Sunteți pe pagina 1din 94

Introducere. Structura septipartita a Apocalipsei. Prolog.

Structura septipartit a Apocalipsei ( de Florin L iu). Pentru în elegerea Apocalipsei este necesar o imagine a structurii ei literare, care s in seama de alc tuirea ei din serii dramatice ( pe care le vom numi aici sec iuni) care cuprind viziuni, scene profetice i alte elemente secundare. Înainte de toate vom diviza Apocalipsa în sec iunile ei majore, apoi în viziunile i scenele componente. Confrunta i schema de mai jos cu Biblia i delimita i p r ile componente, pe capitole i versete. O schem de structur literar chiastic mai detaliat g si i [ ]

   

I

II

III

 

IV

V

VI

 

VII

 
 

Cele apte biserici

Cele apte pece i

Cele

Marea

Cele apte pl gi

Judecata

Inoirea

Epilog

apte trâmbi e

lupt si conflictul

milenial

 

final

22:6-

Prolog

1:9-3:22

4:1-8:1

15:1-19:10

19:11-20:15

21:1-22:5

21

1:1-8

8:2-

 

final

11:19

12:1-

14:20

Evenimente între prima i a doua venire a lui Iisus Christos

Profe ia central

 

Evenimentele finale

 
 

Viziune

Viziune

Viziune

Femeia i balaurul din cer

Vziune de

Infrângerea i pedepsirea celor dou fiare

Viziunea

 

de fond

de fond

de fond

fond (+

noului

7 scrisori:

7 scene:

7 scene:

scena

p

mânt

1.Efes

Pecetea I

Trambita

 

biruitorilor)

 

I

Plaga 1

 

2.Smirna

Pecetea II

Plaga 2

Întemni area balaurului

Coborârea

3. Pergam

Pecetea

Trambita

Fiara din

Plaga 3

Noului

III

II

 

mare

Plaga 4

 

Ierusalim

4.

Tiatira

Pecetea

Trambita

(666)

Plaga 5

 

Descrierea

 

IV

III

 

Plaga 6

Ultimul asalt al lui Satan Pedeapsa final Judecata celor r i

Noului

5.

Sardes

Trambita

Plaga 7

Ierusalim

 

IV

Trambita

 

V

 

6.

Trambita

Fiara din

Judecata

Filadelfia

VI

p

mânt

Babilonului

 
 

7

Pece ile V-VI

 

Cei

Nunta cu

 

Noul

Laodiceea

144000

Ierusalimul

paradis

(+ viziune

Cei trei

paranteza)

Trâmbi a

îngeri

Pecetea

VII

Cele 2

VII

recolte

Nu to i comentatorii concep structura Apocalipsei a a cum reiese din schema de mai sus. Unii introduc prologul i epilogul în descoperirea propriu zis . Al ii împart Apocalipsa în opt

sec iuni. Exist i încerc ri de a o diviza în trei p r i. Cititorul poate verifica validitatea diviz rii de mai sus i poate încerca o variant îmbun t it sau una cu totul original . Dar înainte de a face acest lucru, cineva trebuie s fie foarte bine familiarizat cu textul Apocalipsei în toate detaliile lui. Reprezentan ii teologiei noastre moderne au observat i argumentat structura chiastic a Apocalipsei. În elegerea acestui lucru poate ajuta la descifrarea mesajului spiritual sau istoric al c r ii. Termenul "chiastic" provine de la litera greceasca "X" (chi sau hhi) i este un tip de coresponden încruci at ( în forma de X) a ideilor, simbolurilor, subiectelor sau a altor elemente. Dup acest tipar clasic care apare în poezia ebraic ( i în care elementele poetice apar sub forma A B B' A', ca în cazul rimei îmbr i ate) se pot face compara ii i se pot trage concluzii. În cazul structurii propuse mai sus, chiasmul se poate verifica prin coresponden a unor elemente din prima coloan (I) cu elemente din ultima coloan (VII). De exemplu, în scrisorile adresate bisericilor se subliniaz ideea de biruin i se promite biruitorului accesul la pomul vie ii, nemurirea, domnia cu Christos. Acelea i elemente pot fi g site în a VII-a sec iune (Înoirea tuturor lucrurilor - cap. 21-22). Apoi elemente din coloana a II-a trebuie s - i aib coresponden e în coloana a VI-a, s.a.m.d., III corespunde cu V, iar coloana a IV, fiind central , trebuie s fie inima Apocalipsei în care s se reg seasc mesajul ei principal. Tema c r ii este biruin a, versetul cheie fiind în centru: Apoc.12:11. Personajul central, ca i în cartea lui Daniel, este Domnul Christos, sub diferite imagini, nume i simboluri de cele mai multe ori ( de 32 de ori!)este numit "to arnion" (Mielu elul - greac ). i nu este de mirare, fiindc Ioan, autorul Apocalipsei, L-a cunoscut de la început în aceast calitate profetic i soteriologic (soteriologia este doctrina mântuirii; de la gr. soteria, salvare) înc de când era ucenic al lui Ioan Botezatorul (Ioan 1). În ciuda impresiei populare care vede în aceast carte mai mult mon trii i dezastrele, este o carte plin de îngeri (de 50 de ori cuvântul "înger"), plin de cele mai scumpe promisiuni divine care alterneaz cu cele mai grozave amenin ri profetice. Tablourile de groaz alterneaz cu scene pline de lumin i de cânt ri cere ti cutremur toare. De la început pân la sfâr it, "Descoperirea lui Iisus Christos" este p truns de tema biruin ei Mielului care a r scump rat omenirea prin jertfa Sa i de sentimentul permanent i tot mai puternic al iminen ei sfâr itului acestei lumi. Sfâr itul lumii este v zut aici ca o catastrof suprem pentru miliardele lumii nepoc ite, dar i ca o unic speran pentru cre tinul con tiincios i oprimat de puterile lumii. Centrul de greutate al tuturor scenelor este Sanctuarul ceresc, palatul lui Dumnezeu, cartierul general al Domnului ostirilor. Apocalipsa con ine 7 scene de liturgic cereasc (liturgica este sistemul ( i doctrina) serviciilor divine ( de la gr. leiturghia, slujb , ritual) (I.4:8-11, II. 5:8-14, III. 7:9-12, IV. 11:15- 18, V. 14:1-5, VI. 15:2-4, VII. 19:1-8) i 7 fericiri, toate fiind legate de timpul sfâr itului i de destinul a tept torilor revenirii lui Iisus Christos (1:3, 14:13, 16:15, 19:9, 20:6, 22:7, 22:14). Cartea este scris ca o epistol , dar este, în realitate, o evanghelie scris în limbaj apocaliptic, referitoare la suveranitatea lui Christos i c l uzirea Bisericii dup în l area Mântuitorului. Din punct de vedere al limbajului i imaginilor, Apocalipsa este ca o mare în care se vars toate celelalte râuri - c r i ale Bibliei, prin fluviul care izvor te în Geneza i trece prin cartea lui Daniel. Înc de la apari ia ei, Apocalipsa a întâmpinat ostilitate. P storii de tipul lui Diotref din Corint ( vezi 4 Ioan), care nu se supuneau lui Ioan i b trânilor conduc tori, nu puteau accepta asemenea descoperiri. Mul i au contestat cartea în primele secole, dar recunoa terea ei în canon este definitiv . În timp ce alte c r i îndr gite de cre tinii vechi au r mas în afara canonului, Apocalipsa încoroneaz Biblia, trasând "istoria viitorului" Bisericii i încheind Scripturile pe o

not de triumf i de slav . Primele încerc ri de intepretare a Apocalipsei r mase pân ast zi apar in episcopilor Meliton de Sardes (150-200) i Vicorinus de Poetavium (+300). Înc de atunci s-a stabilit un mod de

interpretare care a r mas tradi ional, de i nu to i comentatorii l-au împ rt it. Victorinus a în eles ( sau a mo tenit aceast în elegere) c seriile de " apte" ale Apocalipsei sunt benzi paralele ( 7

biserici, 7 pece i, 7 trâmbi e

cartea lui Daniel. Doar cele 7 pl gi finale au fost v zute ca fiind strict legate de timpul sfâr itului. De i tradi ia interpret rii are o oarecare autoritate, noi credem c autoritatea suprem

a oric rei interpret ri este aceea amintit în marele imn protestant:

),

deci sunt viziuni care acoper aceea i perioad de timp, ca în

"S nu se-ating de Cuvânt, S -l lase cum e-n Carte; Cuvântul i cu Duhul Sfânt "

Ne sunt a noastr parte

Prolog (1:1-8). Ioan a dat Apocalipsei acest nume:" Descoperirea lui Iisus Christos" ( grece te, "apocalypsis Iesu Christu"), care ne arat c , de fapt, cartea nu este un mister ocult, ci o revela ie a lui Dumnezeu. Aici este ar tat lan ul descoperii care începe cu Dumnezeu i are apte verigi: 1.Dumnezeu Tat l; 2. Domnul Iisus; 3. Îngerul lui Iisus (Gabriel, vezi Dan.10); 4. Profetul (apostolul Ioan ); 5. Predicatorul ( cel ce cite te în biseric , v.3); 6. Ascult torul ( v. 3); 7. Dumneavoastr i cu mine, cititorii de ast zi (3:22) Iisus Christos este v zut în Apocalipsa nu numai ca Mântuitor ci i ca fiind Dumnezeul Creator, Atotputernicul, Cel Ve nic. Explica i v.8 în lumina v.7 i 11-12. Salutul i f g duin a profetic din v.4-7 arat principalele impresii cu care a r mas Ioan dup ce a v zut aceste scene i s-a apucat s scrie epistola sa apocaliptic . În aceste cuvinte este concentrat mesajul Apocalipsei.

Hristos si cele sapte biserici luminatoare

Viziunea de fond (1:9-20)

Autorul, locul, împrejur rile i timpul descoperirii. (v.9-10a) Ioan apostolul, numit i presbiterul (pentru c era presbiter al Bisericii generale i pentru c era în vârst , poate singurul r mas în via dintre apostoli), nu se recomand ca p rinte al cre tinilor, ci ca frate, p rta la necaz i la Împ r ia lui Iisus.

Locul primirii descoperirii este insula Patmos. Scriitorii vechi ai Bisericii ne arat c aceste lucruri s- au petrecut pe vremea cezarului Domi ian (81-96 e.n.), un împ rat despotic, invidios i orgolios care ura cultele orientale. Între anii 85-86, Domi ian a cerut evreilor s plateasca fiscus iudaicus, un impozit religios care nu era decât o deturnare a vechiului impozit pentru Templu hot rât de legea lui Moise. Acum templul nu mai exista (Titus, fratele lui Domi ian îl distrusese), dar Domi ian voia s continue acest impozit pentru un templu p gân. Iudeii s-au revoltat, n-au acceptat ideea. În aceste împrejur ri, Domi ian repune în func iune cultul cezarului, se nume te pe sine DOMINUS DEUS (Domn i Dumnezeu) i cere testarea loialit ii fa de cezar prin onoruri de cult cuvenite zeilor. În special în provincia Asia roman (fostul regat al Pergamului în care erau cele apte biserici amintite aici) unde acest cult fusese propus de c tre pergamenieni înc din timpul lui Augustus, deasemenea la Roma, au avut loc pe la anul 95 persecu ii anticre tine. În Roma sunt condamnate i dou dintre rudele împ ratului: Flavius Clemens i Flavia Domitilla, pentru "c i iudaice" i pentru „ateism". Acuza iile acestea sunt specifice, pentru c romanii nu distingeau pe cre tini de evrei la început (deoarce practicile i nu crezul sunt ceea ce iese în eviden ), iar modul de închinare la cre tini i evrei (f r acceptarea unor imagini) era interpretat ca ateism (necredin în zei). Persecu ia aceasta îl love te pe Ioan printre primii, în calitate de lider. Potrivit relat rii tradi ionale cre tine, Ioan a fost condamnat la moarte i aruncat într-un cazan cu ulei clocotit, dar spre uluirea c l ilor care voiau s se distreze, b trânul n-a fost afectat deloc de acest

se distreze, b trânul n-a fost afectat deloc de acest Este cea mai naturala explica ie,

Este cea mai naturala explica ie, f r a for a textul. Ce înseamn „ziua domneasca"? De mult vreme în cre tin tate, odat cu accentuarea s rb toririi învierii Domnului (la început în paralel cu sabatul, apoi în mod exclusiv), prima zi a s pt mânii biblice a fost numit domneasc " (în greac , pân ast zi este numit - kiriaki, iar în latin i în limbile romanice: dominicus, domenica, duminica, domingo, dimanche etc). Întrebarea este: ce în elegea Ioan prin aceast zi a Domnului? Era, oare, vorba de o zi închinat cezarului care se numea pe sine „Dominus"? Ioan n-ar fi avut nici o simpatie pentru o asemenea pomenire. Dac era o frumoasa duminicu , de ce nu apare nic ieri în scrierile lui obiceiul s rb toririi învierii? Dimpotriv , ziua învierii este numit de el „ziua întâi a s pt mânii" de lucru, potrivit Bibliei i obiceiului iudaic (Ioan 20:1.19), în timp ce ziua a aptea, l sat de Dumnezeu de la geneza lumii i confirmat în Decalog ca zi de repaos s pt mânal (Gen.2:1-4, Ex.20:8-11), este numit de Ioan sabat (Ioan 9:14). A numi sabatul "ziua Domnului" era un lucru obi nuit la evrei, potrivit poruncii a patra. Iisus S-a recunoscut pe Sine ca Domn al Sabatului (Mc 2:27-28) ca unul care are toat autoritatea de a interpreta p zirea poruncii în spiritul ei i nu în interpretarea plin de contorsiuni a rabinilor. Oare este posibil ca, dupa Ce Ioan evreul care p zise întotdeauna sabatul, care fusese un martor al obiceiurilor lui Iisus (Luca 4:16), care era printre cei condamna i pentru "c i iudaice", care a v zut în viziune originalul ceresc al decalogului ( Apoc.11:19), care repeta foarte des în scrierile lui valoarea ascult rii de poruncile lui Dumnezeu, care ne spune c r m i a Bisericii din timpul sfâr itului, sfin ii lui Dumnezeu, sunt cei ce p zesc "poruncile lui Dumnezeu" i "m rturia lui Iisus / credin a în Iisus", s fi numit o zi obi nuit ca fiind „ziua Domnului" ? Se tie din istoria Bisericii din acele timpuri c chiar s rb torirea tradi ional a Pa telui printre cre tinii din Asia se f cea într-un mod apropiat de iudei: se inea

tradi ional a Pa telui printre cre tinii din Asia se f cea într-un mod apropiat
tradi ional a Pa telui printre cre tinii din Asia se f cea într-un mod apropiat

tratament. Supersti io i, romanii nu l-au omorât, dar l-au trimis în exil printre condamna ii la munci silnice la carierele de piatr de pe insula Patmos, undeva nu departe de rmurile Asiei. Aici i în aceste împrejur ri a avut loc Descoperirea lui Iisus Christos. În încerc ri sunt cele mai bune condi ii ca Iisus s ni se descopere. Timpul descoperirii este ar tat în v. 10 ca fiind „ziua

domneasc " (

Comentatorii cre tini v d în aceasta „zi a Domnului" o duminic , altii v d ziua Domnului în sens eschatologic, v zut de Ioan în viziune. Se pare c ultima variant nu merge, deoarece Ioan indica în acest context

(împrejur rile, locul, etc), timpul în care a avut loc viziunea.

rile, locul, etc), timpul în care a avut loc viziunea. - he kyriake hemera ). odat

- he kyriake hemera).

odat cu pa tele evreiesc (la 14 Nisan, indiferent de ziua s pt mânal în care c dea) i se accentua mai mult moartea lui Iisus decât învierea. Schimbarea semnifica iei i dat rii pa telui tradi ional r s ritean s-a realizat la Roma dupa anii 130 i s-a accentuat învierea, nu doar ca celebrare anual , ci i s pt mânal . Frumos, în aparen , dar acest obicei intervenit pe lâng sabat a reu it în câteva secole s desfiin eze porunca lui Dumnezeu în favoarea datinei omene ti pentru majoritatea lumii cre tine. „Degeaba M cinstesc ei!" —zicea Iisus (Mc.7:6-13). Aceast descoperire a Apocalipsei într-o zi de Sabat, ziua lui Christos Dumnezeul Creator i Mântuitor, este elocvent în favoarea în elegerii conflictului final descris în sectiunea a IV-a, între semnul lui Dumnezeu i semnul fiarei.

Viziunea apari iei Christosului glorificat ( v.10b-17a)

Iisus este recunoscut de Ioan. Aceast descriere este, practic, identic cu aceea a lui Michael din Daniel cap 10, ceea ce identific pe Michael cu Christos. Iisus este îmbr cat aici ca Mare Preot în haine lungi i cu brâu la piept. Compara i efectul asupra lui Ioan cu reac ia lui Daniel. [ Imagine]

Iisus vorbe te (v.17b - 20 continuate cu cap.2 si 3).

Iisus este Dumnezeul cel Viu. El are Via a în Sine Însu i. De aceea El este Marele Preot, singurul Suveran Pontif purt tor al cheilor Paradisului i Infernului. Aceast imagine este fundamental pentru în elegerea identit ii Antichristului din Apocalipsa. Apocalipsa nu ne aduce altceva decât cartea lui Daniel. Este doar o îmbog ire, în lumina crucii i a siguran ei victoriei lui Messia. Iisus este reprezentat ca supraveghetor al bisericilor Lui, în timp ce comunit ile cre tine sunt reprezentate prin ni te sfe nice (lampadare, candelabre) . Aceasta arat valoarea Bisericii înaintea Lui, iar lumina fiind rolul misionar al Bisericii. Cele apte biserici pomenite aici nu erau singurele biserici cre tine, nici m car singurele din provincia Asia roman (Colosse, Ierapole i altele erau vecine cu ele sau printre ele), ceea ce ne sugereaz c aceste apte biserici au fost selectate ca simboluri ale totalit ii Bisericii, potrivit semnifica iei num rului apte în Apocalipsa. Este vorba de totalitatea Bisericii în

apte în Apocalipsa. Este vorba de totalitatea Bisericii în ebraica VT din Mal.2:7b, i înseamn sol

ebraica VT din Mal.2:7b, i înseamn sol (mesager, trimis). Omul care are r spunderea spiritual , la cre tini episcopul (supraveghetorul) sau presbiterul („b trânul"), echivalentul pastorului în sens protestant, este solul (ambasadorul, trimisul, mesagerul) lui Dumnezeu. Solia se adreseaz liderilor religio i pentru c ei r spund de biseric i pentru c exemplul i înv tura lor sunt decisive în fa a poporului. Totodat , semnifica ia mesajului nu este exlusiv aplicabil „îngerului". Chiar dac îngerul unei biserici este un ambasador irepro abil al lui Dumnezeu, el prime te mesajul ca unul care are rolul de reprezentant i transmi tor (vezi si Ex. 33:1 a. 3 b). El este i primul care are obliga ia de a-l aplica la sine. O aplica ie care s -l ocoleasc pe înger sau s se adreseze cu prioritate bisericii i nu îngerului, nu îndepline te cerin ele exegetice ale textului sacru. Atentie, îngeri! Dumnezeu ine în mâna Lui stelele Bisericii, i nimeni nu le poate smulge (Ioan 10:28). Dar ele pot c dea, se pot smulge singure i s devin îngeri ai celui r u. Aceasta este marea tragedie a cre tinismului (Is. 14:12, Apoc. 12:1.4, Iuda 13). i nu trebuie s treac

spa iu dar i în timp, perioad dup perioad istoric , fiindc atât Ioan cât i Iisus se refer la ele în aceea i ordine. Identitatea Bisericii nu se confund cu identitatea istoric . Nu criteriul apartenen ei la o tradi ie sau confesiune este aici simbolul sfe nicului lumin tor. Singura succesiune, apostolic la care fac referin apostolii este succesiunea spiritual , nu perfec iunea lan ului hirotonirii i nici posibilitatea dovedirii unei continuit i evanghelice pure de la apostoli i pân ast zi. Identificarea celor apte biserici apocaliptice cu apte perioade ale Bisericii universale apare în principiu la Victorinus (+303). Apoi la Beda (673-735), înv at catolic britanic. Sistemul a fost preluat de Haymo (sec.IX), episcop catolic de Halberstadt; Bruno de Segni, episcop catolic italian (+1113), Beranger de Tours, înv at francez (sec.XI), Albert cel Mare din Colonia, savant german (+1280), Walter Brute, savant wiclefit de la Oxford (sec. XIV), dup care se întâlne te în mod frecvent printre protestan i. În Mi carea Millerit aceasta a fost o pozi ie standard. Noi credem în aceast aplica ie pentru c fiecare mesaj se potrive te nevoilor spirituale ale timpului. Ellen White a confirmat aceast interpretare în cartea „Istoria Faptelor Apostolilor". Toate mesajele urm toare sunt adresate îngerilor bisericilor. Nu trebuie trecut cu usurin peste acest am nunt. Cuvântul grecesc (anghelos) are aceea i semnificatie ca i în

neobservat mustrarea credinciosului înger care a refuzat categoric închinarea lui Ioan, cât i slabiciunea credinciosului de a se închina reprezentantului lui Christos, chiar i dup ce fusese mustrat o dat (Apoc. 19:10, 22:8-9). Acest incident repetat este men ionat în Apocalipsa în leg tur cu testul final din sec iunea central a Apocalipsei: închinarea la Dumnezeul Creator sau închinarea la o creatur (fiara cu num r de om)? În l area omului (a solului lui Dumnezeu) în Biseric este incriminat în cartea lui Daniel (Dan 11:36-37 comp. cu 2 Tes 2) Fiecare dintre cele apte epistole apocaliptice au la început un destinatar i un expeditor, dup care urmeaz aprecieri, mustr ri, avertiz ri i o exorta ie (îndemn) urmat de o f g duin pentru cei ce î i însu esc mesajul. Face i un tablou în care cele apte mesaje s fie reprezentate în paralel, observând ce lipse te la unele sau ce este în plus. Deasemenea, luând ca etalon pe cei care nu sunt mustra i i notându-i cu nota 10, da i note i celorlalte în a a fel încât s respecta i diferen a dintre ele. Observa i cum Iisus se adreseaz fiec rei biserici cu una din caracteristicile descrierii Lui din viziunea de fond (cap.l). Observa i i explica i leg tura strâns care este între mesaj pe de o parte i modul de prezentare a Expeditorului i f g duin a final pe de alt parte.

Îngerului din Efes (2:1-7)

Biserica din Efes este principala biseric din Asia pe timpul lui Ioan, „sediu apostolic" (dac se poate spune c apostolii au avut „sedii", fiind cunoscu i mai degrab ca unii care circul în interesul misiunii decât ca ni te statui episcopale. Istoria întemeierii acestei biserici se g se te în Fapte 18-20 i se pot g si informa ii despre ea în Efeseni i 1-2 Timotei. Biserica din Efes este imaginea bisericii apostolice contemporane cu Ioan, între anii 31-100. Semnifica ia numelui cet ii (dac acest lucru trebuie aplicat spiritual) este acela de avânt, lansare, misiune. O biseric ce avea un trecut i un prezent plin de statornicie, de trud evanghelic i rezisten contra ereziilor. Dar este ciudat c , în timp ce ura fa de erezie cre te, iubirea fa de Christos i faptele dintâi, ale credin ei i iubirii, intr în

Christos a hotarât mutarea sfe nicului primei biserici în caz de nepoc in . Dup cum romanii au luat din templul Ierusalimului sfe nicul pe care l-au mutat la Roma, simbolizând pierderea preeminen ei poporului ales, la fel avea s se întâmple i cu cre tin tatea care- i pierdea iubirea cre tin . Acest principiu al iubirii este esen a legii lui Dumnezeu. Ortodoxia teologic f r iubirea dintâi este un sfe nic f r lumin . Nicolai ii (2:6) erau o sect eretic de orientare gnostic , (Gnosticismul a fost un amestec de filozofie greceasc neoplatonist i de idei persane, un fel de teosofie, de curent esoteric i sincretist, un fel de „New Age". P trunderea acestui curent în Biseric în primele cinci secole a dus la serioase modific ri teologice i spirituale, la reinterpretarea Evangheliei într-un mod

eclips . Tragedia bisericii apostolice a fost aceea c pe

m sur ce iubirea dintâi s-a scurtat, necazul — despre

care se sper c nu va dura mai mult de o genera ie — , s-a lungit (Mat.24:12-14.21.34). Se poate vorbi despre genera ia primului avânt misionar (31-70) i, dup c derea Ierusalimului, de o a doua genera ie cre tin care pe timpul lui Ioan, nu mai reprezenta exact „iubirea dintâi". Dac r cirea dragostei dintâi înseamn c dere i necesit poc in , în ciuda calit ilor cre tine enumerate aici, atunci cât apostazie i nevoie de poc in este acolo unde, calit ile tipic efesene au disp rut. S-a poc it Biserica Efesean ? Poate c genera ia care a primit acest mesaj l-a luat în serios. Dar ce putem spune despre urma ii efesenilor apostolici?

alegoric, spiritist, i antiiudaist. Unii gnostici aveau chiar idei sataniste). În ce prive te moralitatea i stilul de via , gnosticii erau fie asce i extremi ti, fie libertini. Libertinii se mai numesc i antinomieni (împotriva legii morale). Comentatorul baptist John Sweet spune despre nicolai i c ei sus ineau, scutirea cre tinilor de cerin ele legii morale. Victorinus este citat adesea spunând despre nicolai i c „erau ni te în el tori turbulen i care, folosindu-se de numele lui Nikolaos unul dintre cei apte diaconi (Fapte 6:5), înv au c alimentele jertfite idolilor puteau fi exorcizate i apoi mâncate, i c oricine ar comite desfrâu poate primi pace în ziua a opta".

Îngerului din Smirna (2:8-11).

Biserica din Smirna nu mai este pomenit în alt loc

biblic. Nu tim cine a întemeiat-o. Se tie îns c , în sec.

II a fost o persecu ie anticre tina în Smirna, cu care

ocazie a fost martirizat episcopul Policarp, un pastor care-l cunoscuse pe Ioan. Numele cetatii înseamn mir (r in amar i parfumat ). Biserica Smirnean este tipul Bisericii dintre anii 100-313, o perioad plin de tot felul de primejdii din afar i din untru, perioada de persecu ii i fr mânt ri. Pedeapsa obi nuit pentru cre tini era confiscarea averii, de aceea boga ii erau mai înclina i spre compromis i apostazie. Declinul teologic i moral al Bisericii devine evident în aceast perioad în care unii tiu s r mân statornici cu orice pre , în timp ce al ii au mijloace s - i cumpere libertatea i dreptul la o via trec toare cu pre ul con tiin ei. Sinagoga Satanei pomenit aici se refer la sinagoga evreiasc din timpul lui Ioan. Dar în aplica ie secundar la perioada lungilor persecu ii anticre tine, sinagoga Satanei reprezinta pe „cei ce zic c sunt iudei i nu sunt ci mint". Dac evreii din Smirna nu erau considera i de Christos ca fiind adev ra i iudei (Rom.2:25-29), cu atât mai pu in cre tinii care urau pe fra ii lor i neglijau poruncile lui Dumnezeu i credin a lui Iisus, urmând interpret rile unor înv tori ame i i de filozofie i spirit p gân. Aceia urau pe evrei i sus ineau c ei în i i sunt adev ra ii evrei, dar min eau pentru c

nu erau evrei nici în sens fizic i nici în sens spiritual. Satan este v zut în acest mesaj ca fiind patronul evreilor anticre tini, al cre tinilor care ur sc pe iudei i pe fra ii lor „iudaizan i", i al romanilor care urau iudaismul i cre tinismul, condamnându-le deopotriv (v.10). Politica divide et impera a fost aplicat de romani în rela iile dintre Sinagog i Biseric . i, în lupta dintre tendin ele iudaizante i cele antiiudaiste în Biseric , a învins un neop gânism roman universal cu fa cre tin . Persecu iile romane au fost mai întâi sporadice i locale pân la anii 250. Între anii 250-260 au fost sistematice i generale, lovind mai ales în conduc torii Bisericii. Dar între anii 303-313, cezarii au lansat o ofensiv disperat , un adev rat r zboi de exterminare a Bisericii. Acestea sunt cele „zece zile" de necaz, dup interpretarea lui Walter Brute, înv atul wiclefit din secolul al XlV-lea.

dup interpretarea lui Walter Brute, înv atul wiclefit din secolul al XlV-lea. Îngerului din Pergam (2:12-17).

Numele cet ii înseamn fort rea înalt , acropol . Biserica pergamenian , despre care NT nu mai spune nimic în alt parte, este simbolul rezisten ei spirituale cre tine dintre anii 313-538,) în Biserica cezarilor i a episcopilor care au tr dat evanghelia. Nu este de mirare c în aceast perioad a compromisului, a seculariz rii Bisericii i cre tin rii lumii, Iisus vede locuin a lui Satan vecin cu Biserica. Dup cum Pergamul, în calitate de centru al cultului imperial, putea fi numit pe drept, „tronul lui Satan" (vezi v.10), tot astfel Biserica anilor 313-538 a locuit într-o perioad a imperiului în care Satan era prezent într-un mod foarte semnificativ, ca în el tor str lucit (2 Cor 11:2-4). În sec.XI, filozoful francez Beranger a afirmat c Roma este „tronul Satanei". Dup exemplul profetului apostat Balaam care devenise ghicitor i ispititor al poporului lui Dumnezeu, de dragul banilor i a parvenirii, o mul ime de episcopi i înv tori libertini au influen at Biserica în aceast perioad (Numeri 22-25, 31:8, 2Petru 2:15-22). Balaam înseamn (în limba ebraic ) „stric ciunea poporului" sau „nimicirea poporului", iar numele grecesc Nikolaos (patronimul nicolai ilor) înseamn biruinta poporului". Se pare c aici este un joc de cuvinte semnificativ. Balak înseamn pustiitor" i poate reprezenta foarte bine Roma cezarilor (vezi Dan.9:26-27). Aceast doctrin nicolait care se infiltrase de mult în Biseric i acum cauta s dicteze, era exact opusul Sinodului apostolic (Fapt 15:19-21) care confirm în cre tinism legile iudaice despre modul în care trebuie jertfite animalele curate, ferirea de sânge, de desfrâu i de lucruri jertfite idolilor, respectul fa de sabat (Fapt 15:19-21, 16:12-13. 20-21). Prin urmare, sinodul apostolic luase hot râri destul de „iudaizante". Iar ace ti nicolai i, fiind gnostici i libertini, urau aspectele iudaice ale cre tinismului, voind s se debaraseze de ele. La iudei n-a existat un cult al mor ilor. „Mor ii cu mor ii!"- zicea Iisus. Dar poporul în elat de Balaam participa la cultul mor ilor (Ps. 106:28.35-36.39-41) care este un cult al demonilor (1 Cor 10:20). Înjosirea sabatului biblic ca fiind o supersti ie iudaic i un semn al blestemului, a favorizat p trunderea

i un semn al blestemului, a favorizat p trunderea celor r ma i credincio i, ca

celor r ma i credincio i, ca i dreptul de întâi-n scut al lui Esau (Evrei. 12:15-17.22-23). Cre tinismul adev rat a fost sus inut de c tre cei ce au încercat s se opun valului de p gânism care invadase Biserica. Avem relat ri istorice despre clerici ca Vigilantiu de Barcelona, Iovinian i Elvidiu din Roma, Bonos de Sardica, Udo din Mesopotamia, care au condamnat ierarhia corupt i înclinat spre practici p gâne, cultul mor ilor, goana dup moa te i obiecte „sfinte", monahismul, pelerinajele, priveghiurile i multe alte obiceiuri care încurajau mentalitatea p gân în Biseric . Afar de aceste personaje istorice urâte de Biserica imperial , au existat grupe de cre tini care se separaser de Biseric sau care tr iau prea departe de sediile principale cre tine pentru a fi influen ate i subordonate. A a au fost cre tinii din Orient, din Irlanda i nordul Italiei care au mai rezistat un timp. Sabia din v.12 i 16 este o aluzie la pedeapsa lui Balaam (Num.21:31-33, 31:8, Apoc.l:16, 19:21).Invaziile barbare au împlinit în sens istoric i par ial aceast profe ie. Dar adevarata r splat se l sa înc a teptat . Antipa, un martir din Pergamul contemporan cu Ioan, este simbolul primelor victime ale bisericii „dreptcredincioase" imperiale. Predicarea violen ei împotriva donati tilor din Africa, executarea lui Priscillian din Spania împreun cu tovar ii lui, sunt primele ispr vi de acest gen. Mai târziu, ispr vile au fost i mai mari. Ura confesional dintre ortodocsi i arieni, dintre diofizi i (diofizit=cre tin care sus ine doctrina celor dou naturi distincte, divin i uman ale lui Iisus) i monofizi i (monofizit= cre tin care sus ine o singur natur în Iisus, o combina ie a celor dou ), amestecat cu ura rasial i cultural dintre romani i barbari, dintre greci i latini, au fost ocazii în care cruzimea i-a f cut loc în Biseric . Sfântul Atanasie cel Mare d duse tonul punând la cale în secret uciderea înv atei p gâne Hypatia din Alexandria. În ura fa de tot ce nu era ortodoxie sinodal i nu se supunea nomocanoanelor, printre evrei, p gâni i eretici, adev rul c dea sub acelea i acuza ii. Aceste practici au culminat pe timpul lui Iustinian la Constantinopol Observa i specificul f g duin ei date Bisericii din acest timp. Mana este un simbol al grijii lui Dumnezeu, al lui Iisus— pâinea vie i al testului spiritual al p zirii sabatului (Ex 16, Ioan 6). Ceea ce este sabie pentru

p gânismului. Se pare c banchetele idolatre de la temple se f ceau în „ziua soarelui", ziua pe care cre tinii ame i i de gnosticism o închinaser Domnului sub pretextul c este ziua luminii i ziua a opta a circumciziei cre tine, ziua învierii Domnului. Pe lâng pericolul coruperii cre tinismului, persecu iile fuseser o adevarat binecuvântare. Obiceiuri i concep ii p gâne au început s fie tolerate în Biseric , inova ii i explica ii noi au început s apar i în scurt timp, cre tinismul de mod veche a devenit intolerabil, fiind pus la index împreun cu iudaismul i cu p gânismul. Biserica tolerat a devenit, destul de repede, intolerant . Odat cu aceste simptome, ea nu- i mai merita numele de cre tin . A a-numita succesiune apostolic devenea o vorb goal i trecea odat cu „mutarea sfe nicului", asupra

vr jma i, este man pentru credincio i. Preg tit de

îngeri i ascuns lâng cele zece porunci în Sfânta Sfintelor, mana este simbolul Cuvântului lui Dumnezeu care nu vine prin mijlocirea preo ilor, ca pâinea din Sfânta. Totodat , mana este simbolul alimenta iei simple, necarnate, venind în opozi ie cu stilul de via al nicolai ilor care, în l comia lor dup carne, c lcau instruc iunile lui Moise i ale apostolilor (Ex 16:4, Num 11:4-10, Ex. 15:26, Ps.78:18, ICor 10:5-6.11-12.20. Iuda 12, 2Petru 2:13). Pentru a în elege „slobozenia" de care f ceau uz nicolai ii, citi i cu aten ie epistolele lui Iacov, Iuda, 2 Petru 2-3 i epistolele lui Ioan. Piatra alb este un simbol antic al eliber rii din sclavie, al achit rii, al onor rii. Oferirea unei pietre negre era gestul condamn rii. Adevara ii cre tini au fost înfiera i ca eretici i condamna i. Dar Iisus le d un nume nou pe care fal ii cre tini nu-l pot cunoa te fiindc el reprezint înfierea.

Îngerului din Tiatira (2:18 - 29)

Despre comunitatea cre tin din Tiatira nu tim nimic altceva. Se poate c ea s fi fost înfiin at în urma misionarismului Lydiei, negustoreasa crestinat de Pavel în Filipi (Fapt 16:14). Pe timpul lui Ioan, o femeie adept a doctrinei nicolai ilor se da drept profeteas în aceast biseric i are destul succes. „îngerul", ocupat cu evanghelizarea i cu alte activit i pastorale, nu este destul de vigilent i este mustrat ca fiind tolerant fa de corup ie. Iisus o compar cu Izabela, regin p gân a lui Israel care promova cultul solar al lui Baal. Biserica din Tiatira reprezint pe cre tinii din perioada 538-1517, din noaptea spiritual a evului mediu. Numele Tiatira înseamn jertfe grozave. Falsa profeteas reprezint ierarhia roman care pretinde c este mater et magistra, mama i înv toarea tuturor oamenilor i care s-a ab tut de la înv tura apostolilor, permi ând — sub un val sub ire de ascetism i disciplin —, un libertinism analog cu al nicolai ilor. Numele de Izabela pe care i-l d Domnul este foarte semnificativ. Izabela a promovat un cult p gân în Israel, înl turând cultul tradi ional al lui Yahwe. A numit preo i i a construit temple idolatre, a lansat o persecu ie teribil împotriva disiden ilor care nu acceptau cultul ei, în primul rând au fost uci i profe ii lui Dumnezeu. Regele Ahab era influen abil i, cu toate

suferit timp îndelungat aceast situa ie. Un „necaz mare"

a venit peste popoarele cre tine în m sura în care s-au

l sat manipulate de aceast Biseric Izabela. Versetul 23 este un ecou sigur la Ez 23:48 (vezi contextul) în care Ierusalimul i Samaria sunt comparate cu dou femei necredincioase so ului lor. Ceilal i din Tiatira, adic oponen ii Izabelei, reprezint pe cre tinii evanghelici medievali care, în

m sura cuno tin ei mo tenite sau primite din pu inele

Scripturi care erau la dispozi ie, au transmis cu eroism flac ra cre tinismului adev rat. Ei erau acuza i ca oamenii diavolului, dar Iisus întoarce împotriva partizanilor Izabelei aceast acuza ie. Fie c s-au numit culdei. valdenzi sau albigenzi, lollarzi, husi i sau altfel, fie c erau în Biseric sau separa i de ea, ace ti oameni care au înfruntat cele mai aspre persecu ii i au rezistat secolelor, au f cut o lucrare de diseminare a înv turii evanghelice, progresând atât de mult încât au

rezistat secolelor, au f cut o lucrare de diseminare a înv turii evanghelice, progresând atât de

c uneori era impresionat de oamenii lui Dumnezeu, de regul era posedat de spiritul Izabelei. Aceast istorie reprezint un foarte limpede tip al evului mediu cre tin în care o Biseric puternic , mai puternic decât împ ratul i decât regii europeni, a c utat s înl ture urmele cre tinismului vechi, descurajându-i prin tot felul de mijloace omene ti sau exterminându-i pe adep ii cre tinismului evanghelic. i dup cum pe timpul lui Ilie, perioada de secet a durat 1260 de zile (Lc 4:25, vezi i Apoc. 11:3-6, 12:6), în cre tin tate a domnit papalitatea timp de 1260 ani (538- 1798; vezi explica iile de la Dan.7: 25). În acest timp, oamenii lui Dumnezeu erau adesea sili i s se ascund în locuri pustii, în pe teri sau în ri mai dep rtate, asemenea lui Ilie i profe ilor ascun i de majordomul Obadia. Dar în ciuda aparentei înfrângeri a cauzei lui Dumnezeu, au existat nu doar personalit i proeminente ca Ile i profe ii, ci i oameni de rând, anonimi i lini ti i, prefigura i prin „cei 7000" care nu frecventau liturghia lui Baal. Prin Jzabela, Inspira ia ne prezint aici o imagine a marii împ r tese prostituate Babilon din cap. 17. Lux, pretentii imperiale, blasfemii incredibile, un potir de aur i, în acela i timp, desfrâu, spurc ciune i v rsare de sânge. Imaginea este elocvent . Apocalipsa nu ar avea nevoie de nici o explica ie, dac cititorii tiu pu in istorie. Expresia „i-am dat vreme s se poc iasc " subliniaz lungimea r bd rii lui Dumnezeu, faptul c a

dovedit c persecu iile favorizeaz misionarismul în loc s -l sting (v.19 b). F r lucrarea lor preliminar , Reforma din sec.XVI n-ar fi avut mare efect. Omenirea

nu- i d seama cât de mult datoreaz acestor oameni mode ti care au p strat vie flac ra credin ei i a dragostei cre tine. Iisus promite c va r spl ti fiec ruia dup faptele lui

(v.23 b) i nu dup crezul m rturisit, nici dup apartenen a eclesiastic , nici dup zelul în depistarea ereticilor, ci dup faptele lui. Acest standard al judec ii are întotdeauna un sens moral (vezi Mat 25:31.40.45.46). Tot ce ai f cut sau n-ai f cut aproapelui este considerat ca fiind atitudinea personal fa de Christos. i cine este aproapele ? Chiar i ereticul i sectantul ? Iisus a r spuns afirmativ în Lc. 10:25-37. Printre cei care au identificat Biserica Tiatira cu perioada medieval a cre tin t ii, au fost i catolicii Ratton i Holzhauser. Ei se refer la acest mileniu (sec.VI-XVI) ca la o epoc str lucit i nu întunecat ,

de i luxul d dea na tere uneori, p catelor Izabelei

identific acest mileniu cu acela din cap.20, pretinzând

c diavolul ar fi fost legat. Dar dac diavolul a fost legat,

de ce au fost torturati i uci i cu s lb ticie, timp de

secole, atâ ia credincio i pe motiv c sunt agen i ai diavolului i eretici ?

Ei

Îngerului din Sardes (3:1-6)

Despre întemeierea Bisericii din Sardes, deasemenea nu tim nimic. Numele cet ii este de origine lidian i nu-i cunoa tem sensul. Mesajul scrisorii se potrive te foarte bine cre tinilor din perioada Reformei i Contrareformei, între 1517-1798 (între începutul Reformei lui Luther i lovitura dat papalit ii dup Revolu ia Francez ). Exist un secret al aprecierii pe care o face Iisus. Biserica din Efes era plin de calit i, dar a fost mustrat pentru faptul c mergea în regres. Biserica din Tiatira n-a fost destul de vigilent contra ereziei, dar faptele ei mergeau în progres. Biserica din Sardes îns , este plafonat spiritual, lipsit de vigilen , imperfect în fapte, cu hainele mânjite i nu- i mai aminte te de principiile Evangheliei a a cum le-a primit.

i al i credincio i englezi, fratii Wesley i mul i al ii.

Mi c rile întemeiate de ei au fost persecutate în

interiorul Reformei. Ace tia, la rândul lor, de i au venit

cu o mai mare m sur de toleran i iubire de adev r, i-au construit crezuri-standard care au înghe at înainte

de a se ajunge la o unitate cre tin sau la credin a curat

predicat de apostoli. În ciuda principiului sola Scriptura, protestantismul a tolerat în practic i chiar în credin datini romane dintre care, cele mai r spândite sunt: serbarea duminicii în locul Sabatului biblic, credin a în nemurirea natural a sufletului i în chinurile ve nice ale iadului, credin a în predestina ie, unirea bisericii cu statul, persecutarea disiden ilor i altele. Nu toate curentele protestante manifest toate

Este moart spiritual, dar în mod paradoxal îi merge

faima de biseric vie

recunoscut în Biserica Sardes catolicismul dintre anii 1545-1850 (prin prisma persecu iilor anticatolice!), protestantul Dr. Th. Gill (1748) a aplicat mesajul scrisorii la timpul s u, ar tând c epoca aceasta a început în sec. XVI i se apropia de sfâr it. Cei mai mul i interpre i protestan i îns , preferau s vad în

cre tin tatea Reformei, Biserica din Filadelfia c reia nu

i se aduc repro uri. Chiar aceast preferin este

suspect . Nu compar m Bisericile Reformei cu Biserica Roman . Dar în compara ie cu rezisten a de secole i progresul mi c rilor prereformatoare medievale, protestantismul s-a plictisit de Reform destul de repede. Dup ridicarea spectaculoas a unor personalit i ca Luther, Zwingli, Calvin, Knox i al ii (care au fost încep torii unei reforme evanghelice i

p rin ii unor biserici reformate na ionale i interna ionale), urma ii au b tut în cuie crezuri ca i bisericile istorice, s-au mul umit cu un cre tinism formalist, o religie de stat mai convenabil decât jugul papist. Iisus era în l at în crezuri dar absent din via . Deaceea a fost necesar s apar al i reformatori în interiorul Reformei, care s continue opera revenirii la cre tinismul apostolic. A a au ap rut Menno Simmons,

Oswald Glait, Ludwig Spener, contele Zinzendorf, bapti tii

În timp ce catolicul Ratton a

caren ele amintite mai sus. Unele s-au corectat cu timpul, altele i-au p r sit principiile i via a de la început. În orice caz, spre sfâr itul sec. XVIII, protestantismul era ros de ra ionalism, misticism, deism, secularism i lâncezeal spiritual . Totu i, unele din cele mai frumoase capitole din istoria Bisericii au fost scrise de protestan i, atât în sec.XVI cât i mai târziu. Biserica Roman a încercat deasemenea s se reformeze, dar Reforma ei a fost îndreptat împotriva Reformei evanghelice, denumit astfel Contrareform . Pentru a în elege aprecierea Mântuitorului, este necesar s compar m faptele îngerului din Sardes cu ale celui din Tiatira (2:19, 3:2). Cel din Tiatira a progresat în fapte bune, cel din Sardes are fapte nedes vâr ite (Iacov 2:26, Ev 9:14). Textul grecesc spune c faptele îngerului din Sardes nu sunt depline înaintea lui Dumnezeu. Teoria îndrept irii strict forensice, (doar socotit neprih nit, nu i f cut neprih nit!) este aici mustrat prin referirea la hainele albe nemânjite. Cine va fi îndrept it la judecata divin ? Cel ce va birui! Este cineva predestinat la mântuire? Nu, chiar i cei scri i în cartea vie ii pot fi ter i de acolo, dac nu vor fi g si i printre biruitori. Îngerul sardian este mort spiritual. Nume de mort în cartea vie ii! Iat , aici, necesitatea judec rii „casei lui Dumnezeu", lucru pe care cei mai mul i protestan i nu-l admit (v.4-5).

Îngerului din Filadelfia (3:7-13)

Despre Biserica Filadelfian din timpul lui Ioan nu tim nimic în afar de cele scrise aici. Dar aceast

scrisoare reflect perfect condi ia adev ra ilor cre tini din perioada 1798-1844 (de la umilirea papalit ii pân la începutul Judec ii). Filadelfia înseamn , în grece te, iubire fr easc . Aceasta este perioada marilor treziri evanghelice moderne, perioada înfiin rii societ ilor misionare, a societ ilor biblice; perioada mi c rilor de temperan , a reformelor în educa ie i a trezirii interesului pentru profe ia din Dan. 8:14. Este biserica unei singure genera ii care, fiind impresionat de o serie de semne cosmice, politico-religioase i sociale, a crezut

c revenirea lui Isus va avea loc în acea genera ie i s-a preg tit pentru acest eveniment prin poc in , via cre tin i un misionarism activ. Solia filadelfian

În toate aceste mi c ri de mai sus, s-a accentuat importan a sfâr itului celor 2300 ani din Dan. 8:14 ca fiind timpul Judec ii de apoi. Pe atunci toat lumea protestant credea, ca i ast zi, c Judecata are loc odat cu venirea lui Christos. De aceea, ace ti credincio i care a teptau venirea lui Christos au fost numi i (în America) adventi ti. În afara americanului Miller au fost multi al ii care, fie c erau de acord cu adventi tii, fie c aveau alte opinii, au accentuat sfâr itul celor 2300 zile din Daniel în jurul anului 1844. Unii îns prevedeau alte evenimente pentru aceast dat (convertirea lumii i începutul mileniului înainte de venirea lui Iisus) iar al ii credeau c mai este posibil pocain a i în timpul mileniului, dup venirea lui Iisus în 1844. De aceea, predicarea lor nu a fost destul de eficient . În mi carea

subliniaz ideea revenirii lui Iisus. Acest lucru este o dovad în plus asupra juste ei aplica iei celor apte biserici la perioadele istoriei biserice ti universale (v.ll) O serie de oameni ai lui Dumnezeu, pastori, evangheli ti sau laici din diferite biserici au fost impresiona i în mod deosebit de faptul c perioada profetic cea mai lung din Dan.8:14, referitoare la Judecat , urma s se împlineasc în câ iva ani. Aceast în elegere i-a determinat s se scoale i s trezeasc i pe al ii, chemând sufletele la poc in . A fost o mi care interconfesional în care Spiritul lui Dumnezeu a f cut lucruri mari. Dac Reforma sec. XVI a r mas mai proeminent în istoria Bisericii decât rede tept rile adventiste din sec. XIX, acest lucru se datoreaz faptului c oamenii sunt înclina i s laude mai mult ceea ce are

millerit îns , nu se a tepta o a doua ans milenial pentru cre tini sau pentru evrei. Aceasta f cea ca

predicarea poc in ei s fie eficient . Mul i necredincio i i cre tini lume ti s-au al turat bisericilor americane în urma predic rii lui Miller i a asocia ilor lui. Bisericile au fost favorabile, la început, acestui curent, dar în anii 1843/1844 s-au opus categoric adventismului, excomunicând pe adep ii lui Miller. Când în anii 1843/1844 a avut loc acea mare i repetat dezam gire, când Iisus n-a venit a a cum a tepta acea prim genera ie de adventi ti, lumea protestant a început s ridiculizeze tot mai mult aceast mi care. Pân ast zi istoricii protestan i o privesc ca pe o mi care fanatic , o fals profe ie. Dar de ce am blama pe ace ti oameni care a teptau pe Iisus în genera ia lor, când

Prin urmare, adep ii

str

lucire p mânteasc . Reforma fusese în acela i timp o

însu i Iisus promisese revenirea în aceea i genera ie

mi

care politic , fusese sus inut de personalit i

(Mat.24:34), i când Biblia arat c adevara ii cre tini

politice i guverne p mânte ti i a atras în mod natural

a teapt i gr besc revenirea lui Iisus care este

popula iile din diferite state care au trecut la reform în mas . Cam la fel cum s-a f cut cre tinarea unor triburi i popoare în secolele IV-VI. În plus, Reforma nu se adresa individului ca persoan cu voin liber . Botezul pruncilor i confuzia dintre biseric i stat/na iune determina un cre tinism popular lipsit de acea pietate cerut de Noul Testament. Na terea din nou i libertatea

condi ionat tocmai de aceast predicare a iminentei reveniri a lui Iisus (Mat.24:14, 2 Petru 3:12)? . i dac Miller este blamat ca profet fals pentru c a prezis c în anul 1843/1844 va veni Iisus si profe ia nu s-a realizat, ce se poate spune despre teologii protestan i care a teptau convertirea lumii i începutul erei p cii în acel an? Faptul c speran a celor din urm nu s-a realizat, n-a

de

con tiin sunt domenii practic necunoscute într-un

scandalizat pe nimeni. Deosebirea este c predicarea lui

asemenea tip de cre tinism. Prin contrast, trezirile din sec. XIX au adus exact ce lipsea perioadei sardiene (protestante): faptele des vâr ite, faptele credin ei (v.8.10). De i are pu in putere i este dispre uit de cre tinii cu numele, cre tinul filadelfian p ze te cuvântul Domnului. Istoria trezirilor din aceast perioad este prea

Miller implica poc in , în timp ce calculele altora (deasemenea corecte, dar gre it aplicate) nu cereau poc in . Când e ecul în elegerii omene ti a venit, blamul a c zut asupra celor mai lipsi i de ap rare. Au fost expu i în fa a contemporanilor i a istoriei ca ni te în el tori.

bogat pentru a fi descris aici. Amintim doar faptul c

Calculul lui Miller fusese gre it lui Miller „se poc iser degeaba!"

Aceast

atitudine

aceste treziri au avut loc în special în bisericile protestante americane, britanice i europene, având unele influen e i asupra unor zone catolice sau din orientul necre tin i în coloniile engleze. Bisericile cele mai mi cate de aceste treziri au fost tocmai cele care, în perioada anterioar reprezentaser variante mai profunde i mai personale ale Reformei: bapti tii, pieti tii i metodi tii. Credincio ii acelei perioade au în eles c tr iau în epoca filadelfian . Pe continent, înv a i protestan i asemenea lui Gaussen, Jung- Stilling, Hentzepeter; în Britania, Edward Irving i al ii; în America, o serie de pastori dintre care cei mai

ostil fa de adventismul anilor 1840-1844 este v zut în profe ie ca venind din sinagoga Satanei, de la cei ce ziceau c sunt cre tini sau protestan i i nu erau, de la cei ce r m seser cu faima de cre tini plini de via , dar erau mor i. Iisus deschide aici, în fa a filadelfienilor, în calitate de Mare Preot, u a Sanctuarului ceresc (comp. v. 7-8 cu Apoc.4:1, 11:19). El este Cel Sfânt i Adev rat, Stapânul Judec tor din Apoc. 6:10-11. Compara i asem narea izbitoare dintre Apoc.6:10-11 i Dan.8:13- 14. Este clar c judecata început în 1844 este în favoarea poporului lui Dumnezeu i împotriva celor ce

proeminen i au fost: baptistul William Miller, Joshua Himes [cit. Giosua Haimz] din biserica „Christian Connection", metodistul Charles Fitch, episcopalianul Henry Dana Ward etc. au fost în acela i timp interpre i ai profe iei din Dan.8:14 i predicatori ai rede tept rii spirituale. Dar mul i predicatori din acel timp au fost laici. Mi carea a fost puternic influen at de Spiritul Sfânt. În Suedia a ap rut ca un fenomen social neobi nuit. Adolescen i, copii ai unor credincio i pieti ti care fuseser aresta i pentru c se ab teau de la normele bisericii de stat (luterane), predicau pretutindeni, continuu i f r s poat fi opri i, cu un zel nemaiîntâlnit. Ei se refereau la sfâr itul iminent al lumii, la judecata lui Dumnezeu i la poc in . Efectul era foarte puternic: adesea cârciumarii î i transformau localurile în ceva mai util i se întorceau la Dumnezeu. Acest fenomen despre care presa suedez a acelui timp a f cut mult vâlv a fost cunoscut sub numele de „maladia predic rii", deoarece medicii au observat c adolescen ii predicatori erau înso i i de unele fenomene fizice neobi nuite i controla i de o putere pe care ei n-o puteau explica

„zic c sunt iudei i nu sunt". Prin u a deschis în Sfânta Sfintelor, cre tinilor din timpul sfâr itului li se poate da mai mult putere. Cheile pe care le ine în mân Marele Preot Iisus, sunt acel (drept) necurmat de Mijlocitor i Judec tor pe care nici un pap nu i le poate smulge cu adev rat. R bdarea din v.10, potrivit limbii grece ti, ar trebui

în eleas ca statornicie, perseveren , st ruin , nu

numai ca r bdare. Deci p zirea „cuvântului r bd rii lui Iisus" înseamn p zirea poruncii lui Iisus de a r bda i a persevera. Expresia „te voi p zi de ceasul încerc rii", este aici o traducere gre it . Ar trebui tradus Iisus n-a

f g duit nim nui scutirea de încerc ri, ci ajutorul de a

ie i cu bine din ele. Aceast propozi ie ar trebui s se

traduc : „te voi p zi în ceasul încerc rii". Aceast încercare care va veni peste întreaga lume, nu poate fi decât necazul cel mare care precede imediat revenirea lui Iisus. În limbajul lui Ioan i al lui Iisus, acest eveniment era a teptat s aib loc în curând (Apoc. 1:1.7, 22:7.10-12.20). Cununa din v. 11 este pentru cei ce au iubit adventismul, solia revenirii lui Iisus (2 Tim

4:7-8).

Îngerului din Laodicea (3:14-22)

Biserica laodiceean a fost întemeiat , dup cât se pare, de Epafroditos (Epafras), un colaborator al lui Pavel, care a evanghelizat i Colosse i Ierapole (Col. 1 i 2:1-4). Pavel trimisese laodiceenilor o epistol , dar liderii lor au „pre uit-o" atât de mult încât nu s-a p strat pân ast zi (Col.4:16), ceea ce s-a întâmplat i cu alte epistole. Un mesaj foarte potrivit le-a fost transmis apoi prin Epistola c tre Coloseni. Efectul ? Nu-l cunoa tem. Dar, peste o genera ie, acest ultim mesaj inspirat pe

care-l transmite Iisus prin Ioan îi g se te într-o situa ie spiritual mizerabil . Dintre toate cele 7 scrisori, aceasta este cea mai plin de repro uri i lipsit de aprecieri. Pe cine reprezint ?

Cuvântul grecesc laos (popor, mul ime) i

dreptate, justi ie, drept, proces, sentin , judecat , pedeaps , r zbunare. L s m cititorilor pl cerea de a descoperi, printre aceste cuvinte, sensul cel mai potrivit pentru condi ia Bisericii din timpul sfâr itului. Când Miller crezuse c venirea timpului judec ii în 1844

Miller crezuse c venirea timpului judec ii în 1844 este format din - dike = regul
Miller crezuse c venirea timpului judec ii în 1844 este format din - dike = regul

este format din - dike = regul , obicei,

-

Iisus. A plecat cu p rere de r u, dar pentru

totdeauna.

i nu tii c tu e ti acel nenorocit, jalnic, s rac, orb i "

gol

asemenea solie, dar o aplic altuia, altora. Pastorul este foarte dispus s-o aplice unei majoritati vagi, membrii sunt gr bi i s aplice mesajul la pastor, cre tinii î i acuz preo ii i preo ii acuz pe toat lumea. O confesiune acuz pe alta. În fine, cine e gata s fie cânt rit în balan a acestui mesaj ? Nici nu mai conteaza pentru cine

a fost scris. „Nu tii c TU e ti acela!". Acest repros divin asupra Bisericii moderne va putea fi ridicat numai de Spiritul Sfânt. Dar Spiritul lui Christos nu va veni asupra celor nepoc i i, care se autojustific . Când flac ra persecu iilor i a ultimului test profetizat în Apocalipsa va veni, când c ldura, clocotul unei Cincizecimi finale se va manifesta în Biseric , unind în Christos pe toti cei atra i de crucea Lui, atunci Biserica va fi ie it din starea laodicean . Unii

Textul grecesc ar trebui tradus astfel:

Prin urmare, îngerul laodicean este obi nuit cu o

înseamn revenirea lui Iisus, el se în elase asupra revenirii lui Isus, dar nu se în elase cu privire la calcularea sfâr itului celor 2300 zile-ani în 1844, nici cu privire la venirea judec ii. Un singur lucru nu era

în eles în lumea cre tin , cu privire la aceast judecat :

c faza ei decisiv , care pronun sentin a asupra

destinului ve nic al tuturor, se desfasoar înainte de revenirea lui Iisus. Când El va veni ca împarat i

Salvator al ale ilor Lui, El va aduce r spl tirile hot râte în timpul judec ii (Apoc.22:12. vezi i explica iile de la Dan. 7si 8). Biserica laodicean este o prefigurare a Bisericii moderne. Ea reprezint pe cre tinii purt tori de lumin din timpul sfâr itului, de la începutul Judec ii în cer i începutul mi c rii adventist-sabatiste pe p mânt (1844) i pân la revenirea lui Iisus. Este timpul judec ii în cer i timpul vestirii Evangheliei ve nice i a Judec ii pe

p mânt (Ap 14-6-11), cel mai critic i mai solemn timp

din istoria Bisericii universale. Timpul în care Dumnezeu a dat Bisericii cele mai largi posibilit i; i totu i este un timp de mediocritate spiritual , de compromisuri, de secularizare, apatie, dublate de o fatal mul umire de sine. Se refer acest tablou numai la cre tinii din bisericile populare? Nu! Ingerul-stea i biserica sfe nic sunt aici purt torii de lumin ai lui Dumnezeu. Aceste simboluri se refer la cre tinii care sus in înv tura Bibliei i o r spândesc altora, care alc tuiesc confesiuni, biserici, societ i, mi c ri i alte

institu ii, sau apar in unor biserici tradi ionale care îns sunt moarte spiritual, se laud c sunt boga