Nicio, niciun, niciunul.

Niciuna, odata ce, odata cu, Maria Sa, Excelenta Sa

MODERNISM/ TRADITIONALISM

In perioada interbelica literatura romaneasca cunoaste mari transformari in proza, dramaturgie

si poezie. Cele doua directii catre care se orienteaza literatura sunt modernismul si traditionalismul.

Modernismul, intr.-o larga acceptie, presupune existenta unor tendinte de innoire la nivel
formal dar si la nivel de continut in literatura. Modernismului ii corespund cateva curente literare
asociate in sec. XX: simbolismul, expresionismul, dadaismul, avangardismul,
suprarealismul, futurismul.

Intr.-o acceptie mai restransa modernismul a fost teoretizat, la noi, de Eugen Lovinescu in
lucrarile sale “Historia civilizatiei romane moderne”, “ Istoria literaturii romane contemporane” el
avanseaza cateva teorii: teoria imitatiei si teoria sincronismului.

Teoria imitatiei pleaca de la conceptia sociologului francez G. Tarde potrivit caruia exista un
spirit al veacului care face ca orice civilizatie superioara sa le influenteze pe cele mai putin dezvoltate,
preluandu-se mai intai forma iar mai apoi adaptandu-se fondul. Astfel, Lovinescu combate teoria
maioresciana a formelor fara fond. Este cazul, dupa cum stim si al literaturii romane influentate de
literatura franceza.
Sincronismul vine in completarea teoriei de mai sus, fiindca sincronizarea literaturii cu
celelelte se face in baza imitatiei.
Literatura romana se sincronizeaza cu literatura europeana in perioada interbelica ca urmare a
respectarii catorva principii: - trecerea de la o literatura de inspiratie rurala la o literatura de inspiratie
urbana (cazul romanului lui C. Petrescu “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”)
cultivarea romanului de analiza psihologica preferandu-se naratiunea subiectiva, intelectualizarea
prozei si a poeziei, trecerea, in poezie, de la epic la liric.
Prin activitatea intreprinsa de Lovinescu la revista si cenaclu cu acelasi nume “Zburatorul” el
promoveaza tineri scriitori precum C. Petrescu, I.Barbu, Hortensia Papadat Bengescu.

Poezia modernista ii are ca reprezentanti de seama pe T. Arghezi, Lucian Blaga, I. Barbu.

Toti trei creeaza o lirica originala atat ca forma cat si ca tematica.

Tudor Arghezi aduce in poezia romaneasca tehnica lui Baudelaire, estetica cuvantului, careia
ii da o noua dimensiune preferand amestecul de registre stilistice (forme populare alaturi de forme
familiare si chiar argouri) dar si metaforele socante de tipul “ciorchini negri”. Lui i se datoreaza
patrunderea cuvintelor politice in poezie, asa cum o marturiseste el insusi in a sa arta poetica
“Testament”. “din bube/mucegaiuri si noroi/ iscata-m frumuseti si preturi .noi”

Lucian Blaga innoieste literatura romana prin concepte originale: cunoasterea luciferica,
cunoasterea paradisiaca, metáfora revelatorie si metáfora plasticizata. De asemenea la nivel formal el
cultiva versul liber si tehnica ingambamentului.
 2

Ion Barbu cultiva o poezie “pura” in detrimentul poeziei lenese de mai inainte prin crearea unei
expresii intelectualizate unice cunoscute sub numele de ermetism.

Traditionalismul se opune modenismului insa el isi are originile mult mai devreme in doua
curente literare romanesti ce au dominat sf. Sec. XIX si inc. Sec. XX : semanatorismul si
poporanismul.
Traditionalismul este cultivat in perioada interbelica in cel putin doua reviste : « Viata
romaneasca » si « Gandirea ».
“Gandirea’ apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si da nastere unei noi
directii numite gandirism. Cei de la “Gandirea” isi propun sa pastreze spiritul nacional prin cultivarea
temelor traditionale; deasemenea colaboratorii revistei isi orienteaza creatiile catre ortodoxism dandu-
le astfel un carácter religios.
Vasile Voiculescu este unul dintre poetii traditionalisti interbelici ce revin asupra motivelor
biblice (“Parga” “Poeme cu ingeri”)
Din modernism se desprinde miscarea avangardista, o miscare ce contesta literatura de mai
inainte reprezentand o antiliteratura.
Modernismul isi va gasi adepti si dupa cel de-al doilea razboi mondial insa intr.-o maniera
aparte sub forma neomodernismului (Nichita Stanescu). Literatura contemporana reflectata in post
modernism pastreaza si ea legatura cu miscarea interbelica.