numiau înainte provincialii de aici ):căci provincia 428

Dacia eră acum în Sudul Dunării, iar, de altă parte,

existau în Garpaţii nordici încă Daci adevăraţi, l i b e r i ) . 4 2 e

şi neromanizati. Daco - Romanii fură dar siliţi să se

numească Romani; şi anume: din punct de vedere
iuridic, cetăţeni romani ei nu mai erau, căci se lepăda-
seră de Imperiu, dar erau şi rămâneau «Romani», ca
o nouă naţio barbara! P r i n urmare, nu din mândrie, ci
de nevoe, şi nu ca cetăţeni romani, ci ca simpli oameni

" ' ) Căci şi i p o t e z a — I n s e n z u l lui G . P a r i s — c ă Românii

s ' a r fl n u m i t astfel c a o nouă naţiune, de R o m a n i , c e s e formă
p r i n t r e b a r b a r i i d i n I m p e r i u , a m văzut c ă trebue respinsă: p o p o a ­
rele r o m a n i c e r i d i c a t e pe r u i n e l e I m p e r i u l u i poartă s a u n u m e de
p r o v i n c i i : I t a l i a , S p a n i a , B r e t a n i a . s a u pe a l c u c e r i t o r i l o r b a r b a r i :
F r a n c i a , L o m b a r d i a , etc.
' ) Cf. I n C I L . I I I şi passim,
2β
diferitele ale, cohorte, vexillalii, etc.,
de Dan (izvoarele strânse d e C i c h o r i u s , l a P a u l y - W i s s o w a , s. v.,
ala şi cohors, şi u n d e se g ă s e s c natione Daci şi p r i n ale şi cohorte
purtând alte n u m e : d. p. I n ala I lllyricorum, C I L . V I , 3234.
A c e s t e c o r p u r i de a u x i l i a r i sânt d e fapt [şi oficial gândite l a o r i ­
gine c a formate d i n «naţionalităţi» deosebite de «naţiunea» ro­
m a n ă ; pe u r m ă insă ele a u fost m a i m u l t u n m i j l o c — puţin în­
ţelept — de a hrăni s p i r i t u l naţional p a r t i c u l a r i s t , întrucât n u m e l e
lor n u m a i c o r e s p u n d e a c u c u p r i n s u l şi cetăţeni adevăraţi r o m a n i
e r a u cuprinşi s u b n u m e l e m i l i t a r de Afri, Aquitani, Batavi, Bessi,
Brittones, etc., e t c . Cf. C i c h o r i u s , s. v. cohors în P . - W . , I V , 232. —
Daci, p e n t r u p r o v i n c i a l i i — c i v i l i — a i c e l o r două D a c i i d i n d r e a p t a
Dunării, e curent întrebuinţat în l i t e r a t u r a v r e m i i ; cf. d. p. m a i
jos citate d i n S. P a u l i n u s Nolanus c u privire l a S. Nicetas din
Remesiana.
" · ) Cf. c u vita Mărci ( S . H . A.) c . 22 şi A m m i a n u s Marcel­
l i n u s , X X I I , 8, 42 (... Europaei sunt Alani et Costobocae gentesque
Scytharum innumerae...), inscripţia d i n R o m a , a u n e i r e g i n e dace...
în e x i l : C I L . V I , 1801 : D(is) M(anîbus) (!) Ziai Tiati fil(iae), Dacae,
uxori Piepori regis Coisstobocensis. Natoporus et DrUgisa aviae
cariss(imae) b(ene) mferenti) fecer(unt): sec. I I — I I I (?).

www.cimec.ro
 96 II. Creştinismul daco-roman.

de un anume neam, se numiră foştii,' provinciali ai Dacici

traiane Romani °). 43

Populaţia de limbă latină, la care s'a încetăţenit

cuvântul basilica, ziceà, spre deosebire de toţi provincialii
latini ai Imperiului pavimentum pentru terra şi terra
pentru (pagus-)pagensis,-e: adică, fusese p r i n excelenţă o
populaţie orăşenească şi acum din lipsa cuvintelor te-
chnice pentru viaţa de ţară aplică la această viaţă ter-
men^orăşeneşti cu totul i m p r o p r i i , precum eră pavimen­
tum în loc de terra.
în adevăr, nu putea să zică pavimentum în loc de
terra decât acela care multă vreme nu cunoscuse alt.

i M
) L a argumentarea de m a i s u s e încă de a d ă o g a t u r m ă ­
torul p u n c t : coloniştii romani din V e s t împreună c u indigenii ro­
manizaţi d i n provinciile illyro-thrace, a t u n c i când se u n i a u în v r e - u n
c o l l e g i u r e l i g i o s , a ş ă c u m s e u n i a u O r i e n t a l i i ( a m văzut m a i s u s :
collegium Asianorum, collegium Galatarum), n u se n u m i a u Romani,
cum aveau lot d r e p t u l sΌ facă — s p r e a se deosebi de n e n u m ă ­
raţii O r i e n t a l i şi G r e c i a i «Illyricului» — c i s i m p l u vernaculi: astfel
de sodalicia o r i collegia vcrnaculorum sânt c a r a c t e r i s t i c e t o c m a i , i i
numoi. provinciilor illyro-lhrace ale Imperiului. Ε m e r i t u l învăţa­
tului B . F i l o w , de a η stabilit a c e s t fapt în r e v i s t a Klio. Beitrdge
zur alien Gesch., I X , 1909, p. 253 şi u r m . în afară de i n s c r . p u b l i ­
cată de F i l o w , l. c. ( d i n S e r d i c a : timpul lui Hadrian), m a i sânt
încă două : C I L .ΠΙ, 7437 (din Nicopolis, a . 227, — d e s p r e c a r e i n s c r .
F i l o w observă, p. 255, 8, că a r puteă fl şi d i n N o v a e ) şi C I L . I I I ,
8833 ( S a l o n a e ) . — Cât priveşte n u m e l e R a e t o r o m a n i l o r , el n u v i n a
d i r e c t delà a n t i c u l R o m a n u s . — O a n a l o g i e Ia imposibilitatea for­
mării n u m e l u i de « r o m â n » în sânul I m p e r i u l u i , d i n p r i c i n a d e n u ­
mirilor populare d'inainte existente, provinciale, Dacus, Darda-
nus, e t c . , — a v e m în faptul că poporul n u cunoaşte c h i a r I n « D a c i a »
n u m e generice de munţi : «Carpaţii» sânt I a n o i o d e n u m i r e lite­
r a r ă : poporul cunoaşte n u m a i «muntele» o r i «munţii» şi a r e de­
numiri exclusiv pentru fiecare m u n t e în p a r t e . T o t a ş ă c u n u m i ­
r i l e Românilor după provincii : «bănăţean», «bihorean», «moldo­
vean», etc. U n nume general şi, totuşi, în aceeaşi v r e m e şi po­
pular, n u s e puteă — c r e d — naşte decât I n împrejurările d e s c r i e e
de m i n e m a i s u s .

www.cimec.ro
 Pavimentum = « p ă m â n t » şi terra = «ţară». 97

teren supt picioarele l u i , decât pe cel pavimentat al

oraşelor, şi care, p r i n t r ' o întâmplare năpraznică, fusese
dinlr'odată zmuls din viaţa de oraş şi aruncat în cea
de ţară : căci despre o evoluţie înceată a înlocuirei cu­
vântului terra p r i n pavimentum nu poate f l vorba : doară
în împrejurările obicinuite existau şi Romani la ţară,
cari să-1 înveţe pe orăşan, c u m are a zice solului; dim­
potrivă, p r i n distrugerea catastrofală a vieţii orăşeneşti,
orăşenii au format apoi dintr'odată majoritatea popu­
laţiei rurale romanice şi felul lor de a v o r b i a biruit,
deşi eră impropriu.—Naşterea cuvântului pământ pentru
terra cred că n'a putut iarăşi avea loc decât în stânga
Dunării: căci în dreapta fluviului continuitatea cu Ro­
mânismul vestic şi faptul că, propriu zis, viaţa de oraş
şi cea de ţară au existat simultan până târziu de tot
(când Illyricul fu desnaţionalizat de Slavii veniţi în număr
covârşitor) * ), au împiedecat formarea unui termen aşă
81

de excepţional, cum eră cuvântul pământ * ). 82

în ce priveşte termenul ţară, pentru romanicul paese, \

pais, paes, pays, etc., avem chiar documente epigraflce, ;
' I

* ) Cf. a s u p r a
!1
existenţei oraşelor I l l y r i c u l u i s u p t barbari,
J u n g , Rûmer und Romanen , 1
p. 235 sqq. şi 253 s q q . ; a s u p r a d i s t r u ­
g e r i i l o r de S l a v i , p. 253 ; a s u p r a existenţei populaţiei r u r a l e , p. 252
sqq. şi Die romanischen Landschaften, p. 424 s q q .
' " ) Cf. o p ă r e r e d i a m e t r a l opusă celei exprimate de mine
c u p r i l e j u l c u v i n t e l o r j3at>imeniw»i=«pământ» şi—mai jos— terra=
« ţ a r ă » , l a O. D o n e u s i a n u , Histoire de ία l. roumaine, I , P a r i s , 1901,
p. 51 sq. : « . . . L ' e x a m e n d e s mots l a t i n s conservés en roumain
nous montre qu'ils se rapportent surtout â l a v i e de campagne.
T o u t c e q u i n o u s ramènerait à u n e o r g a n i s a t i o n s o c i a l e p l u s c o m ­
pliquée et â u n e c u l t u r e p l u s a v a n c é e n ' a p a s laissé d e t r a c e s p l u s
v i s i b l e s d a n s l e s éléments l a t i n s d u l e x i q u e r o u m a i n Cette par­
ticularité s'explique par le fait que les Roumains représentent sur­
tout la population latine de la péninsule balkanique qui s'est conservée
Λ la campagne. L'élément urbain n'entra que dans une mesure très
faible dans la constitution du peuple roumain ... etc...». Special
a s u p r a v r e u n u i e x e m p l u D. n u s e opreşte, c i e x p r i m ă p ă r e r e a s a
i n g e n e r a l , d e s p r e î n t r e a g a limbă românească.

35332 7

www.cimec.ro
 98 I I . Creştinismul daco-roman.

care să ne dovedească naşterea lui pe teiitoriul din

Nordul Dunării. Orăşeanul din Dacia numiă ţinutul r u r a l
terra, m acest termen general: clasicX ): terra, care în­ 93

semnă aici, deopotrivă, aceea ce, în alte regiuni, eră : deo­

parte solul însuşi (terra), de alta rus o r i pagus (cf. * ter-
rănus=rusticus=pagensis, resp. paganusj. Această denu­
mire excepţională îşi aveà originea în însăşi natura co­
lonizării Daciei : fuseseră aduşi «Romani» din toate părţile
Imperiului, cari vorbiau un fel de latină «literară», diplo­
matică, internaţională, cu termeni general-latini ) : terra 484

eră pentru coloniştii din Dacia contrarul, o r i , pe dealtă

parte—ca territorium—supplementul oraşului: oppidum,
civitas, urbs, oricum îl m a i numiau. P r i n extensiune eră
terra întregul ţinut r u r a l , întreaga «ţară»; tot solul cul-
tivabil eră terra: terra nutrix ) , «.Terra mater»! Pă-
436

•") T e r r a î n s e a m n ă l a C a e s a r şi C i c e r o şi ţară, ţinut, regiune

( C a e s a r z i c e terra Gallia p e n t r u G a l l i a , adică ţara gallică), — pe
l ă n g ă însemnările g e n e r a l e , obicinuite, a l e cuvântului I a toţi s c r i i ­
torii l a t i n i , d e « p ă m â n t » , « g l o b terestru», « u n i v e r s » , « l u m e » , «naţi­
uni», « o a m e n i » , «continent», «sol», «teren», s a u c h i a r « ţ ă r â n ă » , fn
s e n z u l de p u l b e r e ( l a T e r t u l l i a n : terra es, et in terram ibis, ţărână
eşti şi fn ţ ă r â n ă te v e i preface), e t c . (Cf. o r i c e dicţionar l a t i n m a i
d e s v o l l a t : c i t a t e l e d i n C a e s a r şi T e r t u l l i a n le a m delà Châtelain).
Important In cazul nostru, din Dacia, e că tocmai senzul clasic
de pays s e păstrează şi desvoltă I a strămoşii Românilor, pe când
toate c e l e l a l t e p o p o a r e r o m a n i c e adoptă alţi termeni—târzii r o m a n i —
pentru a c e s t concept. A s t a a r arătă că teoria aşă de exploatată
de a d v e r s a r i i continuităţii, c u naşterea l i m b e i r o m â n e din sermo
rusticus « b a l c a n i c » a l s e c . V I şi V I I (cf. T o m a s c h e k , Zur Kunde
der Hămus-Halbinsel, l. c, p. 481 sq.), n u e de fel inatacabilă. în
o r i c e c a z e x c l a m a r e a I u i T o m a s c h e k , l. c, « w e n n n u r die S p r a c h e
der heutigen Rumânen derselbe r o m a n i s c h e Dialekt w â r e , den die
Provincialen unter Traianus oder unter Gallienue gesprochen
h a b e n » , e i n c h i p surprinzător satisfăcută p r i n d o c u m e n t e l e s i g u r e
— citate m a i j o s I n text — c e avem asupra cuvântului, desigur
foarte i m p o r t a n t , terra, c a special nord-danubian.
48t
) D e altfel şi c u o pronunţare m u l t superioară celei pro­
vinciale gallice, g e r m a n i c e , ori illyrice.
*") Cf. c u l t u l zeiţelor Nutrices Augustae In P a n n o n i a ( C I L .

www.cimec.ro
 « P ă m â n t » şi « ţ a r ă » , s p e c i f i c nord-danubiane. 99

mântui roditor şi bogat în mine al Daciei umplea de

recunoştinţă pe colonistul venit a i c i : cultul universal-
popular, antic, şi general-omenesc, al divinităţii Terra
mater=Yf μ.ήτηρ=παμ.(ΐήτωρ γΐ) ) , unit cu cultul pentru
i
486

geniul patriei, pentru provincia divinizată, dădeă na­

ştere la un cult syncretist pentru Terra mater Dacia ). 487

Din 13 inscripţii găsite în ţinutul de limbă latină

delà izvoarele Dunării şi până la ale Eufratului, dedicate
zeităţii Terra mater, 7 sânt d i n Dacia ) , 1, oficială, din 48β

Dalmaţia ) şi 5 din Pannonia °) : şi anume, una dintre

489 44

cele din Dacia e expres închinată diis deabus Daciarum

et Terrae [matri] ( A p u l u m ) ) , documentând unirea celor4il

două culte. L a aceste 7 inscripţii sânt de adăogat alte

5 închinate provinciei divinizate: Genius Daciarum ), 442

I I I , 14051—61, e t c . ; cf. p. 2518 şi 2665 şi u n a r t i c o l de W . G u r l i t t ,

I n Arch.-epigr. MUL, X I X 1896, p. 2 sqq. : reprezentări f i g u r a t e d i n
P o a t o v i o ) ; v. s u b n . 11713 acelaş c u l t i n A f r i c a şi înrudirea, dacă
n u c h i a r i d e n t i t a t e a zeiţei Nutrix Augusta c u Tellus l resp. Terra
mater.
*>>) V e z i s t u d i u l l u i A l b r . D i e t e r i c h , Mutter Erde. Ein Versuch
iiber Volksreligion, L e i p z i g 1905.
V e z i m a i j o s inscripţiile.
" » ) C I L . I I I , 996 şi 1152 ( A p u l u m ) , 1284 şi 1285 ( A m p e l u m ) ,
1364 ( M i c i a ) , 1555 ( l a A p u s de T i b i s c u m ) , 1599 ( l o c n e c u n o s c u t d i i r
D a c i a ) : p r i n u r m a r e deopotrivă răspândite pe întregul teritoriu a l
Daciei.
" · ) C I L . I I I , 8333j^lmpârâtul Severus restaurează templul
divinităţii, i n Dalmaţia.
" » ) C I L . I I I , 10374 ( M a t r i c a : P a n n . infer.), 10431 şi 10469
(Aquincum, ibid.), 11009 ( B r i g e t i o : P a n n . sup.) şi 15188,1 ( A d i a u m ,
ibid.: I n legătură Insă c u c u l t u l lui Mithras: cf. I n d e x la C I L
I I I , s. υ.).
« " ) C I L . U I , 996.
4
" ) C I L . I I I , 9 9 3 : u n a f r i c a n , v e n i t i n A p u l u m , face p e v r e m e a
lui S e v e r u s şi C a r a c a l l a (cf. J u n g , Fasten der Provint Dacien, p.
59) o dedicaţie a c e s t o r divinităţi : Caelestis Aug(usta) [div. C a r l h a -
ginei] et Aesculapius Aug(ustus) [«mântuitorul» : c u l t s y n c r e t i s t
analog d o c t r i n e i creştine d e s p r e « s a l v a r e » ] et Genius Carthaginis
et Genius Daciarum.

www.cimec.ro
100 I I . Creştinismul daco-roman.

Daciae très ), dii deae Daciarum ), Dacia °) şi o a

4ta 444 44

cincea : aceasta e închinată «tărei dace» : terra Dacia,

şi anume în această societate divină: lupiter optim us
maximus, terra Dacia et Genius populi Romani et commen t :
inscripţia nu e închinată de vre-o persoană cu predi­
lecţii literare, ci de un o m din popor,—un «servus Caesaris
noştri» din satul, pagus, M i c i a ) , — un necărturar, care 44e

în mintea l u i simplă uni în recunoştinţa sa pe zeul

suprem antic cu Terra Dacia deoparte şi cu Geniul po­
porului roman şi a l comerciului de alta.
Gând dară viaţa orăşenească fu distrusă în Dacia
traiană, terra însemnă în limba Daco-Romanilor delà
sate aceea ce înseamnă şi azi, plus însă înţelesul de «sol» ;
dar orăşenii cari erau acum siliţi să se întoarcă la viaţa
rurală, aduseră pentru partea a doua a însemnării cu­
vântului, pentru terra ca «sol», cuvântul lor special pa­
vimentum : acest termen fu p r i m i t foarte uşor de săteni,
întrucât terra ca «pays» le eră şi lor şi orăşenilor co­
mună, i a r pentru «sol» se simţiă, fără îndoială, şi de
săteni nevoia de a-1 numi cu un alt cuvânt, special ). 44T

" ) C I L . I I I , 995 ( A p u l u m ) :
8
Daciae très et Genius legionis
XIII geminae.
'**) C I L . I I I , 996 ( A p u l u m ) : dii deae Daciarum et Terra [ma­
ter: reconstruire sigură!].
' " ) C I L . I I I . 1063, d i n a . 2 1 5 : lupiter optimus maximus ut
ceteri dii deaeque immortales et Dacia. T o a t e p a t r u inscripţiile, d i n
A p u l u m , d e d i c a t e de ofiţeri.
" · ) A i c i fusese el o c u p a t c a s l u j i t o r Împărătesc i n staţiunea
locală a vămilor I l l y r i c u l u i : C I L . I I I , 7 8 5 3 : Iovi optimo maximo,
terrae Daciae et Genio populi Romani et commerci Felix Caesaris
noştri se[r]vus, vilicus stationis pontis Augusti, promotus ex statione
Micia [ex vicario?]. Cf. C I L . I I I , p. 2471 : c u l e g e r e a completă a
ştirilor c u p r i v i r e l a vectigal publicum portorii lUyrici et ripae
Thraciae; staţiuni c u n o s c u t e in Dacia : Micia, Pons Augusti şi
T s i e r n a . D e notat că a i c i fn M i c i a s ' a găsit şi o inscripţie închi­
n a t ă zeiţei Terra mater ( m a i s u s , n o t a 438).
" ' ) C u v i n t e l e ţarină şi ţărână pôt intră i n explicaţia mea :
« ţ a r i n ă » d i n înţelesul de ţ a r ă = c a m p a g n e , şi « ţ ă r â n ă » d i n înţelesul

www.cimec.ro
 « D u m n e z e u » şi « D u m i n i c ă » . 101

Aceasta cred că e originea cuvântului ţară ca pays,

campagne şi peuple: «şi s'a sculat ţara» zic cronicele:
Terra Dacia, Mater!
Naşterea cuvântului ţară n'a putut avea loc în
dreapta Dunării ) : cel puţin aşă ne învaţă inscripţiile,
U 8

cari alăturea de bogăţia informaţiei pentru Dacia, arată

sau sărăcie (Pannonia) ) , sau totală lipsă de ştiri (Moe-
Μ β

siile, Dalmaţia, etc.) în direcţia mai sus desvoltată. I n ­

scripţia cu terra Dacia e însă deadreptul unică în tot
Illyricul şi Răsăritul de limbă latină.

Asupra timpului când a fost introdus Creştinismul

la Români, ca religie a întregei populaţii, se m a i pot
căpătă oarecari lămuriri din examinarea istorică a cu­
prinsului următoarelor două cuvinte: dumnezeu şi du­
minică.
Vorba dumnezeu se întimpină în forma aceasta
v e c h e , latină vulgară, fără i, numai la Români ; dimpo-1
t r i vă la celelalte popoare romanice i e păstrat. PuşJ
cariu °) observă în această privinţă, că «[formele roma­
46

nice] par, şi pentru păstrarea lui Ï din DOMÏNUS, să fle

împrumutate din limba bisericei, pe când DËUS eră ex-

S H c r a l : sit tibi terra levis: terra a v â n d şi Înţeles d i v i n . — D e altfel

a m b i i t e r m e n i fiind rurali, ei s ' a u putut desvoltă şi direct din senzul
c l a s i c a l cuvântului terra: vezi m a i s u s , n o t a 433. C a a t a r e ei
insă, fireşte, trebue să fie a n t e r i o r i l u i pavimentum = pământ.—
Dacă a c u m l a Aromâni « ţ a r ă » e a c e e a c e e terre i n franţuzeşte,
c r e d că p r i c i n a trebue căutată fn despărţirea l o r d e noi şi d e s v o l ­
tă r e a d i a l e c t u l u i l o r i n d e p e n d e n t de a l n o s t r u . Cf. p e n t r u etymolo-
giile t u t u r o r a c e s t o r c u v i n t e , S . Puşcariu. Etymologisches Worterbuch
der rum. Sjprach^L lMţ.
iiij cf. n o t a precedentă.
Şi a n u m e , (n a f a r ă de inscripţiile p o m e n i l e m a i înainte,
c u Terra mater, n u m a i v r e - o două inscripţii c u dii şi genius (pro-
vinciae): C I L . I I I , p. 2512 (n. 10396, 3943 şi 4168) ; cf. η. 4781 : Genius
Noricorum.
«κ») O. c, n. 558.

www.cimec.ro
 102 II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

presia populară». Observaţia e îndreptăţită. Iată anume

şi ce explicare dă epigrafla fenomenului linguistic respec­
tiv. — Dominus, domina, κΰριος, κορία, e, ca origine, un
titlu pământesc, acordat zeilor numai p r i n asimilarea
lor cu monarchii omeneşti ).—Cultul divin acordat aces­
461

tor monarchi, în special în vremea elenistico-romană,

aduse treptat o adevărată confundare a oamenilor-zei
cu zeii cereşti. — Pe de altă parte unirea diferitelor culte
înrudite p r i n t r ' u n fond comun théologie sau moral —
syncretismul epocei greco-romane post-Alexandiine —
în senzul ca zeul suprem al Semiţilor, cel al Egyptenilor
şi cel a l Grecilor să devină unul şi acelaşi, cu un nume
compus, internaţional, i a r ceilalţi diferiţi zei să rămână
numai nişte epifanii, în direcţii speciale, ale divinităţii
supreme, — acest proces de henotheizare, resp. mono-
theizare a polytheismului antic duce la o anume schim­
bare şi în formele de cult. Numele zeului devine oarecum
indiferent : principalul e caracterul său divin, omnipo­ 7

tent, exprimat prin atributele, ce însoţesc numele propriu.

în special atributul deus, oarecum superfluu în poly­
theism, e în această vreme de syncretizare a puteriloi?
divine răspândite, cuvântul principal din denumirea com­
pletă a zeului: numele l u i propriu devine o simplă ca­
racterizare a respectivei manifestări concrete a divinităţii
unice şi nenumite ). 462

* " ) Şi â n u m e incă d i n c e l e m a i v e c h i t i m p u r i : v e z i e x e m p l e
d i n H o m e r , d i n t r a g i c i , d i n P l a t o n , etc., c u a p e l a t i v e l e £vaţ, ăvoooa,
διο*6της, ίέοποινα,— l a U s e n e r , Gotternamen, B o n n , 18Θ6, p. 221 s q q . ;
p e n t r u c u l t u l diferitelor zeităţi f e m i n i n e romane, c a regina,
ibid., p. 227 s q q .
M
* ) Cf. şi U e e n e r , o. c, p. 340 s q q . — O p r i v i r e r e p e d e i n i n ­
d i c e l e zeităţilor d i n diferitele v o l u m e a l e C o r p u l u i i n s c r . L a t . c o n ­
v i n g e pe o r i c i n e d e s p r e i n t e n z i t a t e a p r o c e s u l u i a c e s t u i a de a m e s ­
t e c a r e a zeilor p r i n a t r i b u i e c o m u n e , şi de r i d i c a r e a a t r i b u t u l u i
l a r a n g u l d e nume divin exclusiv; cel mai caracteristic exemplu
e c e l c u Deus ueternus, fără altă p r e c i z a r e , d e c i c a z e u u n i c a l
u n i v e r s u l u i , — născut d i n c o m u n i t a t e a a t r i b u t u l u i de aeternus la

www.cimec.ro
 G e n e z a cuvântului « D u m n e z e u » . 103

Aşa d a r : un deus, cu mai multe n u m e : înţeles ca

stăpân, monarch absolut: aşa precum e stăpânul celalalt
de-aici de pe pământ, împăratul delà Roma, numai în
lumea aceasta. Deci un deus dominus.
Inscripţiile ne arată, că în general în Răsărit ), 458

şi în special în Dacia traiană, concepţia aceasta despre

divinitatea supremă ca dominus = κόριος a fost foarte
răspândită. Iată de pildă câteva dedicaţii din Thracia
şi din Illyricul latin ) : Κορίω Έ ρ α ή ) ; αγαθοί τΰχηι·
4 6 4 4 6 6

κορία Αφροδίτη 46β

) ; κορίω Σαβαζίω **') ; κορίω Ήρακλεΐ 468
) ;
άγαθήι τόχηΐ" κορίωι Hero et dom-
ήρωϊ Σοοιτοοληνώι 4 6 θ
);
nus ) ; Hero domnus ) ; Aesculapius dominus * ) ; dominus
4β0 4β1 62

Sarapis ); petra genetrix domini, subînţeles Solis invicti

m

toţi zeii s u p r e m i a i p o l y t h e i s m u i u i : lupiter, Apollo, S o l , M i t h r a s ,

C a e l u s , diferiţii B a a l i m s y r i e n i , e t c . (Cf. a s u p r a l u i Deus aeternus,
tn a f a r ă de a r t . l u i S t e u d i n g , l a R o s c h e r , Myth. Lexicon I , 1, 88,
s t u d i u l l u i C u m o n t , Les dieux éternels des inscr. latines, i n Rev,
archéologique 1888, v o l . 11, p. 184-193, — u n d e e de c o m p a r a t n a ş ­
t e r e a « p e n d a n l » - u l u i f e m i n i n dea externa).— Acelaş l u c r u e d e s p u s
d e s p r e Deus magnus conservator ( C I L . I I I , 14242 şi 1 4 2 4 2 : S a ­1

l o n a e ) şi toate d e n u m i r i l e a n a l o a g e «monothéiste», — p r i n t r e c a r e
! n s p e c i a l e de r e l e v a t Pantheus ( c a Priepus Pantheus in Apulum,
D a c i a , C I L . I I I , 1 1 3 9 : I a 235 d. C h . ) , a s u p r a căruia cf. U s e n e r ,
Gotternamen, p. 345 sqq. '.şi R o s c h e r , Myth. Lex. I I I , 2, p. 2979 s q .
* ) C i t e z I n s p e c i a l i n t e r e s a n t a inscripţie g r e a c ă d i n C h a l c i s
H

i n S y r i a , a . 172/3, c u dedicaţia latină : M E R K O Y R I S (sic) D U M I N i i ( !) :

C I L . I I I , 14162, 2.
" ) C e l e greceşti, d i n colecţia lui K a l i n k a , Antike
4
Denkmaler
in Bulgarien, cuprinzând d e c i p a r t e a c e a m a i apropiată de noi a
T h r a c i e i greceşti.
" ' ) N. 182.
" · ) N . 183.
N . 184 şi 185.
" ) N . 195.
s

"·) N . 202 ; cf. I n d e x , c o l . 4 0 9 - 1 0 .

**") C I L . I I I , 7532 : T o m i .
"') C I L . I I I , 7530 : T o m i . „
·") C I L . I I I , 1079 : A p u l u m ( D a c i a ) .
)
4ea
C I L . I I I , 4817 : V i r u n u m ( N o r i c u m ) .

www.cimec.ro
 104 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

Mithrae ), —toate aceste inscripţii dând titlul de dominus

4(!4

= κόριος unei anume divinităţi supreme: locale o r i univer-

sal-syncretistice. Dar iată câteva inscripţii, şi anume ma­
joritatea fiind din Dacia, unde Dominus fără nici un alt
«atribut» e adorat ca zeu unic, fle singur, fle in tovă­
răşia zeiţei unice (complementul absolut necesar m i n t i i
antice pentru înţelegerea cosmogonici!), fle numai d i v i ­
nitatea feminină singură : domnus et domna : în Potaissa ), 4β6

Apulum ) , Ampelum ) , şi Sarmizegetusa ), — dom-

466 497 488

(n)a regina et domnus el bonus eventus, în Naissus (Moes.

sup.) ),— dom(n)a regina în Scythia m i n o r °), — domina
469 47

et d(ea), în A p u l u m ) . 471

Insfârşit o inscripţie din Philippi, înfloritorul centru

roman din Macedonia, ne documentează şi numele com­
plet divin : deus... dominus ). 472

S'a observat mai sus, că forma populară a apela­

tivului divin e domnus şi domna: fără i' ) . Această 478

formă e destul de veche : ea apare şi în numele îm-

4e
* ) J C I L . I I I , 4543 : A e q u i n o c t i u m ( P a n n . s u p e r . ) ; cl", şi inscripţia
latină d i n B e r y t u s , închinată z e u l u i f e n i c i a n lupiter Balmarcodes
(asupra lui, Cumont, l a Pauly-Wissowa I I , 2834 — 5 [cf. şi i n s c r .
d i n C I L . I I I , p. 2514şi2064]): gen(naeus) dom[inus] Balmarr[odesJ :
C I L . I I I , 6673.
4
« ) C I L . I I I , 7671.
" · ) C I L . I I I , 7749.
4
" ) C I L . I I I , 7833.
46s
) C I L . I I I , 12578.
" · ) C I L . I I I , 8244.
» · ) C I L . I I I , 12476.
411
) C I L . I I I , 1004. Dimpotrivă fanum dominarum, tot d i n A p u ­
l u m , n. 1005, p a r e a îl închinat trinităţii f e m i n i n e g e r m a n e , c a r e s e
întâlneşte a ş a de d e s în inscripţiile l a t i n e delà R i n , c e l e trei ma-
tronae (cf. C I L . X I I I , passim), a d o r a t e a i c i l a n o i de vre-un colo­
n i s t d i n a c e l e părţi.
4 7J
) C I L . I I I , 14206 ' · : deus Vertumnus dominus.
4 ,
« ) Cf. i n s c r . d i n F o r m i a e , i n I t a l i a ( C I L . X , 6076) : Domna, ca
zeiţă.—Usener observă i n Gotternamen, p. 221 sq., că p r i n Domna
a i c i , c a şi în a l t e c a z u r i , a v e m a înţelege pe mater deum, Magna
mater, Kybele.

www.cimec.ro
 O r i g i n e a p ă g â n ă a cuvântului « D u m n e z e u » . 105

părătesei lulia Domna şi e documentată şi p r i n alte forme :

astfel numele creştine, dar de origine păgână, Domna ) 474

şi Domnica ), 47δ
Domnus şi Domnio ), o r i apelativul 47β

domnus acordat sfinţilor şi m a r t y r i l o r creştini ) . 477

Se pune insă întrebarea: eră întrebuinţat numele

divin dominus în rugăciunile păgâne, astfel încât forma
Domne-deus, din care vine Dumnezeu, să poată fl de fapt
păgână? Răspunsul ni-1 dă — între alţii— şi Lucian, care
ne-a păstrat în Pseudomantis întreaga liturghie a cultului
apollonico-asclepieic al l u i Glycon, creaţia religioasă aşă
de ciudată a magului şi impostorului Alexandru din Abo-
nuteichos : zeul Glycon se revelează magului Sakerdos :
acesta îl invocă astfel: είπε γαρ jxot, ώ δέσποτα Γλόκων, τίς
si; la care zeul răspunde: Έ γ ώ , . . . . Ασκληπιός νέος... ) . 4 7 8

Aşă d a r : Domine Glycol

P r i n urmare nu m a i r.lmâne nici-o îndoială : invo­
carea păgână a zeilor cuprindea şi vorbele Domine-
deus..., după cari urmă—sau adesea nici nu mai
urma — numele divinităţii implorate.
Pe de altă parte tocmai în Dacia şi Moesia apare
divinitatea Domnus (resp. Domna), care în invocaţii, p r i n
însăşi numele ei, trebuia să fle chemată Domne deus ).— 479

•'«) C I L . I I I , 597 : B e r h o e a ( M a c e d . ) ; Dona ( I ) : n . 14207,15 =

K a l i n k a , o. c, n. 428 : T r a i a n a ( T h r a c i a ) . — D o m n a , sfântă creştină,
serbată l a 26 D e c e m b r e : c a o r i g i n e K y b e l e : U s e n e r , p. 221 s q .
« " ) C I L . I I I , 4220 : S a v a r i a ( P a n n . sup.) ; 9576 : S i r m i u m —
Salonae.
*") C I L . I I I , I n d e x : C o g n o m i n a , — u n d e v e z i şi p e n t r u n u ­
m e l e f e m i n i n e a l t e pilde.
*") Domnus Syneros: m a r t y r în S i r m i u m : C I L . I I I , 10233.
" ' ) L u c i a n , Pseudom., c . 43. — Cf. p e n t r u t i m p u l m a i ν e -
c h i u , a l t e e x e m p l e , l a U s e n e r , o. c, p. 221.
*") D e notat e c ă c h i a r c u l t u l lui G l y c o n , m a i s u s d o c u ­
m e n t a t d e L u c i a n şi i n f o r m a d e a d o r a r e , e c o n s t a t a t în D a c i a
(la A p u l u m : două a l t a r e c o n s a c r a t e l u i G l y c o n , d u p ă c u m a d a o g ă
credincioşii în e l : iusso dei: C I L . I I I , 1021 şi 1022) şi în M o e s i a s u ­
p e r i o r ( c e v a m a i l a S u d de c o l o n i a S c u p i : Iovi et lunoni [et] Drac-
coni et Draccenae et Alexandro: n . 8238).

www.cimec.ro
106 II. Creştinismul daco-roman.

Creştinii însă ziceau de obiceiu simplu deus în rugă­

ciunile l o r ) . Dacă ei mai târziu au zis ca păgânii
480

Domine deus, cauza e a se căută în influenţa orientală

şi în general păgână, exercitată asupra Creştinismului :
astfel e caracteristic, că forma deus dominus (constatată
mai sus ca păgână) apare în inscripţiile creştine din
CIL. I I I numai în S y r i a ) , şi în Salonae, oraşul cu
481

atâţia Syrieni şi Orientali creştini : şi anume, în ultimul

caz, ca o probă concretă despre intrarea conceptelor
păgâne în doctrina religioasă creştină : lesus Christus rex
regum, dominus [dominanlium] ). 482

încheerea rezultă delà sine : Domine deus i n forma

veche, populară, Domne deus, e în Dacia şi în Moesia
o invocaţie păgână. Această invocaţie fu primită apoi şi
de Creştinism. L a noi, în senzul că poporul zise m a i de­
parte Domine deus, zeului suprem creştin; în Apus, ca
influenţă orientală cărturărească, în forma literară (!)
Domine deus, introdusă deabia, o r i din nou (!), de
preoţii creştini.
Această concluzie e întărită de prezenţa unui alt
cuvânt în limba noastră, într'o formă m a i puţin coaptă,
mai puţin prelucrată, romanică: vorba Duminică, cu i,
ca şi în celelalte l i m b i romanice, ne arată că Creştinismul
e în limba noastră mai nou decât invocaţia Domne
Deus. Faptul insă, că două forme aşă de înrudite, cum
erau Dominica şi Domne deus, nu s'au analogizat una pe

* ) C I L . I I I , 2Θ73: S a l o n a e : . . . ita desiderat

80
anima mea ad le
Deus; 9 6 2 6 : ibid. : Deus noster propitius esto rei publicae Romanae;
13124: adiuro per Deum et per leges Cresteanorum ; 14916 : per Deum
omnipotentem eos adiuro, — etc., e t c .
* ) C I L . I I I , 6 7 0 1 : dius
81
dominus, — d e o p a r t e şi de a l t a m o n o ­
gramul sacru.
* ) C I L . I I I , 2674.—Cf. i n inscripţia superstiţioasă creştină d i n
8Î

T r a g u r i u m , C I L . I I I , p. 961, X X V I : f In nomine domini Ieso Cristi

denontio tibi, inmondissime spirete tartaruce, etc.—Pentru fecioara
M a r i a c a u r m a ş ă a v e c h i l o r divinităţi p ă g â n e s u b n u m e l e de re­
gina coeli, cf. U s e n e r , o. c., p. 229.

www.cimec.ro
 I s t o r i a cuvântului «Duminică». 107

alta, arată, cred, o deosebire de vârstă între ele chiăr

ca termeni creştini : când s'a introdus Dominica, Domne
deus eră consacrat şi în rugăciunile creştine — desigur
ca un cuvânt unic, compus — şi deci aveă o existentă
independentă, de termen fixat definitiv în limbă, aşă
că înrudirea cu Dominica poate nici n'a mai fost simţită.—
Că această ipoteză a mea trebue să fle aproape de
adevăr, îmi pare că dovedeşte şi un alt fapt. Duminică
e m a i târziu şi decât biserică, şi de acèea nu a devenit
nDumenică , după basilica— „biserică", pentrucă la
u

venirea l u i în limbă basilica nu mai sună astfel, ci

baselica şi deci chip de analogie cu ea nu m a i există * ). 83

Dimpotrivă în Apus Dominica (dies) şi Domine deus

sânt contemporane: ambele au fost primite târziu, în
forma literară latină, ca termeni creştini.
Se ştie însă când a fost înlocuit dies Solis cu dies
dominicus (în limba vulgară dies dominica): în ultimii
ani ai secolului al IV-lea. într'un edict din 17 A p r i l 392 ;
se găseşte încă dies Solis ) ; delà 27 August 399 înainte
4 8 4

nu m a i găsim însă decât dies dominicus ) . I n popor 486

termenul s'a răspândit apoi treptat-treptat în cursul

secolului al V-lea şi al VI-lea. — Această creştinizare
a sărbătorii săptămânale stă în legătură cu întreaga

*") în aceeaşi vreme procesul p r e f a c e r i i I u i l I n e, c a r e e

foarte v e c h i u tn l a t i n a populară, probabil încetase, şi cuvintele
p r i m i t e a c u m I n limbă nu mai erau transformate In felul di­
n a i n t e . — C f . a s u p r a c e l o r s p u s e tn text observaţia lui Hasdeu, In
Columna lui Troian X I 1883, p. 88, l a a r t . l u i Chiţu d e s p r e Cuvin­
tele creştine în limba română, unde Hasdeu admiţând o r i g i n e a l a ­
tină a cuvântului «Rusalii», c u toate dificultăţile fonetice, a d a o g ă :
« d a r lot a ş ă tn Duminică d i n l a t . D o m i n i c a este o g r a v ă neregu­
l a r i tate fonetică, de o a r e c e a r trebui să fie Dumenică, ca biserică,
n u bisirică d i n l a t . b a s i l i c a ; şi totuşi flliaţiunea latino-română I n
a m b e l e c a z u r i [ « R u s a l i i » şi « D u m i n i c ă » ] r ă m â n e necontestabilă».
Cf. şi m a i j o s , p. 115.
'") Codex Theodosianus, I I , 8, 20.
"·) Ibid., I I , 8, 23.

www.cimec.ro
108 II. Creştinismul daco-roman.

mişcare creştina împotriva păgânismului şi cu edictele

imperiale ordonând prigonirea cultelor păgâne ). 48e

In ce ne priveşte, reţinem deci deosebirea nu numai

de vârstă, ci şi de semnificaţie religioasă, a celor doi
termeni actual creştini : «Dumnezeu» şi «Duminică», şi
vom căuta acum, dacă păgânismul a m a i lăsat şi alte
urme în terminologia creştină românească: rezultatele
obţinute ne vor servi apoi la fixarea locului şi timpului,
unde şi când s'a întemeiat definitiv creştinismul nostru
latin.

Etymologic, vorlja «crăciun» poate veni şi delà

cf/rnationem ) şi delà calationem
48T
) . Istoric însă, sân-488

tem siliţi să facem o deosebire. P r i m u l termen fiind de

origine pur creştină şi ca atare târziu în limbă (vezi
mai sus cazul cu «Duminica» !) n'ar fl avut la noi nici
vremea, nici posibilitatea de a suferi complicatele schim-
M r i fonetice, ce se cer pentru ajungerea la forma de
azi, «crăciun». Dimpotrivă al doilea, calatio, e de o r i ­
gine păgână şi evoluţie populară, şi ca atare schimbă­
rile p r i n care a trecut, pentru a deveni «crăciun», au
avut şi t i m p şi ocazie să se întâmple. — P. Papahagi a
dovedit că vorba crăciun vine delà calatio (—nem)™ ): 9

convocarea poporului de către preoţii păgâni în p r i m a

zi a fiecărei luni pentru anunţarea sărbătorilor din
acea lună,—şi, p r i n extindere, însăşi sărbarea în le­
gătură cu calatio. Cea mai însemnată calatio eră cea
delà începutul anului, 1 Ianuarie ).—Termenul acesta, 4fl0

«··) V e z i m a i s u s , passim.
487
) D i c u l e s c u , Vechimea Creştinismului la Români, p. 19 sq.,
reluând această e t y m o l o g i e a Lexiconului budan.
"*) P a p a h a g i : v e z i m a i j o s .
" · ) în Convorbiri literare, X X X V I I , 1903, p. 670 s q q . — E x p l i ­
c a r e a e considerată d e P u ş c a r i u c a c e a m a i probabilă—filologic—din
câte s ' a u d a t , şi a fost admisă în a l său Etym. Wiirterb., s. v.
" · ) E x p l i c a r e a istorică dată de P a p a h a g i naşterii a c e s t e i d e -

www.cimec.ro
 Calatio (— nem) = «Crăciun». 109

calatio, pare a fl specific daco-romi*n: căci i n Apus

avem la popoarele romanice n u m i r i derivate din na-
talis(-e) "), — i a r în I l l y r i c u l latin se constată vorba
iS

natafis(-e) ca întrebuinţată pentru sărbătorirea mar­

tyrilor, — aşă încât trebue să admitem, cu atât m a i
mult, că a fost întrebuinţată şi pentru naşterea Dom­
nului * ). 82

«Crăciunul» a fost serbat în toată lumea creştină,

până după anul 350, odată cu botezul Domnului, adică
la 6 Ianuar (Epiphania) ) . Dar in Vest (adică şi în
498

Illyricul latin) Epiphania e o sărbătoare de dată recentă :

deabia p r i n conciliul delà Nicaea (325) fu recunoscută
şi de biserica latină ) . Anume, cu acest prilej, se
494

hotărî în chip unitar procedeul fixării datei Paştilor şi

publicarea ei în ziua Naşterii Domnului. — Originea ră­
săriteană a sărbătorii «Nativităţii» ) avu acum drept 49s

corolar Axarea de către patriarchul din Alexandria (in

sec. I V şi V), p r i n t r ' o circulară trimeasă tuturor b i ­
sericilor creştine, grece ca şi latine, de 6 Ianuar (Naş­
terea Domnului şi ca atare începutul anului bisericesc),
a datei Paştelui şi deci a începutului Păresimilor. După

n u m i r i : s i m p l a a p r o p i e r e i n l i m p a c e l o r două sărbălori : « c a l a ­
ţi a » p ă g â n ă şi «nalivitaloa» creştină,—nu e satisfăcătoare.
' · ' ) D e r i v a t e l e d i n incarnatio, c i t a t e de D i c u l e s c u tn s c r i e r e a s a
pomenită I n n . 487, l. c, c a e x i s t e n t e tn v e c h e a provençalâ şi f r a n ­
ceză, sâni de o r i g i n e c ă r t u r ă r e a s c ă , i a r n u populară.
40a
) C I L . I I I , 9 5 4 5 : Natale S[eptimi Victurici Herrnogenijs,—
şi 12864 : natalis S[eptijmi mart[yri]s dies XIIII ka. Maia[s],—
in Salonae.
49>
) U s e n e r , Das Weihnachtsfest, B o n n , 1889, p. 187 s q q .
4 M
) I d e m , ibidem, p. 193 s q q .
<»') P e n t r u tradiţia s t r i c t calholică, d a r i s t o r i c neexactă, că
« C r ă c i u n u l » a fost s e r b a t tn A p u s încă d i n c e l e mai vechi tim­
p u r i l a 25 D e c e m b r e , şi că E p i p h a n i a a fost d a l ă A p u s e n i l o r de
Răsărileni d e a b i a l a sfârşitul s e c . I V , când aceştia au p r i m i t tn
s c h i m b delà A p u s e n i «Nativitatea», cf. H e r g e n r ô l h e r , o. c., e d . I V ,
de K i r s c h , I , 474, şi c e l e o b s e r v a t e împotriva părerii a c e s l e i a de
U s e n e r , o. c., p. 214 sqq.

www.cimec.ro
 110 II. Creştinismul daco-roman.

liturghie se anunţau în această zi solemn, conform cir­

cularei, datele pomenite : feriae conceptivae ) . Această 49β

anunţare la Epiphanie a sărbătorilor mobile de peste

an, trebuiă să apară păgânilor de curând creştinaţi ca
în totul asemănătoare calaţiei lor de m a i înainte, şi ei
numiră astfel sărbătoarea «Nativităţii» calatio. Denumirea
aceasta, care fireşte nu a putut plecă din sânul bisericei
oficiale, a fost, se pare, apoi primită chiar de missio-
n a r i şi folosită ca mijloc de popularizare repede a săr­
bătorilor creştine la păgânii de curând convertiţi. —
Anume, acesta nu e în Illyricum un caz izolat. Sărbă-
^toarea cea mare a v e r e i : Coborîrea Sf. Duh, a fost în
acelaş chip fixată: p r i n sărbătoarea păgână, în legă­
tură c i r c u i t u l morţilor, a Rosaliilor: ad Rosalia o r i
simplu Rosalia ). Nu m a i puţin sărbătoarea «Intrării
497

în Ierusalim», p r i n cea păgână Florilia (în loc de Flo-

ralia) ) : sărbătoarea de primăvară a Florei şi a flo­
498

rilor. Toate aceste n u m i r i , Calatio, Florilia, Rosalia, n'au

fost la început decât un mijloc mnemotechnic de fixare
a noilor sărbători pentru păgânii cari d i n moşi stră­
moşi erau deprinşi cu celelalte ; biserica oficială, de voe
de nevoe, a făcut şi această concesiune păgânismului,
după nenumărate altele ) . 499

«··) U s e n e r , o. c, ρ. 1Θ3—4.
« " ) V e z i m a i j o s o e x p u n e r e specială a s u p r a a c e s t e i sărbători-
49e
) Cf. D i c u l e s c u , o. c, p. 21, c a r e Insă n u stabileşte nici-o
l e g ă t u r ă I n t r e «Floriile» creştine şi «Floraliile» păgâne.
4 M
) Cf. H a r n a c k , Mission H, p. 174 s q q . : s ă r b ă t o r i r e a m a r ­
t y r i l o r c u p e t r e c e r i lot a ş ă de l a s c i v e c a pe v r e m e a z e i l o r e l e n i c i ,
şi j u s t i f i c a r e a ( !) a c e s t u i p u n c t de v e d e r e de către Grigore din
N y s s a , T h e o d o r e t , e t c . : c i t a t e i n e x t e n s o . în special asupra cul­
tului, de n a t u r ă p ă g â n ă , a l Sfinţilor, c u a t r i b u t e şi puteri divine
speciale pentru ajutorarea I a nevoi a credincioşilor, cf. M. Ha­
m i l t o n , The Pagan Element in the Names of Saints I n The Annual
of the British School at Athens XIII, 1906/7, p. 348 s q q . ; Usener,
Gotternamen, p. 116 sqq., şi in special monografia l u i Ε. Lucius,
Die Anfănge des Heiligenkults in der christlichen Kirche, Tubin­
g e n , 1904.

www.cimec.ro
 Calatio, « E p i p h a n i a » şi « N a t i v i l a l e a » i n I l l y r i c u m . 111

Pentru ca însă calatio şi «crăciun» să corespundă

în senzul explicării cuprinsului lor analog, se cere ca
la data creştinării noastre, resp. a populaţiei rurale a
Ulyricului, să nu se f l întemeiat încă sărbătoarea i n ­
dependentă a «Crăciunului», la care apoi nu se m a i făceă
anunţarea sărbătorilor mobile — lucru ce se lăsase tot
la Epiphanie — şi deci Nativitatea în nici-un caz nu mai
puteă f l numită Calatio. Această consideraţie ne duce
la concluzia deosebit de interesantă, că între anul 325
(Epiphania în I l l y r i c u m — care ţinea de Roma) şi c. 380
(data înfrângerii definitive a Arianismului [care, precum
a m văzut m a i sus, fusese până după 360 puternic în I l l y r i ­
cum] şi deci a introducerii «Crăciunului»—la 25 Decem­
bre—în părţile noastre) e de pus «creştinarea» cuvântul'uj
calatio °). — Când, nu mult după 380, vom fi p r i m i t şi
r,0

serbarea de la 25 Decembre, calatio, termenul consacrat

pentru «Nativitate», rămase şi mai departe ca atare,,
deşi data «Naşterii Domnului» se schimbase.
Asupra Rosaliilor sânt în special de observat urmă­
toarele. «Rusalii» (sau şi «Rosalii») trădează ca şi «Ou-
minică» o formă de origine mai nouă în limba noastră :
în adevăr judecând după analogiile rosa = rujă ), ro- 501

t0,>
) Cf. U s e n e r , Weihnachtsfest, p. 262 ( p r i m u l «Crăciun» i n
C o n s t a n t i n o p o l l a a . 37Θ) ; p. 266 s q q . : l a R o m a : delà 354 înainte ;
p. 264 sq.; Crăciunul i n I l l y r i c u m : p. 220 şi 264 : înainte de i n t r o ­
d u c e r e a l a C o n s t a n t i n o p o l şi I n Răsărit, adică înainte de 370—388.
601
) F o r m a « r u ş ă » , dată de Kôrting, s. v., n u m i - e cunoscută. —
C e - i d r e p t u l , tot c e u r m e a z ă l a m i n e m a i j o s şi d e s p r e rosa şi d e s p r e
rosalia a r trebui să lipsească, d a c ă aş a d m i t e c u D e n s u s i a n u , Hist,
d. I. I. roumaine I , p. 361 şi 365, c ă rujă şi Rusalii sânt tn l i m b a
noastră e l e m e n t e s l a v e . L u c r u l a c e s t a Insă nu-1 pot a d m i t e , p e n t r u
s i m p l u l motiv, că, după c u m m ă Învaţă M i k l o s i c h (Rusalien, tn Sitzb.
d. k. Acad. d. W. z. Wien, phil.-hist. CI., 46,1864, p. 405, I n sârbeşte,
de u n d e a r fl fost să luăm v o r b a « r u j ă » t o c m a i sânt două forme :
« r u z a » şi « r o s a » , « r u s a » : a m b e l e împrumuturi r o m a n i c e , şi a n u m e :
p r i m a u n Împrumut m a i n o u [şi a d a o g e u : d i n româneşte], a doua,
«forma r o s a , r u s a , obicinuită tn Dalmaţia» u n împrumut m a i v e c h i u
[adaog eu : din latina vulgară târzie a U l y r i c u l u i ] . Cât priveşte Jf<-

www.cimec.ro
 112 II. Creştinismul daco-roman.

seus = roş ' ), * rosina = ruşine ) , etc., — iar pentru

r 02 603

sfârşitul cuvântului: *barbilia = bărbie,batt[u]alia=bă­

taie ) , etc., din rosalia nu puteă ieşi i n desvoltarea re­
δ04

gulată a limbei noastre tot «rosalii» o r i «rusalii». — Mai

ales că numele de rosalia, dat sărbătorii păgâne, nici
nu eră general, ci în alte părţi, de pildă la Roma, se
ziceă dies rosae ) şi dies rosationis ) , în Capua se
s05 60e

zicea rosaria ' ), în Bellunum rusae* *), în alte părţi de

r 07 0

R u s a l i i l e n o a s t r e , M i k l o s i c h insuşi n u s e gândeşte l a u n împrumut

s l a v , c i c r e d e — greşit — c ă l a n o i ele t r e b u e să fi v e n i t d i n G r e ­
c i a . D e s t u l , c ă l a toate p o p o a r e l e d i n p e n i n s u l a balcanică, p r e c u m
si l a S l a v i i d i n N o r d şi l a L i t u a n i e n i , cuvântul R u s a l i i e d e o r i g i n e
r o m a n ă . D a r D e n s u s i a n u , l. c, ρ. 3Θ1, o b s e r v ă c ă d a c ă l a noi c u ­
vântul R u s a l i i a r fl m a i v e c h i u (latin), a r t r e b u i să sune Busaii,
i a r n u c u l. L a a c e a s t a răspund, c ă Încă de t i m p u r i u R o s a l i i i e fiind
adoptate şi de S l a v i , c a r i trăiau împreună c u Românii, desvoltarea
m a i d e p a r t e a cuvântului românesc a fost împiedecată de a n a l o g i a
continuă c u f o r m a slavă, c a r e păstră pe l. C ă l a noi cuvântul n u poate
fi de o r i g i n e slavă, m a i arată, pe d e o p a r t e amănuntele m i t o l o g i c e ,
p r o p r i i sărbătorii s l a v e ( v e z i altă notă m a i j o s ) , d a l e de M i k l o s i c h ,
i a r pe d e a l t a faptul, c ă «pendantn-urile l a l i n - p r o v i n c i a l e ale R o -
s a l i i l o r , F l o r a l i i l e şi B r u m a l i i l e , p r i n n u m e l e F l o r i i şi B r u m a r (pe
c a r e 11 poartă l u n a N o e m v r e : d i n Brumarius-Brumalis), există l a
noi până a z i . V e z i asupra R o s a l i i l o r şi B r u m a l i i l o r ( a c e s t e a d i n
urmă, c a sărbătoare, p i e r d u t e l a n o i ) s t u d i u l , p â n ă astăzi de a c t u a ­
litate, a l lui T o m a s c h e k , Ueber Brumalia und Bosalia, nebst Be-
merkungen uber den bessischen Volksstamm, i n Sitzb. d. k. Acad. d. M*.
z. Wien, phil.-hist. CI, 6 0 , 1 8 6 8 , p. 351-404. — De altfel ţin să a d a o g , c ă
c h e s t i a R o s a l i i l o r e p e n t r u c e r c e t a r e a m e a de faţă n u m a i de o însem­
nătate s e c u n d a r ă şi n i c i a i c i , n i c i m a i d e p a r t e , n u t r a g d i n e a v r e - o
concluzie de ordin hotărilor p e n t r u i s t o r i a creştinismului daco-
r o m a n : a c e a s t a c a c h e s t i e de metodă.
502
) P u ş c a r i u , Etym. Worterb., n . 1475.
M i
) I d . , ibid., η. 1488.
M
«) Ibid., η. 184 şi 194.
50t
) C I L . V I , 10234: inscripţie deosebit d e importantă p e n t r u
c u l t u l morţilor şi diferitele sărbători i n l e g ă t u r ă c u a c e s t c u l t : dies
violaris, dies rosae. e t c . : e o lex collegi Aesculapi et Hygiae.
«·«) C I L . V I , 10239.
»»') C I L . X , 3792.
><») C I L . V , 2046.

www.cimec.ro
 R o s a l i a «= «Rusaliile». 113

fapt rosalia '" ), şi anume p r i n analogie cu parentalia,

09

numele sărbătorii funerare, când se făceau ofrande la

morminte şi în special se aduceau rose: rosae et escae
(inparentalibus) °), rosae et profusiones in parentalibus '° ),
6, η

rosas ad monumenlwn (=mormânt I) spargere et ibi epu-

lare ), rosas et escas ponere ) , e t c . ) . Pe de altă parte
612 c18 BU

incripţii cu p r i v i r e la Rosalia nu s'au găsit în Răsă­

r i t u l latin decât în Philippi : colonie romană + elemente
thrace romanizate ) — a p o i în T o m i ") şi în I s t r u s ) :
6n
}
6 1 617

iarăşi două centre de pe teritoriul cultural grecesc cu

puternice colonii romane, — în Nicopolis (Moesia i n ­
ferior,—înfloritoare colonie romană) ), — însfârşit în 618

Pannonia superioară : la Emona : kal. Iun. («Carna-

ria») ),—la Savaria: un frumos document în versuri, de
61B

împodobirea cu floria mormintelor ),—şi la B r i g e t i o ) . 820 621

Astfel încât, faţă de mulţimea excepţională ajinscripr

M t
) în P h i l i p p i ( M a c e d . ) : C I L .ΙΠ, 707, 703 şi 662 ; in Italia
l a B r i x i a : C I L . V , 4489, o r i în L u c a n i a : C I L . X , 444 ; l a T o m i , i n
S c y t h i a m i n o r : C I L .ΠΙ, 7576.
• ) C I L . V I , 9626 ( R o m a ) şi O r e l l i - H e n z e n , n . 4 4 1 9 , - e t c .
10

» " ) C I L . V , 4990 ( V e r o n a ) ; X I , 2506 ; V , 7454 ; V , 4410 ( B r i ­

xia,—etc.
» ) C I L . X I , 1 3 2 : în R a v e n n a .
12

" ) C I L . V , 2176 : A l l i n u m .
3

61t
) Cf. i n d i c e l e diferitelor v o l u m e d i n Corpus. — A s u p r a săr­
bătorilor a c e s t o r a : violaria, rosalia, parentalia, cf. s c r i e r e a I u i A t -
tilio D e - M a r c h i , I I Ctdto privato di Roma antica, I I , p. 132 s q q . , §. 4.
L e forme e g l i atti d i c u l t o collégiale v e r s o gli d e i e v e r s o i morţi.
» " ) C I L . I I I , 662, 703, 704 şi 707.
t i e
) C I L . I I I , 7576.
5 n
) C I L . I I I , 7 5 2 6 : inscripţie importantă c u p r i v i r e l a s ă r b ă ­
t o r i r e a R o s a l i i l o r în o n o a r e a morţilor.
51S
) C I L . I I I , 7436, v e r s . 22/6 : d e a s e m e n e a o inscripţie foarte
însemnată p e n t r u c u l t u l morţilor.
» · ) C I L . I I I , 3893.
»2o) C I L . I I I , 4185, quişquis heris post me dominus Laris huius et
orti, Vicinas mihi carpe rosas, mihi lilia pone Candeda, que viridis
dabit ortulus. I[t]a beatum!
S2
>) C I L . I I I , 11042.

36332
www.cimec.ro
114 II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

tiilor italice şi puţinătatea celor provinciale, sântem

oarecum nevoiţi să conchidem, că sărlîătoarea rosaliilor
eră o instituţie p u r italică, răspândită numai întâm­
plător, p r i n colonişti italici, şi în p r o v i n c i i ) . B22

Ce priveşte acum numele creştin a l sărbătorii,—

sărbătorile în legătură cu ciclul Paştelui erau variabile :
tot aşă şi «rosaliile» ; cauza fireşte eră deosebită : deo­
parte socoteli calendaristice, de alta Axarea deosebită,
după regiuni şi epocele de înflorire a rozelor, a sărbă­
torii mortuare de primăvară ) . Analogia eră foarte 628

firească, iar fixarea mnemotechnică a coborîrei Sf. Duh

după sărbătoarea aşă de importantă în cultul morţilor
a Rosaliilor, nu aveà nici-un motiv să fle combătută
de Biserică. Dimpotrivă, tacit, se îngădui ca cele două
sărbători să se contopească p r i n împlinirea ceremoniilor
păgâne la morminte în ziua sărbătorii creştine^).
Sărbătoarea păgână a Rosaliilor se constată p r i n
inscripţii în Moesia inferioară şi în Pannonia supe­
rioară, în Moesia superioară însă n u : şi nici în Dacia.
Dimpotrivă în Italia ea e extraordinar de răspândită.—
Concluzia pentru Rosaliile noastre creştine nu poate fl
după cele de m a i sus decât aceasta: creştinismul latin
primeşte în Italia numirea rosalia în calendarul său

saJ
) U n astfel de e l e m e n t italic, d i n T i c i n u m , a p a r e i n N o v a e
( M o e s i a infer., C I L . I I I , 757) şi a n u m e , p r o b a b i l , şi c a aducător
a l R o s a l i i l o r l a D u n ă r e : Dis Manibus. L. Metilius Papiriae (trib.)
lustus Ticino vix. ann. LXV et Mettia Felicia vix. an. XLIII h. s. s.
fiii parentibus bene merentibus f. c.— P e n t r u legăturile M o e s i e i şi
D a c i e i c u I t a l i a , v e z i şi p a r a g r a f u l r e s p e c t i v de m a i jos.
M 8
) Iată câteva d a t e : în R o m a : X / / k. lunias ( C I L . V I , 10239),
s a u V idus Maias (10234); în C a p u a : Illidus Maias ( C I L . X , 3 7 9 2 ) ;
în T o m i : V idus lunias ( C I L . I I I , 7576Ï; I n a l t e l o c u r i , l a a l t e date,
hotărîte de s ă r b ă t o a r e a funerară a parentaliilor : de pildă l a R a ­
v e n n a : id. M. ( C I L . X L 132), e t c . V e z i l a D e - M a r c h i , o. c., p. 132 sqq.,
o listă m a i completă a d a t e l o r : în g e n e r a l Mai—Iunie.
) în u z p ă n ă astăzi l a poporul
S2>
nostru. V e z i m a i jos textul
şi notele.

www.cimec.ro
 R o s a l i i l e — d e o r i g i n e italică. 115

pentru popor; missionarii ) o întrebuinţează apoi—din Γ,2δ

pricina clarităţii şi putinţei ei de adaptare la păgânism—

şi acolo unde rosaliile nu existau în special ca o insti­
tuţie păgână de c u l t ; dacă forma românească a Ro­
saliilor trădează o origine m a i nouă, aceasta provine
din faptul că noi a m p r i m i t numele.^rllătocu-.^). târziu,
odată cu dominica.. etc., .prin, missionarii latini ; .şi anume,
în special Sf. Nicetas, care predicâ Îa Bessi. «Daci»,
«Goţi» şi «Sciţi» : în dreapta şi în stânga Dunării deo­
potrivă ),| aveă motive speciale de a întrebuinţă ter­
r,27

menul rosalia: deoparte el eră în strânse legături cu

Italia — ţara rosaliilor — unde de două o r i îl vedem du-
cându-se să viziteze pe Sf. Paulin din Nola, — de alta

m
) C a r i în I l l y r i c u l a ş ă de nedespărţit c u l t u r a l de l(tit&;
trebuiau să fle—In p a r t e —înşişi I t a l i e n i , s a u să s t e a în c e a m a i
strânsă l e g ă t u r ă culturală (căci c e a bisericească eră chiar obli­
gatorie) cu Ilalia. — Semnalez a i c i , şi studiul ^^q^&rMSSS^S
d e s p r e Brumalia şi R o s a l i a I n r e l i g i a populară antică şi în c e a
românească, publ. în Conv. Uter., pe 1907, p. 597 s q q . şi 673 sqq.
D. P . - L . a j u n g e numai în câteva p u n c t e l a concluzii asemănă­
t o a r e c u a l e m e l e (tn s p e c i a l a s u p r a c a r a c t e r u l u i a c t u a l a l R u s a ­
liilor noastre ca sărbătoare a c u l t u l u i morţilor fp. 678 sqq.].
p e n t r u c a r e t r i m e t l a d o v e z i l e c u l e s e de d - s a ) . încolo, i d e e a pre­
dominantă a s t u d i u l u i d. P . - L . , c u originea thracă-dionysiacâ a
c u l t u l u i , şi a f i r m a r e a , că «tradiţiunea zânelor Rusalii» [ c a r e , a d a o g
eu, e p u r s l a v ă ] e l a noi « c u mult m a i importantă decât perpe­
t u i t a t e a c u l t u l u i c e l o r morţi» [ I a R u s a l i i : p u r latină] (p. 681), m i
s e p a r neîndreplăţite. în special asupra R u s a l i i l o r c a Iele, mă
mulţămesc a cită n u m a i vorbele d. P . - L . : «Numirea de R u s a l i i
d a l ă zânelor, n u este peste tot l o c u l cunoscută, nici la Românii
de peste munţi, n i c i l a c e i de peste D u n ă r e » (p. 682), p r i n care
însuşi r e s p i n g e a f i r m a r e a făcută I a p a g . 681. P ă r e r i l e m e l e l e g ă ­
seşte c i t i t o r u l I n text, şi de a c e e a n u mă opresc aici mai mult,
s p r e a face c r i t i c a s t u d i u l u i d. P . - L .
M e
) Cf. şi H a s d e u , notă l a a r t . l u i Chiţu, în Col. lui Troian,
X I , 1883, p. 8 8 : « s i n g u r a dificultate fonetică este c o n s e r v a r e a l u i
l... toluşi flliaţiunea l a t i n o - r o m â n ă . . . r ă m â n e necontestabilăn, şi,
d u p ă ei, I o r g a , 1st. bis. rom., I , p. 7 : « n u e î n d o i a l ă . . . » .
M T
) L e Q u i e n , Or. Christ. I I , c o l . 3 0 5 . — C r i t i c a amănunţită a
ştirilor i s t o r i c e a s u p r a I u i N i c e t a s v a u r m ă m a i j o s .

www.cimec.ro
116 I I . Creştinismul daco-roman.

Bessii — la cari el missionà — ca şi ceilalţi Thraci, p r i ­

miseră desigur dinainte, ca păgâni, sărbătoarea rosa­
liilor delà coloniştii italici ) : practica făcută de N i ­ 6 2 8

cetas cu izbândă la Bessii de limbă latină, o va fi aplicat

şi «Dacilor» nordici, fraţii lor şi de neam şi de cultură.

Trecem la alt element «creştin» cu începuturi pă­

gâne :drac, din draco (într'o inscripţie din părţile noas­
tre dracco) ).—Din toate limbile romanice singură )
8,e 630

cea română are pe draco în înţelesul de spirit rău, de­

mon, diavol,—celelalte cunosc numai înţelesul obicinuit
de şerpe, balaur, zmeu ). — Explicaţia acestei deosebiri
B81

cred că e a se căută în următoarele împrejurări.

»2») Cf. i n inscripţiile c u rosalia, din Philippi — la marginea

sudică a ţinutului B e s s i l o r — următoarele nume de «Romani» :
C I L . I I I , 703 : Bitkus Tauzigis fd., qui et Macer,—Tauzixs Bithi, qui
et Rufus,— Bithus Tauzigis, Zipacenthus Tauzigis, Bithicenthus Cer-
zulae; C I L . I I I , 707 : Cintis Polutate(?) β. Scaporenus (poale in loc
de Scaptoparenus şi a t u n c i o r i g i n a r d i n P a u t a l i a (vezi mai sus :
c e n t r u creştin g r e c ) , n u d e p a r t e l a S u d de Remesiana, unde in
v r e m e a creştină β e p i s c o p N i c e l a s ) , Sicu Bithi filia; iar in Scy­
thia minor, lângă Istrus, unde a m c o n s t e l a t rosalia, găsim cives
Romani et Bessi (vico Ulmeto) consistentes : C I L . I I I , 14214, 2 6 :
140 p. C h r .
sae
) C I L . I I I , 8 2 3 8 : Dracco et Draccena... (Moesia superior).
63
° ) V e z i n o t a următoare.
5 a i
) Kôrting, s. v.— Ş i e d e notat, că l a R o m â n i ş i i d e i a d e s p r e
înfăţişarea figurată a D i a v o l u l u i n u m a i a r e n i m i c de a face c u
şerpele, c i e înrudită c u S a l y r i i şi P a n i i a n t i c i . — O b s e r v imediat
a i c i că diavol e e l e m e n t târziu creştin i n toate limbile romanice.
F a p t u l r e l e v a t d e D e n s u s i a n u , H. d. I. I. r., p. 38, după S c h u c h a r d t
şi G . M e y e r , că draco s ' a r găsi c u însemnarea « d e m o n » şi I n p r o ­
vençal, n u a r e importanţă pentru expunerea m e a de m a i jos,
întrucât a c o l o e p r o b a b i l t e r m e n de o r i g i n e creştină (draco=şev-
pele-demon din Biblie), s a u c h i a r dacă a r corespunde c a fenomen
istoric-religios I n t r u totul celui românesc, fncă n u a r puteă fi
adus c a un argument c ă r o m . drac e de o r i g i n e g e n e r a l - r o m a n i c ă ,
c i dimpotrivă a r t r e b u i e x p l i c a t şi fn provençal d u p ă n o r m e l e d a l e
de m i n e m a i l a v a l e .

www.cimec.ro
 Dracco = «drac». 117

Dintre diferitele divinităţi greco-romane, delà cari

lumea antică işi aşteptă mântuirea, însănătoşarea atât
în senz sufletesc cât şi trupesc, aceea care, p r i n însăşi
natura ei luminoasă şi purificatoare (coborînd din Apollo)
se precizase în cursul v r e m i i ca zeitatea p r i n excelenţă
salvatoare, Asclepios, se bucură în sec. I I şi I I I de o
răspândire cum doară Mithraismul o r i Creştinismul au
mai încercat-o. Conceptul despre «medicul divin» ) , i u ­ M 2

bitor de o a m e n i ) , θβύς σωτήρ, se extinde acum asupra

Mi

tuturor celorlalţi zei, cari m a i făgăduiau salvarea: Sara-

pis ca şi Christus sânt m a i înainte de toate în mintea pă­
gână mediti divini, cari aduc însănătoşirea de boalele
trupului şi sufletului, p r i n formule şi mijloace misteri­
oase, cunoscute numai de preoţii zeilor. Faima şi trece­
rea l u i Asclepios la păgâni e aşă de mare, încât apos­
tolii Creştinismului cred necesar să întrebuinţeze printre
alte mijloace de propagandă şi polemica directă cu cre­
dincioşii l u i Asclepios, dovedind superioritatea «metodei
de vindecare» creştine faţă de cea asclepieică ). 684

în Illyricul latin cultul lui Asclepios e, fireşte, foarte

răspândit : dar nicăiri aşă ca în Dacia ). Aici, probabil B85

şi pentru analogiile posibile de stabilit, între şerpele

• ) Cf. U s e n e r , Gotternamen,
M
p. 147 sqq. ; Wilamowitz-Moel-
lendorf, Isyllosvon Epidauros, p. 43 sqq. şi 116 sqq.,—şi Harnack,
Mission ,
2
I, ρ. Θ1 s q q .
" · ) C f inscripţia g r e c e a s c ă din Apulum ( C I G . 6813 şi C I L .
I I I , a d 1422), pusă l a a n u l 238 de fiul p r o c u r a t o r u l u i Q. A x i u s A e -
l i a n U S Ά ο χ λ η π ι ώ καΐ Ύ γ ι « ί α 6soîţ ţ ιλανθρώποις.
5 M
) V e z i v e s t i t a s c r i e r e a l u i O r i g e n e s împotriva l u i C e l s u s ,
u n d e «ein H a u p t s t r e i t p u n k t z w i s c h e n d e n b e i d e n b e d e u t e n d e n Mân-
n e r n d e r w a r , ob J e s u s d e r r e c h t e H e i l a n d s e i o d e r Aesculap...
D a b e i ist d i e M i s c h u n g schlimmsten Aberglaubens m i t verstăn-
d i g e r K r i t i k , w i e s i e s i c h bei b e i d e n flndet, h e u t e fur uns einRât-
sel» : c i t e z t e x t u a l v o r b e l e l u i H a r n a c k , Mission ,2
l, p. 9 2 — 3 , Întru­
cât e l c a i s t o r i c b i s e r i c e s c s i t h e o l o g poate vorbi despre doctrina
creştină de a t u n c i c u m a i multă autoritate In materie, decât u n
i s t o r i c l a i c . — Cf. şi J u n g , Roman. Landsch., p. 423 s q q .
··') Cf. C I L . I I I , I n d e x .

www.cimec.ro
 118 I I . Creştinismul daco-roman.

asclepieic şi balaurul t h r a c " ) , se pare că Asclepios

63

gàsià un răsunet excepţional. Fapt e, că atunci când

impostorul Alexandru din Abonuteichos, în Paphlagonia
— pe vremea lui Marcus Aurelius — născoci mysteriile
lui Glycon: «Asclepios cel nou», o nouă «întrupare» a
lui Asclepios, într'un şerpe enorm, îmblânzit de Alexan­
dru şi prezentat de el la mysterii ca însuşi zeul ), — 63T

cultul l u i Glycon găsi numaidecât adepţi şi în Dacia.

Ba chiar singurele mărturii epigrafice apriate asupra
Ijui Glycon în Răsărit, sânt tocmai cele din Dacia : Gly-
coni M. Ant(onius) Onesas iusso dei l(ibens) p(osuit)' ) şi oiS

G/ly]co(ni) M. Aur(elius) Theodotus iusso dei p(osuit) ): bS0

ambele din Apjjluia, ). Insjîripjiile _şânt, c u m vedgm,

640

.puse de doi Orientali. O altă inscripţie, găsită la Sud de

[Scupi, pè d r u m u T l n t f e Scupi şi Stobi (în Blace), aşă dar
pe calea directă Naissus — Thessalonike, ne prezintă o
altă formă de adorare a l u i Aesculapius «cel nou» : Iovi ei
Iunoni [et] Dracconi et Draccenae ei Alexandro Epityn-
chanus [C. F]uri \Octavi[ani] c. v. posuit "): precum 6

vedem, aici «profetul» ) Alexandru e adorat alăturea cu

642

•**) Cf. i n această privinţă a r t . l u i D r e x l e r , l a R o s c h e r , Myth.

Lex. I 2, 1692 (Glycon),—şi v e z i şi amănuntele d a l e d e J . J u n g , rom.
Landsch., p. 397.
5
" ) T o t c e şlim m a i p r e c i s d e s p r e c u l t u l l u i G l y c o n , d a t o r i m
c o n t e m p o r a n u l u i şi duşmanului p e r s o n a l a l l u i A l e x a n d r u , străluci­
tului «essayist» a l antichităţii, L u c i a n , c a r e i n a l său Pseudomantis
n e - a d a t o e x p u n e r e completă atât a s u p r a i s t o r i c u l u i , cât şi a c a ­
racterului şi l i t u r g h i e i n o i l o r m y s t e r i i . — A s u p r a reprezentării I u i
G l y c o n pe monezi din Abonuteichos, c u c a p de o m pe t r u p de
şerpe, v e z i E c k h e l , I I , p. 383 şi 384 ; L u c i a n n e s p u n e , c . 15 sq.,
că subt r ceastă Înfăţişare (Alexandru puneă şerpelui tn c a p o
mască umană) eră e x p u s «zeul» G l y c o n p r i v i r i l o r muritorilor.
S8i
) C I L . I I I , 1021.
" · ) C I L . I I I , 1022.
5
*°) Inscripţia C I L . I I I , 7756, tot d i n A p u l u m (cf. l a e a şi E .
B o r m a n n , în Arch.-epigr. Mitt. X I X , 1896, p. 232 şi n . 5) n u ţine de
c u l t u l l u i G l y c o n , c i aparţine u n u i a l t c e r c r e l i g i o s .
" · ) C I L . I I I , 8238.
5
' ) Cf. L u c i a n , Pseudom.,
2
c . 55.

www.cimec.ro
 Originile daco-romane, păgâne, a l e c u v . «drac». ll'J

zeul său Glycon = «Dracco» : ba m a i găsim şi o soţie a

zeului—«Draccena»—probabil introdusă m a i târziu in re­
prezentarea mysteriilor, ca «pendant» absolut necesar la
grupele Zeus—Leto, Apollo—Coronis, Podalirius— [mama
lui Alexandru] ) . — Lucian ne spune, că p r i n t r e cele
648

dintăi ţinuturi, unde se răspândi cultul l u i Glycon, fură

Biţhyniaiy....Galatia. şi Ţhracia ), iar că începutul înşelă­
644

toriei l u i Alexandru fu făcut în Macedonia, la Pejla, de

ΌΤΐύδΤϊδΐίΙ'"'profet' îşi procură şerpeie ). A v e m dar pen­ 646

t r u Dacia, p r i n inscripţia de lângă Scupi, şi d r u m u l pe

care cultul l u i Glycon 1-a făcut spre a ajunge tocmai la
A p u l u m ) : Thessalonike, Scupi, Naissus [ V i m i n a c i u m ,
6 4 0

Tibiscum,—ori Ratiaria, Drobetae], Apulum.

încă din timpul l u i Lucian, duşmănia între adepţii
lui Glycon-Dracco şi Creştini, resp. Epicurei (cele două
specii de athei ai antichităţii) apare ca foarte acută ) . 647

Rivalitatea dintre vechiul Asclepios σωτήρ, şi dintre noul

şi adevăratul βωτήρ, Christus, a fost pomenită m a i sus.
Demonul cu deosebire primejdios Creştinismului |
în Moesia superioară şi în special în Dacia eră acel'

M e
) V e z i descrierea mysleriilor lui G l y c o n l a L u c i a n , Pseudorn.
c. 38 s q .
M 4
) C . 18.
' " ) C . 7 sq.
646
) D e s p r e migrafiile c u l t e l o r şi superstiţiilor o r i e n t a l e n ' a v e m
c u m v a a vorbi numai figurat, c i c h i a r in s e n z propriu: vezi la
Apuleius Met., passim, peregrinările diferiţilor «.Chaldaeiri şi alţi
m a g i , vrăjitori, profeţi, etc., d i n Răsărit, c a r i u m b l a u p r i n întregul
Imperiu c u idolii şi h o c u s - p o c u s - u l l o r r e l i g i o s (d. p. V I I I , 24 eq. :
unum de triviali popularium faece, qui per plateas et oppida cyrn-
balis et crotalis personantes deamque Syriam circumferenles mendi-
care compellunt... ; v e z i şi amănuntele c o m i c e d i n c . 25).
»*') Cf. L u c i a n , Pseudorn., c . 26, unde A l e x a n d r u recomandă
adepţilor săi l a p i d a r e a Creştinilor (în P o n l u s unde se dădea m o ­
m e n t a n lupta). — L a m y s t e r i i , Înainte de a s e începe c e r e m o n i i l e ,
«atheii», şi «Creştinii» şi «Epicureii», e r a u poftiţi să i a s ă : xal 6 μ.έν
ήγείτο λέγων „eţui Χρ:οτιοινοΰς", το δέ πλήβος άπαν επεφ^έγγετο „?ξω
Επικούρειους" ( C . 38).

www.cimec.ro
120 I I . Creştinismul daco-roman.

dracco, comun şi lui Aesculapius cel vechiu şi nouei sale

epifanii, şi vechilor culte thrace şi tuturor zeităţilor chtho-
nice : predicatorii creştini trebuiau deci să întrebuinţeze
faţă de poporul din aceste părţi termenul de dracco de-
adreptul ca termen generic pentru toţi idolii şi demonii
păgâni ) . 648

Dacă m a i târziu supt vorba Dracco poporul îşi re­

prezenta mai ales pe vechii Pani şi Satyri, i a r nu balauri,
aceasta a provenit tocmai din acea generalizare foarte
de timpurie a înţelesului vorbei dracco p e n t r u toţi demonii
păgâni, şi deci uitarea chiar din t i m p u l luptei între pă-
gănism şi creştinism a înţelesului p r o p r i u şi originar al
cuvântului. Gât priveşte însăşi reprezentarea figurată ca
atare, în părţile noastre divinităţile agreste şi silvestre
fiind cele mai răspândite în popor, P a n i i şi Satyrii, to­
varăşii Dianei (vezi paragraful următor), deveniră «de­
monii» clasici urmăriţi şi distruşi de fulgerele creştine.—
în Apus însă, unde importanţa religioasă a l u i Dracco
eră cu totul restrânsă, el nu-şi păstră decât înţelesul
comun şi concret de balaur ) . 649

Dar din lupta Creştinismului cu păgânismul illyric,

şi în special dac, mai avem în limba noastră încă o
urmă foarte caracteristică : e cuvântul zănatic °), pre­ B5

cum vedem, cu înţelespeiorativ,, deçi de origine creştină,]

şi aplicat cu senţirnentui de duşmănie o r i dispreţ cuprins
şi azi în el,Ja_ a^nurnepăgâni pe cari voiu încercă să-i;

caracterizez i n cele ce urmează.

54β
) C h i p u l de şerpe l u a t de d i a v o l i n i s p i t i r e a E v e i e r à l a
R o m a n i i deveniţi creştini încă o notă i n p l u s p e n t r u c a r a c t e r i ­
z a r e a c a d u h r ă u a l u i Dracco. — H a r n a c k , o. c, 1,104, η. 1, relevă
c ă însuşi « A e s c u l a p e r ă i n o c h i i creştinilor u n d e m o n şi idol» şi
a d u c e m a i m u l t e c i t a t e d i n s c r i i t o r i i creştini.
5
*') Notez că t e r m e n u l g e n e r a l creştin p e n t r u daco-romanul
draco, diabolus, e, l a toate popoarele romanice, de o r i g i n e mai
nouă. p u r creştină.
550
) D i n dianaticus: cf. Puşcariu, o. c, n . 1928

www.cimec.ro
 Dianaticus = «zănatic». 121

în religia syncretistă păgână a imperiului r o m a n — ,

a m văzut şi mai sus — diferiţii zei supremi, naţionali'
şi locali, reprezentanţi a i principiului bărbătesc deoparte'
şi a i celui femeesc de alta, se sublimă într'o singură pe- j
reche divină, cu nume felurite, dar cu înţeles henotheist : ι
iată cea mai caracteristică pildă de syncretism din tot Illy­
ricul şi Orientul l a t i n :
Sarapis lupiter Sol Isis Luna Diana dit deaeque con­
servators sânt adoraţi în anul 175/6 de L. Aemilius Carus,
legatus Augusti pro praetore UI Daciarum, în A p u l u m ) : 5 6 1

că exemplul aceswTcÎasic ne vine tocmai d i n Dacia,

nu e, nici vorbă, o simplă întâmplare.
Dar iată un alt exemplu special pentru Diana:
într'o inscripţie bilinguă d i n Hierapolis Castabala ad
P y r a m u m (Budrun) în Cilicia,—pe la sfârşitul secolului
al II-lea sau încep, celui de a l III-lea.-^Dea Castaba-
lensis, care p r o p r i u zis e Artemis, mai e invocată şi
ca Selene, Hecate, Aphrodite şi Demeter:
(ΈΙ'τε Σ]εληναίην βί'τ' Αρτεμ.ι[ν είτε σ]έ, δαίμ,ον,
ν

πορφόρον, [εν τρι]όδψ την σε^όμεσθ', Έκ[άτη]ν,

είτε [Κ.]6πριν Θήβης λα[6ς] θοέεασι γεραίρει
[ή] Δηώ, Κούρας μητέρα Φερσεφόνης,
urmează invocaţia ) . Β62

L a Apuleius, Isis—divinitatea supremă şi unică—

e invocată—în diferitele ei manifestări — ca Ceres, Venus,
Diana, Kybele, Athena, Persephone, Demeter, Hera, Bel-
lona, Hecate şi Nemesis ) . 658

Totuşi peste toţi zeii şi zeiţele se ridică Soarta,

Destinul : Nemesis, Tyche.
Tn inscripţii^ cari m a i mult decât orice altfel de
mărturii, ne arată în chip nemijlocit viaţa adevărată

' » ) C I L . I I I , 7771.
552
) C I L . I I I , 12116 : c u notele editorilor.
Metam. X I , 2 şi 5 — C f . c o m e n t a r i u l l u i U s e n e r l a a c e s t
s y n c r e t i s m , în Gûtternamen, p. 3 i 0 sqq., u n d e m a i sânt c i t a t e şi
alte exemple.

www.cimec.ro
122 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

a umanităţii antice, Diana, sancta potentissima ), apare bH

iri părţile noastre ca identică cu Nemesis: Dea Diana Ne­

mesis Augusta ), iar Nemesis sive Fortuna** ) e Adrastia ),
166 9 66T

unul dintre multele nume feminine ale Soartei: Νέμεσις,

Αδράστεια, Ειμαρμένη,Πεπρωμένη, Τύχη, Fortuna ) : „Adrastia, 668

quam vocabulo duplici etiam Nemesim appellamus—ultrix

facinorum impiorum, bonorumque praemiatrix — : haec
ut regina causarum, et arbitra rerum ac disceptatrix,
urnam sortium temperat..." ). — Diana e, ca Luna, dea
66β

aeterna ), zeitatea supremă feminină.

660

Această divinitate, unică şi atotputernică, apare

în Illyricul latin şi în Dacia supt toate numele m a i sus
pomenite. Natura ei ca Nemesis, adică stăpână a desti­
nelor cerului şi pământului, e documentată în numeroase
inscripţii d a c i c e ) : numele obicinuit, sub care ea e însă
6β1

cu predilecţie adorată, e cel l a t i n : Diana, sancta, poten-

tissima, precum o numeşte inscripţia m a i sus citată din
Sarmizegetusa ). 6β2

împotriva acestei Diane, ca zeitate supremă pă­

gână ), are dar de luptat Creştinismul, când începe
698

propaganda în stil mare p r i n t r e necredincioşii latini

ai Ulyricului. Rezistenţa, fireşte, e m a r e : căci esenţa
religiei combătute e credinţa etern omenească în Destin,

6
") C I L . ΠΙ, 1418 : S a r m i z e g e t u s a .
» ) M
C I L .ΙΠ, 10440: A q u i n c u m ; cf. şi 1 4 0 7 6 : C a r n u n t u m .
···) C I L . I I I , 1 1 2 5 : A p u l u m : p. C . 238/44.
6
") în D a c i a : C I L . I I I , 944: l a M i k h â z a .
56e
) V e z i D i e t e r i c h , Abraxas, p. 93 s q q .
5ί
· ) A m m i a n u s M a r c e l l i n u s X I V , 11, 24 sqq., ed. C l a r k , B e r l i n ,
W e i d m a n n , 1910. A m m i a n u s s c r i e a c e s t e a c u p a t h o s u l o m u l u i care-şi
e x p u n e p r o p r i a credinţă : r ă m a s păgân într'o v r e m e când Creş­
t i n i s m u l începeă c h i a r a persecută pe p ă g â n i , el îşi susţine c u
tărie şi — (potrivit v r e m e i !) şl c u erudiţie — c o n v i n g e r i l e .
ίϋ0
) Cf. C u m o n t , Les dieux éternels des inscr. latines i n Rev.
arch. 1888, v o l . 11, p. 190 s q q .
" » ) Cf. C I L .ΙΠ, I n d e x .
5 M
) C I L . I l l , 1418.
5
" ) P e s t e toţi zeii, fără d e o s e b i r e : c a D e s t i n .

www.cimec.ro
 Diana = «zână». — Seroaloria = «sărbătoare». 123

şi închinătorii Dianei-Nemesis nu pot fl uşor convinşi

că a r există o putere divină mai mare ca Soarta, ca
Norocul. Missionarii creştini tună împotriva „Dianati-
cilor" stăruitori în orbirea lor : Dianatici-i sânt oameni
fără minte, scoşi din minţi de demonul pe care îl adoră :
„zănatici" ! Aceştia însă cultivă cu credinţă, dacă nu se
mai poate în public, măcar în ascuns, divinitatea l o r ;
Sanda Diana = „Sânzana" " ), Diana = „Zâna" ) , con­ 6 4 6β6

tinuă, în legendele eroice ale noilor creştini, a fl tot o fiinţă

suprapământească, prea-puternică, deosebită p r i n frumu-
seţă, bunătate şi strălucire. Tradiţiei creştine de luptă şi
vrăjmăşie, cuprinse în „zănatic", îi corespunde tradiţia pă­
gână de duioasă amintire legendară, cuprinsă în „zână" " ). 6 0

Dar să trecem la un a l t termen păgân, p r i m i t şi

de Creştinism şi constituind oarecum un. symbol a l îm­
păcării definitive dintre Daco-Romani şi Creştinism:
cuvântul «sărbătoare».
Examinând epitetele zeilor din I l l y r i c u m din punctul
de vedere a l răspândirii l o r geografice, observăm, că
sunt unele, cari nu apar decât în anume locuri bine
justificate p r i n însăşi conţinutul religios al epitetului.
Aşă e, p r i n t r e altele, cazul cu epitetul conservator : acesta,

« S â n z i a n a » c r e d c ă e o formă eufonică, analogislică, d e

ordin s e c u n d a r . — Dimpotrivă filologii derivă c u v . «Sânziene»
(sic: s p r e d e o s e b i r e d e « S â n z e a n a » ? ) d i n Sanctus Joannes, — deşi
i s t o r i c - r e l i g i o s n u văd c u m puleă s ă s e prefacă .Sf. l o a n i n I l e a n a
Cosânzeana!
»·») Cf. Puşcariu, o. c, n. 1942 : e t y m o l o g i e tn g e n e r a l a d ­
misă d e filologi.
" · ) Cf.Ια c e l e de m a i s u s şi v o r b a «Iunatec» d i n lunaticus,
păstrată tn c e l e l a l t e l i m b i r o m a n i c e numai c a termen cărtură­
r e s c ( P u ş c a r i u , n . 9 9 6 ) . — F a p t u l că l a c e l e l a l t e p o p o a r e romanice
d i n «.Dianan n u a u r e z u l t a t decât s e n z u r i creştine, p e i o r a t i v e : «fer­
mecătoare», «vrăjitoare», e t c . , m ă face s ă c r e d , că originea c u ­
vântului « z â n ă » e d e căutat tot tn D a c i a traiană, u n d e păgânis­
m u l a fost m a i îndelungă v r e m e înfloritor (căci a m s p u s : I l l y r i ­
c u l p r o p r i u z i s e, c u l t u r a l , tot V e s t latin).

www.cimec.ro
124 I I . Creştinismul daco-roman.

după logica obicinuită, a r trebui să apară nu numai pe

lângă toţi zeii, dar iretutindeni : şi totuşi nu apare.
Cauza e următoarea. încă de t i m p u r i u el se desvoltă
ca un epitet m i l i t a r şi politic, în legătură cu acţiunea
protectoare şi apărătoare a zeilor faţă de primejdiile de
ordin public: zei p r i n excelenţă «conservatori» sânt
lupiter optimus majcimus, Mars, o r i Mars pater, Sol in-
victus, Fortuna, sau, înşişi diferiţii împăraţi ). Monete ίβ7

cu dedicaţia M A R T I CONSERVATORI o r i M A R T I P A T R I
CONSERVATORI şi, în acelaş t i m p — precât se pare —
şi cu monogramul l u i Christus, avem d. p. chiar delà
Constantin ) . Destul, că epitetul de conservator e spe­
688

cializat pentru domeniul publîc-militar. în provincii el

trebue dar să apară acolo unde primejdia războaelor e
mai mare, adică la graniţele Imperiului.
Dacă trecem în revistă locurile unde apare conser­
vator în I l l y r i c u l şi Orientul latin, găsim că, afară de
câteva excepţii, unde conservator e documentat şi de i n ­
scripţii m a i din interiorul I m p e r i u l u i : în Celeia " ) şi 8 9

V i r u n u m ) : N o r i c u m ; în Salonae ), Issa (insula: azi

6 7 0 671

Lissa) ) , A r u p i u m ) , Municipium M a l . . . ) , într'alt

672 673 674

loc, neprecis, din Dalmaţia de Nord ) şi, poate, în 676

B u r n u m " ) : toate în Daknaţia; Scupi, în Dardania )

57 577

··') C I L . I I I , I n d e x şi C o h e n , Médailles impériales, passim.

» " ) Cr. K a u f m a n n , o. c., p. 599.
6βί
) C I L . I I I , 5185 : /. o. m. conservator Arubianus et Celeia sanda
M 0
) C I L . I I I , 4780 : [Genius] loci conservator].
ί 7 1
) C I L . I I I , 14242 şi 14242, 1 : Deus magnus conservator loci
huius şi d. m. c. I. h. et omnium suorum; 8 6 7 2 : /. o. m. conservator;
1938: Fortuna conservatrix.
57î
) C I L . I I I , 3074: Diana conservatrix (p. s e n z u l Dianei, vezi
l a m i n e m a i s u s , i n text).
" · ) C I L . I I I , 10044, şi p. 2328, 174: I(upiter) c(onservator) D(o-
lichenus).
C I L . I I I , 14600 : I(upiter) o(ptimus) c(onservator).
575
) C I L . I I I , 10057 : /. o. m. Sol invictus conser[vator] Aug. n.
57e
) C I L . I I I , 13249: /. o. m. c. = c(onservator) ori c(ustos).
577
) C I L . I I I . 8188 : Hercules conservator.

www.cimec.ro
 O r i g i n e a păgână a c u v . «sărbătoare». 125

şi Pergamum, în Asia ) , — toate celelalté locuri sânt 678

la graniţa Dunării sau, în^Rţ^rît,^ la^ graniţa syrç^aja-

bica'^f). Şi anume, i r i special, majoritatea din Dacia
traiana j f unde toate oraşele
6 8 0
"^TS&Se^t^^y'fs^s^
ga'conservatori : ' 'cunTF •şYflresc, Dacia întreagă fiind
un singur, enorm post înaintat la graniţa nordică a Ro­
mânismului,—şi, apoi, în a l doilea rând, din garnizoanele
dunărene ale Pannoniei ), Moesiei superioare ),etc. ). 681 68î 689

Dintre toate aceste locuri nu pot fl luate însă în

consideraţie pentru eventuala creare a unui termen
romanic, decât cele din Dacia, unde titlul de conservator
ajunge de fapt a se generaliză, pe deoparte în u r m a
situaţiei excepţional de primejduite a provinciei, pe de
alta în u r m a fuziunei conceptului public de «conservator»,
cu cel privat, a l zeilor «medicali», — precum am con­
statat m a i sus, deosebit de numeroşi şi în deobşte adoraţi
în Dacia *). Dimpotrivă uzul epitetului nostru numai
68

» ) C I L . I I I , 7087 : Silvanus
18
conservator (cf. în S i r m i u m o i n ­
scripţie c u Silvanus bellator: n . 10220).
·'·) I. o. tn. Heliupolitanus conservator In B e r y tus S y r i a e ( C I L .
I I I , 14165°); /. o. m. conservator In Philadelphia (Rabbath A m ­
n i o n ) ( η . 14149 ·) şi i n B o s t r a , A r a b i a ( η . 14149 *).
M 0
) V e z i m a i jos.
*") V i n d o b o n a : Fortuna conservatrix ( C I L . I I I , 14359 ' · ) , —
F. c. Geniusquehuiusloci (4558);Carnuntum: Serapis conservator
et Isis ceterique di deaeque immorlales (11157); B r i g e t i o : Genius
loci et Fortuna conservatrix (4289) ; A d i a u m : /. o. m. et conservator
(10960); A q u i n c u m : Apolloco nservator (3631) împreună c u Diana
conservatrix (3632),—dii conservatores (3419),—dii patrii conservato-
res ( 1 5 1 5 6 ) , — F o r t u n a conservatrix et bona dea luno (10400) ;—/. o. τη.
conservator (3161); M u r s a : /. o. m. conservator (13365).
t 8 î
) în Viminacium,, numai oficial : Neptunus conservator
Augg. et Caess. (14506) şi /. o. m. conservator imperatoris (14217 ). J

, 8 a
) în A u g u s t a V i n d e l i c u m ( R a e t i a ) : /. o. m. aeternus con­
servator el dii deaeque [et genius huijus loci (5788) ; I n Savaria
( P a n n . s u p . ) : /. o. m. c. ( n e s i g u r : c(ustos) o r i c(onservator) : 10909) ;
l â n g ă A l m u s (Moesia).' I. o. m. conservator (7446); In Mesembria
( T h r a c i a ) : idem (14207 88
).
• «) V e z i m a i s u s , p. 117 sqq.
8

www.cimec.ro
126 I I . Creştinismul daco-roman.

în câteva lagăre delà Dunăre, iar nu şi în înfloritoarele

şi numeroasele centre din interiorul provinciilor pan-
nonico-moesice, nu puteă fl hotărîtor pentru crearea
unui nou termen romanic pe teritoriul I l l y r i c u l u i latin.
Că în Dacia această creaţie eră nu cumva numai
posibilă, ci deadreptul inevitabilă, va dovedi, sper, simpla
înşirare a divinităţilor de tot felul, invocate ca salvatoare
în oraşele provinciei ) : 6 8 6

Aesculapius et Hygia dii conservatores y Jix ^Tmize-

getusa fi8B
). '
Deus Azizus bonus puer conservator, în Potaissa ) : 687

zeitate orientală — de natură războinică : Mars, — Lucea­

fărul de dimineaţă, cu numele lui complet: deus Azizus
bonus puer posphorus Apollo Pylhius [fwfôpoç^lucifer].
El apare, din tot Illyricul şi Orientul latin, n u m a i în
D a c i a , unde, într'o inscripţie, e de-adreptul caracterizat
ca deus optimus maximus ). m
în calitatea de conservator
i se ridică între anii 253 şi 260 de prefectul leg. V Ma-
cedonica în Potaissa un templu ) : tocmai în aceste 6 8 9

t i m p u r i grele pentru Dacia, adorarea Iui Azizus conser­

vator în chip oficial e aproape symbolică.

585
) P e n t r u c a c e t i t o r u l să poală însuşi judecă c h i a r după
m a t e r i a l u l existent a s u p r a acestei c h e s t i u n i , a m dat mai s u s in
note şi toate c e l e l a l t e mărturii, d i n P a n n o n i a , M o e s i a , e t c .
ίββ
) C I L . I I I , 7 8 9 9 + n o l a l a η. 1422. Cf. C I L . I I I , 987 ( A p u l u m ) :
dii salutares ; 1560 ( A d M e d i a m ) dii magni et boni : adoraţi de M a r ­
cus Aurelius Veteranus, praef. leg. ΧΓΠ geminae Gcdlenianae,
adică după a n u l 260 ( i n t r e 260 şi 268) L
»<") C I L . I I I , 875.
" ' ) C I L . I I I , 1135 ( A p u l u m ) . — C e l e l a l t e inscripţii sânt (mai
toate d i n Apulum): 1130-1138—875 (Polaissa) şi 7652 (Macedo-
n i c a ) . — Z e u l e a d o r a t deopotrivă de c i v i l i c a şi d e m i l i t a r i .
·'*) C I L . I I I , 875 : găsită împreună c u f u n d a m e n t e l e templu­
lui l a T u r d a , pe d e a l : Deo Azizo bono p[uero conservajtori pro sa-
lutem (!) dd. [nn. Valeriani et Galjlieni Augg. et Valeria[ni nobiliss.
CaesarisJ et Corneliae Salonina[e Augustae et] leg. V Mac. III.
piae fidfelis...] Donatus praef. leg. eiusde[m....J templum inceptum
perfecit [...]. De reţinut e, că t e m p l u l a fost isprăvit şi i n a u g u r a t —

www.cimec.ro
 « S ă r b ă t o a r e » — d e o r i g i n e p u r daco-romană. 127

Sar apis, lupiter, Sol, Isis, Luna, Diana dii deaeque

conservat ores, adoraţi syncretistic ), la a. 175/6, de gu­ 6β0

vernatorul celor trei Dacii, în A p u l u m ). 6 9 1

Hercules conservator în Apulum ) , şi Hercules con­ 692

servator Augustorum nostrorum în Ad M e d i a m ) . 69S

lupiter monitor conservatorque : p r i m u l atribut e

explicat chiar în inscripţie: legatul leg. X I I I gem., somno
monitus de zeu, a scăpat de o primejdie şi, recunoscător,
i-a închinat apoi a l t a r u l ) : în Apulum. B9t

lupiter optimus maximus aeternus conservator, în

Ampelum ). 69D

lupiter optimus maximus conservator, şi anume,

precum reese din celelalte epitete, pe care le mai
poartă el în Dacia şi în I l l y r i c u m , în senzul atât de
custos şi defensor, cât şi de depulsor, tutator, restitutor,

a i c i i n N o r d u l D a c i e i — c u puţini a n i Înainte de a fi părăsită D a c i a

de A u r e l i a n . - A s u p r a l u i Azizus, cf. a r t i c o l e l e lui Steuding, Ro-
s c h e r , e l e , supt Azizus, Phosphorus, Bonus puer, la Roscher, Myth.
Lexicon.
M 0
) Vezi m a i s u s , p. 1 2 1 . — I n t e r e s a n t e, c ă în Potaissa,
u n d e e r ă şi t e m p l u l Iui A z i z u s , g ă s i m c u l t u l I s i d e i , adorată s u p t
n u m e l e s y n c r e t i s t i c de Isis myrionyma (cf. A p u l e i u s , metam. XI 2
şi 5 şi m a i s u s , p. 121), d e u n collegium Isidis, cu un pater şi u n
quaestor (collegii),—aşă c u m In tot I l l y r i c u l n u m a i I n P o e l o v i o ( P a n ­
n o n i a sup.) o r n a i Intimpinăm, adorată Insă de u n s i n g u r credin­
c i o s : C I L . I I I , 4017.
»·>) C I L . I I I , 7771.
ί Μ
) C I L . I I I , 1026 şi 1027.
5 M
) C I L . III, 1564: a. 1 9 8 - 2 1 1 : i n s c r i p . i e pusă c h i a r d e g u ­
v e r n a t o r u l D a c i e i . A i c i H e r c u l e s e conservator tn s e n z asclepieic:
e l e a d o r a t I n băile d i n A d M e d i a m şi c a invictus (1569 şi 1570),
şi c a salutiferus (1572) : inscripţia d i n urmă, pusă de u n Augusta-
lis d i n S a r m i z e g e t u s a , e încă d i n v r e m e a l u i T r a i a n şi a r a t ă a s t ­
fel n e m a i p o m e n i t a r e p e z i c i u n e c u c a r e R o m a n i i s'au răspândit
şi a c l i m a t i z a t I n D a c i a . — D e a c e e a şi r e l e v e z a c e s t e x e m p l u , spre
a fi a v u t I n v e d e r e I a j u d e c a r e a relaţiei d i n t r e d u r a t a şi i n t e n z i -
t a t e a colonizării D a c i e i deoparte,şi naşterea poporului r o m â n de a l t a .
" « ) C I L . I I I , 1032.
" ) C I L . I I I , 1301.
5

www.cimec.ro
 128 II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

etc. ), — adorat în : A p u l u m ) şi, probabil ) , i n

Γ,9β 5 9 7 698

Napoca ) . 699

Mars conservator, adorat în A p u l u m °) şi Mars pater uo

conservator et bona Victoria, adoraţi undeva în Dacia

,Apulensis: locul precis nu-1 cunoaştem ). 901

Zilele consacrate cultului zeilor se numiau în Apusul

latin dies festi, sau, precum ziceà poporul din întreagă
«România», dies festae: aceasta ca denumire generală;
in amănunte existau dies feriati (resp. simplu feriae),
februati, lustrici, natales, religioşi, o r i — în special pentru
cultul morţilor — dies parentales, dies sollemnes, dies vio-
lares, etc.
în Dacia m a r i i zei apărători de primejdii erau
adoraţi supt titlul comun de conservatoteşj} cuvântul eră
aşă de potrivit, încât, precum amuletele destinate a păzi
pe purtătorul lor — păgân, ca şi creştin I — de atingerea
răufăcătoare a spiritelor duşmane, se numiau servatoria=
φυλακτήρια, — tot aşă, probabil, se numiau şi sacrificiile
aduse zeilor conservatori în zilele lor de sărbătoare:
servatoria. I a r ziua însăşi, închinată zeilor conservatori
eră o dies conservatoria, o r i simplu servatoria : apărătoare
de pericole ) . — Starea precară a provinciei Dacia, şi
902

apoi starea şi m a i nesigură a ţinutului «barbar» a l Daco-

Romanilor, contribui fără îndoială la generalizarea
aproape imediată a cultului zeilor conservatori şi p r i n
aceasta la întinderea repede a uzului vorbei dies serva-

' · · ) C I L . I I I , p. 2514 s q .
5
" ) C I L . I I I , 1020, 1084, 1085.
5
' ) /. o. m. n u e păstrat, d a r conservator
8
e încă pe piatră, şi
a c e a s t a e p e n t r u n o i p r i n c i p a l u l : încă u n z e u c o n s e r v a t o r a d o r a t
în u n oraş a l D a c i e i .
«··) C I L . I I I , 14465.
i0
» ) C I L . I I I , 1099.
i 0 1
) C I L . ΙΠ, 1600.
m
) V e z i l a F o r c e l l i n i , Lexicon, s. v., c i t a t e l e d i n a u t o r i i a n t i c i ,
c u p r i v i r e l a diferitele accepţii a l e c o m p u s e l o r l u i servare. — Ser-
vator, conservator şi salvator sânt s i n o n i m e 1

www.cimec.ro
 înţelesul i s t o r i c a l cuvântului « s ă r b ă t o a r e » . 129

toria ) e08
o r i conservatoria ), în detrimentul termenului/
e04

obicinuit în celelalte părţi ale lumii latine, dar lipsit de(

un înţeles concret, dies festa.
Astfel chiar în cuvântul «sărbătoare» se pot vedea
restriştele poporului român: ziua de odihnă, veselie şi
petrecere, festa, d i n restul l u m i i latine, fu la noi o zi de
îngrijată şi smerită reculegere şi închinare a sufletului
către zeii n e m u r i t o r i pentru salvarea din primejdiile
fără sfârşit: i a r dacă dies servatoria eră o u r m a r e ab­
solut logică a cultului zeilor conservatori, ea fu, p r i n
introducerea Creştinismului, cu adevăratul şi singurul
«deus conservator»=*εός σωτήρ, oarecum încăodată sanc­
tificată : conceptul păgân eră aşă de monotheist şi pios
încât dies servatoria, întocmai ca Domine-deus, puteă fl
delà început admisă ca un termen sacru.
Dar şi fără aceasta, cultul zeilor conservatori moş-
tenindu-se chiar ca atare în Creştinism, supt forma cul­
tului popular al sfinţilor şi m a r t y r i l o r , apărători şi ei,
flecare în câte-un fel de p r i m e j d i i : foc, cutremur de
pământ, molime, secetă, suferinţe trupeşti şi sufleteşti
de tot felul, etc. ), dies servatoria — alăturea de dies
905

Dominica, cea p u r creştină, introdusă de-abia odată cu

·<") Cât de nesatisfăcătoare e r ă e x p l i c a r e a de p â n ă a c u m a

cuvântului « s ă r b ă t o a r e » d i n servare « a păstră, a ţineă», n e a r a t ă
mai bine decât o r i c e altă a r g u m e n t a r e , următoarea concluzie
logic-fllologic minunată, d a r g r a m a t i c a l - e l y m o l o g i c foarte neferi­
cită, a d - l u i D i c u l e s c u , o. c, p. 1 4 : «sărbătoare» d i n [dies] serva­
toria «zi c a r e t r e b u e ţinută» I P r e c u m vedem etymologia obici­
nuită a filologilor e d e - a d r e p t u l greşită, căci d i n servare « a păstră,
a ţineă», s ă r b ă t o a r e a a r fi servanda, i a r n u servatoria, cu senzul
ei a p r i a t activ!
M <
) Căci şi d i n această formă latină tot sărbătoare a trebuit
să iasă : dies conservatoria=z\ c u n s e r b a t o r i a (cf. C I L . I I I , 12863 :
cuncordiens şi 2 6 5 4 : zaconus Încă delà a . 358, folosii i n S a l o n a e tn
l o c de diaconus)=z\ c u serbătoare=sărbătoare.
•°') Cf. U s e n e r , Gotternamen, p. 116 s q q . şi E . L u c i u s , Heili-
genkult, passim.

35332 9
www.cimec.ro
130 I I . Creştinismul daco-roman.

noua credinţă,—şi-a putut continuă o existenţă păgâno-

creştină independentă, până în ziua de azi.

Tot ca termeni sacri păgâni, primiţi apoi în aceeaşi

calitate şi de Creştinism, avem a consideră mai toate
cuvintele noastre creştine cu p r i v i r e la cultul morţilor ) : 609

«cumând» (şi «comand», «comândare»), «osăminte» ), e07

«mormânt» ),«păioară» ) , «priveghiu» ), « r u g » ) , —

608 809 610 811

precum şi numele planetare ale zilelor săptămânei, dies

Lunae, Martis, Mercurii, lovis, Saturni, constatate în Dacia,
ca influenţă orientală nemijlocită, încă de pe când pro­
vincia făceâ parte d i n imperiul roman şi Creştinismul
doară numai excepţional dacă apărea în stânga Dunării,
sărind peste întreg Illyricul l a t i n ) . Deasemenea..ş4 612

βοβ
) A s u p r a e t y m o l o g i i l o r l o r v e z i Puşcariu, o. c , ». v.
0>1
) A c e s t e două c u v i n t e , « c o m â n d » şi «osăminte», le d a u c a
p r o b a b i l e de o r i g i n e p ă g â n ă , fără a p u t e a a d u c e deocamdată m ă r ­
turii epigraflce hotârîtoare ; c e l e l a l t e , următoare, sânt, precum
a r ă t i n note, sigur de origine păgână.
M 8
) Cf. C I L . I I I , " 2 0 8 2 : inscripţie p ă g â n ă d i n S a l o n a e : hoc mo-
numentum sive sepulrrum est; extranium heredem non sequetur şi,
Ia a c e a s t a , inscripţiile c u p r i v i r e l a « R o s a l i a » : C I L . I I I , 703 : . . .
Idem Bilhus donavit thiasis Liberi patris Tasibasteni CC el
Rufus ^ C, ex quorum reditu annuo rosalibus ad monimentum eorum
vescentur ( P h i l i p p i - M a c e d . ) ; X I , 132 : rosas ad monumentum spargere
et ibi epulare (Ravenna),—etc.
β··) Delà palliola ( r e s p . palliolum): v. a m ă n u n t e l a Puşcariu,
n. 1247 ; p. înţelesul p ă g â n , cf. F o r c e l l i n i , s. v. pallium ; cf. m a i
j o s , n o t a 610.
61
° ) P e n t r u « p r i v e g h i u l » p ă g â n — p e r v i g i l i u m — c a instituţie s a ­
crală, v e z i T a c i t u s , Ann. X V , 44, i a r o informaţie e x t r a o r d i n a r de
bogată în legătură c u c u l t u l morţilor şi o b i c e i u r i l e p ă g â n e I a i m -
mormântare, s e găseşte l a A p u l e i u s , Metam., passim ; pentru prive­
g h i u l v e c h i u creştin, cf. vita Severini a l u i E u g i p p i u s , c. 16.
*)u
Rogus şi sepulcrum: s i n o n i m e ( F o r c e l l i n i , s. υ. rogus; cf.
pentru deosebirea intre pyra, rogus şi bustum cele s p u s e s. r.
bustum, η. I). într'o inscripţie d i n S a l o n a e ( C I L . I I I , 2083) rogus=
monumentum.
612
) C I L . I I I , 1 0 5 1 : A p u l u m : d i n 23 M a i 2 0 5 : XL Iun. luna

www.cimec.ro
 Alţi t e r m e n i creştini de o r i g i n e păgână. 131

Juna pentru mensis e cons^t^ţă înDaçjaJiajaijă încă

ïïihaintea anului' 270: o dovadă de întrebuinţarea anului
lunar, în locul celui solar, exclusiv obicinuit în restul
I m p e r i u l u i ) . Faptul că apoi în stânga Dunării ter­
ΰ18

menul dună» s'a menţinut statornic pentru mensis, spre

deosebire nu numai de toate celelalte popoare romanice,
dar chiar de dialectele române din dreapta Dunării (e
cazul ca şi cu înţelesul vorbei «iarâ»^ }^ duce iarăşi la 814

o accentuare necesară a întemeierii definitive a popo­

rului şi limbei române pe teren pur daco-roman, în
Dacia traiană.
Dimpotrivă sânt în terminologia noastră creştină
latină o sumă de cuvinte, a căror origine ca termeni
sacri porneşte de-abia din timpurile creştinării noastre.
Astfel sânt ) : «ajun», «altar» (termenul păgân m a i
e 1 6

răspândit e ara) ), «biserică», «botez», «câşlegi», «cre­

B1H

ştin», «cruce», «cuminec», «Duminică», «mă închin»,

«îndrea», «înger», «lege», «martur», «păcat», «păgân»,
«păresimi», «părinte», «Paşte», «preot», «răposă», «rugă­
ciune», «tâmplă», «vărgură», «zău».
Dintre acestea, cele m a i multe n'au nevoe de vre-o
altă explicare, pentru a fl caracterizate în senzul de

XVIII die lovis: inscripţia e pusă de u n însemnat d e m n i t a r m u ­

n i c i p a l d i n S a r m i z e g e t u s a şi Apulum.
e
" ) I n s c r . c i t . I n n o t a 612. P e n t r u amănunte a s u p r a acestor
c h e s t i u n i şi a inscripţiei d i n A p u l u m , v e z i s c r i e r e a l u i M o m m s e n ,
Die romisrhe Chronologie bis auf Caesar, ed. 2, B e r l i n , 1859, p. 79
şi 3 1 2 - 1 4 .
6 U
) O c e r c e t a r e a s u p r a t u t u r o r deosebirilor de d i a l e c t latin,
i a r n u n u m a i român, i n t r e i d i o m u l român şi c e l a r o m â n , a r d u c e
l a r e z u l t a t e foarte preţioase p e n t r u întreaga istorie a originilor
noastre.
eil>
) P e n t r u e t y m o l o g i i şi i s t o r i c u l lor, cf. D e n s u s i a n u , H. I. r.
I, şi Puşcariu, Etym. W.,—s. v.
0,e
) Cf. p e n t r u «altar» materialul păgân şi creştin adunat
în Thes. ling. Lat., s. v. altaria, — u n d e se p o a l e vedeâ deosebirea
d i n t r e altaria şi ara în sânul păgânismului, şi a s l f e l — i n d i r e c t —
o r i g i n i l e preferinţei t e r m i n o l o g i e i creştine p e n t r u primul cuvânt.

www.cimec.ro
 132 II. Creştinismul daco-roman.

mai sus. Altele însă cer anume comentarii istorice.:

despre «biserică» şi «Duminică» a m vorbit m a i sus. Ră­
mâne să ne m a i o p r i m asupra acestor termeni.: «cu­
minec», «lege», «martur», «păgân»., «răposa», «vărgură»
şŢ «zău».

Diculescu ) relevă, după Koffmane

e,?
) , că vorba β ) β

communicare a devenit termenul technic creştin cunoscut,

numai după anul 400: acest fapt dovedeşte, încăodată,
că, întrucât noi nu avem decât senzul creştin a l cuvân­
tului, i a r nu şi pe cel păgân, şl acest termen, ca şi
«biserică» şi ceilalţi, ne-a venit pe calea missionarică,
şi anume în primele decenii ale secolului al V-lea.

«Lege» în senzul de «credinţă religioasă» e un

termen popular romanic, creat de necesităţile vieţii prac­
tice: concepţia specială creştină despre lume şi viaţă
impuneă credincioşilor o linie de conduită, o lege mo­
rală şi politică de u r m a t în existenţa din această lume,
esenţial deosebită de cea recomandată de legiuirile şi aşe-
zămintele păgâne. Poporul vedeă m a i ales partea reală,
practică, a manifestărilor noii credinţe religioase; rela­
ţiile de drept dintre m e m b r i i societăţii erau în chip ne­
cesar orânduite acum pe un nou fundament iuridic,
singurul obligator şi u r m a t de sancţiune pentru m e m b r i i
noului popor (ε'θνος, resp. «genus») şi noului stat ( π ο λ ι τ ε ί α =
respublica): cu aşezăminte, legi şi fel de viaţă deosebite
de cele ale celorlalte două popoare («Grecii» şi «E¬
vreii») ) . Creştinii se leagă intre ei, resp. cu păgânii,
619

numai după legile lor şi supt auspiciile zeului lor :

astfel, de pildă, afirmarea integrităţii lăcaşului de u l -

MT
) Vechimea Creştinismului la Români, p. 13.
C l i
) Geschichte des Kirchenlateins, I , p. 73 s q .
β1β
) Cf. l a H a r n a c k , Mission a
, I, p. 206 sqq., c a p i t o l u l «Die
B o t s c h a f t v o n d e m n e u e n V o l k u n d Jdem d r i t t e n G e s c h l e c h t ( d a s
g e s c h i c h t l i c h e u n d p o l i t i s c h e B e w u s s t s e i n d e r Christenheil)».

www.cimec.ro
 T e r m e n i p u r creştini. — «Cuminec». — « L e g e » . 133

timă odihnă şi penalitatea eu care e ameninţat (con­

form uzului păgân!) cel ce nu va tine seamă de dis­
poziţiile proprietarului mausoleului, resp. ale răposa­
tului ) , sânt exprimate precum urmează, într'o i n ­
e20

scripţie din a. 426 sau 430: adiuro per Deum et per leges
Cresteanorum, ut quicumque extraneus voluerit alterum
corpus ponere, det eclisie catolice Salonitanae auri libras
très ),— lucru care în altă inscripţie ) e exprimat
β21 9Vi

numai astfel : per Deum omnipotentem [ ?eo]s adiuro... ),— 629

în a l t a : sane coniurabit ut supra birginiam suam nu­

llum aliud corpus ponatur?] * ) , — i a r în altele, cele 24

mai multe, numai cu exprimarea penalităţii, fără i m ­

precaţie : si quis post nostrum pausationem hoc sarcofagum
aperire voluerit, inferat aeclesiae Salonitanae argenti libras
quinquaginta (pusă la 2 Noemvre 358) ) . Dacă acum β26

în inscripţia următoare din a. 382, tot din Salonae, ca

şi cele m a i sus citate, găsim aceasta formulă: si qis
super hune corpus alium corpus ponere volueret, inferet
eclesiae argenti p. X.Fl. Theodotus curator reip. Peregrinum
fii imn in lege sancta Christiana collocabi eum ) , e, cred, β2θ

clar, că termenul lex, în loc de religio o r i fides ) , nu 627

, M
) Creştinii, c a şi păgânii, precizează foarte a d e s e a pe m o ­
n u m e n t e l e f u n e r a r e , atât d r e p t u l de proprietate cât şi p e n a l i t a t e a
legată de c ă l c a r e a l u i , i n c h i p o a r e c u m p r i v a t : căci altfel, legile
I m p e r i u l u i l i a p ă r ă i n c h i p e x p r e s de o r i c e supărări in această
direcţie, fixând pedepse m u l t m a i aspre decât cele indicate de
p a r t i c u l a r i pe m o r m i n t e : v e z i l e g i l e d i n Codex Theodosianus, ed.
Mommsen-Meyer, I X , 1 7 : de sepulcri violaţi.
M 1
) C I L . I I I , 13124 ( d i n S a l o n a e ) .
M i
) D i n n e n o r o c i r e p i a t r a e c u totul mutilată, a ş ă că n'ar
fl i m p o s i b i l să fl fost pe e a şi cealaltă parte a formulei noastre
iuridice.
· " ) C I L . I I I , 14916 ( d i n S a l o n a e ) .
· " ) C I L . I I I , 9567 ( d i n S a l o n a e ) .
M
» ) C I L . I I I , 2654 ( d i n S a l o n a e ) . — C f . m a i s u s , p. 20, o a l t a , — e l e .
" · ) C I L . I I I , 9508.
" ' ) în tot I l l y r i c u l «credincioşii» s e n u m e s c I n inscripţii fidèles
(cf. n o t a următoare) ; l a A u x e n t i u s d i n D u r o s t o r u m ( v a să zică,

www.cimec.ro
 II. Creştinismul daco-roman.

poate fl înţeles, decât c a născut supt influenţa concepţiei

utilitar-iuridice despre credinţa creştină, documentată
e x p r e s p r i n v o r b a leges din inscripţia adiuto per Deum
et per leges Cresteanorum âe m a i s u s : lex însramnă astfel
nu atâta religie cât «lege» în senzul iuridic creştin.
Aceasta, c u atât m a i mult, c u cât, după l i m b a necorectă
a inscripţiei, respectivul neflind un o m cult, el n u s e
puteă gândi să facă n u m a i o profesie de credinţă — c u
totul superfluă, şi dealtfel şi neobicinuită ),—într'o i n ­ e28

scripţie, c a r e şi aşă se vedeă doară destul că e creştină —

ci voiă m a i ales să-şi asigure inviolabilitatea mausoleului,
accentuând îmmormântarea fiului său după şi supt scutul
legilor creştine: ...Peregrinum /Uium, (aşă a r trebui i n -
terpunctat faţă de repetiţia obiectului l a sfârşitul p r o ­
poziţiei 1) in lege sancta Christiana collocdbi eum ( c a o e x ­
clamaţie admonitivă I).
Fireşte în acest înţeles iuridic lex Christiana; c u ­
prindea, şi o oarecare carrHÎStë"i3e"reïigie : d a r termenul
lëx eră p^ïïriïmuFceT ' maTTRFêcT spre senzul din e x ­
presia românească pe legea mea, c a r e n u m a i conţine
aproape de fel religie, ori spre a s i g u r a r e a sărbătorească,
azi lipsită c h i a r de tot de înţelesul religios: zău!—
«Adiuro per Deum et per leges Cresteanorum» de m a i s u s ,
ne arată astfel în c h ip evident originea creştină, şi to­
tuşi n u theologică, a cuvântului lege. Conceptul «religie»
— în l i m b a literară creştină e x p r i m a t p r i n religio (=re­
ligie Christiana delà T e r t u l l i a n înainte) ) =6eooé6sta, — U2B

iarăşi a i c i I a n o i ) « c r e d i n ţ a » s e numeşte fides (ed. W a i t z , p. 20).—

În c e priveşte pe N i c e t a s a l Remesianei, vezi asupra terminolo­
g i e i creştine întrebuinţate de e l , m a i j o s , n o t a 776.
· " ) Căci mărturisirea credinţei creştine I n inscripţiile fune­
r a r e s e face s a u n u m a i p r i n m o n o g r a m u l s a c r u , s a u prin formule
c a : in C/im/o=Juoxeôuiv i Χρ-.οτφ, v fldelis, christianus (—a) fidelis, in
deo pâtre nostro et Christo [filioj eius, etc. ( V e z i inscripţiile m a i s u s ,
I n p. I a a c e s t u i s t u d i u ) .
· " ) Cf. H a r n a c k , o. c, I , 212.

www.cimec.ro
 Per Deum = «zău». 135

e a se căuta la noi în cuvântul «credinţă)) (cu derivatul

lui, «credincios»): formaţie romanică-creştină ), i a r nu e30

în cuvântul « l e g e » ) . 831

Din cele două inscripţii mai sus citate, cu formula

adiuro per Deum (omnipotentem).. . ) , şi din întrebuin­ e82

ţarea actuală a vorbei «zău», se poate vedeà fără nici-o

altă demonstraţie, că între per Deum şi «zău» există, nu
numai lexical, ci şi semantic, o legătură directă; cum
însă, pe de altă parte, ştim că păgânii nu j u r a u pe un
singur zeu, decât dacă-i adăugau şi numele, i a r altfel
numai pe toţi zeii dintr'odată ), vorba românească 688

«zău» apare clar ca un termen de origină pur creştină.

Asupra cuvântului «martur» a m de observat u r - i

mătoarele. în I l l y r i c u l latin cuvântul a fost bine cu-1
noscut, ca şi în tot Apusul, cu înţelesul lui de suferinţă'

'">) Cf. K ô r l i n g , Lat.-rom. WOrterb», 1907 şi Puşcariu. o. c, s. v.

m
) C ă i n t e r p r e t a r e a dată de m i n e aici cuvântului «lege=
religie», β c e a m a i a p r o a p e de adevăr, dovedeşte şi s t u d i u l c o m p l e t ,
pentru toate înţelesurile ce a r e «lege» i n româneşte, a d. S e x ι il
Puşcariu, i n r e v i s t a , C a n d e l a d i n C e j ^ ^ J J ^ ^ e _ 1907 ( X X V I ) , nr.
jubilar, p. 3 8 8 — 7 . V e z i l a " T u ş c a r i u şi m a t e r i a l u l c u p r i v i r e la
e x p r e s i a « p e l e g e a m e a » , p r e c u m şi p a r t e a comparativ-romanică
a chesliunei.
» ) C I L . I I I , 13124 şi 14916 ( d i n S a l o n a e ) . — Cf. şi
82
formula :
deus noster propitius esto rei publicae Romanae : C I L . I I I , 9626,—
şi i n s c r . [cui placidam requiem trijbuat deus omni[pote]ns rex :
9632,—tot d i n S a l o n a e .
e8a
) Direcţia syncretisticâ a păgânismului a n t i c n u a mers
tn această privinţă m a i d e p a r t e decât l u a r e a c a martor suprem
In jurăminte a u n e i s i n g u r e zeităţi p r e c i s e , — d e obiceiu insă toţi
zeii, s a u g r u p e de z e i : c e i a i c e r u l u i , c e i a i i n f e r n u l u i (cf. i n a c .
privinţă diferitele table de b l e s t e m e , a n t i c e , l a A u d o l l e n t , L c ) , etc.,
au fost întotdeauna invocaţi p r i n f o r m u l a per deos . . . tn c a z u ­
rile pomenite; începutul «Θεοί. "Εδοίεν τ-g βοολ^ « α ϊ τΰ> δήμω» al
atâtor d e c r e t e publice greceşti, p r e c u m şi I n g e n e r a l invocaţia
z e i l o r fn diferite hotărtri j u r i d i c e a n t i c e , ţine d e aceeaşi ordine
d e idei.

www.cimec.ro
136 II. Creştinismul daco-roman.

pentru adevărul ceresc. Şi anume, se constată p r i n i n ­

scripţii, că termenul martyr, sau şi martur ), a dăinuit β34

în centrele urbane ale Ulyricului până cel puţin în se­

colul al V-lea, în senzul obicinuit, vechiu creştin, arătat
mai sus: în toate...oraşe 1 e de frunte ale Dalmaţiei. Şi
Pannoniei "cultul martyriloreι înfloritor: pe, sau la m p r -
mihtele^maBYrilOT''—^ majoritatea d i n timpul persecuţiei
luTT3iocietian ) — se ridică biserici, în cari apoi se
e36

îmmbrmântează şî diferiţi simpli credincioşi, în apro­

pierea sfântă, a celor căzuţi pentru c r e d i n ţ ă ^ : marti-
fffîus adscita duet ), o r i ad medianus
997
martyres ii_zic e38

două inscripţii funerare din Salonae \ ad domnwn Sy-

nerotem [mar ty rem!] inter antem (=intranti) ad dexter am
inter Fortunatanem (=Fortunatam) et Disiderium), ne lă­
mureşte amănunţit o inscripţie din S i r m i u m ) , de e3!>

unde o a doua cuprinde n u m a i : titulum posuit ad bea-

tum Synerotem martur em ); în Mursa a m constatat mai
m

sus o basilica martyrum extra oppidum sita ); o in­ eil

scripţie din Castra Regina zice : quiescent in pace martiribus

sociala ) ; o alta în fine, de data aceasta din Asia mică,
642

sună: ad martures defundus positas est ). — S. Paulinus Mi

Nolanus ne spune — la sfârşitul sec. I V — că pentru

consacrarea unei noi biserici sânt necesare moaşte
de-ale sfinţilor ) , care, după vechiul r i t , sânt aşezate
e44

β34
) V e z i p a r t e a inlăi a a c e s t u i s t u d i u , passim. — P e n t r u for­
m e l e martur şi martor cf. şi O. D e n s u s i a n u , o. c , I, p. 87 s q .
* ) Cf. H a r n a c k , o. c, I I , p. 201 s q q .
K

68a
) întocmai c a I n v e c h i l e c a t a c o m b e d i n R o m a .
· · ' ) C I L . I I I , 9506 : a . 375.
··») C I L . I I I , 9546.
·»·) C I L . I I I , 10233.
" · ) C I L . I I I , 10232.
* ) A c e s t s t u d i u , p. 36.
41

e
» ) C I L . I I I , 5972 (=11961).
M
» ) C I L . I I I , 14188 ( d i n Nicomedia).
"") E d . v. Harţei i n Corp. script, eccl. Lat. V i e n a , 1894,1, 282,
20 ; 283, 20 s q .

www.cimec.ro
 O r i g i n e a religioasă a t e r m e n u l u i profan «martur». 137

în a l t a r * ) . De altă parte djn^mai multe scrisqri ale

9 6

St'. Vasile cel Mare (331—379), cu priviri''.Îa. trajjspor-

tarea în. Cappadocia.a rămăşiţelor m a r t y r u l u i Sa va,
căzut pentru credinţă îri stânga* Dunării ), aflam, şi β4β

pentru Orient aceeaşi preţuire a'rămăşiţelor m a r t y r i l o r :

muc^nTcuÎ^Je origine "3în Căpjp*adociâ e/adus. înlăi în
provincia Scythia minor, unde era, dux Soranus, ruda
Sf. Vasile, şi apoi de aici, prin îngrijirea ducelui şi cu
ajutorul lui Ascholius, episcopul din Thessalonike ) . 847

e t r i m i s Sfântului Vasile, — spre aşezarea cu cinste a

moaştelor în una din bisericile reşedinţei episcopale a
Cappadociei. — U n edict i m p e r i a l j d i n 2 6 Februarie 386
ne confirmă ştirile ambilor SfljiţjJPări^t, într'un chip,
ce-i dreptul, neaşteptat : împăratul opreşte de a se m a i
desgropă m a r t y r i i din locul lor de odihnă şi a se mută
în alte părţi : ceeace înseamnă că uzul pios degenerase
într'un abuz impiu, pe care împăratul se vede nevoit
a-1 îngrădi printr'o lege specială ). — Cum însă în ţi­ 948

nuturile barbare cădeau mereu m a r t y r i în missionarea

credinţei chiar în sec. I V , V, o r i şi mai târziu, trans­
portările de moaşte nu încetează nici după edictul po­
menit, întrucât ele, în cazul că Sfântul rămăsese în
ţară păgână, erau de fapt un act pios, care nu puteă
fi pedepsit. Eugippius în vita Severini confirmă—pentru
a doua jumătate a veacului al V-lea — ca existent în
toată puterea, cultul pentru rămăşiţele m a r t y r i l o r şi obi-

•* ) 5
Ibid., I, 283, 21 ; I I , c . X X V I I , 402.
M e
) Cf. Acta Sanctorum, A p r i l X I p. 066 sqq.
M T
) Scrisorile CLV (din a. 373 : l a Migne, Pair. Gr.-Lat.
X X X I I , 2 4 4 - 5 ) , - C L X I V ( a . 374 : M i g n e , ibid., 254) şi C L X V ( a . 374 :
M i g n e , 256).
)
β4ί
Codex Theodosianus I X , 17, 7 : Humatum corpus nemo ad
alterum locum transferat; nemo martyrem distrahat (!), nemo mer-
cetur (!). Habeant vero in potestate, si quolibet in loco sanctorum est
aliquis conditus, pro eius veneratione quod martyrium vocandum sit
addant quod voluerint fabricarum.

www.cimec.ro
 138 I I . Creştinismul daco-roman.

ceiul sniitirei noilor biserici în deobşte cu aşezarea in

ele spre odihnă a unor moaşte.
Din toate acestea rezultă că martyrii ca atare au
fost cunoscuţi în I l l y r i c u m până târziu de tot şi prin
urmare înţelesul cuvântului nostru marturnu poate fl
CTTffŞujni^ Ia orăşenii
creştini ai Illyriculuh--Dimpotrivă altfel stă lucrul cu
ţinuturile rurale din aceste părţi, care au fost creşti­
nate deabia mai târziu, după a. 350, p r i n missionari
latini delà oraşe ; p r i n t r e aceste ţinuturi va trebui să soco
t i m mai înainte de oricare altul Dacia din stânga Du­
nării: căci în dreapta fluviului viaţa urbană e prea
desvoltată pentru a n u hotărî în senzul ei uzul acelor
vorbe ale limbei latine delà ţară, cari acolo nu erau
mai de mult cunoscute.— Precum s'a putut vedeă şi in
partea I a acestui studiu, creştinarea maşselor m a r i
ale Romanilor Ulyricului s'a întâmplat după recunoaş­
terea^ Creştjnjşminjjî ca religie égal }Mr$ţ>\&$». CU., pă­
gânismul, resp. j3ùpâ ridicarea T u i la rangul de religie
de Stat.,,Când deci missionarea păgânilor delà Dunăre
s'a început în stil mare, lupta cu Statul, în care căzuse
atâţia adepţi ai nouei credinţe, încetase. De*"vorba martyr
eră acum legat mai mult senzul sfinţeniei decât cel al
pătimirei ) : aceasta nu mai eră actuală ! Senzul p r i ­
β4β

m i t i v a l cuvântului, de testis, eră însă cu deosebire

cultivat p r i n accentuarea contrastului între afirmarea
cu vorba şi cea cu sângele a adevărului d i v i n : «.măr­
turia» m a r t y r i l o r devenind un fel de concept clasic
despre starea ca chezaş la statornicirea unui adevăr.
Pe de altă parte m a r t y r i i nu m a i erau de obiceiu po­
meniţi supt acest nume decât dacă eră vorba de ca­
litatea lor de «mărturisitori» ai credinţei, — altfel, ei
erau adoraţi ca sancti. în Apusul latin vorba martyr

" ' ) Cf. i n Codex Theod.,lX,il, 7 : nemo mar t y rem distra-

hat... = si quolibet in loco sanctorum est aliquis conditus... (din
26 F e b r u a r i e , 386).

www.cimec.ro
 I s t o r i a cuvântului «păgân». 139

chiar dispăru, treptat, cu totul, in favoarea l u i sanctus, <

păstrându-se numai termenul martyrium, ca un concept

m i x t , şi religios şi profan, pentru suferinţa într'o cauză
ideală.
Această evoluţie a cuvântului martyr, în senzul
de testis al adevărului divin, şi apoi, p r i n extindere, de
simplu testis, alăturea cu generalizarea termenului sanctus
atât pentru m a r t y r i cât şi pentru întemeetorii şi pă­
rinţii Bisericei, — stă la baza înţelesului dacoromân,
numai profan, al vorbei «martur»; precum a m accen­
tuat mai sus, desvoltarea acestui cuvânt trădează iarăşi
o origine missionaries, a creştinismului nostru (şi anume,
p r i n excelenţă, în stânga Dunării).

Paganus însemnă în limba latină două l u c r u r i :

«sătean» şi «ne-militar» ). P r i m u l senz e cel m a i răs­
eM

pândit ş; de aceea multă vreme istoricii moderni ai B i ­

sericei. au derivat — de altfel potrivit unor etymologii
, antic-creştine — termenul creştin paganus, semantic,
' d i n paganus =«sătean» ; populaţia rurală flind ne-creş-
tină încă multă vreme după ridicarea Creştinismului l a
rangul de religie oficială a Imperiului, — «sătean» a r
fi devenit identic cu «necredincios». Cercetările m a i
n o i ) au dovedit însă că înţelesul creştin al vorbei
e M

paganus pleacă din celalalt senz păgân al cuvântului:

«ne-militar», «civil», născut din influenţa termenilor
soldăţeşti asupra uzului comun al limbei latine. Anume,
încă dşla Tacitus, contrastul miles-paganus e foarte obi­
cinuit dhiar în limba literară latină. De altă parte e
cunoscută înclinarea creştinilor vechi spre termenii din
limba militară: credincioşii in Christo se numesc pe ei
înşişi milites a i nouei religii : cei ce nu erau milites Chrisli,

0 ,
° ) V e z i l a F o r c e l l i n i , s. v., c i t a t e p e n t r u a m b e l e s e n z u r i .
M 1
) V . î n t r e a g a b i b l i o g r a f i e a c h e s l i u n e i l a H a r n a c k , Mission 2
,
I, 348 sqq., şi Militia Christi, passim.

www.cimec.ro
 140 II. Creştinismul daco-roman.

erau deci «civili», — «pagani» ). — Mai târziu însă, s'a ,i52

pierdut noţiunea despre originea adevărată a cuvântului

creştin paganus şi părinţii Bisericei au stabilit contrastul
celalalt—în sec. al IV-lea şi al V-lea foarte viu — între
orăşenii-creştini şi sătenii ne-creştini, creând analogia,
resp. identitatea, sătean = păgân.
în limbile romanice din Apus uzul creştin a l vor­
bei paganus n'a fost însă în stare să înlăture pe cel
păgân, cu senzul de simplu «sătean» : dimpotrivă «ţara»,
spre deosebire de «oraş», numită încă dinainte cu deri­
vatul pagensis (— e) [căci formele'actuale romanice arată
tocmai originea veche a cuvintelor paese, pays, etc.,
şi originea m a i nouă a lui pagano, payan, payen, etc.]
s'a păstrat, cu acest înţeles curat — profan şi special,
în toate limbile romanice din Vest; b a i n spaniolă chiar
paganus însuşi ( = pagano) şi-a păstrat până în ziua de
azi înţelesul de « ţ ă r a n » ) . 0M

Cum se face dară că la noi nu se găseşte în l i m M

decât cuvântul creştin (în forma sa nouă, neprelucrată
mai adânc) paganus = «păgân» ? Cred că nu se poate
răspunde decât astfel: în limba stămoşilor noştri paga­
nus a existat numai ca termen technic creştin, introdus
odată cu noua credinţă ; dimpotrivă pagus, paganus, pa­
gensis, în senzul profan.'irural, au fost încă delà început (din­
ainte de statornicirea Creştinismului la noi) înlăturate de
terra cu derivatele e i ) . — Uzul general al cuvântului pa­
e54

ganus, ca termen technic creştin, absolut independent de

senzul «sătean» = «păgân» ), se constată în chip oficial
er,s

· " ) Cf. i n a m ă n u n t e H a r n a c k , o. şi l. c.
Cf. Kôrting, o. c, n . 6780.
• ) Cf. m a i s u s , p. 97 sqq.
M

·") Cf. H a r n a c k , Mission , 2

I , p. 350 : « M a n k a n n nămlich n a c l i -
weisen, dass das W o r t [pagani] schon im Gebrauch war (erste
J a h r e V a l e n t i n i a n s I., s. Theodos. Cod. X V I , 2, 18), a l s die E n t w i c k -
lung noch lange nicht so w e i t vorgeschritten w a r , dass m a n
a i l e N i c h t c h r i s t e n a l s «Dôrfler» b e z e i c h n e n konnle».

www.cimec.ro
 «Răposa». — « V ă r g u r ă » .
m
încă din a. 370, într'un edict al împăraţilor Valentinian şi
Valens, adresat la 17 Februarie, din Trier, proconsu­
lului Africei, Claudius: Ouam ultimo tempore divi Con­
stanţi sententiam fuisse claruerit, valeat, nec ea in adsimu-
latione aliqua convalescant, quae tunc decreta vel facta sunt,
cum paganorum animi contra sanctissimam legem quibus-
dam sunt depravationibus excitaţi o™).
Dacă acum se admite, că populaţia din dreapta
Dunării n'a cunoscut cuvântul paganus în senz profan,
atunci cuvântul nostru «păgân», ca termen exclusiv
creştin, s'a putut naşte şi în oricare parte a Ulyricului,
iar nu numai în Dacia traiană. Părerea mea e însă —
în puterea celor spuse mai sus ) despre «pământ» şi 867

«ţară» — că «păgân» e tot o creaţie specific nord-da-

nubiană.

Cuvântul românesc «a răposă» e, spre deosebire de

toate celelalte limbi romanice, întrebuinţat la noi numai
ca termen technic creştin, pentru «a muri» ). De altă β6β

parte forma latină d i n care derivă, repauso, — are, e

foarte târzie, cuvântul vechiu latin pentru ideia de-«a
încetă», «a se odihni» fiind pauso, — are. în I l l y r i c u m
avem chiar, pentru anul 358, documentată tot forma
pausare ), în subst. verbal pausatio, şi anume ca ter­
β6β

men specific creştin : si quis post nostram pausationem hoc

sarcofagum aperire voluerit, inferat aeclesiae Salonitanae
argenti libras quinquaginta ), — iar pentru secolul V — V I
etf0

avem într'o inscripţie din Serdica documentată şi forma

β6β
) Cf. n o t a precedentă.
·") Ρ. θβ s q q .
· " ) P r e c â t ştiu e u , f o r m a «repaos» e de o r i g i n e cu toiul
nouă, născută s u b influenţa f r a n c , repos.
β,
° ) întimpinată c a v e r b i n inscripţia creştină din Ovilava
( N o r i c u m ) : C I L . I I I , 1352Θ : s e c . I V : condita sepulcro hic pausat Ursa
crestiana fidelis... : cf. m a i s u s , p. 44.
··») C I L . I I I , 2654 : S a l o n a e : 2 N o e m v r e 358.

www.cimec.ro
142 I I . Creştinismul daco-roman.

repauset ). — Senzul profan al cuvântului lipsind la

eiil

noi, cred că termenul technic târziu creştin «răposă»

îl datorim tot creştinării noastre p r i n m i s s i o n a r i ) . ββ2

Cuvântul «vărgură» (din vir go,—virgula) ) , păstrat M 8

numai în înţelesul sacru, «Fecioara Maria», e chiar p r i n

originile sale un termen creştin. Virgo se întrebuin­
ţează în latina târzie creştină κατ' έζοχήν pentru «Beata
Maria», — ceeace a avut ca urmare technicizarea cu­
vântului în toate limbile romanice. — L a aceasta s'a mai
adăogat instituţia veche creştină a fecioarelor sacre, femei
ascete, închinate Domnului : virgines sacrosanctae ), sa- m

cratae virgines ), dicatae deo virgines ),

886
despre a căror βββ

existenţă în Noricum, între 450 şi 600, sântem informaţi

de vita Severini, şi cari. fără îndoială, au existat şi la p r i m i i
creştini ai noştri, ca în toată lumea creştină, întărind
senzul bisericesc a l cuvântului «virgula = vărgură» ) . 687

Alăturea cu aceşti termeni creştini, noi, termenii

vechi păgâni, p r i v i t o r i la credinţele şi superstiţiile po­
pulare general antice, se păstrară în mare parte şi m a i
târziu,—mulţi apărând chiar azi în exorcismele şi des­
cântecele poporului nostru, în legătură cu tot felul de
superstiţii şi erezii, cari caracterizează încă pretutindeni

» « ) C I L . I I I , 14207, 2 7 : f Nocentianus repa[ujset.

c>2
) C ă « r ă p o s a » a r i l e x i s t a t şi i n s e n z profan, dar a fost
înlocuit d e s l a v u l «odihni», mă tndoesc: căci doară «odihni» s ' a
întrebuinţat întotdeauna şi I n s e n z s a c r u , şi c a a t a r e a r fi t r e b u i t
c a « r ă p o s ă » să fie c u totul înlocuit, i a r n u n u m a i într'o accepţie.
ee3
) Puşcariu, Etym. Worterb., n . I860.
·") Codex l'heodosianus I X , 25, (De raptu vel matrimonii>
sanctimoninlium virginum vel viduarum), 1 : d i n 354, Sept. 22.
· )
65
Ibid., I X , 25, 2 : d i n 19 F e v r . 364.
»") Ibid., I X . 25, 3 : d i n 8 M a r t i e 420.
·*') D a c ă n u c u m v a f o r m a virgula, din c a r e vine «vărgură»,
n u s ' a născut m a i de g r a b ă t o c m a i d i n a c e s t a l doilea s e n z s a c r u
a l v o r b e i virgo, decât d i n c e l p r i v i t o r l a însăşi Fecioara Maria !

www.cimec.ro
 Constatări r e z u m a t i v e . 143

viaţa religioasă a popoarelor rămase mai în urmă cu

cultura.
Despre «zână» şi «zănatic» a m vorbit mai sus. Altele,
de acelaş fel, sânt : «urez» (delà oro termenul clasic antic
pentru r o m . «rugă»), «încânt», «descânt», «farmec»,
«blăstăm», «luceafăr», apoi, în descântece, «Sf. Soare»
şi «Maica Domnului» ( = în rolul Isidei — Diana), «Sf.
Duminică», «Sf. Luni», «Sf. Miercure» şi, în special, «Sf.
Vineri», etc. Toate posibilităţile syncretismului păgâno-
creştin pot fi documentate din bielşug cu fapte precise
din creligia» noastră populară ). Cum însă acest ca­ βββ

racter «păgân» al creştinismului nostru popular nu e,

cumva, propriu numai neamului nostru, cred de prisos
a mă o p r i aici m a i mult asupra lui, şi mă mulţămesc
numai cu accentuarea l u i în legătură cu istoria creşti­
nismului latin la Români.

Examinarea istoric-culturală a termenilor creştini

de origine latină din limba noastră ne-a dus la înche­
ierea generală, că deabia după anul 350 sânt de pus
începuturile creştinismului nostru ca credinţă generală
a poporului. Că apoi, unele cuvinte creştine ale noastre,
ca «biserică», «sărbătoare», poate şi «păgân», «martur»,
«lună» pentru mensis, alăturea de cuvintele profane, de
o însemnătate capitală: «român», «pământ» şi «ţară»,
au trebuit să se nască în stânga, iar nu în dreapta Du­
nării. Că, pe urmă, cuvintele creştine «Duminică», «Cră­
ciun», «Rusalii», «cuminecă», «martur», «păgân», «ră­
posă» şi «vărgură», cer o fixare a datei creştinării
noastre — în cifre rotunde — p r i n anii 375—450. Că
religia păgână a strămoşilor noştri nu numai n'a putut
fl complet biruită de Creştinism, dar o sumă de cre-

·*') Cf. l a l o r g a , Geschichte des rumamschen Volkes, I, G o t h a ,

1905, p. 221 sqq., o succintă, d a r destul de instructivă expunere
a s u p r a credinţei creşlino-păgâne, populare.

www.cimec.ro
 144 I I . Creştinismul daco-roman

(lin{e şi superstiţii populare antice au dăinuit şi m a i

departe, trădând chiar azi, în chip evident originea lor
syncretistic-păgână. Că, însfârşit, din contrastul bine
cunoscut între creştinismul urban şi cel r u r a l al Impe­
riului rezultă cu necesitate caracterul missionaric al în­
ceputurilor creştinismului n o s t r u : episcopii şi clericii
din diferitele centre orăşeneşti ale Ulyricului au între­
prins către epoca m a i sus pomenită creştinarea în massă
a strămoşilor noştri.
Se cere acum în chip logic să urmărim, care au
putut fl căile, pe unde Creştinismul a venit la noi în
Dacia şi, p r i n urmare, de unde se t r a g missionarii latini
ai Daco-Romanilor. Precizăm astfel întrebarea, de oarece
numai creştinarea Nordului Dunării e cu adevărat o
problemă istorică de un interes deosebit, — creştinarea
Sudului şi în genere a Ulyricului ne având nevoe de nici-o
altă explicare, după ce a m stabilit, că pretutindeni
aici existau încă dinainte de 325 episcopate şi biserici
latine.
ι A m arătat şi cu alt prilej, că orientarea economică
! şi culturală a Daciei traiane a fost spre Vest (Sud-Vest),
iar nu spre Est (Sud-Est) ). Ε de pildă caracteristic,
βββ

că între Dacia romană şi Moesia răsăriteană, cu Scythia

minor, nu se constată aproape nici-o legătură m a i i n ­
timă, pe când dimpotrivă relaţiile Daciei cu Moesia su­
perioară (plus o făşie vestică a Moesiei inferioare), Pan­
nonia şi Dalmaţia sânt extraordinar de v i i . Dintre toate
aceste provincii însă niciuna nu e aşa de strâns legată
cu Dacia, ca Moesia superioară. Iată numai câteva
exemple în adevăr hotărîtoare ° ) . 87

ββ
·) Organizaţia provinciei Dacia traiană, p. 22 sqq. şi 28 s q .
e l
° ) E x c l u d d i n t r e pildele de d a t pe funcţionarii, ofiţerii şi
soldaţii, c a r i tn n u m ă r deosebit de m a r e a u s e r v i t I n a m b e l e pro­
v i n c i i , s t a b i l i n d legături t r a i n i c e i n t r e ele (cf. a s u p r a acestor re­
laţii J u n g , Fasten der Provinz Dacien, passim). Amintesc numai
u n i r e a caracteristică pe v r e m e a războaelor g e r m a n i c e , s u b M a r c u s

www.cimec.ro
 Relaţiile D a c i e i t r a i a n e c u M o e s i a superioară. 145

în Sarmizegetusa întâlnim un cavaler roman,

Aurelius Constantius, care e şi decurio coloniae Vimi-
nacii ).
β71

în Viminacium găsim un decurio ei quinquennalis

primus municipii... Ael(ii) DrufbetarumJ ) , care e în β72

acelas t i m p decurio [mun(icipii)] ) Vimfinacii) ). m 6U

I n Potaissa întimpinăm pe un A u r . Zosimus, ex

Moesia superiore, ridicând fiilor săi : natibus (sic I), morţi
în vârstă de un'an şi patru ani, un monument funerar :
după toate probabilităţile în Zosimus avem a căută un
negustor, care făceă afaceri în cele două provincii deo­
potrivă : interesant e în această privinţă, că el—probabil
ca ne-cetăţean—nu-şi dă ca patrie un oraş anumit, ci
întreaga Moesie superioară ) . 976

în Sarmizegetusa aflăm pe doi viminacenzi — frate

şi soră — stabiliţi aici probabil în u r m a căsătoriei su-
rorei cu daco-romanul Aurelius Helico: D. M. C. Iul. C.
f. Rufi dom(o) Vimin(acio), annforum) XX, lul(ia) Gemel-
lina fratri pientissimo, et M. Aurel. M. f. Maximo mens(ium)
VIU, Aurel(ius) Helico et IulfiaJ Gemellin(a) parentes, h. m.
h. n. s. ). β7β

în Micia găsim pe doi fraţi ( ?), amândoi centurioni,

dintre cari unul în Moesia superioară, celalalt în Dacia,
închinând, probabil cu ocazia vizitei făcute de cel din

A u r e l i u s , a guvernământului D a c h l o r c u c e l a l Moesiei superioare,

i n m â n a l u i M . C l a u d i u s F r o n t o : leg. Aug. pr. pr. trium Daciarum
et JUoesiae superioris (greşit l a T o c i l e s c u : a S t a t t h a l t e r v o n M o e s i a
inferior», I n Arch.-epigr. MUL, X I V 1881, p. 15) : C I L . I I I , 1457 şi
V L 1377.
· « ) C I L . I I I , 1474.
"") E d i t o r i i d a u c o m p l e t a r e a c u «?», ceeace n u m i se pare
n e c e s a r , d a c ă l i t e r e l e Dru delà început sânt asigurate.
•™) E d i t o r i i , I n C I L . I I I . S p r e deosebire de C I L . I I I , 1474, c a r e e
din sec. a l III-lea, aceasta e din sec. II.
« • ) C I L . I I I , 8129 ( = 6309).
·") C I L . 111, 914.
" · ) C I L . I I I , 1524.

35332 10

www.cimec.ro
 146 II. Creştinismul daco-roman.

Moesia celui din Dacia, câte un altar zeului lor naţional

lupiter optimus maximus Heliopolitafius '')\ fireşte, cei m

doi orientali sânt, afară de cult (care puteă fl dealtfel

împărtăşit şi de occidentali curaţi) deplin romanizaţi:
ei se şi numesc Q. Licinius Macrinus şi L. Licinius Mes-
salinus.
însfârşit în A d Mediam vedem pe guvernatorul
Moesiei superioare, Calpurnius Iulianus, venind—prin anii
200 ) — l a băi, ca, probabil, şi mulţi alţi Romani din pro­
678

vinciile vecine ale D a c i e i ) ; Iulianus închină aici un

β7β

altar Herculi Genio loci fontibus calidis, pentru sănătatea,

pe care aceste divinităţi i-au dăruit o ) . Că exemplul ββ0

dat de guvernatorul Moesiei—şi nu m a i puţin de cel al

D a c i e i )—eră u r m a t de numeroşi oblăduiţi ai lor, e,
681

cred, delà sine înţeles ). 88î

Constatăm dară legături de ordin p r i v a t — incom­

parabil m a i roditoare decât cele oficiale — între Dacia şi
Moesia superioară, în toate direcţiile vieţii economice şl
sociale antice : comerţ, legături de rudenie, onoruri m u ­
nicipale simultan căpătate în cele două provincii, vizi-

· " ) C I L . I I I , 1353 şi 1354.

"") Cf. p e n t r u d a t a r e a inscripţiei, J u n g , Fasten, p. 61.
•™) P r i n puţinele inscripţii publicate până acum din A d
Mediam g ă s i m pomeniţi v i z i t a t o r i d i n c o l o n i a Drobetae (in D a c i a
M a l v e n s i s ) : C I L . I I I , 1570 şi, probabil, 1570 şi 1580; din Tsierna
(1568); d i n S a r m i z e g e t u s a (1572 şi 1573); din Apulum (1571 c p .
c u 1187).
• °) C I L . I I I , 1566.
8

• ) Cf. C I L . I I I , 1575 şi 1573.

81

e82
) C e r a n g însemnat t r e b u e s ă fi o c u p a t băile d i n A d Mediam
i n D a c i a şi cât d e înfloritoare trebue să fl fost s t a r e a materială
a oraşului, n e a r a t ă I n t r e a l t e l e deputăţia trimisă de Ad-Mediensi
p r i n a . 150 l a R o m a , c a să felicite p e n t r u ocuparea consulatului
pe fostul guvernator al Daciei (c. a . 149 : cf. J u n g , Fasten, p. 10)
M. Sedalius S e v e r i a n u s : Dis et numinibus aquarum Ulp(ius) Se­
cundums, Marius Valens, Pomponius Haemus, Iul. Cams, Val. Valens
legali Romam ad consulatum Severiani e. v. missi, incolumes reversi,
ex voto: C I L . I l l , 1562.

www.cimec.ro
 Relaţiile D a c i e i c u M o e s i a după a . 270. 147

tarea localităţilor balneare dacice de provincialii din

dreapta Dunării, etc.
După 270, Dacia traiană revine la starea dinainte
de 107: legăturile culturale strânse, dinainte de 107, au
a fl o dovadă, că după 270 ele trebue să fl fost încă nea­
semănat m a i puternice ca înainte de 107. Căci pe deo­
parte aici se formase acum o întreagă tradiţie romano-
barbară de circulaţie peste fluviu, i a r pe de alta Goţii
nu erau în luptă cu Romanii în chipul Dacilor, ci m a i
mult un fel de federaţi ).—Ce-i dreptul, Aurelian nu
e88

aveă încă, la 270, practica «cesiunilor» de provincii, pe

care împăraţii romani şi-o câştigaseră deplin la 380, când
dădură Pannonia Goţilor, tot ca posesiune statornică,
dar cu rezerva unui anume control, p r i n amestecul—fle
chiar şi numai teoretic—administrativ o r i m i l i t a r , câş­
tigând astfel pentru Pannonia condiţii de desvoltare în
senz roman, şl după lăsarea pe seama barbarilor, cu
mult m a i favorabile decât cele în cari se aflâ după 270
Românismul din stânga Dunării.
Relaţiile Nordului cu Sudul Dunării după anul 270—
până la sfârşitul secolului al V-lea —sânt din bielşug
documentate p r i n numeroasele descoperiri de monete
romane în toate părţile Daciei : Jung a putut stabili cu
ajutorul acestor descoperiri circulaţia spre platoul t r a n ­
silvan p r i n toate păsurile m a i de seamă ale Carpaţilor ) ; 684

ba chiar existenţa Sarmizegetusei ca aşezare omenească

locuită în sec. al IV-lea (până la Valens) a putut fl
constatată ) . Pe de altă parte ştirile asupra relaţiilor
986

·'*) Cf. a s u p r a a c e s t e i situaţii a Goţilor şi celorlalţi barbari

faţă de R o m a n i , Mommsen, dos romische Militărwesen seit Dio­
cletian, i n Hermes, X X I V , 1889, p. 215 s q q .
*)
M
Zur Geschichte der Pdsse Siebenburgens i n Mitteil. des Inst.
/'. oesterr. Geschichtsforschung, I V . E r g â n z u n g s b a n d , 1893, p. 1 s q q .
·•*) J u n g , l. c, p. 13, n . 0 . — S i n g u r u l r e p e r t o r i u s i s t e m a t i c a l
descoperirilor archeologice făcute pe t e r i t o r i u l D a c i e i r o m a n e , e
cel, acum aşă de r ă m a s I n urmă, a l l u i C . Goos, Chronik der
m'chaologischcn Funde Siebenburgens, Hermannstadt 1876. — Dimpo-

www.cimec.ro
148 I I . Creştinismul daco-roman.

Imperiului cu b a r b a r i i de tot felul din stânga Dunării

sânt foarte numeroase: fle în pace, fle în război ). 886

Faptul că împăratul Constantin cu prilejul expediţiei

din anul 322 împotriva Goţilor construeşte un pod peste
Dunăre, la Celeiu, e mărturisit nu numai de izvoarele l i ­
terare, ci şi de monete ) . — Asupra creştinării Goţilor
887

p r i n apostoli de limbă greacă, în special din Cappa-

docia, avem informaţii delà toţi scriitorii bisericeşti ai
v r e m i i ) . — Toate izvoarele acestea, m a i sus înşirate, au
β8β

fost cu îngrijire strânse şi criticate de diferiţii istorici,

cari s'au ocupat fie cu istoria imperiului roman, fle cu
istoria năvălirilor barbare, — astfel că într'o cercetare
de amănunte, cum e cea de faţă, o revenire asupra
materialului pomenit a r fl, în întregimea lui imposibilă,
iar fragmentar cu totul ingrată ; fireşte, din acele izvoare
nu s'a scos încă tot ce se puteă scoate : dar pentru a le
trece din nou în revistă, se cere un studiu de sine stătător.
Şi apoi : asupra creştinismului Daco-Romanilor din
Nordul Dunării, în orice caz, izvoarele de până acum
nu aduc nici-o ştire absolut sigură ; m a i mult : nu există—
precât a m putut urmări până acum — n i c i măcar o
singură menţiune literară ) , categorică, a existenţei889

Romanilor ca populaţie nord-danubiană.

trivă l u c r a r e a l u i J . M a r t i a n , Archăologisch-prăhistorisches Reper-

torium fur Siebenburgen, Sonderabdr. aus Bd. X X X I X [der drit-
ten F o l g e B a n d I X ] d e r Mitteil. d. anthropologischen GeseUschaft in
Wien, Wien 1900, e p e n t r u istoric, d i n nenorocire, aproape inuti­
lizabilă : a f a r ă d o a r n u m a i c a t r i m i t e r e l a a l t e publicaţii, I n m a r e
parte ungureşti, şi g r e u d e căpătat, de unde cercetătorul să-şi
c a u t e , c u m a r i dificultăţi, o informaţie, pe c a r e , c u a ş ă d e puţină
osteneală şi t i p a r i n p l u s , a r fi putut-o d a c h i a r Martian.
" · ) Cf. lucrările l u i J u n g , Romer und Romanen, ed. I I , şi Die
romanischen Landschaften des romischen Reiches.
· " ) J u n g , Passe Siebenburgens, p. 13, η. 5.
» * ) Cf. G . W a i t z , Leben undLehre des Ulfila, H a n n o v e r 1840,
şi H a r n a c k , Mission , 2
p. 203 s q .
, s a
) Resturi monumentale insă există, d a c ă n u şi i n alte
părţi, cèl puţin i n D r o b e t a e 1 V e z i m a i j o s .

www.cimec.ro
 A c t i v i t a t e a l u i U l f i l a i n N o r d u l Dunării. 149

Şi totuşi, indirect, existenţa acestei populaţii e do­

cumentată în chip—cred—nediscutabil : ştirile antice în
această privinţă n'au fost până acum analizate şi ex­
ploatate după cum s'ar fl cuvenit, şi de aceea nu cred
de prisos a mă o p r i în cele următoare ceva mai mult
asupra lor.
Scriitorul bisericesc al secolului al IV-lea, episcopul
Auxentius din Durostorum, în a sa vita Ulftlae, ne spune
despre marele apostol got următoarele:
Eo [ita praedicjante et per Cristum cum dilectione
Deo patri grattas agente, haec et his similia exsequente, qua-
draginta annis in episcopatu gloriose florens, apostolica
gratia Grecam et Latinam et Goticam linguam sine in­
ter missione in una et sola eclesia Cristi predicavit... Qui
et ipsis tribus Unguis plures tractatus el multas interpre-
tationes volentibus ad utilitalem et ad aedificationem, sibi
ad aeternam memoriam et mercedem post se dereliquid ). m

Din aceşti patruzeci de a n i de păstorire episcopală

şeapte au fost petrecuţi de Ulfila în Nordul Dunării,
unde pe lângă aceşti ani, înainte de a f l ales ca episcop,
el e fost activ m a i mulţi ani ca lector ). Trecerea lui 691

I în Sudul Dunării, în Moesia inferioară, s'a întâmplat

,1a anul 355 ), în u r m a grelei persecuţii pornite de
ββ2

Athanarich împotriva creştinilor din regatul s ă u ) : 698

• ) E d i t a t intăi d e W a i t z I a 1840, I n Leben

M
und Lehre des
Ulfila, p. 19 s q . , i a r m a i d e c u r â n d d i n n o u , c u tot a p a r a t u l critic
n e c e s a r , de F r . K a u f f m a n n , I n s c r i e r e a s a A u s der Schule des Wul-
fila. Auxenti Dorostorensis epistula de fide, vita et obitu Wulfilae,
S t r a s s b u r g , 1899.
· " ) A u x e n t i u s , e d . W a i t z , p. 2 0 : hic Dei providentia et Cristi
misericordia propter multorum salutem in gente Gothorum de lec­
tore triginta annorum episkopus est ordinatus.
·") D u p ă demonstrarea convingătoare a lui Waitz, o. c,
p a g . 37.
' " ) A u x e n t i u s , p. 2 0 : ubi et ex invidia et operatione inimici
thune ab inreligioso et sacrilego iudice Gothorum tyrannico terrore
in varbarico cristianorum persecutio est excitata.

www.cimec.ro
 150 I I . Creştinismul daco-roman.

cu Ulfila trecură o mare parte din Goţii creştini în

Moesia şi căpătară delà Constantius locuinţe i n munţii
B a l c a n i ) . în Sudul Dunării Ulfila exercită apoi t i m p
ββ4

de 33 de ani o activitate binefăcătoare nu numai p r i n t r e

' Goţii săi, ci în toată provincia; Constantius ca şi Valens
flind ariani, venerabilul episcop se bucura de deosebita
ilor ocrotire ). ββ6

Că Ulfila a fost şi apostol de limbă latină în Moesia,

ne dovedeşte m a i înainte de toate faptul, că însuşi epis­
copul Auxentius, biograful său latin, a fost educat de
dânsul încă din frageda l u i copilărie întru credinţa
creştină, de nuanţă a r i a n ă ) : şi altfel însă, populaţia B9e

Moesiei, fiind, cum a m constatat m a i sus, în mare parte

romană, Ulfila trebuià să predice şi în latineşte, întrucât
îşi întindeă activitatea şi în mijlocul acestei populaţii.
Dar în Nordul Dunării Ulfila n'a predicat latineşte?
Auxentius n u face nici-o distincţie între activitatea d i n
Nordul şi cea din Sudul Dunării, a episcopului got, aşă
încât a r fl natural să admitem, că Ulfila a predicat şi
a scris în latineşte şi i n Nordul Dunării : în care caz, fi­
reşte — ca şi în Moesia — credincioşii de limbă latină

··*) A u x e n t i u s , p. 2 0 : ubi et post multorum servorum et ancil-

Larum Cristi gloriosum martyrium, imminente vehementer ipsa per-
secutione, conpletis septem annis tantummodo in episkopatum, supra-
dictus sanctissimus vir beatus Ulfila. cum grandi populo confessorum
de varbarico pulsus, in solo Românie a thune beate memorie Con-
siantio principe honorifice est susceptus, ut sicuti Deus... ita... Deus
confessores sancti filii sui unigeniti de varbarico liberavit et per l)a-
nubium transire fecit et in montibus secundum sanctorum imitalio-
nem sibi servire de.[crevitj... co populo in solo Romaniae, ubi sine
Ulis septem annis triginta et tribus annis veritatem predicavit...
··*) Cf. W a i t z , o. c, passim.
··*) A u x e n t i u s , d e s p r e s i n e (p. 20): cui (UJfilae) plus omnium
ego sum debitor, quantum et amplius in me laborabit, qui me a
prima etate mea a parentibus meis discipulum suscepit et sacras lit-
teras docuit et veritatem manifestavit et per misericordiarn Dei et
gratiam Cristi et earnaliter et spiritaliter ut filium suum in fide
educavit.

www.cimec.ro
 D a c o - R o m a n i i supt judele Alhanarich. 151

nu m a i pot fi Goţii săi, ci acea populaţie romană, care,

după istoricii români şi streini, partizani ai teoriei
«continuităţii», trebuiă să se afle în Vestul regatului l u i
Athanarich.
Dar, se va zice : existenţa unei atari populaţii ne^
fiind documentată p r i n alte ştiri, nici mărturia lui A u ­
xentius n u se poate interpretă în senzul arătat mai sus.
Să vedem dară, dacă nu găsim alte argumente pentru
a susţine părerea despre existenţa Daco-Romanilor în
regatul lui A t h a n a r i c h " ) . 87

Auxentius numeşte pe regele persecutor al Goţilor

creştini, iudex: «tfiuhc abinreXigioso et sacrilego iudice
Gothorum tyrannico terrore in varbarico cristianorum per-
secutio est excitata» ), Această titulatură excepţională )
6ββ 6ββ

e confirmată pentru Athanarich şi de alte izvoare con-

tëmjpqrane cu el, fiind chiar caracterizată ca ceva neo-
b i c i n u i t ^ οδτω γοον τήν jtfcv toii βασιλέως έπωνομίαν άπαδιοϊ,
tîj'v τοϋ δικαστού δέ αγαπβ} )· Tot aşă, A m b r o s i u s ) şi
700 701

A m m i a n u s Marcellinus ) îl numesc iudex. 702

" » ) P r e c u m s e ştie, Goţii stăpâneau întreaga D a c i e . E i insă

l o o u i a u c u predilecţie i n ţinuturile plane dimprejurul masivului
t r a n s i l v a n : şi a n u m e Goţii l u i A t h a n a r i o h i n M o l d o v a şi Ţ a r a - R o -
m â n e a s c ă d e m a i târziu. Când insă duşmanii de p r i m p r e j u r , R o ­
m a n i i d i n d r e a p t a Dunării, H u n i i d i n Răsărit, etc., ti b i r u i a u t n
câmpie, e i s e r e t r ă g e a u tn munţii A r d e a l u l u i : montes petivere Ser-
rorum ar duos et inaccessos nisi perquam gnaris, zice Ammianus
M a r c e l l i n u s X X V I I , 5, 2, c u p r i l e j u l expediţiei l u i V a l o n s , tn a . 367,
Împotriva l o r : cf. J u n g , Passe, p. 18 sqq,, u n d e s e află toate i z v o a ­
r e l e c u p r i v i r e l a această c h e s t i u n e . — V e z i Insă şi m a i j o s , p a r t e a
istoric-bisericeasoă a problemei.
···) A u x e n t i u s , p. 20.
Cf. H i e r o n y m u s , Chron. a . 3 7 0 : aAtanaricus rex Gotho­
rum . . . » ; O r o s i u s , V I I , 3 2 : acelaş titlu, e t c .
™°) T h e m i s t i u s , oral, de pace, din anul 369, 134 d, ed. D i n -
dorf, 1832, p. 160.
)
,01
De spiritu sancto, I, praef. : hostem ipsum iudicem regum.
,02
) X X V I I , 5, 6 : Athanaricum — iudicem potentissimum şi
X X X I , 3, 4 : Athanaricus Thervingorum iudex.

www.cimec.ro
152 II. Creştinismul daco-roman.

W a i t z ) observă cu privire la acest titlu urmă­

708

toarele: «Ueber den Grund, der Athanarich bewog

diesen Namen anzunehmen, ist es nicht leicht \etwas
Năheres zu sagen. E i n Missverstăndniss eines gothischen
W o r t s scheint es nicht zu sein; vielleicht ist, meint J.
G r i m m , faths gemeint, das mehr H e r r als Richter be-
deutet. V g l . H. MilUer Heimat d. L e x Salica p. 181. —
W a s Gibbon c. X X V . Basel 1787. vol. I V , p. 258 meint,
die westgothischen Fursten hătten den Titel als den
einer geringeren WUrde annehmen miissen, weil sie
unter dem ostgothen Hermanrich standen, ist gewiss
nicht richtig». Atât, W a i t z .
Vechea organizare politic-administrativă a Româ­
nilor cunoaşte termenul latin jude sau judeţ, alăturea
de termenii slavi — corespunzând altor concepte, simţitor
deosebite de cel cuprins în «jude»,— cneaz şi voevod ). 10i

Care e originea cuvântului judef Desigur termenul aco­

pere o instituţie de origine pur daco-romană : căci altfel
poporul nu obicinueşte a traduce, ci ia cu instituţia
streină şi termenul s t r e i n : în cazul nostru cneziatul şi
voevodatul.
Dacă jude e daco-roman, când putea acest cuvânt
să prindă rădăcini în limba noastră? Cred că numai

C ă r u i a ii d a t o r e s c mărturiile a n t i c e de m a i s u s , tn s c r i e ­
r e a s a citată, Leben und Lehre des Ulfila, p. 38, n . 5.
'·*) V e z i I . B o g d a n , Despre cnejii români, I n An. Ac. Rom., s e r .
I I , voi. X X V I , mem. sect, ist., p. 14 şi p. 16 şi cf. Acelaş, Originea vo-
evodatului la Români, ibid., v o l . X X I V , id., p. 101 s q q . în c e l m a i
v e c h i u d o c u m e n t , u n d e e v o r b a de cneji, e i n u sânt pomeniţi a s t f e l ,
c i c a judeţi (doc. l u i Ştefan N e m a n j a , l a sfârşitul s e c . X I I , — I a B o g d a n .
Cnejii români, l. c.) : COVA^CTI» (terra iudicis) =- j u d e c i a . C ă a c e s t p r i m
d o c u m e n t e d i n d r e a p t a Dunării, n ' a r e n i c i - o importanţă pentru
o r i g i n e a j u d e c i e i , t n s e n z u l , c u m v a , că j u d e c i a şi-ar a v e â începutu­
r i l e tn S u d u l Dunării, şi d e a i c i s ' a r fi întins I n N o r d . în a d e v ă r ,
d a c ă o r i g i n e a j u d e c i e i a r fl tn d r e a p t a fluviului, a t u n c i şi d o c u ­
m e n t e l e n e - a r indică prin numărul şi r ă s p â n d i r e a l o r a c e s t l u ­
c r u , — c e e a c e n u e c a z u l decât i n stânga Dunării.

www.cimec.ro
 Iudex = «jude», «judeţ» ; i s t o r i a titlului. 153

înainte de venirea Slavilor. Pe de altă parte cuvântul

nu corespunde vreunei instituţii resp. unui termen a d ­
m i n i s t r a t i v , municipal o r i provincial roman, ci
poartă efigia primitivă a unei instituţii patriarchale : şeful
politic al unei comunităţi e numit nu după atribuţiile sale
militare (dux = « v o e v o d » = «Herzog»), ci după cele j u ­
decătoreşti ( iudex = C A A H H ( c y A b f l ) = Richter). O astfel
de denumire nu se poate însă naşte decât la o popu­
laţie ne-militară: său prea pacinică, său supusă unei
stăpâniri streine, care păzeşte ţara cu propriile ei pu­
teri, streine, şi nu cere delà supuşi (Daco-Romanii !) şi
slujbă ostăşească. Stâpânitorul strein nu e pentru acea
populaţie supusă nici dur, nici rex, ci numai iudex:
anume, judecător în pricinile dintre stăpâniţii romani şi
stăpânitorii barbari.
P r i m i i «judeţi» ai Românilor au fost regii b a r b a r i ;
când aceştia au dispărut, diferiţii mici stăpânitori de
ţinuturi: români,ori streini. Instituţia, şi în special n u ­
mele ei, s'a înrădăcinat cu timpul aşă de statornic, încât
influenţa slavă n'a putut-o distruge până în timpurile nouă.
Titlul altfel neexplicabil—de iudex — al regelui got
Athanarich ) , poate că trebue înţeles în felul m a i sus
706

desfăşurat : ca nume daco-roman, dat l u i ca rege, şi, din-

t r ' u n motiv sau altul, preţuit de stâpânitorul barbar m a i
mult ca titlul folosit de colegii săi din Ostgotia şi întreagă
Barbaria, şi p r i n u r m a r e exclusiv întrebuinţat de dânsul
chiar în relaţiile sale politice internaţionale ) . 708

™ ) N i c i J a c o b G r i m m , Deutsche Rechtsdtterturner, I V . Aufl. b e s .

d u r c h . A . H e u s l e r u. R . Hûbner, I , L e i p z i g , 1899, p. 317, n u dă p e n t r u
a c e s t titlu a l l u i A t h a n a r i c h vre-o explicare, ci numai notează
faptul; titlul c o m u n a l stăpânitorilor g e r m a n i e c e l d e « r e g e » , o r i
« p r i n c i p e » : i n diferite forme, p u r g e r m a n i c e , o r i împrumutate d i n
l i m b i l e d e cultură antică : g r e a c ă s a u latină (p. 314 sqq.).
'··) Ε c l a r c ă Goţii j i u p u t e a u z i c e iudex regelui l o r , căci
p e n t r u ei — c a popor războinic — n u această c a l i t a t e pacinică e r ă
c e a m a i însemnată l a r e g e l e lor, c i c e a de conducător tn lupte,
de dux, r e s p . Kônig, c a şi l a ceilalţi r e g i goţi.

www.cimec.ro
 154 I I . Creştinismul daco-roman.

Dar din însăşi expunerea mea de mai sus a reeşit,-

fără altă accentuare, faptul, că „iudex" n u poate fl
decât un titlu latin nord-danubian. Căci în Sudul Dunării,
Romanii nu se adresau regilor barbari, ca să-i judece,—
apoi funcţionarii romani, cari le ascultau plângerile şi
de fapt se numiau iudices nu aveau nimic de-a face cu
administraţia ţinutului respectiv, nu erau prea însemnaţi
in r a n g ) , şi numele l o r nu puteă da naştere i n nici
707

un caz, unui termen (şi concept) politic de însemnătatea

celui caracterizat fle p r i n numirea regală a l u i Athana­
rich, fle p r i n instituţia românească a «judeţilor» ); in- 7 0 e

sfârşit titlul nu se constată „documentar decât la regele 4

Athanarich al Goţilor din Dacia.

Pentru ca însă titlul de iudex, sau fle măcar şi numai
conceptul acesta politic-iuridic (care în limba gotică se
va fl n u m i t altfel), să se fl născut, trebuià ca în Nordul
Dunării să fi existat acea populaţie romană, supusă şi i n
atingere nemijlocita şi neînţelegere continuă cu b a r b a r i i , —
pe care în amănunte a m caracterizat-o mai sus.
Dar să ne întoarcem la însăşi creştinismul Daco-
Romanilor.

Dintre numeroşii missionari ai secolului al IV-lea

în Nordul Dunării, m a i cunoscuţi sânt cinci : Ulflla, Audius
(ereticul), Saba, Nicetas m a r t y r u l şi Nicetas episcopul.
Ulflla e „apostolul Goţilor" : a m vorbit mai sus despre
dânsul : el vine, după o sumă de alţi predicatori de limbă şi

707
) Cf. c i t a t e l e d i n codicele de legi, l a S c h i l l e r , Geschichte
der riimischen Kaiserzeit, I I , p. 228 s q .
, o e
) în Novella 131 a l u i I u s t i n i a n , d i n a . 545, — c a p . X , «o των
τόπων Επίσκοπος» e însărcinat împreună c u «6 πολιτικός άρχων», să
supravegheze, inspecteze, etc., a n u m e clădiri... Acest «πολιτικός
άρχων = m a g i s t r a t u s civilie» e n u m i t o f i c i a l pe latineşte civilis iudex.
însemnătatea l u i Insă, c u toate atribuţiile a d m i n i s t r a t i v e , c e i se
mai d a u aici, r ă m â n e lot minimă, şi n u p o a l e fl luată c a p u n c t
de p l e c a r e p e n t r u naşterea c o n c e p t u l u i r o m â n de «jude».

www.cimec.ro
 M i s s i o n a r i i creştini i n N o r d u l Dunării. 155

cultură greacă, activi la Goţi încă din secolul a l III-lea ) , 70β

să statornicească pentru deapururea credinţa creştină l a

connaţionalii săi; căci la dânsul limba greacă e m a i
mult un element cultural, un mijloc de propagandă:
apostolul însuşi e p r i n patria şi educaţia l u i un g o t ) . 710

Ulflla a predicat şi a scris, cum a m văzut m a i sus, şi

în latineşte. Dar elementele fundamentale ale religiunii
creştine sânt numite de dânsul i n traducerea sa gotică
a bibliei cu termeni împrumutaţi din greceşte: p r i n t r e
numeroasele elemente latine ale Goticei n u e m a i nici
unul creştin ) . Acest fapt ne arată, că Ulflla ca pre­
7 U

dicator ţine cu totul de sfera de influentă greacă şi că,

în cazul unei missionări a lui şi în ţinutul daco-roman al
regatului l u i Athanarich, rezultatele acţiunii sale nu au
putut fl prea trainice : altfel a r trebui să avem în limba
noastră urme sigure despre această predicare : m a i în-
nainte de toate, în orice caz, n u basilica = „biserică" (pe
vremea predicării l u i Ulflla în Dacia încă neconsacrat
definitiv ca termen technic creştin), ci, corespunzând
greco-goticului χυρ'.ακόν ( = „Kirche"), a r fl să avem un
derivat din dominicum ). 712

'°·) P h j l o s t o r g i u s , hist. eccl. I I , 5, povesteşte că i n a n i i 258 şi

u r m . Goţii p r ă d â n d A s i a mică a u l u a t c u ei ca prinşi, din G a ­
l a t i a şi C a p p a d o c i a , şi o s u m ă de c l e r i c i ( « a l πολλούς έΤ,αβον αίχμα-
λώτοος, δλλοος te « a l τών κατειλίγμένων τψ «λήρψ), c a r i răspândiră
p r i n t r e Goţi credinţa creştină. D i n t r e aceşti prinşi s ' a r îl t r a s şi
părinţii l u i U l f l l a . Cf. şi W a i t z , Leben u. Lehre des Ulfila, p. 35 s q .
D e altfel şi e r e t i c u l A u d i u s i n s e c . I V ( v e z i m a i j o s ) tot înainte d e
U i f i l a a p r e d i A t Jn G o t i a : cf. H a r n a c k , Mission 2
, I I , p. 204.
71
° ) Cf. n o t a 709 şi I n s p e c i a l c r i t i c a ştirilor a n t i c e , l a W a i t z ,
o. c, p. 35 s q .
7
" ) H a r n a c k , o. c , I I , p. 203, n . 2, observă : «Die Bibeluberse-
t z u n g U l f l l a s zeigt, d a s s d a s G o t h i s c h e d a m a i s b e r e i t s e i n e n betrăch-
tlichen Bestand lateinischer Lehnworle halte, aber kaurn christ-
lich-kirchliche. Daneben stent e i n j ù n g e r e r , k l e i n e r e r ( w o h l ζ. T.
e r s t v o n U l f l l a s selbet g e s c h a f f e n e r ) B e s t a n d t e i l griechischer Lehn­
worle, u n d dieser hat viele kirchliche termini iechnici».
712
) V e z i m a i s u s , p. 86 s q q .

www.cimec.ro
 156 I I . Creştinismul daco-roman.

Asupra călugărului eretic — fundator a l sectei A u -

dianilor — Audius din Mesopotamia, exilat de împăratul
Constantius în Scythia, avem ştire delà E p i p h a n i u s ) — 718

care scrie pe la a. 375—că a pătruns până departe în

Gotia, convertind mulţi barbari şi întemeind mănăstiri,
ca mai târziu Sf. Severin în Noricum. Persecuţiile lui
Athanarich, alungară însă din Gotia şi pe Audiani, ca
şi pe A r i a n i i lui Ulflla, o r i catholicii l u i Saba. Audianii
se refugiară în Asia, la E u p h r a t ) . 7 U

Despre Saba „Goticul" avem numeroase ştiri au­

tentice: m a i pre sus de toate scrisorile l u i Vasile cel
Mare către Iunius Soranus, ducele provinciei Scythia
m i n o r şi către episcopul Ascholius din Thessalonike ) . 716

Din ele aflăm că de fapt S. Saba a predicat şi a m u r i t

în stânga Dunării : μάρτυς δέ ημίν έπβδήμ,ηαίν βκ των έπέκβινα
"Ιατροο βαρβάρων, δι' έαοτού κηρύσσων της έκβί πολιτίοομ,ένης
πίστβως τήν άκρίβΐίαν şi anume în ţinutul învecinat cu
7 1
°),
provincia Scythia minor, guvernată pe atunci de ducele
Soranus : Μάρτορι, νέον άθλήσαντι έπΐ της γΐίτονοςόμ.ΐν (Sorano I)
βαρβάρου... ). Saba propovăduiă aici credinţa orthodoxă,
717

"*) Adv. haereses L X X , 14. Cf. şi B a r o n i u s , Annales ecclesias-

tici, e d . T h e i n e r , V , p. 281 ( s u b a . 370) şi V I , p. 205 ( s u b a . 396) :
p r i n t r e e p i s c o p i i goţi sfinţiţi de A u d i u s e p o m e n i t şi u n u l S i l v a n u s .
Cf. şi W a i t z , o. c., p. 3 9 .
71<
) Cf. W a i t z , o. c., p. 39 şi 4 2 s q .
7
" ) L a M i g n e , Patr. Gr.-Lat. X X X I I , 2 4 4 - 5 , ep. C L V , d i n a .
373, către S o r a n u s : i l r o a g ă s ă vină I n a j u t o r u l persecutaţilor şi
să trimeată t n p a t r i e ( C a p p a d o c i a ) r e l i q u i i l e m a r t y r i l o r : t f o t p , <bţ
βπέατίΐλας ήμίν, ό ixtî διωγμός itottî Hal vûv μάρτορας τ ω Κορίω : θ ρ .
C L X I V ( M i g n e , 2 5 4 — 5 ) , d i n a . 374 : mulţămeşte l u i A s c h o l i u s , p e n t r u
t r i m i t e r e a c o r p u l u i S . S a b a , a l cărui tndemnător fusese t o c m a i
e p i s c o p u l t h e s s a l o n i c e n s ; ep. C L X V ( M i g n e , 256), d i n a . 374 : m u l ­
ţămeşte l u i S o r a n u s p e n t r u t r i m i t e r e a c o r p u l u i S . S a b a . P u n c t u l
de v e d e r e l o c a l - p a t r i o t i c e p r e g n a n t tn a c . s c r i s o a r e .
" ) M i g n e X X X I I , 254, s c r i s o a r e a C L X I V , d i n a . 374.
7

) M i g n e X X X I I , 256, s c r i s o a r e a C L X V , d i n a . 374. P a s a j u l
71T

întreg, c a r a c t e r i s t i c p e n t r u a c c e n t u a r e a missionării Gotiei p r i n

apostoli d i n C a p p a d o c i a (şi d u c e l e S o r a n u s Însuşi e de a i c i : r u d ă

www.cimec.ro
 M i s s i o n a r i i d e limbă g r e a c ă — I a Goţi. 157

spre deosebire de predecesorii săi Audius şi U l f i l a ) . 71S

în prigonirea pornită în anii 370 şi u r m . de Athanarich,

împotriva creştinilor din regatul său, Saba căzu, îm­
preună cu mulţi alţi m a r t y r i „goţi": la 12 A p r i l 372
el fu înecat în râul Μοοσέος, care, după determinările m a i
sus căpătate din scrisorile S. Vasile, nu poate fl decât
Buzeul de azi ) ; actele m a r t y r i u l u i lui Saba, adresate
7 1 9

bisericei din Cappadocia ), ne dau în privinţa t r i m i t e r i i

720

moaştelor Sfântului în Cappadocia, lămuriri identice cu

cele din scrisorile S. Vasile )» aşă încât şi informaţiile
7Î1

precise cu p r i v i r e la locul şi timpul martyrizării Sfântului

trebue să fle autentice ) . 722

Şi Saba, ca şi Audius, e dară grec din Asia. Mai

mult, propaganda l u i Saba, ştim sigur, că n u s'a desfă­
şurat decât în câmpia gotică din Sud-Estul Carpaţilor.

CU Sf. V a s i l e ) , Sună : οία 84 σοο χα! τα παρόντα ; Μάρτορι, νέον άθλή­

σαντι ΐπΙ της γιίτονος ομίν βαρβάρου, τήν ενεγκούσαν έτίμησας, οΐόν τις
ε&γνώμων γεωργός τοις παρααχομίνοις τά σπέρματα ( I ) τάς απαρχας των
καρπών άποπίμπων ( I ).
11
") Cf. l a W a i t z , ο. c, p. 4 4 , discuţia ştirilor l u i A u g u s t i n u s ,
de civ. Dei X V I I I , 52, şi A m b r o s i u s , in Luc. c . 2. Cf. şi Baronius,
Annaleigeccl., e d . T h e i n e r V , p. 279 s q q . (a. 370), n . 105 s q q . : p e r ­
secuţia l u i A t h a n a r i c h d i n a . 370 şi u r m .
71ί
) Μουοίος ( d i n Μπουο«Ός=Βοϋοίος : n e aflăm d o a r ă l a sfârşitul
s e c . I V , — şi apoi şi fără a s t a n u m e l e râului, c u n o s c u t d e popor i n
s t â n g a Dunării, d a r n e c u n o s c u t tn d r e a p t a , e a n a l o g i z a t c u f o r m e l e
b i n e c u n o s c u t e I n l u m e a g r e a c ă , μοοοα—, μουοει—, μοοαο—, etc.) e ο
formă o r t o g r a f i c necorectă.
™°) Cf. a s u p r a legăturilor b i s e r i c e i gote c u c e a cappadocică
şi m a i s u s , n o t a 709.
)
7J1
Acta SS. A p r i l . v o l . I I , p. 87 s q q . şi 962 s q q . D e S . S a b a
G o t h o m a r t y r e i n C a p p a d o c i a , — ed. revăzută l a R u i n a r t (acta pri-
mor. martyr, ed. I I , p. 601 sqq.), c a r e c r e d e a c e s t e a c t e c h i a r c o n ­
t e m p o r a n e c u Împrejurările povestite de ele. Cf. W a i t z , o. c, p. 43.
T e x t u l g r e c , p. 963, C 8 : «.... δοπερ Οδνιος Σωρανός, 6 λαμπρότατος Δοΰζ
της Σχοθίας, τιμών τόν Κόριον, αποατείλας αξιόπιστους ανθρώπους ( I), εκ
το5 βαρβαριχοΟ είς τήν 'Ρωμανίαν ( 1) μετήνεγχιν...».
™) Ibidem, C. 7 : «...παρέλαβον τόν Σάβαν, χα'ι άπήγαγον πνήςαι
παρά τόν ποταμόν τόν χαλοόμενον Μουαίον... κτλ.»

www.cimec.ro
158 I I . Creştinismul daco-roman.

Despre o missionare a Dacc-Romanilor p r i n Audius o r i

Saba, nu poate f i dară vorba.
încât priveşte pe Nicetaa m a r t y r u l , căzut tot fn
persecuţia l u i Athanarich din a. 370 şi urm., actele m a r -
t y r i u l u i său sânt târzii şi lipsite de orice informaţii mai
p r e c i s e ) : sigur e numai, că el a predicat în aceleaşi
7îa

regiuni ca şi Saba ) . 724

Scrisorile S. loan Ghrysostomul din a. 404, cu p r i ­

vire la biserica gotică, ne arată că legăturile Goţilor
-

creştini din Nord, cu Orientul grec, continuă şi după

secolul al IV-lea ) . Această neîntreruptă înrâurire
726

greacă asupra creştinismului gotic exclude posibilitatea

creştinării Daco-Romanilor de apostolii activi la Goţi,
citaţi până acum.
Cu totul altfel stă lucrul cu cel^de-al cincilea mis-
sionar a l secolului al IV-lea în ţinuturile barbare delà
Dunăre ) . 726

S. Nicetas, învăţatul episcop al Remesianei, în Moesia

"») Acta 5 5 . Sept. v o l . V , p. 40 s q q . De S. Niceta Gotho

martyre.
12t
) Cf. l a W a i t z , o. c , p. 43, a l t e ştiri a n t i c e a s u p r a lui Ni­
c e t a s şi a pers?cuţiei i n c a r e a fost m a r t y r i z a t şi e l .
T
««) E d . M i g n e , ep. X I V : a d O l y m p i a d e m ( a . 404) ; ep. C C V I I :
m o n a c h i s G o t h i s , q u i i n P r o m o t i a g r o d e g u n t (a. 404) ; cf. şi C C V I :
ecclesiae Golhiae. A s u p r a încercărilor l u i l o a n C h r y s o s t o m u l de
a r e a d u c e pe Goţi l a C a t h o l i c i s m , cf. T h e o d o r e t u s , hist. eccl. V 22.
" ' ) A s u p r a creştinării D a c o - R o m a n i l o r , I n stânga Dunării,
există şi u n întreg şir de scrieri istorico-bisericeşti, cari a u de
a u t o r i fie m e m b r i a i c l e r u l u i n o s t r u m a i i n a l t , fle tnvăţaţi-theologi
(deci iarăşi reprezentanţi a i s t r i c t e i o r t h o d o x i i tn ştiinţă). P u n c t u l
m e u de v e d e r e tn «Contribuţiile» de faţă fiind pentru cei «prea-
creştini», d e s i g u r «ne-orthodox», c e t i t o r u l v a înţelege uşor, că p ă ­
r e r i l e şi c o n c l u z i i l e m e l e t r e b u e să s e deosebească prea m u l t de
c e l e a l e învăţaţilor citaţi, p e n t r u a fl a i c i posibilă, faţă de spaţiul
restrâns c e p o a l e fl a c o r d a t u n e i astfel d e discuţii In amănunte,
m ă c a r şi s i m p l a p o l e m i z a r e I n note c u părerile «oficiale». D e a c e e a
t r i m i t a i c i n u m a i în g e n e r a l la Istoria Bisericii Românilor din

www.cimec.ro
 Acţiunea apostolică latină a S . N i c e t a s . 159

superioară (Dacia mediterranea), prietenul S. Paulinus

din Nola şi apostolul Bessilor ), ne e foarte bine cu­ 721

noscut p r i n ştirile contemporane ce ne-a lăsat despre

dânsul chiar S. Paulinus în scrisorile şi poemele sale.
Astfel în una din scrisorile sale către Sulpicius
Severus, bunul său prieten din Gallia şi cunoscutul
autor a l vieţii Sf. M a r t i n şi al «cronicei» creştine până
la a. 400, Paulinus scrie despre Nicetas următoarele:
quo genere (citindu-i adică «vita Sancti M a r t i n i episcopi
et confessons») te et venerabili episcopo atque doclissimo
Nicetae, qui ex Dacia Romanis merito admirandus adve-
nerat (et plurimis dei Sanctis) in veritate non magis tui
praedicator quam mei iactans revelavi ) . De unde vedem 728

nu numai că Nicetas venise — p r i n a. 398 — la Nola,

dar şi felul cum episcopul «dac» îşi folosiă călătoria:
punându-se în curent cu mişcarea literară a bisericei
latine şi p r i n aceasta înviorând apoi Latinitatea şi acasă
la el, cu noi puteri, câştigate chiar delà i z v o r ) . 72β

Dacia Iraiană d e G . M . I o n e s c u , I , Bucureşti, 1Θ05, passim, unde e

Înregistrată Întreaga literatură istorică-bisericească, scrisă d e Înşişi
reprezentanţii Bisericei noastre. — Deasemenea nici in discuţia
d i n t r e dd. C . E r b i c e a n u , (Ulflla, viaţa şi doctrina sa, I n aBiserica
ortodoxă română» a . X X I I , şi Răspuns d-lui C. Auner, i6id.,a. X X V )
şi d. C . A u n e r (Câteva momente din începuturile Bisericei române,
B l a j , 1002), n ' a m c r e z u t că aş puteă i n t e r v e n i c u folos.— C a u n foarte
bun rezumat a l concluziilor l a c a r i a ajuns până,acum istorio­
grafia noastră laică in privinţa creştinismului Daco-Romanilor,
c i t e z insă a i c i numaidecât conferinţa d-lui N. Dobrescu, Intro­
ducerea Creştinismului la Românii, ţinută i n I u l i e 1909 l a Vălenii-
d e - M u n t e şi publicată i n b r o ş u r a Cursurile de vară din Vălenii-de- |
Munte, a n . I I , 1909, Vălenii-de-Munte, 1910, p. 9 3 — 1 2 5 .
Cf. a s u p r a l u i , i n s p e c i a l c a scriitor, m o n o g r a f i a citată, a
lui E . H i i m p e l , Nicetas, Bischof von Remesiana, B o n n , 1895.
"•) S . P a u l i n i N o l a n i opera, ed. G . de Harţei i n Corpus scrip-
torum eccl. Latinorum, voi. 29 şi 30, V i e n a , 1894, — p a r t e a I , epis-
t u l a e , X X V I I I I , 14, p. 261.
12e
) Cf. c h i a r v o r b e l e l u i S u l p i c i u s S e v e r u s , Dial. I I I , 17, 4 :
illi ( P a u l i n o ) omnia réfères (Postumiane), iUi cuncta recitabis, ut

www.cimec.ro
 160 I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

în Nola Nicetas povesti l u i Paulinus —desigur în

legătură cu urmărirea la Severus a activităţii apostolice
a Sf. M a r t i n în Gallia — propria sa operă missionarică,
aşă de asemănătoare cu aceea a Sf. M a r t i n , — întreprinsă
printre păgânii delà Dunăre. — Impresia ce Nicetas
făcu asupra l u i Paulinus fu deosebit de puternică: i u ­
bire şi admiraţie sinceră şi reciprocă legă de-acum
înainte pe viaţă pe cei doi sfinţi bărbaţi: Paulinus în­
chină l u i Nicetas în poemele sale pagini de o caldă şi
senină poezie, i a r Nicetas reînoi în a. 402 ) peregri- 730

naţia sa italică, cercetând pentru a doua oară pe

Paulinus.
Când episcopul Remesianei plecă în a. 398 înapoi
spre Dacia, p r i n E p i r şi Macedonia, pela Thessalonic
şi Philippi, Paulinus scrise frumoasa poemă «de reditu
Nicetae episcopi», în care celebrâ întreaga a c t i v i i i t e
apostolică a prietenului său venerat.
Asupra părţii din această poemă, referitoare la
creştinarea Bessilor din Balcanii vestici de către N i ­
cetas, a scris Tomaschek în Analele Academiei din Viena,
susţinând chiar o continuitate între Bessii, după dânsul
romanizaţi, şi apoi, p r i n Nicetas, creştinaţi, şi Românii
pomeniţi m a i târziu de izvoarele byzantine'ca aflători în
Sudul Dunării : «die Christianisierung der Bessen sehen
w i r als den Schlussstein der Romanisierung an. Es k a n n
kein Zweifel darilber bestehen, dass ihnen die katholische
Lehre i n lateinischer Sprache verkundet worden w a r ;
auch trâgt das ostrômische Reich bis auf Iustinianus

mox per ilium sacras viri laudes Roma cognoscat, sicut primum Uium
nostrum libellum ( v i t a S a n c t i M a r t i n i Γ) non per haliam tantum, sed
per totum etiam diffudit Rlyricum.
™) A s u p r a datelor celor două călătorii a l e l u i N i c e t a s fn
Italia, v e z i dissertaţiile l u i P a g i l a B a r o n i u s , Annales ecclesiastici,
ed. T h e i n e r , V I , p. 201 s q q . (a. 396) şi p. 379 (a. 402). — în s p e c i a l
a s u p r a d a t e i sărbătoririi c a sfânt a e p i s c o p u l u i R e m e s i a n e i , cf. p.
203, η. 6.

www.cimec.ro
 S. N i c e t a s c a m i s s i o n a r i n S u d u l Dunării. 161

und Mauritius i n alien Beziehungen so sehr den romischen

Charakter, dass m i t Ausschluss des eigentlichen Hellas
die giîiechische Sprache eben n u r unter den Gebildeten,
i n den grôsseren Stădten, namentlich der Kuste, so w ie
bei Hofe i n Geltung stand» ). Din nefericire inscrip­ 781

ţiile, atât păgâne cât şi creştine, descoperite în Thracia

şi în cele două Moesii ) , ne arată, că oricât ne-ar fl
782

de plăcută din punct de vedere naţional(-roman), teoria

lui Tomaschek, trebue s'o părăsim ca nefundată : Ele­
nismul, c u m n u ne-am fl aşteptat, a pătruns până de­
parte în munţii Thraciei şi numirile thrace de locuri,
persoane şi divinităţi, care apar la flecare pas în i n ­
scripţiile greceşti din Balcani, ne arată că Românismul
n'a putut ajunge decât până la graniţa Epirului, Ma­
cedoniei şi Thraciei. Ge-a fost dincolo de această gra­
niţă a rămas — cu excepţia câtorva enclave romane,
ca cea din P h i l i p p i ) — d e f i n i t i v în stăpânirea spirituală
788

a Elenismului. Elementul romanic, care apare apoi în evul

mediu în aceste părţi, e venit din Nordul în antichi­
tate intenz romanizat : din Moesia superioară şi ţinutul
pannono-dalmatic delà Sa va de jos, — precum n i se
spune a p r i a t de autorul vieţii Sf. Dimitrie din Thessa-
lonike, de Kekaumenos, şi alţii ) . 784

)
181
Ueber Brumalia und Rosalia, nebst Bemerkungen iiber den
bessischen Volksstamm, i n Sitzb. d. k. Acad. d. Wiss. z. Wien, LX,
1868, p. 395 sqq. ; c i t a t u l d i n t e x t , p. 398.
™ ) V e z i m a t e r i a l u l creştin m a i s u s , i n p a r t e a I a s t u d i u l u i
de faţă.
•"') Cf. m a i s u s , p a r t e a I , passim, şi p. 116.
, M
) V . l a O n c i u l , Orig. principatelor române, Bucureşti, 1899,
p. 117 sq., n . 14 şi u r m . , tot m a t e r i a l u l «documentar» privitor la
c h e s t i u n e , şi cf. v o r b e l e Aceluiaşi i n Conv. liter. X I X , p. 438 : «aici,
l â n g ă D u n ă r e şi S a v a , i n u n i t a t e teritorială c u I t a l i a şi c u D a c i a
traiană, e s t e şi p a t r i a primitivă a Macedo-Românilor, împinşi p r i n
i n v a z i u n e a s l a v ă s p r e Miază-zi». M ă s i m t c u atât m a i m u l t d a t o r
să c i t e z t e x t u a l această p ă r e r e , l a c a r e , fără a o cunoaşte p r e c i s
l a O n c i u l , pe b a z a aceloraşi i z v o a r e , a j u n s e s e m şi e u l a p r i m a

35332 11
www.cimec.ro
162 I I . Creştinismul daco-roman.

Activitatea apostolică a lui Nicetas—fără îndoială,

precum crede şi Tomaschek, în limba latină — n u s'a
putut întinde spre Sud dincolo de graniţele Dardaniei,
unde, de fapt, în Scupi, ne spune şi Paulinus, că avea
să fle oaspete episcopul Remesianei ) . — Şi aceasta 786

nu numai d i n pricina încetărei Românismului la Sud

şi Est de acest ţinut (Nicetas doară eră un prelat în­
văţat, care, desigur, va f l putut predică şi în greceşte),
ci pentrucă în aceste părţi ale Thraciei şi Macedoniei
erau pe vremea lui Nicetas o mulţime de episcopi, geloşi
de bunul l o r nume ca missionari, cari vor f l avut sin­
g u r i grijă de creştinarea locuitorilor păgâni din epar-
chiile l o r : lucru, indirect, dovedit p r i n inscripţiile gre­
ceşti creştine găsite cu începere chiar din Pautalia (în
însăşi Dacia mediterranea) spre Sud şi Est ).'. 786

Nici vorbă, ştirea lui Paulinus, cu creştinarea Bes-

silor, nu poate fi pusă la îndoială: adevărul e însă că
n u toţi Bessii au fost creştinaţi de Nicetas — cum susţine
Tomaschek — ci numai cei de p r i m p r e j u r u l reşedinţei
sale episcopale: din Dacia mediterranea, Moesia infe­
rioară şi Dardania ) : aceştia de fapt erau romanizaţi
787

fiind în strânse legături cu ceilalţi «Romani» din Illy­

ricul latin ) . 788

redacţie a a c e s t u i s t u d i u (tn B e r l i n ) , c u cât tn a l t e privinţe c o n s t a t

tn acelaş studiu a l d-lui O n c i u l («Teoria lui Boeslen, p. 336), c ă
n u m a i sântem de a c o r d .
'*·) P a u l i n u s , l. c., p a r t e a I I , C a r m e n X V I I , 195 s q . : ibis el
Scupos patriae propinquos Dardanus hospes.
7 s i
) Cf. m a i s u s , p. 54 s q q .
"') Tomaschek însuşi, tn Zeitschr. f. oesterr. Gipnnasien pe
1377, p. 447, a arătat, că ţinutul B e s s i l o r începea încă delà Naissus
şi S e r d i c a , întinzându-se s p r e S u d - E s t , în H a e m u s şi R h o d o p e p â n ă
l a P h i l i p p i . Cf. J u n g , roman. Landsch., p. 375 s q q . Hotărîtoare θ în
s p e c i a l inscripţia cunoscută c h i a r de P a g i [Ia B a r o n i u s , Ann. eccl.,
V I , p. 205 (ed. T h e i n e r ) ] , găsită în P u t e o l i şi p o m e n i n d pe u n soldat
natione Bessus, natus regione Serdica, vico Măgari ( C I L . X , 1754).
™ ) B e s s i c a « b ă i a ş i » a i m i n e l o r d e a u r d i n T h r a c i a şi I l l y r i c u m
8

n e întimpină p r e t u t i n d e n i în p e n i n s u l a balcanică : cf. M o m m s e n ,

www.cimec.ro
 S. N i c o l a s c a m i s s i o n a r i n N o r d u l Dunării. 163

Admiţând dară cu această restricţie comentariul

l u i Tomaschek. la mărturia lui Paulinus despre creş­
tinarea Bessilor p r i n Nicetas, nu ne o p r i m m a i mult
asupra acestui punct, spre a cită şi textual vorbele epis­
copului din Nola, ci trecem la partea din poem, care ne
interesează direct: cea despre Daci, Scythi şi Goţi, ne­
tratată de fel de Tomaschek.
Vorbind de d r u m u l , pe care-1 va face Nicetas, spre
a ajunge în reşedinţa sa, Paulinus zice:
ibis ArctooB procul usque Dacos ) 78B

Ş'
ut olim
Tobiae Medie, ita prosequendo
ipse Nieetae comee ueque Dacoe
angelue adeU ): 710

p r i n «Daci» poetul înţelege dară pe provincialii din cele

două Dacii delà Sudul Dunării ).—Iată acum în ce ter­ 741

meni defineşte Paulinus ţinutul missionat de episcopul Re­

mesianei ) şi popoarele aduse de el la dreapta credinţă :
74a

Goldbarren aus Sirmium i n Zeitschrift fur Numismatik X V I , 1888,

ρ. 35Θ s q q . Colonişti B e s s i tn S c y t h i a m i n o r a m c o n s t a t a t şi m a i
s u s ( n . 528). în c e priveşte numeroşii soldaţi B e s s i , c a r i n e i n l i m -
pină tn a r m a t e l e I m p e r i u l u i , şi fireşte e r a u toţi romanizaţi, mulţi
d i n e i n u s e m a i Întorceau tn p a t r i e , ci rămâneau ca veterani-
colonişti tn alte p r o v i n c i i , — astfel Încât ei n u p u t e a u c o n t r i b u i m a i
e l e c t i v I a r o m a n i z a r e a connaţionalilor lor.—Cf. a s u p r a a c e s t u i p u n c t
bibliografia dată de J u n g , o. c, p. 375 s q . şi notele.
'»·) Carm. X V I I , v. 17.
™) Ibid., ν. 141 s q q .
Cf. m a i s u s : uRomanus = R o m â n » , p. 92 s q q . şi v e z i m a i
departe încă u n p a s a j d i n P a u l i n u s , hotărttor.
'") Hiimpel, tn Nicetas, p. 109, n. 3; (cf. şi p. 1 0 3 — 4 şi 105),
interpretează, c a şi p r e d e c e s o r i i săi, p r e a a d l i t t e r a m , v e r s u r i l e c e
urmează l a mine imediat m a i jos, In senzul că N i c e t a s , spre a
ajunge d i n I t a l i a l a R e m e s i a n a , a t r e c u t , delà T h e s s a l o n i c , prin
P h i l i p p i , T o m i şi S c u p i : a s t a a r 11 c a şi c u m delà Sofia l a B u c u ­
reşti a i trece p r i n O d e s a şi C a l a f a t ! P a u l i n u s vrea m a i mult să

www.cimec.ro
164 I I . Creştinismul daco-roman.

tu Philippeos Macetum per agros,

per Tomîtanam gradieris urbem,
ibis et Scupoe patriae propinquos
Dardanus hospes ^7i8
:

p r i n u r m a r e : sânt citate centrele, r o m a n e , cele m a i

îndepărtate, până unde puteă ajunge înrâurirea bine­
făcătoare a l u i Nicetas : în Vest Scupi, în Sud P h i l i p p i ,
în Est T o m i " ) : graniţele acestea sânt, evident, fixate
7

cu oarecare exagerare poetică ; ceeace e bine să reţinem,

e faptul că Paulinus caracterizează, p r i n însăşi punctele
de hotar alese, sfera de acţiune a l u i Nicetas, ca p r i n
excelenţă latină ; iată acum şi popoarele «barbare» con­
vertite :
quaque Riphaeis 746
) Boreas in oris
adligat demis fluvioe pruinis,
hic gelu mentes rigidas superno
igne resolvie.

nam simul terris animisque duri

et sua Bessi nive duriores

c a r a c t e r i z e z e ţinutul d e influenţă apostolică a l u i N i c e t a s , i n s e n z u l

legăturilor frăţeşti I n t r u C h r i s tos c u e p i s c o p i i d i n c e n t r e l e p o m e n i l e .
™ ) V e r e . 193 s q q .
" · ) C ă tn T o m i s ' a păstrat p â n ă târziu o tradiţie culturală-
bisericească r o m a n ă , n e a r a t ă tntre a l t e l e şi corespondenţa epis­
copului de aici, Valentinian, cu papa Vigilius, tn a . 560, c u
p r i l e j u l n o i l o r turburări, atât d i n b i s e r i c a S c y t h i e i m i c i , cât şi d i n
Întreaga biserică orthodoxă ( v e z i a d e l e l a M a n s i I X , p. 351 sqq.),
pe u r m a c e r t e i p e n t r u c e l e trei capitole.
'") Paulinus fiind foarte bine informat asupra geografiei
ţinuturilor t h r a c o - i l l y r i c e ( p r e c u m recunosc toţi c o m e n t a t o r i i l u i
moderni), vom Înţelege prin Riphaeae orae, c a termen general
pentru ţinuturile n o r d i c e (Boreas), n u n u m a i S u d u l , c i şi N o r d u l
Dunării («adligat fluviosn), u n d e , tn S a r m a t i a nordică, e r a u aşezaţi
de c e i v e c h i munţii Ripaei.—Pagi, l a B a r o n i u s , Ann. eccl. V I , p. 205,
c r e d e c ă p r i n a c e s t n u m e se înţeleg la Paulinus numai munţii
Thraciei.

www.cimec.ro
 Ştirile S . P a u l i n u s d e s p r e a c t i v i t a t e a S . N i c e t a s . 165

nune oves facti duce te gregantur

pacte in aulam.
7*6'

te patrem dicii plaga tota Borrae,

ad tuos fatus Scytha )
747
mitigalur
et sui discors fera te magistro
pectora ponit.

et Getae ) 7W
currunt et uterque Dacus,
qui colit terrae medio vel iile
divitis multo bove pilleatus
accola ripae.

de lupte hoc est vitulos creare

et bovi iunctum pălea leonem
pascere et lutis cava viperarum
pandere parvis.

namque mansueto pecori coire

beetias pulsa feritate suades * ), 7 9

qui feras mentes hominum polito

inbuis ore.

U r m e a z ă n i a i m u l t e strofe a s u p r a B e s s i l o r , c u o foarte
precisă şi b i n e informată c a r a c t e r i z a r e à a c e s t u i n e a m t h r a c .
M T
) Cf. A m m i a n u s M a r c e l l i n u s , X X I I , 8, 42 : . . . EUropaei sunt
Alani et Costobocae gentesque Scytharum innùmeràe... : Ammianus
e c o n t e m p o r a n c u P a u l i n u s şi N i c e t a s , a ş ă c ă c e înţelege e l p r i n
Scytha, a u trebuit fără îndoială s ă înţeleagă şi aceştiâ.
")
7
Getae=Gothi. Cf. Carm. X X I , 10 : instantesque Getas ipsis
iam faucibus urbis \ pellere et exitium seu mnada vertere in ipsos, |
'qui minitabantur Romanis ultima regnis, — şi Carm. XXVI, 22 :
i t Geticis agerem male subditus armis, \ inter et inmites celebrarem
laetus Alanos, \ .., — I n a m b e l e c a z u r i pomènifi c a duşmanii c e i m a i
primejdioşi a i I m p e r i u l u i , tn a c e l timp. — H f l m p e l facă g r e ş e a l a
— c e l puţin ciudată — d e a luă pe Geţii I u i P a u l i n u s drept D ă c i
(tn s e n z u l v e c h i u a l cuvântului Get).
'*') I d e e a această, c a r e r e v i n e n i e r e u în poemă s e referă l à
c i v i l i z a r e a şi u m â n i z a r e â p r i n Creştinism a b a r b a r i l o r âflători la
tin loc c u R o m a n i i .

www.cimec.ro
166 I I . Creştinismul daco-roman.

orbie in muta regione per Ic

barbari discunt reeonare Christum
corde Romano 76
°) placidamque caeti
vivere pacem.
;61
)
«Barbarii» de c a r i vorbeşte aici Paulinus, «plaga
Iota Borrae», ne sânt cu toţii bine cunoscuţi : «Dacii» pă­
gâni din cele două Dacii delà Sudul Dunării, — Goţii de
pe ambele m a l u r i , — şi «Scythii» d i n Nordul Dunării ;
căci, în ce priveşte pe Goţi, nu poate fl vorba numai
de cei aşezaţi în Imperiu, cari aveau locuinţe statornice
cu deosebire în Pannonia—unde Nicetas n'a predicat,—
o r i în Moesia inferioară, unde, mai ales, aceştia erau
creştinaţi încă de demult, — sau, însfârşit, în Thracia, ci
trebue să înţelegem pe Goţii din Dacia ripensă o r i —
mai ales — p e cei din vecinătatea ei, adică în Nordul
Dunării ) . I n ce priveşte pe Scythi, aceştia, p o t r i v i t
762

uzului limbei literare a v r e m i i ) , sânt p u r şi simplu 768

locuitorii vechei Dacii între Tisa şi Nistru ) . 764

1 M
) Ε vrednică d e c e a m a i m a r e luare a m i n t e această c a ­
r a c t e r i z a r e e x p r e s ă a activităţii l u i N i c e t a s , c a latină şi d e c i ro-
manizatoare. Asupra expresiei «corde Romano» in senzul de
« l i m b ă latină», cf. l a H i i m p e l , o. şi l. c, a l t e e x e m p l e d i n s c r i i t o r i i
mai vechi romani.
'«>) Carm. X V I I , 201 s q q .
™ ) Cf. Z e u s s , Die Deutschen und die Nachbarstămme, p. 401 s q q .
' " ) Cf. d e pildă C l a u d i a n u s , passim : l o c u r i l e strânse i n ed.
Mon. Germ. Hist. AA. X , e d . B i r t , p. 4 5 6 , — A m m i a n u s Marcellinus
X X I I , 8, 42 ; p e n t r u s c r i i t o r i i g r e c i , d. p. T h e m i s t i u s , Z o s i m u s , e t c . ,
passim : in amănunte e de prisos a m a i insistă asupra acestui
l u c r u c u n o s c u t ; cf. Z e u s s , o. c, p. 401 s q q .
1 M
) P a g i , l a B a r o n i u s , Ann. eccl., ed. T h e i n e r , V I , p. 205, şi,
d u p ă e l , R o e s l e r , Romanische Studie», L e i p z i g , 1871, p. 89, — i a r
d u p ă a c e s t a H i i m p e l ( v e z i m a i jos), e l e , înţeleg c u toţii p r i n Goţi
pe c e i d i n S u d u l Dunării, i a r p r i n S c y t h i pe l o c u i t o r i i provinciei
romane Scythia minor ; Pagi însuşi o b s e r v ă insă apoi, s i n g u r :
«cum vero i n n o v a D a c i a , tam Mediterranea quam Ripensi, a c
Scythia, iamdiu plures episcopatus erecţi fuissent, si rigorose

www.cimec.ro
 A l t e ştiri a n t i c e d e s p r e S . N i c e t a s . 167

Că Nicetas eră deopotrivă activ pe cele două m a l u r i

ule Dunării, chiar fără mărturia l u i Paulinus, ar trebui
să conchidem din curentul general missionaric predo­
minant atunci in Biserică, şi ale cărui roade le-am văzut
mai sus în creştinarea Goţilor. Pe de altă parte exemplul
pe care-1 întâlnim cincizeci de ani m a i târziu in Noricum,
în apariţia Sf. Severin, predicator tot atât de venerat la
Romanii din dreapta, ca şi la Barbarii din stânga Dunării,
trebue să ne întărească in interpretarea dată m a i sus
vorbelor S. Paulinus despre episcopul Remesianei ) . 766

Martyrologiul Roman înseamnă la 7 Ianuar a m i n ­

tirea l u i Nicetas cu aceste cuvinte: In Dacia sancti Ni-
cetae episcopi, qui feras et barbaras gentes Evangelii prae-
dicalione mites reddidit et mansuetas ™). 1

l o q u e n d u m sit ( ? a d i c ă : P a u l i n u s a r fl s p u s poveşti I) h o r u m a p o s ­
tolus N i c e t a s n o n fuit». Fireşte c ă n u : d a r vina nepotrivirii şti­
r i l o r l u i P a u l i n u s c u faptele, n u c a d e I n s a r c i n a a c e s t u i a , c i i n a
i n t e r p r e t a t o r u l u i : doară Paulinus spune clar că Scythii, Goţii,
B e s s i i , etc., e r a u p r i n excelenţă, nbarbari», i a r n u provinciali ro­
mani, şi d e c i n u m a i I n acèst s e n z sânt d e l o c a l i z a t aceşti conver­
tiţi pe h a r t a d e - a t u n c i a ţinutului r o m a n o - b a r b a r delà Dunăre.—
Hiimpel, p. 107 s q . e încaltea a ş ă d e puţin familiarizat cu geo­
grafia a c e s t o r r e g i u n i , încât p r i n Geţii l u i P a u l i n u s e l Înţelege pe
« D a c i i » p r o v i n c i a l i d i n S u d u l Dunării, i a r p r i n S c y t h i — c a şi P a g i —
pe provincialii din Scythia m i n o r . — Şi toătă această confuzie,
d i n p r i c i n a ideilor preconcepute a l e m a i tuturor istoricilor a p u s e n i ,
v e c h i şi n o i , că D u n ă r e a a f o r m a t o graniţă p â n ă la cer intre
N o r d şi S u d , şi c ă a c o l o n ' a r ă m a s după 270, n i c i p i c i o r d e d a c o -
r o m a n . în s p e c i a l H i i m p e l stă c u totul s u p t influenţa lui Rosier,
i n a l e cărui Romanische Studien (cf. l a H i i m p e l , p. 102, n . 1) e l j u r ă
fără restricţie.
" · ) L e Q u i e n , Oriens Christianus, I I , c o l . 305, p a r e a fl a j u n s
l a aceeaşi c o n c l u z i e : «eodem quo S S . H i e r o n y m u s et P a u l i n u s t e m ­
p o r e , Nicetas s i v e Nicetius (neexact) Remesianae urbis episcopus
claruit, qui Bessie, D a c i s , G o t h i s et S c y t h i s t r a n s I s t r u m (din c e
p u n c t d e v e d e r e ? E u Înţeleg d i n c e l roman, d e c i « t r a n s Istrum» =
Barbaria) consistentibus v e r b u m D e i praedicavit».
)
1se
Acta SS., I , 365 sqq., u n d e sânt strânse toate mărturiile
a n t i c e a s u p r a l u i N i c e t a s . I n t e r p r e t a r e a ştirilor e insă arbitrară
şi neexactă.

www.cimec.ro
168 II. Creştinismul daco-roman.

Gennadius d i n Massilia ), pe la 4 9 2 ) , trece în 767 7M

«catalogul scriitorilor bisericeşti» şi pe apostolul Bessilor

şi Scythilor, cu această menţiune : Nicetas Remesianae ) 75B

civitatis episcopus composuit simplicijet nitido sermone cotn-

petentibus ad baptismum instructionis libellos sex™ ). D i n 0

această informaţie a l u i Gennadius aflăm dară şi pre­

ţiosul amănunt — confirmat apoi de descoperirea, ce-i
dreptul numai fragmentară, chiar a operei lui Nicetas—
că acesta a fost, ca şi mai înaintea sa Ulflla, activ şi
în scris în propaganda sa, alcătuind pentru iniţiarea noilor
adepţi un catechism latin, cum spune Gennadius, într'o
limbă simplă şi clară, pe înţelesul t u t u r o r a ) . 761

în anul 4 0 2 ) — la patru ani după p r i m a călătorie

7β2

"') Trăeşte i n a doua jumătate a veacului al V-lea. Cf.

a s u p r a lui, O. B a r d e n h e w e r , Patrologie, ed. I I , F r e i b u r g i m B r e i s -
gau 1901, p. 537 s q .
"•) Cf. H e r z o g - H a u c k , Protest. Real-Encykl. V I (1899), p. 513
sq., u n d e s e află toată l i t e r a t u r a a s u p r a c h e s t i u n e i .
" · ) în l o c d e Romacianae : e m e n d a t c u drept de Le Quien,
l. c, după m s p l . foarte v e c h i u d i n S a i n t - G e r m a i n .
7 M
) E d . M i g n e , Patr. Lat. L V I I I , p. 1073 sq., u n d e se poate
c e t i şi a n a l i z a pe S c u r t a c e l o r şase cărţi, p r e c u m şi titlul Unei
a l t e s c r i e r i « a d lapsam virginem libeUusn, adresată unei fecioare
( s a c r e 1 v. m a i s u s , p. 142) căzute tn păcat. — A s u p r a a l t o r s c r i e r i
a l e l u i N i c e t a s şi asupra fragmentelor păstrate din operile lui,
cf. n o l a următoare.
7β1
) A s u p r a celorlalte scrieri — tratate şi hytnnuri — ale lui
Nicetas, vezi Bardenhewer, Patrologie, p. 388—89, şi tn s p e c i a l
dissertaţia l u i E . Hûmpel, Nicetas, Bischof von Remesiana, Erlangen
1895. F r a g m e n t e d i n [ s c r i e r i l e l u i N i c e t a s s ' a u păstrat p â n ă BCii :
v e z i bibi. l a B a r d e n h e w e r , l. c. V e z i tn v o i . L I I a l Patrologiei la­
tine a l u i M i g n e s c r i e r i l e păstrate a l e Sf. N i c e t a s , p. 847 s q q . Cf.
tot a c o l o f n t i n s a dissertaţie a l u i P e t r u B r a i d a , p. 875—1134, c a r e a c ­
centuează şi el p r e d i c a l u i N i c e t a s tn D a c i a barbară. V e z i însfărşit
tot a c o l o , p. 843 sqq. a l t e câteva ştiri a n t i c e asupra lui Nicetas,
In a f a r ă de G e n n a d i u s , şi c e l e l a l t e , c i t a t e de mine mai BUS. —
A s u p r a «frumoasei limbi latinei) a l u i N i c e t a s , cf. şi judecăţile c u ­
noscătorilor, I a H i i m p e l , o. c , p. 121.
7 M
) Cf. P a g i , l a B a r o n i u s , Ann. eccl. V I , p. 379, n . 28 ( s u b a .

www.cimec.ro
 S. Nicetas tn I t a l i a . Ï69

în Italia )—Nicetas fu pentru a doua oară oaspele l u i

7β3

Paulinus, în Campania. Iată cu ce cuvinte salută Sfântul

poet sosirea prietenului său din D a c i a ) : 76i

salve, cara dies, salve, mihi lux mea, salve,

semper festa mihi; sed in-hoc mihi clarior anno
oria refulsisti, quia cum Felicis honore
Nicelam revehis, sanctorum ut amore duorum
binum habeam natalem hoăie, quo corpore sumpti
martyris excessum celebrans et corpore prompţi
ecce sacerdotis reditum satiatus adoro,
euecipiens kumili melantem in pectore Christum.

. . . . video praesenti lumine coram

Niceten ridere mihi, visoque parente,
cuius prae cunctis amor in me régnât, et ipse
Nicetes fio, beiiedicii nOminis instar
mente gerens, quae nunc voto victore triuniphat.
hunc ego conspiciens longo post tempore longe
natali veniese tuo, clarissime Felix,
nonne tua ducente manu adventasse fatebor?
nam qui* tarn claro poterii non cernere signo
hoc prece mi venisse tua, ut, quod sumere votis
vix poteram aut ipso saltern mihi fingere somno,
Nwetam rursus coram Felicis in ipso ·
natali visu simul amplexuque tenerem
atque iterum sub eo canerem mea debita, Felix,
auditore tibi
7ββ)

402).—Nicetas a a j u n s l a N o l a t o c m a i de s ă r b ă t o a r e a Sf. F e l i x d i n
N o l a ( v e z i m a i d e p a r t e v o r b e l e l u i P a u l i n u s ) : l a 14 I a n u a r i e .
) Cf. Carm.
, , a
X X V I I , v. 333 : venisti tandem quarto mihi red-
ditus anno?
'") Carm. X X V I I , v . 148 s q q .
, M
) U r m e a z ă tn v e r s u r i de o mişcătoare curăţie şi s i m p l i ­
c i t a t e l a u d a p r i e t e n u l u i ; p e n t r u a n u cită p r e a m u l t , t r e c peste o
s u m ă de v e r s u r i , deşi c u p ă r e r e de rău.
'··) Cf. ν. 231 s q q . :

www.cimec.ro
170 I I . Creştinismul daco-roman.

quamvis Felicia meritum sublime pro/ari

non possim sine laude dei, tu, sande, paterno
euscipe me, Niceta, sinu ),
7β7
et dum pectore docto )
7M

sustineor caput in blando mihi corde reclinans,

sal tuus insulsum me condiat et sitientes
dives vena riget rivo mihi perpete xensus.
dicam iterum gaudene et adhuc vix muneris huius
credulus ingeminabo rogans: die, quaeso, redisti
teque ipsum teneo Nicetam, in quo hacUnus aeger
nodes atque dies anima tabente pependi?
venisti tandem quarto mihi redditus anno?
sed grates Christo, quia te vel sero revexit.
quam melui ne te medii» regionibus hostie
disclusum opposita bellorum nube teneret!
sed desideriis superantibus obvia nobis
vinculo rupieti, nec te mare nec labor ullus
nec Gothici tenuere metus nec frigora longis
dura viis; vere in tantis, Niceta, fuisti

et quia Nicetes, domini puer atque sacerdos,

longinqua tellure, mihi modo missus ad istum
eece diem venit...
şi 264 s q q . :

adtentusque diu pascentis in ora magistri ( N i c e t a e 1)

inspexi docto varias in pectore virgas ( s y m b o l i c I)
conspectumque bibi per lumina fixa colorem,
et me divinis sparsit mens roscida guttis.
şi 314 s q q . :
non agnosco tumens mea pectora; maior agit mens,
sentio Nicetam, dum proximus adsidet et me
tangit et adiuncto lateri vicinus anhelat.
acer anhelantis iuxta me spiritus intrat
insolitumque potens meditanti suscitat ignem.

" ' ) Gândirea a c e a s t a r e v i n e de m a i multe ori i n p o e m a l u i

P a u l i n u s : c e e a c e a r a t ă , c ă şi c a v â r s t ă N i c e t a e t r e b u e să fl fost
o v e n e r a b i l ă apariţie, i a r faţă de P a u l i n u s , m a i bătrân c a a c e s t a .
7 , e
) Iarăşi o c a r a c t e r i z a r e , c a r e r e v i n e m a i d e s l a P a u l i n u s
(cf. m a i s u s ) , a personalităţii episcopului d i n R e m e s i a n a .

www.cimec.ro
 Personalitatea S. Nicetae. 171

casibus adfectu victus viclorque benigno,

j"ortie et infirmus pariter, sed utrumque potenter.
victus amiciţia, victus Felicis amore,
vicisii duros tenera pietate labores.
nunc age, sancte parens, aur em mihi dede manumque
( . . . s p r e a - i povesti l u i Nicetas cele săvârşite de când
nu 1-a m a i văzut) gemino qui iure magistri
et patrie ut bene gesta probet, sic inproba damnet,
corrigat errata et placidus disponat agenda;
(... urmează descrierea !,în amănunte a vizitării
bisericei şi mănăstirei Sf. Felix, cu mare sârguinţă îm­
podobite şi crescute de Paulinus, în cei patru ani din urmă).

Acesta e dară apostolul Daco-Romanilor : din dreapta

şi din stânga Dunării. U n strălucit reprezentant nu numai
al bisericei latine din I l l y r i c u m , ci a l întregei biserici
romane. !Un bărbat venerabil şi învăţat, pe care S.
Paulinus îl numeşte învăţătorul şi părintele său : magister
et pater,— un neînfricoşat missionar al credinţei creştine
p r i n t r e «barbari»,—un scriitor bisericesc deosebit de pre­
ţuit, pentru claritatea gândirei, ca şi pentru frumuseţa
neîmpodobită a limbei sale latine, — un sfânt, p r i m i t în­
dată după moarte în calendarul bisericei apusene,—dar,
pentru noi, m a i mult şi m a i pre sus ca toate, un roma-
nizator a l nostru, şl p r i n Creştinism, un reînoitor în forme
eterne a tradiţiei curate, romane-italice, la Dunărea de
jos. De naştere, el însuşi daco-roman ) , prin activitatea 7ββ

"·) Paulinus, carm. X V I I , 55 s q . : patriam vehatur laetus ad

urbem ; 187 s q . : patrioque reddat limine tutum, — etc. (Comentatorii
sânt unanimi In interpretarea dată l a m i n e i n t e x t acestor e x ­
presii). — Numele Nicetas e încă d e pe v r e m e a p ă g â n ă răspândit
p r i n t r e D a c o - R o m a n i : cf. u r m ă t o a r e a inscripţie n u n u m a i r o m a n ă ,
ci deadreplul ilalo-romană, pusă i n S a r m i z e g e t u s a d e u n înalt
funcţionar m u n i c i p a l şi preot, Împreună c u fiul s ă u ( C I L . I I I , 6270
[ = 1509]): M. Proc(ilius) M.fil. Papfiria) Niceta I I vir et fla[m]en
col. Sarmiz. item sac[erd(os)J Laurentium Lavinat(ium) [cf. a s u p r a

www.cimec.ro
172 I I . Creştinismul daco-roman.

sa el devine, c u m spune S. Paulinus, în aceeaşi vreme

şi un cetăţean al Italiei mame ) . 770

Amintindu-ne acum de concluziile'la care ajunsesem

în u r m a cercetării, pe deoparte a răspândirei — inten-
zive — a Creştinismului în Moesia superioară, pe de alta
a relaţiilor—excepţional de strânse—ale acestei provincii
cu Dacia traiană, faptul că apostolul strămoşilor noştri
a fost un daco-roman din Remesiana nu m a i poate f i
o simplă întâmplare.
Dar şi împrejurarea că el e un adevărat Roman,
în directă legătură cu viaţa şi cultura italică, n u e ce Vă
neobicinuit, dacă avem în vedere că întreg Illyricul latin
e—precum a m demonstrat mai sus— o parte integrantă
a Românismului vestic, şi Moesia şi vechea Dacie, ca şi
Pannonia şi Dalmaţia sânt, cultural, Orientate aproape
exclusiv spre Vest.
încăodată deci se confirmă, p r i n apariţia lui Nicetas
în istoria creştinismului illyric, alăturea şi în Contrast
cu fenomenul creştinării Goţilor—cari doară trăiau îm­
preună cu n o i — p r i n apostoli de cultură greacă, faptul
istoric i m m u t a b i l a l romanităţii fundamentale a înce­
puturilor culturei noastre.
Timpul când vine Nicetas să întreprindă creştinarea
Thraco-Romanilor rămaşi păgâni, adică a masselor m a r i
ale populaţiei rurale din cele cinci Dacii, e deasemènea

italienităţii c u l t u l u i , Mârquardt, Staatsvertv., I I P , p."478] aeiem

Augustalibus pecunia sua faciend. instituit; eandem M. Proci(lius)
Regulus dec. rol. eq(uo) puM(ico) filius et here[s] eius per[fec]it dedi-
cavi[tq(ue)J.
"·) Carm. X V I I , v. 319 s q q . :
esto nobiscum, licet ad paternam
veneris urbem.
non enim unius populi magistrum,
sed nec unius dedit esse ăvem
te deus lerrae; patria ecce nostra
te sibi sumit
etc.

www.cimec.ro
 C e n e s p u n e însuşi S. N i c e t a s i n o p e r a s a . 173

oarecum a p r i o r i fixat p r i n elementele latine creştine ale

limbei noastre: naşterea lor, a m văzut că e de pus,
tocmai la întâlnirea veacului al IV-lea cu cel de-al V-lea.
Activitatea missionarică a l u i Nicetas în ţinuturile
păgâne delà Dunăre reese şi din însăşi cuprinsul scrierilor
sale. în afară de faptul capital al alcătuirei unui cate­
chism pentru doritorii de a îmbrâţişă credinţa creştină,—
găsim la el diferite amănunte precise, referitoare la
viaţa provincială din părţile noastre.—Astfel Nicetas în­
trebuinţează o comparaţie foarte caracteristică, a lepă­
dării de cele rele cu spălarea de către aurileguli a aurului
de ţărână şi mâl: sicut nec aurilegus ante aurum mittit
in sacadam, nisi prius terram vel limum laverit univer-
s t / m " ) : ceea ce defineşte tocmai ocupaţia de căpe­
1

tenie a Bessilor aurileguli, de cari —în poema m a i sus

citată ) — vorbeşte şi Paulinus, în acelaş chip :
772

nune magie dives pretio laboris

Bessus exsultat, quod humi manuque
ante quaerebat, modo mente coelo
colligit aurum
Şi
collides auri legulos in aurum
verii», el Bessos imitaris ipse,
e quibus vivum fodiente verbo
eruis aurum 778
).

Iar într'alt loc, cu dreptate relevat de Hiimpel ) , 774

Nicetas «caracterizează pe ascultătorii, respective citi­

torii săi, pur şi simplu, fără deosebire, ca foşti păgâni,
şi p r i n u r m a r e ne transportă într'un cerc de cititori
1

câştigat p r i n missionare» : si gentiles suadent multos patres

" » ) E d . M i g n e , Putr. Lat. L I I , p.873 sqq., f r a g m . I I I .

)
77a
Carm. X V I I , v. 213 s q q . şi 269 sqq.
"') V. Ia Hiimpel, p. 112 sq., c o m p a r a r e a critică a acestor
pasagii.
774
) P. 113 s q .

www.cimec.ro
174 I I . Creştinismul daco-roman.

iterum colère, tu retine beatam professionem tuant™),

Ceeace înseamnă, că nu de mult credincioşii lui Nicetas
fuseseră păgâni. Ce conchide acum Hiimpel — influenţat
de Tomaschek I — din această presupunere, că anume
ea se potriveşte mai bine tocmai «ţinutului central al
peninsulei balcanice, ai cărui locuitori nu erau de mult
creştini şi de aceea se găsiau mereu în primejdia de a
fi biruiţi de ispitirile păgânilor», nu m i se pare aşă de
convingător — faţă de numărul destul de respectabil a l
episcopatelor existente aici încă dinainte de 350, lucru
trecut cu vederea şi de Tomaschek şi de Hiimpel — ci
cred că vorbele lui Nicetas se potrivesc mult m a i bine
missionaţilor săi din Nordul Dunării, unde de fapt pă­
gânismul era încă pretutindeni covârşitor ). 77β

17ί
) E d . Migne, Patr. Lat. L I I , p. 866 s q q . : explanatio sym-
boli habita ad compétentes, c . 9.
" ' ) Cf. m a i s u s , p. 120 sqq., c e l e e x p u s e de m i n e c u p r i v i r e l a
Diana şi Dianatici-i d i n D a c i a traiană. în c e priveşte alţi t e r m e n i
creştini, fntâlniţi l a a p o s t o l u l Daco-Romanilor şi existenţi p â n ă a z i
fn l i m b a noastră, iată o scurtă c u l e g e r e a lor. N i c e t a s ( a p ă r u t şi i n
a l t e ediţii, d a r folosit de m i n e fn ed. M i g n e , v o i . L I I a l Patr. Lat.) zice
de câteva o r i fides şi fidelis, p e n t r u „credinţă" şi „credincios" ; I n a
s a Explanatio Symboli habita ad compétentes, e l insă întrebuinţează
r e g u l a t p e n t r u „credincioşi" t e r m e n u l de credens, „qui credit", ceea
c e n e a r a t ă p o s i b i l i t a t e a naşterei t e r m e n u l u i t e c h n i c credenlia chiar
delà d â n s u l . — E c c l e s i a , (şi, l a p l u r a l : ecclesiae) e întrebuinţat de N i ­
c e t a s n u m a i I n s e n z u l de „comunitatea credincioşilor" (deci în­
t o c m a i c a l a părinţii B i s e r i c e i d i n A p u s , c a r i căutau s ă Introducă
p e n t r u „lăcaşul D o m n u l u i " şi tn popor t e r m e n u l de basilica I ) : tn
Expl. Symb., c a p . 10, g ă s i m c h i a r a c e s t e v o r b e : post confessionem beatae
Trinitatis, iam profiteris credere sanctam Ecclesiam catholicam. Ec­
clesia quid aliud, quam sanctorum omnium congregatio?.... Scitounam
hanc esse Ecclesiam catholicam in omni orbe terrae constitutam ; cuius
communionem debes firmiter reţinere. Sunt quidem et aliae pseudo-
ecclesiae; sed nihit tibi commune cum illis; ut puta Manichaeorum,
Cataphriguarum, Marcionistarum .... quia iam desinunt istae Ecclesiae
esse sanctae : siquidem daemoniacis deceptae doctrinis, aliter credunt f

aliter agunt, quam Christus Dominus mandavit....— Pentru vorba

„Dumnezeu", găsim la Nicetas s a u Dominus ( = „ a zis Domnul")

www.cimec.ro
 A l t e mărturii c o n t e m p o r a n e : S. Hieronymus. 175

Că interpretarea mea e mai aproape de adevăr,

dovedesc următoarele două mărturii ale l u i Hierony­
mus — contemporanul lui Nicetas — cităte de Hiimpel
(căruia i le şi datoresc), dar utilizate cu totul nesatisfa-

s i n g u r , s a u Deus s i n g u r (Deus pater), iar pentru Iesus C h r i s l u s el

a r e următoarele e x p r e s i i : salvator (cf. l a m i n e m a i s u s , p. 123 sqq., d e s ­
p r e „ s ă r b ă t o a r e " = s e r v a t o r i a , d i n servator (=salvator I) conservator)
Christus, Dominus Iesus et Salvator noster, Dominus noster I. C;
apoi inlimpinăm, fireşte, t e r m e n i i g e n e r a l creştini, angelus, crux
(şi : signaculum cruciş, quo se [împreună cu z i c e r e a c r e z u l u i şi
oratio Dominica] contra diabolum muniat (fragm. I V , — ed Migne,
p. 873 sqq.), peccatum, daemon, diabolus, baptismum, prophetae et apos­
toli et martyres, spiritus sanctus, sacerdos, f rater ( c a fel de a d r e s a r e ) ,
satanas, e t c . D e notat β i n s p e c i a l u z u l c u v i n t e l o r „sânta scriptură",
l a N i c e t a s , u z c a r e n u e c u m v a g e n e r a l i n lot A p u s u l l a t i n (de o b i -
c e i u s e z i c e de părinţii b i s e r i c e i l a t i n e Litterae divinae, o r i — sacrae —
τά h p à Βιβλία — s a u , l a T e r t u l l i a n , H i e r o n y m u s ,
c
Augustinus, etc.
scriptura, resp. scripturae divinae [ t e r m e n folosit şi de Nicetas,
f r a g m . I, ed. M i g n e , p. 873] : cf. F o r c e l l i n i şi D u C a n g e , s. v.), şi de
a c e e a poate c ă t r e b u e i n s p e c i a l p u s I a noi I n l e g ă t u r ă c u a c t i v i :
t a t e a missionarică a e p i s c o p u l u i R e m e s i a n e i . Astfel N i c e t a s zice-
multa nomina multaeque apellationes in Scripturii Sanctis inveniun-
tur, quae Domino lesu et Sal,vatori nostro conveniunt (ed. Migne,
p. 863),—cf. şi c a p . 13 d i n Expl. Symb.— Pentru terminologia noa­
stră creştină-latină m a i sânt de i n t e r e s şi următoarele p a s a j e d i n
N i c e t a s : qui credit in Christo, et sequitur eum ad veram ducentem
vitam, sicuti Israelis populus (!) Moysen secutus ter ram (!) repro-
missionis ingressus, hic confidens duce Christo abrenuntiat inimico (!),
et angelis (!) eius, et universae magicae (!) [cf. l a D i c u l e s c u , o. c,
p. 26 s q . , e t y m o l o g i i l e c u v i n t e l o r « a m ă g i » (după H a s d e u ) , « a d e m e n i » ,
« î n ş e l ă » şi « p â n g ă r i » , — u r m e a l e luptei d i n t r e creştinism şi p ă g â n i s m ,
cu c a r a c t e r — s e m a n t i c — a p r i a t creştin] curiositati, quae consta
eius perangelos (!) Satanae(i). Deinde renuntiat operibus eius malis>
et culturae, idolis (!) [cf. S . P a u l i n i N o l a n i carm. XXXII, 204 s q q . :
nec se paganus laudet, si qui idola vitat \ aut satis esse putat quod
numine credat in uno. \ qui colit iile deum, qui verbum non colit
eius, I qui non virtutem simili veneratur honore?], sortibus (!) et au-
guriis, pompis, et thealris, fornicationibus, ebrietatibus, choris, atque

mendaciis (Expl. Symb. c a p . 1, ed. M i g n e , p. 866 sq.) ; Iesus =

Salvator.... hic descendit a patre de coelis (!),... natus ex Spirilu
Sancto, et Virgine Maria (ibid. c a p . 3 ) ; et putrescente in terra

www.cimec.ro
176 I I . Creştinismul daco-roman.

cător de d a n s u l " ) , — şi cari confirma incăodată creşti­

7

narea Nordului Dunării prin anii 390-410.

îptr'o scrisoare către Heliodor, din anul 396, Hie­
ronymus zice: immortalem animam et post dissolutionem
corporis subsistentem ... Indus, Persa, Gothus, Aegyptius
philosophantur. Bessorum feritas et pellitorum turba popu-
lorum, qui mortuorum quondam inferiis homines immola-
bant, stridor em suum in dulce Cruciş fregerunt melos, et
totius mundi una vox Christus est ™), şi la câţiva a n i 1

după aceasta, în a. 403, Hieronymus adaogă: de India,

Perside, Aethiopia, monachorum quotidie turbas suscipimus.
Deposuit pharetras Armenius, Hunni discunt psalterium;
Scythiae f rigor a fervent calorefidei, Getarum rutilus etflavus
exercitus ecclesiarum circumfert tentoria et ideo forsitan
contra nos aequa pugnant acie, quia pari religione con-
fidunt™).

corpore ( c a p . 11). „Naşterea D o m n u l u i ' ' e numită de N i c e t a s Nati-

vitas şi Incarnatio (ibid. c a p . 4). — A s u p r a l u p t e i l u i N i c e t a s şi a
convertiţilor săi c u păgânismul, sânt d e c o m p a r a t şi a c e s t e p a s a j e :
si te persecuţie aliqua gentilis contristat, sume fiduciam.... (deci p ă ­
gânii sânt tn ţinutul m i s s i o n a t , d e s t u l d e e n e r g i c i şi numeroşi, c a
c h i a r să p e r s e c u t e pe creştini): ed. M i g n e , p. 8 0 6 ; si gentiles sua-
dent multos patres iterum colère, tu retine beatam professionem tuam t

quia unum confessus es Deum Patrem : nec enim natura fert, ut unus
homo plures habeat patres (!) : Expl. Symb., c . 9. — A s u p r a populaţiei l a
c a r e a p r e d i c a t N i c e t a s m a i aflăm d i n fragmentele lui (la Migne,
p. 873 sq.), c ă e r ă tn s p e c i a l r u r a l ă , şi că bărbaţii p u r t a u părul
l u n g , plete, i a r pe f r u n t e tăiat [întocmai c a ţăranii noştri p â n ă a z i ,
i a r b o e r i i şi D o m n i i noştri, i n t r e c u i ( I)] şi femeile purtau cercei
mari. Caracteristic e m a i ales f r a g m e n t u l I : instructiones igitur
necessarias ad fidem currentibus opus est explorare, quas et rusticae
animae (! !) possint advertere pariter et tenere, non ex proprio in-
genio compositas, sed ex divinarum Scripturarum (!) praedicatione col­
lectas, quibus edocentur baptismum electi, ut quid dimiserint scianti
et quid desiderant magis intelligant (ed. M i g n e , p. 873).
"') O. c , p. 115 s q .
"•) Epist. L X (ed. M i g n e , Patr. Lat., v o i . X X I I , p. 591 sq.).
'") Epist. C V I I (ibid., p. 870).—Cf. şi l a O r o s i u s , Hist. I. V I I ,
c . 41 : quamquam si, ob hoc solum Barbari Romanis finibus inmissi

www.cimec.ro
 A l t e d o v e z i d e s p r e creştinarea D a c o - R o m a n i l o r i n s e c . I V — V . 177

P r i n urmare, e m a i înainte de toate confirmată —

fără a se dă numele missionarului — creştinarea Bessilor.
Apoi, e vorba de o pellitorum turba populorum °) : m u l ­ 78

ţimea de popoare îmbrăcate cu blăni, am zice cu sarici :

mulţime mai înainte şi păgână şi barbară. Că aceste po­
poare nu sânt a se căută în dreapta Dunării de jos, ne
arată informaţiile din a doua scrisoare, unde e vorba, i n
afară de Goţii în luptă cu Imperiul (răspândiţi la a. 400 în
întreg Illyricul), de Huni şi Scythi. Unde e Scythia, a m
văzut m a i sus, în Ammianus Marcellinus şi ceilalţi con­
temporani ai l u i Hieronymus: în Nordul Dunării. Unde
erau Hunii la a. 400, iarăşi ştim : tot în Nordul Dunării ). 781

Ba m a i mult, «Huni» şi «Skythi» sânt termeni etno­

grafici, cari stau în strânsă legătură unul cu altul : p r i n
Sciţi se înţeleg de scriitori Hunii şi supuşii lor din stânga
Dunării, sau, câteodată, H u n şi Scit e acelaş l u c r u : f i ­
reşte tot în senzul generic de stăpâriitori -f - supuşi ) . 782

Acâşti Hunno-Skythi sânt deci pellitorum turba po­

pulorum, p r i n t r e cari Hieronymus constată m a i sus, că
pe la a. 400 s'a răspândit cu succes Creştinismul. Că
p r i n t r e mulţii purtători de sarici ai l u i Hieronymus,
sânt a se deosebi şi Daco-Romanii noştri, cred că e,
după cele spuse, destul de clar.

împrejurarea fericită că Sf. Nicetas a păstorit Ia

Dunăre încă mulţi ani după a. 398—402, poate chiar
până la 420 ), a contribuit, fără îndoială, la întărirea.
788

forent, quod vulgo per Orientent et Occidentem ecclesiae Christi Hunnis

et Suevis, Vandalis et Burgundionibus, diversisque et innumeris cre-
dentium populis replentur, laudanda et attolenda Dei misericordia
videretur — H i e r o n y m u s insă, e bine să n u s e uite, c ă s ' a născut
i n Stridon, l a g r a n i ţ a d i n t r e Dalmaţia şi Pannonia.
™°) P r e c u m o b s e r v ă şi H i i m p e l , l. c, coordonată B e s s i l o r , şi
d e c i deosebită d e e i .
" ,S1
) Cf. W i e t e r s h e i m - D a h n , Gesch. d. Volkerw., I I , p. 217 s q q .
)
7i2
Ibid., p. 218.
, M
) Cf. H i i m p e l , Nicetas, p. 100 sq.

36332 12
www.cimec.ro
178 I I . Creştinismul daco-roman.

şi înrădăcinarea definitivă a Creştinismului la Daco-Ro-

m a n i ; ţinutul missionat de Nicetas rămâneă, potrivit
sfintelor orânduiri bisericeşti, supt directa sa priveghere,
şi astfel Nordul Dunării fu legat încă de pe vremea
apostolului nostru, ierarchic cu Sudul, atârnând de dioe-
cesa illyrică a «Daciei».
Această stare de lucruri ne e în chip îmbucurător
confirmată de un întreg şir de mărturii, literare şi mo­
numentale, din vremea lui Iustinian, la un veac şi ceva
după repausarea Sf. Nicetas : toate aceste ştiri ne arată
nu numai cumva ocuparea a câtorva puncte strategice
din stânga Dunării şi fortificarea lor, ci şi întinderea
provinciei bisericeşti din Sud destul de departe în Nord,
cuprinzând toată partea de Miazăzi a Banatului şi de
sigur o bună bucată din Oltenia, precum vom arătă mai
la vale. Cu acest prilej nu e de fel vorba în izvoare de
o creştinare de curând a Nordului, ci lucrul se înfăţi­
şează ca foarte firesc şi obicinuit: un fel de confirmare
iuridică a unor stări de fapt existente dinainte.—Dar
iată ştirile istorice.
Procopius vorbind de întăririle ridicate de Iusti­
nian la Dunăre, spre a împiedeca pe barbarii ce locuiau
dincolo de fluviu, de a trece în I m p e r i u ) , zice că îm­
784

păratul nu numai întări cu castele puternice şi dese

posturi militare linia Dunării, dar că, nea vând totuşi
destulă încredere în puterea de rezistenţă a acestor în-
tărituri, şi pentru a nu da prilej barbarilor să pustiiască
iarăşi, dacă reuşiau să treacă în Imperiu, toate p r o v i n ­
ciile, luând robi pe locuitori şi distrugând avutul lor, el
prefăcu toate oraşele şi orăşelele provinciale i n cetăţi
întărite, «aşă încât flecare aşezare de ţară sau să fle
însăşi un castel, sau să fle vecină cu un loc întărit» ) ; 7 8 6

"*) De aedif. I V 1 (ed. B o n n , p . 260) : πάοαν γαρ Eù ρώπην ές τι,

άίφαλες τειχιοάμ,ενος άπρόοβατον κατεατήοατο βαρβάροις είναι, οΐ ΐ ή &περ
Ί ο τ ρ ο ο ποταμού ωκηνται.
')
85
Ibid. (ed. B o n n , p . 268) ; πρόβολον δέ ίοχυρότατον αδτών τε

www.cimec.ro
 Ştirile I u i P r o c o p i u s . 179

se ştie că barbarii erau absolut neînstare să cucerească

cetăţi întărite: la E u g i p p i u s ' ) vedem de pildă pe lo­
8β

cuitorii romani ai Noricului apărându-se cu succes îm­

potriva năvălitorilor, deşi erau lipsiţi de orice ajutor
m i l i t a r o r i oficial, organizat. Măsura luată de Iustinian,
bună în ea însăşi, deşi foarte grea de adus la îndepli­
nire, ne arată însă, pe de altă parte, că nici acum linia
Dunării, cu toate întăririle ei naturale şi artificiale, nu
puteă opri pe barbari de a trece în Imperiu, şi p r i n
urmare, că nici chiar în timpul lui Iustinian — relativ
cel m a i favorabil, în vremea năvălirilor, pentru pro­
vincialii din dreapta Dunării — fluviul n'a putut alcătui
o graniţă între Nord şi Sud.
Aceasta e cauza, pentru care însuşi împăratul so­
coti necesar să-şi întindă sistemul l u i de fortiflcaţii şi
asupra malului stâng al Dunării, înaintând pealocurea,
p r i n castelele şi cetăţile sale, până destul de departe
în interiorul ţinutului «barbar». în această privinţă şti­
rile lui Procopius sânt deosebit de instructive. Mai înainte
de toate el ne spune, că şi împăraţii dinaintea l u i Ius­
tinian (ο· 'Ρωμαίων το παλαιδν αυτοκράτορες), pentru a opri
pe barbarii de peste Dunăre de a trece în Imperiu, au
întărit cu oraşe şi castele nu numai malul drept al flu-
και πάαης Ευρώπης "Ιοτρον ποταμόν ποιεϊαθαι έθίλων, ερύμασι τοϋ ποταμού
τήν ήιόνα περιβάλλει αυχνοϊς, ώαπερ μοι γεγράψεται ου πολλώ ΰοτερον,
φυλακτήριά τε στρατιωτών πανταχόθι τίθειται τής άκτής, άναχαιτίοοντα
τήν διάβααιν βεβαιότατα τοις τ^Ϊ» βαρβάροις. άλλά και τούτων οί
εξειργααμένων, υπόπ τ ω ς ες τής Ανθρωπείας ελπίδος τό
σφαλερόν ί χ ω ν, λ ο γ ι α ά μ ε ν ό ς τε ώ ς εΐ τ ο ι ς π ο λ ε μ ί ο ι ς ο τ ω
δή ποτε τρόπψ διοπορθμήοαοθαι δυνατά εϊ η , επιθήαονται
άφυλάκτοις τό παραπαν τοις άγροϊς οδοί, καΐ άνθρώποος
μεν εξανδραποδιοϋοιν ή βη βό ν α π α ν τ ά ς , χρήματα δ è λη ί-
οονται π ά ν τ α , ουκ επί κοινής αυτοίς μόνον τήν άοφάλειαν έν τοις
κατά τόν ποταμόν όχυρώμαοιν άπίλιπεν είναι, άλλά κα'. Ιδίαν πεποίηται'
ούτω συνεχή τά ερύματα εν τοις χωρίοις άπεργαοάμενος, ώστε άγρός
έκαστος ή φρούριον άποτετόρνευται, ή τω τετειχιομένω πρόαοικός έοτιν,
ένταΰθά (in M o e s i a ) τε κάν Tjj Ήπείρω...

')
78
Vita Severini, passim.

www.cimec.ro
 180 I I . Creştinismul daco-roman.

viului, ci pe alocurea şi pe cel stâng : . . . où δή έν δεξιό·

του ποταμοδ μόνον, άλλά και αυτού ένιαχϊ) επί θάτερα πολίσματά
τε και φρούρια τ§δε δειμάμενοι ). Ce-i dreptul, zice Proco-
78Τ

pius, întăriturile acestea nu erau clădite după toată rân-

duiala, ca nişte cetăţi bine întocmite, ci mai mult de-a
scăparea, spre a nu se lăsă malul Dunării chiar de tot
lipsit de apărători; barbarii din aceste părţi neprice-
pându-se la asediul cetăţilor, lăsau nesupârate chiar întă­
riturile acestea nesatisfăcătoare (constând dintr'un singur
t u r n şi apărate numai de câţiva soldaţi). Când însă veni
Attila, el făcu una cu pământul toate sperietorile-de-
barbari, cari m a i durase, de bine de rău, până a t u n c i ) . 7Sţ!

Iustinian deci restaurâ cu totul după alt plan

cetăţile şi castelele delà graniţă o r i din lăuntrul Impe­
riului : întăriturile lor trebuiau să fie de aşa natură, ca
să poată rezistă oricărui atac o r i asediu: de aici mas-
sivitatea aproape barbară a cetăţilor sale,—de observat
chiar în ţara noastră la cele cari au mai ajuns, măcar
în ruine, până la noi ) , — şi lipsa de scrupule în pro­
789

curarea materialului pentru z i d u r i : clădiri anterioare,

cumva deteriorate, monumente funerare, sarcofage, etc.,

7ί1
) P r o c o p . , de aedif., I V , 5 (ed. B o n n , p. 286). C o n f i r m a r e a
monumentală a a c e s t e i informaţii a s c r i i t o r u l u i b y z a n t i n v a u r m a
p e n t r u D r o b e t a , indată m a i j o s .
118
) Ibid. (ed. B o n n , p. 286) : p a s a j u l caracteristic (urmând
i m e d i a t c e l u i c i t a t m a i s u s i n text) e a c e s t a : ταύτα oi τά όχυρώματα
έξειργάααντο ούκ αμήχανα προοελθΕίν, εί τις προοίοι, αλλ' δοον δή μή αν­
δρών ερ-ημον τήν τοΟ ποταμού ήιόνα λελεϊφθαι' έπεί τειχομαχεϊν τοις εκείνη
βαρβάροις οοδαμή ίγνωατο. τά πολλά των ερομάτων αυτοΐς άμίλει άπεχέ-
χριτο ες πύργον ίνα, μονοπύργιά τε, ώς τό εικός, έπεκαλεϊτο, άνθρωποι τε
όλιγοι χομιδ^ έν α&τοις ίδροντο. χαΐ τούτο τηνιχάδε άπέχρτ) τά των βαρβάρων
δεδίοοεαθαι γ ί ν η , ώοτε δή άναδόεοθαι τήν ες 'Ρωμαίοος έπίθεαιν. χρόνω
δε Βστερον Α τ τ ί λ α ς οτρατω μεγάλψ έοβεβληχώς, τά τε όχυρώματα πόνω
ουδενΐ ές έδαφος χαθεΐλε, χαΐ γήν 'Ρωμαίων δπαντιά£οντός οί οδδενός έληί-
οατο τ ή ν πολλήν.
i e e
) Axiopolis, T r o p a e u m , Drobeta, (poate şi U l m e t u m : încă
nu i - a m văzut r u i n e l e , c a să m ă pot c u siguranţă pronunţă), e t c .

www.cimec.ro
 Stăpânirea l u i I u s t i n i a n i n s t â n g a Dunării. 181

toate sânt sfărâmate ) şi puse în zidul cetăţii n o i ) . —

790 7β1

I n cap. 5 din cartea IV-a «de aedificiis», Procopius începe

enumerarea restaurărilor iustinianeice delà Dunăre, cu
Singidunul şi V i m i n a c i u l ) . Apoi, în cap. 6, el continuă,
7B2

textual: «iar delà Viminacium înainte sânt pe malul

Istrului trei întărituri, Picnus, Cupus şi Novae, a căror
construcţie şi nume consistă mai înainte numai în câte un
t u r n de fiecare. Dar acum împăratul Iustinian le-a adăugat,
acestor locuri, atâtea clădiri şi fortificaţii, încât cu drep­
tate le-a distins cu numele şi demnitatea de oraşe. In
faţa cetăţii Novae, pe malul opus, eră un turn de multă
vreme lăsat în părăsire, anume Literala: oamenii de mai
înainte ai acestor locuri l-au numit L derata. împăratul
n

nostru făcu din acest turn un mare castel, extraordinar de

întărit. După Novae vin castelele Cantabazates, Smornes,
Campses, Tanatas, Zernes şi Ducepratum ; iar pe malul
opus 0 mulţime altele (èv "8è rj) άντιπέρας' ήπείρφ άλλα τε
πολλά φροόρια), pe cari le-a ridicat şi întărit din temelii
(έκ θεμελίων και ταύτα των έσχατων έδείματο)» ) : p r i n Tanatas 7β3

şi Zernes avem a înţelege, fără îndoială, vechile Taliata

şi Tierna (resp. Tsierna), aşă încât pentru cel din urmă
constatăm un proces asemănător celui întâmplat cu Le-
derata: ambele şi-au avut pe malul opus un Trans-
(— oppidum)™) şi la amândouă s'a păstrat vechiul nume
apoi numai pentru oraşul n o u : ele fiind localizate de

*°) O r i c h i a r şi lăsate întregi, c a în t u r n u l r o t u n d delà D r o ­

7

beta (în i p o t e z a c ă a r fl, c u m c r e d e T o c i l e s c u , Fouilles et recher­

ches archéologiques, p. 141, delà I u s t i n i a n ) .
7 M
) Ce-i dreptul a c e s t a e u n obiceiu g e n e r a l r o m a n a l v r e -
n i i l o r târzii, şi n u n u m a i o a m e n i i l u i I u s t i n i a n s ' a u făcut vinovaţi
de această Impietate.
)
7M
Octavum — I n t r e a c e s t e două oraşe — n u e, c u m a u c r e ­
zut u n i i , în stânga, c i tot I n d r e a p t a Dunării. '
")
7
De aedif., I V , β.
7 M
) C u n o s c u t n e e t o c m a i Transtierna : cf. hărţile I V şi V I a
C I L . III, Suppl. II.

www.cimec.ro
182 I I . Creştinismul daco-roman.

Procopius invers de cum le cunoaştem noi din timpurile

vechi.
Şi acum urmează la Procopius, după enumerarea
incă a vre-o câteva castele de m a i i n josul Dunării,
următorul pasaj, din care se vede, că scriitorul nostru
sau se făceă că nu ştie, sau de fapt nu mai ştia, că te­
r i t o r i u l din stânga Dunării moesice fusese odată pro­
vincie romană şi că numele de Dacia, dat provinciei
din dreapta Dunării, astfel chemată şi în t i m p u l său,
de acolo se trăgeă, delà cealaltă şi singura Dacie ade­
vărată. — Pe urmă, zice Procopius, întâlnim castelul
Pontes, al cărui numire, iată de unde v i n e : «împăratul
T r a i a n . . . neputând suferi ca împărăţia l u i să fle măr­
ginită de Istru, in loc să fle nelimitată (απέραντος) [va
să zică întocmai ca în poveştile pentru adormitul co­
p i i l o r ! ] , se grăbi să unească cele două maluri cu un
pod, pentru ca să treacă fără greutate dincolo, oride-
câteori ar fl avut de mers împotriva barbarilor de peste
fluviu 7 9 6
) . . . Totuşi asta n'a fost apoi de nici un folos
Romanilor, căci podul s'a dărâmat, şi de revărsările
Dunării şi şi de timp. Dar Traian a făcut atunci şi două
castele pe cele două m a l u r i ale fluviului, numind pe
cel din stânga Dunării Theodora ) , i a r pe cel din Dacia
7β6

(aureliană!) Pontes, întocmai ca şi podul. Pentrucă

însă acolo fluviul devine nenavigabil din pricina ruinelor
şi temeliilor podului, el e silit să-şi schimbe cursul pe o
mică distanţă, făcând un ocol, spre a fl şi din acea
parte navigabil.—Aşă dar, ambele castele dărâmându-se
de vreme, şi nu m a i puţin de atacurile barbarilor, îm­
păratul Iustinian restaurâ pe cel din dreapta Dunării
(Pontes), clădindu-1 şi întărindu-1 din nou şi in chip

'··) D a c ă P r o c o p i u s e s i n c e r , când s c r i e acestea, a t u n c i el

îi a t r i b u e l u i T r a i a n m o t i v e l e c e l - a u făcut pe C o n s t a n t i n să facă
a p o i şi el u n pod peste D u n ă r e .
'") C u m a ajuns Procopius delà Brobetae la Theodora, e
g r e u de înţeles.

www.cimec.ro
 Reorganizarea B i s e r i c e i d i n I l l y r i c u l latin. 183

inexpugnabil, asigurând astfel pe provincialii U l y r i ­

cului din partea aceasta. Cât priveşte castelul de pe
celalalt mal, numit Theodora, nu-1 socoti vrednic de
grija sa, ca fiind expus barbarilor din acel ţinut» ) . 797

Urmează înşirarea celorlalte castele delà Dunărea de

jos, dintre cari Sicibida şi Daphne pe malul stâng ). 798

Ştirile acestea ale lui Procopius sânt din vremea

când Iustinian eră bătrân şi pàreà a fl renunţat la multe
din visurile sale de cucerire, printre cari fusese şi acel
al reocupării Daciei din stânga Dunării. Despre această
intenţie a sa ) ne încredinţează însuşi împăratul in
799

Novella X I , p r i n care reorganizează administraţia bise­

ricească a Ulyricului, după pierderea de <iLtre Romani
atât a Noricului şi Pannoniei, cât şi a unei m a r i părţi
din Dalmaţia °). 80

')
7 7
De aedif., I V , 6 (ed. B o n n , p. 288 sq). — întrucât e, s a u
nu, exactă a f i r m a r e a lui Procopius c u privire l a «Theodora» ( = D r o -
beta), v o m vedeâ m a i d e p a r t e .
" ' ) Ρ. 291 şi 292. N u m a i două faţă de «mulHmea» celor de
pe t e r i t o r i u l n o r d - d a n u b i a n d i n faţa Moesiei s u p e r i o a r e (resp. D a ­
c i e i a u r e l i a n e ) : lncăodatâ d e c i , şl p e n t r u t i m p u r i l e a c e s t e a a ş ă d e
târzii, stabilită l e g ă t u r a intenzivă, de natură romană, a Daciei
t r a i a n e c u I l l y r i c u l , n u m a i p r i n părţile M o e s i e i s u p e r i o a r e , v a să
zică o r i e n t a r e a apuseană-latină a fundaţiei Împăratului T r a i a n .
7
" ) Sprijinită desigur pe faptul că G e p i z i i , stăpâni tori i d e
a t u n c i a i D a c i e i t r a i a n e [aduşi l a m a r e strâmtoare de L o n g o b a r z i
d i n A p u s ( I n P a n n o n i a ) şi A v a r i (tn Răsăritul O l t u l u i şi Carpaţi-
l o r ) : v e z i hărţile i s t o r i c e p e n t r u a c e s t timp] intraseră I n înţelegere
c u Împăratul r o m a n , o f e r i n d u - s e c a federaţi, şi d e c i d e v o e de n e -
voe, trebuiseră să a c o r d e R o m a n i l o r , d r e p t u l de a ridică cetăţi fn
s t â n g a Dunării, c h i a r şi m a i d e p a r t e de ţărm.
«">) Corpus iuris civilis, ed. S c h o e l l - K r o l l , B e r l i n , 18Θ5, I I I ,
p. 94. D i n a . 535. A c e a s t ă novellâ n i e păstrată—şi foarte probabil
a ş ă a fost d a t ă — n u m a i pe latineşte : o d o v a d ă d e latinitatea ne­
condiţionată a U l y r i c u l u i şi în s e c o l u l a l V l - l e a . D a c ă d i n graniţele
archiepiscopatului ( l a t i n 1) a l P r i m e i I u s l i n i a n e n e - a r fi îngăduit
să c o n c h i d e m şi a s u p r a întinderii Românismului s p r e S u d şi E s t ,
a t u n c i a m constată o surprinzătoare s t a t o r n i c i e i n dăinuirea şi a s ­
p e c t u l a c e s t o r graniţe, întrucât şi pe v r e m e a l u i I u s t i n i a n , e l e a r

www.cimec.ro
184 II. Creştinismul daco-roman.

Iustinian hotărăşte, ca nou înfiinţatul archiepiscopat

al Primei Iustiniane să aibă supt autoritatea sa, pe
lângă Dardania, încă şi următoarele p r o v i n c i i : Dacia
mediterranea, Dacia ripensis, Mysia prima, Praevali-
tana, Macedonia secunda, et pars secundae Pannoniae,
quae in Bacensi est civitate. Totodată aşează în Prima
Iustiniana şi reşedinţa prefecturei Ulyricului, foastă pe
vremurile bune ale Imperiului în S i r m i u m , dar delà
năvălirile sec. I V — V , în special, cum zice Iustinian,
Attilanis te/nporibus, «refugiată» în Thessalonike. Cu m u ­
tarea prefecturei aici, episcopul de Thessalonike căpătase
anume prerogative asupra tuturor celorlalţi episcopi din
I l l y r i c u m : ca archiepiscop al întregei prefecturi illyrice
şi vicar al Papei, de care am văzut m a i sus că atârnă
bisericeşte Illyricul, apare episcopul de Thessalonic fără
întrerupere din sec. I V (a. 369: deci în legătură cu ocu­
parea Pannoniei de către Goţi) şi până pe vremea l u i
I u s t i n i a n ) . Acum însă, vicariatul papal e trecut de
801

Împărat la archiepiscopul Primei Iustiniane, care îl

păstrează până în secolul al VII-lea, când diluviul slav
îneacă tot Românismul şi tot Creştinismul illyric, şi a r -
chiepiscopia latină a Ulyricului trebue să se refugieze
iară la Thessalonic ). 802

Făcând istoricul şi motivând înflinţarea noului a r ­

chiepiscopat, Iustinian ne dă şi unele lămuriri preţioase
asupra împrejurărilor romano-creştine delà Dunăre, lă-

fi i d e n t i c e c u h o t a r e l e s u d i c e ale vechilor provincii Dalmaţia şi

M o e s i a superioară, i a r i n Răsărit c u o l i n i e O e s c u s — S e r d i c a — S c u p i ,
stabilită I n p a r t e a I a a c e s t u i s t u d i u , p r i n mărturii monumentale,
c a esenţial şi p r e g n a n t deosebitoare s p r e S u d - E s t , a Românismului
de E l e n i s m .
S01
) Cf. Jaffé, Regesta Pontificum Romanorum, L i p s i a e 1888, e d .
I I , v o l . I, p. 37—108, şi v o l . I I , p. 733, ap. O n c i u l , Papa Formosus în
tradiţia noastră istorică, i n Omagiu Maiorescu, Bucureşti, 1900, p. 624.
80J
) Cf. p e n t r u a c e s t e t i m p u r i şi c e l e următoare, O n c i u l , l. c,
p. 824 s q q . şi Originile principatelor române, p. 14 sqq.,—şi I o r g a ,
Istoria bisericii româneşti, I, p. 10 s q q .

www.cimec.ro
 Archiepiscopia Primei Iustiniane. 185

m u r i r i cari cer o anume interpretare m a i de aproape.

Dupăce determină limitele archidioecesei Primei Ius­
tiniane, cum a m arătat mai sus, el zice: cum igitur in
praesenti deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut
utraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentaretur,
et tam Viminacium, quam Recidiva ) et Litlerata ),
809 e0i

quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni subactae

ήηί, necessarium duximus ipsam gloriosissimam praefec-
turam, quae in Pannonia. fuerat constituia, iuxta Pan-
noniam in nostra felicissima patria collocare, cum nihil
quidem magni distat a Dacia mediterranea secunda Pan­
nonia, multis autem spatiis separatur prima Macedonia
a Pannonia secunda . . . După care împăratul continuă :
et ideo tua beatitudo et omnes praefatae Primae lustinianae
sacrosancţi antistites archiepiscopi habeant praerogativam
et omnem licentiam suam auctoritatem eis impertire et eos
ordinare, et in omnibus supradictis provinciis
primum honorem,... : ut a tua sede creentur et te solum
archiepiscopum habeant, nulla communione adversus < e o s >
Thessalonicensi episcopo servanda; sed tu ipse et omnes
Primae lustinianae antistites sint eis iudices et discepta-
tores..., neque ad alium quendam eatur, sed suum
cognoscant archiepiscopum omnes praedictae
ρ r o ν in ci a e, et eius sentiant creationem, et vel per­
se vel per suam auctoritatem vel clericos
mittendos habeat omnem potestatem om-
nemque sacer dotalem censur am et crea­
ţi o ni s licentiam. L a care, în special, Iustinian
mai adaogă : sed et in Aquis, quae est provinciae Daciae
ripensis, ordinari volumus a tua sanctitate episcopum, ut
non in posterum sub Meridiano episcopo sit constituia...

•o') A c e a s t a e f o r m a e x a c t ă d i n t i m p u l l u i I u s t i n i a n , i a r n u
Reridua, c a r e e o simplă lectură coruptă a m s p t e l o r : d i n Recidiua,
prin uitarea lui i , Recidua.
*° ) F o r m ă e x p r e s accentuată de P r o c o p i u s , c a întrebuinţată
4

pe v r e m e a l u i , s p r e d e o s e b i r e de c e a v e c h e , Lederata.

www.cimec.ro
 186 I I . Creştinismul daco-roman.

Aquensis autem episcopus habeat praefatam civitaletn et

omnia eius castella et terriloria et ecclesias, ut possit Bo-
nosiacorum scelus ea: ea civitate et terra repellere vel in
orthodoxam fidem transformare.
Ce înţelege Iustinian p r i n pars secundae Pannoniae,
quae in Bacensi est civitate? Fără îndoială, dacă nici măcar
S i r m i u m nu e în stăpânirea sa, numai mica limbă de
pământ mărginită din trei părţi (Vest, Sud şi Est) de
apele Sa vei şi Dunării, şi numai la Nord deschisă:
deci foarte uşor de apărat, ca un post înaintat, dincolo
de graniţa naturală a Savei, în ţinutul barbar. Tocmai
aici e însă localizată şi vechea Basùana ), care cred, Mb

că fără mare dificultate ar puteă fl identificată cu Ba-

censis civitas a Novellei a Χ Ι - a ) . Aceasta e dară toată 80β

stăpânirea pannonică a l u i Iustinian.

Dar dacă împăratul trecuse în Pannonia — la L o n -
gobarzi — cu posesiunile sale graniţa firească a Impe­
riului în spre Nord (formată până la Singidunum de
Sava, i a r de aici încolo, spre Răsărit, de Dunăre), cu
atât m a i mult el o puteă trece în Dacia traiană, unde
stăpâniau Gepizii: aceştia erau aşă de pacinici, încât,
după vorbele l u i Iordanes ) , nihil aliud a Romano itn-
807

perio, nisi pacem et annua solemnia postulaverunt. I n

, 0 i
) Cf. hărţile V I şi V I I l a C I L . I I I , S u p p l . I I , - K i e p e r t ' s Atlas
antiquus, h a r t a X I Go, — Justus P e r t h e s ' Atlas antiquus de A. v.
Kampen, harta Χ A 1,—etc.
90e
) în a c e s t c a z l o c a l i z a r e a B a s i a n e i , d e c a r e vorbeşte Ior­
d a n e s , Get. 53, l a luptele H u n i l o r c u Goţii, c . 455 (venientesque ad
Basianam Pannoniae civitatem eamque circumvaUans [sc. Dintzico r e x
Hunnorum] fines eis coepit praedare), „ostlich v o n S a v a r i a , a u f d e r
Strasse nach Arrabona", propusă de J u n g , Bômer u. Bomanen 2
,
p. 237, n. 2, t r e b u e respinsă şi înlocuită c u c e a dată a i c i tn t e x t , —
c a r e de altmintrelea e c e a In general primită de g e o g r a f i i isto­
r i c i (cf. n o t a 805). P e n t r u l o c a l i z a r e a d i n u r m ă vorbeşte şi situaţia
i n c a r e a p a r e B a s e i a n a i n I t i n e r a r i i ; cf. d. p. geogr. ravetinat, ed.
P i n d e r - P a r t h e y , B e r l i n 1860, p. 214, r. 13 s q q .
,07
) Get., c a p . 50 ; cf. J u n g , o. c , p. 237 şi n . 4.

www.cimec.ro
 <
Legăturile D a c i e i t r a i a n e c u n o u a a r c h i e p i s c o p i e . 187

adevăr, ce ne spune Iustinian în Novella X I : cum igitur

in praesenti deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut
utraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentare-
tur ), nu poate fi înţeles decât în senzul unei învoeli
808

liniştite cu Gepizii,— căci dacă cetatea pomenită şi de Ius­

tinian şi de Procopius, Li/erafa(=Lederata), eră chiar la
malul Dunării, în stânga fluviului, Recidiva eră destul
de departe în interiorul foastei provincii romane : anume.
Recidiva e, în chip evident, forma coruptă a numelui
Arcidava, care ne e cunoscut, pentru Dacia traiană, ca
aparţinând oraşului de pe râul Caraş (vechiul Apus)—
azi, satului V a r a d i a — p e drumul delà Lederata (resp.
Viminacium, ceva la Vest de Lederata) p r i n Bersovia
şi Azizis la Tibiscumşi Sarmizegetusa. Ε acum natural,
că acest d r u m însemnat spre interiorul Daciei nu puteă
l i ocupat şi întărit cu cetăţi puternice până la a patra
staţiune ) de Iustinian, dacă Gepizii nu s'ar fl învoit
809

80
' ) C ă i n Novella C X X X I a l u i I u s t i n i a n , d i n a . 545, c a p . I I I ,
celă(ile a c e s t e a d i n s t â n g a Dunării n u m a i sânt p o m e n i t e pe n u m e ,
n u poate fl s u b n i c i u n cuvânt a d u s c a argument — precum s'a
făcut d e u n i i istorici—că I u s t i n i a n n u I e - a m a i stăpânit, c h i a r n u ­
m a i după z e c e a n i delà Novella X I . Căci N o v . C X X X I e redactată
foarte pe scurt,—cetăţile d i n N o r d u l Dunării n u f o r m a u o provin­
c i e deosebită, c i ţineau d e p r o v i n c i i l e d i n S u d , şi I u s t i n i a n n u c i ­
tează a i c i decât s i m p l u provinciile—insfârşit N o v e l l a citând Pan­
n o n i a î n t r e a g ă — fără v r e - o restricţie, deşi ştim că nu putea fl
v o r b a decât de u n m i n u s c u l f r a g m e n t — c a p r o v i n c i e de s u b j u r i s ­
dicţia a r c h i e p i s c o p u l u i P r i m e i I u s t i n i a n e , poate că c h i a r , t a c i t , a
subsumat „Pannoniei" şi cetăţile n e n u m i t e d i n N o r d . Iată şi t e x t u l
părţii d i n N o v e l l a C X X X I , relativă l a a r c h i e p i s c o p i a noastră ( c a p .
I I I ) : p e r tempus autem beatissimum archiepiscopum Primae lustinia­
nae nostrae patriae habere semper sub sua iurisdictione episcopos
provinciarum Daciae mediterraneae et Daciae ripensis, Privalis et
Dardaniae et Mysiae superioris atque Pannoniae, et ab eo hos ordi­
nari, ipsum vero a proprio ordinari concilio, et in subiectis sibi pro-
vinciis locum obţinere eum sedis apostolicae Bomae secundum ea quae
definita sunt a sanctissimo papa Vigilio.
m
) Iată l i s t a completă a staţiunilor delà Dunăre la Tivis-
c u m şi T e m a [ n u m e l e păstiWy^'Îîfc'Ferneşul" de a z i J d u p ă geogr.
188 II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

dinainte cu această ocupare, în schimbul altor avantagii

acordate lor de împărat, şi pe cari nu le mai cunoaştem
precis, dar le putem bănui.
P r i n u r m a r e cuvintele rezumative ale lui Iustinian,
din Nov. X I : in omnibus supradictis provinciis şi omnes
praedictae provinciae, se raportă — pe lângă celelalte —
nu numai la infima Pannonia secunda, «quae i n Bacensi
est civitate» I, ci şi la mult m a i însemnata provincie
transdanubiană, η e - n u r n i t ă , dar d i n care cunoaştem
cel puţin d o u ă cetăţi — civitates — întărite, la Iustinian,
«mai multe», nespeciflcate (afară de Lederata), la Pro­
copius, şi, cel puţin, încă Drobeta, din resturile monu­
mentale ).— Că p r i n novella sa împăratul întindea în
810

aceeaşi vreme în Nordul Dunării şi jurisdicţia archie-

piscopului Primei Iustiniane, e clar chiar din textul m a i
sus citat şi nici nu m a i e pus a z i ) la îndoială de nici 811

un istoric ).—Ceeace însă trebue m a i ales accentuat

812

în acest document, e expresia caracteristică « . . . Recidiva

et Litterata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum
dicioni subactae...» : fără îndoială, că p r i n iterum Iustinian
nu făcea legătura cu vechea stăpânire a lui T r a i a n ; a m
văzut m a i sus, la Procopius, că tradiţia istorică despre
«Dacia traiană» eră aproape stinsă în secolul al VI-lea.
Atunci la ce se va fi gândit? Cred că numai la faplul

jpvennat, e d . c i l . , p. 2 0 3 — 4 : B a c a u c i s , P o l u l a , C a n o n i a , A r c i d a b a ,
B e r s o v i a , Zizis, Gubali, Tiviscum, T e m a . Cf. hărţile I V şi V d i n
C I L . I I I , S u p p l . I I , u n d e sânt l o c a l i z a t e pe acelaş d r u m staţiunile
ce urmează : L e d e r a t a (in dreapta Dunării), Apo Fl., Arcidava,
Centum Putea, Berzovia, Azizis, Caput Bubali, Tibiscum, Acmo-
n i a , P o n s A u g u s t i , Sarmizegetusa,—şi u n d e e d e n o t a t că A p o F l .
e d e s t u l de d e p a r t e de D u n ă r e , înspre N o r d , p e n t r u c a i n t r e e l şi
malul fluviului să fl m a i fost c e l puţin o staţiune.
81
°) V e z i îndată m a i j o s .
• » ) Căci l a 1885, I n Teoria lui Roesler, publ. In Convorbiri
literare X I X , p. 336, d. O n c i u l e r ă de altă părere.
i l a
) Cf. O n c i u l i n Omagiu Maiorescu, p. 624 şi I o r g a , 1 s t . bis.
Rom. I, p. 10.

www.cimec.ro
 V e c h i m e a organizării B i s e r i c e i d a c o - r o m a n e . 189

general, pe deoparte al continuităţii elementului roman

şi creştin de ambele laturi ale fluviului, pe de alta a l
existenţei fortificaţiilor romane din secolul al IV-lea,
începând delà Constantin cel Mare, nu numai în dreapta
ci şi în stânga Dunării.
Această interpretare e sprijinită şi de faptul u r ­
mător. Iustinian pomeneşte la sfârşitul novellei sale secta
eretică a «Bonosiacilor», pe care episcopul din Aquae
are a o combate în chip special. Dacă în cetăţile sau
territoriile (cf. pentru Aquae expresia ea civitate et terra)
din stânga Dunării a r fl existat păgâni, cari să trebu­
iască a fl convertiţi, nu îmi pot închipui, că împăratul
nu ar fl luat vre-o dispoziţie specială în această privinţă,
dând, ca pentru Aquae, vre-unui alt episcop însărcinarea
apriată de a aduce la lumina credinţei pe oblăduiţii săi
din stânga Dunării. Dimpotrivă Iustinian vorbeşte ca de
ceva foarte firesc despre re-luarea în posesiune a teri­
toriului nord-danubian, care, desigur, încă dinainte, eră
din punct de vedere ierarchiobisericesc repartizat i n
total, o r i pe părţi, la una, o r i mai multe din episcopiile
dioecesei illyrice a Daciei, aflătoare în imediata apro­
piere a Dunării, pe malul drept: astfel în afară de Re­
mesiana, reşedinţa Sfântului Nicetas (distrusă şi ea de
Huni pe vremea l u i A t t i l a ) ) , şi de A q u a e ) , încă şi
818 814

8 1 S
) Cf. P r o c o p i u s , de aedif., I V , 1 (ed. B o n n , p. 268) şi I V , 4
(p. 284).
8 H
) C a s t e l e l e e n u m e r a t e de P r o c o p i u s , de aedif., I V , 4 (ed.
B o n n , p. 284 sq.), c a r e s t a u r a t e d e I u s t i n i a n εν χώρα Φεμεαιανεοία
şi t v χώρα Ά χ υ ε υ ί α ( c e e a c e c r e d , fără a greşi, că pot traduce n u
n u m a i p r i n : t e r i t o r i u l , c i şi p r i n : e p a r c h i i l e [episcopale] «Reme­
s i a n a » şi « A q u a e » ) sânt deosebit de numeroase (30 I n t e r i t o r i u l
r e m e s i a n e n s şi 37 I n c e l a q u e n s , — d i n t r e c a r i u n u l singur nou,
c e l e l a l t e n u m a i r e s t a u r a t e ) şi m u l t e d i n t r e ele poartă nume ro­
m a n i c e : Lutzolo, Spelunca, Lupofanlana, Caslellonovo, Scepte-
c a s a s , T r e d e t i t i l i u e , I u l i o b a l l a e (=...vale), etc.,—prin urmare popu­
laţia d e a i c i e foarte d e a s ă şi a dăinuit ( p r e c u m şi dăinueşte Încă I)
s t a t o r n i c în a c e s t e părţi.

www.cimec.ro
190 II. Creştinismul daco-roman.

Viminacium, Singidunum, Horrea Margi, Ratiaria, ba

chiar şi S i r m i u m ) , etc., etc. Singurul lucru, pe care
816

împăratul crede necesar să-1 precizeze, e că, atât epis­

copia din Aquae, cât şi cetăţile — adică Biserica — din
stânga Dunării, vor ţine de archiepiscopia Primei Ius­
tiniane. încolo Archiepiscopul însuşi va orândui toate
cu depline puteri, c u m va crede el de cuviinţă.
Totuşi dovada peremptorie despre existenţa creş­
tinismului r o m a n în stânga Dunării încă dinainte de
Iustinian, a m păstrat-o pentru finele acestei argumentări.
Făcând săpături la Drobeta, Tocilescu a constatat în
resturile de zidării ale cetăţii trei epoce: p r i m a «delà
Traian», alta «delà Constantin cel Mare», a treia «delà
Iustinian». Pentru cea din urmă, ca rămăşiţă monumen­
tală, numai «la tour circulaire mentionnée par Procope» :
anume nu cumva cu prilejul Drobetei ), ci în alt loc 81β

din de aedificiis ). L a care Tocilescu m a i adaogă : «la

8Π

partie du plan de Turn-Sé vérin, située à l'extérieur

indique l'emplacement des édifices religieux : une église
et une chapelle, situés hors des murs du Castellum» ). 81s

\ Ducându-mă la Severin, să controlez afirmările lui

Tocilescu, a m putut stabili următoarele fapte noi. L a
Apus, şi de castel, şi de pod, şi de cele două «edificii
religioase», s'a ridicat în timpurile vechi, drept la malul
Dunării, dacă nu chiar un întreg oraş, desigur un mare
complex de clădiri, ale căror ziduri de fundament se
pot bine observă în malul înalt, dărâmat acum în parte,
al Dunării. Aici, pe lângă alte fragmente architectonice,

" ' ) Cf. l o r g a , Geschichte des rum. Volkes, I, p. 106.

β1β
) D e s p r e c a r e a m văzut m a i s u s , c ă dimpotrivă, P r o c o p i u s
n e relatează, c ă n'a fost restaurată de I u s t i n i a n .
'") Poate T o c i l e s c u s ' a gândit l a I V , 1 (ed. B o n n , p. 266),
c a r e a r p u t e a fi folosit p e n t r u D r o b e t a , d a r n u menţionează a p r i a t
t u r n u r i c i r c u l a r e , s a u l a I I 1 (p. 212), c a r e n u poate fl folosit p e n t r u
c a z u l nostru ; in orice c a z T o c i l e s c u n u citează a n u m e l o c u l d i n
P r o c o p i u s , I a c a r e s ' a gândit când a făcut o b s e r v a r e a d i n text.
)
818
Fouilles el recherches archéologiques, p. 141.

www.cimec.ro
 Antichităţile creştine delà Drobeta. 191

s'a găsit, căzut în vale, în Octomvre 1910, un capitel

de p i l a s t r u ) , foarte p r i m i t i v lucrat, având săpată în
81β

relief o cruce ) , în aceeaşi formă (sec. V - V I ) , ca cea

820

care ne întimpină pe monumentele funerare vechi-

creştine, găsite la Constanţa şi păstrate în Muzeul na­
ţional de antichităţi, d i n Bucureşti ). 821

Tot odată examinând colecţia de monete a liceului

d i n Turnu-Severin, a m constatat, că delà Constantin şi
Licinius până la Valens şi Gratian, castelul Drobeta
a fost locuit, aceste monete fiind găsite chiar în c a s t r u ) . 8Î2

De cine a fost locuită vechea cetate nu e greu de ho-

tărît : său de o garnizoană imperială, său de o populaţie
romano-barbară trăind în pace cu Imperiul. De b a r b a r i
duşmani, în orice caz nu : şi anume, pentrucă delà Con­
stantin la Valens expediţiile romane în stânga Dunării
sânt aproape neîntrerupte, Imperiul e deştul de puternic,
şi supt nici-un cuvânt Constantin, Constantius o r i Valens
n'ar fl putut suferi incuibarea vre-unui roiu de barbari
în poziţia strategică aşă de importantă delà Drobeta.
Dar m a i m u l t : tot în lagărul delà Drobetae 's'a
găsit—tot în ultimul t i m p — p r i n t r e multele ţigle fărâ­
mate, una ) cu o inscripţie prea fragmentară, ca să
828

poată f i cu siguranţă descifrată, dar având, evident,

caracterele speciale s c r i e r i i * ) secolului al IV-lea şi cei
82

M
) P r o b a b i l ; c u siguranţă n u mă pot pronunţă, blocul fiind
foarte r ă u l u c r a t şi a p r o a p e inform.
82
°) Acest preţios monument s e păstrează deocamdată in
grădina l i c e u l u i d i n T u r n u - S e v e r i n . P o a l e că a r fi m a i p r u d e n t
să fie p u s l a adăpost de eventuale deteriorări, u n d e v a Într'un
loc inchis.
M l
) V e z i - l e m a i s u s , p. 62 sq.
"*) D u p ă a s i g u r a r e a c e m i - a d a t d. A . Bărcăcilă, profesor
l a liceul local.
«2») Păstrată tot i n colecţia l i c e u l u i .
Inscripţia de pe cărămida d i n D r o b e t a e In p a r t e s c r i e r e
de «placat», In parte «cursivă», d a r şi c u a n u m e e l e m e n t e «lapi­
dare», c a A, T , S.

www.cimec.ro
 192 II. Creştinismul daco-roman.

imediat următori,eu litere ea A , €, R, ΓΠ, etc. Ε clar

însă, că o astfel de inscripţie nu putea fl zgâriată pe
cărămidă decât numai de nişte locuitori de cultură r o ­
mană, i a r nu de vre-un neam de barbari.
Toate cele stabilite de mine aici au fost câştigate
în u r m a numai a unei singure vizitări a ruinelor. Ce
va f i când se vor face săpături sistematice, e, cred, uşor
de bănuit.—In orice caz afirmarea l u i Procopius ) , că 826

şi alţi împăraţi creştini, iar nu numai Iustinian, au clădit

castele în stânga Dunării, e adeverită în chip indiscu­
tabil p r i n ruinele enumerate, delà şi de lângă Drobeta,
p r i n inonetele pomenite, p r i n fragmentul architectonic
cu crucea pe dânsul, descris m a i sus, etc.
Dar ceeace a m constatat pentru Drobeta, de care
nici-un izvor literar n u ne vorbeşte apriat ca fiind un
centru roman o r i creştin în timpul ce ne preocupă,
trebue cu atât m a i mult admis de centrele importante,
cetăţi puternice, ca Lederata, Arcidava, şi celelalte πολλά
φρούρια ale l u i Procopius şi Iustinian, existente în Dacia
noastră, şl în t i m p u l romano-byzantin, dar, după cum
ne arată resturile monumentale pentru Drobeta, i a r
Procopius în general ), desigur şi m a i înainte : în stare
82e

mai înfloritoare o r i m a i nenorocită, dar e x i s t â n d !

! Astfel putem, cu probabilitate, admite existenţa în
I Nordul Dunării, atât în secolul al IV-lea cât şi într'al
ί VI-lea, a unei adevărate provincii romane, cuprinzând
j o parte însemnată din Banat, în Vest, şi din Oltenia,
în Est : această provincie, ca şi Pannonia, cea pierdută
I la 380, e, când total deslipită de I m p e r i u , când supt au­
toritatea l u i ( p r i n intrarea barbarilor stăpânitori acolo
în legături de federaţie cu Roma nouă), când însfârşit
deadreptul romană, ca pe vremea l u i Iustinian.
' Căci doară — de altă parte — în d r e a p t a Dunării,

)
82S
De aedif., I V 5 (ed. B o n n , p. 28G). Cf. m a i s u s , p. 179 s q .
82t
) V e z i n o t a precedentă.

www.cimec.ro
 «Continuitatea» romano-creştină I n D a c i a . 193

împrejurările d i n secolul al V-lea sânt aşă de nenorocite,

că ar f l trebuit să nu mai. rămâe picior de Roman pe
aici, dacă ar fl după judecata istoricilor «roesleriani»,
români o r i streini. Iustinian singur spune în Novella
X I , că praefectul praetoriului pentru I l l y r i c u m a fugit
la venirea Hunilor, cu episcopul, oastea, etc., din Sir­
m i u m tocmai în Thessalonic, şi, o sută de ani aproape,
au rămas lucrurile şi în vechea «Moesie superioară» în
voia barbarilor prădalnici, cari distruseseră toate oraşele
şi pustiiseră cumplit întreg Illyricul latin. — Unde au m a i
fugit şi Romanii de aici ? Şi de unde i-a cules Iustinian,
când a început măreaţa l u i operă de restaurare, — ca
să poată populă cetăţile şi castelele lui ? — Apoi n'au
fugit nicăiri, şi împăratul aici i-a găsit. E i se adăpos­
tiseră, cum putuseră, p r i n munţii şi văile Serbiei, şi
Bulgariei vestice de azi ) . — După trecerea furtunii
827

propriu zise, a Hunilor, care n'a ţinut mult, «Romanii»

au ieşit iar la luminiş, s'au împăcat de bine de rău" cu
B a r b a r i i * ) , au reocupat oraşele şi cetăţile, şi, aici i-a
28

găsit Iustinian.
Dăr încă împrejurările lamentabile din Pannonia,—
unde delà 380 înainte, va să zică la o sută de ani după
părăsirea Daciei traiane, sânt toţi barbari lumii acasă

M 1
) C e l m a i i n s t r u c t i v d o c u m e n t i n această privinţă e s c r i e r e a
l u i P r o c o p i u s de aedificiis, u n d e v e d e m că v e c h i l e n u m i r i de s a t e
şi oraşe, t h r a c o - i l l y r i c e o r i r o m a n e , se păstrează i n n u m ă r e x t r a ­
ordinar de mare, i n forme destul de c r e d i n c i o a s e , p â n ă — c e l
puţin—pe v r e m e a l u i I u s t i n i a n . — N o t e z că toate c a s t e l e l e e n u m e r a t e
de P r o c o p i u s , purtând n u m e «romanice», n u sânt d e l o c a l i z a t i n
T h r a c i a , ci in Illyricul latin (Moesia superioară, D a c i i l e şi D a r ­
d a n i a ) : de aedif., I V 4, ed. B o n e , ρ· 280 s q q .
S2S
) Cf. v o r b e l e lui O r o s i u s , Hist., V I I , c . 41 : quamquam et post
hoc quoque continuo Barbari, exsecrati gladios suos, ad aratra con­
verse sunt, residuosque Romanos ut socios modo et amicos fovent, ut
inveniantur iam inter eos quidam Romani, qui malint inter Barbaros
pauperem libertatem, quam inter Bomanos tributariam soliicitudinem
susţinere, — d u p ă c a r e vorbeşte de creştinarea Barbarilor.

3.1332 13
www.cimec.ro
 194 II. Creştinismul daco-roman.

Ια ci, pradă pe locuitori, terorizează şi distrug oraşele,

se bat şi se alungă între ei, însfărşit prăpădenia pă­
mântului ) . 829

Şi totuşi nimănui nu i-a trecut p r i n cap să nege

existenţa elementului roman, după datele amintite, în
aceste provincii, cèl puţin tot aşă de nenorocite, dacă
nu chiar mai chinuite ca Dacia traiană ! — Dar să ne
întoarcem la Creştinismul Daco-Romanilor.

Cele desvoltate mai sus, cu prilejul expunerii operei

missionarice a Sf. Nicetas pe ambele m a l u r i ale Dunării,
se sprijiniau numai pe izvoarele literare. Concluziile că­
pătate atunci îşi găsiau, ce-i dreptul, şi ca direcţie a
răspândirei creştinismului latin, şi ca t i m p a l missio-
nării, şi ca legături culturale dintre Nord şi Sud, o con­
firmare evidentă în cuprinsul istoric-creştin al terme­
nilor noştri sacri de origine latină. — Mărturiile monu­
mentale, descoperite la Drobeta şi puse în lumina ştirilor
lui Procopius şi Iustinian, aduc însă dovada nestrămu­
tată, că noi sântem, şi ca Romani şi ca Creştini, aici în
Dacia traiană acasă la noi, i a r n u veniţi deabia târziu
de tot de pe alte meleaguri.
Urmărind creştinismul Daco-Romanilor până la Ius­
tinian, mi-am îndeplinit sarcina luată la începutul acestor
((Contribuţii». — îmi rămâne acum numai să rezumez
în câteva cuvinte faptele istorice — după posibilitate —
asigurate p r i n cercetarea de faţă.

ί2
' ) V e z i I n această privinţă u n straşnic tablou a l năvăli­
rilor barbare l a Hieronymus, in scrisoarea LX d i n a . 396 (ed.
M i g n e , Patr. Lat. XXII, p. 600). — Cf. a s u p r a soartei elementului
roman din dreapta Dunării fn a c e s t e t i m p u r i , şi I o r g a , Gesch. d.
rum. Volkes, I , p. 86 s q q .

www.cimec.ro
 I l l y r i c u l latin n'a cunoscut Creştinismul în forma
greacă sau grecizantă, în care noua credinţă fusese pre­
dicată în primele două veacuri întregei lumi meditera-
neane. Secole dearândul existară comunităţi şi episcopii
creştine înfloritoare în Thracia o r i Macedonia, fără ca
în Moesia să se facă nici cea m a i mică încercare de a
înlătură religia păgână. Oraşele de coastă ale Dalmaţiei
avură creştini—foarte probabil—încă din veacul întăi
al erei noastre : totuşi aceşti credincioşi erau Orientali,
nu Romani i l l y r i c i ; ei îşi aveau cultul lor creştin, de
limbă greacă, numai pentru ei, ca un cult p r i v a t ; îm­
prejurul lor întreaga lume illyrică eră de altă limbă şi
de altă credinţă.
Către finele secolului a l III-lea Creştinismul deve­
nise însfârşit familiar şi lumei latine a Apusului, şi el
însuşi se familiarizase cu această lume, latinizându-se.
I l l y r i c u l latin nu m a i putu nici el rezistă credinţei b i ­
ruitoare : oastea romană, vechea pavăză a păgânismului,
începu a trece la creştinism: persecuţia l u i Diocletian
încununâ cu n i m b u l m a r t y r i u l u i nenumăraţi soldaţi d i n
garnizoanele delà Dunărea de mijloc şi de jos.
Dar de abia delà Constantin înainte putem vorbi
despre o generalizare a credinţei creştine p r i n t r e oră­
şenii U l y r i c u l u i ; episcopate numeroase se întemeiază
în marile centre economice şi culturale ale Românis­
mului danubian ; frumoase clădiri de cult se ridică pre­
tutindeni; apostoli ai nouei credinţe încep a cutreeră
satele rămase păgâne, ba trec chiar dincolo de graniţa

www.cimec.ro
196 încheiere.

Imperiului, în ţinuturile barbare. — Totuşi creştinarea

«ţăranilor» Ulyricului se face foarte încet: Creştinismul
e o religie cu învăţături de ordin superior-ideal, care
nu s'a putut răspândi la început decât numai în vechile
ţinuturi de cultură, unde nivelul general al educaţiei
masselor fusese mai r i d i c a t : în special, fireşte, în ora­
şele greceşti. Lumea satelor romane din provincii eră
însă foarte puţin pregătită pentru o astfel de religie:
a trebuit deci întreprinsă o anume «popularizare!» a
Creştinismului, care să-1 facă adaptabil şi minţilor agre­
ste ale «Ulyrilor». Această vulgarizare însă nu eră
cumva numai o «latinizare», ci şi o «păgânizare» a cre­
dinţei creştine: «religia» trebui'să ia pentru aceşti noi
adepţi m a i mult înfăţişarea unui cult; formulele sacre,
abstracte, trebuiră să se preschimbe o r i să se explice
p r i n forme concrete, adaptate minţii strict intuitive a
Indo-Germanilor Europei, cari hu aveau ca Semiţii Asiei,
facultatea de a concepe o divinitate invizibilă, infinită
şi impalpabilă. Vechile sărbători păgâne fură p r i m i t e —
de nevoe—şi de biserica creştină: m a r t y r i i fură săr­
bătoriţi cu banchete şi cântece o r i j o c u r i de veselie ne­
bună, c u m aveau doar Adonis o r i Attis la zilele lor
aniversare.
Creştinismul astfel «popularizat» cuceri în adevăr
în secolul a l IV-lea m a i toate oraşele Ulyricului. Dar
satele, m a i conservative tot rezistau încă. De-abia în
secolii V — V I I fu biruit deplin păgânismul şi la ţară. Că
aici Creştinismul fu nevoit să ia o înfăţişare încă şi
mai «indo-germanică» decât la oraşe, e clar şi firesc.
Dar şi acum—sec. IV—VII,—când delà izvoarele
Dunării până la gurile Eufratului întregul «Răsărit» eu­
ropean o r i asiat, eră creştin, nu se şterse deosebirea
dintre Creştinismul grec şi cel latin. Dimpotrivă: linia
de demarcare între Romanism şi Elenism, stabilită încă
din timpurile păgâne ale Imperiului în peninsula bal­
canică, se menţine şi se precizează încă mai mult în

www.cimec.ro
 Creştinismul i n I l l y r i c u l l a t i n . 197

vremile creştine,—şi anume: în Răsărit (Scythia minor

şi Moesia secunda) în defavoarea Românismului, în Apus
(Dardania, Macedonia secunda, Praevalitana şi E p i r u s ]
nova) în defavoarea Elenismului. Cele două lumi creş- '
tine îşi împart adepţii nu numai în Imperiu, ci şi din­
colo de hotarele lui : Goţii primesc Creştinismul în forma ;
greacă; Daco-Romanii lui Traian, îl primesc dimpotrivă\
în cea latină. Şi nu cumva numai terminologia religios-}
bisericească e diferită la noii credincioşi din Nordul Du­
nării, — ci însuşi spiritul religiunii lor e deosebit: la
Goţi pătrunde şi se stabileşte doctrina eretică: ariană,
audiană, o r i altfel ; la Daco-Romani doctrina orthodoxă.
Dar mai m u l t : creştinismul latin al Ulyricului se
desvoltă într'o aşă de strânsă legătură cu lumea romano-
creştină a Apusului, încât 'putem v o r b i de o perfectă
continuitate cultural-bisericească între Italia şi p r o v i n ­
ciile delà Dunăre. A mai accentuă însemnătatea acestui
fapt pentru Românismul Ulyricului, cred căe superfluu;
exemple însă a m căutat să dau în cursul cercetării mele
cât mai multe şi mai variate.
O desvoltare ceva mai complicată are Creştinismul
în Dacia lui Traian. Aici constatăm anume — p r i n monu­
mente — creştini chiar înainte de a găsi noua credinţă
în I l l y r i c u m , — în p r i m a jumătate a secolului a l III-lea.
Dar aceşti creştini sânt Orientali, veniţi în Dacia cu
credinţa lor deacasă: ei nu au căpătat-o aici în Dacia.
Şi cu toate că sânt «Romani», iar nu «Eleni», ca limbă
şi cultură, ei nu constitue încă decât o excepţie, un fenomen
singular, eventual chiar trecător, în mijlocul Românis­
mului păgân a l Daciei şi Ulyricului. Ce-i dreptul, minus­
cula comunitate daco-romană primeşte în curând întăriri
delà comunităţile ce răsar cu repeziciune în cei cinci­
zeci de ani următori în toate părţile, primprejur, la Du­
năre,—şi deci ea nu piere, ci se măreşte. Dar, şi în Dacia
lui Traian, nu putem v o r b i de o generalizare a credinţei
creştine decât după Constantin cel Mare.

www.cimec.ro
 198 încheiere.

Anume, terminologia noastră creştină, de origine

latină, cercetată cultural-genetic, ne învaţă, că mai toate
numirile de instituţii şi forme ale cultului creştin, află­
toare azi în limba română, sânt creaţii ale secolilor I V
şi V, resp. chiar V I şi V I I , dacă p r i v i m procesul de
formare până la perfecta cristalizare a noilor termeni ;
astfel : din sec. I V : «biserică», «Crăciun», etc.,—din sec. V,
«Duminică», «păgân», «răposa», «cuminec», ş. a. m. d.
Apoi, alte forme, ca «Dumnezeu», «sărbătoare», «Florii»,
«Rusalii», etc., etc., arată instituţii păgâne p r i m i t e şi de
Creştinismul daco-roman: unele d i n ele sânt chiar ca­
racteristice numai Daciei l u i Traian. Dimpotrivă alte
forme, ca «zână», «zănatic», «drac», arată până azi vio­
lenţa luptei între păgânism şi creştinism la noi i n Dacia :
cultul «salvator» a l l u i Aesculapius-Dracco şi cultul fa­
talist şi agrest ăl Dianei-Nemesis, ne sânt in chip i m -
mutabil documentate p r i n cuvintele noastre «drac» şi
«zânăj).-j«ănatic», — iarăşi, specifice daco-romane. Că
aceşti termeni nu s'au putut naşte decât după ce Creş­
tinii au devenit destul de numeroşi, ca să poată — ne¬
pedepsiţi — întrebuinţa ca o insultă termenul de diana-
ticus pentru adversarii lor, şi că deci, t i m p u l naşterii
lor, trebue fixat în secolul al V-lea—VI-lea, e, cred, clar.
Tot din studiul istoric-critic al terminologiei noastre
creştine latine, m a i învăţăm, că creştinismul Daco-Ro­
manilor e de natură missionarică; data missionarii,
reiese din aceiaşi termeni, că trebue să fie c. 375—450.
Tocmai în acest t i m p cade însă şi activitatea apostolică
a Sf. Nicetas, episcopul Remesianei ; ştirile istorice asupra
lui permit, în cel m a i firesc chip, o interpretare i n senzul
predicării l u i şi în stânga Dunării: lucru contestat de
unii istorici străini, sau nerelevat de istoricii români.
Astfel deci a m avea chiar numele şi biografia apostolului
nostru.—Un moment deosebit de important i n apariţia
lui Nicetas, i n istoria Creştinismului daco-roman, e acela,
că episcopul «dac» e un fel de reprezentant tipic al tra-

www.cimec.ro
 Creştinismul i n D a c i a lui T r a i a n . 199

(Jitiei de strânse legături între Italia şi l l l y r i c , fiind în

relaţii personale cu Sf. Paulinus din Nola, călătorind de
mai multe o r i în Italia, şi, mai ales, luând parte activă
la mişcarea literară bisericească a Apusului prin scrieri
in cea m a i frumoasă limbă latină, în deobşte preţuite
de contemporani şi urmaşi pentru claritatea şi simpli­
citatea lor clasică. — Chiar fără Sf. Nicetas însă, predi­
catorii Creştinismului nu ne-au putut veni, în acele t i m ­
puri de vie propagandă missionarică în Nordul Dunării
(Ulfila, Saba, Nicetas m a r t y r u l , Audius, etc.), decât tot
din Illyricul latin, şi, fireşte, în special din Moesia su­
perioară, cea aşă de intenz creştinată, cu multele ei
episcopate la Dunăre şi cu relaţiile ei neîntrerupte şi
exceptional de bine nutrite cu Dacia lui Traian.—în adevăr,
dacă Creştinismul ne-ar fi venit şi nouă, ca Goţilor, din
Orientul grec, atunci terminologia noastră creştină s'ar fl
resimţit de această înrâurire greacă, aşă precum a fost
de fapt cazul la Goţi, şi cuvintele ca abiserică», «înger»,
«Duminică», «cuminec», «lege», «păgân», «tâmplă», «văr­
gură», etc., etc., sau a r fi avut azi o altă înfăţişare fo­
netică, sau, cele m a i multe, nici n'ar fi existat de fel în
limba noastră. P r i n urmare, creştinarea Goţilor n'a avut,
în specie, nici-un fel de înrâurire mai de aproape asupra
Daco-Romanilor : apostolii mai sus pomeniţi, venind din
Orientul grec, sânt desigur — cei orthodoxi dintre ei —
nişte sfinţi şi m a r t y r i ai bisericei oecumenice greceşti,
dar ei nu sânt şi apostolii noştri, ai bisericei naţionale
româneşti.
Organizarea bisericei creştine latine din Dacia l u i
Traian, s'a făcut în directă atârnare de. biserica mamă,
missionară, din Dacia mediterranea, Dacia ripensis, o r i
Moesia p r i m a : episcopii dîrTdreapta Dunării îşi întinseră
adică iurisdicţia şi în stânga fluviului. Această stare de
l u c r u r i ne eţlocumentată de Novella a ΧΙ -a a lui Iustinian,
dată în a. 535, şi p r i n care teritoriul din Nordul Du­
nării, cu cetăţile Lederata şi Arcidava, pomenite apriat

www.cimec.ro
200 Încheiere.

de Iustinian, şi cu o sumă altele, nenumite, dar consta­

tate ca existente de Procopius, pe lângă cari, însfârşit,
încă şi unele cetăţi despre cari din fericire avem ştiri
monumentale — precum e Drobeta, — fu pus sub iurisdic-
ţia supremă a archiepiscopului P r i m e i Iustiniane, care
aveà a ordină pe episcopii delà Dunărea dacică şi, în
ce priveşte stânga fluviului, poate păstoriă chiar direct
pe credincioşii de aici. — în orice caz, un lucru trebue
aici accentuat: faptul că nu se constată în Dacia l u i
Traian nici-un episcop în timpurile vechi, până la
reorganizarea supt influenţă slavonă, nu are sub nici-
un cuvânt a servi ca argument împotriva creştină-
nării noastre generale încă din sec. I V — V , şi împo­
t r i v a organizării complete a bisericei noastre. Căci
doară întreagă Scythia minor nu avea decât un episcop,
pe cel d i n Tomi, şi pentru asta nu i-a trecut nimănui
p r i n minte, să nege organizarea bisericească a ţinutului
scythic delà Dunăre faţă de cel delà Mare. Dimpotrivă,
in Dacia traiauă, direct missionată de episcopii moesiei
din imediata ei vecinătate, delà Dunăre, ar fl fost aproape
o anomalie să se mai creeze alţi episcopi, atunci când
în Moesia superioară şi Dacia aureliană episcopatele
erau, pe un teritoriu mic, aşă de numeroase şi deci aşă
de sărace. Iustinian, de pildă, pentru a mai întări au­
toritatea episcopului din Aquae, care aveâ de luptat cu
ereticii Bonosiaci, îi dă expres spre păstorire, pe lângă
cetatea Aquae, încă toate «castellele» şi «territoriile» şi
«bisericile ( = ecclesiae)» dimprejur, cari, ştim delà Pro­
copius, că erau destul de numeroase, dar probabil fuse­
seră treptat-treptat pierdute de episcopul aquens de supt
cârmuirea sa. — întinderea iurisdicţiei archiepiscopului
Primei Iustiniane şi asupra Nordului Dunării consfin­
ţeşte numai, iuridic, nişte împrejurări de fapt, cari exis­
tau încă de un veac în aceste părţi. ·
Pentru a explică deci prezenţa Creştinismului r o ­
man în Dacia traiană, nu e nevoe să aducem d i n Sud

www.cimec.ro
 O r g a n i z a r e a B i s e r i c e i n o a s t r e . — Consideraţii finale. 201

o întreagă populaţie creştină, ci numai pe Sf. Nicetas,

sau, cel mult, încă doi-trei missionari. Căci Creştinis­
m u l îşi avea chiar de pe când Dacia ţineă de Imperiu,
reprezentanţii săi speciali în provincia l u i T r a i a n ; i a r
mai apoi relaţiile ei cu Sudul fuseseră, cu toată sepa­
rarea, aşă de v i i , încât nu avuse loc nici un eveniment
politic, religios o r i cultural în dreapta Dunării, care să
nu-şi aibă imediat repercutarea şi în stânga: destul să
pomenim expediţiile împăraţilor din secolul al IV-lea
în Nordul Dunării,—creştinarea şi arianismul Goţilor,—
relaţiile economice neîntrerupte între Pannonia, resp.
întreg Illyricul, şi Dacia traiană, etc. — în adevăr ter­
minologia noastră creştină, împreună cu anume alte
cuvinte, profane, ale limbei noastre, ne învaţă, că nu
numai noi nu sântem veniţi ca creştini din Sud, dar
anume forme ale Creştinismului şi ale vorbirei noastre
latine nici nu s'au putut alcătui în Sud: «biserică», «săr­
bătoare», «lună», «pământ», «ţară», ş. a., sânt astfel de
documente, cari, împreună cu monumentele vechi creş­
tine delà Drobeta, ne dovedesc, cred, definitiv, că Româ­
nismul şi Creştinismul nostru sânt născute şi crescute,
în chip firesc: încet şi trainic, în Dacia lui Traian, şi nu
sânt deabia m a i târziu «immigrate» din alte ţinuturi.
Dacă însă Românismul şi Creştinismul nostru s'au putut
astfel desvoltă, cauza e că noi a m putut trăi până în
veacul a l VII-lea în continuitate trupească şi sufletească
cu patria noastră mamă, italo-illyrică ; când a m fost deci
lăsaţi în vălmăşagul barbarilor slavo-turanici, noi nu eram
nişte copii, ci eram un popor viguros, fireşte încă tânăr,
dar deplin format. De aceea dară n'au pierit coloniştii
lui Traian, ci au dăinuit şi s'au îmmulţit, colonizând
toate ţările până la Tisa, şi Mare, şi izvoarele Nistrului :
pentrucă Dunărea n'a fost niciodată un duşman hain,
care să despartă pe fraţi, ci a fost un prieten bun, care
i-a unit.

www.cimec.ro
 INDEX NOMINUM.

A b o n u t e i c h o s , 105, 118 şi 557. A l e x a n d e r (episc. de T o m i ) , 71 s q .

A b r a h a m , S y r u s , creştin, 43. Alexandria (patriarhul de), 100.
A b r a x a s , 24, 26, 87. Alexandru din Abonuteichos,
A b r i t t u s , 67 sq., 72 şi 346. 105, 479, 118 sq., 537, 547.
A d i a u m , 440, 581. A l m u s , 583.
A d o n a i , 24 sq., 26. Alpii creştini, 400; păgănism,
A d o n i s , v. A d o n a i . ibid.
Ad M e d i a m , 586, 127, 593, 146, Alpii tridentini (păgânismul in
679, 682. —), 161 şi 39.
A d r a e t i a ( s y n c r e t . ) , 122. A l t i n u m , 513.
A d r i a n o p o l , 9, 11. A m a n t i a , 43.
A d r i a t i c a , 15. A m a n t i u s ( e p i s c . d e Nicop.), 01
A e g y p t i i (creştini), 176. şi 287.
A e q u i n o c t i u m , 464. Amasilius (episc. de Vimina-
Aesculapius (v. şi Asclepios), c i u m ) , 47.
103, 505, 1 9 8 ; — conservator, Ambrosius S . ( e p i s c ) , 51.
126 şi 586; — A u g u s t u s , 442. A m m i a n u s M a r c e l l i n u s , 559, 747,
Aeternus, Aeterna, vezi Deus, A m p e l u m , 79 eq. şi 366,104, 127,
D e a —. 438.
Aelherius (ep. de Chereones), A n a e t a s i u s (imp.), 44.
34i. A n c h i a l u s , 8, 9, 56 sq., 341.
A e t h i o p i a ( m o n a c h i ) , 176. A n d r e a s , S., 53 (biserică).
A f e r (natio), 94. Anemius, e p i s c , v. Armenius.
A f r i c a , 139, 435. A n n a m a t i a , 46.
Africani i n D a c i a traiană, 351, A n t i o c h i a , 81.
442. A p a m e a ( C o e l e s y r i a ) , 38.
A i l o e , 24 sq., 26. A p h r o d i t e ( s y n c r e t . ) , 121.
A l a n i , 429, 747 sq. A p i a r i a , 70, 338, 72, 346.

N B . C i f r e l e d r e p t e arată p a g i n i , c e l e c u r s i v e , note. — N u m e l e m o d e r n e
n u s ' a u p u s . — N u m e l e c a r e r e v i n passim, s ' a u lăsat afară. — D i n t r e n u m e l e
p r o p r i i c u v a l o a r e p u r onomastică, s ' a u p r i m i t n u m a i c e l e de un i n t e r e s m a i
deosebit.

www.cimec.ro
 Index nominum. 203

A p o F l . (staţiune), 809. A s p a l i a , 169.

Apollo, 117,119,452; — c o n s e r v a ­ A l e n a , 8.
tor, 581; — P y l h i u s ( s y n c r e t . ) , Athanarich, 69, 149 sqq., 697,
126. 705 sq., 155 sqq., 718, 158.
A p o l l o n i a ( T h r a c i a ) , 56 sq., 261 A t h a n a s i u s , S., 47.
sq., 343. A t h a n a s i u s ( e p i s c o p de D e b e l t u m
A p r i a n u s ( e p i s c ) , 37, 42. şi Sozopolis), 57, 343.
Apulum, 99, 438, 442 sqq., 452, A t h e n a ( s y n c r e t . ) , 121.
462, 104 şi 471, 479, 533, 118 A t t i l a , 49, 180 şi 788, 184, 189.
şi 540, 119, 121, 556, 586, 588, A u d i a n i i (eretici), 156.
127 sq., 612, 679. Audius ( e r e t i c u l ) , 154, 709, 156 şi
A p u s fl., 187. 713, 157 sq., 199.
Aquae ( D a c i a r i p e n s i s ) , 47, 48, A u g s b u r g , ν. A u g u s t a V i n d e l i c o -
185 sq., 189 şi 814, 190, 200. rum.
A q u a e (div., d i i , n u m i n a ) , 682. A u g u s t a V i n d e l i c o r u m , 45, 583.
A q u i l e i a , 10, 17 s q q . şi 49, 23, A u r e l i a n (imp.), 147.
28 sq., 118, 34 sqq., 45 sq., 51. Auxentius (episc. a r i a n de Du-
A q u i n c u m , 36, 440, 555, 581. rostorum), 51, 68 sq., 342, 627,
A r a b i a , 579. 149 s q q .
Arcidava (Recidiva), 187, 809, A v a r i i , 338, 799.
192, 199. A x i o p o l i s , 11, 62, 65, 66 şi 317, 6 7 >

A r i a d n a (fiica i m p . L e o ) , 44 72, 789.

A r i a n i (episcopi), 47. A z i z i s , 187 şi 809.
A r i a n i i ( l u i Ulflla), 156. Azizus (conservator), 126; ( s y n ­
A r i u s ( s a u A r r i u s ) , 31. cret.) ibid., 590.
A r m e n i i (creştini), 176.
A r m e n i u s , e p i s c , 29 şi 92. B a a l ( — i m ) , 452.
A r o m â n i i (originile), 161 şi 734. B a b u s ( A u r e l i u s — ) , 76, 80 ş 370.
A r t a c i a , p a t r i a — , ţinutul m o e - B a c e n s i s , c i v i t a s . 184, 186, 188.
s i c a l trib. A r t a k i o i , 56. B a l m a r c o d e s , v. l u p i t e r .
' A r t a k i o i , v. A r t a c i a . B a n a t u l (lemeşan), 178,188, 192.
A r t e m i s ( s y n c r e t . ) , 121. Barbarii (trăind la un loc c u
A r u b i a n u s (lup. o. m.), 569. R o m a n i i ) , 828.
A r u p i u m , 124. Basiliscus (episc. de Serdica),
Ascholius, e p i s c . de T h e s s a l o ­ 52 sq.
n i k e , 137, 156, 715. B a s s i a n a ( B a s i a n a ) , 186 şi 806.
A s c l e p i o s , 117 sqq., 533 sqq.; c u l t B a s s u s (episc. de D o c l e a ) , 219.
syncret. 3*5. B a s s u s (episc. de S c o d r a ) , 219.
Asie, synoade, 48 ; p r o v . c r e ş ­ B e l l i n z o n a , 89 şi 401.
tină, 81, 136. B e l l o n a ( s y n c r e t . ) , 121.
Asiani In Napoca, 80 şi 373; B e l l u n u m , 112.
82 s q . B e n e n a t u s (metrop.), 4 9 .
A s l a n u s (naţio), 94 şi 430. B e r o e a , 8, 265, 474.

www.cimec.ro
204 Index nominum.

B e r s o v i a , 187 şi 809. C a l c h e d o n ( c o n c i l . ) , 346".

B e r y l u s , 464, 579. C a l l a t i s , 62, 65.
Bessii, 5 0 ; — romanizaţi, 247; C a l p u r n i u s I u l i a n u s , 146.
115 sq., '028 ; 159 sqq. ( c a C a l s u s , v i c u s —, 56.
„Români", 100 sq.) ; (creşti­ C a l v u e ( e p i s c ) , 47.
naţi de N i c e t a s ) 102 sq., 7 3 7 ; C a m p a n u s (naţio), 9 i .
(lucrători i n m i n e l e de a u r ) C a m p s e s , 181.
738; colonişti, soldaţi : ibid., C a n t a b a z a l e s , 181.
164 ; 746'; 754; a u r i l e g u l i , 173 ; C a p p a d o c i a , 8 1 , 3 9 3 , 1 3 7 ; apostoli
creştini, 176 s q . şi 780. creştini d i n —, 1 4 8 ; 709, 7/5,
B e s s u s ( n a l i o ) , 94. 7/7, 157, 721.
B i s t u e , 23. C a p u a , 112, 523.
B i t h y n i a , 359, 119. C a r a ş ( r â u l ) , 187.
B l a c e , v. S l o b i . C a r i a , 81.
B o n o s i a c i (eret.), 186, 189, 200. C a r i e n i i n N a p o c a , 80 s q .
B o n o s u s ( e p i s c . de S e r d i c a ) , 52. Carnuntum, 124, 36, 41, /75, 46,
B o n u s e v e n t u s , 104, 555, 5 * / .
B o n u s p u e r , ν. A z i z u s . Carpaţii, 147 (păsuri) ; 697 ( m o n ­
B o r a s i ( p r o v . Dalmaţia), 23. tes S e r r o r u m ) .
Bosnia : centre v e c h i creştine, C a r t h a g o , 442.
23 s q . C a s s i o d o r , ist., 5.
B o s p o r u s ( C r i m e i a ) , 13. C a s t a b a l a , v. H i e r a p o l i s .
B o s t r a , 579. C a s l e l l o n o v o , 814.
B r a ş o v , 32. C a s t r a M a r t i s , 47 sq., şi 212.
B r e t a n i o (episc. de T o m i ) , 71. C a s t r a R e g i n a , 45, 136.
B r i g e t i o , 46, 440, 113, 581. C a l a p h r i g u a e , 776.
B r i t t o (naţio), 94. Celeia, 25 şi 73, 76, 26, 36 sq.,
Brixia, 509, 511. 43 sq., 46, 124.
B u d r u n , v. H i e r a p o l i s . C e l e i a s a n c t a (di v.), 569.
Burgundiones (creştini), 779. C e l e i u (pod p. D u n ă r e ) , 148.
B u r n u m , 124. C e l s u s , 534.
B u t h r o t u m , 9. C e n c h r e a e , 8.
B u z e u l ( r â u l ) , 157 şi 719, 722. C e r e s ( s y n c r e t . ) , 121.
B y z a n t i u m ( v e z i şi C o n s t a n t i n o ­ C e r v e n ( M o e s i a infer.), 288.
pol), 8, 9, 49. C h a l c i s ( S y r i a ) , 453.
Chaldaei (magi, vrăjitori, pro­
C a d m u s , e p i s c , 13. feţi, etc.), 546.
C a e l e s t i s A u g u s t a , 442. C h e r s o n e s , 341.
C a e l u s , 452. C h e r s o n e s u l t a u r i c , 206.
C a e s a r , 433. C h r i s t u s , m e d i c d i v i n , 117 şi 534.
C a e s a r e a ( C a p p a d o c i a e ) , 37/. C i b a l i s , 12, 35 s q .
C a e s a r e a ( P a l a e s t i n a e ) , 81 s q . C i c e r o , 433.
şi 3 7 * . C i i i c i a , 81, 121.

www.cimec.ro
 Index nominum. 205

M. C l a u d i u s F r o n l o , 670. D a c i a « t r a i a n ă » , 13 s q . ; legături
C o e l e s y r i a , 38. c u Dalmaţia, 28 ; — c u P a n n o n i a
C o n c o r d i a (Italia), 34. (Sirmium), 3 2 ; delà p a g . 74
Comea ( M o e s i a infer.), 283, 71 înainte, passim; m a i Însemnate
şi 338. următoarele locuri : 405, 95,
C o n s t a n t i n c e l M a r e , 100, 30,7Θ, 117 sqq., 125 sqq., 593,128, 141,
88sq.,390, 124,148,795,189 s q q . 144 sqq. şi 070, 682, 697; l e g .
C o n s t a n t i n ( P o r p h y r o g . ) , i m p . şi cu Italia, 734; 166,172,174,176
s e r . , 405. (creştinată), 776, 183, 798 sq.,
C o n s t a n t i n o p o l , v. şi B y z a n t i u m , 186 sqq., 192 (supt I u s t i n i a : , ) ,
11 ; s y n o a d e , 48 s q . ; p a t r i a r c h . , 194, 197 s q q . ; relaţii c u I l l y r .
401; 500. şi I t a l i a , 199 şi 201 ; o r g a n ,
C o n s t a n t i u s ( e p i s c ) , 33 şi 125. biser., 190.
Constantius (imp.), 31, 35 s q . , D a c i a e (très) : di v i n . , 9 9 sq., 442 sqq.
37 sq., 69, 150 şi 694,156,191. D a c i i (înainte de T r a i a n ) , 147.
C o r c y r a N i g r a ( C u r z o l a ) , i n s . , 14, Dacii romani, resp. «Daco-Ro-
22 s q . manii», d i n c e l e cinci Dacii,
C o r d u b a , 12. 50, 115 eq., 163, 165 sq., 754,
C o r i n t , 8, 9. 177 sq., 197 s q q .
C o r o n i s , 119. D a c i s c u s (naţio), 94.
C o s m a , S., 23,V, 62 şi 288 (biserică). D a c u s (naţio b a r b a r a ) , 420.
Costobocae, 429, 747. D a c u s (naţio r o m a n a ) , 94 şi 428,
C r e s c e n t i a , 169. 429.
C r u n i ( ? ) , 58. D a l l u n l u m , 23.
C u c c i u m , 35 şi 135. D a l m a t a (naţio), 04.
C u p u s , 181. Dalmaţia, 8, 10, 11, 13, 14 sqq.,
18, 20 sqq., 359, 87 ; R o m a n i =
Dabravina (prov. Dalmaţia), 23. οί 'Ρωμανοι, 405, 99, 439, 101,
D a c i a (diferitele „Dacii"), 95 şi 50/, 124, 136,144, 161, 172, 779,
428, 105, 479,106,522,114,182, 183, 800, 195.
798, 185, 187 şi 808, 188 s q . , Dalmaţii, 41.
192, 827, 199 sq. D a m a s c u s , 38, 61.
D a c i a , d i o e c e s a illyrică, 178. D a m i a n , S . , 238, 62 şi 288 ( b i s e ­
D a c i a ( = T e r r a m a t e r ) , 99 s q q . rică).
Dacia (şi terra—), divinitate, D a n i e l , e p i s c . de O d e s s u s , 58.
100 s q . , 445 sq. D a p h n e , 183.
D a c i a « a u r e l i a n ă » , 12 (v. s u b — D a r d a n i a , 9, 47 s q q . şi 207, 51 sq..
mediterranea şi r i p e n s i s ) . 124, 162, 164, 184, 808, 827,197.
D a c i a m e d i t e r r a n e a , 47 s q q . şi D a r d a n u s ( n a l i o ) , 94.
207, 52 sqq., 159 sq., 162, 754, D a s i u s ( e p i s c . de D u r o s t o r u m ) , 68.
167, 184 sq., 808. D e a a e t e r n a , 452.
Dacia ripensis, 47 s q q . şi 207, D e a S y r i a , 546.
50, 51, 166, 754, 184 sq., 808. Debeltum, 8 sq., 56 sqq., 262, 343.

www.cimec.ro
 206 Index nominum

D e l m a t a , v. D a l m a t a . D r a v a , 15.
D e l m i n i u m , 26. D r i z i p a r a , 9.
D e m e t e r ( s y n c r e t . ) , 121. Drobetae, 119, 145, ff79,689,180 şi
D e s t i n u l , v. Nemesis. 7<S7,789 sq., 182 s q . şi 79ff sq., 188,
D e u l t u m , v. Debeltum. 190 sqq. şi 816 sqq., 194, 200 s q .
D e u s a e t e r n u e , 432. D r u s i p a r a , v. D r i z i p a r a .
D e u s m a g n u s c o n s e r v a t o r , 452, D u c e p r a t u m , 181.
571. Dulcis(s)imus (episc. de Duros-
D e v e l t u m , v. D e b e l t u m . t o r u m ) , 58, 70.
D i a n a (syncret.), 120 sqq., 127, Duminică, Sf., 143.
143 ; — c o n s e r v a t r i x , 5 7 2 , 5 8 1 ; D u n ă r e a , 11, 15, 18, 52, 25 sq.,
776; — N e m e s i s , 198. 36, 522, 1 1 5 ; — d e j o s , 161 şi
Dii a q u a r u m , 682. 734, 177 sqq., 181 s q q . ; e p i s ­
dii deaeque immorlales (ce- copii d e l à — , 4 8 ; păgânii delà
t e r i — ) , 445. —, 160; pod l a C e l e i u , 1 4 8 ; -
dii d e a e D a c i a r u m , 99 sq., 444. ca graniţă, 125 sq., 754, 167,
D i o c l e t i a n , 195. 178 sqq., 181 sqq., 201 ; poduri
Diogenianus ( e p i s c ) , 51. 182 şi 7 9 5 ; 186, 189, 192.
D i o n y s o p o l i s , v. C r u n i . Dunnonia civis (Britannia : D u m -
D i t t a s (episc. de O d e s s u s ) , 59. n o n i i ) , 38.
D o c l e a (Dioclea), 14, 22, 5 0 , 2 / 9 . D u r o e t o r u m , 11, 278, 68 sqq., 343,
D o l i c h e n u s (v. l u p i t e r ) , 573. 72 şi 346.
D o l n i I l d s c h i k ( M o e s i a infer.),60.
D o m i n a e , v. malronae. E l a i n u s , 40.
Domna (zeiţă), 104 s q . ; ( — r e ­ E l o h e , v. A i l o e .
g i n a ) ibid. ; 473. E l y s i i (tn i n s c r . creşt.), 64.
D o m n a ( n u m e creştin), 105, 474, E m m e r a m , S . , 45.
(Sfânta-). E m o n a , 73, 28, 29, 35 sqq., 161 >
D o m n i c a ( n u m e creştin), 4 1 , 1 0 5 . 46, 113.
D o m n i n u s (episc. a r i a n i n M a r - E n g a d i n , 80 şi 401.
cianop.), 59. Epagathus (episcop de Marcia-
D o m n i o ( n u m e creştin), 105. nop.), 59.
D o m n i o , e p i s c . şi m a r t . , 38, 39 Ephesus (latrocinium Ephesi-
(gonit. Domniones). n u m ) , 51.
D o m n i o (episcop d e S e r d i c a ) , 52 E p i b a t a , 9.
D o m n u s ( n u m e creştin), 105 E p i c u r e i i — «athei», 119 şi 547.
D o m n u s , e p i s c , 13, /77. E p i d a m n u s , 22.
D o m n u s (zeu), 104 s q . E p i p h a n i a ( C o e l e s y r i a ) , 38.
D o r o t h e u s ( e p i s c . e r e t i c de M a r - E p i r u s , 9 , 1 6 0 s q . , 7 5 5 ; — n o v a , 197.
c i a n o p . ) , 60, 69, 343. E q u i t i u s , v i r i n i . , /75.
D r a c c e n a , 479, 529, 118 s q . E r i z a ( C a r i a ) , 81.
D r a c c o (şi D r a c o ) , 479,116—120, E u g i p p i u s , vita Severini, 33, 36,
531, 549, 198. 39, 42 sqq., 400,137 s q . , 142,179·

www.cimec.ro
 Index nominum. 207

E u r o p a , p r o v i n c i a —. 9. Genius loci (conservator), 570,

E u s e b i a n i i , arianizanţi, 12. 581, 583 ; 146.
E u s e b i u , ist. bis., 22. Genius Noricorum, (101 şi) 449.
E u t e r i u s „a P a n n o n i i s " ( e p i s c ) , 42. 1
G e n i u s populi R o m a n i , 100, 446.
E v a g r i a ( O c t a v i a — ) , 360. G e n n a d i u s d i n M a s s i l i a , 168.
E v a g r i u s , ist. bis., 5. G e p i z i i , 799, 186 s q .
E v a n d r u s ( e p i s c ) , 249. G e r m a n i c u s (natio), 94.
E v a n g e l i c u s (episc. de T o m i ) , 12 G e r m i n i u s , e p i s c , 31.
şi 27, 71. G e r o n t i u e (episc.de T o m i ) , 71 şi34/.
Evangelus (episc. de Pauta­ G l y c o n , 105, 4 7 9 , 1 1 8 sqq., 536" sqq.
lia), 55. G o r n j i T u r b e ( p r o v . Dalmaţia), 23.
E v e n t u s (div.), 104. G o t h i a . b i s e r i c a d i n —, 27, 13 ;
E v r e i i (tn Dalmaţia), 27 s q . 156, 7/7.
Goţii, tn D a c i a traiană, 14, 50,
F a b i a n u s ( e p i s c ) , 49, 52. 147 sq., 697; pe a m b e l e m a l u r i
F e l i x (episc. de I a d e r ) , 23 şi 29. a l e Dunării, creştini : 69 sq., 73,
F e l i x , S . , d i n N o l a , 169 sqq. 87 sq., şi 393 sqq., 91, 115, 150
F e l i x (episcop de S e r d i c a ) , 53. sq., 154 s q . şi 709 sqq., 158 şi
F l a v i a S o l v a , 44. 725; 163, 165 sqq., 748, 754,170,
F l o r e n c i a , 54. 172, 1 7 6 , 1 9 7 , 1 9 9 ; t n P a n n o n i a ,
F l o r e n t i n u s , 40. 18, 32 sq., 42, 147, 184 ; l a a .
F l o r e n t i u s , 268. 400, 177.
F o c a (imp.), 45. G r a e c u s (naţio), 94.
F o n t e s c a l i d i (div.), 146. G r a t i a n u s "(imp.), 33, /75, 191.
F o r m i a e , 473. G r e c i a , 8, 401, 501, 161.
F o r t u n a ( s y n c r e t . ) , 122 ; — c o n ­ G r i g o r e d i n N y s s a , 499.
s e r v a t r i x , 124, '071, S81.
F r i e d r i c h ( a l R u g i l o r ) , 70. H a e m u s , 737.
F r i t i l a s ( e p i s c ) , 277. H a l m y r i s , 12.
F u n f k i r c h e n , v. S o p i a n a e . H e c a t e ( s y n c r e t . ) , 121.
Heliodor, 176.
Gabriel (archangelul), 83. Heiiupolitanus (v. l u p i t e r ) , 579,
G a l a t a (natio), 94 şi 430. 146.
G a l a t a e ( G a l a t i a ) , tn N a p o c a , 80. H e r a ( s y n c r e t . ) , 121.
G a l a t i a , 81, 119, 709. H e r a c l e a ( T h r a c i a ) , 9, 277.
G a l l i a , 10 ; ( P ă g â n i s m u l i n luptă Hercules (conservator), 577, 127
c u Creştinismul, tn —) 38 s q . şi 5 9 3 ; 146.
G a u d e n t i u s , 169. H e r m a n r i c h , 152.
G a u d e n t i u s ( e p i s c ) , 47. H e r o («Eroul thrac»), 103.
G e n i u s C a r t h a g i n i s . 442. Herţegovina : c e n t r e v e c h i c r e ş ­
G e n i u s c o m m e r c i , 100, 446. tine, 23.
G e n i u s D a c i a r u m , 99, 442. Hierapolis Castabala ad Pyra-
G e n i u s l e g i o n i s X I I I g e m i n a e , 443. m u m , 121.

www.cimec.ro
 208 Index
H i e r o n y m u s , S., 175 sqq., 779,829.
H i s p a n u s (natio), 9 4 .
H i s s a r ( T h r a c i a n o r d i c ă ) , 265.
H o r r e a M a r g i , 2G, 4 7 , 4 9 şi 2U, 190.
H u n i i , i n P a n n o n i a : 33 şi 125,
163; 48 sq., 342,697,177 şi 779,
189, 193 ; creştini : 176.
Hygia, 505,553; — conservatrix :
126 şi 586.
l a c o b u s ( e p i s c . de D u r o s t o r u m ) ,
273, 69, 343.
I a d e r , 23 şi 29, 35.
Iahvê, v. I a o .
I a j c e (prov. Dalmaţia), 23.
Iao, 24 sq., 26, 87.
Ielele (zâne) 525.
I e r u s a l i m , 22.
Iilok, v. C u c c i u m .
I l l y r i a , creşt. i n — , 8.
I l l y r i c u l l a t i n (in a f a r ă de p a g .
1 - 7 3 , î n c ă : ) 87, 401, 92, 430,
446 (vămi), 103 sqq., 109 sqq.,
500 sq., 525, 117 sqq., 121 sq.,
123 sqq., 130 sq., 135 sqq., 141,
144 sq., 729, 162, 7 3 3 , 1 7 2 , 1 8 3 ,
798, 800,184 sqq. şi 193 (praef.),
193 şi 827, 195 sqq., 199, 201.
I n d i (creştini), 176.
l o a n C h r y s o s l o m u l , S., 393, 158
şi 725.
I o a n n e s (episc. de O d e s s u s ) , 270.
I o a n n e s , S. (biserică), 64 ( g r e c ) .
I o a n n e s ( e p i s c . de T o m i ) , 71.
Iodorus, 41.
I o r d a n e s , ist., 5, 186.
I o v i n u s , e p i s c . de D e b e l t u m , 26Ί?.
l o v i s dies, 130 şi 612.
I s a c c e a , v. N o v i o d u n u m .
I s i d o r u s , praef. p r a e t . Or., 135.
I s i s ( s y n c r e t . ) , 121, 1 2 7 ; 1 4 3 ;
conservatrix, 5*/; myriony-
m a , 590.
www.cimec.ro
nominum.
I s s a ( i n s u l a ) , 124.
I s t r i a , 23 sq., 46.
I s t r u s , 66, 72, 113 şi 5/7, 52*.
I t a l i a , 10, 1 5 , 1 8 , 52, 23 sq., 34 sq.,
37,46, 48, 5 0 , 9 2 , 4 7 3 , 509, 522 s q . ,
114 sqq., 525, 159 sqq., 729 sqj
734, 742, 168 sqq., 172,197, 190·
I t a l i c u s (natio), 94-
I t a l u s (natio), 94.
I u d a e i i n S e n i a , 27 s q .
I u l i a D o m n a (imp.), 105.
I u l i a n u s ( e p i s c . de S e r d i c a ) , 52-
I u l i a n u s (imp.), 37.
I u l i o b a l l a e , 814.
I u l i u s I., p a p a , (a. 349), 31.
I u n i u s S o r a n u s , v. S o r a n u s .
I u n o , 479, 118 ; b o n a d e a , 581.
l u p i l o r ( o p t i m u s m a x i m u s ) , 100,
445 s q . , 452, 479,118 ; 121 şi 127,
s y n c r e t . ; 124 sqq. şi notele,
146 ; — B a l m a r c o d e s ( g e n n a e u s
d o m i n u s ) , 464;— Commageno-
r u m a e t e r n u s , 79 sq. ; — D o l i -
c h e n u s , 79 sq. şi 366;—Eruse-
n u s , 81 ; — T a v i a n u s , 80.
I u s t i n (imp.), 287.
I u s t i n i a n ((mp.), 48 şi 212, 49,
160, 178—192 şi notele, 193 sq.,
199 s q .
I u s t i n i a n a ( P r i m a ) , 184 sqq. ; v .
sub P r i m a Iustiniana.
l u v a v u m , 13, 44.
K a l e n d i n a ( A e l i a — ) , 40.
K a r a n a s i b ( S c y t h i a m i n o r ) , 295.
K a w a r n a ( M o e s i a infer.), 238,61 s q .
K l a r o s , S7.
K o n j i c a ( p r o v . Dalmaţia), 26.
K y b e l e , 473 s q . ; s y n c r e t . , 121.
L a c t a n t i u s , 78 sq.
L a d j e v i n a ( p r o v . Dalmaţia), 26
şi 82.
 Index nominum. 200

L a n g e r r i n g e n ( R a e t i a ) , 45. M a n a s t i r i n e , l â n g ă S a l o n a e , 37.
regio L a o d i c e n a ( P h r y g i a ) , 41. M a n i c h a e i , 776\
L a p a c ( p r o v . Dalmaţia), 26. M a r c e l l i n u s C o m e s , 48.
L a r i s s a , 8, 9, 265, 77. M a r c e l l u s (episc. de N i c o p o l i s ) , 61.
L a u d i c e a ( P h r y g i a e ) , 41. M a r c i a n o p o l i s , 11, 59 sq., 67, 69,
L a u n i o n i u s ( ? ) , 41. 343, 72.
L a u r i a c u m , 13, 44. M a r c i a n u s (episc.de Abrittus),68.
L e d e r a t a , 181 sq., 804, 187, 809, M a r c i a n u s (Imp.), 57.
188, 192, 199. M a r c i o n i s t a e , 776".
L e o (Imp.), 44, 346. M a r c u s ( A e g y pto profectus, M e m -
L e o n t i u s , 61. p h i o r t u s ) I n t r o d u c e intăi G n o s ­
L e t o , 119. t i c i s m u l I n S p a n i a , 80.
Liber pater Tasibastenue, 608. Marcue (sau Marius), e p i s c . de
L i c i n i u s , 191. C o m e a , 71 şi 338.
L i s s a , v. I s s a . Marcus, e p i s c . de S i s c i a , 20, 42.
L i t e r a t a , 181, 185,188 ; v. L e d e ­ M a r g u s , 49 şi 214.
rata. Maria (Sf. Fecioară) = regina
Lituanieni, 501. c a e l i = d i v i n i t a t e p ă g â n ă , 482;—
L o n g o b a r z i i , 799, 186. V i r g o , B e a t a M a r i a , 142.
Lucania, 509. Marina (Aurelia — ) , 76, 79, 80.
Luceafărul de dim., 126. M a r i n i a n u s ( A u r e l i u s — ) , 70, 79.
L u c i a n , P s e u d o m a n t i s , 105, 537, M a r i n u s (cogn.), 79 sq. şi 365 s q . ,
119, 543, 547. 371.
L u n a ( s y n c r e t . ) , 121 sq., 127. Mars (— p a t e r ) , 124 ; ( s y n c r e t . ) ,
L u n a e dies, 130. 126 ; ( c o n s e r v a t o r ) 128.
L u n i , Sf., 143. Martialis (episc. de A p i a r i a ) , 70.
L u p i c i n u s (episc. de A p i a r i a ) , 70. Martinus, S . (vita, de Sulpicius
Lupofantana, 814. S e v e r u s ) , 37 sqq., 159 sq., 72.9
L u t z o l o , 814. M a r t i s dies, 130.
M a r t y r i us (episcop de Marcia-
Macedon (natio), 94. nop.), 59.
M a c e d o n i a , 8, 9, 11, 77,104,11Θ, M a t e r d e u m , 473.
160 sqq., 1 6 4 , 1 9 5 ; — p r i m a 185 ; Matrice, 440.
— s e c u n d a , 184,197. M a t r o n a e (div. g e r m a n e ) , 47/.
Macedonica, 588. M a u r i c i u s (Imp.), 338, 161.
Macedonius (episc.), 47, 52. M a x i m i n u s (episc. a r i a n ) , 51,69.
M a d a r a ( M o e s i a infer.), 60 şi 279. M a x i m u s (episc. de D o c l e a ) , 219.
M ă g a r i ( v i c u s ) , 737. M a x i m u s , e p i s c . de E m o n a , 29.
M a g n a m a t e r , 473. Maxsimus, a r c h i e p i s c o p de S a ­
M a i c a Domnului ( = Isis, Diana), l o n a e , 38.
143. M e d i o l a n i u m , 37, 51.
Mali Moschunji (prov. D a l m a ­ M e n a n d e r , ist., 48.
ţia), 23. M e r c u r i i diee, 130.

35332 14

www.cimec.ro
 210 Index nominum

M e r c u r i u s , 453. N i c o m e d i a , 359, 643.

M e s e m b r i a , 56 s q . , 583. Nicopolis, i n E p i r , 9.^
M e s o p o t a m i a , 156. Nicopolis (Moesia infer.), 61 şi
M i c h a e l (episc. de S e r d i c a ) , 234. 285, 72 şi 346, 430, 113 şi 5/ό'.
M i c i a , 81, 438, 100, 446, 145. N i c o p o l i s ( T h r a c i a ) , 70.
M i e r c u r e , Sf., 143. Niş, v. N a i s s u s .
M i k h a z a (Dacia), 557. N o c e n t i a n u s , 54.
M i t h r a s , 440, 104, 452. N o l a , 50, 159 s q .
Mitroviţa, v. S i r m i u m . N o r i c i , 4 0 5 ; n a t i o : 94.
Moco ( n u m e , l a nom.), 56. N o r i c u m , 1 1 , 1 3 , 52, 73, 33, 36, 39,
M o e s i a : inferioară: 5 6 s q q . , 269, 42 sqq., 46, 238, 400, 124, 6*59,
287, 72 sq., 346, 113 sq., 522, 142, 156, 167, 179, 183.
583,144,149 sq., 162,166,197 ; — N o r o c u l , v. N e m e s i s .
superioară, 12, 3 2 , 4 7 sqq., 207, N o v a e , 70, 72 şi 346", 430, 522,181.
73, 479, 125, 5*2, 144 sqq., 670, Noviodunum, 11, 66.
161,172, 785, 798, 800,184, 808, Numina aquarum, 682.
844, 193, 827, 199 s q . N u l r i c e s A u g u s t a e , 435.
Moesiile amândouă, 22, 10 sq.,
101, 105 sq., 161, 172, 195. O d e s s u s , 58 sq., 60 şi 279, 70, 346.
M o e s u s (natio), 94. O e s c u s ( v a l e a râului), 54.
Monophilus, episc. de Durosto- O e s c u s , 61 şi 235, 70, 72, 800.
r u m , 70. O k t h i v a u t e s , άρχηδ'.άν.ιυν «ittonônou
Municipium M a i . . . (Dalmaţia), N i c o l a o s , 288.
26, 124. O l t e n i a , 178, 188, 192.
M u r s a , 13, 31, 36, 47, 584, 136. Orientalii: tn I l l y r i c u m , 25 sq.,
28 ; i n D a c i a şi M o e s i a , 118,146 ;
N a i s s u s , 11, 12, 26, 4 7 — 5 0 , 104, creştini, tn D a c i a , 74, 79 sq.,
118 sq., 737. 197 ; — tn S a l o n a e , 106.
Napoca, 75 s q q . şi 334 sqq; 128 O r i g e n e s , 74 s q . şi 350, 534.
şi 598. O r o s i u s , ist., 5.
N a r o n a , 22. O s i u s , e p i s c , 12.
N e m e s i s ( — D i a n a ) , 198 ; s y n c r e t . , O v i l a v a , 44 sq., 659.
121 s q q .
N e m e s i u s , 40 P a l l a d i u s ( e p i s c . a r i a n ) , 51.
N e p t u n u s ( c o n s e r v a t o r ) , 532. P a m p h i l i a , 81.
N i c a e a ( s y n o d u l delà), 109. P a n i (—diavoli), 53/, 120.
Niceta(e) (nume daco-roman), P a n n o n i a , 22 sq., 10 sqq., 30,23,73>
76"9. 28 sqq., 32 sq., 420,36 sqq.,j43,46,
Nicetas, S. (episc. Remesianei), 99, 435 sqq., 101, 113 sq., 125,
50 sq., 115 sq., 154, 1 5 8 - 1 7 8 53/, 583, 590, 136, 1 4 4 , 1 6 1 , 1 6 6 ,
şi notele, 189, 194, 198, 201. 172, 779, 183, 799, 184 sqq., 306',
Nicetas m a r t y r u l , 154,158,199. SOS, 188, 192 sqq., 201.
N i c o l a o ? ( e p i s c ) , 288. P a n n o n i i , 41, 405; natio, 94.

www.cimec.ro
 Index nominum. 211

P a n t h e u s , 452. P o n t e s , 182.
Paphlagonia, 118. P o n t u s , 547.
P a r e g o r i u s ( e p i s c ) , 47. P o t a i s s a , 104, 126, 533 sqq., 145.
P a r e n t i u m , 24, 46. P r a e v a l i t a n a , 50 şi 2 / 9 , 1 8 4 , 3 0 3 ,
P a l e r n u s ( e p i s c . de T o m i ) , 72. 197.
P a u l , apoet., 8. P r e s l a v ( M o e s i a infer.), 60 s q .
P a u l i n i a n u s , 40. P r i e p u s P a n t h e u s , 452.
P a u l i n u s d i n N o l a , S., 50,115,136, P r i m a I u s t i n i a n a (archiep.), 800,
159 sqq., 729, 162—173 şi notele, 184 sqq., 188, 190, 200.
199. P r i m u s , e p i s c , 39.
P a u l u s ( e p i s c ) , 49, 52. P r i s c u s , ist., 33 şi 425, 48 s q .
P a u t a l i a , 207, 54 sqq. şi 256*, 528, P r i s t a , v. S e x a n t a p r i s t a .
162. P r o c o p i u s , 178 sqq., 795 sqq., 804,
P e l e , 9. 188, 190 şi 3/6 1
sq., 192, 827,
P e l l a , 119. 194, 200.
P e r g a m u m , 125. P r o i e c t u s ( e p i s c ) , 49.
P e r i n t h u s , 9, 265. P r o t e r i u s , S., 346".
P e r s a e (creştini), 176. P r o t o g e n e s , e p i s c , 12, 47, 52.
P e r s e p h o n e ( s y n c r e t . ) , 121. P u e r , ν. A z i z u s .
P e t r o n i u s (episc. de N o v a e ) , 70. P u t e o l i , 737.
Petrus (episc. de N o v a e ) , 70. P y d n a , 9.
Pet tau, v. Poetovio.
Philadelphia (Palaestina), 579. R a b b a t h A m m o n , v. P h i l a d e l p h i a .
P h i l i p p i , 8, 9, 58, 104, 113, 509, R a e d e s t u s , 265.
528, 608, 160 sq., 737, 742,164. R a e t i a , 45, 405, 430, 533.
P h i l i p p o p o l i s , 9, 31, 49, 26"5. R a t i a r i a , 26, 50 sq., 119, 190.
P h i l i p p u s A r a b s , 36"5, 83. R a v e n n a , 17, 18 şi 44, 206, 542,
P h i l i u s (episc. de T o m i ) , 71. 523, 608.
P h i l o s t o r g i u s , ist. bis., 5. R e c i d i v a , 185 şi 803, 187 s q .
P h o c a s ( e p i s c de P a u t a l i a ) , 56. R e c i d u a , 803.
P h o t i n u s (episc. e r e t i c ) , 31. Regensburg, v. C a s t r a Regina.
P i c n u s , 181. R e g i n a C a s t r a , v. C a s t r a R.
P i s i d i a , 81. R e m e s i a n a , 50 sq., 87, 394, 528,
Pistus, episc. de Marcianop., 158 sqq., 742, 172, 189, 844.
11, 59. R e n a l a , 20.
P o d a l i r i u s , 119. R h o d o p e , 737.
Poetovio, 23, 13, 73, 36 sq., 42, R i p a e i (munţii), 745.
46, 435, 590. R i p h a e a e o r a e , 164 şi 745.
P o l a , 24. Roma, 10, /25, 35, 439, 46, 404,
P o l y c a r p u s (episc. de S e x a n t a ­ 429, 111 şi 500, 112 sq. şi 5/0,
p r i s t a , 70. 523, 6"36\ 6"32.
Pons Augusti (statîo portorii), Romani (nume de popor roma­
446. n i c ) , 92 sqq., şi 405, 96 şi 430.

www.cimec.ro
212 Index nominum.

R o m a n i a ( Τ ω μ α ν ί α ) , 694, "iii. S c y t h i a m i n o r , 12 s i 27, 62 sqq.,

Romanii din I l l y r i c u m in sec. 322, 71 sq., 339 sqq., 73, 104,
I V — V I , 1Θ3;— d i n I m p e r i u , tn 509, 528, 137, 144, 156, 738, 744,
oonvieţuire c u B a r b a r i i , 828. 754, 197, 200.
Românii ( = B e s s i i romanizaţi), S c y t h o p o l i s ( D a c i a r i p e n s i s ) , 47 sq.
247. si 212.
Romanus (natio, — b a r b a r a !) 95 Sebastianus (episc. de Anchia-
şi 427. ius), 341.
R u g i i (Ia N o v a e ) , 70. S e c u n d i n u s (episc. de N o v a e ) , 70.
M. S e d a l i u s S e v e r i a n u s , 682.
S a b a (apoet. şi m a r t . ) , 137, 154, S e l e n e ( s y n c r e t . ) , 121.
156, 715, 167, 724 sq., 158,199. S e l i n u s ( C i i i c i a ) , 54.
Sabbatia, n u m e de femee, 23. Senecio (episc), 219.
S a l o n a e , 11, 13, 14 sqq., 24 sqq., S e n i a , 27 sq., 359.
28 sqq., 439, 357, 430, 475, 106, S e r d i c a , 11, 12, 29, 103, 31, 42,
124, 608, 644,136, 624 sqq., 632, 47 sqq., 207, 52 sqq., 56 sqq.,
141, 660. 430, 141, 7.Î7, 800.
S a r a j e v o , 26. S e v e r i n u s , S., 52, 36, 39, 42 sqq. ;
S a r a p i s , 103, 117 ; s y n c r e t . , 121, (vita — ) , 156, 167.
127 ; S e r a p i s c o n s e r v a t o r , 581. Severus Alexander, 83 şi 384.
Sarmatia, 745. S e x a n t a p r i s t a . 70, 72.
S a r m i z e g e t u s a , 104,122,126, 593, S i c i b i d a , 183.
642, 145, 679, 147, 769,187, 809. Silvanus (conservator şi bella-
S a t u r n i dies, 130. tor), 578.
Saturninus (episc. de Marcia- S i l v a n u s , e p i s c . i n Gotia, 713.
nop.), 60. S i n g i d u n u m , 12 şi 30, 20, 31, 47
S a t y r i (— d i a v o l i ) , 534, 120. ^ sqq., 181, 186, 190.
S a v a , 15, 28, 161, 734, 186. g i p o v o ( p r o v . Dalmaţia), 23.
Savaria, 13, 36 sqq., 463, 475, S i r m i u m , 11, \3,38,17sqq.,52,25sq.,
113, 520, 583. 29 sqq., 34 sqq., 135, 49, 87, 390,
Sânuana ( e t y m o l o g i c p r o b l e m a ­ 475, 477, 578, 136, 184, 186, 190.
t i c i ) , 133 şi 564. S i s c i a , 13, 23, 26, 29, 118, 42.
9ânziana (?),5ff4. S l a n o ( I s t r i a ) , 24.
S c a r b a n t i a , 13, 36, 41. S l a v i i : I n I l l y r i c u m , 97, 184 ; i n
Sceptecasas, 844. Dacia 50/, 152 s q . ; In Nord
Sciţi, v. S c y t h a e . (azi), 501; năvăl., 92.
S c o d r a , 22, 50, 249. S m o r n e s , 181.
S c u p i , 9, 47, «07, 49, 61 sq., 227, S o a r e , Sf., 143.
479, 118 sq., 124, 162, 742,164, S o a r t a , v. Nemesis.
800. S o c r a t e s , ist. bis., 5.
S c y t h a e , 50, 429, 115, 163, 165, Sofia, v. S e r d i c a .
747, 166, 754, 176 sq. Sol ( s y n c r e t . ) , 121, 1 2 7 ; — i n \ i c ­
S c y t h i a , 156, 177. tus, 135, 65.103 sq., 452,124,575.

www.cimec.ro
 Index nominum. 213

S o l i s dies, 107. Theophilus, e p i s c . de «Gothia»,

S o l v e , v. F l a v i a Solva. 27, 13, 340.
Sopianae, 36. Theophylactus, ist., 48.
Soranus, ducele S c y t h i e i , 137, Theotimus, episc. de T o m i , 71,
156, 7/5, 717, 721. 342.
Sozomenue, ist. bis., 5, 67. T h e o t i m u s I I , episc. de T o m i , 72.
Sozopolis, v. Apollonia. T h e s s a l i a , 8 sq.
S p a r t a , 8. T h e s s a l o n i k e , 8 sq., 118 sq., 160,
S p e l u n c a , 814. 742, 184 (archiep. şi praef.
Stobi, 9, 118. l l l y r i c ) , 185 ( e p i s c ) , 193.
S t o l a c ( p r o v . Dalmaţia), 23. Theuprepius (episcop de Ser­
S l r i d o n , 779. d i c a ) , 53.
S t r y m o n ( v a l e a râului), 54. T h r a c i a , 8, 9, 11, 56 sqq., 59 s q .
S u e v i (creştini), 779. 446, 103 sqq., 454,119, 533,161
Sulpicius Severus, ist. bis., 5, sq., 733, 745, 166, 327, 195.
36 sqq., 157, 159 sq., 729. T h r a c l i , 116,
S u r u s (natio), 94 ( v . S y r i ) . T h r a x (natio), 94.
Syneros, martyr din Sirmium, Tiberias (Palestina), 27 sq.
30 şi 107, 34 şi 126, 477. Tiberiopolis ( M o e s i a infer.), 283.
S y r i a , 01, 453, 106, 5 7 9 ; — C o m - T i b i s c u m , 438, 119, 187 şi 309.
m a g e n e , 79 s q . şi 366; creş­ T i b u r n i a , 13.
tină, 81. T i c i n u m , 37, 522.
S y r i e n i (mulţi creştini), i n I l l y ­ Timotheus (episc. de T o m i ) , 71
r i c u m , 38, 25 sq., 41, 43, 76, şi 343.
80 ( D a c i a ) , 106. T i t u s , apost., 8
T o m i , 11, 12 şi 27, 13,60, 62 sqq.,
T a l i a t a , 181. 66 sq., 322, 71 sq., 339 sqq., 345,
T a n a t a s , 181, v. T a l i a t a . 362, 460 sq., 113, 509, 523, 742,
T a r s u s ( C i i i c i a ) , 81. 164, 744, 191, 200.
Tasibastenus, v. L i b e r . Tragurium, 14, 21, 83, 482.
T a v i a ( G a l a t i a ) , 80. T r a i a n , 182 şi 795, 188, 190.
T e l l u s , 435. T r a i a n a , 56 sqq., 474.
T e r r a m a t e r , 98 sqq., 435 sqq; Traianopolis, v. Selinus.
446, 449. T r a n e t i e r n a , 181 s q . şi 794.
T e r t u l l i a n , 74 s q . şi 350 sq., 433. T r e d e t i t i l i u s , 814.
T e u r n i a , v. T i b u r n i a . T r i e s t ( I s t r i a ) , 24.
T h e b a , 9. T r o e s m i s , 66 şi 3/7.
Theoderich ( a l Goţilor), 70. Tropaeum T r a i a n i , 60, 62, 65, 66
Theodora ( = D r o b e t a ) , 182 s q . şi 3/7 şi 319, 67 s q . şi 322, 72
şi 796* sq. şi 345, 739.
Theodoret, ist. bis., 5, 49.9. T s i e r n a , 446, 679, 181.
Theodosius I (imp.), 32 sq. T y c h e ( s y n c r e t . ) , 121 s q .
Theodosius c e l tânăr. 8, 135. T y r u s (synodul d i n 335), 47.

www.cimec.ro
214 Index nominum.

U l f l l a , 68 sq., 342,73,393,149 sqq., Venus Pelagia (templu ridicai

694, 154 s q . şi 709 sqq., 157, ei), 23.
168, 199. V e n u s ( s y n c r e t . ) , 121.
Ulmetum ( S c y t h i a m i n o r ) , 528, V e r o n a , 514.
789. V e r t u m n u s ( d e u s — d o m i n u s ) , 472.
U l p i a n a , 47, 49, 50, 52. V i c t o r i a ( [ d e a ] b o n a ) , 128.
U r s a , 23, 44. V i c t o r i n , e p i s c , 23, 13.
U r s a c i u s ( e p i s c . a r i a n ) , 31, 47. Vigilius, papa, 49, 345, 744, 808.
U r s i l l a , 20. V i m i n a c i u m , 26, 47 s q q . , 119, 582,
U r s u s ( e p i s c . d e A b r i t t u s ) , 68. 145, 181, 185, 187, 190.
Vindobona, 584.
V a l e n s (imp.), 32, 175, 150, 697, V i n e r i , Sf., 143.
191. V i r u n u m , 43 sq., 46, 463, 124.
V a l e n s (episc. orth.), 47. V i S e g r a d , 26.
V a l e n s , e p i s c . a r i a n , 31, 36, 47. V i t a l i e ( e p i s c ) , 47.
V a l e n t i n i a n u s (imp.),/24,42 şi 475.
V a l e n t i n i a n u s (episc. de T o m i ) , Z a p p a r a ( S a p p a t a - A l b a n i a ) , 40,52.
72 şi 345, 744. Z e n i c a ( p r o v . Dalmaţia), v. B i s t u e .
V a l e r i a n u s (episcop de M a r c i a - Z e n o (imp.), 44.
nop.), 60. Z e r n e s , 181, v. T s i e r n a .
V a l T e l l i n a , 89 şi 404. Zeugma ( S y r i a ) , 76.
V a n d a l i (creştini), 779. Z e u s , 119.
V a r a d i a , v. A r c i d a v a . z i r o v a c ( p r o v . Dalmaţia), 23.
Vasile c e l M a r e , S., 393, 137, Z o s i m u s ( e p i s c o p d e S e r d i c a ) , 52.
156 sq., 745, 747. Z o s i m u s (episc. de H o r r e a Mar­
V e g l i a , 89 şi 404. gi), 47.

»Αβρ*σαξ, v. Abraxas. Κοοταντιανά (oraşul), 63.

Ά δ ω ν ι , v. A d o n a i . Μαρκία, 65.
Ά Ι λ ω ε , v. Ailoe. Μάρου (nom.), 64.
Άμμοΰχις, 54. Μοοοίος, 157 şi 7/9 ( B u z e u l ) , 722.
Άοχληπι6ς νέος, v . G l y c o n . Νιχομηδία ( n u m e fern.), 65.
Ά τ α λ ο , 63 şi 296". Ό ρ ί ν τ η ς , 63.
Α φ ρ ο δ ί τ η , 103. Παμμήτωρ γ η , 99.
Γ η μήτηρ, 99. Πεπρωμένη ( s y n c r e t . ) , 122.
Είμαρμίνη ( s y n c r e t . ) , 122 'Ροδνις ( = C r u n i ?), 58.
'Ενμανουήλ, 62, (64). 'Ρωμάνα, 63.
Έ ρ μ η ς , 103. 'Ρωμάνοι, 405.
Ή ρ ο χ λ ή ς , 103. Σοβαρός, 103.
"Ηρώς Σοοιτοοληνός, 103. Σουιτουληνός, 103.
Ί α ω , v. I a o . TCtioux, 63, 296 şi 297.
Κάρβος, v. C a l s u s . Τορπίλλο, 62.
Κοατοντζία, 63.

www.cimec.ro
 NOTABILIA VARIA.

A b r a h a m în a r t a primitivă c r e ş ­ b a l a u r u l t h r a c , 118.
tină, 22. B a l e n t e s ( V a l e n t i s ) , 38.
a b t i s s a , 38. b a p t i s m u s , vârsta de b o t e z a r e a
a c ( h a c ) , 20. u n u i c o p i l , 38; 776'.
Acta martyrum, valoarea isto­ b a s e l i c a , 107.
rică, 1. b a s i l i c a ( = e c c l e s i a ) , 107;— m a r ­
Acta sanctorum, valoarea isto­ t y r u m e x t r a o p p i d u m s i t a , 36 şi
rică, 1. 139; 387sqq. şi 87 s q q . ; 9 4 , 9 6 ;
a d c e p i l , 40. 155, 776"; b a s i l i c i c o e m e t e r i a l e ,
a d e m e n i , 776". 139; r u i n i de b a s i l i c i creştine,
a e c l e s i a , 38. 66 şi 317 sqq.
a e d i t u u s (biser.), 53. biarcus fabricesis (= fabricen-
a j u n , 131. s i u m ) , 34.
a l t a r , 131 şi 616. b i r g i n i a ( u x o r ) , 20.
a l t a r i a , 616. biserică, 386 sqq., 131 sq., 143,155,
a m ă g i , 776". 198 sq., 201.
a m u l e t e g n o s t i c e , 27. blăstăm, 143.
A n d r a e (genit.), 53. blesteme a n t i c e , v . deflxiones.
a n g e l u s G a b r i e l , 21. botez, 131.
a n g e l u s , 776' ( s e n z şi c e r e s c şi B r u m a l i a , 501, 525.
infernal). b r u m a r , 501.
a n n u s ( a n n o s ) , 20.
a n u l l u n a r şi c e l s o l a r , 131. c a e i i ( s e n z creştin), 776\
apostoli, 776\ c a l a t i o ( c r ă c i u n ) , 108 s q q .
a r a , 131 şi 616. c a n d e d a ( l i l i a — ), 520.
a r c e p i s c o p u s , 38. C a r n a r i a , 113.
Arianismul (în I l l y r i c u m ) , 31 ; c a r n a t i o (crăciun), 108.
249; în P a u t a l i a , 5 5 ; 111. câşlegi, 131.
a r t a primitivă creştină, 22. castele i n stânga Dunării r i d i ­
at (at dua corpura deponen- c a t e între a . 300 şi 500, 179 s q .
da), 20. şi 192.
a u r i l e g u l i , 173 (Bessii). C a t a c o m b e l e d i n R o m a , 9, 636.

www.cimec.ro
216 Notabilia v a r i a .

cetăţile i u s t i n i a n e i c e , 180 s q q . şi c r u c e , 131.

789 sqq., 808. crucea, pe monete, 400; pe i n ­
c h o r i ( s e n z creştin), 776'. scripţii, 41 ; v e n e r a n d a e C h r i s -
c i p e r u n t , 22. tianae religionis signum, 135;
civis G r a e c u s ex regione L a o d i - pe u n c a p i t e l delà D r o b e t a , 191.
c e n a , 41. c r u x , 776".
c i v i t a s , 98. c r u x m o n o g r a m m a t i c a , 78 s q .
c n e a z , 152 sq., 704. c r y p t e m o r t u a r e creştine, 36, 66.
c o i u g e m , 20. crypto-creştine, inscripţii, 18.
colonişti i t a l i c i i n I l l y r i c u m , 116. c u l t u l m a r t y r i l o r , 136 sqq., 6*4*.
comănd, 130 şi 007. cultul morţilor la DacoRoma-
comăndare, 130. n i i creştini, 130, 640.
c o m m u n i c a r e , 132. cultura ( = c u l t u l idolilor !), 776".
confessio, 45. cumând, v. comănd.
confraler in χ ( C h r i s t o ) , 360. c u m i n e c , 131 sq., 143, 198 s q .
c o n s e r v a t o r (epitet d i v i n ) , 121 sq., cumpăr ( c o m p a r = f r a i e r ) , 34.
1 2 3 s q q . şi notele;conservator c u n c o r d i e n s , 6Ό4.
( d e u s ) = οωτήρ (θ-ίός), 129 ; 776\ c u n p a r a b i d ( c o m p a r a v i t ) , 20.
c o n s e r v a t o r i a (dies), 128 sq., 604.
c o n t i n u i t a t e a Românilor i n D a ­ d a e m o n , 776*.
c i a traiană, 387,151sqq., 194,201. d a e m o n i a c a e d o c t r i n a e , 776".
c o n v i r g i n i u s , 45. Daniel in arta primitivă creş­
corpura (at d u a c o r p u r a depo- tină, 22.
n e n d a ) , 20. deflxiones, 633 ; — C h r i s l i a n a e , 21,
c o r p u s ( h u n e , a l i u m ) , 38. 58, 60, 05, 343.
C o s m a (genit.), 62 şi 288. d e m o n i i (in c r e d . creştină), 21, 83.
C o s t h a n t i ( - u x o r ) , 23. d e n o n l i o , 21.
crăciun, 108 sqq., 495, 500, 143, deposetio, 19.
776", 198. descânt, 143.
c r e d e n s , 776*. descântece, 142 s q .
c r e d e n t e s , 779. D e u m (per —) = zău, 133 s q q . şi
* c r e d e n t i a , 776". 632 sq.
c r e d i n c i o s , 6"27, 135. D e u s (invocaţie creştină), 106 şi
credinţă, 133, 135, 6"27 sq. 480.
c r e d i t , q u i , 776*. Deus (termen syncretistic, mo-
C r e s t e a n i , 38. n o t h e i z a n t ) , 102 s q q . (cf. D e u s
C r e s t i a n a , 44, 6*5.9. a e t e r n u s ) şi 452.
creştin, 1 3 l . D e u s , înaintea diferitelor nume
Creştinii — « a l h e i » , 119 şi 547. de zei, — v . a c e l e n u m e .
Creştinismul, r e l i g i a orăşenilor, D e u s d o m i n u s , 101 sqq., 472.
4 ; r ă s p â n d i r e a —, 117 ; — g r e c D e u s (pater), 776".
i n A p u s , 195 ; păgânizat, 196 ; d e x t e r a ( d e x t r a ) , 426, 107.
l a t i n , 197 ; 198 ; altfel, passim. d i a b o l u s , 549, 776.

www.cimec.ro
 Notabilia varia. 217

d i a l e c t e l a t i n e i n I l l y r i c u m , 20 s q . Duminică, 101 sqq., 106 sqq., 111,

d i a n a t i c u s , 120 sqq., 776*. 198. 131, 143, 198 s q .
d i a v o l , 531. D u m n e z e u , 101 sqq., 776*, 198.
d i e s : d o m i n i c a , 106 sqq; S o l i s , 107 d u x , 153.
(v. şi S o l ) ; n a t a l i s , 109 ; r o s a e ,
r o s a t i o n i s , v i o l a r i s , 112 şi 505 ; ecclesia = b a s i l i c a , 107; 86 sqq.,
L u n a e , M a r t i e , e t c . (v. s u b L . , 388 sqq., 776.
M., etc.), 130. e c l i s i a , 38, 21.
dies (festi, feriati, februati, l u s - E l e n i s m u l ( p â n ă i n munţii T h r a ­
t r i c i , n a t a l e s , religioşi, p a r e n ­ ciei), 161 ; 196 s q .
tales, s o l l e m n e e , v i o l a r e a , s e r - epigrafla creştină, 7, 21, 163,
v a t o r i i , c o n s e r v a t o r i i ) , 128. 165.
Dis manibus i n inscripţii creş­ E p i p h a n i a , 109 sqq., 495.
tine, 75 s q q . şi 354 sqq. e p i s c o p i u m , 61.
Disiderius, 426. escae ( i n p a r e n t a l i b u s ) , 113.
dius dominus, 481. e s p o n s a (isponsa), 38.
domenii imperiale i n P a n n o n i a , e x o r c i s m e , 142.
40 s q . e x t r a n i u s , 54.
d o m e s t i c o s (nom.), 56.
D o m i n a ( l a zeiţe), 102 s q q . f a b r i c e s i s , v. b i a r c u s .
D o m i n e - d e u s , 129. f a m u l u s ( i n s e n z b i s e r i c e s c ) , 53
D o m i n i c a , 106 sqq., 115, 129. şi 2 5 7 ; l a i c 43.
D o m i n i c a o r a tio, 776*. f a r m e c , 143.
d o m i n i c u m , 87 s q q . şi 392 sqq., f a t u m d u r u s , 64.
155. feriae, 128 ; — c o n c e p t i v a e , 110,
D o m i n u s ( l a zei), 102 sqq. festa (dies), 128 s q .
D o m i n u s ( D u m n e z e u ) , 776". fldelis, passim (cf. i n s p e c i a l 133,
D o m i n u s deus, 101 s q q . 6*27 sq., 776).
Domne-deus, 105 s q q . fides, 133 şi 627, .776.
D o m n i c a , 19. fiscus d o m i n i c u s , 64.
D o m n i o n e s (genet, delà D o m n i o : F l o r a l i a , v. F l o r i l i a .
n e p o s D o m n i o n e s m a r t o r e s ) , 39. F l o r i i , 110, 501, 198.
D o m n u s , D o m n a ( l a zei), v. D o ­ F l o r i l i a , 110, 501.
minus, Domina. fontis (fontes), 22.
d o m n u s ( a p e l a t i v d a t sfinţilor şi Fortunatanem ( a c . delà Fortu-
m a r t y r i l o r ) , 105. n a t a ) , 126.
d o m o e t e r n a ( a c c u s . ) , 56. f r a i e r ( a d r e s a r e creştină), 776".
d o m u s d e i , 77. f r u n i s c i , 45.
done ( = dominée, — dat.), 56,
474. g e m e g n o s t i c e , 25, 26 şi 83, 27.
d r a c , 116 sqq., 198. genesis (steaua de naştere), 44
d u a (duo c o r p o r a ) , 20. s q . şi 189.
D i i i o n a ( a n c i l l a B a l e n t e s ) , 38. g e n t i l e s , 173, 776*.

www.cimec.ro
218 Nptabilia varia.

G n o s t i c i s m u l ( i n I l l y r i c u m ) , 24 lege, 131 sqq., 631, 109.

sqq., «7, 43, 84, 385. lex s a n c t a C h r i s t i a n a şi leges
g r a n i ţ a d i n t r e R o m a n i s m şi E l e ­ C r e s t e a n o r u m , 38 şi 133 s q q .
n i s m , 56 s q q . luceafăr, 143.
g u v e r n a t o r i i D a c i e i şi M o e s i e i , lucifer ( A z i z u s ) , 126.
146. l u n a ( p e n t r u m e n s i s ) , 131, 612.
lună, 131, 143, 201,
h e c l i s e a , 20. l u n a t i c u s , .56*6*.
h e n o t h e i s m u l , 121.
henotheizare (a polytheismului), m a g i c a curiosités ( s e n z creştin),
102 sqq. 776*.
m a r t o r e s (genit. : n e p o s Domnio­
i a n i l o r (biser.), 53. nes martores), 39.
idola, 776". m a r t u r , 131 sq., 135 sqq., 143.
Ieso Cristi (in nomine domi­ m a r t y r , 38, 34, 4 5 , 1 3 6 sqq. ( m a r -
n i - ) , 21. tiribus, martyres, marturem,
încânt, 143. m a r t u r e s ) ; 634 ( m a r t u r , mar­
Incarnatio (crăciun), 491, 776. t o r ) ; 648; dûpâ a . 350, 1 3 8 ; =
Închin, m ă — , 131. sanctus, ibid, şi 6*4.9 ; = testis,
I n d r e a , 131. 138 sq. ; 776*.
i n e l e g n o s t i c e , 25 s q q . m a r t y r i i ( c u l t u l — ) , 45 ; — , e l e m .
infère, 20. p ă g â n e , 129 ;— sărbătoriţi, 4.9.9-
înger, 131, 199. m a r t y r i i d e soldaţi tn i l l y r i c u m ,
i n i m i c u s ( s e n z creştin), 776*. 82 şi 382, 195.
inmondissime spirete tartaru- m a r t y r i u m , 139.
c e , 21. m a t r o n a t r i b u n i , 77.
Înşelă, 776*. m e d i c i i d i v i n i , 117 sqq., 125.
interantem (intranti), 107, 126; m e m o r i a m ( = m o n u m e n t u m ) , /26",
i n t e r a n t i b u s , f26*. 40 sq., 61.
Ionas tn a r t a primitivă creş­ m e n s i s , 131.
tină, 22. migraţiile c u l t e l o r şi superstiţii­
Isaac tn a r t a primitivă creş­ lor o r i e n t a l e , 546.
tină, 22. m i l e s C h r i s t i , 148, 139 s q .
iudex-jude, 151 s q q . şi 700 sqq., m i l i t i a c a e l e s l i s ( — C h r i s t i ) , 38 şi
705 sq., 708. 153, 139 s q .
i u s l i b e r o r u m , 61. m i s s i o n a r e a ţinuturilor r u r a l e d i n
I l l y r i c u m şi D a c i a , 776*.
j u d e , judeţ, 151 sqq., 704. m i s s i o n a r i creştini ( l a Goţi şi i n
k a l e d a e , 19. Nord), 88, .396*; I n A l p i , 89 şi
K i r c h e , 155. 4 0 0 ; l a Goţi şi I n N o r d u l D u ­
nării, 91 ; i n I l l y r i c u m şi D a ­
lămpi creştine, 66 şi 320. c i a , 115, 1 2 0 , 1 2 3 , 1 3 2 ; I n ţinut,
l a t i n a v u l g a r ă , 20, 22. b a r b a r e , 1 3 7 ; în I l l y r i c u m —

www.cimec.ro
 Notabilia varia. 219

delà oraşe, l a ţară, 138 ; i n D a ­ oro, 143.

c i a traiană şi i n I l l y r i c u m , 139, osăminte, 130 şi 607,
142, 144, 1 6 7 ; i n N o r d u l Du­ o s l i a r i u s (biser.), 53.
nării, 154 sqq., 174 ; l a B e s s i şi o x o r ( u x o r ) , 20.
i n p e n i n s u l a balcanică, 162,
173,177 ; — l a t i n i şi g r e c i l a D u ­ păcat, 131.
n ă r e : 104 s q . , 108 s q q . p ă g â n , 386, 131 s q . . 139 sqq., 143,
M i t h r a i s m u l , 117, 198 s q .
monimentum, 608. P ă g â n i s m u l , după a . 312,3 ; în I l l y ­
monogramul creştin, 38, 20, 30, r i c u m , p e r s e c u t a t , /35, 37 s q q . ;
100, 32, 34, 36, 141, 37, 40 sq., în N o r d u l Dunării, 174 ; p e r s e ­
44 sq., 4 9 , 2 1 8 , 6 2 sq., 6 6 , 7 5 sqq., c u t o r pe l a a . 400, 776"; p ă g â ­
78 sqq., 82 sq., 481, 124, 628. nismul în creştinism : 22, 44,
monotheizarea polytheismului, 65, 499, 129 sqq., 142 sqq., 196,
84, 102 sqq., 452. 198.
m o n u m e n t e creştine l a D r o b e t a , p a g a n u s , 98 ; = p ă g â n , 139 sqq.,
201. 776"; = sătean, 139 sq., « 5 5 ; =
m o n u m e n t e l e f u n e r a r e creştine, n e m i l i t a r , c i v i l , 139 sq., 655.
6*20, 628. p a g e n e i s (— e), 96 s q q . ; = « ţ a r ă » ,
monumentum sive sepulcrum, 140.
54. 608, 611; m o n u m e n t u m = p a g u s (v. şi p a g e n s i s ) , 98, 140.
φ. mormânt, 113. păioarâ, 130 şi 609.
mormânt, 386, 130, 608. p a l l i o l a , 609.
Muzeul naţional de Antichităţi p a l l i u m , 609.
d i n Bucureşti, 6 5 s q . şi 308 sqq., pământ, 96 sqq., 141, 143, 201.
lfll. pângări, 776*.
m y s t e r i i l e a n t i c e (literatură), 87; p a r e n t a l i a , 113 şi 5/0 sqq., 523.
— lui G l y c o n , 537,119,543,547. p a r e n t e s ( = r u d e ) ? , 167.
Păresimi, 109, 131.
n a t a l i s (— e), 109 şi 492. părinte, 131.
n a t i b u s (dat.), 145. Paşte, 109, 114, 131.
N a t i v i t a s , 776\ pastor, b o n u s —, reprezentarea
N a t i v i t a t e a , 109 s q q . , 495. figurată, v e c h e creştină, 43 şi
necropole creştine, 139. /32.
n e s t r i s (dat.), 64. p a t r i a (— A r t a c i a : în Moesia) :
N o v e l l a e (Iustin.), 48. [cf. p d n t r u u z u l târziu l a t i n a l
nume de B e s s i (romanizaţi i n a c e s t u i cuvânt, g e o g r . R a v e n n .
p a r t e ) d i n P h i l i p p i , 523. passimj 56.
p a u s a t i o , 38, 141.
o p p i d u m , 98. pauso, 44, 141 şi 059.
o r g a n i z a r e a biser. d i n D a c i a , 199. p a v i m e n t u m , 96 sqq., 432 şi 100.
O r i e n t a l i s m u l fn D a c i a traiană, p e c c a t u m , 776.
130 s q . p e l e g r i n u s , 41.

www.cimec.ro
220 Notabilia varia.

perquosset, 22. r e p a u s o , 141.

persecuţie- g e n t l l i s , 776". r e p r e z e n t a r e a figurată a supre­
p e r v i g i l i u m , 610. m e i zeităţi g n o s t i c e , 26.
peştele s y m b o l i c creştin, 02, ββ. r e q u i e s c e t (prez.), 53 s q .
p e t r a g e n e t r i x d o m i n i (Solis i n - r o g u s , 611.
v i c l i M i l h r a e ) , 103 s q . român, 143
Petrus, c a Moses, i n a r t a p r i ­ rosa, 111 sqq., SOI; dies rosae,
mitivă creştină, 22. 112 şi 303; r o s a e e t e s c a e (in
p h y l a c t e r i a , 06 şi 315. p a r e n t a l i b u s ) , — et profusiones,
p i c t o r , 41. 113 s q .
picturi primitive creştine, 36. R o s a l i a , 110 sqq., 301, 309 sqq.
populus (senz creştin, popor, 322 sqq., S2S, 328, 608.
poporeni), 776". r o s a r i a , 112.
p o r t o r i u m , v. v e c t i g a l . rosatio, d i e s — o n i s , 112.
porumbul s y m b o l i c creştin, 62 r u g , 130 şi 611.
sqq. r u g ă , 143.
p o s p h o r u s ( A z i z u s ) , 126. rugăciune, 131.
p r a e s b y t e r , 61. rujă, 111 şi 301.
preot, 131. r u s , 98.
p r i v e g h i u , 130 şi 610. r u e a e , 112.
p r o c o m o d a , 64. R u s a l i i , 110 sqq., 501, 525, 143,
p r o c o r a t o r i u m , 61. 198.
profusiones (in parentalibus), rusticae animae, aduse l a creş­
113. t i n i s m de N i c e t a s , 776*
p r o p h e t a e , 776'. r u s t l c u s , 98.
p u n e r e , 20 s q .
pureremus (poneremus), 20 s q . s a c e r d o s , 77tf
şi 55. salvator (οωτήρ) = conservator,
pusuit, 55. 6*02, 129, 776*.
sanctus = m a r t y r , 138 s q .
qis (quis), 38. sărbătoare, 123 sqq., 129, 603 sq.,
q u a d r a b i t , 20. 143, 776\ 198, 201.
q u i i n l o c de q u a e (fem.), 40, sârbeşte, e l e m e n t e r o m a n i c e t n — ,
44 s q . 501.
q u i n q u e m , 20. sarcofagum (hoc), 38.
q u o r e r e , 22. S a r m a n n n e ( ? ) , 45.
s a r t o f a g u s , 20.
răposă, 131 sq., 141 sq., 662, s a l a n a s , 776*.
143, 198. s c o l a s t i c u s , 43.
r e d e r e , 64. s c r i n i a r i u s , 58 şi 268.
r e g i n a ( p e n t r u zeiţe), 431. scriptură, Sf. 776".
r e l i g i o , 133 s q . scripturae sanctae, 776'; — d i v i ­
r e p a u s e t (prez.), 54, 142 şi 661. nae, ibid.

www.cimec.ro
 Notabilia varia. 221

semnul c r u c e i pe monumente I. r o m . , 85 sqq., şi 386 sqq., 155,

p ă g â n e , 135. Cf. c r u c e a . 198 s q .
s e p u l c r i violaţi (de —, l e x ) , 620. t e r r a , 96 s q q . şi 432 sqq., 140 sq.,
S e r m e n s i s ( S i r m i e n s i e ) , 10. 776\ 186, 189.
s e r m o r u s t i c u s ( b a l c a n i c ) , 433. terrănus, 98.
şarpele asclepieic şi balaurul t e r r i t o r i u m , 98, 814.
t h r a c , 117 s q q . testis ( = m a r t y r ) , 138 s q .
s e r v a l o r , 776'. turnătorii d e b a n i , a l e Imperiu­
s e r v a t o r i a (dies), 138 sq., 603; 776. lui, 32 şi 118.
s e r v a t o r i a (φολαχτήρια), 128.
sfinţi, p a t r o n i a i b i s e r i c i l o r , 53 u n e ( h u n e ) , 20.
şi 238. u r b s , 98.
sfinţii ( c u l t u l lor, — e l e m . pă­ u r d e n a v e r u n t , 20.
g â n e ) , 129. u r e z , 143.
signaculum cruciş, 776'. u s t e a r i ( o s t i a r i u s ) , 38.
s i g n u m C h r i s t i , 77 şi 355
silvae Dominicae in Pannonia, vămile U l y r i c u l u i , 446.
40 s q . v ă r g u r ă , 131sq., 142 şi»î67,143,199.
s i n e d r i a , 61. vectigal publicum portorii Illy-
soldaţi m a r t y r i , v. s u b m a r t y r i i . r i c i et r i p a e Ţ h r a c i a e , 446.
s o r t e s ( s e n z creştin), 776\ Veneres (die V e n e r i s ) , 19.
s p i r e t e ( v o c ) , 21. wernacMÎi(Romanii Illyricului),4.!?i».
s p i r i t u s s a n c t u s , 776\ v i o l a r i a , 514.
S u s a n n a i n a r t a primitivă c r e ş ­ v i o l a r i s , dies —, 505.
tină, 22. vindedit (vendidit), 38.
S y n c r e t i s m u l p ă g â n şi p ă g â n o - v i r g o , 1 4 2 ; — M a r i a , 77tf; v i r g i ­
creştin, 84 şi 385, 99 sqq., nes consecratae, 53 sq., 237,
102 sqq., 442, 121 sqq., 633 şi 239 sq., 142 şi 664.
135, 143 s q . v i r g u l a , 142 şi 667.
v i v i (p. a b l . : se v i v i ), 20.
table de blesteme, v. deflxiones. voevod, 152 sq., 704.
tâmplă, 131, 1Θ9. v o l u e r e t , 38.
ţară, 96 s q q . ; ( l a A r o m â n i ) 447;
131, 140 sq., 143, 201. z a c o n i s [depositio I u l i — ] , 38.
ţ ă r â n ă , 447. z a c o n u s ( d i a c o n u s ) , 38.
ţărină, 447. zână, 123 şi 566, 143, 198.
t a r t a r u c e ( v o c ) , 21. zănatic, 120 sqq., 143, 198.
terminologia creştină latină fn zău, 131 sq., 134 sq.

αβιτώριον ( a b i t o r i u m ) , 295. ăvaosa ( p e n t r u zeiţe), 4SI.

δγγελοι (οί—Φεοΰ), 65 (Senz pă- βάνδοο (genit., v e x i l l a t i o n i s ) , 58.
gâno-creştin). βοΐίλιχή, 87 s q q .
ăvaţ ( p e n t r u zei), 451. γνώοις, 84 ; v. s u b G n o s t i c i s m .

www.cimec.ro
222 Notabilia v a r i a .

οέαπο'.να ( p e n t r u zeiţe), 451. ν*οφώτιστος, 6 2 .

8βοπότηΐ ( p e n t r u zei), 451. παρθένος, v. v i r g o , r e s p . v i r g i n e s
εχχληοϊα, 87 s q q . consecratae.
Φίός αωτήρ, 117 s q q . ποιμήν άγιος, v . pastor.
Κ/.αοδοίου (genit.), 359. πραγματευτής άγίοο Ι ω ά ν ν ο υ , 64.
κυρία ( l a zeiţe), 102 s q q . Σάνβατον, 26*3.
χυρ'.αχόν (— χοριαχή), 73 şi 3 4 7 / οχρινάριος ( s c r i n i a r i u s ) , 26*3.
87 s q q . şi 392 sqq., 155. αωτήρ (Φΐος) = conservator, sal­
χύριος ( l a zei), 102 s q q . v a t o r , 129 ; V. şi SUbθιος οωτήρ.
Κύριας ό πάντα έφορών, 05 ( s e n z τήτολον (το), 63.
păgâno-creştin). φυλακτήριά ( s e r v a t o r i a ) , 128.
μαγιατράτης, 295. φωαφόρος ( A z i z u s ) , 126.

www.cimec.ro
 ADDENDA V E L ERRATA.

P e când se lipăriâ a c e s t s t u d i u , a u t o r u l lui a p r i m i t şi d i ­

recţia M u z e u l u i naţional d e Antichităţi. Astfel îndemnul e x p r i m a t
de dânsul în n o t a 308, de a s e orândui o secţie creştină antică
in M u z e u , t r e b u i a u r m a t c h i a r de c e l c a r e 11 e x p r i m a s e . L a a d u ­
n a r e a m a t e r i a l u l u i r e s p e c t i v s ' a c o n s t a t a t a t u n c i , că n u toate i n ­
scripţiile creştine p u b l i c a t e de T o c i l e s c u fuseseră a d u s e l a Bucureşti.
Dimpotrivă se a f l a u a i c i diferite f r a g m e n t e de inscripţii o r i r e s t u r i
sculpturale, c a r e ne rămăseseră necunoscute la redactarea stu­
d i u l u i de faţă. însemnătatea l o r n u e p r e a m a r e , p e n t r u a le m a i
înşira a i c i ; ele îşi v o r găsi toate l o c u l tn c a t a l o g u l amănunţit a l
secţiunei d i n c a r e f a c p a r t e tn M u z e u . N o t e z a i c i n u m a i o e r o a r e
fdcută de m i n e l a p a g . 63 : inscripţia έθηκεν το τήτολον τούτο..., e
completă ; r a z u r a n ' a r e n i c i - o importanţă, i a r literele d i n a i n t e a r a -
z u r e i formează, I n c h i p e v i d e n t , c u v i n t e l e : όποο κίντε.
Cât priveşte acea defixio, C U Κύριος ό πάντα εφόρων x a l ol
άγγελοι ')soô, pe c a r e e u l a p a g . 65 şi n o t a 313, a m p r i m i t - o drept
creştină şi de o r i g i n e d i n T h r a c i a greacă (Bulgaria), trebue să
a d a o g , c ă T o c i l e s c u într'un studiu foarte întins d i n Rev. p. ist.
arch, şi fil. pe 1902, a căutat s'o dovedească d r e p t pre-creştină şi
de o r i g i n e d i n i n s u l a R h e n e a ( l ă n g ă Delos). Pentru completarea
I i t e r a t u r e i c h e s t i u n i i t r i m e t d e c i şi l a s t u d i u l lui Tocilescu, care
insă, încât m ă priveşte, n u m ' a c o n v i n s .

www.cimec.ro