Sunteți pe pagina 1din 382

tQue R ich

Stducatoarea in ropu

The Scarlet Temptress


by Sue Rich

/ / <

l\ich

Seducatoarea in rofu

Tehnoredactor: Monica Toader Corectori: Georgeta Toma

ISBN 973-95059-8-6

Capitolul 1
Lynch's Ferry, Virginia
Ianuarie 1774

CTnd auzi ropot de copite, David Brown grabi pasul. Pamintul Tnghejat scirjiia sub talpile cizmelor lui uzate in timp ce Tnainta spre opron. Dumnezeu sa ne apere, murmura el, puntnd rrnna pe a. O sa se prinda cTt ai zice pete. Un vTnt taios ii umfla mfirginea redingotei, iar caciula fu cTt pe ce sa-i cada de pe cap, II cuprinse un frison pe ira spinarii. De ce s-o fi amestecat in treaba asta? Chiar daca tia cum functioneaza o tipami|a, nu insemna ca trebuia sa dea o m?na de ajutor. Putea sa atirne de treang pentru asta. Se cutremura din nou. Nu-i dadea seama, daca de frig sau de frica. Ii baga o mfna in buzunar. Ah, ce ger era!

Ropotul copitelor se opri in faja opronului. David era ingrozit, intrebTndu-se cu groaza ce o sa vada. Umbrele lasate de luminare dansau pe perejii goi, cenuii, din opronul parasit. Inainte lasau tutunul la uscat acolo. David il vazu pe camaradul sau, Carl Malderon, ridicindu-se repede de la masa de lemn de ITnga fereastra. Se ascunse dupa o caruja in mijlocul opronului i ridica puca, incordat, cu ochii la intrare. Ua se deschise, izbindu-se de un butoi gol. Un barbat tmbracat in negru de dus i pina jos aparu ?n prag. Parca era diavolul in persoana. O basma de matase T i acoperea faja. Avea umeri laji, braje puternice i haine fine. Pantalonii negri se mulau pe coapsele lui suple. Era Tncaljat cu cizme lungi, negre, de calarie. Un vtnt rece uiera afara. Luminarea clipea. Apoi incremeni totul in loc. - Vin soldajii, spuse omul mascat, cu glasul lui profund. Voi incerca sa le distrag atenjia. Intre timp, muta^i tiparnija. Carl lasa puca jos. Inspira adinc i dadu din capul lui cu par carunt. - Ai grija, Jas... David ramase cu gura cascata. - Calarelul Diavolului. BSrbatuI in negru se Tntoarse spre David, sfredelindu-l cu ochii lui red, care se zareau printre crapaturile matii. David incerca sa se gtndeasca, dar era prea ingrozit. Oare acest razvratit era prietenul colonitilor? Nu-I salvase pe McDaniels din mina calaului saptamtna trecuta? Nu-i riscase via|a distribuind pamfletele acelea? David

il studie agitat. Dei nu se tia niciodata cum stai cu un asemenea individ. Deodata, la fel ca demonul al carui nume ii purta, Calaretul Diavolului ii dezgoli dintii albi i rise rautacios, ca i c?nd ar fi putut sa-i citeasca gindurile lui David. Dupa care se rasuci i disparu intr-o fracjiune de secunda. David ofta i-i arunca o privire lui Carl. Prietenul lui zimbi tnjelegator. - N-ai auzitce-a spus? Hai sa ne apucam de treaba. Zicind aceasta, Carl arunca puca In caruja i incepu sa adune dovezile activitajii lor. Ridicind un teanc de pamflete proaspat tiparite, scrise de Samuel Adams, le puse Tn caruja, sub tiparni|a, apoi se opri i se Tntoarse. - David! Te sfatuiesc sa ui|i ce-ai vazut. Omul n-avea nevoie sa i se spuna de doua ori. Nu voia sa-i faca un duman din Calarejul Diavolului.

Jason Kincaid ii scoase masca neagra i fncaleca pe calul lui, Adversary. Bietul David. Era un pachet de nervi. Ar tre'bui sa renunte la treburi atit de riscante. i Carl, care statea acolo, cu puca ridicata, de parca i-ar fi servit la ceva. Doamne sfrntel Daca ar fi intrat un soldat in clipa aceea, ar fi aruncat-o cit colo i ar fi rupt-o la fuga. Nu era capabi) sa omoare pe cineva. Jason zimbi satisfacut cTnd trase de hajuri i intoarse calul spre solda|i. Nu se indoia ca David i Carl

vor reui sa scape. Luasera tiparnija tocmai in acest scop. Dar aveau nevoie de un mic ragaz i Jason va avea grija sa-l aiba. - Haide, Addy, ii indemna el calul. Sa-i invajam minte pe ticaloii atia de englezi. Jason rise i o porni la galop entuziasmat. Nu rezistase niciodata tentatiei sa-i hartuiasca pe englezi. Bineinjeles, Nick l-ar crede nebun de legat. Dar fratele lui geaman nu simjise niciodata nevoia sa faca un lucru palpitant, ca Jason. I se accelerase pulsul. - Bufoni idioji. Nu sint in stare sa nimereasca nici un copac.

Adversary scotea aburi pe nari, framintind cimpul acoperit cu zapada sub copitele sale, pe masura ce distanja dintre Jason i soldaji se micora. Ritmul nebunesc ii intrase in singe. Ii incorda coapsele, concentrat asupra misiunii sale. Prin bezna, se intrezarea liziera padurii. Se uita inapoi, peste umar. Patru soldaji in tunici roii calareau in graba peste culturile pustii de tutun. Primejdia ii infierbintase singele. Trebuia sa scape cTt mai repede de ei, daca nu voia sa-i primejduiasca viaja. Ogari afurisiji, bombani el, tnfigind pintenii in coa sele lui Adversary. Armasarul ttni inainte printre copaci, cu o viteza amejitoare.

Clnd se afundara in padure, Jason trase brusc de hajuri i Tntoarse calul pe o poteca abrupta, facindu-l sa mearga in zig-zag printre copaci. Tufifurile dese biciuiau picioarele calaretului, dar nici nu baga in seama Tnjepaturile. Crengile copacilor fi sfiiau masca i fata ca nite gheare, scuturindu-i zapada in capul lui. Se cutremura de frig, aplecTndu-se. Ropotul copitelor se Tndepartase. In cele din urma, auzi soldajii luind-o in alta direcjie. Incordarea fu tnlocuita de un zimbet satisfacut. Apoi tntoarse armasarul spre riu, oftind. Acum nu-i mai raminea altceva de facut decit sa ajunga la timp la plantajie. Iron Sword ii gasise cel mai nepotrivit moment sa-l previna ca solda|ii aflasera de tiparnija ascunsa a lui Carl. Se tmbracase pentru serata familiei Wairiwright. Alta data n-ar fi contat daca intirzia. Dar asta-seara acceptase sa-l insoteasca pe Peter Hawksley. tiind ca n-avea prea mult timp la dispozijie, ti pusese costumul de Calarejul Diavolului. Nu se cadea ca oamenii regelui sa-i recunoasca binecunoscuta figura - faja lordului Montague Windhall. Dar acum intirziase tngrozitor. Peter trebuia sa ajunga din ciipa in clipa la Crystal Terrace. Cind zari riul James, Tncetini i se uita de jur imprejur. S-o ia pe drumul cel mai sigur, spre nord, i sa intirzie i mai mult sau sa se aventureze spre sud, peste riu? Spera sa fie destul de Tnghejat. Oricum, pu era genul care sa alerge dupa calea cea mai uoara; aa ca Tntoarse calul spre sud. In timp ce Tnainta de-a lungul malului stincos, Jason cerceta suprafaja rtului. Un strat gros de gheaja - cel pujin spera sa fie gros - acoperea apele adinci de la un

10

mai la altul. Mingiie gttul lui Adversary. - Ce zici, bStrine? Armasarul scutura din cap. Jason zimbi. - Eti agitat, nu-i aa? Se uita din nou la riul inghejat. - Sint cu tine, Addy, dar n-avem timp. Jason descaleca i-l trase blind de hajuri. Se lasase o linite ciudata, ca i cind natura i-ar fi Jinut respirajia, de teama sa nu se crape crusta de gheaja la cel mai mic zgomot. Doar bocanitul infundat al copitelor lui Adversary tulburau tacerea nefireasca. Gheaja trosnea sub greutatea lor. Jason se Jinea de hajuri sa nu se dezechilibreze. Ii intrase frigul in oase. Exact cind copitele din faja ale calului atinsera din nou pamintul, gheata ceda. Jason sari pe mai. Dar picioarele din spate ale lui Adversary cazur in apa. Jason simti o smucitura brusca i, tn clipa urmatoare, se trezi In apa Tnghejata. Pe moment, intra tn panica, dar ti reveni imediat. Daca nu-i pastra calmul, era un om mort. Facu un efort i scoase calul la suprafaja. ti smulse masca, palaria i le arunca pe mai. Inspira adtnc, dar simti ca-i tngheaja plamtnii. Cu un suprem efort de voinja incerca sa ajunga la mai. Bucaji de gheaja se infigeau in miinile lui inmanuate. Se ridic pe uscat, dar, cind incerca sa salte picioarele din spate ale calului, cazu la loc in apa rece. Iei la suprafaja i se uita in jur.

11

O radacina de copac atirna in apa. Dar era prea departe. Ridica brajul Tnghejat, incercTnd sa se intinda. Amorjise. Brajele i picioarele ii erau ca de plumb. Apuca radacina disperat. O durere cumplita il sageta in degete. Se ridica din apa gemtnd i se trinti pe pamint. Adversary se zbatu din nou. Jasori fnalja capul i strinse din dinji. Se temea mai mult pentru viaja calului decit pentru a lui. Se ridica in picioare i apuca hajurile. Animalul mica gitul, inspaimintat. Copitele din spate ieira din apa. Jason trase din rasputeri. Adversary se ridica in sfirit pe mai. Jason sari tntr-o parte sa nu calce peste el. Calul se opri, scuturtndu-i coama. - Uurel, baiete, zise Jason, mingiind botul animalului. Gata, ai scapat, Addy. Ii scoase capa de pe umeri, terse corpul animalului iM acoperi cu ea. - tiu ca nu-i mare lucru, dar mai mult nu se poate, deocamdata. Apoi incaleca i o pornira la drum. Dei nu dura dectt citeva minute, i se paru ca trecusera ore-n ir ptna zari petera dintre pini, la poalele muntelui. Stringind din dinji sa-i opreasca tremurul, descaleca i-l conduse pe Adversary Tn grajdul ascuns. Dupa ce scoase aua ?nghe|ata i lua capa de pe spatele animalului, gasi o patura de lina i terse bine armasarul. - Se pare ca ai calatorit mai bine ca'mine.

12

Adversary necheza aprobator. Pe urma, Jason o lua la fuga aplecat prin tunelul subteran care ducea la casa impunatoare unde locuia. Cind ajunse in dormito'rul lui, striga menajera: - Dahlia! Vino aid! Traversa dormitorul, pe care-1 ocupa de doua luni, i ii scoase hainele ude, aruncindu-le intr-un cufar de cedru, linga patul de alama. tia ca va trebui sa le duca in petera, mai tirziu. Apoi deschise dulapul frumos sculptat, cautind printre hainele inirate pe portmantouri. 0 pata roie ii aparu pe cam^a. - Fir-ar sa fie! - Jason? striga Dahlia de la ua. - O clipa! Smulse un cearceaf de pe pat i se infaura in el. - Gata, Dahlia, poji sa intri. Se deschise ua i femeia trupea aparu in dormitor. - Ce s-a intimplat? Ramase cu gura cascata cind vazu petele de singe de pe cearceaf. - Doamne sfinte! Ce-i asta? Dadu din mina nepasator. - Nimic. Nite taieturi. Dar am nevoie de ajutorul tau. Gasete ceva sa-mi curaj 2girieturile i pe urma du-te sa-l atepji pe Peter Hawksley. yine-l de vorba pina ma imbrac. Dahlia dadu din capul ei carunt. - Jine asta, zise ea, aruncindu-i o cirpa uscata. Tji dau imediat i pomada. Cotrobai intr-un cufar i scoase o sticluja. - Poftim.

13

Jason ii unse taieturile, oprind stngerarea. - Gata, Dahlia, muljumesc. Acum pleaca, trebuie sa ma tmbrac. - Prostule, bombani femeia, ieind din camera. Dar Jason sesizase tngrijorarea din glasul ei. Oftind, se tntoarse i ii scoase cearceaful. Gol puca, dtrdtind de frig, cotrobai prin ifonier, ptna alese nite pantaloni galbeni, din brocart. Strtmba din nas, sctrbit. Doamne, ce dezgustatoare erau aceste haine. Trase sertarul sa-i caute lenjerie,- dar auzi trasura lui Peter Hawksley la intrare. - La dracu! injura Jason, tragtndu-i pantalonii. Nu mai avea timp sa-i aleaga lenjeria. Ii lua o camaa alba, dantelata, ti puse lavaliera la gtt i se aeza tn fata oglinzii. Ii dadu cu pudra alba pe faja, dezgustat. Ah, fir-ar sa fie, arat ca un strigoi. Lua-l-ar naiba pe Carl i ideile lui stralucite! - Prefa-te ca eti lord, ti spusese el. In felul acesta vei putea acjiona fara sa te temi ca vei fi descoperit. Jason se strtmba. Dar ai uitat sa precizezi, draga prietene, ca va trebui sa ma comport i sa ma tmbrac ca un aristocrat leinat. Strinse din dinji, revoltat. De ce simplul nume de Jason Deverall Kincaid inspira attta netncredere oamenilor regelui, numai pentru ca se revoltase tmpotriva creterii taxelor de cfteva ori? Gasi cele doua alunije tn forma de stea Itnga pudra, le lipi pe barbia lui patrajoasa i ti lua peruca alba, scurta. Avea doua cozi spiralate tn parji i una la spate, legata cu o funda neagra. 0 trinti pe cap, enervat. Peste ctteva clipe, cobort scarile sa i se alature lui

14

Peter Hawksley. Peruca pudrata T i ascundea parul ne gru, des. Nici acum nu i se dezghejasera degetele T n ciorapii albi i Tn pantofii cu catarama i tocuri roii, Tnalte. De-abia se mica Tn vesta galbena, strTmta, i T n redingota asortata. Fratele mamei sale vitrege, adevaratul lord Windhall era un barbat mai mic de statura. CTnd ajunse pe ultima treapta, T i puse tricornul sub braj i Ti trase manuile din piele de caprioara, sa-i ascunda taieturile. -s Peter, dragul meu! exclama el, zimbind convenJional. Ii agita batista tivita cu dantela, ctnd aparu Peter. Era un individ Tngrozitor de slab. - Ce punctual eti! Peter Ti TnaIJa capul, cu mTndrie. Avea un profil de papagal i T i daduse cu multa pudra pe faja. - A fost placerea mea, Inaljimea Voastra. Dahlia Ti dadu ochii peste cap. Se postase T n spatele lui Peter. Jason se Tncrunta. Apoi Ti tampona nasul, delicat, privindu-l pe baronet. - Atunci, s mergem. Traversa holul i lua capa din mTna Dahliei. 0 privi Tncruntat i-i tacu semn lui Peter spre ua. - Dupa tine. Batea un vTnt rece, care-i Tngheja oasele amorJit. Fir-ar sa fie! Oare o sa se mai Tncalzeasca vreodata? Deodata, auzi un zgorrrot i Ti ridica privirea. Minerva Carstairs statea Tn trasura neagra a familiei Hawksley. STnii ei mari erau strini exagerat T n corset. - Hei, Montague!

15

Dadea din mtini, fardata Jipator. - Pun pariu ca nu te ateptai sa ma vezi, nu-i aa? Jason fu cTt pe ce sa urle de furie! Oare nu avusese o zi destul de grea i fara ea? Se uita la Peter. Era la fel de dezgustat. Se pare ca blonda T i facuse avansuri. tia foarte bine ca acela care se va urea ultimul T n trasura va trebui sa stea ITnga Minerva. Se Tnghesuira amindoi la ua. Minerva chicoti, astupTndu-i gura cu mTna. Peter se Tnroi la fata, stTnjenit. - Scuzaji-ma, Inaljimea Voastra. Jason T I compatimea, dar n-avea de gTnd sa cedeze. - Nu-i nimic. Ii feri capa, ca i cind Peter i-ar fi ifonat-o, i -se aeza vizavi de Minerva. Aeza tricomul pe bancheta i T i trase patura de ITna peste genunchi. . Peter se Tncrunta i se instala posomorit ITnga blon da. Se cuibari Tn colt, cTt mai departe de femeie. Minerva nu observase rejinerea. In schimb se apleca i T I atinse cu degetul pe mTna. - Buna seara, Inaljimea Voastra. Ma bucur sa va revad. Vocea ei mieroasa T i dadea fiori sau dirdiia de frig? Trasura porni din loc. , - i eu ma bucur, doamna Carstairs. Sper ca aji calatorit bine, dei este o vreme oribila. Trebuia sa abordeze un subiect cTt mai neutru. - Pe asemenea-vreme, o vaduva ca mine simte adesea nevoia unui trup cald. II sorbea din priviri. Peter se foi pe bancheta.

16

Jason de-abia se abjinea. - Da, intr-adevar. Apoi amuji. Mai bine raminea tacut, dedt sa spuna ceva regretabii. Dadu la o parte perdeaua i se uita afara. Peisajul se cufundase in bezna. tia ca Tnsojitorii iui nu erau surprini de aceasta atitudine indiferenta. Vicontele de Westland era un om infumurat. Brazi incarcaji de zapada strajuiau drumul, poleiji de razele lunii. Jason uita de Peter i de Minerva fi ii lasa gindurile sa rataceasca in trecut. Avea din nou doisprezece ani i alerga vara pe plantajia tatalui sau de linga Halcyon. Hawk i Nick erau in spatele lui! Hawk, tinarul indian Strawnee, la numai cinci ani, reuea sa-l intreaca pe prudentul Nick. Parul lui negru pina la umeri i se revarsa peste faja. Brajele lui maronii se agitau in timp ce ii mina poney-ul la galop. Nick i Jason se amuzau de eforturile lui. Nemesis, tatal lui Adversary, nu fusese invins niciodata. Dar Hawk nu se dadea batut. Fara sa-i bage in seama ii mina poney-ul primit in dar de ziua lui. Ii dore atit de mult sa citige, incit nu-i daduse nici un nume, pina nu-l intrecea pe Nemesis. Cursa avea loc in fiecare saptamina. Minzul crescu, dar tot nu reui sa triumfe. Jason se gindise de citeva ori sa-l incetineasca pe Nemesis i sa-l lase sa citige, dar l-ar fi jignit. Ambijia lui Hawk insemna mai mult decit victoria. Voia sa le arate ca putea fi egalul lor. Dar iata ca, la un moment dat, visul lui se implini. Roibul reui imposibilul. i, in ziua aceea, Hawk il boteza Ataraxia. Hawk ii gasise in sfirit linitea.

17

Dar nu i Jason. Mama lui muri peste ctteva zile de friguri. Ii alunga amintirea trista i incerca sa retraiasca vremuri mai fericite. Pe atunci, verile erau lungi i recolta de tutun Tmbelugata. Gei trei baieji descopereau mereu noi aventuri. Dar toate acestea se intimplau inainte ca mama lui Hawk sa-l paraseasca; inainte ca Jason i Nick sa fie trimii departe; tnainte ca tatal lui sa fie ucis - nu! Ii staptni cu greu furia. Acum nu trebuia sa se gtndeasca la aa ceva, pina nu-l gasea pe vinovat - soldatul cu cicatrice. OftTnd, trase perdeaua i-i privi din nou pe insojitorii sai. Minerva T i rezemase cotul de fereastra, sprijinindu-i barbia in palma, fara sa-i dezlipeasca ochii de la pieptul lui Jason. Peter se uita pe geam, plictisit. Jason T i scoase batista i o fflffi in direcjia lui. - Peter, dragul meu, am auzit ca Joshua Minter trebuie sa soseasca in curind. Acesta T i In a p barbia, luindu-i un aer important. - Da. Miine. Unchiul meu a incheiat afacerile cu guvernatorul Dunmore i trebuie sa-i reia indatoririle de vame. Strimba din nas. - Ce plicticos sa ai pe cap unul din emisarii regelui. Aceti vizitatori importanji s-au Tnmup i stnt din ce in ce mai enervanji. . In clipa aceea, ii dadu seama de gafa. - Va rog sa ma scuzaji, nu ma refeream la Inaljimea Voastra.

18

Jason tui, sa-i ascunda amuzamentul. II placea pe Peter. Pacat ca era atlt de snob. D&du din mina nepasator. - Nu-i nimic. tiu la ce te refereai. Peter deschise gura, dar o Tnchise la loc cind trasura opri T n fata reedin|ei de pe plantajia familiei Wainwright. Un lacheu tn livrea puse o cutie in faja uii trasurii, Tnainte s-o deschida, i o ajuta pe Minerva sS coboare. Minerva T i ztmbi lui Jason i se dadu jos cu un aer regal. Jason se abjinea cu greu sa nu-i arate dezgustul. CTnd servitorul intinse din nou mtna rezista impulsului sa-l dea la o parte i sa coboare de unul singur. ]n timp ce se Tnfunda in zapada cu tocurile lui tnalte, T i zari pe sojii Wainwright la intrarea elecjantei lor reedin|e cu trei etaje i ofta adTnc. II atepta Tnca o seara lunga i plictisitoare.

Capitolul 2

Samantha Fleming tremura tn timp ce T i tragea manuile roii, din piele de ied. Dei tn camera era destul de frig, tia ca altceva era cauza frisoanelor ei. tL ridica brajele s-i traga gulerul peste peruca alba, care-i ascundea parul ei negru, des. Attrna tn bucle pe umeri, tncadrindu-i obrajii. Se uita tn oglinda cu rama aurie de deasupra scrinului din stejar. Arata ca o adevarata seducatoare in rochia ei tndrazneaja din catifea roie i dantela neagra. Durase mult, dar, ptna la urma, T n ultimele apte luni se obinuise cu aceasta imagine, attt de diferita de realitate. Era fiica unui duce, pentru numele lui Dumnezeu! Nu o desfrTnata, aa cum o credeau soldajii. Dei... Ofttnd resemnata, lua masca de satin rou i T i acoperi ochii ei verzi, frumogi. Culoarea ro?ie T i scotea T n

20

evidenja pielea de culoarea fildeului, dtndu-i o tenta rozalie. ii ascundea nasul T n vtnt, dar nu i buzele senzuale. Ii daduse cu ruj rou, strident, sa astupe fragezimea lor naturals. Arma era a lui Carl, dar tia ca n-o folosise niciodata sa opreasca o trasura. Cel mult fusese la vtnatoare cu Jedediah Blackburn. - Deci... Samantha se tntoarse spre ua. Sora ei geamana statea tn prag, cu mtinile tn olduri. - Tot n-ai renuntat la aceasta nebunie. - Lasa-ma-n pace, Christine. Samantha ti apasa pieptul, sa se liniteasca. I se accelerase pulsul. - Nu te mai furia aa. Am o viata destul de riscanta, nu-i nevoie sa-mi faci i tu probleme. Trasaturile delicate ale lui Christine se tmbltnzira. - Nu trebuie sa faci asta, Samantha. N-ai de ce sa-Ji primejduieti viaja. Cred ca mai exista i alte mijloace sa facem rost de bani. Samantha ofta. Sperase sa evite acest conflict. - Surioara, am mai discutat o data despre asta. tii foarte bine de ctji bani avem nevoie sa-l scoatem pe tata din tnchisoare, Lordul Windhall este ur) om bogat, poate voi reui sa-l scutur de ctteva bijuterii. Doar tu mi-ai spus ca vicontele calatorete tn trasura familiei Hawksley. Cizmele ei nu scoteau nici un sunet, tn timp ce strabatea covorul uzat, tnainttnd spre sora ei. - tiu ca eti tngrijorata. Dar nu este chiar attt de periculos.

21

Minjea, binetnteles, dar trebuia s-o Iiniteasca. Dar Christine era furioasa. - Cum sa nu fie periculos? pufni ea, Juguindu-i buzete trandafirii. Samantha se Tncrincena. MTnia surorii ei rabufnea ca aburul dintr-un ceainic. ' - i ce ai vrea sa fac? uiera printre dinji. Sa atept calm vestea morjii tale, daca nu cumva o s-o simt Tnainte s fiu anunjata? Samantha clatina din cap. - Nu, sigur. Aflase ca la gemeni fiecare simtea ctnd celalalt era in primejdie. lar ea i Christine erau gemene - cel pujin pe dinafara. Pentru ca, T n rest, se deosebeau ca matasea de ITna. Samantha era ITna, binetnjeles, fiind cea mai dura dintre ele; calarea ca un barbat; prefera sa se dueleze decft sa doasa; de-abia rezistase la Londra, la pension; i-i scosese fire albe tatalui ei. Cind ii aminti de el, se Tntrista. Se Tntoarse spre caminul de piatra, sa contemple flacarile galbene. - Christine, te rog sa Tnjelegi. Tata... - Tata este T n Turnul Londrei, zise Christine, emoJionata, nu la Newgate. Nu sufera, Samantha. De ce nu Tntelegi? Probabil ca are i servitor. Temerile tale sTnt neTntemeiate. Samantha se rasuci furioasa. - Nefntemeiate? Tata a fost acuzat de tradare i tu crezi ca temerile mele sTnt nelntemeiate? La dracu Christine. Daca va fi judecat, or sa-l spTnzure. N-are cum dovedi ca nu tia nimic despre marfa aia afurisita. Nedreptatea care i se facuse tatalui ei o revolta.

22

Pentru ca vameul de la Williamsburg descoperise praf de puca pe unul din vasele tatalui sau, autoritajile se grabisera sa traga concluzia ca facea contrabands cu Patrick Henry i rebelii lui. Auzi, tatal ei - cel mai credincios supus al regelui - un rebel! Strtnse pumnii. Afurisitul la de capitan Cordell! Tatal ei habar n-avea ce se transporta cu vapoarele lui./ - Trebuie sa-l salvez pe tata, zise Samantha, tncruntata. O sa fac rost de bani, chiar daca ar fi sa-l jefuiesc pe guvernator in persoana. Lua arma i iei din camera. Christine n-o s-o tnJeleaga niciodata. Avea prea multa incredere tn suveran. Dar nu trebuia s-o repeada. Ii iubea tatal la fel de mult ca ea. Insa nu credea ca se afla tn primejdie. 0 sa-i ceara scuze mai ttrziu, se gtndi ea, ctnd iei pe hoi. Mergea tncet, evittnd sa-i atraga atenjia lui Effie, menajera. La fel ca sora ei, nu aproba escapadele Samanthei. . Auzi clinchet de vase i ti dadu seama ca avea treaba. Samantha traversa sufrageria i tnainta tn vtrful picioarelor ptna la ua de serviciu. Dupa aceea trase zavorul i iei afara, tn noapte. Luna plina poleia ctmpurile albe. Totul parea curat i nou. Chiar i opronul cocovit. T i ridica privirea i vazu o lumina galbuie tntr-o fereastra. Fir-ar sa fie. Valetul lui Carl, Hadley, avea de lucru. fncordtndu-se, apasa pe miner. Ua sctrjti ctnd o tnchise. Barbatul se tntoarse spre ea: - Buna seara, domnioar. Se .posomort ctnd vazu cum era tmbrlicata.

23

- Lordului Malderon n-o sa-i placa. Doar ti|i ce v-a spus! - Ah, Hadley, nu tncepe i tu. Setmbltnzi. - tiu ca vre|i sa va ajutaji tatal, va injeleg. Dar astea sint treburi de barbat. - O sa fiu prudenta, Hadley, T J i jur. i acum, gata. Pune aua pe Starburst. Nu vreau sa tnttrzii. Hadley clatina din cap. - Nu-mi place, domnioara, dar o sa-mi Jin gura. Stnteji prea incapatinata ca sa ascultaji de vreun sfat. Starburst necheza nervos cind ii puse aua. Nervozitatea armasarului in prezenja celorlalji o uluia pe Samantha. Nu-I suporta nici macar pe Hadley, care-1 crescuse de cind era mic. , Ctnd sosise aici, Car! o sfatuise sa se tereasca de animal. Dar nu ascultase, ca de obicei. i calul o tndragise din prima clip ctnd tl mtngtiase pe bot. In scurt timp, tl dresase, aa cum fusese instruita de grajdarii de la Willowglen. Ctnd fluiera, venea i tngenunchea Itnga ea. Pe urma, adauga alta comanda, inventata de ea: Fa pe mortul. Carl se albise la faja ctnd o vazuse prima oara calarind armasarul. Nu se ateptase probabil sa nu Jina seama de sfatul lui. Dar se resemnase ptnS la urma, bombanind. - Ah, ce ti-e cu tncapajtnarea asta din tamilia Fle ming. Dar aa era Carl, n-aveai ce-i face. Dupa ce fusese arestat, tatal ei insistase ca ea*i Christine s se duca la prietenul lui din colonii, Carl

24

Malderon. La inceput, nu se bucurasera, dar, dupa o saptamina alaturi de el, ?i dadusera seama ca era la fel ca parintele lor: morocanos i galagios, dar bun ca o perna cu puf. Jinea mult la ele. Se vedea in inflexiunile glasului, in expresia Tngrijorata care se aternea pe faja lui, cind nu veneau la timp acasa. ZTmbi. Asta-seara va incerca sa-l menajeze. Spera sa > fie acasa inainte sa se intoarca din misteridasa lui calatorie. Dupa ce pe Starburst fu pregatit, Samantha mingiie pieptul cenuiu al animalului. - Ce mai faci, baiete? Se apleca i ii freca obrazul de gitul lui suplu. - Eti gata? Armasarul nech^a, de parca ar fi injeles-o. - Bine, atunci ingenuncheaza. Starburst se lasa imediat in jos i Samantha incaleca fara probleme. Lua hajurile i iei afara. Rasuflarea geroasa a iernii o facu sa-i stringa capa pe umeri. Avea de ce sa-i multumeasca lui Effie. ii captuise capa de catifea ou bumbac, la fel ca fusta, dei protestase cind Samantha insistase sa i-o despice, ca sa poata calari ca barbajii. La fel ca sojul ei, Hadley, Effie clatinase din cap, dar ii urmase instrucjiunile. insa ii citise dezaprobarea in privire. Cind Samantha sosise la Riversedge, Carl ii spusese ca Hadley i Effie erau oameni de incredere. Dei nu banuise probabil ce avea ea d gind. Ii povestise ca sclavii ii serveau de cind el, tatal ei i varul Beau Kincaid venisera prima oara in America, in 41. il cunoscusera

25

pe tatal ei i-l respectau foarte mult i acest fapt ii determinase sa accepte planul nebunesc al fetei. La inceput, se revoltasera. Dar, mai tirziu, dupa ce vazusera ca n-o sa renunje, cu sau fara sprijinul lor, acceptasera s-o ajute. Zimbi cind ii aminti imboldind calul la galop. Alerga in cimp deschis, spre un pile de copaci, framintind pamintul cu copitele lui grele. La liziera padurii, incetini; acum inaintau printre co paci. Pe urma, trase de hajuri i o lua la stinga, spre drumul principal, care ducea la Lynchs Ferry. La citeva mile departare se bifurca un drum care ducea spre plantatia Windhall. i, dupa o jumatate de mila, cararea se ingusta atit de mult, incit nu incapea decit o singura trasura. Invatase din experienta ca n-avea cum sa treaca, daca aparea un obstacol in cale. Zimbi pe sub masca de matase, inaintind vesela. Era un loc ideal pentru un jaf.

Capitolul 3

Jason tremura Tnca. Se sui in trasura lui Peter Tnfrigurat. Nu-i revenise nici acum dupa ce cazusein riul inghejat. Se simjea groaznic. Mirosul grejos al parfumului Minervei ii intorsese stomacul pe dos. Fusese obligat sa danseze cu ea. Dar de ce se frecase de el, ori de cite ori se ivise ocazia? N-avea nimic impotriva s Jina o temeie in braje. Dar prefera sa faca el avansurile. Trasura inainta scTrtTind. Nvenea sa-i tntinda picioaT rele. Avusese un singur avantaj. Soldajii plecasera tn cautarea Calarejului Diavolului, aa ca nu fusese nici o personalitate oficiala la familia Wainwright. Era destul de rau ca trebuia sa asiste la petrecerile din inalta societate, nu trebuia sa le mai suporte i prezenja. Nu Tnjelegea cum Nick reuise sa se acomodeze. Dei fratele lui, aflat in serviciul guvernatorului, T i fumiza

27

informajii prejioase lui Jason, tot nu injelegea. El unul n-ar rezista. Dar Nick fusese intotdeauna cel mai raJional dintre ei doi. Jason se mica din nou pe bancheta, stinjenit de hainele strimte. De-abia atepta sa ajunga acasa. sa se dezbrace. Peter trancanea despre ghinionul lui la carji. Dar Jason tia ca nu surna era importanta. Era motenitorul unui baronet care facuse avere cultivTnd indigo i nu trebuia sa-i faca griji in privinja banilor. Simtind privirea lui Jason ajintita asupra lui, se Tn toarse imediat. - AJi avut ocazia sa vorbiji cu Lydia Millworth? - Nu, slava Domnului. Reuise sa evite birfele toata seara. - Sojuf ei, Davidson, nu s-a dezlipit de linga mine. - Inseamna ca n-aji aflat? Peter se lumina la faja. - Bartholomew Dungworth a fost pradat seara trecuta. ?i aranja perna. Apoi, ridicindu-i brajul scheletic, facu semn afara. - Chiar in zona aceasta. Se spune ca banditul este o femeie. Seducatoarea in rou. Peter se uita la Minerva, care se aezase linga Jason. ~ - l-a luat portofelul, inelele, cutia cu tutun i bijuteriile so|iei. Se aplecS spre ei, sa-i dea mai multa importan|a. - i, de parca n-ar fi fost destul, i-a smuls i peruca de pe cap. AJi mai auzit aa ceva?

28

Nu prea. De cind sosise la Lynchs Ferry i se povestisera multe lucruri despre ispravile acestei femei. Dei nu credea nici o vorba. O femeie care sa calareasca la fel ca un barbat? Imbracat in rochie? Nici vorba. Era probabil un puti deghizat in femeie. - Doamne Sfinte. Minerva Carstairs se Tndesa T n Jason. Acum se blestema ca i se facuse mila de Peter i-l salvase de vaduva, T n drum spre casa. fl sufocase cu sTnii ei uriai. - Ce oribil. Biata sojie a lui Bartholomew. Era Tngrozitor de speriata. Ii arunca o privire lui Jason i se cutremura. - Eu a fi leinat. Se apropie i mai mult i clipi din genele ei blonde. - Daca nu a avea un protector curajos ITnga mine... Jason se abjinea cu greu. Nu tia ce i se parea mai caraghios - faptul ca Mfnerva T l considera protectorul ei de cTnd, de doua luni, facea pe filfizonul, sau mutra lui Bartholomew, dTrdTind de frica, la picioarele unei aventuriere. Minerva T i sprijini capul de umarul lui, lipindu-i sTnii de bratul lui. Parfumul ei grejos T l chinuia, dar ea T i optea mjeros la ureche: - Linga tine nu mi-e frica de nimic. Jason ofta. -_Ma bucur ca ai o parere atTt de buna despre mine, doamna Carstairs. Dar sper ca nu va trebui vreodata sa-mi dovedesc curajul. Nu se tie cum a reacjiona Tntr-o asemenea situajie. - Eu unul nu m-a lasa atacat de o prostituata ordinara, interveni Peter, pe un ton superior. Un Hawksley

29

nu se pleaca T n faja nimanui. - Mda. Peter semana cu un-coco sfrijit. Dei nu-i placea sa joace rolul unui dandy, trebuia sa admita ca unii oameni pe care-i cunoscuse erau foarte amuzanji. Trasura se zgudui brusc i se opri. Peter se ridica T n picioare i se uita pe fereastra. - Ce este, Isaac? T l Tntreba el pe vizitiu. De ce ne-am oprit? Omul T i raspunse agitat. - Este un cal Tn mijlocul drumului. Se pare ca este mort. - Atunci ia-l de acdlo i mica-te mai repede. Peter se aeza la loc pe bancheta. - Ce neplacut! Oare ce-o cauta un cal Tn mijlocul drumului, la miezul nopjii? Ii trase patura peste genunchii scheletici, profund dezgustat. - Colonifti incapabili. Jason se Tncrunta. Nu-i placea situajia. Calul putea foarte bine sa fie o cursa pentru a opri trasura i apoi sa fie pradajj. Se prefacu ca-i tremura mTna i T i duse batista la tTmpla. - Parca spuneai ca aici l-au atacat pe lord, nu? - Da, aici. Peter Tncuviinja din cap, zTmbind. * - Nu aveji de ce sa va temeti, Inaljimea Voastra. Nu a dat niciodata lovitura doua nopji la rTnd T n acelafi loc. Ar fi prea riscant, mai ales ca zona este patrulata de soldaji. i T n Virginia nu ninge niciodata, se gTndi Jason. T i

30

pipai talia, sa-i scoata pistolul ascuns sub camaa. Apoi tl acoperi cu tricornul i-l ridica la piept, ca pe un scut, in timp ce ?i scotea punga cu bani de aur i o strecura sub captueala banchetei, Itnga fereastra. Banditul n-o sa aiba ce sa-i fure. - Ah, Doamne! exclama el, acoperindu-i barbia inspaimintat. O sa-i recupereze cu alta ocazie, se gindi el. - Sper ca sTntem tn siguranja. N-a vrea sa fiu atacat de vreun bandit nemilos. Peter pufni tn rts. - Lord Windhall, banditul este o femeie. Din ctte am auzit, una foarte frumoasa. Daca a reuit sa-i duca de nas pe oamenii regelui, timp de ase luni, n-o sa rite tocmai acum. ti aranja manetele. - Sa tii ca o admir - dei este o proscrisa. Minerva tl apuca de braj pe Jason. - Crezi ca vom fi jefuiji? Era cu adevarat speriata. Jason regreta ca vorbise. Se tntoarse spre ea, tncerctnd s-o liniteasca i sa se desprinda de Itnga ea. - Vai de mine. N-ar fi*trebuit sa te sperii, draga mea. Peter are dreptate, binetnjeles. N-o sa atace din nou... - Nu mai spune! exclama o voce vulgara, tn spatele lui Jason. Minerva i Peter Jipara amtndoi. Jason se infuriase. Ah, Doamne! Cind o sa se termine ziua asta afurisita? Se tntoarse incet spre fereastra i vazu Jeava unei puti indreptata direct spre capul lui. - Va rog s ieiji, le porunci o voce gutural.

31

Ar fi trebuit sa traga banditul prin fereastra cu arma cu tot, dar trebuia sa-i joace rolul. - Ah, Doamne! Fir-ar sa fie. Minerva urla ingrozita i-l apuca de mina. - Te rog, nu o lasa sa ma ucida. Nu vreau sa mor. Jason scrini din dinji. ti venea s-o ia la palme. Nu suporta femeile smiorcaite. Se uita la Peter. Nici Hawksley nu parea mai curajos. Incremenise in loc. Parea se laudase ca nu se lasa infrint. Oare ce era cu ei? Nu-i dadeau seama ca proscrisa va fi i mai sigura pe ea cind ii vedea ce lai sint? Doamne, ce pacat ca nu era singur! Ar invaja-o minte pe aceasta femeie aventuriera. La un moment dat, Jason se gindi sa actioneze, dar i-ar strica imaginea i ar stirni anumite indoieli in privinta identitajii sale. - Inaljimile Voastre, atept, zise femeia, din umbra perdelelor. Lui Jason ii venea sa-i spuna ca putea sa atepte pina n-o mai putea. Dar cobori incet din trasura i o ajuta pe Minerva. Peter ii urma tremurind. Apoi se intoarse pentru prima oara s-o priveasca pe femeie i ramase cu gura cascata. Parea o zeija scaldata in argint, atit de mica i fragila. II cuprinse o emojie ciudata cind ii vazu pielea alba. 0 sorbea din priviri. Era superba. Nu intilnise prea multe femei ca ea. I se conturau sinii sub capa i avea o talie atit de subjire, incit putea sa i-o cuprinda cu o mina. Observa, de asemenea, surprins ca nu purta malacov. Rochia i se mula pe oldurile suple, rotunjite.

32

Jinea arma Tn mina ei mica, delicata. Masca T i ascundea faja lasTndu-i liber gitul alb; de-abia se abjinea sa nu-i lipeasca buzele de carnea ei. ocat o studie mai departe. Observa barbia proiectata Tnainte, care sugera o persoana Tncapattnata, i buclele argintii. incerca sa distinga culoarea parului la marginea perucii albe, dar nu reui. Amintindu-i de propria lui deghizare, se Tntreba cum ar reacjiona sa-l vada pe Calarejul Diavolului. Se concentra asupra matii rofii de matase, straduindu-se sa-i vada ochii prin crapaturile Tnguste. Dei nu putea fi, sigur, tia ca erau la fel de rapitori ca Intreaga ei faptura. 0 rafala de vTnt purta parfumul ei cu aroma de trandafiri exact cTnd T i vazu buzele. Se Tnfiora din nou. Nu reuea sa-?i desprinda privirea de la ele. fl vrajisera. Erau senzuale i umede; parea T l Tndemnau sa i le zdrobeasca Tntre ale lui, s-o Tntinda pe pat - Doamne sfinte! Ce-I, apucase? Nu era decrt o bandita afurisita. Acum Tntelegea de ce o poreclisera Seducatoarea T n rou. Samantha se TnfiorS sub privirea insistenta a barbatului. Parea ar fi atins-o. Nimeni n-o privise vreodata atTt de indecent. Acesta era lordul Windhall? Zarise batista de matase T n maneta. Da, el trebuia sa fie fi|fizonul siropos de care auzise. !l privi Tndrazneaja. Ochii aceia albaftri nu se potriveau deloc cu atitudinea lui. Parea primejdios chiar i Tn aceste haine caraghioase. Degaja o stapTnire de sine care contrazicea aparenjele. Era frumos, incitant, dei T i acoperise obrajii cu pudra aceea alba, dezgustatoare. Ochii lui de culoarea cerului de vara, umbriji de gene negre, o studiau cu o

33

insistenja periculoasa. Pe barbia lui ferma se zarea umbra tuleielor, semn ca nu se barbierise de curind. Gura frumos conturata era accentuata de buza inferioara, groasa, care-i dezvaluia senzualitatea, dei se straduia din rasputeri s-o ascunda. Simjea ceva ciudat. Tulburata de sentimentele pe care i le trezea, se tntoarse spre Peter Hawksley. Strtngtnd arma tntre degete, ridica cealalta mtna i tntinse un sac negru de ptnza. - Puneji tot ce ave|i de valoare. Mai repede. Zimbi dulce. - i, domnilor, nu uitaji de pungile voastre grase. Jason nu mai putea de bucurie. ti ascunsese punga tn trasura i nu mai avea nimic de valoare. Nu purta bijuterii. Nu suporta sa-i incarce degetele cu inele sau sa-i puna ac de cravata, nici macar ca sa-l imite pe lordul Windhall. Se tntreba ce-o sa spuna femeia. Peter ti scoase repede inelul cu rubin, tabachera de aur, ceasul i portofelul lui uimitor de subjire, dupa ce pierduse la carji. Bandita se tncrunta. Minerva ti desprinse colierul cu smaralde cu de getele tremurtnd. Ii arunca o privire tngrozita lui Jason i apoi se grabi sa-i scoata cerceii. Seducatoarea tn rou se tntoarse spre el, tntinztndu-i sacul, - Va rog, lord... - Windhall, viconte de Westland, la dispozijia dumneavoastra. Facu o plecaciune i ridica din umeri.

34

- Imi pare foarte rau ca trebuie sa va dezamSgesc, doamna, dar n-am nimic de valoare. Samantha tresari surprinsa de vocea lui pltngareaja; nu se potrivea deloc cu statura lui robusta i T i ascunse cu greu dezamagirea. Pe urma, ii dadu seama ce-i spusese i-l vazu zimbind disprejuitor. Ii ?ncleta degetele, clocotind de furie. Mincinos afurisit. Cum indraznea s-o ia drept fraiera? Doar n-o credea o vagaboanda? Ii inventarie rapid buzunarele. Se pare ca nu avea nici o punga. Fir-ar sa fie! Numai pentru. el oprise tra sura. Ce facuse cu banii? T i ascunsese, mai mult ca sigur. Sau ii lasase acasa? !i Tngusta ochii. Paun afu risit! Incerca sa se staptneasca i ii inclina capul intr-o parte. - Nu mai spune, milord! Jason Tncuviinja din cap, zimbind Tngaduitor. Apoi T i scoase batista i T i terse nasul. - Va asigur. Samantha se infurie din nou. Bleg prefacut ce eti! ti venea sa-i strige. Dar inspira adinc, sa se linifteasca. Deci vrea sa ne jucam? Perfect! - Va Tnelaji, domnule, zise ea, surizind rautacios. Vad ca hainele dumneavoastra sTnt foarte valoroase. Jason incremeni. Doar n-o sa indrazneasca! Ar fi bine pentru ea sa n-o faca. - Ce? - Va rog, Inaltimea Voastra, dezbracaji-va imediat. Uite ca a Tndraznit, fir-ar ea sa fie! - N-o sa scapi, nenorocito. T i stapinea cu greu furia. Mi-a da urechea dreapta

35

sa-mi petrec cinci minute singur cu tine, vipers. Macar cinci minute. StrTngTnd din dinji, Ti desprinse privirea de la trupul ei atrgtor. UitTndu-se la arma din mina ei, se gindi ce sa faca. N-ar fi o problema s-o dezarmeze, dar nu putea risca viaja celorlalji. Poate va fi ranita chiar ea, dei se tntreba de ce T i pasa. i, oricum, ar Tnsemna sa se dea de gol. Clocotind de furie, T i scoase manuile, redingota galbena i le trinti pe pamTntuI inghejat. Ii venea sa le calce T n picioare. Urmara lavaliera alba i vesta. Ii descheie camaa, smulgTnd cTjiva nasturi, furios. Dar reui sa ascunda pistolul Tntre faldurile ei. Samantha tresari surprinsa cTnd T i vazu mTinile bronzate, puternice i acoperite de taieturi. Cum? Da, cum reufise un lord de vija nobila ca el sa se taie T n asemenea hal? Observa pieptul lui paros, cTnd T i scoase camaa. Parul negru se Tntindea pe abdomenul suplu, disparTnd T n pantaloni. DesprinzTndu-i cu greu privirea, Tnghiji T n sec, tulburata. Jason se Tncorda Tn aerul rece de ianuarie. Lasa camaa peste mormanul de haine, avTnd grija sa nu cada pistolul. Dar, din pacate, se rostogoli la picioarele femeii. BlestemTnd T n gTnd, le arunca o privire lui Peter i Minervei, rugTndu-se T n gTnd sa nu fi zarit pistolul. Mi nerva T i optea ceva la ureche lui Peter. TTnarul se Tnroise la faja. Slava Domnului ca nu-l vazusera! Dar femeia T l vazuse. Se apleca i-l baga repede T n sac, zTmbind. StrTnse pumnii. ti venea s-o sugrume! Pistolul acela

36

fusese ultimul cadou pentru ziua lui de natere primit de la tatal lui. Samantha observa ca viconteie se oprise. Doar nu-i imagina ca avea toata noaptea la dispozijie? Poate voia sa traga de timp T n speranja ca T l vor salva soldajii? De-abia atepta sa piece i sa-l vada pe acest lord arogant Tnroindu-se stTnjenit. Va trebui sa se Tntoarca acasa T n lenjeria intima. ZTmbind, Tntinse sacul spre el. - i pantalonii, va rog. PTna acum, Jason nu se gTndise niciodata sa loveasca o femeie. Dar pe aceasta nenorocita T i venea s-o sugrume cu mTinile goale. - Inaljimea Voastra, repeta Samantha. Grabiji-va! Tremurind de frig i de furie, T i scoase pantofii. CTnd se apleca sa-i ruleze ciorapii, T l opri. - Nu, lasati-i. Nu vreau sa va simjiji stTnjenit mai mult decTt este cazul. Jason se Tndrepta de spate. - Vai, cTta Tnjelegere!Samantha Tncuviinja din cap. - Intr-adevar. i acum pantalonii, zise ea, redevenind brusc serioasa. Jason scrTni din dinji i T i descheie nasturii. Apoi i-i trase T n jos i T i Tnfipse picioarele T n pSmfnt, gol puca. Minerva scoase un strigat i se prabui T n brajele lui Peter. TTnarul fu cTt pe ce s-o scape, uluit sa-i vada barbajia expusa atTt de evident. Vizitiul chicoti. Samantha de-abia se abjinea. Dumnezeule! De ce

37

nu purta nimic pe dedesubt? Se fnroise-la faja sub masca. De ce n-o prevenise? Un gentleman aa ar fi trebuit sa faca. N-ar fi stat aa, zimbind arogant. !i feri privirea, dar imaginea lui i se Tntiparise in minte. Oare toji barbatii aratau la fel dezbracati? Puternici? Primejdioi? fi ardeau obrajii ca focul. Ti desprinse ochii cu greu de la barbajia lui. Pentru o clipa, fu cit pe ce sa apese pe tragaci. Ah, ce mult fi-ar fi dorit! Dar nu putea sa ucida un om - mai ales pe el. Clipi uimita i-l vazu zimbind satisfacut, ca i ctnd ar fi tiut ce efect avea asupra ei. Scrini din dinji. Voia sa-i bata joc de ea, nu? Ei bine, o sa-l inveje minte. Se apleca tncet sa-i ia hainele, privindu-l drept in ochi, cu puca in mina. Strinse hainele la piept i simji aroma proaspata de sapun i lavanda, amestecata cu propriul sau miros barbatesc. Se Tnfiora, dar ii staptni privirea, facindu-le semn vaduvei i lui Peter sa urce in trasura. Ctnd vicontele vru sa-i urmeze, tl opri. -N u ! Apoi, fara sa-i <dezlipeasca ochii de la el, 1i fluiera calul. Starburst se ridica deodata din mijlocul drumului. Pleaca i nu te opri pina nu ajungi la destinajie, ti porunci ea vizitiului. Omul o asculta i porni la galop, fara sa-l bage in seama pe vicontele gol puca. Jason se uita la femeie. Ii clanjaneau dinjii de frig. Ce o sa faca acum cu el? GTndul acesta ? l Tnnebunea. De cind facea pe lordul Windhall, nu mai avusese o femeie i resimjea lipsa. Ii incrucia brajele pe piept, studiind-o cu neruinare.

38

Samantha ii ridica tocmai atunci privirea i se infurie. Dei inghejase de frig i scotea aburi pe gura, avea tupeul s-o priveasca atit de... lasciv. Lua hajurile in mina, lasa arma jos i inghionti calul cu cizma. - Ingenuncheaza, ii porunci ea i armasarul cenuiu o asculta imediat. Jason ramase cu gura cascata. Apoi uimirea lui depai orice limita cind o vazu incalecind barbatete tn fusta ei, care semana mai degraba cu nite pantaloni albi. Cind calul se ridica tn picioare, Jason o privi tncruntat pe Seducatoarea in rou. i cu el ce o sa faca? Ii freca mtinile sa se incalzeasca. - Doamna? Samantha ii tmboldi armasarul. - Dumneata, domnule, o sa mergi pe jos. - Ce? Eti nebuna, femeie? Pe frigul asta? Ii tnghetasera deja degetele de la picioare. - Sper ca nu vorbeti serios. Samantha nu-l bagain seama. Windhall parea destul de furios. Facu un pas inainte, ameninjator. - Jocul acesta a durat prea mult, zise el. Hai, da-mi hainele! Samantha se infiora. Armasarul simjise ca era nervoasa. Acum ii dadu seama ca acest om voia sa treaca drept un bleg, dar era o persoana dura, care n-ar ezita sa-i faca rau. - Fir-ar sa fie, femeie, daca ma lai aici dezbracat, o sa te vinez pina la capatul lumii. i cind o sa te prind pentru ca o sa te prind -, o sa te distrug.

39

tia ca vorbea serios, dar n-o sa se lase impresionata. Adun?ndu-i tot curajul neamului Fleming, ti zimbi sfidator. - Vai, nu mai pot de frica! Apoi ridica doua degete la buze i-i trimise o bezea, inainte sa dispara T n padure. Jason ti Tncleta pumnii. ii zvteneau timplele. - N-o sa scapi de mine, vipera, jur pe Dumnezeu ca o sa ma razbun, murmura el.

Capitolul 4

Samantha opri calul. Un vtnt tnghejat ti infoia pelerina, biciuindu-i obrajii. tl vedea pe viconte tnaintea ochilor. Doamne sfinte, ce facuse? - Nu pot sa-l las acolo sa moara! Starburst ciuli urechile. Fata trase de hajuri i o porni tnapoi. - Nu trebuia sa-mi pierd cumpatul. Strabunicul ei era vestit pentru firea lui schimbatoare, ca toji irlandezii. i Samantha ti semana. li dorea sa poata macar o data sa ng se iase prada impulsului de moment. Dar regretele nu-i serveau la nimic acum. Poate o fi hoaja, dar tn nici un caz criminala. Tremurtnd de frig i gtndindu-se ca vicontele tremura probabil i mai rau, tl tmboldi pe Starburst la galop. Nu tia cum o sa-l duca acasa, dar macar o sa-i dea

41

hainele. Poate o sa anunje pe cineva sa-l ia de acolo. Cind ajunse la liziera padurii, trase de haturi. Drumul era pustiu. Se incrunta, clanjanind de frig. Unde o fi? - Inaljimea Voastra? 1 1striga ea blind. Se uita de jur imprejur, ciulindu-i urechile la cel mai mic zgomot. Un iepure traversa poteca, dar in rest totul era cufundat in tacere. - Lord Windhall! striga ea mai tare, inclinindu-i capul sa asculte. Nimic. fncepea sa se ingrijoreze. Fir-ar sa fie. La dracul Unde s-o fi dus? Nebunul ala afurisit nu avea pic de minte; probabil ca ratacea prin padure. Ah, Doamne, o sa moara prostete i o sa-l am pe contiin|a! Dupa ce il cauta in zadar, Samantha intra in grajdurile de la Riversedge, amorjita de frig. Cutreierase/toata zona intre incruciarea de drumuri i plantajia Carstairs, dar in zadar. Oare se intorsese trasura sa-l ia? Sau aparuse vreun soldat de-al regelui? Probabil! Ah, Dumnezeule, macar de-ar fi aa. Oftind, incerca sa-i alunge gindurile rele. Desprinse aua, freca armasarul pina il usca i-l duse in staulul lui. Pe urma se indrepta spre casa. De-abia atepta sS faca o baie fierbinte i sa bea un ceai. Cind se apropie, zari casuja alba cu doua etaje la nici o suta de metri de malul riului James. Nu era draguja, nici macar atragatoare, dar reuise sa reziste vremii de mai bine de patruzeci de ani. Tatal ei ii spusese de multe ori despre locul acesta, despre calatoria sa in colonii cu varul sau, Beau Kin caid, i la Carl, cind nu aveau decit nouasprezece ani.

42

Cei trei fusesera nerabdatori sa vada America, aa ca pornisera spre tarimul aventurilor. Dar tatal ei nu ramasese nici doi ani. Fusese nevoit sa se intoarca in Anglia, sa-i preia indatoririle de duce de Willowglen, la moartea tatalui sau. Beau i Carl ramasesera, hotariji sa seMmbogaJeasca. Samantha zimbi. Ce mult~i-ar fi dorit sa-i fi cunoscut pe cei trei aventurieri in tinerejea lor. Asculta vrajita, ore-n ir, povetile tatalui ei despre escapadele lor nebuneti: salvasera viaja unui vinator de vulpi, pe nume Jedediah Blackburn, invajasera pe urma cum sa puna capcane; fusesera prini de nite indieni i se imprietenisera cu eful lor, Flaming Wing; se indragostisera toti de aceeai femeie, Lucinda Buford - dar numai Beau reuise s-o cucereasca. O cuprinse tristejea. Dei erau doar veri, tatal ei fusese ca un frate cu Beau Kincaid. Intra in casa oftind i lua o luminare de pe masuja din hoi. Flacara pilpiia. Se indrepta spre dulapul de sub seara. Deschise ua i apasa cu toata puterea peretele din spate, care se deschise scTrjTind din balamale, descoperind o camara. P.use luminarea pe un butoi cu ceai i ii scoase masca. Umbre fantomatice dansau pe borcanele prafuite cu cerneala i pe teancurile de hirtie de pe rafturi. Banuia demult ca preocuparile secrete ale lui Carl aveau legatura cu tiparitul. Dupa ce puse .hainele vicontelui in cufarul de cedru de pe podea, ascunse mantia i manuile in acelai loc. Era frig. O cuprinsesera frisoanele i iei repede din camara, alergind pe scari, spre dormitorul ei.

43

Murmur de glasuri ajungea pina la ea, pe holul tScut. Se opri sa asculte, cu un picior pe trepte. Vocile veneau din sa!ona. Cine Dumnezeu putea fi la ora asta? Nu cumva un soldat al regelui? Se lipi de ua Tntredeschisa i se uita pe furi. Carl i Christine stateau cu spatele la ea, in faja caminului din marmura alba. Citeva luminari umbreau spatarele scaunelor albastre-argintii. Butenii din camin impratiau scintei multicolore. Samantha ofta. Ah, o ateptau, fir-ar sa fie! Christine broda. Parul ei intunecat i se revarsa pe umeri ca o mantie neagra. Carl statea pe un scaun, rozindu-i pipa. Se uita la treptele care duceau spre camera ei, dar nu avea cum sa se odihneasca pina nu dadea ochii cu Carl. Deschise ua i intra inauntru. - N-ar fi trebuit sa se intoarca pina acum? intreba Carl deodata, scoJindu-i pipa din gura. - O sa se intoarca, incerca sa-l liniteasca sora ei. Carl clatina din cap, contemplind flacarile. - Cit timp T ti trebuie sa jefuieti o trasura, pentru numele lui Dumnezeu? Se incruntase i ii muca buza de jos, ingrijorat. - Au trecut citeva ore bune, continua el. Fir-ar sa fie, Christine. Daca o sa se intimple ceva, n-o sa mi-o iert niciodata. Trebuia s-o opresc. Tatal tau ar spune ca a fost numai vina mea i ar avea dreptate. - Nimeni nu poate s-o opreasca pe Samantha cind vrea ceva, il consola Christine. - Oricum eu voi fi vinovatul. Mi-aji fost incredinjate de Derrick. Daca va fi ranita sau ucisa, Doamne ferete...

44

Samantha se simjea vinovata. ocata dupa tot ce se intTmplase in aceasta noapte agitata, facu un pas inainte i spuse: - Te-a ierta, Carl. Barbatul sari in picioare cind o auzi. - Daca mi s-ar intimpla ceva, a fi singura vinovata, adauga ea cu blindeje. - Unde ai fost? Ar fi trebuit sa ajungi demult acasa. Crezi ca sintem obligaji sa te afteptam cu sufletul la gura in timp ce hoinareti pe coclauri? Samantha i Christine se privira amuzate. Carl se purta exact ca tatal lor. Se intoarse spre el, spaita. - Imi pare rau. A intervenit o mica problema. - 0 problema? Care problema? o intreba el, agitat. - Unul din pasageri, se grabi sa-i explice. A spus ca nu are nimic de valoare la el. Carl se incrunta. - i? Ce s-a intimplat? De ce ai intirziat? Samantha ii arunca o privire lui Christine. i ea. pa rea la fel de curioasa. Probabil ca surioara ei o sa leine cind o sa auda. - Un gentleman, lordul Windhall - cel care ar fi tre buit sa fie plin de bani. Oricum, i-am dat o lecjie pe care s-o Jina minte toata viata. Carl tresari. - Ce fel de lecjie? Samantha evita privirea lui Christine i se apropie de camin sa-i incalzeasca miinile. - I-am luat hainele i l-am lasat gol puca in padure, fara trasura. Christine ramase cu gura cascata.

45

Samantha tia ce o sa urmeze. - Ce-ai facut? izbucni Carl. Afara este ger. ii duse o mtna la frunte. - Unde l-ai lasat? Oare ce se intimplase cu el? Nu-I vazuse niciodata atit de agitat. - Linga rascruce. De ce? Nu mai este acolo, oricum. M-am intors sa-l caut, dar nu I-am gasit, Se trase spre foe. - Poate ca a venit trasura sa-l ia. Sau a aparut vreun cal areJ . Cel pujin aa spera. - i daca n-a venit nimeni i a ramas acolo sa ingheje? Carl dadea glas propriilor ei temeri. - Daca a luat-o in alta direcjie? S-ar putea sa moara inghejat. O privea salbatic. - Ma due sa-l caut! exclama el. i roaga-te lui Dum nezeu sS-l gaseisc. -V incu tine . - Nu! striga Carl. Ai facut destul rau pentru o singura noapte. !i lua haina agatata de ua. - Te-am prevenit de la bun inceput ca o sa iasa prost pina la urma. ti puse redingota i se infaura in pelerina de lina. - S-a terminat cu escapadele tale, ii spuse el furios. Nu te deranja sa ma atep|i. Discutam miine dimineaja. i, zicind acestea. se napusti afara djn camera. - Ce-a mai fost i asta? o intreba Christine cind

46

ramasera singure. - Nu tiu, T i raspunse Samantha obosita. Ii scoase peruca, o arunca surorii sale i fi scutura parul. Ah, Doamne, ce bine era fara ea! Christine o lua, gtnditoare. - Nu I-am mai vazut niciodata pe Carl atit de furios. Poate ca lordul este prietenul lui. Amintindu-i de mnbracamintea caraghioasa i de glasul miorlait al vicontelui, o contrazise. - Ma Tndoiesc. Lordul Windhall este un dandy de prima clasa. Sau aa voia sa lase impresia? se tntreba Samantha in sinea ei, Tncruntindu-se. - Oricum, sper sa fi ajuns acasa cu bine. - i eu sper la fel, surioara, zise Samantha. Ii descheie nasturii rochiei roii. - N-a suporta sa-l am pe conftiinja. Cind se gindea la faja lui frumoasa Tncremenita, pe vecie de ger... - tiu, zise Christine cu bltndeje. La fel ca i Carl ma temeam ca aa o sa iasa ptna la urma. Se opri pe scari. - Poate ca acum o sa renunji la nebunia asta. Samantha nu-i raspunse. Un vTrtej de sentimente contradictorii pusesera stapinire pe sufletul ei: vinovajie, grija, furie, dar, mai presus de orice, se gtndea la tatal ei. - Nu pot sa renunj, murmura ea, distrusa. Cind intrara tn dormitor, Samantha se apropie de camin i Christine scoase un prosop din sertar, gtnditoare.

47

- De ce crezi ca tata ne-a trimis aici, in America? o intreba deodata sora ei. Samantha ti scoase rochia de catifea i o arunca pe spatarul unui scaun tapijat. - Nu prea avea de ales. ii trase camaa peste cap i o puse Itnga rochie. Caldura focului era attt de placuta! - Cind judecatorul a confiscat averile familiei Willowglen, am ramas pe drumuri. Acum, tata este considerat un tradator. Doar tii ca n-am mai fost invitate nicaieri, dupa ce s-a aflat ca a fost inchis. Dumnezeule, Christine, ne-au exclus imediat din inalta societate. - Da, inteleg. Dar ar fi putut sa ne trimita intr-un loc mai potrivit. In Franja, de exemplu. Samantha ii inalja sprincenele. - Fara o insojitoare? Ai uitat ca nu s-a oferit nimeni dupa ce am cazut in dizgratie? - Ai dreptate, o aproba Christine. i ai avut o idee geniala cind te-ai gindit sa te deghizezi in batrina i sa faci pe insotitoarea mea in timpul calatoriei. Dar tot nu inteleg de ce ne-a trimis tocmai aici? Samantha inalja din umeri. - Pentru ca are incredere in Carl. i nu uita ca avem rude aici. Christine pufni disprejuitor. - Nici macar nu-i cunoatem pe verii notri din familia Kincaid. Tatal lor a murit cind erau mici i au ramas aici,'in blestematele astea de colonii. Nu s-au deranjat niciodata sa ne scrie. Arunca prosopul. -R egret din suflet ca am fost trimisa in locul asta

48

oribil. Nu avem nici o ansa sa facem o partida potrivita, cind toji gentlemanii se afla peste ocean. - Nu ma intereseaza sa fac o partida, spuse Sa mantha, cufundindu-se in apa calda, pregatita de sora ei. Nici macar nu se gindise la aa ceva. Christine ofta. - tii foarte bine ca, In afara de asemanarea fizica, ne deosebim complet, Samantha. Dar Jie n-am ce sa-Ji reproez. A fost numai vina tatei. Daca nu Ji-ar fi dat atita libertate... Samantha deschise gura sa-i apere tatal, dar Chris tine o opri, ridicTnd mina. z - Ah, tiu ca T l adori, nu-i nevoie sa-mi spui. i eu T l iubesc, dar cred ca ar fi trebuit s-o ascultam pe matua Katherine, Tn loc sa te Tncurajeze sa hoinareti cu el i sa stai prin grajduri. Nu tii cum sa te porji ca o lady i ai o parere revoltatoare despre casatorie. Se apropie de ea. - De cite ori te-am auzit spunTnd ca maritiul este pentru femeile slabe din fire, lipsite de personalitate, care au nevoie de un barbat sa le spuna ce sa faca? De sute de ori? Samantha zTmbi. - Doar atit? Christine se Tnfuriase. - Nu-mi pare deloc amuzant. Scapa sapunul T n apa, TmprocTnd-o pe Samantha. - Daca ar fi trait mama, Ji-ar fi dat o educajie po trivita. Samantha T i terse faja.

49

- De unde tii? Mama a murit in noaptea cind ne-am nascut. N-am cunoscut-o. - Sint sigur ca n-ar fi tolerat comportarea ta. Samantha zimbi fara sa vrea. Nu era prima oara cind purtau aceasta discujie. - N-are rost sa vorbim despre ce ar fi fost. Acum n-o sa ma mai schimb. Mai bine ajuta-ma sa-mi terg parul. Dupa ce se Imbaie, se Imbraca Intr-o*rochie groasa i lua In mina o ceaca de ceai fierbinte, Samantha Incepu sa se fijlie prin camera. Nu-i ieea din minte imaginea vicontelui, tremurlnd de frig. Ce-o fi cu el? 0 fi ajuns acasa? Sau zacea pe undeva Inghejat? Dar nu se putea, era convinsa ca trasura se Intorsese. i daca nu se Intorsese? insista glasul contiinJei. Daca o sa moara din cauza ei? - Doar nu l-ai obligat pe lordul Windhall sa se dezbrace complet? o Intreba Christine, de parea i-ar fi ghicit glndurile. - Ba da. Sora ei se Incrunta. - Nu este domnul acela batrln i gras caruia Ii tremura tot timpul buzele? - Nu, acela este lordul Wainwright. Lordul Windhall este mai tlnar - In jur de treizeci de ani. Pacat de el. Ar fi draguf, daca nu i-ar da atltea aere. - Cred ca arata foarte caraghios In... lenjeria lui intima, zise Christine Inroindu-se, mirata de propria ei Indrazneala. - Nu purta nimic pe sub haine. - Vail exclama Christine. Vrei sa spui ca?... - Exact.

50

- Doamne sfinte! Nu Ji-a fost ruine? Dar lui? Ah, Samantha, cum ai putut sa faci aa ceva? -- A fost foarte simplu. L-am ameninjat cu puca, i-am spus sa se dezbrace i m-a ascultat. Dupa ce puse rochia roie in cufar i-l incuie, Chris tine se ridica in picioare. - Era TnspaimTntator? - Pujin. - Bestial? - Nu. Samantha T l vazu din nou cu ochii minjii. - Impresionant i T n orice caz... foarte viril. - Ah, murmura Christine, cred ca a fi leinat. - Este exact ce a facut Minerva Carstairs, rise Sa mantha. A cazut T n brajele lui Peter Hawksley. - Ah, biata de ea. Samantha ridica ochii T n tavan. - Nu Tnjeleg de ce o compatimeti, Christine. Este o femeie Tngrozitoare, mai rau decTt o desfrTnata de pe ' strada. - Ah, Samantha, ce lucruri cumplite spui! - Este adevarul. Poate te-ai lasat orbita de ifosele ei, dar eu am vazut-o cum vTneaza tofi barbajii neinsuraji din lumea buna. - Ce rautacioasa eti. Daca Minerva nu m-ar fi luat sub aripa ei protectoare cTnd am venit din Anglia, acum apte luni, n-am fi reuit sa patrundem Tn Tnalta societate de aici, acum, cind ne aflam atit de departe de Londra i de curte. Ii dadu la o parte o buela neagra. - i daca n-a primi atTtea invitatii, n-ai afla cind i

51

unde se aduna oamenii bogaji i influenji. Aa ca vezi, fara ajutorul Minervei, n-ai fi putut face nimic. Samantha ridica mina s-o opreasca. - Bine, surioara, ai dreptate. larta-mi neobrazarea. Alta data ctnd mai spun ceva de rau despre iubita ta Minerva, taie-mi limba i arunc-o la ciini. - Ah, Samantha, fii serioasa. " Serioasa? Oare jefuirea trasurilor nu era o treaba destul de serioasS? Doar ii risca viaja! Pe Dumnezeul ei, nu fusese nicicind atit de serioasa. - G sa incerc, zise Samantha, satula de discujii. Incepu din nou sa se fijiie prin camera, fara s bage in seama vorbele surorii ei. Nu prinse decit ultimele cuvinte: - ... la Lydia Millworth, miine dupa-amlaza. - Ce? sari Samantha. - Nu uita ca miine dupa-amiaza eti invitata la ceai, la Lydia Millworth. - Ah, va trebui sa fac din nou pe batrina ta doamna de companie, gemu fata. N-ai putea sa te duci tu in locul meu, macar o data? Doar tii ca nu pot sa sufar sindrofiile astea plicticoase. Christine clatina din cap, incapajinata. - Nu pot. N-a putea s-o imit pe ingrozitoarea matua Madeline. Constitujia mea delicata nu-mi permite. Doar tii foarte bine. i, oricum, trebuie sa ma due la cumpSrSturi cu Pamela. La cumparaturi? Din nou? Doamne sfinte, oare Chris tine nu se gindea la altceva? Se cutremura la gindul ca va trebui din nou sa se deghizeze in matua Madeline. Acum se foloseau de aceasta deghizare pentru a impie-

52

dica autoritatile sa afle ca ea i Christine erau gemene. In felul acesta, Samantha putea sa faca mai departe pe Seducatoarea in rou. - Christine, eu... - Pe urma o sa te scutesc de aceasta povara, spunind tuturor ca matua Madeline este din ce in ce mai boinava i mai senila. - N-ar putea sa se imbolnaveasca i miine? sugera Samantha. - Nu. Carl m-a anunjat asta-seara, in timp ce te atptam, ca o sa vina i Virginia, sora lui Peter. O s se intoarca miine dimineaja de la Wiiliamsburgh, cu unchiul ei, Joshua, i vei avea ocazia sa afli ultimeie noutaji. Christine deschise ua. - S-ar putea sa se vorbeasca de transports acela de ceai, ii spuse ea, aruncindu-i momeala inainte sa piece. Samantha strinse pumnii. Nu-i placea cind sora ei avea dreptate. Ca acum, de exemplu. Trebuia sa se duca la ceai i sa afle de transports acela. Ofta rese'mnata. Era nevoita sa se deghizeze din nou in Madeline Traynor, indiferent daca-i convenea sau nu.

Capitotul 5

' Carl Malderon T i imboldea calul la galop. Vintul rece i gerul ii inroisera obrajii. Trebuia neaparat sa-l gaseasca. Putea sa moara pe o asemenea vreme. Fusese cTt pe ce sa-i fnghita limba cfnd Samantha ii spusese ce facuse. Intr-o zi va pune biciul pe fata asta! Ii atacase cel mai bun agent al lui. Ii venea destul de greu sa-i protejeze oamenii de soldaji, Doar n-o sa-i pazeasca i unii de aljii! Dumnezeu sa aiba mila de sufletul lui daca i se intimpla ceva lui Jason. Cum o sa-i spuna lui Nick? Nimic nu putea1fi mai rau decit minia dezlanjuita a lui Nick Kincaid, dei nici Jason nu era mai prejos. Daca scapa, spera ca n-o sa afle niciodata cine i-o facuse, pentru ca ar fi in stare de orice. Drumul care ducea la plantajia de tutun a lui Car-

54

stairs era pustiu. Carl ofta. Cum ar vrea sa fie la doua noaptea? Spera ca Jason se gtndise sa stea aproape de carare, altfel n-avea nici o ansa sa-l gaseasca. Nu se indoia nici o clipa ca finul lui se afla pe undeva. Nu credea ca Jason ateptase pasiv tntoarcerea Samanthei. 0 fi gasit ceva du care sa se acopere i unde sa se adaposteasca. Carl trase de hajuri. Sau o fi luat-o pe jos spre reedinja familiei Carstairs sau spre Crystal Terrace? Nu, imposibil, Jason s-ar duce tn mod sigur citre casa. intoarse calul i o pomi pe scurtSturS. La mai pujiri de o milS de podul care ducea la Crystal Terrace, sesiza o micare la dreapta. Rasufla uurat. Jason stStea rezemat de un stejar. Carl ti mtna calul spre el. La lumina lunii observa ca Jason se adapostise, tntr-adevar, aa cum banuise. Se acoperise cu crengile, stnngtndu-le tn jurul taliei. Arata caraghios, dar lui Carl nu-i ardea de rts ctnd Jason tremura tn asemenea hal. Sari din a i se repezi la el. Ii smulse hainele de pe umeri i-l tnveli. - Jason, te simji bine? Poji sa vorbeti? Jason ti tn a p capul tncet, cu mare efort. - O sa i-o platesc, zise el, clanjanind. If paraseau puterile. Carl era tngrozit. - Jason? Fir-ar sa fie, Jason, trezete-te! Trebuie sa te due acasa. MS auzi? Hai, ajuta-ma. Se desprinse cu greu de copac. Incerca sa se Jina pe picioare, dar nu reui. Carl tl prinse tn brafe i-l cara ptna la cal. Ii spuse sa tncalece, dar Jason nu reacJionS. Atunci tl apuca de

55

coapse i-l inalja T n a. Apoi incaleca linga el i-l strinse la piept, pornind la galop. De ce Dumnezeu il bagase pe Jason in acest joc periculos? Doar il cunoftea de mic. Era ca i fiul lui, Cind mama lui Jason murise de friguri in '56, tatal lui se izolase de lume. Dupa moartea iubitei sale Lucinda, pe Beau nu-l mai interesase nimic. Nici piantapa Hal cyon; nici viaja lui; nici prietenia lor. Se salbaticise. Pe urma, o cunoscuse pe Sybil Windhall i se casatorise cu ea. Un timp, Carl crezuse ca viaja lui va intra pe fagaul normal. Nu era greu de injeles de ce Beau se casatorise cu ea. Era foarte frumoasa. Dar numai fizic. Carl tia ca prietenul lui ii dorea o mama pentru fiii lui. Sybil insa nu voia sa-i vada in ochi i-l convinse imediat sa trimita biejii la coala, in Italia. Sybil ura izolarea i Halcyon-ul. II implorase pe Beau sa vinda plantajia. Dar cel pujin in aceasta privinja nu cedase. A inceput insa sa-i petreacS tot mai mult timp departe de Crystal Terrace, la Williamsburg i Richmond. La trei ani dupa plecarea fiilor sai, a fost ucis pe cheiul din Williamsburg. i acum il durea cind se gindea la el. Oare n-o sa-i treaca niciodata? II iubise ca pe un frate. La pujin timp dupa moartea lui Beau, Carl auzise ca nu fusese ucis de nite borfai i incepuse sa se intereseze. Cu cit cerceta mai mult, cu atit reieea ca Beau fusese ucis de un soldat. Jason i Nick, doi adolescen|i infierbintaji la vremea aceea, se intorsesera imediat din Italia. Dupa ce ascultase povestea lui Carl, Jason fusese cit pe ce sa se revolte impotriva intregii armate engleze. Nick, pe de alta parte, afiase un calm ciudat.

56

Carl ar fi luat baiejii la el, dar furia lui Jason i atitudinea lui Nick tl facusera sa-i trimita inapoi in Italia, sa-i termine studiile i sa reflecteze la cele intimplate. Dupa patru ani cind se intorsesera, erau complet schimbaji. Se maturizasera. De cum venisera, incepusera imediat sa cerceteze moartea lui Beau. Oamenii din Williamsburg fusesera incintaji sa-i ajute. ti indrumasera catre proprietarul unui mic depozit de cherestea de linga doc, un om pe nume Charlie August. Fratele lui Charlie, Luke August era unul din cei trei oameni care fusesera martori la asasinarea lui Beau. Dar cind trupurile celor doi prieteni ai lui Luke aparura pe Jarm, omul fugise, temindu-se sa nu aiba aceeai soarta. Charlie nu reuise sa afle decit ca ucigaul era un soldat cu o cicatrice pe faja. Peste o saptamina, gasisera i cadavrul lui Luke. Dupa moartea lui Luke August, Jason i Nick se desp^rjisera. Nick preferase sa ramina la Williamsburg, sa.se alature celorlalji patrioji care formasera primul Congres continental. Facind pe nobilul credincios, Nick ciftigase increderea guvernatorului Dunmore i profita de informajiile pe care le afla pentru a susjine cauza patriojilor. tn sfirit, cu trei ani in urma, Jason renunjase la investigajii i se intorsese ia Halcyon. Dar nu se astimparase. Sfidase pe fata taxele i conducerea britanica, citigindu-i un renume de nonconformist. i ii continuase in secret escap'adele de Calarej al Diavolului. Pe urma, cu doua luni in urma, Carl il rugase pe Jason sa-i dea o mina de ajutor la noua operajiune de tiparire a pamfletelor lui Samuel Adams. i pentru ca

57

Jason Kincaid nu prezenta incredere, veni la Lynchs Ferry deghizat in persoana fratelui mamei sale vitrege, lordul Montague Windhall. Noroc ca* Sybil plecase in Anglia dupa moartea tat1ui ei i nu mai avea de gind sa ce intoarca. Carl ii muljumea in sinea lui pentru ocazia pe care le-o oferise rebelilor, fara s vrea. Curajul i inteligenta lui Jason fusesera o adevarata binecuvintare. Singurul necaz era ca Jason exagera i Ti risca viaja fra rost. Dar ii era de mare folos i nu-l dezamagise niciodata. Carl il strinse in braje. Trebuia sa-l salveze. Cind zari in sfirit Crystal Terrace, rasufla uurat. !i mina calul la intrarea din spate i striga servitorul. - Bromley! Vazind ca nu primete nici un raspuns, incepu sa injure. - Fir-ar sa fie, Bromley! Vino mai repede. Ua se deschise peste citeva minute i aparu un negru somnoros, de vreo douazeci de ani. Ii pusese doar pantalonii i se scarpina in cap. - Cine-i acolo? Ah, domnule Malderon! exclama el, repezindu-se inainte. Ce s-a intimplat? Stapinul a fost ranit? Ah, Doamne, doar n-a murit! - Nu; n-a murit. Cel pujin nu inca. Ajuta-ma sa-l bag in casa i sa chem doctorul. Il coborira din a i il transportara in living room. - Dahlia! zbiera Carl. - Ce-i balamucul asta? bombani menajera. Carl atepta pina ramasera singuri sa-i raspunda. - Coboara mai repede, femeie. i adu nite paturi. Jason se simte foarte rau.

58

II intinse pe tinar pe canapea, Itnga foe, i tncepu sa-i frece brajele i picioarele. Dahlia veni cu un morman de paturi. - Ce s-a intimplat? il intreba ea, uitindu-se la Jason ingrijorata. - O sa-Ji povestesc mai tirziu. Acum ajuta-ma sa-l invelesc i pregatete o baie fierbinte. Dupa ce-l infaura bine pe Jason, Dahlia se duse sa incalzeasca apa i Carl sa ia o-isticla cu whisky din birou. Se intreba cine avea mai mult nevoie de bautura Jason sau el? Pina la urma ii turna de baut. , Pina cind se umplu cada, starea lui Jason se inrautatise. Tremura necontrolat. Pielea lui era rece ca gheaja i aspra. Carl il ajut sa se ridice in picioare i-l duse in salon; cada era aezata in faja focului. - Adu whisky-ul, ii striga el Dahliei, care se retrasese pe hoi, in timp ce il dezbraca pe Jason. - Fir-ar al dracului! injura tinarul cind se cufunda in cada. Carl ii masa umerii. - Este prea fierbinte? Jason bombani ceva i stranuta. - Semn bun, baiete. Cel pujin. una din parjile corpului funcjioneaza in mod sigur. Jason stranuta din nou i-i arunca o privire ucigaa lui Carl. Dahlia batu la ua, sa-i dea sticla. - Cum se simte? intreba ea, uitindu-se ingrijorata peste umariil lui Carl. -"N-o sa moara chiar acum, ii raspunse el, ceva mai linitit.

59

Dar Dahliei nu-i ardea de glume. Se Tncrunta i o porni spre scari, bombanind. - N-aveJi nici un pic de respect pentru cei bolnavi. Absolut nici unul. Carl umplu doua pahare i-i dadu unul lui Jason. - Hai, baiete, da-l peste cap. 0 sa-ji incalzeasca intestinele. Jason lua paharul cu mTini tremurinde i tnghiji lichidul. Se Tneca i se sprijini de marginea cazii. - AJi mutat tipografia? - Da, muljumita Jie. - Muljumita Spadei de fier. Ne-a prevenit prin omul tau, Hadley. - Dar Ji-ai riscat viaja. Jason ridica din umeri, contemplfnd paharul gol. - Spune-mi ce tii despre Seducatoarea Tn rou. Carl T l privi gTnditor. - Nu mai mult decTt tine. Ii jefuiete doar pe cei bogaji. N-a ucis niciodata pe nimeni i se spune ca este foarte frumoasa. - Am auzit ca este de partea patriojilor, gemu Jason. Adevarat? , - Inseamna ca ar trebui s-o cunosc mai bine ca oricine, nu crezi? - Da, T l aproba Jason, TnchizTnd ochii. II cuprinse alt frison. Carl se ridica i-i lua paharul din mTna. - Hai, iei odata din cada s i te bagi Tn pat. Ai suferit destul pentru o singura zi. - Nu tii nici macar jumatate din ce mi s-a TntTmplat, zise Jason, ridicTndu-se cu greu din baie.

60

Carl se Tncrunta. Oare ce dracu voia sa spuna? II ajuta sa u/ce scarile pTna T n dormitorul lui. Deoarece finul lui nu dormea decit gol, T l baga T n pat i-i trase paturile pTna la git, Tnainte s-o lase pe Dahlia sa intre. Menajera se angajase Tn slujba familiei Kincaid de cind gemenii aveau doisprezece ani, la foarte pujin timp' dupa moartea Lucindei. Fusese ca o mama pentru ei. CTnd Jason se deghizase T n persoana lordului Windhall, Dahlia insistase sa-l Tnsoteasca la Crystal Terrace. i daca tot descoperise ca era Calare|ul Diavolului, nu avusese nici un motiv s-o refuze. Dei era greu s-o duci de nas pe Dahlia, nu reuea nici macar acum sa-i deosebeasca pe cei doi gemeni. Dupa ce menajera.se retrase, Carl T i trase un scaun linga patul lui. - Cum ai ajuns Tn halul asta? T l Tntreba el. Din cauza Seducatoarei T n rou, probabil. -D a . Carl se abjinea sa nu izbucneasca T n ris. tiuse ca Fleming i Kincaid or sa se TntTlneasca Tntr-o zi, dar nu-i imaginase ca va fi chiar aa. Ce-ar spune Jason sS afle ca era ruda cu Seducatoarea? Ca tajii lor fusesera ca nite fraji? Ca avusesera amTndoi copii gemeni? - Te-a jefuit? - De haine... i de mTndire, pufni Jason, dupS care T l cuprins6 un acces de tuse. Carl se Tncrincena. CTnd se mai liniti, Jason inspira adTnc. - Dar tu ce cautai pe drum la ora asta? - Ma Tntorceam de la o TntTlnire conspirativa, minji Carl. Te-am vazut rezemat de copac. Era cTt pe ce sa

61

tree pe linga tine. - Cu cine te-ai intilnit? - Zau, Jason, tii ca nu pot sa-ti divulg aceasta informatie. Daca a fi putut ai fi aflat demult cine^este Sabie de fier, la fel cum ar fi aflat i ej despre tine. Dar numai eu le cunosc identitatea. E mai bine aa. Daca ar fi prins vreunul din voi, n-aji avea cum sa-i tradaji pe ceilalti. Apoi adauga repede: - Dei sint convins ca n-aji face-o. Jason ar fi fost in stare sa moara decit sa dezvaluie identitatea unui camarad. Dar trebuia sa respecte regulile, mai ales acum, cind intrase i Samantha in joc. - Oricum, iji muljumesc foarte mult, ofta Jason. Cart ramase tacut pina cind tinarul adormi. II auzi cum respira intretaiat i se gindi ca finul lui va fi prea bolnav ca sa-l intilneasca pe emisarul lui Samuel Adams la Richmond, saptamina viitoare. ti freca uor ceafa. Nu ramasese decit o singura persoana disponibila - Nick Kincaid. i n-o sa-i convina deloc. Carl se ridica. Doamne, cum o sa-i spuna lui Nick? Era mai rau decit o mama cu puiul ei, in privinja lui Jason. Dup intilnirea de la Richmond va veni mai mult ca sigur sa-l vada pe Jason. Clatina din cap i ofta. - Dumnezeu s aiba mila de noi toji.

Capitolul 6

Cind primele raze ale soarelui patrunserS prin draperii, Samantha se ridica de pe scaun. Fusese imposibil sa doarma. Cum tnchidea ochii, ti aparea imaginea contelui, tremurind tn zapadS. O fi ajuns cu bine acasa? Sau de dimineaja va afla ca murise? I se strtnse stomacul. fnconjurthdu-se cu brajele, se apropie de camin i arunca tnc un butean peste taciuni. Fapta ei fusese cumplit. Ea, Samantha Fleming, fiica unui duce, era vinovatS de moartea cuiva. Inspira adtnc s se calmeze i deschise dulapul s-i scoata costumul de calarie. Povara contiinJei era prea mare. Trebuia s se gtndeascS. i nu putea sa-i limpezeasca minjile dectt cSlare pe Starburst. Peste ctteva clipe copitele armSsarului frSmtntau pamtntul tn drum spre mun]i. VTntuI Tnghejat T i biciuia

63

obrajii, parul ii M ia pe umeri i simjea ,In plamini aerul proaspat. Calari prin paduri, peste dealuri i peste cimpuri intinse, pina cind se opri gifiind intr-un lumini. Zapada il acoperea ca o mantie i era strajuit de brazi de jur imprejur. Samantha ofta i descaleca, afundinu-se in zapada moale. Lasa armasarul sa zburde liber i se indrepta spre o fiie uscata de pamint, sub nite crengi uriae, acoperjte cu zapada. Sprijinindu-se de trunchiul unui copac, contempla peisajul superb, infaurata in pelerina. Totul era curat i proaspat, neatins de mina omului. Ceva se mica linga ea. Se intoarse brusc. Un barbat imbracat in piele de caprioara statea nemicat la nici doi metri. - Cine eti? il intreba ea, speriata. Ochii cenuii ai omului o masurara din cap pina-n picioare, dar nu-i raspunse. Simji un nod in stomac. - Ce vrei? Am intrat pe o proprietate privata? Incerca sa-i adune gindurile, dei ii venea greu cind o privea atit de insistent. Calarise mai departe decit crezuse? Patrunsese fara sa vrea pe proprietatea cuiva? Dar barbatul nu parea furios. Dimpotriva, avea o figura relaxata. O privea lene, dar Samantha nu se lasa inelata de aparenje. tia ca putea oricind sa sara la ea. Acum insa era destul de panic. - Cine eti? repeta ea, ceva mai liniftita. Figura lui parea daltuita in bronz. - Sint Hawk, ii raspunse el cu glas blind; catifelat.

64

Samantha Tnghiji in sec i se dadu inapoi. Omul acesta i se parea diferit de ceilalji. Hawk!1 Ce nume mai era i asta? II studia curioasa. ti strinsese parul negru, lucios, Tntr-o coada. Camaa din piele de caprioara avea franjuri lungi, care-i atirnau pe piept, pe braje i pe umeri. Semana cu un vinator, dar nu era. - N-am vrut sa intru pe o proprietate privata. O sa plec imediat. Ii privea buzele T n timp ce vorbea. Samantha se foi stTnjenita. Ochii lui negri o amejeau. - Nu eti pe proprietatea nimanui, T i spuse el. - Atunci ce vrei? se Tnfurie fata. 0 studia lasciv. - Sa privesc o femeie frumoasa. Samantha amuji. Nu mai TntTlnise un om ca el i nu tia ce sa spunS. Ti feri privirea, TncercTnd sa gaseasca un raspuns potrivit. Hotarita sa-l repeada pentru Tndrazneala lui, se Tntoarse brusc. Dar disparuse. Se uita de jur Tmprejur, Tn Jumini?, dar nu era nicaieri. Parea s-ar fi evaporat. Ii alunga senzajia ciudata care ameninja s-o cuprinda i alerga spre cal. - Tngenuncheaza, murmura ea. Starburst se supuse i Samantha incaleca Tn graba. De-abia atepta sa piece din acest lumini ciudat populat cu fiinje i mai ciudate. CTnd ajunse acasa, o gasi pe Effie punTnd un platou cu biscuiji calzi pe masa.
1. oim (engl.)

65

- StapTnul a intrebat de tine. Acum a plecat. Mi-am inchipuit ca ai ieit cu armasarul ala afurisit i i-am spus. S-a infuriat. A zis sa nu te miti din casa pina nu se intoarce. > Apoi adauga ceva mai blind: - Ce ai mai facut de data asta? - Am jefuit alta trasura. Samantha ii scoase pelerina i i-o dadu lui Effie. - Ah, copila. Stapinul se teme pentru tine, l-e frica sa nu Ji se intimple ceva. - tiu, Effie. Dar nu pot sa stau cu miinile in sin. Trebuie sa-mi ajut tatal. ti arunca o privire rugatoare negresei. - i te rog sa nu-mi Jii morala acum. Nu mai rezist. Cind ajunse la ua, se intoarse. - Christine s-a trezit? Effie ii Juguie buzele, dar, i se citea reproul in ochii ei mari, negri. - Nu, domnioara. N-a coborit inca. Samantha ofta. - Imi aduci nifte apa pentru baie? Dupa-amiaza sint invitata la ceai. - lar o sa te deghizezi in batrina? Effie era revoltata. Nu-i placea s-o vada imbracata ca o baba, dar rolul de Seducatoare o revolta i mai mult. Inspirind adinc, se intoarse din nou spre ua. - Da, voi juca rolul lui Madeline Traynor. Christine nu aparu decit o data cu trasura Pamelei Millworth. De-abia avu timp sa schimbe citeva vorbe cu Samantha, dar era clar ca n-ar fi vrut sa fie in pielea ei cind o sa vina Carl. Nici Samantha nu era prea linitita.

66

Carl devenea alt om cfnd se infuria. i noaptea trecuta T i ieise din fire mai rau ca oricind. Cfnd batu de ora trei, rasufla uurata. Trebuia sa se imbrace pentru ceai. i Carl nu se intorsese inca. Lua un carbune din foe i se duse imediat la oglinda. Ii desena citeva linii subjiri pe timple, pe obrajl, la coljurile gurii i intre sprincene. Efectul era uimitor. In citeva clipe se transformase dintr-o fata de optsprezece ani intr-o batrina. Apoi ii dadu cu pudra alba peste ridurile artificiale. Ah, Doamne, arata oribil. Lua o peruca grea, argintie. Semana cu un arici in furiat. N ascundea tocmal bine pielea neteda de pe frunte. Rochia cenuie de ITna intinsa pe pat aparjinuse odata lui lady Sara Heatherton, mama lui Nicole Heatherton. Prietena ei Nicole crezuse ca se Jicnise ctnd o rugase sa-i imprumute citeva rochii mari. Dar pe urma ii explicase ca sora ei avea nevoie de o insojitoare in calatoria lor peste ocean. Se dezbraca fi ii puse camaa, netezindu-i sinii mari. Nu mai avea nevoie sa-i exagereze, daca nu voia sa para diforma, indesa prosoape in buzunarele cusute de Christine, sa-i ingroae oldurile. Dupa ce ii puse citeva jupoane, imbraca rochia cenuie, inchizind-o pina in git. Minecile largi, umflate, ii ascundeau brajele suple. Ii trase manuile gri, sa-i acopere miinile netede. i pentru orice eventualitate ii lua o cutie de pudra de rezerva. Cind Hadley trase trasura la intrare, Samantha ii lua pelerina gri de ITna, in ton cu rochia.

67

Din fericire mai avea pujin de mers ptna la familia Millworth. Dei soarele stralucea vesel, frigul lunii ianuarie fi patrundea in oase. - Cind ajunsera, Samantha ii aranja peruca i se uita pe fereastra. Plantajia de tutun a lui Davidson Millworth era una dintre cele mai renumite din zona. N-o intrecea decit Crystal Terrace, a familiei Windhall i plantajia Wainwright. Sojii Millworth se straduisera sa recreeze splendoarea casei i gradinilor englezegti. Simji cum o cuprind deodata amintirile. Dar n-avea timp de pierdut. O servitoare in virsta deschise ua i ii lua pelerina grea. - Madeline, draga mea, o intimpina Lydia Millworth, ieind dintr-o camera. Ma bucur sa te vad. Samantha zimbi glacial i-i raspunse cu vocea lui Madeline: - Vad ca n-ai reuf it inca sa scapi de grasime, Lydia. Femeia se arata nedumerita la inceput, dar apoi, cind se lamuri, ofta resemnata. - tiu, draga mea, dar ma straduiesc, zise ea, mingiindu-i oldurile uriafe. Vino, te rog. Virginia, sora lui Peter Hawksley a sosit deja. iji aminteti de Peter, nu? i ghici cine a mai venit? ' - Tirfa aia blonda de Minerva, mai mult ca sigur. Avantajul deghizarii ei era ca putea spune ce voia. De fapt, ii jignea special pe ceilalji, sperind sa n-o mai invite. Se saturase sa faca pe batrina Madeline. Lydia chicoti. - Vai cum vorbeti, Madeline. Dar ai dreptate, bineinjeles. Minerva este aici. Hai, vino, ne ateapta. Sint

68

atitea vefti noi, Tnctt nici nu ftii cu ce sa tncepi. Samantha o urma ofttnd tn living-room. Pe o masuta rotunda de lemn se tnghesuiau cefti de porjelan fi serviciul de ceai din argint. Sally Blackenship, o ttnara de vtrsta Samanthei, statea pe o canapea, Itnga Minerva. Timida fi retrasa, avea o fire bltnda fi dulce. in alte circumstance, i-ar fi placut sa fie prietena cu aceastarocata frumoasa. O fata urita fi slaba, cu par castaniu, statea pe alta bancheta. Semana foarte bine cu Peter Hawksley. Samantha dadu mina cu Virginia fi le saluta pe celelalte, tn timp ce Lydia o conducea spre un fotoliu din brocart, Itnga camin - alaturi de Minerva. Un timp, se multumi doar sa soarba din ceaiul de zmeura i sa asculte trancaneala femeilor care vorbeau despre moda pariziana, despre petrecerile Berthei Dung worth i despre noua croitoreasa care se mutase de curtnd la Lynchs Ferry. tia ca nu va trece mult timp ptna se va aduce vorba despre evenimentele din noaptea trecuta. - Ah, lady Traynor, se miorlai Minerva, atingtndu-i mtna cu degetul. Ai aflat ce s-a tnttmplat? Se uita de jur tmprejur sa se asigure ca toate femeile erau atente la be spunea. - Eu, Peter fi lordul Windhall - nu cred ca l-ai cunoscut - am fost acostati noaptea trecuta de bandita aceea tngrozitoare, ctnd ne tntorceam de la petrecerea familiei Wainwright. I se spune Seducatoarea tn rou. Pufni dezgustata. - Defi ma tntreb cine o fi poreclit-o aa. I s-ar potrivi mai bine Ttrfa tn rofu.

69

Samantha ti pastra calmul, dei ciocotea pe dinauntru. Ttrfa? l-auzi cine vorbete! Vaca asta in calduri. Scrtnind din dinji, ti raspunse indignata: - Vad ca nu pari deloc tulburata. Cred ca n-a fost chiar attt de tnspaimtntator. - Vai, imagineaza-Ji cum te-ai simji sa te ameninje cineva cu o arma. Samantha se rezema de spatarul scaunului. N-avea cum sa protesteze i sa spuna ca nu ameninjase pe nimeni. - A fost groaznic, te asigur, se vaicari Minerva. fi terse o lacrima. - Dar n-am lasat-o pe ticaloasa sa vada ce frica tmi era. Nu m-am ttrtt la picioarele ei ca o laa. Taria mea a impresionat-o, probabil, pentru ca mi-a dat drumul fara sa se atinga de mine. Samantha fu ctt pe ce sa explodeze. Femeile oftau, discuttnd. tntre ele despre curajul Minervei. De data aceasta, Samantha nu mai reui sa se abJina. Parea o vedea pe blonda agajata de brajul lordului Windhall, implortndu-l s-o apere. - Ma mir ca ai fost attt de curajoasa, Minerva Carstairs. De obicei, eti o bleaga. - Extraordinar! se tnfurie Minerva, ridictnd nasul tn sus. Apoi se tntoarse revoltata spre Sally Blackenship. - Unii oameni stnt attt de nepoliticoi. Ochii mari ai fetei sclipira pentru o clipa, ctnd se uita la Samantha, peste umarul Minervei. - Stnt sigura ca n-a vrut sa va jigneasca, doamna

70

Carstairs, Dar nu uitaji ca la anii ei nu mai tie ce spune. Samantha se amuza copios. Draga de Sally. Incerca intotdeauna s-o scuze. - Peter nu-i revenise inca azi-dimineaja, cind am ajuns acasS, zise Virginia. Aceasta afirmatie o transforma fn centrul atenfiei i se fnroi stfnjenita. - Nu se poate lua o masura fmpotriva acestei bandite? fntreba Lydia. - S-a luat deja, o lamuri Virginia. La Williamsburg, Richmond i Lynchs Ferry s-au lipit peste tot afie. Se oferS o recompense substanjiala celui care o va prinde. Se apleca spre ea. - i asta nu-i tot. Sigur, este doar un zvon, dar se spune ca Bartholomew Dungworth o sa apeleze la varul lui, capitanul Harvey Langford, din armata regelui. - Harvey Langford? se fncrunta Lydia. N-am auzit de el. - Se spune ca este un om foarte crud, zise Virginia. Samantha fi rasucea poeta, agitata. Nu-I cunotea pe acest Langford, dar i-l amintea foarte bine pe caraghiosul de Bartholomew Dungworth. Fusese eft pe ce sa izbucneasca fn lacrimi cfnd fi luase peruca. Sigur, dupa ce fi vazuse parul carunt, i se facuse mila de el. - Eu una ma bucur, spuse Lydia. Mai ales dupa ce s-a fntfmplat cu tfnarul acela draguj, Montague Wind hall. Samantha tresari imediat. - Ce? Ce s-a fntfmplat? fntreba Sally. - Ah, se vaicari Lydia. Bandita i-a furat hainele i I-a lasat gol puca fn zapada. Sojia doctorului, Dorothea

71

Falwick, a aflat de la sojul ei ca vicontele n-o sa reziste. Samantha fu c?t pe ce sa leine. Ah, ce-am fcicut? Te rog, Doamne, nu-l lasa pe omul acesta sa plateasca ambijia mea stupida cu viaja lui. - Ma rog, zise Virginia, ridicindu-i mina osoasa, sper s-o prinda inainte ca banii pentru taxe sa fie transportaji la Concord. Unchiul meu Joshua - tiji, este funcjionar vamal - spune ca transportul va fi pazit de un detaament de soldaji. Se intoarse spre Lydia. - De fapt, lady Millworth, guvernatorul a acceptat cu placere invitajia dumneavoastra de a gazdui o parte din oamenii lui. Lydia se lumina la faja. - Vai de mine, guvernatorul. Da, voi fi incintata sa-i primesc, bineinjeles. Nu mai putea de bucurie. - Am atitea camere aici, incit ar fi pacat sa nu-i gazduiesc. Apoi se intoarse spre Virginia. - A spus cumva cind o sa-i trimita? Virginia clatina din cap. - Nu. Dar sint sigura ca o sa va anunje. - Sigur. O sa-i scriu. Le zimbi celorlalte. - Toata lumea trebuie sa-i faca datoria. - Apropo de datorie, spuse Minerva, oare n-ar fi cretinete din partea noastra sa-i facem o vizita lordului Windhall? - O sa tree pe la el qind plec de aici, zise Samantha emojionata. Este tot ce pot sa fac.

72

- Te insojesc, se oferi Minerva. Era exact ce-i mai lipsea. - Doamna Carstairs, lordul este prea bolnav sa te suporte. Femeile pufnira in ris pe ascuns. - Cum indrazneti? pufni Minerva revoltata. Samantha n-avea chef de toanele femeii. - indraznesc ce vreau, doamna Carstairs. i acum te rog sa ma scuzi, ma grabesc. Se ridica i se intoarse spre Lydia. - Vrei sa-mi aduci pelerina, te rog? Lydia iei din camera muta de uimire. Dar Samantha observase ca i se scuturau umerii de ris. In mod normal, de la plantajia Millworth la Crystal Terrace nu era mai mult de o ora calare. Dar soarele dupa-amiezei topise zapada i drumul se umpluse de noroi. Samantha ii inveli picioarele cu patura i ii strinse pelerina pe umeri, sa se incalzeasca. Nu Vazuse niciodata aceasta plantatie, dar ii imaginase ca era un loc mistic. La un moment dat, poteca se deschise, ieind dintre copaci, i aparu o plantajie impunatoare. O adevarata capodopera arhitecturala, cladirea cenuie de piatra era inconjurata de dealuri line, pe care se cultiva tutunul. in mijlocul cladirii, al doilea etaj se inalta sub forma de turn. Coloane albe strajuiau ve randa, susjinind acoperiul i curbura de alabastru a turnului. Ferestre mici, rotunde, cu cercevele albe inconjurau cupola, dindu-i aspectul unei coroane de cristal. Samantha se uita vrajita in jur. Deci aceasta era Crystal

73

Terrace. Ce fascinant arata! Un negru suplu o ajuta sa coboare din trasura i o conduse in hoi. Ochii lui negri erau biinzi i-i zimbea binevoitor. ii facu o plecaciune respectuoasa i se duse sa cheme menajera. Samantha studia incaperea frumos mobilata. Mirosea a bogajie. Tapetui din matase de culoarea piersicii se asorta cu draperiile. Caminul din marmura cenuie avea Tncrustajii aurii. Canapele roz de plu impodobeau camera. Vizavi de camin trana o harpa din lemn lustruit, sub portretul in rama aurie al unei femei de o frumuseje rapitoare. - Cu ce va pot ajuta? Samantha se intoarse uimita. O femeie simpatica, intr-o rochie Jesuta in casa, statea in arcada care separa salonul de hoi. Parul ei carunt strins la spate intr-un coc ii scotea in evidenja faja durdulie. Pe urma ii observa cearcanele de sub ochi i ridurile de pe frunte, semne ale unei nopti nedormite. Fata simji un nod in stomac. Ea era de vina pentru tot ce se intimplase. - Sint Madeline Traynor, oaspetele lordului Malderon. Menajera se lumina la faja. - Buna seara, o saluta ea. V-a trimis lordul Malderon? Samantha incerca sa-i ascunda surprinderea. Deci Carl il cunotea pe lordul Windhall. Oare de ce nu pomenise niciodata de el? - Da, minji ea. Ce mai face? Se simte chiar atit de rau pe cit am auzit?

74

Femeia lasa ochii tn jos, tulburata. - Nu tiu ce aji auzit, dar nu pot sa va spun dectt ca Jason este foarte rau, zise ea, clatintnd din cap. Samantha era distrusa. Se uita prin camera, tncer ctnd s3-i revina. - Care Jason? Menajera tresari speriata. - Ah, va rog sa ma scuzaji. Lordul Windhall. Jason este celalalt nume al lui. - Da, bine, o liniti Samantha, il ingrijeti singura? - Da, ii raspunse femeia injepata, crezind ca Sa mantha se tndoia de priceperea ei. - Uite ce este, doamna... - Murphy. - Murphy. N-ai de ce sa te simji ofensata. Vad ca te preocupa foarte mult sanatatea vicontelui. Dar Carl s:a gindit ca ai nevoie de ajutor. tiu ca ai o muljime de treburi. Femeia ezita. - Nu cred... - Probabil ca, o intrerupse Samantha, stapinul tau n-o sa se supere daca o sa gaseasca toata casa tn dezordine dupa ce o sa-i revina. Presupun ca nu mai ai timp sa te ocupi de nimic. Doamna Murphy ramase cu gura cascata. - Se vede ca eti perfect capabila sa-l veghezi zi i noapte, sa cari tavi greJe i aternuturi pe scari, continua ea, facind semn spre scarile erpuitoare. i sa gateti. Ma impresionezi. tii, ma intreb daca vicontele ii da seama ce comoara are tn casa. Menajera ofta.

75

- Nu sint chiar atit de puternica pe cit par. Dar ma straduiesc, de dragul lui Ja... Montague. Ma doare spa tele i mi s-au umflat picioa*ele. Nu ma vait, dar ma intreb cine ar mai avea grija de el, daca a cadea i eu la pat. - Sint convinsa ca te descurci, draga mea. Dar nu ti-ar strica o mina de ajutor, zise ea zimbind. Femeia se uita la ea, nehotarita. Samantha nu-i atepta raspunsul. Ii scoase pelerina i i-o puse In braje. - Deci ne-am injeles. Te rog sa-mi araji care este camera lordului Windhall. i spune-i vizitiului meu sa-i anunje pe cei de la Riversedge ca sint aici. Doamna Murphy o studie un timp i apoi incuviinja din cap. - Cum doriti, Inaljimea Voastra. Dormitorul stapinului este la etaj, la dreapta. .Dupa ce menajera iei din camera, Samantha ii salta rochia grea pina la genunchi i o lua la fuga pe scari; nerabdatoare sa gaseasca dormitorul lordului, Windhall i sa vada cu ochii ei cum se simjea. Dup doua incercari nereufite, gasi camera i intra. Se simjea ciudat sa fie in dormitorul unui barbat i se , uita in jur, curioasa. Draperii din catifea aurie astupau ferestrele. Linga caminul de piatra erau un serin i un dulap din lemn de cire, frumos sculptate. Vizavi trona un birou masiv de stejar. Rafturi pline cu carji de diferite forme i marimi umpleau peretele dinspre nord. Un paravan ruginiu de'matase era in faja patului. In spatele lui atirna un goblen cu

76

scene de vTnatoare, care ocupa tot peretele, din tavan ptna-n podea. Se Tncrunta. Ce tablou ciudat! Ridictnd din umeri sexjita la comoda din faja caminului i vazu un lighean i o cana alba. Dar cel mai mult o impresiona patul uria cu patru stTlpi. Nu mai vazuse aa ceva. Sub plapuma groasa, maronie, se zarea trupul viril al vicontelui. Se apropie sa-l priveasca. Pentru o clipa crezu ca greise camera. Barbatul care zacea in pat nu semana deloc cu aristocratul Tnfumurat pe care-1 jefuise. Avea par negru, matasos i des, o faja bronzata i trasaturi viguroase. Pudra alba 1 alunijele decorative disparusera. Dei era palid, pielea lui avea o culoare sanatoasa, care arata ca-i petrecea mult timp T n aer liber. Nasul drept, mTndru, era acelai, dar buzele pareau mai senzuale. Se Tnfiora T n timp ce-i privea umerii goi. PTna noaptea trecuta, T n afara de sclavii de pe cTmp, nu mai vazuse un barbat fara camaa - nici macar pe tatal ei. - Curioasa, T i studie pieptul gol, plin de par negru, matasos. De fiecare data cTnd respira uierator, i se ridica stomacul. Ii pulsa o vena la baza gTtului. Parea atit de vulnerabil... Doamne sfinte, ce facuse? Ii scoase manua i T i mTnglie obrazul - n-ar fi indraznit sa faca aa ceva daca ar fi fost treaz. Parul din barba T i Tnjepa degetele. Ah, ardea ca focul! ti trase mTna, Tnchise ochii i Tncerca sa se gTndeasca disperata cum T i Tngrijea matua Katherine pe cei bolnavi. Apa. CTnd ai febra trebuie sa bei apa.

77

Vazu o cana i un pahar linga viconte. Il ridica sa-l ajute sa bea. Parul lui matasos T i mTngTia brajul i simji mirosul acela familiar. Degaja aceeai aroma de pamlnt proaspat ca noaptea trecuta. Ii duse paharul la buze i-l strinse la pieptul ei. Rasuflarea lui fierbinte patrunse prin rochia groasa, Intarindu-i sfircurile. ocata de reacjia corpului ei, T l aeza la loc Intre perne, dar T i simjea inca respirajia fierbinte pe sTn, ca o mina calda. Inghijind T n sec, puse paharul pe noptiera i se uita T n jur. Oare cum ar putea sa-i aline febra? Pe marginea ligheanului era o crrpa umeda. Ii scoase i cealalta manua, lua cTrpa, o clati i o puse Tncet pe fruntea lui TnfierbTntata. In clipa aceea, vicontele scoase un strigat. - Nu! Nu te las sa-mi faci asta, femeie afurisita ce eti! ' Samantha tresari uimita de Tnverunarea lui. II privea neputincioasa cum T i rasucea capul dintr-o parte T n alta. - TTrfa! Satana! Sa fii blestemata! urla el, ridicTnd brajul, ca i cTnd ar fi vrut sa loveasca pe cineva. Lovi paharul, cioburile Tmpratiindu-se pe podea. Samantha se dadu la o parte. Menajera intra T n graba, trintind ua de perete. - Ce s-a intimplat? Samantha se albise la faja. Cuvintele dumanoase ale lordului Windhall Ii erau adresate ei. IntorcTndu-se spre doamna Murphy i amintindu-i ca avea miinile goale, le ascunse repede In pliurile rochiei, Inainte sa-i raspunda.

78

- Delireaza. Femeia o privi ciudat i Samantha Ifi dadu seama ca uitase sa-i schimbe glasul. Dar menajera se muljumi doar sa ridice din umeri. - A delirat toata noaptea. Se pare ca a suferit mult din cauza banditei. - Da, sint convinsa, o aproba Samantha, sperind ca nu observase stinjeneala ei. 0 blestema i o insulta. Batrina zimbi. - Asta nu-i nimic faja de ce spunea mai devreme. fn orice caz, n-a vrea sa fiu in pielea acelei femei, cind o pune mina pe ea. - Nici eu, zise fata cu toata convingerea, amintindu-i ce furios era cind il lasase in pielea goala. Poji sa te odihneti, doamna Murphy. 0 sa am eu grija de el. - Inaljimea Voastra, tiu ca nu se cade, dar a prefera sa-mi spuneti Dahlia. - Dahlia, repeta Samantha incet. Ce nume frumos. i mie mi-ar placea sa-mi spui Sam... Madeline. Menajera ii ridica barbia, mindra. - Nu se poate. Sint servitoare, dei uneori ma port ca o stapina. Daca n-ar fi fost atit de ingrijorata, poate ca n-ar fi cedat atit de uor. - Bine, Dahlia, cum doreti. Acum poji sa pleci. Sa nu te mai vad pina miine dimineaja, ai injeles? - Prea bine, lady Traynor, rise Dahlia. Dar mai intii o sa matur cioburile i o sa va aduc ceva de mincare. Menajera se intoarse peste pujin timp cu o tava pentru Samantha i un castron cu supa de pui pentru Montague.

79

Dupa ce se retrase in sfir?it, Samantha dadu tava la o parte i incerca sa-i dea putina supa vicontelui, avind grija sa-l Jina departe de sinii ei. Lua dteva inghijituri i se mai liniti pujin. Pe urma alese o carte din biblioteca. se Tnveli cu o patura i se cuibari in fotoliu. Incerca sa citeasca, dar i se inchisera ochii dupa atitea nopji nedormite. Se trezi cind auzi un geamat. Deschise ochii i se uita mirata in jur. Apoi ii aminti ca era in dormitorul lordului Windhall i se uita spre pat. Montague se agita, lac de transpirajie. Daduse pla puma la o parte i era complet gol. Samantha ramase cu gura cascata. Oare era blestemata sa-l vada tot timpul dezbracat pe acest om? Se ridica in picioare sa-l acopere, dar se zgiia fara sa vrea la trupul lui musculos. Pielea aurie era scaldata in sudoare, Tmbiind-o parea s:o dezmierde. Parul negru i se lipise de cap. Vena de la baza gitului pulsa repede. Fire matasoase ii acopereau pieptul care se ridica in ritmul respirajiei. Urmari conturul parului care se lasa in jos, spre abdomenul suplu. Stinjenita, ii contempla picioarele lungi, care se agitau pe cearceaf. Observa o cicatrice pe coapsa i se zgii vrajita la generoasa dovada a virilitajii lui, intrebindu-se cum ar fi sa-l atinga. Revoltata de propriile ei ginduri, il acoperi cu pla puma i ii cuprinse obrajii fierbinji. Manuile se lipira de fardul gros, cleios. Nerabdatoare sa-i abata gindurile de la trupul lui Montague Windhall, ifi spuse ca pielea ei sensibila o sa
r
\

80

se umple de bube, daca nu-i ftergea mai repede fardul. Dahlia se culcase, mai mult ca sigur, f i vicontele era prea bolnav ca sa fie conftient. De dimineaja o sa se deghizeze la loc. Nu era o problema sa gaseasca un taciune. < Dupa ce se spala pe faja, se aeza fn faja oglinzii i T i scoase peruca, trectndu-fi degetele prin pSr, Doam ne, ce bine era! Ura peruca aia afurisita, dar n-avea fncotro. Ridictnd din umeri, lua cartea care cazuse pe podea i se afeza la loc pe scaun. Se acoperi cu patura, tncerctnd sa se concentreze asupra cititului. Dar trupul viril al barbatului continua s-o obsedeze. - Nick! Samantha tresari uimita. - Ajuta-ma, Nick, fir-ar sa fie... Montague se arcui de spate fi dadu cu pumnul fn pat. Se ridica speriata i-i atinse fruntea. Fir-ar sa fie! Febra crescuse. - Luke August... soldatul cu cicatrice... Lua repede o ctrpa curata, o umezi fi i-o puse pe frunte, afeztndu-se pe marginea patului.' Se mai linitise pujin. fi dadu parul la o parte i-l mtngtie pe obraji. Apoi lua ctrpa i-i umezi pieptul, fara sa-fi dea seama ca mifcarile ei se transformasera tn mtngtieri. tnghiji fn sec, tncerctnd sa nu observe cum i se tncordau mufchii cfnd tl atingea. Ii ftergea corpul cu ctrpa uda, tncerctnd sa-fi oprea sca tremuratul ori de cite ori ti pipaia piele^ fierbinte.

81

- Nu! Jipa el, la un moment dat. 0 apucase de braje intr-o incletare ojelita, prinzindu-i miinile intre trupurile lor. Ii simjea abdomenul lipit de palmele ei i-i atingea pieptul cu sinii. I se accelerase pulsul. Ochii lui albatri o sfredeleau. Ii bStea inima sa-i sara din piept. - Te-ai tntors sa-Ji desavireti opera, Seducatoareo? o intreba el. Sau ai venit sa vezi rezultatele nebuniei tale? II cuprinsese tremuratul. Samantha incremenise in loc, Tngrozita. Cum o recunoscuse? Doar n-o vazuse decit mascata. Ii sorbea din priviri trasaturile sculpturale. Genele lungi, negre, ii umbreau obrajii incini de febra. N-o recunoscuse. Delira. Deschise ochii incet. - Par negru, murmura el. M-am tot intrebat... 0 strinse in braje. Respirajia lui fierbinte ii ardea buzele. fncepuse s-o mingiie pe braje. - Ochi verzi, de smarald... atit de frumoi... 1se intuneca privirea cind se uita la buzele ei. - Atit de ademenitoare... Fata se infiora. Ca i cind i-ar fi simjit reacjia, ii astupa gura cu a lui. Nimic in viaja ei n-o pregatise pentru pasiunea dezlanjuita a sarutarii sale infierbintate. li strecura limba printre buzele ei moi, posedind-o salbatic. Samantha simji cum aluneca intr-un virtej amejitor de senzajii. Glasul rajiunii ii optea sa se desprinda din brajele lui, dar pasiunea dezlanjuita a sarutarii infringea orice rezistenja.

82

fi Tnfipsese miinile T n parul ei, zdrobindu-i buzele. Se TnvTrtea totul T n jurul ei. Incapabila sa se abjina, se lasa Tn voia pasiunii i T i atinse limba de a lui. Barbatul gemu i buzele lor se contopira salbatic. Dar T l simji deodata cum o trage de par, dezlipind-o de la pieptul lui. Nu! urla vicontele. Nu o sa ma (as vrajit de fru musejea ta, vulpoaicS ireata ce eti! O sa te distrug... 0 sate distrug...

Capitolul 7

Uimita de sarutarea lui pasionala i de felul cum o respinsese, Samantha T i pipai buzele umflate. Tremura din tot corpul cind se ridica. Adormise din nou, respirind greoi. Cirpa alba cu care II racorise ramasese pe burta lui supla. Trasaturile dure ale fejei erau Tmbujorate de febra. Ah, Doamne, spera ca nu o recunoscuse. Ar fi fost imposibil. Lua cTrpa i o puse la loc T n lighean. Apoi se aeza pe scaun i se Tnveli cu pStura. Dar ?i atinse din nou buzele, fara sa vrea. Simjea i acum sarutarea lui fier binte. Amejita, T i trase mina. Ce se Tntimpla cu ea? De ce nu incercase sa-l opreasca? Oare se schimbase in uitrmele apte luni? Intrase prea mult T n rolul Seducatoarei T n rof u i se transformase Tntr-o destrabalata? Se strimba revoltata i lua cartea de pe podea. Tre-

84

buia sa-i gaseasca alta preocupare. Nu voia sa se gindeasca la nimic, mai ales la viconte. Dar tot nu reuea sa se concentreze asupra cititului. Visa cu ochii deschifi i pina la urma adormi. Cind se trezi, amorfise cuibarita in fotoliu. Ii dadu parul la o parte i se uita in jur amejita. Ii aminti de noaptea trecuta, de boala vicontelui, de febra lui... de sarutare. i in momentul acela incremeni in loc. Uitase sa se fardeze. Se repezi la camin i lua o bucata de taciune din foe. Apoi se opri, incercind sa-i aminteasca daca pusese vreun butean peste noapte. Dar nu avea timp de pier dut. Scoase pudra din poeta i incepu sa se fardeze. Cind termina, ii aranja peruca pe cap. Acum putea sa-i vada de treaba. Puse mina pe fruntea lui Montague. Nu-i scazuse febra. tntinse mina i lua paharul plin pe jumatate. Cind i-l duse la buze, tresari uimita. Nu-i amintea sa fi pus cineva altul in loc dupa ce il sparsese noaptea trecuta. Ip momentul acela se deschise ua i aparu DahHa cu o tava cu ceai i biscuiji. - Ma gindeam eu ca v-aji trezit, zise ea, vesela. Cind vazu ca nu se atinsese de mincare, se incrunta. - Lady Treyvor? Va simtiti bine? Vad ca n-aji mincat nimic. Samantha puse paharul pe noptiera. - Sigur ca ma simt bine, zise ea, prefacindu-se revoltata. Nu inseamna ca sint bolnava, daca nu infulec ca o scroafa. Menajera zimbi. - Da, sigur, n-am vrut sa va supar.

85

Samantha dadu din mina. - Scuza-ma. Sint cam rea de gura i dimineaja ma enervez intotdeauna. Se uita la tava adusa de Dahlia. - Poate o sa-mi revin dupa ce o sa beau nite ceai. Dahlia umplu cana. - Cum s-a simjit vicontele azi-noapte? V-a facut necazuri? Da, se gindi ea. M-a sarutat. Sorbi din ceai, sa se liniteasca. - Nu. I-a crescut febra i a delirat, dar i-a revenit spre dimineata. Dahlia dadu din cap, uitindu-se la barbatul adormit. - Doctorul trebuie sa soseasca din clipa in clipa. Sper sa-l gaseasca mai bine. - Sint convinsa. Dei, in sinea ei nu era atit de increzatoare. Termina ceaiul i ii lua poeta. - Trebuie sa ma intorc la Riversedge sa ma schimb. Spune-i vizitiului sa pregateasca trasura. Cit sint plecata, stai linga el. N-o sa lipsesc decit citeva ore. Amina toate celelalte treburi pina atunci. - Bineinjeles, doamr\a, o aproba Dahlia, inainte sa iasa din camera. Samantha se apropie de Montague i-l mingiie pe frunte. Era atit de frumos, incit o impresiona. Atingindu-i obrazul nebarbierit cu degetele ei inmanuate zimbi i-l lasa sa se odihneasca.

86

La Riversedge, Christine, o aftepta cu o baie fier binte. Sora ei era Tnzestrata cu o intuijie deosebita. Se dezbraca repede i se cufunda in apa calda, cu . parfum de trandafiri. - Cum se simte? o intreba Christine, dindu-i sapunul. - Nu tiu. Este foarte bolnav. A avut o noapte grea, chinuita de comaruri i febra. tti dai seama ce inseamna pentru mine? - Mda, tmi imaginez. - Stnt singura vinovata. l-am primejduit viaja cu buna tiinja. Ar trebui sa attrn tn treang. - Doctorul ce spune? - Nu venise inca. Christine zimbi blind. - Atunci ateapta sa auzi parerea lui, inainte sa-Ji bagi capul in lat. Se tntoarse spre ua. - Stnt sigura ca o sa se termine totul cu bine. Dar n-ar strica s luam unfele masuri: Samantha se tncrunta. Oare ce-a avea de gtnd? Deghizata din nou ca Madeline Traynor, o gasi pe sora ei in biroul lui Carl. fnirase citeva sticluje pe masa. - Sper ca nu stnt ceea ce cred eu; Christine. Fata zimbi sfidatoare. - Ba sint. - Ah, nu, gemu Samantha. Doar nu vrei sa-l chi- ~ nuiesc pe lordul Windhall cu o asemenea licoare? Nu crezi ca a suferit destul? - Samantha! exclama Christine ridicindu-se i infigtndu-i mtinile tn olduri. Matua Katherine s-ar rasuci in mormint sa te auda cum ii jigneti pojiunea. Planta

87

alba, numita uleiul castoruhji, este renumita pentru proprietatile ei. N-o sa-i faca nici un rau, dimpotriva, s-ar putea sa-l vindece. Samantha dadu ochii peste cap. - Surioara, ai uitat ce gust are? Daca-I mai amesteci i cu frunze de tutun, iji arde gura. - Nu-i nimic, dar te vindeca, insista ea, bagind sticlujele intr-o desaga. Nu uita ca incerc sa-l ajut pentru binele tau. Samantha lua desaga i o puse pe scaun, linga poeta. - Carl unde este? Incerca sa-l evite. Christine ridica din umeri. - La putin timp dupa ce am primit biletul tau, ieri, a plecat in graba, bombanind ceva despre un mesaj. Parea a pomenit numele lui Nick, dei nu sint sigura. Vorbea de unul singur. De atunci nu l-am mai vazut. - Nick? Mi se pare ca i eu am auzit numele asta undeva. Dar acum avea alte preocupari, mai urgente. - Carl s-a mai linitit? - N-am observat. Samantha ofta i se intoarse spre ua. - Spune-i ca & sa stau citeva zile la Crystal Terrace. Ptna se insanatoete vicontele, adauga ea, remarcind privirea surorii ei. - i ptna ii trece supararea lui Carl,, nu? zise Chris tine, Tnal|indu-i sprincenele. La Crystal Terrace, fu intimpinata de Dahlia cu ochii in lacrimi. I se strinse inima. Ce-o fi spus medicul? I se

88

umezisera palmele in manul. Aproape ca nu indraznea s-o intrebe. - Ce-a spus domnul Falwick? - Ca Inaljimea Sa se simte mai bine, ofta Dahlia. Samanthei T i venea sa sara-n sus de bucurie. - Nu este inca in afara de orice pericol, dar sint speranje. - Atunci de ce plingi? - De fericire. Dahlia ii terse obrajii cu batista. Fata se liniti. - Da, injeleg. Narata desaga. - Am adus ceva care o sa te faca i mai fericita. 0 matua batrina de-a mea - a murit demult saraca - m-a invajat sa prepar o potiune-minune. T i scoase pelerina i se indrepta spre scaun. - Pregatete nite ceai. 0 sa torn citeva picaturi in ceaca pentru viconte. Samantha lua o sticla sus in dormitor, unde-l gasi pe Montague adormit. Se aeza s-o atepte pe Dahlia. Cind veni, turna pojiunea in ceaca i o amesteca, instruind-o pe menajera sa-i ridice capul lui Montague. i, in timp ce Dahlia ii Jinea gura deschisa, Samantha ii dadea sa bea. La un moment dat, Montague deschise-ochii, tui, se cutremura i incepu sa injure. Samantha zimbi. i ea reacjionase exact la fel prima oara. - Cine eti? o intreba el, dupa ce ii reveni. i ce dracu mi-ai bagat pe git? Otrava? Te-a trimis Sedu-

89

catoarea Tn rou sa termini ce a Tnceput ea? - Vedeji cum vorbiji, Tnaljimea VoastrS. Doamna este oaspeteie lordului Malderon, protesta Dahlia. - Aiurea. * - O cheama Madeline Traynor, insista ea. Ma ajuta sa va Tngrijesc. i otrava asta, cum i-aji spus, este un leac tamaduitor, care o sa va ajute sa va vindecaji. - Sau sa mor mai repede, bombani el, trintindu-se la loc, pe perne. Dahlia pufni suparata, Tndreptindu-se spre ua. - Aa sint tinerii de azi! exclama ea. N-au pic de respect pentru cei, in vTrsta. Merita o bataie buna. Samantha fu ctt pe ce sa izbucneasca in ris, cind se uita la viconte. - O bataie buna ar fi prea pujin, zise ea mTndra, intrind din nou T n rolul lui Madeline. Ar trebui biciuiti cu cravaa. Montague se strimba. Samantha scoase din raft cartea pe care Dahlia o pusese la loc. Cind se Tntoarse, observa ca o privea. - N-ai vrea sa-Ji citesc, tinere? T l Tntreba ea, leganTndu-i foldurile T n timp ce se Tndrepta spre scaun. Vicontele se Tntinse pe perne i ridica din umeri. - Faceji cum doriji. Apoi T l apuca o criza de tuse. I se stringea inima cTnd T l auzea. TemTndu-se sa nu observe ce Tngrijorata era, se aeza repede i deschise cartea. Nici cTnd se liniti, nu Tndrazni sa-i ridice pri virea. tncepu sa citeasca povestea mai departe. Dupa cTteva minute, se uita pe furi? la viconte. O studia curios.

90

Oare nu-i placea cum citea? Tatal ei o ruga mereu sa-i citeasca. Spunea ca dadea viaja personajelor. Sau poate nu-i placea subiectul. - Nu agreaji misterele, milord? * Montague clatina din cap. - Dimpotriva, lady Traynor. Descifrarea misterelor este una din pasiunile mele. Oare ce o vrea sa spuna? - Atunci poate nu va place cum citesc. - Ba nu, chiar aveji talent. Se foi stinjenita. Atitudinea lui ti dadea de gtndit. - Atunci de ce ma priviji atit de ciudat? Ii ztmbi, aratindu-i dinjii albi, sanatoi. Samantha tresari. - Nu mi-am dat seama, zise el, pe un ton nevinovat. Vorbea tn dodii. - Asculta, tinere, te rog sa-mi spui daca te plictisesc. Tulburata de privirea lui fixa, tncepu din nou sa ci teasca. Dar observase ca ztmbea. i ar fi putut sa jure ca tl auzise murmurtnd: - Nu m-ai plictisi niciodata... Dupa un timp, Montague adormi i Samantha lasa cartea jos. Potiunea matuii Katherine ti facuse efectul, ca de obicei. Somnul te vindeca, ti spunea adesea matua ei. i avea dreptate. Montague avea nevoie de odihna ca sa se refaca. Inchise cartea i se ridica s-o puna la loc. Pipai cu degetele volumele legate tn piele. Oare toate erau ale lui? Le citise? Inseamna ca avea preocupari diverse. Carjile tratau subiecte variate, de la povestiri umoristice la filozofie, creterea animalelor, agricultura i lege.

91

li inclina capul, ginditoare. Ciudate gusturi pentru un filfizon. Unde or fi carjile despre eticheta, scrima i moda? Se tncrunta. In afara de peruca i pudra, camera degaja un aer viril. Nu semana cu dormitorul unui papalapte. Fara a mai vorbi de faptul ca dormea dezbracat! Gindul acesta o facu sa se infioare. De ce nu ifi punea o camaa? Era alergic? Avea o piele prea sensibila? Aa s-ar explica i de ce nu purta lenjerie pe sub haine.' Se uita spre pat, studiindu-i din nou trasaturile dure, fata, umerii, pieptul. Pielea lui, neteda, bronzata, nu pa rea deloc sensibila. Atunci care era motivul? Sau poate ca facea doar pe filfizonul? Amintindu-i ce rau se fnfuriase cind il jefuise, ii muca buza, ginditoare. Dupa plecarea lui Peter i a Minervei, renunjase la ifosele lui. Se apropie de pat i-l lua de mtna. Avea degete lungi, suple, cu unghii Tngrijite. Dar erau mtinile unui om care nu se ferea de munca i ti petrecea multe ore tn aer liber. Brajele lui musculoase, attt de viguroase, corpul atletic vorbeau de la sine. Oare ce urmarea? De ce se prefacea? - Lady Traynor? Samantha tresari i se desprinse de Itnga el. Se tntoarse spre ua agitata. O prinsese Jintnd de mtna un barbat adormit. Oare ce o sa creada Dahlia? Ii drese glasul. - Da, Dahlia. Ce doreti? Dar menajera nu parea deloc mirata. - Trebuie sa plec cu Bromley in ora, sa cump^r alimente. Doriji ceva?

92

Samantha clatina din cap i apoi se rSzgindi. - De fapt, ar fi ceva...

Dupa ce pleca, Samantha netezi patul i lua tava i cirpele umede. Lasa tava in bucatarie intrebtndu-se unde o fi spalatoria. Cind deschise o ua, pe holul lung de la parter, se trezi in galeria Windhall i se opri pentru o clipa sa admire portretele. Dar cind ajunse la ultimul, se incrunta, uimita. De ce Montague nu semana cu nimeni? Iei mirata i pina la urma reui sa gaseasca spalatoria. Puse cirpele in co i se intoarse in dormitor. Montague se trezise. > - Cine eti? Unde este Dahlia? Parea nedumerit. - Nu-Ji mai aminteti? Am fost prezentaji. Sint Ma deline Traynor. Samantha inchise ua i se aeza in fotoliu. , - Dahlia a plecat la ora cu valetul tau. - Cind? - De citeva minute. - tii cine... Era evident ca nu injelegea nimic. - Mi-e foame. Samantha zimbi incintata. - Vrei nite supa? Se mai linitise, dar tot nu-i revenise din uimire. - Am de ales? - Nu.

93

Ofta. - Atunci vreau nite supa. Fata fi trase un scaun linga pat i lua farfuria. Montague intinse mina. - Nu. Eti prea slabit sa te hraneti singur. Deschide gura i lasa-ma pe mine. Ii inclefta buzele ca un copil incapajinat. - Doamna, pot sa maninc i singur. - Nu conteaza, il repezi Samantha. Acum eti in grija mea i o sa faci ce-Ji spun. Ochii lui albatri o fixara citeva clipe. Apoi ofta adinc i deschise gura. Samantha ii duse lingura la gura. - Ce cauji aici? o intreba el dupa ce inghiji. - Chiar nu-Ji dai seama? Dahlia este o femeie foarte capabila, dar nu poate sa te vegheze zi i noapte. Are i alte treburi. - De cind sint bolnav? - De doua zile. Ochii lui albatri sclipira sub genele negre, dese. - Doua zile? Ei, fir-ar sa fie. i eu care credeam ca am fost pradat noaptea trecuta! De ce Carl n-a trimis pe cineva s-o ajute pe Dahlia? - Ba a trimis. Pe mine. Se incrunta din nou. - Cind ai venit? - leri! Chiar nu-Ji aminteti nimic? Nici de sarut? - Nu. Oare de ce se simjea jignita ca nu-i amintea? Doamne, nici nu trebuia, de fapt.

94

- Sint Madeline Traynor, oaspetele lui Carl Malderon. Am fost prezentaji ieri. - Imi pare rau. Nu-mi amintesc. Incepu sa tueasca rasunator. Samantha se ridica i-i dadu o ceaca de ceai, avTnd grija sa adauge potiunea matuii Katherine. - Hai, bea. Se uita la cana. - Ce-i asta? Chiar nu-i amintea nimic? - Ceai. tl puse mfna la ceafS, ajutindu-l sa se ridice, T n timp ce-l ducea ceaca la gurS. - Hai, dlntr-o TnghiJiturS. CTnd deschise gura, se grSbi sa-i toarne lichidul pe git. - Fir-ar al dracului! pufni vicontele. Fu cTt pe ce sa se sufoce. - Ce mi-ai dat? - Un ceai medicinal, dupa rejeta raposatei mele matui. - Presupun ca a murit pentru ca a baut din el, nu? Samantha izbucni T n ris. Se amuza sa vada ce nedumerit era. Dar T i pierduse controlul. RTsul ei nu era cel al unei batrine. Fir-ar sa fie. Mai bine s-ar fi prefacut ca nu aude remarca lui. Se Tncrunta disprejuitoare i se aeza T n fotoliu. - Nu, n-a murit din cauza ceaiului. i acum Tnceteaza cu prostiile. Trebuie sa te odihnefti, daca vrei sa te refaci. Montague o privi fix un timp, pTna sa adoarmS.

95

Samantha nu se liniti decit cind il auzi respirind adinc. Slava Domnului ca licoarea ii facuse efectul. Regretaca nu putea sa-i-scoata hainele. Dei, daca s-ar ascunde dupa paravan, n-ar risca nimic. L-ar auzi imediat cind se trezea i s-ar imbraca la loc. Dupa citeva minute, umplu ligheanul cu apa fier binte, se dezbraca in camaa i incepu sa se spele. Aruncase peruca pe scaun, peste celelalte lucruri. Parul negru ii atirna pe faja, in bucle. Arcuindu-i gitul, ii umezi pieptul. Ce bine era sa se simta din nou curata. Doamne, credea ca n-o sa mai scape de aceasta deghizare. -N ick? ' Vocea lui Montague o facu sa tresara. - Unde eti, Nick? Am nevoie de tine. Samantha se uita pe furif de dupa paravan. Dormea, dar se mica agitat. Avea un comar. Cine o fi Nick? Acelai de care pomenise Carl? Montague gem'u, dind din miini. Fara sa-i dea seama ca era aproape dezbracata, se repezi linga el. Cirpa umeda nu reui sa-l racoreasca. Ii ardea pie lea. Gemea i ii rasucea capul dintr-o parte intr-alta. - Cu cicatrice... O cuprinse remucarea. Era numai vina ei i nu se simjise niciodata atit de neajutorata. De ce il lasase gol in zapada? De ce nu se stapinise? Era atit de suparata, incit nu observa schimbarea. Se facuse linite i vicontele o privea cu ochii lui albatri. - Cine eti? o intreba el cu un glas raguit. Samantha se albi la faja. Ah, Doamne, nu acum. Nu

96

tia ce sa-i raspunda, aa ca ramase tacuta. - Eti atit de frumoasa, murmura el, ca o sirena. ti pipai brajele goale. - Atit de catifelata, de reala. Zimbi somnoros. - Dar pentru cit timp? 0 sa dispari cind voi inchide ochii? 0 trase spre el. - Eti doar un vis, dar te doresc. Vreau sa-Ji dezmierd buzele. Sa te ating... sa fac dragoste cu tine. Samantha il privea fascinata. Buzele lui catifelate o ajijau. Nu se mai gindea la nimic. Nu conta decit aceas ta senzajie minunata. Gemu, simjind cum se topete sub sarutarea lui. Se infiora de placere cind ii baga limba in gura i-i umezi buzele. Incapabila sa se stapineasca, se lipi de el, simjindu-l innebunit de dorinja. tn cele din urma, se desprinse de linga ea oftind. - Ah, Doamne, ce mult a vrea sa exiti in realitate! Apoi inchise ochii. Ramase incremenita mult timp pina sa-i dea seama ca adormise. Se ridica in picioare tremurind i se imbraca. De ce oare ii trezea asemenea sentimente? Nici un barbat n-o mai atinsese aa. Sigur, era frumos, dar mai existau i alji tineri draguji. Ah, nici macar nu-l cunotea, pentru numele lui Dumnezeu - nici nu voia sa-l cunoasca. tncercind sa nu se mai gindeasca la Montague Windhall, facu ordine in camera i trase scaunul la fereastra. Se aeza i se uita afara, cu spatele la vicontele adormit. Se gindea la casa i la familia ei, ca de obicei. tn Anglia totul fusese atit de simplu; calarea pe plaja

97

zile-n tr, mergea la vtnatoare de vulpi. Ii era dor de vechiul castel de piatra de la Willowglen. H lipsea ca mera ei, prietenii... bunul ei tata. I se umplusera ochii de lacrimi. O durea sufletul. Ah, tata, ce dor mi-e de tine! Suspina i Ti drese glasul. Ah, ce bine ar fi sa poata face rost de bani pentru el i altfel! Tatal ei ti spunea adesea in gluma vulpoaica, dar abia acum ti dadea seama de tnjelesul acestui cuvint. Devenise o criminala - o criminala adevarata. Nu mai era un joc. Daca facea cea mai mica greeala, ajungea tn treang. Ii duse mtna la gtt, agitata. Pentru prima data tn viaja ei era speriata. Dar nu avea de ales. Trebuia sa faca orice sacrificiu ca sa-i salveze tatal. Se uita pe fereastra nemicata. Trecuse mai mult de o ora i tot nu reuise sa-i alunge tristejea. - De ce eti attt de tngtndurata, lady Traynor? o tntreba Montague din pat. Samantha tresari surprinsa. - De ce sa fiu tngtndurata? protesta ea, tncerctnd sa ztmbeasca. N-am nici un motiv. Admiram peisajul. - Scuza-ma, zise el blind, uittndu-se prin camera. Ce faci aici toata ziua? Nu te plictiseti? - Nu, tmi ocup timpul citind. - Ah, da, povestea pescarului, tmi amintesc. Nu-Ji place sa joci? -C e? - Whist, de exemplu. - Nu, jucam uneori ah. - Serios? ztmbi barbatul. ahul este jocul meu preferat.

98

ti ridica pernele sa se aeze mai comod. - Ai vrea sa facem o partida? Il privi mirata. - Te simji T n stare? Rise amuzat. Ah, ce frumos era! - Doamna Traynor, ahul nu inseamna efort fizic. Ii facu semn spre ua cu capul, dindu-i la o parte o bucla rebela. - Cred ca tabla este in salon, linga harpa. - Bine, zise Samantha ridicindu-se. Dar sa-mi spui imediat daca obosefti. - Da, sigur. Fata inchise ua dormitorului i ifi ridica poalele rochiei, luind-o la fuga pe scari. Zimbea satisfacuta. Nimeni nu reuise sa ciftige in faja ei, de cind avea doisprezece ani - spre regretu! bunului ei tata. Glumea adesea spunind ca ii crease o rivala periculoasa, care nu avea mila nici macar de bietul ei parinte. Lua tabla cu pieseie i se intoarse. Inainte sa deschida ua, ii netezi rochia, luindu-i o expresie cit mai sobra. Spera ca surisul ei triumfator n-o s-o tradeze. Samantha citiga primele doua partide din trei mutSri i urmatoarele doua din ase. .. Montague bombani ceva printre dinji i apoi se incrunta. - M-ai indus in eroare, protesta el. - Poftim? zise ea,*clipind din ochi inocenta. - Pentru cineva care joaca ocazional, eti deosebit de priceputa. - Ah, da, zimbi ea, sperind sa nu i se vada gropijele de sub pudra. Am avut un profesor bun.

99

- Mi-am imaginat, bombani el. Jucara inca trei particle i Samantha citiga detaat. Montague Tncepu sa rid a. - Doamne, fie-Ji mila de mine! Lady Traynor, te-ai gindit vreodata ca ai putea face avere jucTnd ah cu gentlemenii din Lynchs Ferry? Te-ai Tmbogati, mai mult ca sigur. Samantha se Tncrunta. - Adica sa joc pentru bani? Oare de ce nu se gTndise la aceasta posibilitate? lata un mod legal de a face rost de bani. Dar speranjele ei se risipira imediat. Cum ar putea o doamna Tn vTrsta sa se angajeze Tntr-o asemenea activitate? Poate unei tinere i s-ar ierta, dar nu ei, care trecea drept o femeie davreo cincizeci de ani. Ii veni brusc o idee. Christine ar putea... - Ma Tndoiesc ca sTnt chiar atit de priceputa, zise ea pe un ton umil. - Montague T i ridica barbia. - Doamna, sTnt unul dintre cei mai buni jucatori din zona i, dupa cum se vede, m-ai batut fara mila. T i Tnclina capul Tntr-o parte. - Ai pierdut vreodata? Trebuia sa profite de ocazia care i se oferea. - Sigur, de multe ori, zise ea zTmbind. Tn faja lui Christine. Iart-m, surioara. - Christine? - Da, nepoata mea, Christine Fleming. - Doamne sfinte, Tnseamna ca toata familia este talentata!

100

VazTnd ce uimit era, Samantha izbucni in ris fara sa vrea. Christine nu jucase ah T n viaja ei. - Nu, zise ea T n cele din urma, reuind sa se stapTneasca. Doar noi doua. - CTji ani are nepoata? - Optsprezece. - i te bate la ah? De necrezut. Apoi T i schimba brusc atitudinea. - Este cumva rudacu var... Derrick Fleming? - Da. Samantha T i muca buza. Ce-o vrea sa insinueze? - II cunoti? - Nu, dar am auzit de el. O studia atent. - Nepoata T ji seamana? Samantha Tncuviinja din cap uimita. - Da, este la fel cum aratam eu T n tinereje. Oare T i amintea de ea din comarele care-1 chinuiau de doua zile? - Atunci de-abia aftept s-o cunosc, zise el zlmbind. Samanthei T i pieri brusc zTmbetul. Se Tngrozea la gTndul ca sora ei o sa-l cunoasca pe lordul Windfall, dei nu Tnjelegea de ce. - Ma tem ca va trebui sa te Tnsanatoeti mai T ntT i. Nu am de gTnd s-o aduc T n dormitorul unui gentleman. Montague clatina din cap. % - Nu, nici nu ma glndeam la aa ceva. Ii aranja cearceaful pe pieptul gol i zTmbi. - i acum, a vrea sa-mi iau revana. Samantha se Tnveseli din nou i aranja piesele de ah. CTtiga Tnca o partida dar pTna la urma i se facu

101

mila de el f i-l lasa sa cif tige. - Daca n-a fi atit de bucuros, te-af acuza ca ai trifat. Samantha se arata revoltata de insulta. - Vai, lord Windhall, cum T J i imaginezi ca af pierde de bunavoie? Pur i simplu n-am fost atenta, atita tot. - Da, bineinjeles, o linifti el, inaljindu-fi sprincenele. Ufa dormitorului se deschise brusb fi aparu Dahlia. - Vad ca va simjiji mai bine, fnaljimea Voastra. - Da, afa este. - Ma bucur. Se apropie de pat i-i dadu un pachet. - tnseamna ca o sa va fie de folos. Privi mirat pachetul. - Ce-i asta? Dahlia zimbi i-i facu semn cu ochiul Samanthei. - Un cadou de la lady Traynor. - Hai, deschide-l, il indefrina fata. - Ce motiv ai avea sa-mi cumperi un cadou? intreba fel, incruntat. Apoi ofta fi incepu sa-l desfaca. Samantha regreta . din suflet ca n-avea cum sa-i imortalizeze expresia cind va vedea ce era inauntru. Ridica incet capacul f i ramase cu gura cascata. Dar, cind ifi reveni din uimire, hohotele lui de ris zguduira camera. - O camafa de noapte rofie!

Capitolul 8

Samantha se trezi a doua zi de dimineaja. tiind ca Dahlia era obosita probabil dupa o noapte de veghe la capattiul lui Montague, se tmbraca repede tntr-o rochie bleumarin de baba i iei din camera. O lua la fuga pe hoi, ca o fata de optsprezece ani ce era i, ctnd dadu coltul, fu ctt pe ce s-o darime pe menajera. - Ah! exclama Dahlia, strtngtnd tava tn mtini. M-aJi speriat. Samantha ti duse mina la piept. - Eu m-am speriat i mai rau. Dahlia chicoti. - la spune de ce nu m-ai trezit devreme, aa cum Ji-am spus? o intreba fata, infigindu-i mtinile tn olduri. Hai spune! insista ea. Dahlia zimbi impertinent, Nu parea deloc afectata de

103

reproul ei. - A fost ideea Inaljimii Sale. Spunea ca v-aji obosit destul i aveji nevoie de odihna. Samantha ii Juguie buzele. O impresionase grija lui. - Da, injeleg. Dorinja lui este mai importanta decit a mea. Batrina zimbi. - Este stapinul meu, lady Traynor, trebuie sa-l ascult. i, oricum, mi se pare ca vrea sa-Ji faca o surpriza. - 0 surpriza? Ce fel de surpriza? Samantha se infiora. - Dahlia? Menajera ridea cu gura pina la urechi. - Inaltimea Sa va afteapta, ii spuse ea, intorcind capul. Samantha nu tia ce sa creada. Incruntindu-se o porni pe culoar, pina ajunse in faja dormitorului lui Mon tague. Ii auzea glasul, dar nu distingea ce spunea. Cu cine vorbea oare? Deschise ua i observa imediat ca vicontele era singur. Dar, cind se uita la Montague, fu cit pe ce sa leine. Cocojat pe un morman de perne, se zgiia intr-o oglinda. Imbracase camaa roie, dar nu se muljumise cu atit. Ii pusese o lavaliera neagra la git, prinsa cu un ac mare de aur. Peruca ii acoperea parul negru, se pudrase i avea trei alunite caraghioase in barbie. Un tricorn purpuriu cu pene galbene trona linga el, pe pat. ' li luase un aer superior i ii Juguiase buzele. 0 bucia din peruca ii atirna pe sprinceana. Samantha izbucni in hohote de ris. I se zguduiau umerii, incapabila sa se abtina.

104

O privea nedumerit, dar, cind observa ca se uita la el, tncepu sa vorbeasca exagerat, ca un filfizon. - Doamna, amuzamentul dumneavoastra, ma ofenseaza. Am vrut sa va fac o surpriza i m-am Tmbracat T n aceasta camaa pe care aji avut amabilitatea sa mi-o daruiti. Ii Tnalja sprincenele. - Sper ca va place. Samantha Ti terse lacrimile, de teama sa nu-i strice machiajul. Dadu din cap, incapabila sa se stapTneasca. Montague Ti duse la nas o batista dantelata. - Prea bine atunci, zise el cu un aer princiar. Vreau sa tiu neaparat daca-mi vine bine. Samantha T i drese glasul. - Sint impresionata, Inaltimea Voastra. Nu tiam ca prejui|i atTt de mult parerea mea. F T IfT i din batista. - Ma rog... Semana cu un baiejel inocent care dorea sa fie admirat. - Va place? Samanthei nu-i venea sa creada. Oare vorbea se rios? - Da, sigur... Doamne, ce ar putea sa-i spuna? - Arati... superb, Montague. Barbatul T i Tncrucifa brajele. - Intr-adevar! li Tnclina capul Tntr-o parte, sa se admire T n oglinda din poala lui.

105

- Aa mi se pare i mie. Samantha clipi uimita. Chiar vorbea serios. Dar ce ti imaginase oare? Doar ? l cunoscuse i sub aceasta masca. Doar tn timpul bolii renunjase la aerele lui de filfizon. Deschise gura sa-i spuna ceva usturator, dar, tn clipa aceea, aparu Dahlia. - V-am adus brandy^ul, Inaljimea Voastra. Fata profita de ocazie sa-i vina tn fire. Se duse tn partea cealalta a camerei, urmarindu-l din priviri tn timp ce vorbea cu Dahlia. N observa cearcanele negre din jurul ochilor. Parea obosit, extenuat, i respira greoi. Incercase sa joace teatru, dar era inca grav bolnav. Samantha o scoase in graba din camera pe Dahlia. Apoi ti lua paharul din mtna i-l puse pe noptiera. - Cred ca ai obosit, tinere, tl certa ea, dindu-i o cana cu ceaiul matuii Katherine. Hai, bea. Montague se strimba. - Prefer sa zac. - Daca nu bei de bunavoie, |i-l torn pe git. Ce preferi? Barbatul tl dadu peste cap bombanind. Bine ca nu auzise ce spunea. Se ineca i strinse buzele, cu ochii plini de lacrimi. Dupa ce puse cana pe tava, Samantha smulse pernele de sub capul lui, ii lua peruca i-o arunca tn direcjia dulapului. Parul negru ca pana corbului i se revarsa pe frunte. - Hai, intinde-te, ii porunci ea. Pe urma ti scoase alunijele din barbie, lua o cirpa umedS de pe noptiera i-i fterse pudra. fi dadu la o parte uvijele razleje de pe frunte, pipaindu-i barbia

106

ferma cu degetele. In timp ce-i desprindea lavaliera, vicontele i se uita T n ochi. Privirea lui i se infigea parea direct in suflet, ademenind-o. Incremeni in loc, tncerctnd sa scape de vraja care o tnvaluise. Dupa un timp, care i se paruse infinit - dei nu durase probabil decit citeva clipe - Montague tnchise ochii. - Dormi, murmura ea. O sa ai destul timp sa te admiri. Barbatul ofta adtnc, ztmbind satisfacut. - Ce ochi verzi frumoi, opti el, inainte sa adoarma. Samantha tl privi nedumerita. Nu tntelegea de ce simpla lui prezenja ti trezea asemenea senzatii nebanuite. De ce i se parea attt de deosebit de ceilalji barbati? Era o combinajie de virilitate i snobism; o enigma ademenitoare; un filfizon senzual. Dar nu trebuia sa se gtndeasca la el, ti spuse fata, aeztndu-se pe scaun. Nu era nici locul, nici timpul po trivit pentru aventuri amoroase. Libertatea tatalui ei, viaja lui, depindeau de ea. Daca nu facea rost de bani, era pierdut. Dupa ce Montague o sa-i revina din boala provocata de faptele ei nesabuite, va intra din nou tn rolul Seducatoarei tn rou. Restul nu conta.

Jason se trezi dupa ctteva ore. Avea o senzajie ciudata. Parea i-ar fi tnfundat cineva capul cu paie. Ce-o fi

107

cu el? Fir-ar sa fie, ceaiul ala era prea tare. Din ce o fi facut oare? se Tntreba el. tnchise ochii. Poate era mai bine sa nu tie. Ghioraiturile din burta T i amintira ca nu prea mTncase T n ultima vreme. Se uita Tn jur, dar nu era nimic care sa-i trezeasca apetitul. Lua clopojelul de pe noptiera. Doamne, ce tare suna! Apoi se trinti pe perne, ateptind sa apara cineva. Atepta sa fie Dahlia, nu cumplita Madeline. Cel pujin menajera T l trata ca pe un copil neajutorat. i faja de ea nu era nevoit sa se pretaca. Mototoli cearceaful intre degete. Nu cumva se daduse de gol cTt zacuse? Fir-ar sa fie, nu prea T i amintea ce se Tntfmplase. Inainte sa primeasca aceasta camaa de noapte, uitase complet de rolul pe care Tncerca sa-l joace. Ti duse mTna la timple. Oare Madeline o sa puna totul pe seama boiii? Ce bine ar fi! Peste citeva clipe, auzi zgomot de pai pe hoi. Apoi se deschise ua i aparu lady Traynor. Jason scrTni din dinji. In ultima vreme ghinioaneie se Jineau scai de el. - Vad ca te-ai trezit. Foarte bine. Oricum veneam sa te anunj ca Dahlia o sa-Ji serveasca bina imediat. - Mi-ai citit gTndurile, zTmbi Jason. Stomacul mi-a amintit ca I- am neglijat. Samantha surTse TncTntata. tn momentul acela, observa o gropija pe obrazul ei drept. i T i aminti imediat de alta gropija, sub o masca roie, pe o piele neteda ca fildeul. Doamne sfinte! Avea halucinajii, mai mult ca sigur. O confunda pe Seduca toarea T n rou cu Madeline. De ce T l obseda atit bandita

108

aceea afurisita? Oare o s-o vada mereu, in fiecare fe meie pe care o intilnea? Pufnind enervat, ti concentra atenjia asupra oldurilor planturoase ale lui Madeline. Nu. Nici nu putea fi vorba. Femeia se apropie. Ii zari pielea alba cind ii scoase manua i-i puse mina rece pe frunte. - Acum nu ai febra. Semn bun, tinere. Ii tntoarse spatele i ti puse la ioc manua. - De ce porji manui, lady Traynor? Doar este destul de cald aici. Jason observa ca se tncordase. N-ar fi trebuit s-o tntrebe. Madeline se tndrepta spre camin. - Nu le port din cauza frigului, Montague, zise ea, contempltnd flacarile. Dar mtinile mele stnt desfigurate. Se uita pentru o clipa tn ochii lui i apoi ti feri re pede privirea. - In copilarie m-am ars cu apa fierbinte. Mi-au ramas nite cicatrice groteti. Jason ii tnclina capul tntr-o parte. - Daca te temi sa nu-mi provoci repulsie, te asigur ca nu este cazul. Consider ca aspectul exterior este doar un decor care astupa sufletul. Se uita la miinile ei cu atenjie. Erau atit de mici i de delicate! - N-ai cum sa-Ji ascunzi sufletul. Simplul fapt ca te. afli aici arata ca eti o fiinta milostiva i frumusejea ta interioara straiucete ca soarele printr-o prisma delicata de cristal. Ce dracu tl apucase sa-i vorbeasca aa?

109

El-o privi pe furi. Inainte sa se intoarca, zari ochii ei tndureraji. De ce se tntristase? - larta-ma, Madeline, n-am vrut sa... ii parea rau ca o suparase. - Voiam sa spun de fapt ca mtinile tale au fost pro babil foarte frumoase. Ii studie profilul poleit de sclipirea flacarilor din ca min. Ochii ei mari, verzi, luceau ca nite smaralde pe faja brazdata de vreme. Ii admira buzele palide, frumos formate. - De fapt- cred ca ai fost o femeie frumoasa. Ai distrus multe inimi, stnt convins, zise el privindu-i gura ademenitoare. O privea vrajit cum deschide buzele. Pentru o clipa, i se paru emojionata, dar ti reveni imediat. - Tinere, spuse ea, stnt prea batrtna sa-Ji ascult linguelile. li puse o mtna pe oldul masiv. - Spune-le cui le apreciaza. Ctnd ajunse la ua, se tntoarse i-i spuse peste umar: - i acum scuza-ma, ma due sa vad de ce nu mai vine Dahlia. Jason se foi sttnjenit, tntrebtndu-se de ce Dumnezeu ti spusese asemenea lucruri? Nu i se tnttmplase nicio data de ctnd se tia sa se simta atras'de o femeie mai tn vtrsta. La dracul Madeline nu era doar tn vtrsta, er batrtna de-a binelea. Totui, de ctte ori venea Itnga el, era vrajit de vocea, de rtsul, de ochii ei verzi, c*e gura moale... Ei,

110

fir-ar sa fie! lar il apucase. Daca afla Nick, o sa rida de el pe veci.

Dupa cina, Samantha se retrase sa se gindeasca la vorbele lui Montague. T i topise inima cind ii spusese ca ii indragise frumusejea interioara, limpede i curata ca o prisma de cristal. Ah, de ce era atit de bun cu ea? Nu se simjea deloc pura i neprihanita, dimpotriva. - Aici eraji, lady Traynor, spuse Dahlia. Inaljimea Sa vrea sa va vorbeasca. Samantha o privi mirata. - De ce? S-a suparat ca nu i s-a adus de mincare decit piine prajita i ceai? Dahlia cIStina din cap. - Oh, nu, milady. tie ca-i vreji binele. Dar fata nu era atit de increzatoare ca Dahlia. Observase ce repede trecea Montague de la o stare la alta. Se intoarse in cas i, cind intra in dormitor, incremeni in loc. Ii acoperise fotoliul cu o patura; pusese trei perne moi sa stea cit mai comod i un scaunel la picioare. Pe masa adusa de Dahlia mai devreme trona tabla de ah, cu piesele. i daduse draperiile la o parte, sa lase sa intre ultimele raze de soare. - Ah, bine ca aji venit, in sfirit! exclama Montague filfiind batista. De-abia atept sa-mi aiung plictiseala. Din cite imi amintesc, scorul este de unu la zece. Samantha facu semn spre fotoliu.

Ill

- Cine a aranjat totul? Vicontele se incrunta. - Sper ca nu^ te-am ofensat. N-am avut aceasta in tense. - Nu, dimpotriva. Ma bucur ca te-ai gindit la confortul meu. Zimbi incintat. - A fost ideea mea. Mi-am spus cavei sta mult mai confortabil intre perne, cu picioarele sprijinite pe scaunel. Samantha ii stapini bucuria. - Da, injeleg. T i netezi fusta. - Muljumesc, Montague. De fapt, cred ca am tocit fotoliul de cincl stau in el.-Ah, de-abia atept sa te bat din nou. Vicontele rise vesel. Instalindu-se intre perne, Samantha trase masa intre ei. De cind ii venise in fire, Montague ifi imbunatajise stilul de joc i ii trebui aproape o ora ca sa citige prima partida. Era convinsa ca va fi un adversar de temut cind se vainsanatoi. - Vad ca ti-ai revenit, tinere. Daca o Jii aa, o sa-mi dai de furca. - Ai vorbit ca o adevarata jucatoare. Dar lasa vorba, acum este rindul tau. Dupa o ora, Samantha triumfa din nou, dar fusese nevoita sa foloseasca tot ce o invajase tatal ei i nu numai. Montague era un jucator de excepfie. - Am inceput sa-Ji prind tactica. Ai grija de aici ina inte. O privi ginditor.

112

- De fapt, n-ar strica sa jucam pe o miza. Samantha ii inalja sprincenele. - Ce fel de miza? li Juguie buzele. - Ceva simplu. Daca vei citiga, o sa beau ceaiul acela oribif'fara sa ma pling, pina ma insanatoesc. Dar, daca o sa citig eu, iji scoji manufile. Samantha inghiji in sec. Sa.se incumete? Daca pierdea? Nu putea sa-i scoata manuile, dar n-avea nici o ansa, ce Dumnezeu? Nu ciftigase decit o singura data i atunci pentru ca il lasase ea. Incuviinja din cap. - Bine, sint de acord. Cind intinse mina sa aranjeze piesele, auzi o bataie in ua. - Intra! zise Montague. .Bromley, valetul lui, aparu in prag. - M-am intors, stapine. Puse un pachet pe pat. - Sper ca am luat ce trebuie. Se uita la Samantha i chicoti. - Mda, sint convins! - Te-ai descurcat bine, Bromley, zimbi Montague, facindu-i cu ochiul. Muljumesc. - Cu placere, stapine. Iei din camera, uitindu-se pe furi la Samantha. Montague lua pachetul i i-l dadu. - Este pentru tine, lady Traynor. - Pentru mine? De ce? - Pentru ca... murmura el, eti... deosebita. Dar ii alunga repede emojia i se grabi sa adauge: - Nu uita ca i eu ani primit un cadou.

113

Samantha apuca pachetul cu mtini tremurinde. Ni-. meni, in afara de rudele ei apropiate nu-i mai facuse cadouri. Inspira adinc, sa se liniteasca. Ce o fi cumparat Montague pentru o tinara domnioara? Dar stai pujin! Pentru el era o scorpie batrina. - Montague, nu Ji-am daruit camaa ca sa primesc ceva in schimb. ti zimbi. - De fapt, a fost mai mult o gluma. Framtnta pachetul Tntre degete. - Nu tiu daca ar trebui sa accept. - Sa nu exageram! Binetnjeles ca o sa accepji. Hai, deschide pachetul. Samantha ti arunca o privire. Desfacu funda i o puse pe spatarul scaunului. Apoi, ctnd rupse htrtia, i se taie rasuflarea. Era o prisma delicata de cristal, taiata tn forma de inima i prinsa pe o bentija de catifea neagra. - Ah, Montague. Este attt de frumoasa! Jason o vazu ridictndu-se brusc i tntorctndu-i spa tele. Facuse multe daruri femeilor, dar nici una nu fusese attt de tulburata ca Madeline. Ttnjea s-o ia tn braje i s-o aline. Dtndu-i seama ca imaginajia i-o luase razna, tncerca sa.revina cu picioarele pe pSmtnt. - Doamna, va asigur ca n-am vrut sa va tntristez. tmi vine sa-l arunc pe foe ctnd va vad attt de nefericita. Hai sa terminam jocul. Samantha strinse inima tn mtna i o duse la piept. Staptnindu-i emojiile, inspira adtnc i ti terse ochii. - Binetnjeles, Montague, zise ea, tntorctndu-se spre el. larta-ma, te rog. Se aeza i baga prisma tn buzunar. 0 sa i-o prinda

114

la git mai tirziu... cind va fi singura. Evitindu-i privirea, ridica barbia i facu semn spre tabla de ah. - Cred ca este rindul tau. Dar Montague clatina din cap. - Nu inainte de a rezolva o mica problema. - Care? Ridica mina. - Da-mi prisma. Samantha clipi din ochi. - De ce? - Pentru ca vreau s-o prind la gitul tau. - Montague, nu cred... -T e rog! Fata scoase colierul din buzunar. Vicontele o privea fix. Atrasa ca un boboc de razele soarelui, se ridica i se apropie de pat. Ii puse cristalul in palma i lasa panglica sa-i atirne pe braj. Montague cerceta cristalul pentru citeva clipe. - Apleaca-te! ii spuse el. Vocea lui calda o invaluia ca o vraja. Ii simji degetele pe piele, strecurindu-se pe sub peruca. 0 facea sa se infioare. Era atit de aproape, incit ii simjea respirajia i mirosul proaspat, viril. La un moment dat se opri i incepu sa-i mingiie gitul. Ii privea buzele ca intr-un vis. O tragea spre el, fara sa-i dea seama. Samantha deschise gura., in clipa aceea ii trase miinile brusc i se desprinse de ea. - Gata, zise el pe un ton rece. Cred ca am legat-o

115

destul de bine. Fata incerca din nou sa-i revina. H batea inima sa-i sara din piept. - Da. Muljumesc. Se aqza la loc pe scaun. Jason facu prima micare. Ce se intimpla cu el? Fusese cit pe ce s-o sarute pe Madeline Traynor. Samantha nu reuea sa se concentreze. De ce ii facuse un dar atit de intim? De ce ii stirnise pasiunea i pe urma o lasase? i de ce... il iubea? Ah, nu. Era imposibil. Ii dorise s-o sarute, sa simta apasarea bu zelor lui... Tnceteaza, Samantha, inceteaza, - ah mat, zise Jason deodata, luind-o prin surprindere. -Q e? Se uita pe tabla de ah. Nici nu-i mai amintea macar ce micare facuse. Ah, Doamne, o batuse folosindu-se de tactica ei din ziua trecuta. Dar situajia era mult mai grava, pentru ca pierduse nu numai jocul, ci i pariul. Jason se simji vinovat cind vazu ce distrusa era. Nu citigase pe drept. Observase c nu fusese atenta la joc. Nici el nu tia cum reuise. Dar dorise sa-i demonstreze c nu va fi ocat de cicatricele ei. - Cred c am citigat, aa c trebuie s-Ji scoji mnuile. . Intrase Tn panics. - Montague, te rog... murmura ea tremurTnd. Vicontele Ti luS batista zgudgit deodatS de o tuse sfTietoare. De-abia mai putea sa respire. Samantha dSdu mSsuJa la o parte, Tmprtiind pie-

116

sele de ah pe jos i se repezi sa-l intinda in pat. Se chinuia sa traga aer In piept. Fiecare respirajie a lui ii frigea sufletul. Se liniti greu. I se invinejisera buzele din cauza efortului i se prabui pe perne epuizat. Samantha ii mingiie fruntea, racorindu-i faja cu cirpa umeda. Ii venea sa-l ia in braje i sa-i spuna ce insemna pentru ea. Apoi puse cirpa pe noptiera i umplu cana cu ceai medicinal. - Bea, Montague. r De data aceasta o asculta fara sa protesteze. Goli cana cutremurindu-se i cazu la loc pe perne. Fata ii muca buzele, rasuflind uurata. Nu-i dadu seama ca plingea decit cind simji o lacrima sarata in coljul gurii.

Capitolul 9

Nick Kincaid descaleca i T i duse calul in grajdurile de la Crystal Terrace. Pamfletul lui Sam Adams, gata pentru tiparit, ramasese la loc sigur in' sacul lui de dormit. Se intreba daca mesajul cifrat avea vreo legatura cu zvonurile pe care le auzise. Oare regele intenjiona intr-adevar sa-i pedepseasca pentru transportul de ceai? Fusese o prostie! Doar ii dadea seama ca i-ar pune in cap toata colonia. Ar izbucni razboiul, mai mult ca sigur. Clatina din cap i se uita la calul lui. - Ah, Apollo. Sper ca suveranul nostru tie ce face. Armasarul ciuli urechile i clipi din ochii lui mari. Incet, sa nu-l trezeasca pe Bromley, desprinse aua i ii intinse sacul de dormit linga o capita de fin. Se gindise sa se duca in petera ascunsa, dar era prea obosit sa se intoarca atita drum prin tunelul acela plin

118

de mucegai. Oftind, atirna aua intr-un cui i scoase armasarul afara, pe paune. Apoi se intoarse spre casa, infrigurat. Se strecura pe treptele verandei, deschise ua i ofta cind dadu de holul cald. Inghejase pina-n maduva oaselor, era murdar i-l dureau toate oasele. Spre deosebire de Jason, nu-i placea sa calareasca. i nu injelegea de ce fratele lui tinea asemenea armasari feroce la Halycon. Scara din spate, rar folosita, care ducea in dormi torul lui Jason i se parea un munte acum, cind era atit de obosit. Dar trebuia s-o urce, daca voia sa-i vada fratele asta-seara; tinuse neaparat sa se convinga cu ochii lui ca era bine. Treptele scirjiiau i se apuca de balustrada sa-i sprijine greutatea. Preferase sa n-o trezeasca pe Dahlia la ora asta. Ar fi intirziat prea mult cu explicable. Cind ajunse la etaj, apasa pe clanja i intra in ca mera lui Jason. Dar in clipa aceea incremeni in loc. O batrina dormea intr-un fotoliu acoperita cu o patura, linga patul fratelui sau. Era chiar atit de bolnav, incit trebuia vegheat in permanenta? Inchise ua cu miini tremurinde. tia ca era riscant sa se aventureze inauntru in prezenja batrinei, dar trebuia sa vada cum se simjea Jason. Flacarile din camin ii luminau faja. Nu parea foarte bolnav. Era mai palid decit de obicei, pujin infierbintat, dar nu arata rau in nici un caz. Respira destul de uor; nu se auzea decit un hiriit infundat. Se apleca i-i atinse fruntea 'cu mina. N-avea febra aproape deloc. Ce se intimpla aici? ti retrase mina,

119

oftind. Nu putea sa afle decit intr-un singur fel. Trebuie sa-l trezeasca. Jason deschise ochii f i incerca sa vorbeasca. Dar Nick ii astupa buzele cu degetul, ticind semn spre femeia adormita. Jason incuviinja din cap. . Apoi il ajuta sa se dea jos din pat i-l duse pe hoi. - Unde am putea vorbi intre patru ochi? - Aici, murmUra Jason, indreptindu-se spre camera libera de dinccMo de Ufa. Cind intra.'S, Nick aprinse repede luminarea. Pe urma se intoarse spre Jason fi-l imbrajifa zimbind. Parea s-ar fi privit in oglinda cind se uita la fratele lui geaman. Nu-i deosebea nimic. Pina fi bucla rebela de pe frunte era aceeafi. Exista totufi o diferenta, bineinteles. Dar pujini ftiau care era aceea. La lumina luminarii, Nick observa ca fratele lui nu era chiar atit de bine pe cit crezuse la inceput. Ochii ii erau injectaji fi inconjurati de cearcane negre. Avea obrajii supji f i de-abia se Jinea pe picioare. - Cum te simji? Carl mi-a spus ca ai fost bolnav, dar nu mi-am imaginat ca efti chiar atit de grav. Vrei sa-Ji aduc ceva? Sau sa te intinzi? Jason zimbi f i ridica mina sa-l opreasca. - Stai pujin, frajioare. Nu ma lua atit de repede. Ifi trecu degetele tremurinde prin parul negru. - Raspunsul la toate intrebarile tale este da, acum sint bine. Am fost mult mai rau de atit. Nu poji sa-mi dai nimic, decit daca ai avea buzunarele pline cu mincare. Poate o sa ma intind mai tirziu. Cit despre cele intimplate - af prefera sa nu vorbese.

120

Nick il privi uimit, dar se liniti imediat. Fratele lui avea dreptate. Nu arata prea bine, tnsa nici nu era pe moarte, slava Domnului. Zimbi relaxat. - Atunci poate ca este adevarat ce am auzit seara trecuta, la Travelers Inn. O fecioara blonda, nevinovata, I-a dat gata pe fratele meu. - Fir-ar sa fie, Nick, nu m-a dat nimeni gata. Am avut o criza de friguri, atita tot, i acum am Tnceput sa-mi revin. Cit despre blonda - este la fel de ^nevinovata ca taxele englezeti i de fecioara ca tTrfele de la Madame La Rue. Nick clipi uimit. Vai, Jason, Nu te-am mai auzit niciodata vorbind aa despre o femeie. Se pare ca te-a zguduit bine. Mai bine decit Tji imaginezi, ofta Jason. Se aeza pe pat, sprijinindu-se de perne. Se albise la faja din cauza efortului.. Nick se Tnfurie, gata sa izbucneasca. - Ai idee cine Ji-a facut asta? Jason incerca sa se ridica - Nu. Dei am unele banuieli. - Cine? - Dar nu vreau sa discutam acum despre asta, tl Tntrerupse el. Se Tnveli in plapuma sa-i opreasca tremuratul. - Cum a mers intilnirea? Nick clocotea de furie. Fratele lui arata groaznic. i culmea era ca purta camaa de .noapte. Cine o fi reuit sa l convinga? Jason se foi in pat, stinjenit.

121

- N-ai auzit, Nick, cum a mers intilnirea? repeta el. - Exact cum era de ateptat. Pamfletele sint gata. Am auzit ca i parlamentul este revoltat de incidentul de la Boston i intenjioneaza sa-i inveje minte pe coloniti. Nu m-ar mira sa fie chiar subiectul pamfletului. fi scoase manuile i le arunca pe scaun. - Ma tem ca o sa ne razboim cu Jara-mama. - tiu, gerhu Jason, slabit. Nick se uita ingrijorat la faja lui palida. - Vino, Jase. Cred ca ai nevoie de odihna. O sa discutam mai tirziu. Poate miine, daca te simji in stare. Apropo, cine este batrina din dormitorul tau? - Madeline Traynor, invitata lui Carl. Cred ca a trimis-o aici sa ma chinuiasca. S-a aliat cu Dahlia sa-mi amarasca viaja. Nici nu tii prin ce am trecut in ultima vreme. M-au Jinut in pat i m-au supus unor atrocitaji de nedescris. Daca scap din ghearele lor, o sa-l sugrum cu miinile mele pe iubitul nostru na. Nick zimbi, inaljindu-i sprincenele. 7 - Nu arata chiar atit de rau i Dahlia iji vrea numai binele. - tii, a schimba bucuros IqcuI cu tine. Nu mi-ar strica pujina odihna, zise Jason, zimbind rautacios. - Oh, nu, renunja la asemenea idei, frajioare. N-am de gind sa schimbam locurile. - Tu eti destul de sanatos sa le suporji. Eu, in schimb... - Nici vorba, protesta Nick, ridicind brajele in sus. Jason se scula din pat i se indrepta spre el. Nick se dadu inapoi. Spera ca nu vorbise serios. Se retrase la ua i vazu minerul micindu-se.

122

Jason observase de asemenea micarea i se grabi sa se ascunda In spatele uii, lasindu-l pe fratele lui faja-n faja cu intrusul. - Lord Windhall! uiera Samantha. Ce cauji aici? De ce te-ai dat jos din pat? i de ce eti imbracat aa? Ai calarit! Doamne sfinte! Ji-ai pierdut minjile? Boala Ji-a afectat creierul? ii infipse miinile in olduri. - Ei, ce ai de spus in apararea ta? Nick se uita peste umarul ei. Jason ridea cu gura pina la urechi. il omor! - Pai, se bilbii Nick, nu prea am ce sa spun. Fie-Ji mila de mine. - Nu-mi vine sa cred, se revolta Samantha. Te-am vegheat zi i noapte, incercind sa te scot din mormint i asta mi-e rasplata? Nu m-ar mira ca aceasta imprudenja sa te coste viaja, idiot ce eti! Ii venea sa-l ia la palme. i cind se gindea cite griji ii facuse pentru el! Pentru ce? Se vedea cit de colo ca era un nebun! Nick observase ca batrina ii incletase pumnii i se gindi s-o calmeze inainte s-o loveasca apopiexia. - imi pare rau... Cum o chema oare? Melba? Nu. Madeline. - imi pare rau, Madeline, te rog sa ma crezi, zise el, zimbind nevinovat. tiu ca-mi vrei binele. Dar ma plictisisem. Te rog sa ma injelegi. Parea o mai imblinzise. - Ma saturasem sa zac in pat. Pina i moartea mi se parea mai atragatoare.

123

Ce sa-i mai spuna? Se uita pe furi la fratele lui. Jason ridicase ochii tn tavan. Samantha se linifti. II injeiegea. Nici ea nu suporta sa stea inchisa in casa, dar, cel pujin, nu era bolnava. Dei boala nu te facea sa suporji mai uor izolarea. Dimpotriva. Oftind impresionata de privirea lui inocenta, ii imblinzi vocea. - Bine, lord Windhall. Ce-a fost a fost. Nu pot da timpul inapoi. Va trebui sa te ingrijim. Vino! Zicind acestea, il lua de braj i-l trasd pe hoi. - O sa-i spun Dahliei sa-Ji pregateasca o baie buna. Apoi adauga zimbind: - i eu o sa-Ji prepar o porjie din ceaiul matuii Katherine. Ceaiul matufii Katherine? Ce-o mai fi i asta? Nu mai auzise de aa ceva. Se uita peste umar la fratele luK Ce-o fi cu el? Ori se ineca... ori se zguduia de ris. Jason il vazu ieind din camera printre lacrimi. Fu sese cit pe ce sa leine de ris. Bietul Nick! Frajiorul lui habar n-avea ce-l atepta. Dadaceala lui Madeline era de ajuns sa-l dea gata. Fara a mai vorbi de ceaiul acela! Doamne, nici dumanii lui n-ar merita aa ceva, dei Nick... Este o mica recompensa, frajioare, ca m-ai lasat cu doua din amantele tale in acelai timp - i in aceeai camera. Jason ii pipai barbia, ca i cind ar fi resimjit i acum ioviturile lor. Pe urma se baga in pat i se inveli pina la git. Nu se facuse focul i camera de oaspeji era rece ca un cavou.

124

Se rezema de perne, ztmbind. Noroc, frajioare! Apoi ii aminti de Madeline. Nu-i venea sa creada ca la inceput banuise ca ar putea fi Seducatoarea in rou. In prima zi, cind se amuzasera i jucasera ah, fusese convins. Chiar i in prima noapte, prin ceaja comarurilor, ar fi jurat ca era tinarS i frumoasa, cu obrajii rozalii, par negru i ochi verzi, sclipitori. La dracu, crezuse chiar ca o'sarutase. Fusese un vis, bineinjeles. Acum tia. O fantezie ero tica ciudata, care se repetase i noaptea trecuta, facindu-l sa tinjeasca dupa buzele, limba ei... Inceteaza! Te porji ca un caraghios. Ce-i cu tine? Mai intii te obsedeaza o bandita, pe urma te agaji de o fantasma i . acum visezi la o femeie indeajuns de in virsta ca sa-Ji fie bunica. Alungindu-i gindurile, se bag sub plapuma, incercind sa se liniteasca. Dar arada nu mai Jinea mult timp. Nick se va intoarce de indata ce va putea, iar el trebuia sa fie descoperit - i inainte sa se intoarca Nick. Dar unde s-ar putea duce? In afara de Carl, n-avea pe nimeni de incredere in Lynchs Ferry. i Madeline Traynor era invitata lui. Nu mai raminea decit Jedediah Blackburn. Dar statea departe, intre Linchs Ferry i Bedford County - la o jumatate de zi de mers calare. Jason ofta resemnat. O sa se duca la Jed. N-avea de ales. i, oricum, Jed era unul din naii lui, un prieten devotat nu l-ar intreba de ce a aparut ca din senin. Dar cum sa ajunga acolo? Era prea slabit. i pe vremea asta geroasa s-ar imbolnavi i mai rau, chiar daca ar putea calari.

125

N-ar fi o problema sa piece de la Crystal Terrace. Bromley era cu capul in nori. Visa la o sclava de pe plantajia Wainwright. Jason zimbi. Baiatul asta nu se mai gindea la altceva. Nu, Bromley n-o sa-i dea batai de cap. Ar putea lua oricind un cal din grajduri, fara sa fie descoperit - cu condijia sa-l poata calari. Dar cum o sa parcurga atrta drum? Nu putea merge calare pina la Jed. ii trebuia o trasura. Cum sa faca rost de una fara sa fie vazut? 0 sa se deghizeze, bineinjeles. Se uita prin camera, IncercTnd sa descopere ceva potrivit. Dar in camera nu, era decit un ifonier, un serin' mic, un lighean i un scaun tapijat T n albastru. in schimb, in dormitorul lui se aflau hainele unchiului sau vitreg, adevaratul Montague Windhall, i ale tatalui acestuia, Leopold, in serin erau citeva peruci i pudrS alba. Peruci? Pudra? Gata, se va deghiza in Leopold. Se ridicS repede - prea repede - i-i veni amejeala. Se sprijini de pat sa-i revina. Da, putea sa se de ghizeze, dar cum sa intre in camera pe furi, fara sa dea nas in nas cu Nick? Fratele lui ar vrea sa schimbe rolurile i nu-i convenea deloc. Nu, n-o sa accepte tocmai acum cind scapase de Madeline. Se sprijini de perne ginditor. Simjea ca Nick era foarte, foarte obosit. i, din cite il cunotea pe fratele lui, tia ca o sa adoarma imediat. lar Nick avea un somn greu. Din camera alaturata se auzea murmur de glasuri i clipocitul apei. Parea o vedea pe Dahlia bagindu-l in cada. Se incorda. Oare va observa diferenja? Probabil ca nu. O sa-i fereasca privirea mai mult ca sigur. Oricum nu conta, fiindca n-ar spune nimanui. Dupa

126

baie, o sa-i aduca pTine prajita i o cana cu ceai me dicinal. Jason se ingrozi ctnd ti aminti de licoare. Ah, frajioarej n-o sa mi-o ierji nicio'data! Dei elixirul ti folosise, trebuia sa recunoasca. - Odihnefte-te, daca vrei sa te refaci, ii spunea Ma deline. i peste ctteva minute dupa ce-l bea, tl cuprindea moleeala. Jason clipi din ochi. Sigur ca da, ceaiul! Nu trebuia dectt sa atepte ptna ii facea efectul. Nick o sa adoarma imediat. Dar de unde o sa tie ctnd tl luase? Ztmbi rautacios. Ba o sa tie, ti spuse el. Aa ca va aftepta... Jason se trezi brusc. Din cealalta camera rasunau proteste i tnjuraturi tnfundate. Deci Nick bause ceaiul. Se ridica i ti freca uor ceafa. Fratele lui ar trebui sa adoarma tn cel mult treizeci de minute. Dar cum sa le scoata din camera pe Madeline i pe Dahlia? Gtndete-te, Jason, gtndete-te. Peste ctteva minute, timp tn care tncercase tn zadar sa gaseasca o solujie, auzi voci pe hoi. Dadu plapuma la o parte i se repezi la ua, deschiztnd-o imperceptibil. Dahlia i Madeline erau linga scari. Discutau despre starea lordului Windhall. - Acum doarme, zise Madeline, l-am dat doua porjii de ceai. Jason tresSri. * - Nu cred c i o sa-i mai ard de cdlarit un timp, rise batrtna. Intr-adevar, avea perfecta dreptate. - Sa sperm ca aa va fi, spuse menajera. - Da, cu pujin noroc, o s i scape nevatamat dupa o

127

asemenea imprudenta. Citeva ore de aici inainte va fi prea amejit ca sa se ridice din pat. Apoi adauga, TntorcTndu-se pre scari: - Daca tot avem un moment liber, ce-ar fi sa bem nite ceai i sa gustam biscuijii delicioi pe care i-ai copt azi-dimineaja? Jason saliva de pofta. Dahlia se luminase la faja. Se bucura Tntotdeauna ctnd i se laudau bucatele. Dupa ce plecara, se strecura T n camera unde fratele lui dormea linitit. Ii zTmbi dragastos. Nici nu tia ce era cu el. - larta-ma, frajioare, murmura Jason. Dupa o ora, era aproape gata. Ii lipise perciunii i sprincenele stufoase i Tmbracase un costum rou, de matase, care aparjinuse lui Leopold Windhall, tatal adevaratului Montague. Fusese nevoit sa-i Tndese mai multe prosoape pe dedesubt, pentru ca batrTnul era un om solid. Satisfacut, baga sub pat restul hainelor. Acum nu4 mai ramTnea decTt sa se strecoare de la Crystal Terrace neobservat.

Samantha sorbea ceaiul dulce. fi sprijinise coatele pe masuja patrata de stejar din sufragerie i se gTndea la barbatul din dormitor. Cind se trezise i vazuse patul gol, i se oprise inima T n loc. Se speriase atTt de ru... i pe urma T l gasise T n camera de oaspeji, T n costum de calarie - idiotul! Cla-

128

tina din cap. Totul i se parea lipsit de sens. Dar un lucru era sigur - Montague nu mai avea nevoie de ea. Ori cum, tn curind va renugjaja rolul de Seducatoare. Se ridica privind scarile. Ah, se gindi ea oftind, era timpul sa-i vada de treburile ei.

Jason statea in holul hotelului Merryman din Linchs Ferry. Peruca Ii provoca mlncarimi i pudra ti cadea ?n ochi. Se simjea groaznic i era furios. Pina seara la apte, nu exista nici o trasura care sa-l duca la Jed. Fir-ar sa fie! Sperase sa ajunga Inainte sa se Intunece. Dar se pare ca nu va ajunge declt dimineaja devreme. i primele ore ale zilei nu erau un moment potrivit sa-l trezeasca pe morocanosul vlnator. Un sflrit pe masura pentru o zi mizerabila. Cind duse halba de bere la buze, observa ca Ii tremura mina. Se simjea amejit. Se obosise prea mult, probabil. Bau berea i se sprijini de spatarul scaunului, Inchizlnd ochii. Se simjea la fel de batrln ca moneagul In care se deghizase. Nu-i dorea declt sa se Tntinda undeva. Cineva Ii atinse brajul. - Domnule, trasura este gata, II anunja recepjionerul. Jason clipi din ochi, somnoros. - Ce? Ah, da. Dadu din cap i se ridica In picioare. Se Invlrtea totul In jurul lui. De-abia se mai Jinea pe picioare.

129

Trasura i se parea attt de departe de ua. Strtngtnd din dinji se forja sa rnearga. Ctnd ajunse, se prabui pe canapea. Ah, daca ar scapa macar de amejeala asta afurisita. Pornira, tn sftrit, tn ropot de copite. Leganatul trasurii tl adormea. La un moment dat, se trezi brusc. Ce se tnttmplase? Se oprisera. Ajunsesera deja? Ciudat, i se parea ca de-abia tnchisese ochii. Dadu perdeaua la o parte i vazu Jeava unei puti. Se prabui la loc, nqputincios. -Fir-ar sa fie. Nu se poate...

Capitolul 10

Cu masca roie pe faja, Samantha tl vazu pe batrin coborind din trasura. Ii tremurau picioarele. Fir-ar safie! In ultima vreme avea numai ghinioane. Una era sa-i jefuieti pe britanici i alta pe nite bieti batrini. Avea remucari. Dar ce putea sa faca acum? N-avea cum sa-i declare ca se razgtndise i ca-l lasa sa piece. Se apropje de batrin cu puca in mtna. Nu avea deloc o tnfatiare ameninjatoare. Dimpotriva, i se parea prea ba trin i prea bolnav ca sa se tmpotriveasca. Ctnd se apropie, ti vazu ochii, albatri i ti aminti deodata de aljii, de aceeaiTuloare. Oare era rudS cu Montague? il studie mai atenta. Era la fel de solid i tnalt ca vicontele. Avea aceiai umeri laji. Dar burta i perciunii! Totui semana foarte bine. Nu reuea sa-i distinga bine trasaturile. Parea batrin i suferind. Poate o fi tatal sau

131

unchiul lui Montague. Asemanarea era prea izbitoare. Ce sa faca? Ridica arma. Trebuia sa se poarte cu manui. - Inaljimea Voastra, iertaji-ma, dar va rog sa-mi daji geanta. Jason se sprijinea de trasura. Nu reuea sa-i oprea sca tremuratul. Daca nu se termina mai repede, se temea sa nu leine. i cu toate ca se visase adesea peste aceasta femeie, ar fi preferat sa se tnttmple cu alta ocazie. Baga mtna tn buzunar i scoase cTjiva banuji, cit ti ramasesera dupa ce platise trasura. Samanthei i se frinse inima. Bietul batrin. Erau pro babil toji banii pe care-i avea. Pe urma, se gindi la ceva. Oare Montague ti alungase ruda in virsta? Poate ca batrtnul gentleman venise sa solicite un tmprumut. Nu cumva pomposul viconte ridicase tn sus nasul sau aris tocratic i-l sfidase? Nu. Montague nu ar face aa ceva. Nu i se paruse un om crud sau indiferent - sau poate nu-l cunoscuse bine. Incerca sa se concentreze asupra situajiei de faja. - Nu, Inaljimea Voastra. Stnt prea pujini bani pentru eforturile mele. - Aljii nu am, o tntrerupse Jason, respirind greoi. N-ai dectt sa ma ucizi... Doar n-o s-o lase s5-l dezbrace din nou. i-ar da seama ca se deghizase. i, oricum, n-ar mai supraviejui unei asemenea tncercari. Samantha tncerca sa ramtna serioasa. Ce mtndru era, dragul de el. La fel ca bunicul Fleming. - Da, tnjeleg. Atunci n-am ce sa v i iau.

132

II privi pentru o clipa prin crapaturile matii i apoi se intoarse sa Tncalece. Dar, cind ridica piciorul, zari o micare i se rasuci brusc. Vizitiul sarise de pe trasura, cu un cujit tn mina. Gestul lui o incremeni T n loc. Batrinul gentleman bombani ceva i se repezi spre ea. O apuca de umeri, ca i cTnd ar fi vrut s-o dea la o parte., Un zgomot Tnfundat tulbura linitea. BatrTnul tresari, TncletTndu-i miinile pe umerii ei. Apoi Tnchise ochii i se prabui la pamTnt. Samantha scoase un strigat i fScu un pas Tnapoi, TndreptTnd arma spre pieptul vizitiului. Fu crt pe ce sa apese pe tragaci. Nbatea inima atit de tare, TncTt credea ca o sa leine. Vizitiul se feri, speriat. Niciodata T n viaja ei nu dorise atit de mult sa ucida un om. Ca i cTnd i-ar fi citit gTndurile, omul lasa cujitul i se feri din calea ei. Oare T i dadea seama ca l-ar fi ucis? Ii arunca o privire batrlnului care-i riscase viaja pentru ea. Zacea pe spate, cu ochii Tnchii, desfigurat la faja de durere. Se Jinea cu o mTna de old i i se scurgea sTngele printre degete. CTt de rau o fi ranit? Daca murea? Doamne sfinte. Din cauza ei se TntTmplase aceasta tragedie. i batrTnul T i pusese viaja T n primejdie s-o salveze. I se strinse stomacul. - Baga-I T n trasura, T i spuse ea vizitiului i du-l mai repede de aici. Trebuie sa primeasca imediat Tngrijiri.

133

Vezi ce ai facut? - Cine, eu? se Tnfurie vizitiul. Acum T l revenise curajul. - Ai uitat cine a pradat trasura? Tirfa roie ce eti. Pacat ca batrinul s-a bagat Tntre noi. Ai fi meritat sa mori. Apoi se apleca sa ridice ranitul bruscTndu-l. - Mai Tncet! Vizitiul bombani ceva, dar se supuse. Dupa ce-l urea in trasura pe batrin, se Tntoarse sa-i ia cujitul. - Lasa-I acolo. Incremeni T n loc, privind-o plin de ura. Samantha T i raspunse la fel. - Cum te cheama? Se apropie de el. Ah, ce mult ?i-ar dori sa apese pe tragaci! - tiu ca este bine sa-Ji cunoti dumanii Tnainte sa-i Tngropi. Vizitiul vulgar o privi drept T n ochi. Se pare ca nu-i pasa de ameninjarea ei. - Rollie Parker, T i raspunse el. Nu uita. Pentru ca eu o sa-Ji pun capat zilelor. - Deocamdata du omul asta la un doctor, T l repezi Samantha. Apoi se duse la Starburst i-i porunci: -Ingenunchi. Dupa ce Tncaleca se Tncrunta la rocat. - Nici o grija, Parker, o sa ma interesez ce ai facut. i daca omul acesta moare, s-a terminat cu tine. Apoi T i Tnghionti calul i se Tndeparta. De Tndata ce ajunse Tn padure, se opri i descaleca.

134

Se lasa in genunchi, zguduit de plins. Simjea ca se sufoca. - Ah, tata, ce-am facut? Ce-am facut? murmura ea.

Jedediah Blackburn auzi o trasura apropiindu-se i se incrunta fa Hawk, care statea la masa. Indianul se ridica imediat i se posta la ua. lnc unul din lucrurile pentru care il admira. Se putea baza intotdeauna pe loialitatea lui. Jed lua o muscheta de deasupra caminului de piatra. Cind locuiai in inima padurii, nu erai vizitat in miez de noapte decit de indieni afurisiji ca acesta, care voiau sa scape de soji incornoraji. tiind ca Hawk o sa ramina ascuns, iei pe veranda, s atepte sosirea intrusului. 0 caleaca neagra, hodorogita, trase in faja casei dupa citeva minute. - Spune ce cauji aici, ii porunci Jed vizitiului. Un barbat rocat sari de pe capra i deschise portiera. - Am un ranit. Mi-a platit sa-L aduc pina aici. Are nevoie de ingrijiri, dar eu nu-s doctor. - De tine depinde daca traiete sau nu. Mie unul pujin imi pasa. Jed nu se urni din loc. Statea cu arma in mina i picioarele desfacute. - Cine este? - A spus ca-l cheama Windhall.

135

- Fir-ar sa fie! injura Jed. Hawk aparu cu pumnii incletaji. - Ajuta-ma sa-i due Tnauntru, zise Jed. Carara barbatul in casa i-l aezarape un pat. Dupa ce-l acoperi cu o patura, Jed se intoarse spre vizitiu. - Ce s-a intimplat cu el? Ezita inainte sa-i raspunda, speriat de figura dumanoasa a lui Hawk. - A... fost pradat de bandita aceea in rou. - Ce? tresari Jed. - Cind? Cit de grav este? Trase patura sa inspecteze rana, dar cind vazu burta umflata, ii dadu seama ca era deghizat i se opri. - Sa fie vreo douazeci de minute, raspunse rocatul nervos. Nu stiu cit de grav e, dar a pierdut mult singe. Trasura este minjita peste tot. Sa tiji ca n:am timp de pierdut. Trebuie s-o curaj, inainte sa iau alt client. Aruncindu-i o privire ingrijorata lui Hawk, vizitiul se urea pe capra. Dupa ce pleca, Jed scoase prosoapele de sub hainele finului sau. - Care din gemeni crezi ca este? - Jason, raspunse indianul fara sa ezite. Mda, aa era. Nick ar fi trebuit sa fie la Williamsburg. i, oricum, doar Jason intra in asemenea incurcaturi. Jed lua un prosop sa-i tamponeze rana, scojindu-i peruca. Ii dadu la o parte parul negru, clatinind din cap. De cite ori ii ingrijise ranile lui Jason? Nici nu mai tia. Baiatul era prea indraznet.Ofta cirid .ii vazu faja palida. - In ce te-ai mai bagat de data aceasta, fiule?

136

Indianul se uita T n direcjia trasurii. Ochii lui cenuii, ofelifi, sclipeau furioi. Jed se Tnfiora. Atitudinea indianului nu Tnsemna decTt doua lucruri: fie nu-l credea pe vizitiu, fie planuise deja la o razbunare cumplita pentru femeia T n rou. Ii iubea prea mult pe gemeni ca sa lase lucrurile aa cum erau. Cineva va trebui sa plateasca. Jed nu se Tndoia nici o clipa, dar se bucura fara sa vrea ca nu era obiectul urii lui Hawk. Rollie Parker dadea bice cailor. Bine ca nu spusese adevarul. Indianul acela afurisit i-ar fi taiat gTtul. Clatina din cap i se trezi cu o uvita slinoasa de par T n coltul gurii. Scuipa i se terse cu dosul palmei. Cine i-ar fi imaginat ca batrtnul era prieten cu un indian? i Tnca unul atit de cumplit. Se cutremura, bucuros ca scapase. N-avea pic de Tncredere T n pieile rofii. Ii strTnse pelerina pe umeri, sa se apere de frig, scrutTnd bezna. Spera ca afurisita de Seducatoare n-o sa-i mai apara Tn cale. Langford T i spusese s-o ucida i era exact ce avea de gTnd. Ar fi reuit daca nu se baga batrinul ala caraghios de Windhall. O sa calaresc mai departe pe hodoroaga asta pTna o sa dau din nou de ea. i atunci n-o sa mai aiba atTta noroc. RTse brutal. N-ar fi trebuit sa se atinga de rudele lui Langford. Nu era mare lucru de capul lui Bartholomew, dar ca var al lui Langford se bucura de trecere.

Capitolul 11

Samantha se ridica In pat i ti dadu parul la o parte. Nu-i amintea sa fi fost vreodata atit de obosita. Evenimentele nopjii trecute o coplefisera. - Doamne sfinte! Se resimjea dupa o noapte nedormita. Ratacise prin padure ore-n ir, ptna cind se tntorsese in sftrit la Ri versedge epuizata i pe jumatate tnghejata. Dar luase o hotarire. N-o sa mai rite niciodata viaja cuiva. Prefera sa se vinda, dectt sa mai provoace atrta suferinta. Se dadu jos din pat i fi lua rochia. Inainte sa-i faca un nou plan, trebuia sa-i ia inima in dinji i sa dea ochii cu Carl. Dar, cind se intoarse spre ua, auzi rojile unei trasuri tragind la intrare. Era prea devreme pentru vizitatori. Ce s-o fi tnttmplat? Se duse la fereastra i se uita curioasa tn curte. Era

138

trasura lui Peter Hawksley. Ce-o cauta la ora asta? Samantha iei in graba din camera, sa vada ce se petrecea. Cind ajunse in capul scarilor, Peter i Carl tocmai intrau in salon. Cobori repede i ii lipi urechea de ua inchisa. Vorbeau in oapta. Lovi cu piciorul o masuja i intinse mina s-o sprijine. Mult timp nu se mai auzi nimic dinauntru, dar, la un moment dat, rasuna vdcea lui Peter: - A fost ingrozitor. M-am oprit la han sa beau o cana cu ceai dupa o noapte agitata i am auzit ce povestea vizitiul. Bandita aia ticaloasa a injunghiat un batrin lipsit de aparare. Ar trebui s-o spinzure. - Cine era victima? se interesa Carl, nerabdator. - Nu se tie sigur. Dar mi se pare ca cineva a pomenit numele Windhall. Rise nervos. - Oricum, ar fi fost imposibil. Windhall nu este deloc batrin. Daca are treizeci de ani. Trebuie sa fie o greeala. Peter se opri. - Daca nu are cumva o ruda mai in virsta. Credeji ca ar fi posibil... Samantha o lua la fuga in camera ei cu ochii in lacrimi. Ah, Doamne, / se confirmasera banuielile.

Lui Carl nu-i venea sa creada. Samantha injunghiase un batrin pe care-1 cherpa Windhall? Cum? Nu statea la

139

Crystal Terrace? Nu-I veghea pe Jason? Christoase, ce se intimpla oare? tl privi mirat pe Peter. - Stnt uluit. De fapt, acesta era adevarul. - N-am idee cine ar putea fi batrin'ul. Imi pare rau, Peter, dar m-ai prins intr-un moment nepotrivit. N-am timp sa discutam. Trebuie sa plec imediat, Voia sa afle neaparat ce se petrecea i cine tragea cu urechea T ri hoi. Carl deschise ua. Nici Jipenie! Fir-ar sa fie! - Effie, striga el, pregatete ceva de baut pentru lordul Hawksley. Apoi se Tntoarse spre Peter. - Nu te grabi, Hawksley. Bucura-te de ospitalitatea mea aa cum este. Dupa-amiaza, o sa tree pe la tine. ZicTnd acestea pleca i o lua la fuga spre grajduri. Trebuia sa ia masuri imediat, pina se gasea cineva sS puna capat definitiv aventurilor Samanthei. Incaieca i T i mtna calul spre vest. Voia sa discute cu Jason. Poate o sa-l lamureasca. tiind ca era foarte devreme, Carl intra pe ua din spatele casei i se strecura in camera lui Jason. Barbatul Tnalt, brunet, statea la fereastra, sprijinit de pervaz. - Jason? zise Carl prudent. Nu voia sa-l ia prin surprindere. Cine tie de ce ar fi fost tn stare. - Ce se Tnttmpia cu fratele meu? zise el, TntorcTndu-se brusc, Tn timp ce ii freca partea jdreapta. Carl Tnchise ua.

140

- Nu tiu, Jase. Crezi ca Nick s-a deghizat in batrin? - Ai tncurcat gemenii, Carl. Eu sint Niqk. Da, este posibil ca Jason sa se fi deghizat Tn batrin. Nick? N-ar fi crezut. Semanau atit de bine. - Fir-ar sa fie! - Ce s-a intimplat? tii ca a fost ranit - simt ca e ceva rau cu el. Dar ctt de grav este? - Vizitiul a spus ca a fost tnjunghiat de Seducatoarea T n rou, dar... - Ce? murmura Nick ameninjator. Mi-a tnjunghiat fra tele? - Nu cred. STnt convins ca vizitiul se Tneala. Nick ramase tacut. Carl se Tngrozea cTnd se uita la el. Era un om extrem de periculos cind se tnfuria. Spre deosebire de Jason, Nick nu-i pierdea niciodata rabdarea. Calcula la rece fiecare micare. lar acum se gtndea s-o distruga pe Samantha... - Nick? zise Carl pe un ton blind. Inainte sa faci vreun gest nesabuit, lasa-ma sa aflu ce s-a intimplat. - Este ranit, Carl. Trebuie sa-l gasesc. - tiu. Dar daca pleci acum, mascaradai va iei la iveala i toate stradaniile lui Jason vor fi in zadar. O sa-l gasesc, t]i dau cuvtntul meu de onoare. Nick T i freca partea dreapta incruntat. - O zi, zise el privindu-l rece. IJi dau o singura zi. Daca nu descoperi nimic ptna atunci, ma lai pe mine. Se desprinse de Itnga fereastra. - i daca se tnttmpla ceva cu fratele meu... jur pe mormtntul parinjilor ca cineva va plati cu viaja. Carl se cutremura. Semana mai mult ca orictnd cu Jason i tia ca ameninjarile lui nu erau dearte. Se

141

temea pentru Samantha. Cum s-o protejeze? Inspirind adtnc, tncuviinja din cap i se intoarse spre ua. - Bine, o zi.

G^2>
Dupa aproape opt ore, Carl ajunse la cabana lui Jed. De and plecase de la Nick, nu reuise sa dea de urma Samanthei, a lui Jason sau a vizitiului aceluia, Rollie Parker. Cautase in petera ascunsa, in cabana lui Hawk, in opronul pentru tutun, la hotel, peste tot. Jedediah Blackburn era ultima lui speranja. Ctnd se apropie, tl vazu pe Jed ieind pe veranda, cu puca tn mtna. - Ma gtndeam ca o sa apari mai devreme sau mai tirziu, zise Jed, lastnd puca jos. - Jason? - Este aici, tl liniti Jed. Traiete. Carl fu ctt pe ce sa cada din a. - Slava Domnului! Rasufla uurat, dupa atttea ore de tncordare i-i ztmbi lui Jed. - Ai un pahar cu whisky pentru un prieten vechi? - Ma bucur sa te vad, Carl, ti raspunse Jed surtzator. Carl descaleca i dadu mtna cu el. - i eu la fel, Jed. Trecusera prea multe luni de ctnd nu-l vizitase pe vtnatorul care-i tnvajase pe el, pe Beau i pe Derrick sa supraviejuiasca. Inttmplarea facuse sa1 ! salveze odata

142

de un urs infometat i de atunci se Imprietenisera pe viaja. Fara indrumarea lui Jed, cei trei ar fi rnurit de foame atunci, in primul an, T n splendoarea salbatica a munjilor Blue Ridge. Poate ar fi fost ucii de indieni, daca Jed n-ar fi fost prieten cu eful lor, Flaming Wing, i nu i-ar fi convins sa-i cruje. Da. Era placut sa-Ji revezi un vechi prieten. CTnd intrara T n cabana se uita la mobila simpl, dar eficienta. Jed nu se omorise niciodata dupa lux. Apoi T l vazu pe Jason Intins pe pat i se Tntoarse spre vtnator. - Cum se simte? - Uita-te i singur. Carl se apropie de pat. Jason era TnfierbTntat, dar respira uor. Apoi se aeza pe un scaun, Tn faja caminului. - Ai aflat ce s-a Intimplat cu el? - Nu, doar ce ne-a spus vizitiul. - Ne-a spus? - Era i Hawk cTnd I-a adus vizitiul, zise Jed, servindu-l cu un pahar de whisky. - Hawk? Carl simjea ca-i vine rau. - A aflat i el? -Sigur. - Fir-ar sa fie! Carl tia ca indianul va considera ca era de datoria lui sa se razbune. Oare care o fi mai periculos pentru Samantha? T i trecu degetele prin par, oftlnd. Trebuia neaparat sa discute cu indianul. - Unde este Hawk? - N-a spus. Dar banuiesc.ca s-a dus Tn satul tatSlui

143

sau. Ca sa ia nite ierburi, probabil. - A spus ceva? se interesa el, facind semn spre Jason. - Nu. Dar il tii pe Hawk. Nu spune niciodata nimic. Jed sorbi din bautura. - Oricum, parea foarte furios. Carl se uita Tngrijorat la Jed. - Daca nu vine pina plec, spune-i ca vreau neaparat sa-i vorbesc. Jed incuviinja din cap. - Da, sigur. Se uita la Jason i apoi la Carl. - Ce mai face Nick? - Cind m-am desparjit de el adineauri, se simjea la fel ca Jason. - Ii da seama cind fratele lui sufera, nu? - Crezi ca legatura dintre ei o sa slabeasca vreo data? - Probabil ca nu, Jed ridica din umeri. - tiam ca Nick este la Williamsburg. - Era, dar l-am trimis la Richmond in locul lui Jason cind s-a imbolnavit. Nick s-a intors ieri. Sigur, tiam ca o sa vina, dar am aflat abia de dimineaja ca sosise deja. - Este imposibil sa-i deosebeti, nu? Carl clatina din cap. - Da, cind sint imbracaji. Nu injeleg cum reueti. - FiindcS ii tiu de mici. Tu erai la Boston in noaptea cind s-au nascut. fh schimb eu am stat cu Beau. Eram mai speriat ca el. - Mi-ar fi placut sa fiu i eu de faja, il tachina Carl.

144

Nu te-am vazut niciodata agitat. - Nici nu te sfatuiesc sa ma vezi, bombani Jed. Apoi se ridica sa umple paharele. - i-au vazut mama fn ultima vreme? - Sybil nu este mama lor, protesta Carl. - Ma rog, mama vitrega. - Jason in nici un caz. Poate Nick, inainte sa piece la Londra. - S-a tntors acasa? Credeam ca tatal ei a izgonit-o definitiv. - Da, a izgonit-o, dupa ce a prins-o cu un francez. Dar la moartea lui s-a tntors. Nu-i pIScea sa discute despre Sybil Windhall - Kin caid, aa ca se ridica i se apropie de Jason, puntndu-i o mfn& pe frunte. - Nu arata deloc bine. - tiu, zise Jed, dar o sa-i revina. Veni Itnga Carl, privindu-l cu afecjiune pe Jason. - O sa am grija de el, fji promit. - Nu m-am tndoit nici o clipa, ti raspunse Carl ztm bind. i acum, dupa ce m-am asigurat ca Jason se afla pe mtini bune, o sa ma tntorc la Crystal Terrace, sa-l liniftesc pe Nick.

Capitolul 12

La marginea colinei care delimits plantajia River sedge, Hawk trase de hajuri ca sa admire acest unic moment al zilei. Luna se tnalja tn timp ce soarele cobora tn spatele munjilor Allegheny, tnvaluind padurea tn nuanje de auriu i albaltru. lama... Hawk se tncorda ctnd ti aminti de orele care trecusera. Nu intenjiona sa zaboveasca attt de mult tn satul tatSlui sau, dar Winte Flower- Floare de iarna - tl' ademenise tn cortul ei. il inijiase tn arta dragostei i tl tnfiora chiar i acum, la treizeci de ani. Se foi tn a. Ar mai fi stat ctteva ore, daca nu s-ar fi grabit sa se tntoarca la Jason. Avea nevoie de iarba cohosh sa-i fntareasca trupul i sa-i vindece rana facuta de bandita aceea ticaloasa. Hawk visa la rizbunare. Nimeni n-o sa scape de

146

pedeapsa lui, indiferent daca era barbat sau femeie. Va trebui sa plateasca. i daca Jason murea... atunci o sa puna capat zilelor faptaului Tncet i dureros. Auzi ropot de copite din stTnga i se ascunse repede dupa un copac. Femeia pe care o TntTlnise T n lumini? trecu la cTjiva metri de el. Parul ei lung, negru, T i flutura pe olduri. Curios, Hawk Tncepu s-o urmareasca printre copaci. Se Tndrepta spre petera unde Jason T l ascundea pe Adversary. Tresari pentru o clipa i crezu ca T l vazuse, dar apoi T i continua drumul paralel cu el. Era roie la faja. Parea furioasa sau o durea ceva. CTnd se opri, Hawk o imita i descaleca. In clipa aceea, femeia scoase din desaga o rochie roie i o masca. Indianul clocotea de furie. Deci ea era! Se stapTni, urmarindu-i fiecare micare. - Niciodata! exclama ea, mototolind rochia. Din cauza ta era cTt pe ce sa omor un om. Poate a i murit deja. Era un batrin lipsit de aparare. I se prelinse o lacrima. Hawk se Tncrunta. Vorbea cu rochia? De ce plTngea oare? Scutura hainele ca o nebuna. - IncepTnd de azi, zise ea, ridicTnd rochia spre cer, Seducatoarea T n rou nu mai exista. Cazu T n genunchi i Tncepu sa sape o groapa cu miinile goale, fara sa-i pese ca T i rupea unghiile. Apoi Tndesa Tnauntru rochia i masca, acoperindu-le cu pamTntui moale. Mult timp dupa aceeia ramase cu capul T n

147

jos, suspinind. Lui Hawk i se strinse inima. Parea atit de tinara i de singura! Ei, fir-ar sa fie! Femeia aceasta il ranise pe Jason. N-ar trebui sa-i fie mila de ea. Calca special pe o creanga. O vazu tresarind. Se uita in jur speriata. Foarte bine. Facu inca un zgomot. Voia sa tie ca era urmarita. Dar fata se ridica in graba i incaleca, pornind spre Riversedge. Hawk o urmarea cu privirea, chinuit de sentimente contradictorii. Pe de-o parte ar fi vrut s-o vada zbatindu-se in ghearele torturii, dar-pe de alta avea senzajia ca nu era in ordine ceva. De ce plingea i facea juraminte sub clar de luna? i de ce parea atit de intristata de fapta ei? Incaleca pe armasarul lui Kosh-ki. 0 s-o urmareasca, sa afle cit mai multe lucruri despre ea. i pe urma, la momentul po trivit... o sa loveasca. O vazu apropiindu-se de grajduriie de la Riversedge. Un negru o ajuta sa descalece i duse calul inauntru. Hawk strinse pumnii. Femeia era musafira lui Carl. Acum intelegea de ce Silver Hair - Par argintiu - ii lasase vorba lui Jed ca voia sa discute cu Hawk. Pufni furios i intoarse calul. N-o sa-l caute pe Carl. Nu voia sa-l abata de la scopul lui.

Samantha intra in casa speriata. tnchise ua oftfnd. Ce ridicol, incerca ea s3 se liniteasca. Nu era nimeni afara.

148

Oricum, trebuia sa discute cu Carl. i nu-i lua mult sa-l gaseasca. Era in salon, cu Christine. Carl sari in picioare cind o vazu. - Unde dracu ai fost? Se repezi la ea i o zgudui de umeri. - Ah, Samantha, era sa-mi pierd minjile de grija. Unde ai fost? De ce l-ai tnjunghiat pe Ja... pe batrtnul acela? O scutura din nou. ; - Fir-ai tu sa fii! Raspynde-mi! Nu-I vazuse niciodata attt de furios. - Nu, l-am... - Ce? Doar ai lipsit toata noaptea. N-ai jefuit afurisita aia de trasura? Nu era ctt pe ce sa-l ucizi pe omul ala? O tmpinse i ti tncleta mtinile, ca i ctnd s-ar fi abtinuf sa n-o loveasca. Christine facu un pas spre ea, gata s-o protejeze. - Carl, ai rabdare, te rog. Las-o sa-Ji explice. O privi drept tn ochi pe Samantha, implorind-o sa se justifice. Nu mai avea mult ptna sa izbucneasca tn pltns. - A fost vina mea, dar nu l-am tnjunghiat eu. - Ce? pufni Carl. Samantha se apropie de canapea. - Vizitiul I-a tnjunghiat. A tncercat sa ma ucida, dar batrtnul a sarit tntre noi. Ii iroiau lacrimile pe obraji. - Mi-a salvat viaja. - Ah, Samantha! exclama Christine lutnd-o de mtna. Carl se mai TmblTnzi pujin. - Atunci de ce nu te-ai tntors acasa?

149

- M-am tntors, dar am auzit ce-ai vorbit cu Peter i am plecat. Simjeam nevoia sa fiu singura, sg-mi linitesc minjile. Se uita la Carl. - Ce mai face? Ai aflat ceva? - 0 sa supraviejuiasca. Fata se trinti pe canapea uurata. - Slava Domnului. Dupa o pauza, tl intreba din nou: - tii cumva cine este? Carl nu-i raspunse imediat. - O ruda de-a lordului Windhall, zise el, in cele din urma. Samantha dadu din cap. Nu parea deloc surprinsa. - Seamana foarte bine. Christine se intoarse spre Carl. - N-aJi putea continua discujia alta data? Nu arata deloc bine. - Intr-adevar, o aproba el. Bine, du-o sus. Dar sa tii ca n-am terminat, o asigura el pe Samantha. Ah, ar mai fi ceva. Ai vazut sau ai auzit pe cineva tn timp ce hoinareai peste ctmpuri? Fata se tncrunta. - Nu, n-am vazut pe nimeni. - Ce vrei sa spui? - Poate este o prostie, dar a fi jurat ca ma urmarete cineva. Am avut aceasta senzajie i ctnd m-am apropiat de grajduri. Oricum, stnt sigura ca mi s-a parut. Qarl se albi la faja. - S-a tnttmplat ceva? tl tntreba Samantha mirata. P3rea distrus. - Ah, Doamne, tie! *

150

- Cine? Ce tot vorbefti? Carl clatina din cap, ca fi cind ar fi vrut sa-fi limpezeasca gindurile. - Ce? Ah, nu-i nimic. Ma... gindeam la altceva. Hai, duceji-va la culcare. Trebuie sa plec. Se intoarse f i Tfi lua haina. - S-ar putea sa lipsesc ctteva zile. O privi mcruntat pe Samantha. - Nu cumva sa iefiji din casa, nici una din voi. Daca nu ma Tntorc la timp pentru serata lui Peter, scuzaji-ma i pe mine f i pe voi. Zicind acestea, ief i din camera Tncruntat.

Nick Kincaid se fijiia prin camera. Daca mai statea Tnchis mult timp, simjea ca o sa-fi piarda minjile. Dahlia era hotarita sa-l Jina prizonier. Doamne sfinte! Oare nu-fi dadea seama ca nu era Jason? BineTnJeles ca nu. Doar nu-l vazuse dezbracat! Altfel i-ar veni greu sa observe mai ales daca ei voiau s-o zapaceasca. Se uita la cearceaful Tnfafurat in jurul tallei. Dupa ce cealalta batrina, Madeline, ti spusese Dahliei ca tl gasise pe Jason in costum de calarie, menajera ii luase toate hainele din camera ca sa se asigure ca n-o sa Tncerce din nou s-o ftearga. Pufni enervat. Dupa atTjia ani, ar trebui sa-i deosebeasca. Ah, o sa-l omoare pe Jason - mai ales acum, dupa ce aflase de la Carl ca se simjea bine. Se ciuse la fereastra fi dadu la o parte, perdeaua.

151

Devenise un obicei in ultima saptamina. Se gindise sa-i spuna Dahliei cine era, dar n-o s-o faca, nici macar pentru liniftea lui. Dahlia ar fi foarte ingrijorata sa afle ca fratele lui era ranit. i Jason l-ar ucide.'daca ar incerca s-o necajeasca. Lasa perdeaua. Cite ore statuse la fereastra sa priveasca cerbii i caii pe cimp? Nici nu mai tia. Cind nu se zgiia afara, citea pina i se ince|oau ochii. De citeva ori ii trecuse prin cap sa se furieze pe tunelul secret, dar incotro sa se duca fara haine? in petera ascunsa nu-l atepta decit costumul Calarejului Diavolului care l-ar duce direct in treang. Ridica din nou perdeaua. Poate ca azi se va termina cu plictiseala cind va veni John Falwick - daca va veni i va spune ca era perfect sanatos. Era logic, doar el nu fusese bolnav. Ah, de ce nu mai venea odata doctorul asta? tia ca fusese chemat de urgenja la Five Focks, dar trecuse o saptamina de atunci. Se uita nostalgic la cai. De-abia atepta sa incalece si sa inspire aerul proaspat - aerul libertajii. Ciatinind din cap, ii aminti c pina acum nu suporta sa mearga calare. Izolarea ii amortise creierul. leri ii daduse seama in ce hal ajunsese daca se bucurase sa accepte invitajia - ca Montague Windhall, binelnteles - la plicticoasa petrecere a lui Peter Hawk sley, daca medicul aparea vreodata s-o asigure pe Dah lia ca se inseinatoise. Se fitiia nervds. Oare ce o face Jason acum? se intreba el. Simjea ca fratele lui era mai bine, dei nu se insanatoise inca. De ce l-o fi impucat femeia aceea? Ce facuse s-o infurie? Nu se indoia nici o clipa ca

152

facuse el ceva. - Lord Windhall? rasuna o voce T n ua. Cum va simjiji? Nick tresari fericit cind vazu faja rotunda a doctorului. Era un om mic de statura, cu par crunt, care-i atirna peste urechi i purta ochelari cu rame patrate din sirma. - Domnule Falwick! exclama ttnarul, intinzindu-i mina. Dahlia nu ma crede cind ii spun ca m-am insanatoit. Poate o convingi dumneata. - Sa va consult mai Tntii, nu? - Da, bineinjeles. Peste o ora, Nick lua hajurile din mina lui Bromley i il incaleca pe Apollo, ieind din grajd de parea l-ar fi urmarit o mie de draci. Ce minunat era afara! Simjea din nou gustul libertajii. Se terminase cu baile fierbinji i ceaiul acela oribil. Cu mincarea fara gust i dadacelile. II mina pe Apollo la galop i se lasa in voia armasarului. Nu dorea decit sa ajunga in ora i sa-i comande un prinz bogat la hotel Merryman. Zapada sclipea sub razele soarelui, orbindu-l. Vintul rece ii biciuia obrajii. Dar se simjea grozav. Cind trecu de un pile de pini, aparu brusc alt calarej in calea lui. Nick trase de hajuri i Apollo il arunca din a, pe o ridicatura de pamint. Celalalt cal se rjdica de asemenea,in doua picioare, trintindu-i calarejul. Nick sari in picioare i alerga sa vada ce se intimplase cu femeia, pentru c era o femeie. Dar nu vedea decit un morman de catifea .galbena i nite picioare

153

foarte frumoase. - Barbatul o lu de mina i o ajuta sa se ridice. Cind ii inalta capul M zari faja, simji ca i se taie respirajia. Nu mai vazuse in viaja lui o femeie atit de frumoasa. Avea zapada pe obraji. Buclele negre ii incadrau faja alba, ascunsa de o caciula aezata intr-o parte. I se rupsese rochia i i se vedeau sinii plini. Ii venea sa-i sarute buzele dulci, ademenitoar. ocat de aceasta idee scandaloasa, clatina din cap i o intreba in graba: - Te simji bine? Te-ai lovit? Vrei sa te aezi pujin? Christine Fleming fu cit pe ce sa leine cind se uita la el. Era atit de frumos, incit iji taia respirajia. Bucaji din coaja de copac i se prinsesera in parul negru. Tunica de catifea se sfiiase la umar dezgolindu-i muchii. Era atit de inalt, incit de-abia ii ajungea la umar. i ce ochi avea! Albatri, cu gene lungi, negre. Se uita la pantalonii lui strimji, mulaji pe coapsele musculoase. Era superb. Tnghiji in sec inainte sa-i raspunda la intrebare. - Nu, nu cred ca este nevoie sa ma aez. Nu m-am lovit; sint pujin amejita. i nu numai din cauza cazaturii. Ii vazu rochia rupta i se acoperi imediat, stinjenita. Nick era paralizat de ochii ei mari de smarald. Avea senzajia ca se afunda intr-un lac verde; tia ca se ineaca, dar nu-i pasa. - Eti sigura ca nu te-ai lovit? Bravo, Nick. Vorbeti ca un idiot. - Nu, ma simt bine. Pujin. ravaita, dar nimic mai mult.

154

ii zTmbea dulce. Nick simjea ca se topete sub pri virea ei. - Bine. Dadu din cap surizind, Se intreba daca parea la fel de prost pe cit se simjea. - Ma tem ca a fost vina mea, zise Christine. Nu eram atenta. - Nici vorba, protesta Nick. Stnt singurul vinovat. N-ar fi trebuit sa gonesc aa. Cind ii vazu gropija din obrazul sting, i se inmuiara picioarele. - iji propun sa imparjirri vina i gata. - Cum doreti, milady. ii veni brusc o idee. - Unde este insojitoarea ta? V-aJi pierdut una de alta? - Am... Christine nu tia ce sa-i spuna. Fusese orbita de zimbetul lui. O lady nu putea merge undeva neinsotita. Numai Samantha era de vina ca se gasise sa se Tmbolnaveasca tocmai acum, cind primisera un mesa], pentru Daniel Brown, prietenul lui Carl. Sora ei geamana insistase atit de mult sa i-l transmits, incit acceptase ptna la urma. i acum ce explicajie ar putea sa-i dea? Doar n-o sa-i spuna ca se ratacise, fiindca ar insista sa-i gasea sca insojitoarea. Ah, Doamne! - tii, am pornit prin padure cu insojitoarea mea pe drumuri diferite. Ridic mina, facind semn spre copaci. - Trebuia sa ne intilnim de partea cealalta. - Atunci o sa vin cu tine. Vreau sa ma asigur ca n-o

155

sa Ji se intimple nimic. - Nu, muljumesc, nu este nevoie. Ii lasa pleoapele in jos. - tii, a fi sever pedepsita daca a aparea in compania unui gentleman... Nick incerca sa-i ascunda dezamagirea. - Sigur, inteleg. Nu vreau sa-Ji pricinuiesc alte necazuri. Christine se inroi, intorcindu-se spre cai. - Crezi ca ai putea sa-mi prinzi calul? Sint ateptata. - Da, da, bineinjeles. Fata il privi cum se indeparta. Era atit de inalt, agil i solid... Cind se intoarse cu iapa ei i o ajuta sa incalece, se infiora. Inainte sa piece, il privi un timp, sa-i intipareasca figura lui in memorie. - Ai grija, milord, ii spuse ea. Poate mai apar i alji calareji neatenji. Nick o aproba la fel. - i tu la fel, milady. O urmari cu privirea pina se pierdu in zare. i la un moment dat ii dadu seama ce prost fusese. Ai intilnit cea mai frumoasa femeie din lume i n-ai intrebat-o cum o cheama.

Timp de citeva zile, Samantha nu se dusese mai departe de riu. Se gindea la fapta ei care se terminase atit de prost i incerca sa gaseasca alte mijloace de a stringe bani pentru tatal ei. Se gindea in mod serios sa se dea drept Christine i sa joace ah pe bani, dar pina la urma renunja la aceasta idee. Nu era timp i exista intotdeauna riscul - oricit de mic ar fi fost - sa piarda. Montague i-o dovedise. Banii adunaji pina. acum reprezentau de-abia o treime din suma necesara. Se incrunta, incercind sa-i aminteasca un anumit lucru i se schimba brusc la faja. Sigur, banii de pe taxe, care vor fi transportaji in Anglia. Sau, cel pujin aa se zvonea. Dar cum sa afle sigur? fncepu sa se plimbe prin camera.

157

Doar o singura persoana dejinea aceasta informajie - Joshua Minter, vameul. Unchiul lui Peter. Iei grabita din camera i intr in dormitorul surorii ei. - La ce ora este petrecerea lui Peter? Christine clipi uimita. - De ce? - Pentru ca o sa mergem. - Dar Carl a spus... - tiu. Dar trebuie sa mergem. Este foarte important. - Samantha, nu cred... -T e ro g ! Christine clipi din nou. Samantha tresari tiind ca sora ei era uimita de tonul ei. Nu era obinuita sa se roage de cineva. - Te rog sa ma crezi ca este o problema urgenta. S-ar putea sa gasesc rezolvarea problemei tatalui nostru la aceasta serata. Christine ofta invinsa. - Bine, bine. Dei nu tiu ce explicate o sa-i dai lui Carl. - O sa gasesc eu ceva, zimbi Samantha. Hai, spune-mi, la ce ora incepe? - O sa te deghizezi in Madeline? - Nu. - Ji-ai pierdut minjile? Nu se poate sa aparem amindoua in acelai loc. - N-o sa aparem. La ce ora este? - La opt. - Perfect. La apte i jumatate sint gata. - Dar...

158

Samantha iei fara s-o asculte. Patru ore mai tirziu, se intoarse in dormitorul surorii sale sa se imbrace. Christine se incrunta in timp ce se imbraca intr-o rochie de rriatase roz. - Eti sigura ca este bine ce facem? o intreba ea ingrijorata. tii ce tare o sa se infurie Carl cind o sa afle. Samantha ridica din umeri nepasatoare, imbracind o rochie identica. - N-o sa afle, daca ne intoarcem la timp. Este o ocazie mult prea buna ca s-o ratam. Daca banii de taxe vor fi transportaji, intr-adevar, atunci dovada trebuie sa fie in dosafele lui Peter. - Daca ne vede cineva? - O sa ne confunde una cu alta, zimbi Samantha. Daca voi fi vazuta linga biroul domnului Minter, cel din preajma ta va jura ca erai in alta parte. Injelegi? - Nu-mi place deloc. Daca iese prost? - N-o sa iasa. Linitete-te, ai putina incredere in sora ta mai mare. - Mai mare? Samantha, unsprezece minute nu te indreptatesc sa te crezi mai mare. - Ce conteaza un minut sau un an? Am fost prima. - Nu-i de mirare ca m-ai condus intotdeauna, inca delainceput. Samantha rise amuzata. Avea dreptate. De cind se nascusera, ea fusese inainte i Christine o urmase. i, bineinjeles, ii amintea intotdeauna de acest lucru tataiui lor cind facea vreo pozna. - Ai mai aflat ceva despre batrinul gentleman pe care l-ai ranit saptamina trecuta?

159

Samantha se strimba. Nu-i placea deloc cum se exprimase. - Da, o sa-i revina. Era cit pe ce sa lein cind am auzit ca este ruda cu lordul Windhall. Cred ca familia aceasta imi poarta ghinion. Se auzi o bataie in ua. - STnteJi gata, domnisoarelor? le striga Effie. Lordul acela slabanog tocmai a sosit. - Muljumesc, Effie, ii raspunse Christine, grabindu-se sa-i prinda cordonul in talie. Cobor imediat. O privi uimita pe Samantha. -Trasura lordului Hawksley? Cum ai reuit? Sora ei zimbi. - l-am trimis un mesaj in care refuzam invitajia... pentru ca nu aveam cu ce ajunge. - Ah, eti teribila! Dupa ce termina cu imbracatul, se intoarse spre Sa mantha: - Cind vii? - La vreo ora dupa tine. 0 sa merg incet, sa nu-mi stric rochia in trasura aia hodorogita. O sa ma opresc mai departe de casa fui Peter i o s-o iau pe jos. Voi intra prin gradina. Fii atenta, ca sa tii cind va trebui sa te amesteci printre ceilalji oaspeji. Christine puse mina pe clanja i-i spuse peste umar Samanthei: - A i grija. - Doar tii ca am intotdeauna. Incerca sa se incurajeze, dar nu mai patrunsese niciodata in biroul cuiva. Oricum, daca punea mina pe banii de taxe, va putea sa-i salveze tatal.

160

G^2>
Serata i se parea ingrozitor de plictisitoare lui Nick. Sosise devreme, la rugamintea lui Peter, sa intrejina oaspejii, in timp ce el i lady Millworth plecasera cu trasura sa aduca o anume domnioafa Christine Fleming. Statea Tn eleganta sala de bal ascultTnd conversa|ia plicticoasa a Minervei Carstairs i a lordului Wainwright. Minerva arSta bine, trebuia sa recunoasca. Se Tmbra case Tntr-o rochie verde de matase i Ti strinsese buclele Tn creftetul capului. Din pacate Tnsa era foarte proasta i ocheadele ei languroase T l scoteau din sarije. Era evident pentru to|i ca vaduva pusese ochii pe Montague Windhall. Nick zTmbi. Cum va reacjiona fe meia cTnd o s^-l vada pe adevaratul lord Windhall? Poate ca o sa se potriveasca pentru ca omul era un imbecil, se gTndi Nick zTmbind. IncercTnd sa nu se mai gTndeasca nici la Minerva nici la adevaratul Montague, Nick se uita prin salonul aglomerat. Familia Hawksley nu se uita la bani cind era vorba de o serata, remarca el. Cristalurile i porjelanurile se Tnirau pe o masa lunga, aezata ITnga peretele estic, iar mfncarurile erau demne de un rege. Pe un piedestal, muzicienii Tmbracaji complet Tn alb Ti acordau instrumentele Tn surdina. Nick simji pe cineva atingTndu-i brajul i tresari uimit. Am auzit ca sTnt foarte talentaji, T i spuse Minerva, facTnd semn spre orchestra. De-abia atept sa dansam. il masura sugestiv din cap pTna-n picioare.

161

- Da, sigur, draga mea, murmura Nick. Apoi ?t drese glasul. Fir-ar sa fie. Ura la fel de mult ca Jason aceste dulcegarii din tnalta societate. Se uita de jur imprejur, gindindu-se cum ar putea sa scape, fn momentul acela II vazu pe Peter intrind tn hoi cu Lydia Millworth. Tocmai se pregatea sa se intoarca spre Mi nerva i sa se scuze, cind observa tinara mica de statura de la brajul lui Peter i incremeni in loc. Ea era. Femeia misterioasa din padure. Din clipa aceea, Minerva inceta sa mai existe. Christine se simji privita ea i cind ar fi fost atrasa de o forJS irezistibila. De partea cealalta a salonului, linga Minerva, era barbatul pe care-1 vazuse in lumini acum citeva zile. Arata superb in tunica din catifea aurie i pantalonii maron din satin. Cind privirile lor se intilnira, simji o senzajie ciudata in corp i se inroi la faja. Nick plutea. Era i mai frumoasa dectt ii amintea. Buclele ei matasoase, strinse in cretetul capului, aa cum era la moda, sclipeau pudrate cu alb. Avea o panglica roz'de catifea la git, cu o camee micuja. Decolteul adinc parea gata sa-i reverse continutul. Nu-i amintea sa se fi micat din loc pina se trezi in faja superbei creaturi, cu mina intinsa. Ah, Doamne, chiar reuise sa scape de Minerva? Pierduta in imensitatea ochilor lui albatri, Christine puse mina ei tremurinda in palma calda a barbatului i facu o plecaciune. - Milady, zise Nick sarutindu-i degetele. fncepu mervuetul i o conduse fara cuvinte alaturi de ceilalji dansatori.

162

Christine avea senzajia ca plutea. Nu simjea decit atingerea miinii lui. Raspindea o aroma placuta, care-i ajija simjurile. Dar muzica se termina prea repede. Nick nu voia sa-i dea drumul. Ar fi trebuit sa fie uimit de gindurile lui, dar nu era. In adincul sufletului tiuse dintotdeauna ca-i va da seama imediat de indata ce ii va intflni iubirea viejii, cum spunea Hawk. i exact aa se intimplase. Ii cfaduse seama de indata ce o ajutase, fn padure. I se umezise fruntea. Doamne sfinte! Numai ctnd ifi amintea, fi venea ameteala. - Christine, draga mea, nu tiam ca tl cunoti pe lordl Windhall, zise Minerva, trezind-o ia realitate. Lordul Windhall? Acesta era omul pe care-1 jefuise sora ei? lisuse! Se tnroi violent. Lordul ti zimbi, dezmierdindu-i faja cu ochii lui de safir. - Da, doamna Carstairs, spuse el, cu un glas gutural. Ne cunoaftem. Ne-am tntilnit... Se opri, privind-o vesel. - ... mai demult. Christine se grabi sa-l aprobe. - Ah, da. Lordul Windmil - adic Windhall ne cunoatem din copilarie. Vicontele'se amuza copios. Cum tndraznea sa-i bata joc de ea? Se incorda. - Apropo, lord Windhall... - Christine, draga mea, o intrerupse el, de cite ori te-am rugat sa-mi spui Montague? - Lord Windhall, insista fata, cum te simji dupa intimplarea aceea oribila cu bandita?

163

- Foarte bine, muljumesc. De fapt, ma simt mai bine ca oricind. Ii scoase batista i ii tampona nasul, jar apoi o baga din nou Tn mtneca. - i cred ca totul este datorita prezenjei tale, adauga el, privind-o drept T n ochi. Christine simjea ca-i ardeau obrajii ca focul. - Vad ca eti ocupat, Montague, spuse Minerva, aruncTndu-i o privire veninoasa lui Christine. Poate o sa vorbim mai tirziu. i, zicTnd acestea, le Tntoarse spatele i se Tndeparta. Nick nu reuqea sa-fi desprinda privirea de la Chris tine. Era roie T n obraji. - Cred ca Ji-e cafd, zise el fngrijorat. Un pahar^e punch i o gura de aer curat Ji-ar prinde bine. - Da, muljumesc. Se simjea flatata de atenjia lordului Windhall, dei atitudinea lui o nedumerea. Nu semana cu barbatul pe care-1 TntTlnise Tn padure, dar, oricum, o atragea. - Este o idee buna. Nick o lu de braj i o conduse spre gradina. Cind trecura pe linga o masuja, lua doua pahare. Afara, se Tndreptara spre straturile pline cu flori vara. Puse paharele pe o banca de lemn i o infaura in pelerina lui. Apoi lua din nou paharele i o duse pe o alee cu pietri. Dupa ce se indepartara destul de ceilalji curajoi care infruntau gerul de februarie, Nick T i didu paharul. CTnd atinse cristalul, luna plina o Tnvalui T n lumina ei argintie i jslick ramase cu gura cascata. Ii tremura mTna i i se prelinse punch-ul pe degete.

164

Christine de-abia se abjinea sa nu izbucneasca tn ris. - Scuza-ma, zimbi el, dtndu-i paharul.*De obicei stnt mai tndemtnatic. Apoi sorbi din bautura. Trebuia sa gaseasca un su bject de conversajie, daca nu voia sa se faca de ris i mai rau. - Peter spunea ca te cheama Fleming. Fata tncuviinfa din cap i puse paharul pe un zid de piatra. - Eti cumva ruda cu Derrick Fleming? Christine tresari agitata. Ce sa-i spuna, oare? Nu-i imaginase nici ea, nici Samantha ca cineva din zona ar putea sa le cunoasca familia. Doamne sfinte! Ce sa faca? Se uita tn jur i observa ca stateau linga o tufa de trandafiri. Avea nevoie de o diversiune. - Eu... Intinse mtna i se injepa cu buna tiinja. -A h ! Apoi ii strtnse degetele ptna i se prelinse o picatura de singe i ii pata manua. - Ce este? Ce s-a intimplat? Ah, ce ingrijorat era pentru ea! - Nu-i nimic. M-am tnjepat intr-un ghimpe. Nick puse paharul jos, linga al ei. - Da-mi voie sa ma uit. Ii lua mina i-i scoase manua, facind-o sa se infioare. - Intr-adevSr, nu-i nimic grav, zise el, sarutindu-i degetul. Dectt pentru mtna mea... Ctnd ti simji buzele pe piele, Christine fu ctt pe ce sa

165

leine. II privi drept in ochi i incremenira in loc, vrajiji. Nick ti dadu drumul tncet i lasa capul tn jos. Buzele lui erau attt de aproape de ale ei... O cuprinsera nite senzajii ciudate, inspaimintatoare prin intensitatea lor. Amejita, se inrogi la faja i se intoarse. lar in clipa aceea zari ceva roz peste umarul lordului Windhall. Samantha! Lui Nick ii venea sa se ia la palme. Era cumplit sa joace rolul vicontelui Windhall, la fel ca ziua trecuta, in padure. i se temea ca grabea lucrurile. Fata aceasta este o lady, pentru numele lui Dumnezeu, nu o tirfa de \a Madame La Rue. Se dadu inapoi, tncerctnd sa se distanjeze de trupul ademenitor al lui Christine. - Poate ar trebui sa ne tntoarcem. Este prea frig, nu Ji se pare? Ah, ce greu ti venea sa rosteasca aceste cuvinte. Dar trebuia sa piece cit mai repede de acolo. - Nu! striga Christine. Trebuia sa-l opreasca. Altfel ar fi vazut-o pe Saman tha! tl apucS de umeri i se arunca in brajele lui. Luat prin surprindere, Nick uita de glasul rajiunii ctnd ii simji trupul cald i-i astupa buzele, gemind de placere.

G ^>
La nici zece metri departare, Samantha incremeni in loc, cu mtna la gura. ParcS i s-ar fi tnfipt un pumnal in inima, atit de mult o durea sa-i vada sora in brajele lui Montague, ti apareau in faja ochilor fel de fel de imagini: trupul lui suplu, intunecat, intins pe cearceaf... Ah, fir-ar sa fie! Oare o s-o obsedeze toata viaja? Nu trecuse nici

166

o zi fara sa se gindeasca la el. Se tntoarse distrusa. Ofta din a'dincul sufletului. N-o sa se mai uite la ei. 0 sa se poarte ca fi cind nu i-ar fi vazut. T i feri privirea pina fi auzi plectnd fi pe urma atepta citeva minute, inainte sa intre tn casa pe ua servitorilor. Nu trebuia sa se lase distrasa de alte gtnduri. Mai ales acum. Strabatu tn graba holul servitorilor, ptna ajunse la scarile din spate. Le urea repede fi ajunse pe coridorul de sus. Din fericire, Carl spusese odata ca biroul domnului Minter se afla la etaj. Nu erau dectt trei camere. Apasa o clanja. Era tncaperea pusa la dispozijie pentru doamne fi nu era nimeni tnauntru, spre bucuria ei. Dar cealalta era tncuiata. Biroul, evident. Scrtfni din dinji, o incerca pe ultima fi dadu de o debara. Speranjele ei tncepeau sa se risipeasca. Oare camerele aveau legatura intre ele? Poate exista un balcon comun. Intra zimbind in debara f i inchise ufa, cufundindu-se in bezna. Inaintind incet, dadu peste citeva scaune fi o lada de lemn, inainte sa gaseasca ua spre veranda. Se strecura afara sa se uite pe balcon. Nu avea legatura cu celelalte camere, afa cum se afteptase. Era la cel putin un metru f i jumatate de cealalta. Clatina din cap, uitindu-se la rochia pe care o purta. N-avea cum sa sara. Ifi ridica fusta fi tfi desfacu jupoaneie, tragindu-le peste folduri. Dar rochia i se parea la fel de incomoda. Ofttnd, ifi scoase restul hainelor fi pantofii, le arunca pe toate i le baga intr-o lada goala, linga un scaun acoperit cu un cearceaf. Nu-i pasa daca se mototoleau. De tndata ce o sa-fi termine cercetarile, o sa se stre-

167

coare nevazuta pe unde venise. Imbracata numai tn camafa, iei pe balcon, se apro pie de balustrada din lemn i se uita tn jos. I se pusese un nod tn stomac... Distanja parea destul de mare, dar trebuia sa ajunga tn birou. Incurajindu-se, escalada balustrada, sprijinindu-se de cladire. Calcula ctt avea ptna la celalalt balcon. I se parea i mai mult acum. Era o nebunie! Numai un Jicnit ar tn cerca aa ceva. Dar ti veni tn gtnd imaginea tatcilui ei dupa gratii i o tmbarbata. Strtnse din dinji, inspirtnd adtnc i, fara sa se uite tn jos, facu un salt inainte. Se agafa cu amtndoua mtinile de balustrada, tn timp ce picioarele ii attrnau in aer. !i muca buza sa nu tipe. Inima i-o luase razna. Doamne sfinte! Ridica un picior i puse genunchiul pe marginea exterioara a verandei. Apoi se ridica i se rostogoli pe partea cealalta. Aluneca pe podea i ramase tntinsa pe spate. De-abia mai putea sa respire, Dar se liniti pina la urma i izbucni in ris. Fusese cel mai nebunesc lucru pe care-1 faeuse vreodata. Nici un om cu scaun la cap nu ar fi incercat aa ceva. Apasa clanja i deschise Ufa. Intra repede tnauntru i se tndrepta spre camin. Apoi gasi o lumtnare, o aprinse i se aeza la birou. Rasfoi hirtiile, dar nu reui sa se lamureasca. Era vorba de un transport, dar nu se ofereau amanunte. Deschise sertarele. Inauntru ecau doua registre i citeva facturi. Doua registre? Ce ciudat. Le puse alaturi sa le compare. Conjineau aceleai informajii. De ce ar

168

fine cineva doua registre? i de ce sint trecute cantitafi diferite pentru aceleai lucruri? Vazind ca nu mai gasete altceva, se ridica i se sprijini de camin. Cautase peste tot. Ii coborise privirea Tn podea, studiind modelul covorului. Daca ar define informafii secrete, ce ar face ca sa nu mai afle nimeni? Le-ar arde? Se lasa T n genunchi i Tncepu sa rascoleasca febril cenua. Nimic. Vru sa se ridice, dar vazu o hTrtie Tntr-un coif. O scoase Tncet i o apropie de lumTnare. Nu arsese complet. Aeza bucafile de hTrtie pe birou. Alcatuiau un fel de factura. Pe una scria Taverna Raleigh. i parea se mai distingea cevar Oricum, de banii pentru taxe nu spunea nimic. Le baga T n sTn, hotarita sa le studieze mai tTrziu T n linite i se Tntoarse spre ua. Era timpul sa piece; nu trebuia sa forfeze mTna norocului. Dar, Tn momentul acela, se auzi murmur de glasuri pe hoi. Venea cineva! - Ah, nu. O cuprinse panica. Trebuia sa iasa de acolo. Nu-i ramTnea alta cale de scapare decTt balconul. Fara sa ezite, sari pe cealalta veranda. Dar, In loc sa se prindi de balustrada, cazu Tn gol. Hawk stStea cu brafele Tncruciate, sprijinit de un brad de la marginea pSdurii, uluit de ce vSzuse. In ultima saptamTna o urmarise pas cu pas pe femeia brunets. In fiecare dimineaja ieea din casa i se plimba pTna la rTu. Fafa ei frumoasa era supla, palida i avea ochii roii de pITns. Statea ore-n ir pe mai, rasucind un

169

fir de iarba intre degete. Ar fi vrut sa se duca la ea, sa-i aline durerea, dar nu uitase ce-i facuse lui Jason. O urmase ptna aici asta-seara fi se ascunsese printre copaci. Dei nu se distingea bine casa, o vazuse strecurtndu-se tnauntru i apoi avtnttndu-se peste balcoane. Ii admira curajul, fara sa vrea. Tresari ctnd aparu din nou pe terasa, napustindu-se pe u. N-o sa se opreasc. Fara sa ezite, escalada balustrada i sari. Ii Jinu respirajia ctnd o vazu caztnd tn gol. Fir-ar sa fie! Alerga imediat spre ea. Ingenunche Itnga fata i-i dadu buclele la o parte. Un fir de stnge, se prelingea pe obraz. Se lovise cu capul de o piatrH. Injurind pe tnfundate, o lua tn braje i alerga tn pa dure, unde ti legase cajul. Cunoftea destul de bine legile albilor, sa-i dea seama ca ar attrna tn ftreang dac ar prinde-o. Ii privi faja ginga?a. Dar n-o sa se tnttmple asta. Avea alte planuri pentru ea.

Capitolul 14

In timp ce mergea printre copaci, cu Samantha in braje, Hawk tl vazu pe Nick ieind din casa cu o fata in rochie roz. I se parea cunoscuta. Se ascunse, Uittndu-se printre crengi, i-l zari pe Nick punindu-fi bratul pe spatele fetei, protector. Fata T i rezemase capul de umarul lui. Ramasera tacuji un timp i apoi o vazu ridictndu-i faja spre Nick. Hawk inspira adinc, sa se liniteasca. Se uita ctnd la faja ei, cind la a celei din brajele lui. Ii venea sa rida. - Fir-ar sa fie! Ztmbind, o strtnse la piept, se tntoarse spre Kosh-ki i tncaleca pe armasar. Nu tia de ce, dar simtea ca nu era momentul potrivit sa se razbune. Nu, o sa atepte ptna se tnsanatoea Jason. In orice caz, acum tia unde s-o gaseasca.

171

Incerca sa nu se gTndeasca la faptul ca ajunsese s-o admire pe aceasta femeie i curajul ei. i ca ar fi dus-o in patul lui daca ar fi fost indianca. Da, ar fi fost o partenera de viaja pe masura lui. 0 luase razna, ce mai! Nici o femeie alba nu merita atenjie. Chiar propria lui mama - care era o femeie alba - T l Tnvajase acest lucru. Se uita la frumoasa cu par negru. Totui, aceasta femeie era altfel. I se parea blinda i neinfricata in acelai timp. Nu tia ce motive avea, dar era convins ca acjiunile ei aveau un scop important. Dupa ce ajunse la vechea trasura in care o vazuse venind, Hawk se tndrepta spre Riversedge. Cind aparu plantajia, Tncetini pasul. tia unde s-o ducar O vazuse de ctteva ori sus, la fereastra. Cel pujin, credea ca fu sese ea. Dupa ce duse caii in grajd, se uita de jur Tmprejur. Nu era nimeni. Silver Hair nu-i permitea sa Jina mulji servitori i acest lucru T l avantaja pe Hawk T n momentul de faja. Ar fi greu sa se lupte cu o femeie T n braje. Se strecura T n casa i o duse la etaj. Dupa ce gasi dormitorul ei, din cite banuia, o baga T n pat. Tocmai cind o acoperea cu pStura, fata gemu i deschise ochii. Nprivi curioasa., fara sa se teama. - Hawk, murmura ea i apoi se Tncrunta nedumerita. Cine eti? - Nu sTnt o persoana importanta. Ii mTngTie obrazul palid. O privi mult timp, vrajit de trasafurile ei delicate. Buzele carnoase, moi, te Tmbiau sa le saruji. ocat de gTndurile lui, T i aminti ce durere simjise

172

cind fusese respins de mama lui. Nu trebuia sS aiba tncredere Tn femeile albe. Dar simturile T i opteau altceva. ii studie fara sa vrea trupul suplu, care se zarea sub patura. Se Tntoarse spre usa contient ca pasiunea era mai. puternica dectt raJiunea. - Te rog, murmura Samantha ridicind mTna. De ce nu-mi spui ce cauji aici? Nu injelegea de ce se simjea atit de bine in compania lui. il privea atenta, ca i cind s-ar fi ateptat sa i se dezvaluie un secret. Avea un ten intunecat, incadrat de par des, negru, legat la spate. Gene lungi, drepte, T i umbreau ochii cenuii. La lumina luminarii ti vazu barbia puternica t gura ferma, care parea daltuita Tn piatra. - Am de gtnd sa te pedepsesc, ii raspunse Hawk, mirat ca ii marturisise. Pina sa se dezmeticeasca, barbatul disparuse i Sa mantha lasa mina in jos. S-o pedepseasca? Ce facuse oare sa atraga minia acestui... indian? ii batea inima sa-i sar din piept. Da. Era indian. Mai vazuse unul la tirgul din toamna trecutS. inchise ochii i ii frecS rana de la cap. Ce motiv ar avea un indian s-o pedepseasca? - Samantha? rsuna vocea lui Christine- din hoi. Eti aici? Se ridica ameftta i ii trase cuvertura pe piept. - Stnt sus. Auzi pafi pe hoi i, peste citeva clipe, ua se trinti de perete. Christine intra roie la faja. - Ah, Samantha, ce s-a intimplat? o intreba ea, tngrijorata. Ctnd am simjit durerea aceea in timpla, am

173

crezut ca eti pe moarte... Ii tremurau buzeie i avea lacrimi tn ochi. Samantha se intrista s-o vada atit de distrusa i desfacu brajele. Christine se arunca la pieptul ei, plingind in hohote. - Ah, Doamne, Sam. Daca Ji s-ar tnttmpla ceva, a tnnebuni. Mi-a fost attt de trica! Am crezut ca ai fost ucisa. - Sssst, o liniti Samantha. Sint bine, la fel ca tine. Nu mai plinge. - Ce s-a intimplat? o intreba Christine, inaljindu-i capul. - Era cit pe ce sa fiu prinsa in biroul domnuiui Minter i am incercat sa scap in graba. Din pacate, nu mi-am luat destul avtnt cind am sarit de pe balcon. - Ai sarit! Eti nebuna? Christine era ingrozita. -Dacamureai? Izbucni din nou in lacrimi. - Nu mai suport. Te rog sa incetezi, Sam. Pe tata aproape l-am pierdut. Vrei sa te pierd i pe tine? - Ba nu l-am pierdut. Sa nu mai spui niciodatS aa ceva! se infurie Samantha, zguduind-o. N-o sa-l las sa putrezeasca in inchisoare. Indiferent ce va trebui sa facem, tata va scapa i se va intoarce la noi. - Daca va mai avea la cine sa se intoarca, zise Christine. - Nu, se incapajina Samantha. IJi promit, surioara, ca vom apuca amindoua ziua aceea. O durea capul i se trinti pe perne. - Dar ar trebui sa progresam, daca vrem sa reuim.

174

- Ai gasit ceva important tn biroul domnului Minter? - Nu. Nimic. Se incrunta, amintindu-i de htrtiiie ascunse fn sin. - Cred ca nu-i nimic important, tn orice caz. Poftim. Arunca htrtiiie arse pe masa. - Nu-mj dau seama ce reprezinta. lar acum ma doare capul prea ru, sa ma gtndesc. Christine tresari tngrijorata. - Effie s-a culcat, dar tji pregatesc eu un ceai, daca vrei. Samantha zimbi, impresionata de gestul surorii ei. Christine accepta sa se tnjoseasca pentru ea. - Da, surioarS, muljumesc. Dupa ce pleca la bucatarie, fata ti aminti de indian. O salvase, dei intenjiona s-o pedepseasca. De ce? Ii duse mtna la frunte. Ah, ce rau o durea capul! ti era imposibil sa se gtndeasca. Dar mtine va tncerca sa lamureasca lucrurile. Christine se tntoarse cu ceaiul. Lichidul dulce, fierbinte, o ajuta sa-i aline durerea i sa-i limpezeasca gtndurile. Ctnd se uita la sora ei, aezata pe scaun, linga pat, ti aminti scena la care asistase mai devreme. - Christine? Mi s-a parut mie sau erai tn brajele lordului Windhall? Fata se tnroi ptna tn vtrful urechilor. Apoi se tn drepta de spate, tncordata. - Da i a fost numai vina ta. - Ce? - Exact ce ai auzit. Erai tn spatele lui i tocmai se pregatea sa se tntoarcS. Te-ar fi vazut daca n-a fi facut ceva.

175

- Te felicit pentru prezenja ta de spirit, surioara. Dar chiar trebuia sa-i sSruti? Obrajii fetei ardeau ca focul. - Nu. A fost ideea lui. Se ridica din pat i Tncepu sa se plimbe prin camera. - Dar nu pot sa-l Tnvinuiesc. Pur, i simplu m-am aruncat in brajele lui. Ii rasucea rochia Tn mTini. - Ma crede probabil o... - 0 desfrinata, nu? Christine se albi la faja. - Ah, nu. Crezi ca am fost atTt de Tngrozitoare? Samantha chicoti. - Nu, surioara. Incercam doar sa te Tnveseiesc. Cred, ca i-a placut foarte mult. - Serios? Samantha era exasperata. Sora ei dusese o viaja prea convenjionala. i nu o lasa inima sa-i spuna c prima ei presupunere era probabil corecta. O crezuse o femeie uoara, mai mult ca sigur. Fata se bucura T n sinea ei. Daca ar cunoate-o mai bine, lordul Windhall i-ar da seama ce mult se Tnela. - Da, sTnt sigura, T i raspunse Samantha. Sa nu te mire daca o sa vina rruine sa te vada. Christine era disperata. - Mfine? Ah, nu. Ce sa fac? Cum sa dau ochii cu el? Se prabui la loc pe scaun.. - N-a fi in stare. - Ba o sa fii. Nu trebuie decTt sa gaseti un motiv plauzibil, care sa explice de ce te-ai aruncat T n brajele lui.

176

Samantha ezita: - Binefnjeies, n-o sa-i spui adevarul. - i atunci ce sa-i spun? - Ca... ai vazut un indian i te-ai speriat. - Ce? - Un indian, repeta Samantha. tii, un om rou, fmbracat fn haine de piele de caprioara. fi spui ca te-ai speriat attt de rau, fncft erai eft pe ce sa lefini. - N-am auzit aa ceva. Samantha fi in a p sprincenele, dar nu-i povesti ce se fntfmplase. - Dac ai o idee mai bunei, a vrea s-o aud. - Bine, o aproba Christine oftfnd. La urma urmei, prefer sa ma creada nebuna decit uuratica. Apoi ^e ridicS i se fndrepta spre ua. - Eti sigura ca te simji bine? o tntreba ea, fntorcindu-se. . Samantha o aproba. - Ma bucur, pentru ca mfine, daca apare lordul Windhall, vreau sS-l primesc fn rolul matuii Madeline.

- Nu-mi pasa ce Ji-a spus Hawk, se fnfurie Jason, zbierfnd la Jedediah. M-am saturat de frunzele astea afurisite. - fncapajfnat ce eti... - Nu. Jason fi trase pantalonii largi i se napusti la Jed, batfnd cu pumnul fn masa.

177

- Tn ultimele doua saptamini am inghijit destule medicamente eft pentru o viaja intreaga. i asta-seara vreau sa ma intorc la Crystal Terrace, unde o sa am parte de linite... i de mincare buna. - Baiete, ai un creier de furnica. Poate, zise Jason obosit. Dar m-am saturat de atrta dadaceala. Acum ma simt bine, chiar nu vrei sa intelegi? - Bine, n-ai declt. intoarce-te tn casa aia eleganta, plina de servitori nepsatori, daca nu mai ai nevoie de mine. - N-am vrut sa te jignesc. Dar injelege ca m-am saturat sa fiu cocoloif. Haide, Jed, n-are rost sa ne desparjim suparaji. - N-ar fi prima oara. - Nu, n-ar fi, zimbi Jason. Insa nu mi-ar placea. - Hmmm. Nu vad cum o sa te intorci, cind Nick este acolo. - O sa ma deghize? in batrin i daca ma intilnesc cu cineva pe drum, o sa ma prezint drept Leopold, tatal lordului Windhall. - Ce urit gest fajS de bunicul tau vitreg. - Nu cred ca o sa-l deranjeze. Deoarece nu-l cunoscuse niciodata pe raposatul tata al mamei sale vitrege, lui Jason pujin ii pasa. - Oricum, farsa n-o sa dureze mult. Nick i cu mine vom schimba din nou locurile. - Fratele tau o sa se intoarca la Williamsburg? - Da. - i ce face acolo, de fapt? - Fura marfa, zimbi Jason. Matase, dantelS. - Nu vad la ce-i folosesc.

178

- Cei bogati stnt de alta parere. lar profiturile stnt folosite pentru plata minuteman-ilor.1 Jason se aeza tn pat i ti trase ciorapii. - Poji sa^mi tmprumuji un cal? - Pe batrtna Molly. Dar s-o trimiji tnapoi ctt de re pede poji. Am nevoie de ea. - 0 s-o trimit cu Hawk. Jason se ridica, tndestndu-fi prosoape tn pantaloni. Jed dadea din cap dezgustat, tn timp ce el se costuma tn batrtn. Drumul nu i se paru deloc uor. Plecase tirziu i-l tnjunghia rana. lapa tl zguduia attt de rau, tnctt stringea din dinji sa nu urle de durere. Culmea era ca se simjea tntr-adevar ca un batrtn ptna sa ajunga la Crystal Terrace, fi tremurau mtinile de frig i de-abia se mai finea tn a. Dahlia nu se arata surprinsa de batrtnul gentleman care aparu la ua la ora trei noaptea. Abia dupa vreun sfert de ora ti dadu seama ca era Jason. Dar nu-i facu morala. fl primi tnauntru i-i dadu un ceai fierbinte cu brandy. Poate ca era tn avantajul lui sa arate attt de prapadit. Spera sa-l impresioneze i pe fratele lui. In orice caz, daca Nick se tnfuria pentru ce-i facuse, o sa-i aminteasca de petrecerea lui Lorelei Whitcomb, unde-l trimisese direct tn gura lupului,' tiind ca vor fi prezente doua din amantele lui. Sorbind din ceai, ti sprijini capul de spatar. Nu se
1. Soldaji din perioada razboiului american pentru independents.

179

Tndoia ca Nick o sa se supere pujin, dar spera sa amine scandaiul dimineaja. - Jason? Nick statea T n ua, Tn halat i papuci. - Tu eti cel care se ascunde dupa perciunii acetia, nu? - Da, frapoare. Dei cred ca eti singurul care i-ar da seama. Nick zTmbi i T i baga miinile T n buzunare. - Poate nici eu nu mi-a fi dat seama, daca nu m-ar fi prevenit Carl. Araji oribil. Jason T i terse pudra de pe faJS. Nu-i dorea decit sa fie Tn pat,, gol, eliberat de hainele astea stTnjenitoare. Nu i-ar strica un somn bun... fara medicamente. - Cred ca ma simt mai rau decTt atTt. Aa ca, daca ai de gTnd sa ma cerji, te rog sa atepji pina mTine. - De ce sS te cert? Nick se prostise sau ce era cu el? - Nu te juca aa cu mine, frajioare. N-am chef de glume. tiu ca eti furios pentru ca am schimbat locurile. i sTnt dispus sa-Ji ascult toate reprourile dupa un somn bun. - Ah, la asta te gTndeai. Da, la Tnceput m-am Tnfuriat, dar acuni consider ca mi-ai facut o favoare. - Ce? sari Jason. Care favoare? Nick se sprijini de camin. - DacS n-ai fi schimbat locul cu mine, ai fi cunoscut-o pe Christine Fleming. Jason se Tncrunta. Parea mai auzise undeva acest nume. - Cine dracu' este Christine Fleming?

180

- Cea mai frumoasa femeie creata de Dumnezeu pe pamtnt, zimbi Nick. Este nepoata lui Madeline Traynor. Jason gemu. Acum tia unde auzise numele. - Deci imi eti recunoscator. E clar ca Ji-ai pierdut minjile. - Ce tot vorbeti? - Nimic. Dadu din mtna. - Continua, te rog. - Oricum, este o poveste lunga, aa ca n-o sa te obosesc asta- seara. Dar mtine vreau s-o cunoti. 0 sa . tree s-o vad pe la doua. - Nici gtnd, frajioare. Am de gtnd sa ma odihnesc, ptna te tntorci la Williamsburg. - Nu. - Cum adica? - Nu plec, - Fir-ar sa fie, Nick, trebuie sa pleci. Nu tiu nimic despre afacerile voastre de acolo. - Nu-i nimic urgent deocamdata. Blocada a paralizat aproape -toate vapoarele, tn afara de cel al lui Clayton Cordell, care a fost distrus de piraji. Nick ddu din mtna. - Aa ca o sa rarritn. Jason de-abia se abjinea sa nu injure. Ce dracu se tnttmplase cu fratele lui? II studie mai atent. tia despre ce era vorba, binetnjeles. Nick se tndragostise... din nou. Ridictndu-se tncet tn picioare, ti scoase peruca, tn cerctnd sa-i netezeasca parul. Trecuse de mii de ori prin situajii asemantoare. i tia din experienja ca lu-

181

crul cel mai bun era sa-l trimita la Williamsburg, unde-i era locul. O mai facuse i alta data. Nu trebuia declt sa convinga domnioara in cauza ga Nick - adica Montague Windhall - era un ticalos de prima mtna. Bineinjeles, va fi ceva mai greu s-o convinga pe Madeline, care-1 cunotea prea bine pe Montague. Dar o sa se descurce. fnainte sa iasa din camera, tl tntreba peste umar: La ce ora spuneai ca o s-o vizitam pe Christine Fleming?

Capitolul 15

Aa cum prevazuse Samantha, a doua zi de dimineata sosi un bilet de la Montague, prin care le transmitea ca va veni in vizita ia ora doua. Christine nu era gata ctnd Effie anunja sosirea lui, aa ca Samantha, deghizata in Madeline cobori sa-i Jina companie. Nu-I mai vazuse pe Montague din dimineaja aceea, cind il surprinsese in costum de calarie i schimbarea o lua prin surprindere. Azi se imbracase in matase bleu, in ton cu ochii. Trasaturile lui virile, imblinzite de pudra, pareau mai pufin ameninjatoare. Era fara indoiala cel mai chipe barbat pe care-l va zuse vreodata, dar parea schimbat. Mergea mai |eapan i-i lipsea gratia pe care o remarcase in noaptea in care il jefuise. Se mifca mai rafinat, dar cel mai mult o uimea

183

gura. Inainte remarcase o expresie cinica, primejdoasa, T n timp ce acum zTmbea blind. Vicontele T i dadu pelerina lui Effie i se Tntoarse sa discute cu cineva, T n spatele lui. Samantha fu cTt pe ce sa lefine cTnd T l vazu pe batrinul care-i salvase viaja. Ce cauta aici? Montague se Tndrepta apoi spre ea, zTmbitor. - Ce mai faci, lady Traynor? o Tntreba el, sarutindu-i mTna. Samantha se Tncrunta. De- ce era atTt de convenjional? Se uita la batrinul barbos; nu mai Tnjelegea nimic. Omul parea prost dispus. - Bine, multumesc, tinere. i vad ca nici tu n-araji rau, zise ea cu un glas taios. - Da, da, Tntr-adevar, spuse vicontele zTmbitor. Am venit cu cineva. Nfacu semn spre batrin. - Lady Traynor, da-mi voie sa Ji-I prezint pe fra... tatal meu, Leopold Windhall. Tata? Ah, Doamne! - IncTntata de cunotinJa. Samantha dadu din cap cTnd Leopold T i saruta i el mina. - Spui ca este tatal tau? T l Tntreba ea pe Montague, TncruntTndu- se. CTnd se uita T n ochii batrinului, i se strinse inima. - Da, am observat asemanarea. -,Am auzit multe despre tine, lady Traynor, zise Leo pold. Am auzit ca ai avut grija de fiul meu. - De fapt, Dahlia s-a chinuit cu el. Eu l-am vegheat doar citeva nopji. Christine o sa apara imediat.

184

Montague dadu din cap i se ,aeza pe canapea, dar Leopold prefera un scaun linga foe. Observa ca se roica surprinzator de agil. Foarte ciudat la vtrsta lui. Ar trebui sa aiba vreo aizeci de ani. lar ultima oara cind tl vazuse nu i se paruse la fel de vioi. Ii alunga gtndurile, hotartta sa se concentreze asupra situatiei de fata. - Vreji nite ceai? - Ce fel? o tntrebara amtndoi tntr-un glas. r Cred ca de menta, le rSspunse Samantha, ascunztndu-i ztmbetul. Montague parea sttnjenit de izbucnirea lor, spre deosebire de Leopold care-i facea impresia ca oftase uurat. De ce oare? Doar nu gustase din ceaiul matuii Katherine. Zimbi tn sinea ei. Aflase probabil de la fiul lui. - Da, sigur, zise Montague, pe un ton spait. Leopold o privea drept in ochi. Samantha se scuza i iei din camera sa-i spuna lui Effie ce sit le aduca. Ctnd se tntoarse, se aeza vizavi de batrtnul lord. - Am auzit ca aji fost atacat de un bandit. - 0 bandita, o corecta Leopold. Da, am fost ranit. - Daca pun mtna vreodata pe nemernica aceea, o s am grija s atirne tn ftreang, zise Montague tnfierbtntat. Leopold se tntoarse spre fiul sau. - Nu Seducatoarea tn rou m-a tnjunghiat, ci vizitiul. - Dar eu am crezut... se bilbti Montague. De fapt toji stnt convini ca bandita a fost de vina. Samantha se cutremura. Leopold era revoltat.

185

- Cine dracu a lansat zvonul asta? Iji dai seama ca imbecilii din Lynchs Ferry sint pe urmele ei? Data viitoare ctnd o sa mai jefuiasca o trasura, or s-o ucida. - Din partea mea, cu attt mai bine, daca o vor omori. Leopold se incorda. Ii facea impresia ca de-abia se staptnea sa nu-i plesneasca fiul. - Am tnteles ca ai sosit de curtnd la Lynchs Ferry, Leopold, zise ea, schimbind subiectul pentru mai multa siguranja. De unde eti, de fapt? - Din Anglia. Pe.urma am venit al Shenandoah, zise el, tn timp ce-l privea tncruntat pe Montague. Am o plantajie la Halcyon. - Halcyon? Ciudat nume! Ce tnseamna? - Panic, linitit, ti raspunse el, ridictnd din umeri. Mitologia spune ca Halcyon a fost o pasare legendara care !initea vtntul i marea tn timpul iernii. - i este linite pe-acolo? - Foarte, ztmbi batrinul. - Eu n-am fost niciodata la Shenandoah, dar am . auzit ce frumos este. Se afla undeva, la sud de munjii Allegheny, nu? - Exact, raspunse Montague tn locul tatalui sau. Frumos este pujin spus. Maiestuos ar fi mai potrivit. Cind stai pe balcon i priveti pajiftea, tji vine sa pictezi un tablou sau sa scrii o poezie. - Se pare c iji iubeti foarte mult plantajia. -Aaeste. - Atunci de ce stai aici? Mai ales iarna? - Pai... Se uita neajutorat la Leopold. - Am cumparat de curtnd Crystal Terrace, interveni

186

batrinul. Fiul meu a venit sa supravegheze plantarea tutunului la primavara. lar acum Tncearca sa faca rost de un supraveghetor i de nite sclavi. Fonetul matasii pe hoi T i faeu sa tresara. - Scuzaji TntTrzierea, zise Christine timida. Arata mai bine ca oricTnd, remarca Samantha mTndra. li lasase parul negru sa-i atTrne pTna la umar i-l prinsese cu o panglica verde. Rochia pe care o alesese era dupa ultima moda pariziana. Volanele crem se revarsau din crapatura fustei. Dar cel mai mult o Ingrijora decolteul scandalos, care-i expunea sTnii rozalii. 0 singura micare greita i s-ar fi revarsat T n vazul tuturor. Se uita la Montague i scrTni din dinji. Avea broboane de sudoare pe frunte, iar Leopold se albise la faja, de parea ar fi vazut o fantoma. O privea pe Chris tine cu gura cascata i ochii ieiji din orbite. Ce batrin libidihos! Se.ridicara T n picioare. > - Christine, cred ca T l cunoti pe Montague Windhall. Christine dadu din cap, cu ochii T n podea. - Celalalt este tatal lui, Leopold, zise ea, facTnd semn spre batrinul cu percjuni. Christine T i TnaIJa capul i zTmbi. - Ma bucur sa va cunosc, Inaljimea Voastra, zise ea, TntinzTndu-i mTna. Leopold T i reveni repede i-i saruta degetele. - i eu la fel, milady. Samantha sesiza ceva ciudat T n glasul lui. Christine se Tntoarse apoi spre Montague. - Ma bucur sa te revad.

187

Ttnarul o privea ca un cajelu credincios, pe care staptnul tocmai tl mtngtiase pe cap. Se tntrista. Se vedea ctt de colo ca ttnarul era vrajit de sora ei. Pentru a doua oara tn viaja Samantha simtea ghimpii geloziei. ii tncleta pumnii. Ce se tnttmpla cu ea? O sarutase de dou ori - ctnd delira tncins de febra - i se purta ca o fetija tndragostita. Trebuia sa-i revina. Acest om nu Insemna nimic pentru ea. Dar orictt de mult tncerca nu putea uita trupul lui suplu, fierbinte, lipit de al ei sau buzele tnfometate, devastatoare. Se uita la Leopold, straduindu-se sa-i alunge gtndurile. Ii privea pe Christine i pe Montague cu buzele strtnse. Parea furios. Oare nu era de acord cu Christine? - Christine, du-te sa vezi ce-i cu Effie. intre timp o sa le arat domnilor gradiha. Daca nu va deranjeaza, adauga ea, tntorctndu-se spre Leopold. Batrtnul o aproba, dtnd din cap. In schimb Montague nu se arata deloc tnctntat. - Cred ca o sa atept tnauntru. Nu mi-am revenit Tnca dupa raceala aceea cumplita, zimbi el. Leopold ezita. - Cum dorefti, zise el, ofttnd tn cele din urma i-i tntinse brajul Samanthei. Fata tl lua de brat, uimita de muchii tari care se simjeau sub haine. ii tremura mtna i Leopold se grSbi sa-i cuprinda degetele. Caldura lui o tnfiora din cap pina tn picioare i o facu sa se intoarca spre el. Ctnd se privira tn ochi, avu senzajia ca se oprise timpul tn loc. El tresari, la fel de mirat ca ea. Samantha ti reveni prima i-i facu semn spre glasvandul care ducea spre veranda.

188

- Pe aici, Inaljimea Voastra. De ce era atit de agitata? - Nu va luaji un al? Samantha tia ca aa ar fi trebuit. Doamnele in virsta nu ieeau in rochie pe o asemenea vreme, dar era prea infierbintata sa-i pese. - Nu, sipt obifnuita cu frigul. - Cum doriti. Cind ajunsera pe aleea care ducea spre tufiuri, fata se opri brusc. - De ce nu va place nepoata mea? - Ce va faceji sa credeji asta? - Leopold, sintem prea batrini sa ne purtam ca nite copii. De ce nu-mi spui? Poate o sa rezolvam intr-un fel. 0 privi ginditor un timp i apoi incuviinja din cap. - Poate ca ai dreptate, lady Traynor. * Atinse o frunza cu degetul inmanuat. - Fiul meu este un baiat bun. Din pacate insa se indragostete cu uurinja de femei frumoase, cu ochi mari, ca nepoata dumitale. Are multa treaba aici, la Crystal Terrace, i a inceput s-o neglijeze. - Crezi ca nepoata mea este de vina? - Nu in intregime. Dar ai observat probabil ce mult il tulbura prezenta ei. Se incrunta brusc. - Apropo de nepoata, te-a ajutat cumva sa-l ingrijeti pe fiul meu cind zacea bolnav? , - De ce ma intrebi? Ridica din umeri, micindu-i burta voluminoasa. - Montague spunea ca a.vazut o fata cu par negru i

189

ochi verzi. M-am gindit ca s-ar potrivi descrierii. Samantha Tnghiji T n sec. tia la ce se referea. Simjea i acum strinsoarea brajelor lui Montague, dezmierdarea buzelor lui. Ii trase mfna i Ti strfnse brajele T n jurul ei. - Cred ca a stat ITnga el o data sau de doua ori, cTnd aveam treaba, minji ea. - Injeleg. Se uita gTnditor la tufiuL de ofr?n de iarna i lua un bobocTnmTna. - CTji ani are? - Optsprezece. - AtTt de tinara? - Pentru noi doi pare foarte tinara, Tntr-adevar, zTmbi Samantha. Dar cred ca fiul tau are alta parere. - Da, probabil. Se Tntuneca la faja i se Tntoarse brusc. . - Cred ca ar trebui sa ne Tntoarcem Tnainte sa... adica tii, mi s-a facut frig. Samantha T l privi mirata, iar apoi dadu din cap, pornind-o pe carare. Se Tmpiedica de radacina unui copac' i fu cTt pe ce sa cada. Leopold o prinse de braj, dar burta lui mare T l dezechilibra i cazura amindoi T n tufi. Samantha T i acoperi faja cu mTinile sa-i Tnabue rTsul. Leopold era foarte caraghios pe spate, cu pTntecul lui voluminos Tn sus. Dar T i reveni repede i o ajuta sa se ridice. Nu-i luase mTinile de pe faja, de teama sa nu izbucneasca T n rT s. Probabil ca o crezuse ocata, pentru ca o lua T n

190

bra|e, eft fi permitea burta. - Te simji bine, Madeline? Te rog sa nu pltngi. O mlngiie pe spate. Era atit de placut, inert T i lipi sinii de pieptul lui. PIntecul lui moale se mulase pe abdomenul ei. Dar ctnd o privi drept In ochi se Tncrunta i-i dadu drumul brusc, ca i cind i-ar fi amintit unde se afla. Fata se Ingrozi. Daca T i aflase secretul? Miinile lui Ii pipaisera spatele - singura parte a corpului pe care n-o acoperise cu pernije. - Te simji bine? o tntreba el rece. Samantha incuviinta din cap. - Atunci sa mergem. Aceasta brusca schimbare de atitudine o Ingrijora. Oare Ii daduse seama ca nu era o femeie batrina? Sau era uiuit de faptui ca o Jinuse In braje? Era neplacut In ambele cazuri. Samantha fu cit pe ce sa se loveasca de Leopold cind intrara In salon. Omul Incremenise In loc. - Ce este? Se uita In camera. Christine era In brajele lui Montague, inlantuiji intr-un sarut pasional. Cind ii vazu, se albi la fata. Leopold Ii Incleta pumnii. Samantha se cutremura cind il auzi vorbind: - Da-i drumul imediat, Montague. Tinerii tresarira. Christine se Inroi violent i lasa ochii tn jos. Montague, tn schimb, ztmbea nepasator. Oare nu se temea de tatal lui? Se uita atenta la Leopold. Era furios. Ochii lui arun-

191

cau sctntei. Daca n-ar fi tiut, ar fi jurat ca era gelos p Montague. tl urmari curioasa cum ti framtnta mtinile. Pentru o clipa crezu ca o sa izbucneasca; dar se stiptni. Ctnd vorbi din nou, cuvintele lui rasunara mai rece ca viscolul. - Hai sa mergem, Montague. Acum! De tndata ce plecara, Samantha se tntoarse spre soraei. - fi-ai pierdut minjile? Injeleg ca ai vrut sa-l saruji pe Montague. Este foarte atragator. Dar aici, ctnd era i tatal lui? Christine se trinti pe canapea. - Am stricat tot, nu-i aa? Ah, Samantha, nu tiu cum s-a tnttmplat, te rog s i ma crezi. Stateam i discutam, iar apoi m-am trezit deodata T n brajele lui. ii fringea mTinile Tn poala. - N-am facut-o dinadins. S-a Tnttmplat. Acum, tatai lui o sa creada ca stnt o... ttrfa, zise ea, t'remurind. Samantha se aeza ofttnd linga ea. Cum s-o tnvinuiasca pe Christine ctnd i ea cazuse victima farmecuiui irezistibil al lui Montague? - Nu cred, o liniti fata. La vtrsta lui are destula experienta de viafa. Poate ca tie de ce este capabil fiul lui. Ma tndoiesc ca va da vina pe tine. Cel mult, o sa-i traga o bataie buna odraslei sale pentru ca a corupt o fata inocenta. - Ah, nu, n-a suporta sa sufere din cauza mea. Se ridica tn picioare. - Trebuie sa discut neaparat cu tatal lui. - Cu Leopold? Ah, nu, Christine. Ar fi i mai rau.

192

Lasa-ma pe mine. Ultima oara cind ai incercat sa te justifies, tata te-a inchis doua zile in camera ta. Ma Tndoiesc ca o sa te asculte chiar i pe tine, matua Madeline. Era turbat de furie cind a plecat. - Nu ma dau drept Christine. Hai, vino sus i ajuta-ma sa ma schimb.

- N-o sa cred niciodata aa ceva, zbiera Nick. Jason ofta i Ti arunca peruca pe pat. - Fir-ar sa fie, Nick. Nu injelegi ca am vazut-o pe Seducatoarea in rou cu ochii mei? l-am zarit gura, barbia, sinii. Este una i aceeai femeie cu Christine. Se intoarse furios spre fratele lui. - Pentru numele lui Dumnezeu! A venit la mine cind eram bolnav. Sa-i examineze opera, probabil. Am sarutat-o, am Jinut-o tn brate. Crezi ca nu i-a recunoate risul? Crede-ma, Nick, lady Christine Fleming este Se ducatoarea tn rou. i jur ca o sa Ji-o dovedesc. Nick clatina din cap. - Era probabil cineva care-i seamana. Este prea bltnda, Jason. N-ar fi capabila de aa ceva. N-o cunoti ca . mine. Este o adevarata lady. A garanta cu viaja mea. - Nu te sfatuiesc, frajioare, pentru -c ai pierde. Este Seducatoarea Tn rou. - N-ai curajul sa pariezi, nu-i aa? - Ba da, pe orice, - Daca pierd, tji dau o mie de lire, iar daca voi cTtiga mi-1 dai pe Adversary.

193

Jason ezita. Adversary? Armasarul lui? - Alege altceva. - Vad ca nu mai eti atTt de sigur, frajioare. Jason scrini din dinji. N-o sa-l lase pe Nick s i triumfe. i era convins oricum ca avea dreptate. - S-a facut. Se Tntoarse i se Tndrepta spre ua. - O sa-mi prinda bine nite bani. i acum te rog sa ma scuzi, frajioare. O sa-mi petrec urmatoarea ora - se trase de barba falsa - Tn baie, sa scap de Leopold. Nick rise. - Pacat. fncepuse si-mi placa batrinul. Ii aranja manetele dantelate. - Eu o sa tree pe la Peter. Am auzit azi-dimineaJS ca reedinja Hawksley a fost calcata de hoji ieri. Jason tresari. - Nu mai spune. AfIS cTt mai multe amanunte. S-ar putea sa fie interesant. Dupa plecarea lui Nick, se Tmbaie, dar nu reuea sa-i alunge din gTnd incidentul de la reedinfa Hawk sley, Sa fie mTna Seducatoarei T n rou? Oare Christine fusese ac&lo noaptea trecuta? Peste o ora, Jason Ti puse pantalonii i o camaa Tnflorata. Parul lui negru era umed Tnca. Doamne, ce bine era sa se Tmbrace din-nou T n hainele lui! - Inaljimea Voastra! zise Dahlia, TnchizTnd ua. V i cauta cineva. Spune ca o cheama lady Fleming. Nu-i venea sa creada. Ce voia oare? Fir-ar sa fie. N-avea timp sa se deghizeze T n Leopold. Dar se linifti imediat ,i Tncepu sa zTmbeasca. Poate ca i se oferea ocazia sa afle mai multe amanunte despre prea ne-

194

vinovata lady Christine... i poate va obfine un avantaj asupra fratelui sau. - Muljumesc, Dahlia. Poji s te tntorci la treburile *tale. O sa ma ocup eu de aceasti domnioara. Samantha il atepta pe Leopold tn holul spajios, pardosit tn rou. Se tmbracase tn rochia verde a lui Chris tine. - Lady Fleming? rasuna o voce tn spatele ei. Ai vrut sa ma vezi? Samantha se tntoarse brusc. Nu-i imaginase ca o sa dea peste Montague. - Nu, a vrea sa discut cu tatal tau. - De ce? Ii lasa ochii tn jos. Pieptul lui lat o tnnebunea. De ce se tmbracase aa? - Ma gtndeam sa-i explic. N-a vrea sa se razbune pe tine pentru cele tnttmplate la Riversedge. A fost vina mea. N-ar fi trebuit sa te las sa ma saruji. Jason se apropie; ti studia buzele, atent. - Mi-a placut sa te sarut, spuse el sincer, amintindu-i de noaptea ctnd delirase, tncins de febra. Samantha se uita tn jur, nervoasa. De ce vocea lui o tulbura atit de mult? Doamne, parea nu mai era ea! - i mie mi-a placut. Dar nu vreau sa-l tiu suparat pe tatal tau. Jason o lua de barbie. - Tata nu este acasa i oricum ne tnjelege. Doar a fost si el ttnar i tndragostit. Samantha se grabi sa schimbe subiectul. - Era furios ctnd aji plecat. i am presupus.... Jason ti atinse buzele cu degetul mare.

195

- Sssst. Nu trebuia s-o lase sa vorbeasca. De fapt i lui ii venea foarte greu s i se concentreze. Nu rezista s-o vada micindu-i buzele. Doamne, nu-i dorise nicicind sa sarute o femeie ca acum. Samantha tl privea impietrita. Ce mult ar fi vrut sa simta caldura buzelor lui! Jason ti mtngtie obrazul. Apoi inainta spre ea, ptna ctnd ti atinse pieptul de stnii ei. Simtea ca explodeaza. Incapabil sa se abjina, ti acoperi gura cu a lui. ' Samantha se topise. Placerea o inunda tn valuri. Fara sa-i dea seama, ti mtngtie umerii, gitul, tre'murtnd de pasiune. Se lipi de ea gemind ca un animal rinit i-i desfacu buzele. Ctnd ti simji limba, se cutremura de dorinja. Mtinile lui ii framintau senzual umerii. Ii atinse limba de i lui. lar tn clipa aceea constata tngrozita i entuziasmata T n acelai timp ca o apasa ceva tare pe burta. Pentru prima data tn via|a lui Jason se lasase prada sentimentelor. Aceasta femeie ti trezea senzajii nebanuite. tia ca ar fi trebuit s i puna capit acestei nebunii, dar nu putea. ii tncieti mtna pe stnul ei i-i simji sfircurile intarindu-se tn palma lui. Samantha tremura de dorinja. Cealalta m ini aluneci pe oldul ei i o lipi de el, sa-i inece pasiunea. Teama o readuse la realitate. Dei nu tiia ce o inspaimtnta mai mult: sentimentele ei sau ale lui. Trebuia s i puna capit imediat acestei nebunii. - Montague, inceteaza, te implor. Jason era prea pierdut s i auda sau s i tnjeleaga rugamintea ei. O siruta la nesfirit.

196

Doamne sfinte, se ruga ea, trebuia sa se opreasca. Se gindea disperata ce sa faca. in cele din urma, II lua de umeri i incepu sa-l scuture. - Inceteaza imediat! Jason clipi, ca \ cind s-ar fi trezit dintr-un vis. - Ce? - Cum indrazneii sa profiji de mine? - Sa profit? repeta el, uluit. - Da, nu-Ji dai seama ce faci? - Ah, afurisita ce eti! Jipa el furios, apropiindu-se i mai mult. Pe cine Tncerci sa pacaleti? Ji-a placut la fel de mult ca i mie. Samantha se facu stacojie la faja. tia ca avea dreptate. - Mi-a placut? Cum indrazneti? Asculta, neruinatule, afla ca atingerea ta ma lasa rece, minji fata. Jason se incorda furios. il zvicnea un muchi in bar bie, ameninjator. Samantha se dadu inapoi. - Vrei sa-Ji arat ce efect are atingerea mea? o intreba el blind, inaintind hotarit. tia ca n-ar rezista s-o mai ia in braje, aa ca inalja capul, sfidator. - Asculta, domnule, persoana dumitale nu ma intereseaza nici un pic. Apoi se intoarse, incercind sa para cit mai demna i se indrepta spre ua. - La revedere, Inaljimea Voastra. Iei in graba i se urea in trasura. De-abia ii stapinea tremurul. Cum indraznise sa-i vorbeasca aa? Incercase s se <^esprinda din brajele lui inainte s i fie prea tirziu. Dar nu-i imaginase ca o sa-i spuna afurisit. Ce

197

cuvTnt revoltator. Avea tupeu, nu gluma. Se trinti pe canapeaua tapijata. i ea care se simtise vinovata pentru felul T n care T l tratase Seducatoarea T n rou. Auzi! Porcul asta merita tot ce era mai rau. Deodata T i veni o idee |i zimbi rautacios. Ofta uurata, netezind rochia lui Christine. Poate n-ar ti rau ca Seducatoarea T n rou sa Tnvie din morji i sa dea Tnca o lovitura scandaloasa.

Capitolul 16

Cind sosi acasa, Samantha era atit de grabita sa ajunga tn camera ei, tnctt fu ctt pe ce sa se ciocneasca deEffie. - Uor, fetijo. Sora ta nu-i sus. A piecat cu prietena ei Pamela. Apoi ti dadu o scrisoare sigilata. - Tocmai voiam s-o due la tine tn camera, ctnd ai aparut ca o vijelie. Samantha ztmbi ctnd recunosc scrisul lui Nicole Heatherton. Rupse plicul tn graba, nerabdatoare sa afle ce-i scrie cea mai buna prietena a ei. Draga Samantha, . Am Tncercat sa aflu eft mai multe amanunte despre tatal tau. Se pare ca va fi judecat la jumatatea verii. Dupa

199

cum tii, magistrapi depn dovezi dare care-1 acuza de tradare. i s-ar putea sa fie suficiente ca sa-l condamne. Autoritaple s-au fnfuriat ctnd nu v-au gasit nici pe tine, nici pe Christine. Sperau sa va interogheze pe amfndoua, crezind ca or sa scoata ceva de la voi, care sa-l afunde i mai rau pe tatal vostru. Dar nu va cunosc ca mine. Tatal meu este revoftat de nedreptaple la care stnt supui lorzii, fn ultima vreme, din cauza oamenilor regelui. L-am auzit discutind cu mama, azi-diminea\a. Cred ca vrea sa plecam fn colonii. Spunea ca unchiul Arthur are o mica plantape Ifnga Bedford County, fn Augusta, i i-a propus tatei s-o cumpere. Din cfte am fnleles, plantapa este foarte aproape de Riversedge. N-ar fi minunat sa fim din nou fmpreuna? Chiar exista indieni acolo? Eu... Ztmbind, Samantha urea la ea tn camera i puse scrisoarea lui Nicole in scrinul de cedru, tmpreuna cu celelaite. Nu tia daca sa se bucure sau sa fie ingrijorata pentru tatal ei. Ptna tn vara, ar avea mai mult timp sa stringa banii, dar intr-un fel era i o limita. Daca n-o sa se descurce pina atunci? Se aeza in faja oglinzii, cu peria in mtna. Poate ca planurile de razbunare impotriva lui Montague nu erau totui atit de fanteziste. Trebuia sa-i elibereze tatal. i pentru asta avea nevoie de bani, de mulji bani. Montague ar fi victima perfecta. Caraghiosul ala avea mai mulji bani decit creier, cel pujin aa auzise. Puse peria jos. Va trebui saa i ia costumul rou i sa-i

200

puna planurile In aplicare. Ezita pentru o clipa, amintindu-i ce se intimplase ultima oara. i cum raminea cu juramintul ei? ti alunga sentimentele de vinovajie i inabui glasul contiinJei. Trebuia s-o faca. Dar va avea grija sa nil iasa incurcaturi. De data aceasta va pune mina pe bani.

Q ^2>
Jason bombanea in timp ce se plimba prin biroul lui, cu paharuJ de whisky in mina. Ce femeie afurisita! De ce oare il scotea mereu din sarite! Ah, Doamne! Nu-i pierduse niciodata stapinirea de sine. ii pastrasp intotdeauna mintea limpede. Atunci de ce il tulbura atit de mult? Rasuna o bataie in ua. - Jason? il striga Dahlia. Hawk te ateapta linga riu. Hawk? Ce voia la ora asta? se intreba Jason. - Muljumesc, Dahlia. Se strimba cind ii puse o haina uoara. Se simjea mult mai bine in propria lui piele, fara sa se'cieghizeze. Amintindu-i de Hawk, cobori scarile in graba i iei pe ua din spate. Cind se apropie de riu, nu-l vazu. Se facuse nevazut in padure. - Hawk? Aparu ca o fantoma dinaintea lui. - Salutari, frate. Jason zimbi i-i strinse mina. - Ma bucur sa te vad, prietene. Dar de ce m-ai chemat?

201

Hawk tl studie solemn. . - Am veti despre David Brown. A fost luat de soldaji. Se laudau cum or sa-l tortureze pina vor afla unde a ascuns maina de fier. - La dracul tii unde l-au dus? Carl a aflat? - Nu cred. A luat-o mai devreme, spre nord. Nu cred ca s-a Tntors Tnca. In privinja tiparnijei... Hawk TnaIJa din umeri. Jason se Tncrunta TngTndurat i-i Tntinse mTna. - Ca de obicei, vetile tale sTnt valoroase. Sper ca acel CalareJ al Diavolului o sa-l gaseasca i o si-1 elibereze Tnainte sa fie prea tirziu. - Vin cu tine. - Nu. N-are rost sa te amesteci. Prefer sa atTrn singur T n treang. Hawk se posomorT. - Eu a vrea sa nu atTrni deloc. Jason zTmbi. - STnt perfect de acord cu tine. Ai grija, frate. i muljumesc. Ah, era sa uit! CTnd poji, du-i-o pe Molly lui Jed, da? ' Hawk Tncuviinja din cap i disparu T n padure. Jason o porni spre casa, dar, cfnd se apropie, o vazu pe Dahlia cu o scrisoare Tn mina. - Uite ce }i-a lasat Hadley, servitorul lui Carl, T i spuse ea. Jason deschise plicul Tn graba i vazu scrisul ferm, TndrazneJ al lui Iron Sword - Spada de fier. Prietene, David Brown a fost arestat de oatnenii regelui. Daca

202

vrei sa-l ajup, te informez ca se afla in pivnifa familiei Hawksley. Am aflat ca asta-seara vor da o mica petrecere. Dar sortii nu sint in favoarea ta. fn hambar stnt patru soldap i capitanul Harvey Langford este oaspetele familiei. Din fericire, David Brown este pazit de o singura santinela. Jason mototoli bilejelul in mina. -Trebuie sa plec. - Ai grija, baiete, ii spuse Dahlia, ingrijorata. Barbatul ii strinse mina. - Aa o sa fac, Dahlia, ifi promit. Apoi se fnveseli, sa-i alunge ingrijorarea. - Parea te duceai la biserica asta-seara, nu? - Da, o sa ma due. !i zimbi i-i facu semn cu ochiul. - SS ma pomeneti \ pe mine in rugSciunile tale. Apoi o saruta pe obraz i urea scarile in graba. Voia. sa piece inainte sa se intoarca Nick. Fratele lui ar insista sa-l insdjeasca. Era exact ce-i mai lipseal Cind scoase costumul negru din lada, observa ime diat ca Dahlia il curatase i zimbi in sinea lui. Lua repe de o luminare i dadu la o parte tapiseria de pe perete, care ascundea ua spre tunel. Dupa citeva minute, strabatu coridorul umed i iei in padure, prin petera secreta. Cind se apropie, Ad versary necheza. Carl trecuse sa-l hraneasca din cind in cind i nu se mai micase de cind se imbolnavise Ja son, aa ca era nerabdator sa gaiopeze. Dupa o jumatate de ora, cind se apropie de Hawk sley Manor, dinspre padurea care marginea latura es-

203

tica a proprietijii, Jason vazu santinela postata (a ua pivnijei. Il privi cu u ri pe soldatul tn uniforma. Oare era acelai care-i ucisese tatal? Imposibil. Parea un puti. Se liniti, concentrindu-se asupra mesajului primit de la Iron Sword. Ptna acum, informajiile fusesera corecte. Nu-i raminea dectt s i scape de santinela, de preferat fara s-o omoare. Poate daca l-ar lovi cu minerul cutitului... I) lasa pe Adversary tn padure, strecurtndu-se printre copaci. Cirarea era pustie, aa ca o lua la fuga spre casi. Cind ajunse, se lipi de zid, tnainttnd spre fereastri. Inauntru risunau risete, clinchet de pahare, muzici. Ii baga cujitul tn talie i se strecura tn spatele cladirii. Ctnd trecu de aripa principals, ieita tn afara, auzi o ua deschiztndu-se. Se ascunse tn umbra, Jintndu-i respirajia. Pai uori se tndreptau spre el, Doamne sfinte! Ce dracu cauta pe afara? Se uita tn spate. Nu cumva venise dupa gardian? Inseamna ca Virginia avea mai multa personalitate dectt crezuse. Ii veni o idee. Puse cujitul la loc i se lipi de perete. Paii se apropiau. Ctnd trecu pe Itnga el, ti astupa gura cu o mtna, iar cu cealalta o lua de talie. Fata se tncorda. - Sa nu scoji nici un sunet, ii opti el la ureche. Apoi o lua inapoi, tragind-o dupa el. Mergea spre padure. tia ce tngrozita era. Ar fi vrut s-o liniteasca, dar, ca sa-i puna planul in aplicare, trebuia sa fie atit de inspaimtntata, incit si-1 asculte. Se opri linga un brad i-i spuse la ureche: - Acum o s i iau mina. Daci tipi, te amujesc pe loc.

204

Ai tnjeles? Virginia incuviinja din cap. Puse mtna pe alul legSt tn talie. - Nu, te rog, se smiorcai Virginia: Ce vrei de la mine? Jason tia de ce se temea. - Nu te tngrijora, milady, virtutea ta va rarriine intacta. Nu vreau dectt sa-Ji iau alul. Fata ofta uurata. O tmpinse spre copac. - O sa te leg, dar n-o sa pajeti nimic, te asigur. Virginia dadu din cap, ascultatoare. Dupa ce o lega, se dadu inapoi. Ii parea rau ca o tnspaimtntase. Fir-ar sa fie, nu-i dorise o asemenea complicatie. Ii zimbi, tncerctnd s-o liniteasca. - Daca n-a fi presat de timp, milady, nu m-a-grabi sa-Ji abandonez trupul ademenitor. Se uita la fata slabanoaga, fara stni, gtndindu-se ca nu strica sa minta din ctnd tn cind. Virginia tremura, dar se vedea ca era tncintata de vorbele lui. - Te rog sa numeri tncet ptna la o suta. Pe urma poji sa Jipi cit vrei. Dar, dar daca scoji vreun sunet inainte, o sa ma obligi sa fac ceva regretabil pentru amindoi. Ai tnteles? - Da, da, murmura ea. - Bravo. Hai, apuca-te de numarat. Jason alerga prin padure, pina ajunse in dreptul santinelei. Se ghemui, gata s-o rupa la fuga. Era foarte important sa se coordoneze. Nu-i vazuse pe ceilalji soldaji. Spera sa fie in camerele sclavelor. Jipatul Virginiei rasuna asurzitor.

205

Santinela tresari. Facu un pas inainte, ezitind. Nu tia ce sa faca: sa pazeasca prizonierul sau sa se poarte ca un adevarat cavaler? Cind fata |ipa din nou, se hotari. !nfaca puca i o lua la fuga spre copaci. Jason Jini spre casa. Cind ajunse, se uita'pe fereastrl, sa se asigure ca nimeni n-o auzise. Peter statea linga un ofijer, cu mina ridicata, discutind aprins. Jos hua Minter il asculta atent. Atji invitati se plimbau cu paharele in mina. Era evident ca nu auzisera strigatul Virginiei. Jason alerga in spatele casei i deschise ua pivnijei. . David Brown il privi surprins. Jason duse mina la buze i ii facu semn sa se grabeasca. David se ridica i ieira impreuna. Apoi o luara la fuga pe pajite, spre padure. Jason incaleca pe Adversary cu David in spatele lui i mina armasarul la galop. Deoarece tiparnita era ascunsa la nici o mila departare, Jason se gindi sa-l duca acolo. Carl se intorsese probabil i va avea grija si-i gaseasca un loc sigur. Dupa ce il lasa pe David la hambar, Jason o lua spre Crystal Terrace. Avu grija sa ramina la adapostul padurii, tiind ca soldajii vor porni in cautarea prizonierului. fi trebui mai mult de-o ora sa strabata cele patru mile. Deoarece voia sa se intoarca acasa in caz ca soldatii vor veni sa-i ceara informajii, nu-i schimba costumul. II duse pe Adversary in grajd, lua luminarea i parcurse in graba tunelul ingust. Cind deschise ua din spatele tapiseriei, il cuprinse

206

un fior i se incorda stTnjenit. Era cineva in camera. Se dadu inapoi i astupa lumTnarea cu mina, de teama sa nu-i deconspire ascunzatoarea. Apoi scoase cujitul i ridica Tncet tapiseria. Camera era cufundata Tn bezna. Se Tncorda, gata de atac. - Te sfatuiesc sa renunji, zise o voce ameninjatoare. O recunoscu imediat. Scrinind din dinji, lasa mTna Tn jos. Ce dracu facea aici? Auzi scaparatul unui chibrit i Seducatoarea Tn rou aprinse o lumTnare. Doamne, ce frumoasa era, se gTndi el. Dar se Tnfurie imediat. Ce cauta aici? l-o fi descoperit secretul? Fir-ar sa fie. Daca o si-1 antajeze? - la te uita cine a venit! exlcama ea, TmpungTndu-l cu Jeavaputii i facTnd semn spre tapiserie. Alt bandit!. Pe urm i lasa puca jos. - Vad ca ai descoperit o cale mai buna de a te strecura Tn casa decTt mine, dar ma tem ca a fost T n zadar. Bunurile lordului Windhall vor fi numai ale mele. Ofta uurat cTnd o auzi. Nu-i descoperise secretul, Credea ca era alt bandit venit sa-l jefuiasca pe viconte, Ce prostie! - Ce-ai zice sa Tmparjim bunurile? Samantha ramase uimita sa-i vada dinjii albi sclipind T n contrast cu pielea bronzata. - Cine tie? Jason baga cujitul T n toe i facu o plecaciune. - Calarejul Diavolului la dispozijia dumneavoastra, milady. Ceva T n atitudinea lui T i amintea de cineva cunoscut.

207

Dar era imposibil; tl vedea pentru prima oara. - Nu vreau sa impart cu nimeni. i, dup cum vezi, am ajuns inaintea ta. Facu semn spre ua secreta. - i acum lasa-ma te rog sa-mi vad de treaba. Jason ti studia gura sub masca roie. Era sigur ca sarutase buzele acelea cu citeva ore mai devreme. Ii privi, pieptul dezgolit de decolteul adtnc al rochiei i ti aminti ce placut fusese ctnd tl mtngtiase. Nu putea fi dectt Christine. Gustul dulce al razbunarii ti invada simjurile. Aftepta demult aceast^ clipa. Trebuia s egaleze scorul i tia exact cum o s-o faca. - Ma tem ca nu este posibil... Auzi pai pe hoi i trase instinctiv cujitul, factnd un pas spre femeie. tn clipa aceea se deschise ua.

Capitolul 17

Nick fu cit pe ce sa scoata un strigat de uimire. Trecuse s-o vada pe Christine i fusese acolo ctnd venisera soldajii. Voiau s i afle daca nu vazusera un barbat mascat, imbracat in negru. Bineinjeles ca nu vazusera, dar Nick tia ca II cautau pe fratele lui. Aa ca se intorsese in graba acasa sa-l previni pe Jason ca mergeau din casa-n casa. Dar nu se ateptase sa-i gaseasca fratele cu o femeie tmbracata in rou. Doamne sfinte! Ce mai pu sese la cale? i cum ar trebui sa reac|ioneze? Cind se uita la femeie, inghiti in sec. Era superba. Peruca alba, cu par lung, era pujin demodata, dar ii statea bine, remarca el. Sfinta Fecioara! Avea aceeafi gura ca iubita lui Christine! Nu era de mirare ca fratele lui o confundase cu Seducatoarea in rou. Daca nu s-ar

209

fi desparjit chiar acum de Christine i el ar fi crezut la fel. Dar ea era la Riversedge. i n-ar fi putut ajunge la Crystal Terrace dectt daca ar fi zburat. Se bucura. Jason se inelase. - Ce TnseamnS asta? spuse Nick in cele din urma, incercind sa se arate revoltat, dei ? i venea sa rid. Jason se uita la el sa-l previna. Daca Nick nu-i pastra seriozitatea, jocul era pierdut. - Intra i tnchide ua, ti zise Jason pe un ton aspru. Nick se supuse. Cum ar trebui sa se poarte? Sa se arate surprins? Inspaimintat? Revoltat? Ah, Doamne! - Ce vrei? Femeia ridica puca, - Ceea ce n-am putut sa iau la prima noastra tntTInire, lord Windhall, punga ta cu bani i alte obiecte valoroase. Te rog sa te grabeti! N-am timp de pierdut. Oare Jason inscenase toate acestea? Nu. L-ar fi prevenit, daca ar fi facut-o. Nick fi fncrucia brajele. - Nici nu ma gindesc. Voi, bandijii, veji vedea cit de curind ca nobilii nu mai au de gtnd sa va suporte. Femeia T i inclet mtna pe arma. - Prostule. Jason se apropie de ea, sa-l apere pe fratele siu, dac Seducatoarea ar fi facut vreo micare brusca. - N-ai auzit? Tntreba el, Tnvtrtind cujitul. Te sfatuiesc sa dai punga. Nick deschise gura sa protesteze, dar renunja cTnd se uita la Jason. Apoi scoase punga din haina i i-o arunca fratelui sau. - O sa platiji cu capul pentru asta! se infurie el. Jason lua punga, baga cujitul la loc i se intoarse

210

spre femeie. - Hai sa plecam. Voia sa scape mai repede de ea. -N u ! Femeia facu un pas inainte, revoltata. - Mi se pare prea pujin. M-a Tnelat o data. Acum nu ma mai las. Se Intoarse spre Nick. - Vreau mai mult. Jason Tnjura pe Tnfundate. Fir-ar sa fie. Acum ce-o sa faca? Se uita la fratele sau i ridica din umeri. - N-ai auzit? Nick Tncerca sa-i ascunda mirarea. Ce dracu avea de gind Jason? Ezita. Apoi ofta, cind Tlvazu dind din cap imperceptibil. - Am un safe Tn birou. . Acum fu rindul lui Jason sa ezite. Cel cu scrisoarea lui Sam Adam? Nu. Doar nu era atTt de nebun! Sau era? Se Tndrepta spre ua, TngTndurat. - la-o Tnainte. ObservTnd ca Jason se bagase Tntre el i femeie, zTmbi, impresionat de grija fratelui sau. . In briou, Nick se apropie de camin i aprinse o lumTnare. Spera ca Jason tia ce facea. Scoase cTteva carji din raft i lua safe-ul micuj. - O sa platiji pentru asta, zise el, sperTnd ca paruse destul de ameninjator, cTnd i-l dadu fratelui sau. Jason T i facu semn cu ochiul Seducatoarei. - Va trebui sa ne prinzi mai T n tT I. - Deschide cutia! T i porunci Samantha. Nick T i arunc o privire fratelui sau.

211

- N-avem timp, o preveni Jason. Soldajii miuna pe afara. Fata scrini din dinji. Nu avea pic de tncredere T n lordul Windhall. IgnorTnd sfatul Calarejului, repeta: - Deschide-o. Nick se uita la Jason. Fratele lui lasase ochii T n jos. N-avea Tncotro. Baga mTna T n buzunar i scoase cheia. - 0 sa regreji, bombani el. Sau el va fi cel care o sa regrete? Baga cheia T n broasca. Cum o sa poata explica ce se afla Tnauntru? - Ji-ani spus ca n-avem timp! pufni Jason. Se Tntoarse spre Seducatoare. - Hai sa plecam! Cine se credea sa-i dea ei ordine? - Nu te amesteca T n treburile mele. Jason tia ca ar fi fost o nenorocire sa deschida cutia. Disperat, se Tntoarse brusc, i-o smulse din mTna i iei din camera. Samantha se Tnfurie. Ridica arma, se Tncrunta i fugi imediat dupa el. Nick rise cTnd o vazu plecTnd. Femeia aceasta o sa-i dea de furca lui Jason! Calarejul Diavolului se Tndrepta spre grajduri cTnd Samantha iei din casa. Fir-ar sa fie! Cine o fi omul acesta? i cum Tndraznise sa-i ia prada? 0 sa-l Tnveje minte! Ridica din nou puca, pornind dupa el. - Da-mi cutia. Jason se opri la intrarea T n grajduri i se Tntoarse spre ea. Ii admira tupeul. Intra Tnauntru. - Ji-o dau cu o singura condijie. - Care? Sa-Ji cruj viaja?

212

- Sa ma saruji. - Ce? li drese glasul. - Nu fi absurd. - De ce Ji se pare absurd ca vreau sa fiu sarutat de o femeie frumoasa? - De unde tii ca stnt frumoasa? Poate ca aceasta masca ascunde un chip hidos. - imi asum riscul. Risul lui o stirnea. - i tu ce ascunzi? De ce simjea ca i se taie respirajia ctnd il auzea? Jason ridica din umeri. - N-am de ce sa ma pling pina acum. Se apropie de ea. - i acum imi vreau rasplata. Samantha tia ca nu avea de ales, ori il impuca, ori se lasa sarutata. ii studie pieptul puternic. Nu ranise pe nimeni, in viaja ei, cel pujin nu din voia ei. tia ca nu putea sa-l impute. Se uita apoi la gura lui hotarita, sub masca neagrS de matase. Dar va tndrazni oare sa-l sarute? LSsa puca in jos i se tndrepta spre el. - De ce? Jason o lua de talie i o trase spre el. - Pentru c aa vreau, ii raspunse el blind. Cutia cazu pe jos, cu puca alaturi de ea. Samantha simji ca se tnvtrtete totul in jurul ei. Gura lui era atit de caldSI Atingerea buzelor r se parea cunoscuta... Oare toji barbajii din colonii sarutau la fel? Cuprinsa de pasiune, ii puse minile pe piept. Barbatul o strinse in braje i-i desfacu buzele cu

213

limba. Samantha ii strecura degetele in parul lui. Mirosea a brandy, a tutun i a menta, o combinajie amejitoare. - Eti a mea, Seducatoareo, murmura el. A mea... Ii incercui buzele cu limba, inainte s-o sarute din nou. Simjea matasea matii pe obraji, amintindu-i ca era un bandit. Acest om nu avea nici un drept s-o sarute. Absolut nici unul. i, cu toate acestea, se simjea fascinata. Ce facea cu ea? Nu-i imaginase ca un sarut putea fi atit de senzual, incit sa-i ia minjile. Simjea deodata nevoia sa se lase posedata. Nici nu se gindea sa-l respinga. Savura caldura inimii lui pe sinul ei. Se cutremura de placere, ca i cind s-ar fi micat pamintul sul picioarele ei. In clipa aceea se incorda. Pamintul se mica intr-adevar. Jason inalja capul. - Vine cineva. O apuca de mina i o lua 1$ fuga prin grajd, ieind pe partea cealalta. Se uita in jur, gindindu-se cum s-o salveze. Ofta uurat cind vazu calul linga copac. - Incaleca i pleaca. Vazind ca nu s^e mic din loc, o apuca de talie i o urea in a. - Fir-ar sa fie, femeie. S-ar putea sa fie soldaji. Pleaca dracului cte aici. Trase de hajuri. - Nu fara prada mea. Ropotul copitelor se apropia. Doamne sfinte, ii venea s-o scuture! - Mai tirziu! Pleaca odata. Batu calul pe crupa. Oricit de mult o ura pe aceasta

214

femeie, n-ar fi vrut sa cada in miinile soldajilor. Samantha scoase un strigat, dar puse repede mina pe hajuri i se afunda in padure. Rasuna o impucatura. Simji o durere sfiietoare in umar. Straburst se ridica in doua picioare. Un soldat Jini dintre copaci, aruncindu-i pistolul i ridicind puca. - Oprete-te, Seducatoareo! Straburst se zbatu speriat, aruncind-o din a. Cazu pe o pratra, gemind ingrozitor. Se tira pe pamint, incercind sa scape. Soldatul descaleca, amenin|ind-o cu puca. - RidicS-te! ii porunci el. * Intrase in panica. Incerca sa se ridice, dar durerea ii sfiia pieptul i se invirtea totul in jurul ei. - Nu pot. ti duse mina la coaste. Soldatul o apuca de par i ramase cu peruca in mina. tn momentul acela, aparu alt calarej din lumini. Soldatul {inti i trase. Calarejul Diavolului intoarse calul i apoi se napusti spre soldat. Se prabuira amindoi pe pamint, Inlanjuiji. Gifiiau rostogolindu-se unul peste altul. Calarejul Diavolului sari in picioare i-i trase un pumn in falca soldatului. Omul cazu leinat. Apoi se apleca spre Samantha. - Eti teafara? Te-a nimerit? Ddu din cap.

215

- Nu-i decit o zgirietura. Se Jinea de coaste. -Am... Ii rupse mineca, dezgolind rana singerinda. - Fir-ar sa fie de soldat! - Nu-i adinca, il liniti ea. Ajuta-ma sa incalec. Tre buie sa plec. Jason ezita pe moment. Pe urma se uita In jur i o lua in braje. Samantha fu cit pe ce sa strige de durere. - larta-ma, nu mi-am dat seama. O duse la Straburst, o urea in a i ii puse hajurile in miini. Apoi alerga la calul lui, i-i dadu puca pe care o uitase in grajd. - S-ar putea sa ai nevoie de ea. Cind intinse mina s-o ia, o sageta din nou durerea. - Crezi ca o sS te descurci? Dadu din cap. In clipa aceea rasuna din nou ropot de copite i tresari speriata. Calarejul Diavolului se intoarse in direcjia aceea. - la-o pe cel mai scurt drum spre casa. 0 sa ramin in urma sa abat soldajii de pe urmele tale. - Nu, mai bine pleaca, n-o sa mi se intimple nimic. Trase de hajuri, cu puca in mina. - Muljumesc, murmura ea. Jason ii incleta pumnii, in timp ce o urmarea cum se indeparta. Fusese foarte aproape de moarte. N-o sa uite niciodata ce simjise cind auzise impucatura aceea. Si cind o vazuse intinsa pe pamint! Inspira adinc, incercind sa-i alunge imaginea dinminte. Se uita peste umar la soldat. Nvenea sa-l ucida. Dar

216

zgomotul copitelor tl trezi la realitate. Alerga la calul lui, in luminif. Deodata, ii aminti ceva i se opri. Par negru! Avea par lung i negru. La fel ca frumoasa Christine Fleming.

Cind Jason intra in dormitorul su de la Crystal Ter race, mai tirziu, tl gasi pe Nick aezat pe scaun, ingtndurat. - Ce s-a intimplat? Am auzit o impucatura, zise el, sarind in picioare. Jason ii smulse masca i trinti cutia pe pat. - A fost ranita, Nick. Un glonf i-a atins brajul sting. Pe urma, ticalosul de soldat i-a smuls peruca. II privi drept in ochi pe fratele lui. - Are par negru. Par negru ?i lung. Acum nu mai am nici o indoiala ca Seducatoarea in rou este Christine. Nick deschise gura sa protesteze. Dar Jason il opri, ridicind mina. - Fir-ar sa fie, Nick, tiu ca a fost ea. i acum pot sa ti-o dovedesc. - Cum? Jason zimbi. - Miine o s-o vizitam pe lady Fleming. Se aeza pe pat. - N-am crezut ca o sa vina ziua cind o sa te incurajez sa mingii o femeie, dar acum este necesar. - Sper ca nu vorbeti serios. - Ba sint cit se poate de serios. Doar aa putem

217

dovedi cine este. - Nu, protesta Nick. N-o sa abuzez de o tinara domnigoara doar ca sa-i dovedesc fratelui meu ca se ineala. Jason zimbi incintat. - Bine, frajioare, atunci o sa abuzez eu. - Nu! - Eram convins. - i daca te ?neli? il intreba el, apropiindu-se de pat. - Nu cred. Zgirietura este sub umarul sting. - i daca te ineli? Jason in a p din umeri fara sa-i raspunda. Nick lasS ochii in jos. - Bine, Jason, zise el in cele din urma. O s-o fac, dei nu vreau. Jason il privi suspicios. Nu-i placea tonul lui. Se temea ca pusese la cale vreo nebunie. Va incerca probabil sa-i ascunda adevarul. Dar o sa alba grija. - Bine. . \\ trase cizmele. - Dar o sa merg cu tine. Apoi ii scoase camaa neagra i o arunca in Nick. - Ce? se revolta fratele lui. i de ce ma rog? Jason ii ascunse zimbetul. N-avea de gind sa-i spuna. - Pentru ca, frajioare, trebuie s-o intrejina cineva pe insojitoarea lui lady Fleming.

Capitolul 18

Samantha se uita la Christine. Sora ei fredona fericita T n timp ce ii alegea rochia pentru vizita lui Mon tague din dupa-amiaza aceea. Samantha nu-i revenise inca dupa incidentele din noaptea trecuta cu arogantul bandit i soldatul englez. Ii freca brajul bandajat i ii duse mina la coaste. Se strimba cind ii aminti ce vinatai urite avea pe braj. Slava Domnului ca nu putea s-o vada Carl. Nu se intorsese inca din escapadele sale misterioase. Ar fi strins-o de git, probabil. Fusese surprinsa sa afle ca Montague o vizitase pe Christine in absenja ei. Zimbi cind ii aminti ce stinjenita fusese sora ei. Christine ii spusese vicontelui ca Medeline era sus, rapusa de guta i ii petrecuse toata seara singur& cu el. lar acum se temea sa nu afle cineva

219

i sa-i strice reputajia. BineTnJeles nu-i pasase atit de mult, TncTt sa-l trimita la plimbare, dupa cum remarcase Samantha. i acum era nevoita din nou sa joace rolul matuii Madeline. Nu putea s-o lase din nou singura cu Mon tague. Ofta i ridica din umeri. O durea umarul Tngrozitor i junghiul din coaste ti Tmpiedica respirajia. Intilnirea cu Montague Windhall era tot ce-i mai lipsea. - Ce s-a Tntimplat aici, noaptea trecuta? o Tntreba Samantha. Nu Tnjelegea de ce sora ei era atTt de fericita. - Nimic, T i raspunse Christine. Oricum, nimic deosebit. Dar, dupa cum tii,. Montague a trecut pe aici aseara i... cred ca Jine la mine. ii lasa ochii T n jos. - Cel pujin aa mi-a facut impresia. - i tu ce parere ai despre Tncrezutul viconte? Christine puse pe pat rochia pe care o alesese i se Tntoarse revoltata spre sora ei. - Nu este Tncrezut. Este un om blind i bun. Veni ITnga Samantha i Ti puse mTinile T n olduri. - yi-ai fi dat i tu seama, daca n-ai fi fost atTt de preocupata sa-l jefuieti. Samantha se Tncrunta. Imbracata numai T n camaa, cu parul negru revarsat pe umeri i ochii verzi aruncTnd fulgere de mTnie, semana cu Tngerul razbunarii. Remarca deodata un lucru pe care nu-l vazuse pTna acum. Chris tine parea schimbata. Capatase o stralucire deosebita i era mai Tndrazneaja. - Te-ai Tndragostit de el.

220

Christine ti intoarse spatele. - Nu te privete, oricum! Apoi, Christine zimbi trista. - Da. Sentimente contradictorii.se abatura brusc asupra Samanthei: minie, durere, tradare, bucurie pentru sora ei. Simjea i acum atingerea buzelor lui Montague. Glasul lui melodios fi mingiia urechile. De ce el? Oare sora ei n-ar fi putut sa se indragosteasca de altcineva? Samantha incuviinja din cap, inspirind adinc. -Injeleg. fi drese glasul. -E lftie ? ' - Nu pot sa-i spun, cel pujin, nu inca. Trebuie sa vad care stnt sentimentele lui faja de mine. Samantha ii aminti de dupa-amiaza trecuta, cind il intilnise pe Montague la Crystall Terrace i o sarutase. Simjea ca i se sfiie sufletul de durere. Montague o sarutase intr-adevar ca un indragostit. II oprise pentru ca se temuse sa nu se lase in voia pasiunii. Dar, cind se gindea ca acel sarut ii fusese destinat de fapt lui Chris tine, ii venea sa innebuneasca. - Sper, pentru binele tau, ca Jine la tine j?i nu te folosefte doar ca sa se distreze. - fnceteaza cu ideile preconcepute, rise Christine. Nu este un ticalos. Se intoarse spre pat sa-i ia rochia. - Ma ajuji sa ma imbrac? Apoi deschise dulapul i scoase un costum maron de lina. - O sa te ajut i eu.

221

Dupa o ora, Samantha se deghizase tn matua Ma deline i se instalase T n salon. Pe masuja de marmura de linga foe erau inirate platouri cu prajituri, placinta i ceai proaspat de menta. Christine se straduise sa-i impresioneze oaspejii, punind la bataie cel mai fin portelan al lui Carl. Samantha nu se obosi sa se ridice ctnd Hadley il pofti pe Montague tn salon. Cind il vazu pe Leopold cu el, tnjura pe infundate. Fir-ar sa fie! Ce cauta aici? tiind ca ar trebui sa se ridice, tncerca, dar nu reui, 0 dureau coastele fi o infepa umarul. Sub pudra alba, era palida . la faja i obosita. - Buna ziua, domnilor, ii saluta Samantha, dtnd din cap. Va rog sa ma scuzaji ca nu ma ridic, dar am o criza de guta. Apoi le facu semn cu brajul sanatos. - Aezaji-vaf vSfog. Christine o s coboare imediat. Montague se instala pe bancheta, vizavi de ea i de Leopold pe un scaun. - Vreji un... ceai de menta? - Da, muljumesc, zimbi Montague. - Eu, nu, zise Leopold, morocanos. Samantha umplu cetile. - Cu zahar? Sau lapte? Montague tncuviinja din cap. - Cu amindoua, daca se poate. - Unde este lady Fleming? se interesa Leopold. Samantha tresari surprinsa. Ce ii pasa? - Ultima oara cind am vazut-o, se tncalja. - Acum sint aici, se auzi vocea lui Christine din prag. Barbajii intoarsera capul amindoi. O priveau atent.

222

Samantha se tncrunta. Nu injelegea de ce erau atit de agitaji. Ii vazu ridicindu-se tn picioare. - Araji superb! exclama Montague, exagerat de vesel, apropiindu-se de Christine. 0 lua de mtna i-i saruta degetele. - intr-adevar! zise Leopold. Samantha observa ca se uita fix la mtneca stinga a surorii ei. De ce, oare? Lasa ochii in jos, ginditoare. L-o fi informat cineva de incidentul dintre soldat i Seducatoar^pa in rou? Aflase cum i unde fusese ranita? O banuiau pe Christine? Ce interesant, se gindi ea. - Montague i cu mine ne pregateam s bem un ceai. Vrei i tu unul, Christine? o tntreba Samantha, vesela. Sora ei se arata surprinsa. - Da, muljumesc, matua Madeline. Samantha ii umplu ceaca, incerctnd sa-i ascunda durerea. - AJi auzit ultimele veti? intreba Leopold calm. Fiul meu a fost pradat din nou de Seducatoarea in rou, azi-noapte. - Ah, nu! exclama Christine. Ce ingrozitor! Apoi se tntoarse spre Samantha. - Da, zise Montague, dar se pare ca nu a fost numai atit. Am aflat ca era cit pe ce sS fie prins5 de un soldat. De fapt, se pare ca a ranit-o. Christine ti pipai instinctiv brajul sting. - Vai, ce ingrozitor! Amindoi se uitau la Christine care se Jinea de braj. Samanthei ii venea sa-i traga un picior. tia ca sora

223

ei resimjise durerea cind fusese impucata. Incercind sa gaseasca ceva care sa le arate surprinderea, ii intreba: - A fost ranita grav? Poate au ucis-o? Leopold o privi drept in ochi. - Nu. Glonjul a zgiriat;0 doar. Se uita fix la Christine. - La brajul sting. Fata lasa mina in jos i se inroi la faja. - Ce cumplit pentru tine, bineinjeles. Pacat ca sol datul n-a prins-o, zise Christine. Poate ca acum o sa se gindeasca de doua ori inainte sa atace alta victima. i sa-i scandalizeze pe gentlemenii din Jinutul nostru, adSuga ea. - Sint perfect de acord, zise Montague. - Am auzit ca s-au gasit nite veminte femeieti in casa lui Peter Hawksley, spuse Leopold. Se pare ca sint aie Seducatoarei in rou. Ii zimbi lui Christine. - Dupa ce au gasit biroul lui Mrnter ravait i au descoperit o rochie, Langford a presupus ca este mina Seducatoarei. Probabil ca s-a deghizat ca sa poata intra la petrecere. Seincrunta. - Mi s-a spus ca semana foarte mult cu rochia pe care ai purtat-o in noaptea aceea. - Cea roz? intreba Christine inocenta. - Da, ii raspunse Montague. Dar i-am asigurat, draga mea, ca erai imbracata in rochia aceea cind te-am condus acasa, o mai ai, nu-i aa? In caz ca se intereseaza oamenii regelui? Christine zimbi trista i ii impreuna miinile.

224

- Da. ti lasa ochii in jos. - Dei n-a vrea s-o arat nimanui. Nici eu, se gindi Samantha ingrijorata. Cum ar putea explica doua rochii identice? Christine va trebui sa-i puna nifte dantela sau sa-i adauge ceva. - De ce n-ai vrea? o intreba Leopold, insinuant. Christine se inroi. - Pentru ca este rupta. Rupta? se mira Samantha. Nu-i spusese nimic. i de ce nu indraznea sa se uite in ochii lui Montague? Ce se intimplase cu rochia? i Montague parea stinjenit. Ce se intimpla oare? - S-ar putea s tii obligata s-o araji, insista Leopold. Capitanul Langford este foarte insistent. - Daca autoritajile or sa ne ceara rochia, nu va fi nici o problema, se enerva Samantha, nerabdatoare sa puna capt acestei discujii care o deranja pe sora ei. Se ridica incet in picioare. - Am injepenit. N-ai vrea sa facem o plimbare? il intreba ea pe Leopold. La inceput, fu cit pe ce sa refuze, dar se razgindi, dupa ce se uita la Montague. - Da, bineinjeles, doamna Traynor. Cu placere. - Va rog sa ne scuzaji, ii spuse ea lui Montague. O sa ne intoarcem repede. Soarele se reflecta in riu, poleindu-l intr-o lumina aurie. Caldura topise gerul de noaptea trecuta, umezind pamintul. Samantha paea cu grija, sa nu alunece. Leopold incetini pasul. Ii facea mai. bine sa mearga. O sageta o durere in-

225

suportabila de fiecare data cind respira. Avusese noroc ca nu-i fracturase vreun os. Cind ajunsera pe malul riului, Samantha il conduse spre pavilionul de vara. Trebuia sa se aeze cit mai repede. - Unde este Carl? o intreba el brusc. - Este plecat cu afaceri. Leopold o strinse de brajul ranit cind pai peste o creanga cazuta. - Cind crezi ca se intoarce? Urcara treptele pavilionului i o ajuta sa se aeze pe bancheta capitonatS. - De cind a\i venit la Lynch's Ferry? o intreba el deodata. - Cred ca au trecut mai mult de ase luni. De ce? - Nimic, eram curios. De ce atitea intrebari? i de ce avea senzatia ca urmarea ceva? Aflase cind ii incepuse atacuriie Sedu catoarea in rou? Incerca sa faca o comparajie? - Am stat prea mult, zise Samantha posomorita. Coloniile sint monotone. Uneori imi vine sa ma intorc in Anglia mai devreme. - Mai devreme? Dar cind ar trebui sa plecaji? - La sfiritul verii. Tatal lui Christine a vrut ca fata lui sa vada lumea inainte sa se marite, minji Samantha. Anul trecut am stat in Franja. - Tatal ei i-a gasit cumva un so|? - Da, zise ea. De fapt era pe jumatate adevarat. Dei tatal lor ii facuse planuri pentru Samantha. - Pe fiul vecinului nostru, William Brucknell.

226

Leopold se Tncrunta. - II iubete? Samantha se gfndi la bunul i blTndul William. Fu sese Tntotdeauna ca un frate pentru ele doua. - Da, sTnt sigura ca il iubete. .Oare i se parea sau Leopold se posomorise? - Cred ca ar trebui sa ne Tntoarcem. Ii Tntinse mina. - S-a facut frig. i guta nu se Tmpaca bine cu frigul. Samantha se ridica, strfmbTndu-se de durere. - Ai dreptate. Sper ca n-am exagerat. Leopold nu scoase nici o vorba Tn drum spre casa. Oare la ce se gTndea? Mai credea i acum ca sora ei era una i aceeai persoana cu Seducatoarea? Ce absurd! Intrara T n sufragerie. Samantha observa mirata ca ua salonului era Tnchisa. Cfnd Leopold o deschise, scena care aparu Tnaintea lor o facu sa scoata un strigat de uimire. MTneca rochiei atTrna pe umarul stTng al lui Christine, iar Montague T i Tngropase capul la pieptul ei, TnlanJuindu-i talia. - Sa fii blestemat, Windhall! Toti patru Tntoarsera caput spre intrare. Carl Malderon statea T n ua, stacojiu la faja de furie. Ii Tncletase pumnii i-i pulsa o vena la timpla. - De data aceasta ai mers prea departe. Montague se ridica demn. Samantha observa ca Leopold studia brajul gol al lui Christine, dezamagit. Sora ei Ti trase mTneca. Carl facu un pas, ameninjator.

227

Leopold se mifca surprinzStor de rapid i se baga Tntre Carl i Montague. - Uor, calm! T l preveni el. Se pare ca glasul lui T i pierduse hiriitul batrinesc. - Pleaca din calea mea! zbiera Carl. Dar Leopold nu se urni. Incremenisera T n loc cu tojii. - Hai sa discutam Tntre patru ochi, T i propuse Leo pold. La Tnceput, Carl fu cTt pe ce sa se repeada la el, dar reufi sa se calmeze pujin. - Vino Tn biroul meu, zise el strafulgerTndu-l din priviri pe Montague. TTnarul se ridica Tn picioare, zTmbindu-i lui Christine. Fata se uit peste umarul lui i izbucni Tn lacrimi. Samantha se Tntoarse i T i dadu seama ce se Tntimplase. Peter Hawksley statea In holul spajios, cu gura cascata. '' Jason sesizase i el prezenja lui Peter i Tnjura pe fnfundate. Fir-ar sa fie, ce TncurcStura! Acum, cTnd Peter Hawksley fusese martor la aceasta situajie compromiJatoare pentru Christine, nu existau decTt doua posibilitaji: fie Carl se duela cu Nick, fratele lui, fie cineva se casatorea cu fata. Peste citeva clipe Nick intra T n birou fi Tnchise ua T n urma lui. Apoi se Tntoarse spre Carl, eft se poate de demn. - Inainte sa spui ceva, vreau sa tii c5 sTnt gata sa ma Tnsor cu Christine. - Nu! izbucni Jason, rSsucindu-se spre Carl. Este numai vina mea. Am fost atTt de sigur c era Sedu-

228

catoarea in rou, incit l-am incurajat pe Nick s-o dezbrace, ca sa-mi verifice suspiciunile. Clatina din cap. - Dupa cum am vazut cu tojii, m-am inelat. Sint singurul vinovat. Se intoarse spre Nick. - Aa ca eu trebuie sa ma insor cu ea. - Jason, il intrerupse Nick, tiu ca vorbeti aa ca sa ma protejezi. Dar adevarul este ca vreau sa ma insor cu Christine. A? fi cerut-o in casatorie chiar daca nu s-ar fi intimplat acest incident. Se uita cind la Carl, cind la fratele sau. - 0 iubesc, Jase. 0 iubesc cu adevarat. Vorbele lui erau ca o sageata infipta in inima. Fratele lui se va casatori cu iubita lui Jason, lubita? I se incletase stomacul. Dar el n-o iubea pe Christine, ci pe Seducatoarea in rou! Apoi, ii aminti de dupa-amiaza aceea cind o sarutase pe Christine la Crystal Terrace. Parea o simjea i acum tremurind in brajele lui. Ii raspunsese cu aceeai pasjune, trezindu-i senzajii nebanuite, Doamne sfinte! Oare le iubea pe amindoua? Carl ii trecu degetele prin parul cSrunt. Se imblinzise. - Fir-ar sa fie, de ce a trebuit sa se intimple aa ceva? Se aeza la birou. Dar decrt sa-l ucida pe Nick in duel sau s-o trimita pe Christine inapoi, in Anglia, sa evite scandalul, era cea mai onorabila ieire. - Sa fixam nunta pe la mijlocul lunii viitoare? intreba Nick. tiu ca este pujin timp, dar in situajia de faja,

229

n-avem de ales. Jason se prabui pe scaun. Simjea ca se sufoca. - Da. i, pentru fericirea ta, ma bucur ca n-a fost Seducatoarea tn rou. - De ce stnteji obsedaji de aceasta femeie? se infurie Carl. - El nu, doar eu stnt, zise Jason. Eu vreau sa.;. fie prinsa. - Pentru ca te-a jefuit? - Este doar unul din motive. - Jason, ii spuse Nick cu bltndeje. tiu ca nu este momentul potrivit, dar cred ca am citigat pariul. Jason se albi la faja. vNu te ingrijora, frajioare, poji sa-l pastrezi pe Ad versary, zimbi Nick. Am citigat ceva mult mai valoros.

Capitolul 19

VTntuI de martie se tmbltnzise, ca i cind s-ar fi pregatit pentru nunta de la Riversedge. Ctnd Samantha iei tn grading, sa verifice daca totul era aranjat pentru pe trecere, vazu trandafirii tmbobociti care strajuiau aleea. Erau de diverse culori: roii, roz, albi, galbeni. Perfect! Se tndrepta spre un ir de scaune i se aeza tn fa|a unei arcade construite tn graba. Se uita la aleea care separa scaunele pe mijloc, la ftiile roz de matase, drapate de-a lungul culoarului. Pipaind una din panglici, contempla aranjamentul floral delicat, pe gustul lui Christine. Christine. Sora ei se casatorea. Simji un nod tn gtt i tncerca sa se gtndeasca la altceva. Nu trebuie sa pltnga. i-ar strica faja de... Madeline. Lasa ochii tn jos i ti aminti de ultimele patru saptamtni. Montague o curtase neobosit pe Christine, bine-

231

Tnjeles. Sora ei plutea de fericire. Leopold Tnsa nu mai aparuse. Montague le spusese ca plecase sa-i vada de afaceri. Pe Hawk nu-l mai vazuse din noaptea seratei lui Peter. Se uita spre pdure. Oare o sa-l mai vada vreo data? Intrebarea era daca T i dorea sa-l vada. Nu. Hawk era prea ciudat pentru linitea ei. Linitea ei! Se Tncorda.- Nu mai avusese parte de linite in ultimele saptamTni, de ctnd capitanul Langford venea mereu s-o Tntrebe pe Christine ce era cu rochia roz. Sora ei era foarte trista ca nu reuise s-o repare. Zimbi cind T i aminti cum tl dusesera de nas Carl i Madeline pe Tncrezutul ofijer. !l informasera de fiecare data ca lady Christine era plecata la cumparaturi, se plimba cu Montague sau nu se simjea bine. Langford devenea din ce in ce mai furios. Christine i Montague participasera la numeroase petreceri i serate date T n onoarea lor, T n timp ce Seducatoai'ea T n rou disparuse. Misterioasele absenje ale lui Carl se Tndesisera i Samantha se vazuse nevoita sa preia o muljime de responsabilitaji: trimiterea invitajiilor pentru nunta, aranjarea salonului, a meniului i alte amanunte. Se Tntoarse spre casa. Nunjile erau obositoare... iar aceasta va marca o cotitura Tn viaja Samanthei i a lui Christine. In cele patru saptamTni care trecusera de la incidentul petrecut T n salon, nu mai ieise din casa. Dar azi, dupa nunta, se va schimba totul. Christine i Mon tague intentionau sa piece Tntr-o scurta luna de miere la Williamsburg. i pentru ca vara i procesul tatalui ei, se apropiau, Seducatoarea T n rou va trebui sa-i intre T n

232

rol din nou. Intenjia ei II Tnfuriase pe Carl, dar nu putea s-o opreasca decTt daca o Tncuia T n dormitorul ei. Se gTndise i la aceasta posibilitate, bineinjeles, dar era term hotarita. Trebuia neaparat sa faca rost de bani. Dei jurase ca n-o sa mai jefuiasca pe nimeni, o s-o ia de la Tnceput. Viata tatalui ei era mai importanta decrt un juramTnt. Va avea grija sa nu raneasca pe nimeni. ii aranja rochia peste pernujele Tndesate pe olduri i se rezema de balustrada verandei. Nu-i convenea ca trebuia sa stea deghizata toata ziua, dar unii oaspeji sosisera deja. - Domnioara! o striga Effie. A sosit ceva pentru dumneavoastra, zise ea, TntinzTndu-i un plic alb. - Muljumesc, ii raspunse Samantha, luTnd scrisoarea din mTna cafenie a femeii. Bartholomew Dungworth T i cerea permisiunea sa vina la nunta cu stimatul lui var, capitanul Harvey Langford. Samantha T i ascunse disperarea i se Tntoarse spre servitoare: - Pregate?te cina, Effie. i spune-i lui Hadley sa duc un bilet familiei Dungworth. - Da, domnioara. Samantha se uita din nou la scrisoare. Va fi o noap te cumplita cu ofijerul acela arogant. Se Tntrista. !i ridica poala rochiei i urea scSrile. Acum nu era timp sa se gTndeasca. Mai erau doar cTteva ore pTna la nunta i Christine^era Tnca Tn cada. Dupa doua ore, Samantha cobori Tmbracata Tntr-o rochie voluminoasa din satin. Ura peruca, pudra alba i hainele acestea babefti. ii venea sa-i smulga totul de

233

pe ea. Trecuse atita timp de c?nd nu aparuse T n societate Tntr-o rochie frumoasa, tinereasca. Ah, Doamne, cTnd dansase oare ultima oara? CTnd fusese curtata de un gentleman? CTnd intra T n living, T l gasi pe Carl cu un pahar de brandy T n mTna. Arata superb. Redingota grena de matase i pantalonii T i veneau perfect. - Ah, ce bine Tji sta! Parea tu ai fi ginerele, nu lordul Windhall. ' Carl rise, venind spre ea. Apoi o lua de mTna i o strinse afectuos. - Ah, Samantha, vorbele tale Tm i alina inima mea batrina. - Dar tu nu eti batrin, Carl. - Lingu?itoareo! Se Tntoarse la barul pe care-1 aranjasera pentru nunta. - Vrei un brandy? Un sherry? - Nu, muljumesc, zise ea, zTmbind. Vreau sa-mi pastrez mintea limpede azi. Lui Carl T i pieri zTmbetul. - Fir-ar sa fie, Samantha, te rog sa renunji la aceasta idee nebuneasca. Daca te Tmpuca vreun soldat sau raneti tu pe cineva? - Inceteaza, Carl. Nu ma face sa ma simt vinovata. N-ai nici o ansa. Mi-am pus ceva T n gTnd n-o sa ma opreasca nimeni. Nu trebuie decTt s aflu cTnd vor fi transportaji banii pentru taxe. ' - Am auzit un zvon, dar nu-mi vine sa cred. Doar n-ai gSsit nici un indiciu T n biroul lui Joshua Minter. Daca ar fi urmat sa fie transportat vreun ban, el ar fi aflat primul.

234

Joshua tie tot ce se petrece. - Mai sint i unele lucruri de care n-are habar. De mine, de exemplu. Carl deschise gura sa protesteze, dar renunja. Goli paharul i-l aeza pe bar. - Oaspejii trebuie sa soseasca in curind. Hai sa-i ateptam in holul de la intrare. Minerva Carstairs i Peter Hawksley venira primii. Minerva, Tntr-o rochie ampla, roz-aprins, de-abia Tncapu pe uile duble cu fusta ei Tnfoiata. Peter se Tmbracase T n verde-Tnchis. Semanau cu un trandafir uria pe o frunza sub^re. - la te uita, lady Traynor, se alinta Minerva, araji superb. Este prima oara cTnd te vad Tmbracata Tn altceva, T n afara de rochiile acelea mohorTte de ITna. Ar trebui sa porji matase. IJi avantajeaza tenul palid. HzTmbi lui Peter, ridicindu-i evantaiul rozaliu. - Nu-i aa, Peter? Barbatul T i drese glasul, stTnjenit. - Muljumesc. Voi Tncerca sa Jin cont de sfatul tau. Apoi, ridicTndu-i mina Tnmanuata, T i facu semn lui Hadley. - Servete nite racoritoare T n timp ce-i ateptam pe ceilalti oaspeji. Carl T i saluta pe noii veniji, dar nu zise nimic T n timp ce Hadley T i conducea T n sala de bal. Pe urma sosira Sally Blakenship, cu fratele ei, Westly, urmaji de Virginia Hawksley i Joshua Minter. Samantha se simjea vinovata ca T i rascolise biroul acum cTteva saptamTni. Pentru un funcjionar vamal, nu era un om rau.

235

Familia Millworth, cu fiica lor, Pamela, i sojii Wain wright venira imediat dupa Virginia i Joshua. Pe urma se revarsa un grup imens de oaspeji din Lynchs Ferry. Samantha i Carl erau copleiJi de noii veniji. Dupa o jumState de ora, T i facu aparitia lordul Bar tholomew Dungworth. Era un barbat solid, crt ua. In spatele lui statea un om tnalt, bine facut, tn uniforma militara. Harvey Langford era cam de vtrsta lui Carl. Ar fi fost un barbat frumos, daca n-ar fi avut obrajii mtncaji de varsat. Aa tnsa parea ameninjator. - Carl, lady Traynor, spuse Bartholomew, a vrea sa vi-l prezint pe vrul meu, capitanul Harvey Langford. - Ne-am cunoscut, zise Samantha pe un ton sec. Nu-i aa, capitane? Langford ti arunca o privire rece. - Da, doamna. Ne-am tntilnit de mai multe ori. Ochii lui negri sclipeau feroce. - Dar sper ca de data aceasta lady Fleming nu este nici plecata... nici bolnava. Samantha zimbi rautacios. - Intr-adevar. Apoi se tntoarse spre ceilalti oaspeji, - Va rog sa va serviti. Langford se uita de jur tmprejur. - Unde este masa cu racoritoare? tntreba el, trectnd pe linga Samantha. Carl ti raspunse calm: - O sa va conduca servitorul meu. Dupa ce sosira i uitimii oaspeti, Samantha se tn toarse tngrijorata spre Carl. - Unde este mirele? Ar fi trebuit sa fie aici.

236

Carl zimbi. - Linitete-te. Montague va veni la timp. Doar n-o sa lase o femeie sa-l atepte in faja altarului. - Mai ales pe aceasta femeie, zise Montague din ua, in spatele lor. Samantha se intoarse brusc. Cind vazu ce superb arata, i se opri inima in loc. Pantaloni albi, mulaji pe coapsele lui musculoase, tunica mutar din catifea, care cadea perfect pe umerii sai laji i parul negru ca pana corbului, strins la spate cu o funda. Doar dezgustatoarea pudra alba i alunijele ii ascundeau trasaturile virile. Samantha simji un nod in stomac. Sora ei o sa se marite cu Montague Windhall i ea nu putea face absolut nimic. Leopold statea tacut in spatele lui, imbracat intr-un costum de catifea bleumarin, cu vesta argintie. Peruca, la fel ca celelalte pe care le purtase, ii incadra faja pa roasa. * - Intraji, ii invita Carl. Preotul este gata, adauga el, intorcindu-se spre Montague. Dupa ce mirele i Carl ieira din hoi, se rasuci spre Leopold. Pentru o clipa, i se paru ca zarete o sclipire ' dureroasa din ochii batrinului, dar disparuse imediat. - Sa mergem i noi, ii propuse el, oferindu-t brajul. - Sa mergem. Inaljimea Voastra, zise Samantha, am obosit deja sa stau in picioare i sa intimpin atijia oaspeji. In sala de bal, atmosfera era vesela, dar Samantha ii simjea inima grea, ca de plumb. Sora ei se va casatori cu Montague i ea ii va petrece tot restul viejii

237

visTnd la el. Leopold o conduse la bar. - Sherry? o intreba el. Ii umplu paharul i dupa ce ti turna un brandy pen tru el, se tndreptarS spre camin. - Pentru familiile noastre, zise el solemn, ridictnd cupa de cristal. De ce oare ti facea impresia ca era nefericit? Sorbi din bautura. - Nu prea o placi pe Christine, nu-i aa? - Cum? tresari el, surprins. Binetnjeles cS o plac. De ce ma Tntrebi? - Aa mi-a facut impresia. - Te Tneli. Sfnt foarte fericit pentru Montague. Nepoata dumitale este o femeie frumoasa i voi fi onorat sa-i spun sor... fiica. Bau repede, ca i ctnd ar fi vrut sa-?i tnghita cuvintele. Orchestra intona primele acorduri, anunjtnd tnceputul nunjii. Samantha se tncorda. Leopold parea la fel de tulburat, dar reui sa se staptneasca. - Da-mi voie s te conduc, lady Traynor, ti spuse el, tntinztndu-i mtna. Samantha puse paharul pe o masa i ti dadu mtna. Observa ca tremura imperceptibil. Uimita, se ISsa condusa ia locul ei. Leopold se aeza linga ea, privindu-l insistent pe Montague. > Ctnd to|i oaspejii se instalara pe scaune, mirele veni Itnga pr^ot. Apoi tncepu marul nuptial i toate capetele se tn-

238

toarsera in direcjia casei. Hadley, TmbrScat T n negru i alb, se apropie de uile duble i le deschise. oapte de uimire scapara de pe buzele celor prezenji. Christine statea cu capul plecat, cu un buchet de trandafiri albi, Tmpletiji cu dantela i perle. Samantha se uita pe furi? la Leopold. Ochii lui albatri precum cerul se TnceJoara de durere. Ce se IntTmpla? Se Tndragostise de sora ei? Imposibil. Dei, daca se glndea mai bine... AlungTndu-i acest gTnd aiurit, Samantha T i concentra atentia asupra lui Christine. Sora ei era atTt de frumoasa! Rochia alba de matase, care daduse atTta bataie de cap croitoreselor, era superba. MTnecile de dantela T i acopereau' brajele de la umar pTna-n talie. Decolteul patrat, tivit cu perle, T i punea T n evidenja sinii mari, frumoi. Un colier de perle cu un ametist Tn mijloc T i Tmpodobea gTtul. Corsajul strimt se mula pe talia ei Tngusta, revarsindu-se apoi Tn falduri ample. Trena avea vreo patru metri lungime. 0 coronija din perle i ametist T i susjinea voalul care-i acoperea faja ptna i-l va ridica Montague, so{ul ei. Samantha Ti duse repede batista la ochi, sa-i opreasca lacrimile care i-ar strica faja de... Madeline. Carl o conduse pe Christine la altar i i-o dddu lui Montague. Mirelq i mireasa se privirS timp de cTteva clipe, dupa care se TntoarserS spre preot. Samantha Tfi stSpTnea cu greu durerea care ameninja s-o sugrume. T l scSpS un mic suspin, fSrS sS vrea.

239

- Nu! exclama Leopold, strtngtnd-o de mina. Atingerea lui ti dadu curaj sa urmareasca ceremonia fara sa pITnga. Dar ctnd Montague ridica valul miresei sale i o saruta blind, simji ca este gata sa izbucneasca. Noroc ca Leopold o strtnse i mai tare, ofttnd adtnc ca i ctnd ar fi fost tulburat de aceleai senzajii. Oricum, nu avea timp sa-i analizeze sentimentele, pentru ca oaspejii se adunasera sa-i felicite pe tinerii casatoriji. Ctnd Montague ti lua tn braje sojia, Samantha crezu ca o sa i se frtnga inima. Singurul barbat care o atrasese vreodata era acum cumnatul ei. Leopold nu prea ar fi vrut sa sarute mireasa, dar o facu tn graba. Samantha se apropie de el. , - S-a tnttmplat ceva? - Ce? tresari batrtnul. Clipea din ochi, amejit. - Ah nu, nimic. II privi un timp i apoi se tntoarse spre miri. Mon tague i Christine acceptau felicitarile oaspejilor, inainte sa intre tn casa, sa deschida cadourile. Samantha i batrtnul viconte stateau mai retrafi. Nu le ardea s se amestece printre ceilalji. Leopold lua tn mtini cttiva trandafiri albi. Ii privi un timp, tngtndurat i apoi le dadu drumul. Pornise spre masa cu gustSri. Samantha tl urmarea atenta. II preocupa ceva. Nu cumva era bolnav? - Cine este domnul aceta? rasuna o voce, tn spatele ei. , Ctnd se tntoarse tl vazu pe Harvey Langford.

240

- Tatal mirelui, ti raspunse ea, pe un ton tnjepat. - Prezinta-ma, ti ordona capitanul. Fata ii Juguie buzele, revoltata de atitudinea acestui om arogant. - Desigur. Se apropiara de Leopold, care statea cu spatele la ei. - Inaljimea Voastra? ii spuse Samantha, discret. Cind se intoarse, batrtnul se uita mai intti la ea i apoi la capitan. - Da, ce doriji? - Acest gentleman dorete sa va cunoasca. Ii facu semn spre capitan. - Lord Windhall, vi-l prezint pe capitanul Harvey Langford. Ura Tntiparita pe faja omului o oca. Oare ce avea tmpotriva oamenilor regelui? Pe urma, observa cum se relaxeaza treptat. - Incintat de cunotinJa, zise el, in cele din urma, cu un glas sugrumat. - Lord Windhall, spuse Langford, factnd o mica plecaciune, a vrea sa va vorbesc fntre patru ochi. Este vorba de fiul dumneavoastra. Daca nu doriji cumva sa iau .mirele din brajele miresei. - Sa mergem in birou, zise Leopold. Puse paharul pe masa i-i spuse Samanthei: - Scuza-ma, lady Traynor,- n-o sa intirzii mult timp. Fata u urmari cu privirea, tn timp ce ti croiau drum printre oaspeji. Ce se petrece aici? Ce are Leopold tm potriva capitanului? Se cunoteau? Binetnejeles ca nu. Altfel Langford nu i-ar fi cerut sa i-l prezinte. Clatintnd

241

din cap, uluita de atitudinea ciudat a a batrinului, se duse s-o caute pe Effie. Voia sa se asigure ca menajera n-o sa-l aeze la masa pe capitan linga Leopold Windhall.

Jason inchise ua biroului i inspira adinc, inainte sa se intoarca spre marioneta regelui. Simjea ca se sufoca de ura i ii puse ca de obicei aceeai intrebare. Sa fie oare soldatul care I-a ucis pe tatal meu? Alungindu-i gindurile, se uita incruntat la capitanul Harvey Langford. Acesta era ticalosul arogant pare o banuise pe Chris tine. Ce-o mai vrea? i de ce aici, la nunta? - Dorefti sa-mi vorbeti? Langford se aez pe scaun, la birou. - Am aflat ca fiul dumneavoastra a fost atacat de Seducatoarea in rou. T i impreuna miinile. - Povestiji-mi, va rog. Jason se uita cu disprej la faja mincata de varsat a soldatului. - Ce sa va povestesc? L-a jefuit, I-a dezbracat i I-a lasat sa se intoarca pe jos acasa. - Gol? Jason se uita la flacarile din camin. -D a . - V-a spus cum arata? - Nu era nevoie. Am intilnit-o personal peste citeva zile. - Unde?

242

'

- Pe drumul spre Bedford County. - Am auzit. Se sprijini de spatarul scaunului. - Parea aji fost ranit in noaptea aceea. De Seducatoare, nu? - Nu. Am avut ghinionul sa ma mic exact cind nu trebuia. Nu mi-am dat seama ca vizitiul va sari cu cujitul. Langford se tncrunta. - Vizitiul v-a ranit? - Exact. - Era complicele ei? - Nu tiu. Capitanul cazu pe gtnduri. - Oricum, a vrea sa-l iau la tntrebari. Cum tl cheama? - Rollie Parker. Langford se liniti. - Injeleg. Ii las ochii tn jos. - Descrieji-mi cum arata Seducatoarea. - Inalta, solida, cu buze subjiri. Ofijerul tresari. - Ciudat. Eu auzisem ca este mica de statura i supla. De fapt, Private Baylor, soldatul care era ctt pe ce s-o prinda, spunea ca este o frumuseje i are par lung, negru. Ii zimbi rece. - Seamana foarte bine cu mireasa fiului dumnea voastra. - Va asigur ca, dupa parerea mea, nu seamana nici pe departe. i, fn afara de asta, fn ziua ctnd bandita a

243

fost impucata in braj, Christine a fost gasita intr-o pozijie compromijatoare. Am vazut cu ochii mei ca nu avea nici o rana. - Serios? Ochii capitanului sclipira triumfator. Lui Jason ti venea sa-i mute limba. Nimeni, in afara de Calarejul Diavolului i de soldat n-ar fi pjutut sa tie unde se afla rana. Fir-ar sa fie. Langford se apleca spre el. - Ranile pot fi ascunse. Jason nu era deloc amuzat de jocul capitanului. Se saturase de el. < - Atunci de ce n-o chemaji pe Christine i n-o puneji sa-i scoatS rochia? - Interesanta idee, dar nu .ar fi cuviincios i nici necesar. Se ridica i se duse la ua. Apoi deschise i iei pe hoi ztmbind. - 0 sa rezolv lucrurile altfel. Se uita spre sala de bal. - Cine tie, poate o s-o tnving pe Seducatoarea tn rou cu propriile 6i arme.

Capitolul 20

Ctnd primele raze ale soarelui se strecurara printre draperiile de la Trevelers Inn, Nick se ridica din pat i se uita la sojia lui, care dormea linitita. Buzele ei moi, intredeschise, ij imbiau din nou sa le soarba nectarul. Era o femeie in came i oase, frumoasa, pasionala, care-i a$ase instinctul animalic, de citeva ori chiar, din cite ?i amintea. Sfinte Sisoie, nu se afteptase sa-i raspunda atit de senzual ca noaptea trecuta. Numai ctnd se gindea, ti venea s-o posede din nou. Chiar acum. Potolete-te, omule. Vrei sa creada ca s-a casatorit cu un animal? Dezgustat de propriile sale porniri, incepu sa se imbrace. Dupa ce-i arunca o privire galea miresei sale, iei din camera, sa se mai racoreasca. In salonul de la Travelers Inn erau pujin oameni la ora aceasta matinala. Observa ca paii sai rasunau pe

245

holurile pustii. Ii gasi un loc linga fereastra i atepta proprietarul sa-i aduca ceaca de ciocolata fierbinte pe care o comandase. Lua o revista veche de-o saptSmina i incepu sa citeasca Virginia Gazette incercind sa-i alunge gindurile de la Christine. - Stapine Kincaid? Nick tresari i se uita in jur sa vada daca auzise cineva. Negrul il strigase pe numele lui adevarat. Din fericire, incaperea era goala. - Da. Baiatul scoase ceva din camaa. - Un om mi-a spus si-Ji dau asta. Ii intinse un bilejel sigilat. - Multumesc. Nick puse o moneda in palma baiatului i-l atepta sa piece inainte sa desfaca sigiliul. In timp ce citea, se: incrunta. N.K. Ne fntfinim tn spatele grajdurilor. Peste zece minute. P.M. Nick baga bilejelul in buzunar. Ce cauta Patrick Henry aici? i ce voia? Arunca revista pe un scaun i se ridica de la masa. Se opri la recepjie, sa comande micul dejun pentru sojia sa i inca un buchet de flori; spera sS-l aprecieze la fel de mult ca pe cel din noaptea trecuta. Apoi scrise un bilejel care sa le insojeasca. Zimbi cind se gindi cum

246

o sa raspunda Christine la gestul lui, dnd o sa se in toarca. Oraul Bent Creek era aproape pustiu cind Nick o porni spre grajduri. Un .vint slab mica firma din lemn a fierarului, care atirna pe un stilp. Cind dadu coljul cladirii, intra in umbra i simji imediat o prezenja. - Kincaid. Dei nu-i vazuse faja, recunoscu glasul lui Patrick Henry. - Ce s-a intimplat? - O sa afli imediat. Vino la adapost. II urma in spatele grajdurilor, intr-o cladire darapanata. In spate era un mic birou. Patrick aprinse o luminare i se intoarse spre Nick. Prietenul lui parea palid la faja. Ochelarii mici, cu rama din sirma, se sprijineau pe nasul lui lung, drept. ti legase parul castaniu la spate, cu o funda neagra, fara sa-l pudreze. Stringea din buze, furios. Nick fu uimit de atitudinea lui. Dei tia ca Patrick era un barbat inverunat, se purta de obicei cu blindeje. - Ce este, Patrick? Ce s-a intimplat? Tinarul se aeza pe scaun, la birou. - Parlamentul, Nick! Am trimis o garnizoana fa Wil liamsburg, sa opreasca jafurile. Se pare ca nu vom mai primi nimic daca refuzam marfurile englezeti. Scoase o scrisoare din haina. - Aceasta situajie cu Jara-mama a inceput sa scape de sub control. Jumatate din guvernatorii numiji de rege in colonii nu au pus niciodata piciorul pe pamint american! Dar asta nu-i impiedica sa stea la birourile lor grandioase i sa proclame legi intolerabile.

247

li trecu degetele prin par. - Nu mai putem suporta. Ne-am hotarrt chiar acum sa adunam un grup de oameni. Vreau sa fii i tu prezent, Nick. Dar pina atunci va trebui sa te intorci la Williamsburg, sa te ocupi de corsari. Soldajii au bagat spaimain ei. Daca nu luam masuri, s-ar putea sa pierdem singurii notri alia|i impotriva Angliei. Se opri zimbind, ca i cind i-ar fi amintit ceva. - Apropo, felicitari. imi pare rau ca trebuie sa-ti cer asta tocmai T n luna de miere. Ridica din umeri. , - Nici. n-a face-o daca n-ar fi atit de important. Nick dadu din cap, dar, in realitate ii venea sa innebuneasca. Henry voia sa-i lase sojia pentru citeva ore? - Vasul lui Clayton Cordell va incerca sa strapunga blocada peste trei zile. Aduce arme pentru ai notri. Avem nevoie de cel pujin douazeci de oameni sa descarce marfa i s-o bage in peteri, la sud de port. Eti singurul care poji aduna oameni de incredere. Cred ca nu este nevoie sa-Ji precizez cit de vitala este aceasta operajiune. Este o chestiune de viaja i moarte pentru America. Nick ofta. Doamne sfinte! Ce sa faca? Ii freca ceafa. - Patrick, sojia mea este aici, cu mine. -Trimite-o acasa. Vorbele lui sunasera ca un ordin, dar Nick tia ca prietenul lui nu incerca sa-i impuna voinja. N explicase doar despre ce era vorba cit mai scurt posibil. Dar... - Patrick, de-abia a trecut o zi de cind m-am casa torit. Nu pot sa-mi trimit nevasta acasa. 0 s-o iau cu mine. Va sta la Raleigh Tavern.

248

Patrick zimbi blind. - tiu ce simti, Nick; daca ar fi fost alta situajie, nu Ji-a fi cerut un asemenea sacrificiu. Dar acum este un moment foarte periculos. Se apleca spre el. - Daca te prind i te tortureaza, tiu ca n-ai scoate un cuvtnt, chiar de-ar fi sa mori. Dar ai fi capabil sa pastrezi secretul daca Ji-ar tortura sojia in faja ta? Ai putea sa-Ji pastrezi calmul sau le-ai spune tot ce tii? Nick Tncerca sa-i alunge din gtnd imaginea cladita de vorbele lui Patrick. Doamne sfinte, n-ar suporta s-o vada pe Christine suferind. . - Eti un om, Nick. N-ai rezista. Nici eu n-a putea, te rog sa ma crezi. Acum injelegi de ce trebuie sa fie cit mai departe de tine? Oamenii acetia sint capabili de orice atrocitate. i te rog sa ma crezi ca nu s-ar sfii sa abuzeze de o femeie. Nick simji un nod Tn gTt. Nu putea risca viaja lui Christine. Dei acest fapt nu-i uura cu nimic situajia. Ce explicate sa-i dea miresei lui? Lasa mTna T n jos. Nu exista decit o singura solujie. Sa nu-i spuna. Ah, Doamne, nu putea sa-i spuna, ce mai! 0 sa-l puna pe Jason sa-i Jina locul. N-o sa-i dea seama i era convins ca sojia lui va fi T n siguranja alaturi de el.

Jason se fTjn T n a, uitTndu-se la copacii din stTnga lui. Unde dracu' o fi Nick i de ce T l chemase? Ce putea fi

249

atit de urgent, TncTt sa-i tulbure luna de miere? - Daca a ti tn patul lui Christine, zise el cu voce tare, nu a? pleca orice ar fi. Adversary ciuli urechile. Armasarul pufni i scutura coama lui neagr, ca i cind Irar fi certat pe Jason pentru gindurile lui dezonorante. Jason il mingiie pe gitul lui suplu. Adversary necheza deodata i se agita nervos. Jason scruta copacii. In clipa aceea, Nick aparu calare din padure. tn timp ce se tndrepta spre el, il studie atent. Fratele lui arata ca dracu. Era tras la faja, tncruntat, nu semana deloc cu un mire fericit. Nick trase de hJuri. - T ji muljumesc ca ai venit imediat. Jason incremeni tn loc. Ce se intimplase oare? Arata obosit. Ba chiar suparat. - Ce este? Ce s-aintimplat? - Am nevoie de ajutorul tau, ti spuse Nick. Trebuie sa schimbi locul cu mine i s-o duci pe Christine acasa, la Crystal Terrace. Jason ii privi fratele ca i cind nu i-ar fi venit sa creada. Doar nu vorbea serios! - Bine. Care este adevaratul motiv? Nick strtnse hajurile tn mtini. - Exista tntf-adevar un motiv. i te rog sa ma crezi ca nu-mi place deloc ce fac. Daca ar putea sa-mi Jina altcineva locul la Williamsburg, l-a lasa. Jason avea senzajia ca paise in mijlocul unui comar. Ce tot vorbea Nick? Ce legStur avea William

250

sburg-ul? li duse mtna la git. - Nu injeleg nimic, Nick. De ce n-o iei de la inceput? Dupa ce-i povesti conversajia avuta cu Patrick Henry, Jason fu cit pe ce sa leine. Ah, nu. Nu, Doamne, nu se poate. Numai tu tii ca n-a rezista. Dar, pe masura ce-l asculta pe Nick, tia ca nu avea cum sa-l refuze. - ... iata de ce trebuie sa schimbi locul cu mine. Nu pot s-o due cu mine i nici s-o trimit singura acasa. Ofta. - i oricum este mai bine sa nu'afle deocamdata cu ce ma ocup. Jason amejise. - Fir-ar sa fie, Nick! Ji-ai pierdut minjile? Nu pot sa-Ji iau locul a doua zi, dupa noaptea nunjii. - Asculta, Jase, viaja lui Christine i a mea probabil sint in miinile tale. Altfel nu Ji-a fi cerut aa ceva. Jason gemu. Te rog, Doamne, nu merit o asemenea pedeapsa. - Regele a trimis un detaament de soldaji la Wil liamsburg, sa intareasca blocada. Sau cel pujin aa spera. Daca voi fi prins, sau daca o sa atrag suspiciunile lor, este posibil sa se foloseasca de Christine ca sa puna mina pe mine. - Gindete-te, Jason, nu pot risca viaja sojiei mele. Tu eti singura mea speranja. - De ce nu ma lai sa merg la Williamsburg, in locul tau? - Crezi ca n-a vrea? Din pacate, sint singurul care tiu. Se tncrunta. - Crezi ca vreau s-mi dau mireasa pe mina altuia?

251

Chiar daca este fratele meu? Dadu din cap i rise aspru. - Gtndete-te! Jason simjea cum tl cuprinde disperarea. - N-o sa-i dea seama de diferenja dintre noi? Ii ardea faja. Doamne, se purta ca un adolescent. - tii, acum dupa ce... Nick se infurie. - Nu poate s-i dea seama dectt daca te vede dezbracat. Nprivi dumanos. - Te iubesc, Jason. Eti fratele meu, o parte din mine. Dar, daca te atingi de sojia mea, tji scot inima... i altceva care Ji- e drag. Jason se tnfiora. - Nu te grabi sa tragi concluzii, frajioare. Ma gtndeam sa nu ma surprinda iefind din baie i sa-mi vada cicatricea. Doar o sa locuim tn aceeai casa. Nick ofta i ti trecu degetele prin par. - larta-ma, Jason. Binetnjeles ca la asta te-ai gtndit. Stnt cu nervii la pamtnt, dar tii doar ca am tncredere tn tine. Bine ca ai tu, cel pujin, ti spuse Jason. Contient de vorbele fratelui sau, Jason tncerca sa se domoleasca. - Cum sa te conving? Ce se fac? - Nicicum. Du-o acasa pe Christine i ai grija de ea. Este tot ce-Ji cer. O iubesc mai mult dectt orice pe lume, Jase. Jason ti dadu seama ca n-avea scapare. Dumnez e u sa aiba mila de noi toji. - Jur pe viaja mea, ii promise el, tntrebtndu-se daca

252

nu cumva acesta va fi prejul, ptna la urma. - O sa ne schimbam rolurile tn spatele hanului, tn hambarul fierarului. l-am spus deja lui Christine ca tre buie sa ne tntoarcem la Crystal Terrace. Am motivat ca trebuie s angajez un supraveghetor pentru plantajie. Nick lua hajurile. - O sa-mi pun o camaa alba i pantaloni din piele de caprioara ctnd ma intorc la han. tiu ca fi-ai adus ceva asemanator, aa ca schimba-te i ateapta-ma. 0 sa-i spun lui Christine ca plec sa aduc trasura i atunci o sa ma tnlocuieti. - Ctt o sa lipseti? Nick clatina din cap. - 0 saptamina-doua. Jason se cutremura. Era attt de mult. Dar tiind ca Nick avea destule probleme pe cap, se abjinu. - Cind facem schimbarea? - Peste o ora. JasOn observase ce tndurerat era fratele lui, dar nici el nu se simjea mai bine. Cum s5 se dea drept sojul lui Christine fara s-o atinga? Fara sa faca dragoste cu ea? Clatina din cap. - N-o sa reuesc. Adversary sforai pe nas. Ctnd se intoarse la han, sa se schimbe, Nick vazu ca sojia lui se ocupase deja de bagaje i avusese grija sa fie transportate la parter. Nick se uita prin camera, inainte s-o priveasca pe Christine. Statea pe marginea patului, cu miinile tn poala. Semana cu o colariJa. I se puse un nod in git ctnd ii

253

aminti de noaptea trecuta. Nu mai era o colariJa. Era o femeie, femeia lui, i o Tmpingea fn brajele altui barbat. Ah, Doamne, ajuta-l pe Jason sa-i pastreze cumpatul. Nu tia cum intenjiona sa evite patul lui Christine fara sa stirneasca suspiciuni, dar spera sa gaseasca ceva plauzibil, care sa nu-i creeze probleme la intoarcere. Se uita la faja frumoasa a lui Christine. Trebuia sa-i ia ramas bun de la ea, chiar daca ea nu tia ca se desparjeau* Se aeza tn faja e1, studiindu-i trasaturile delicate, parul negru, matasos, care-i attrna ptna la talie. ii pu sese o palarioara galbena, delicata, tn ton cu costumul ei. II privea curioasa. ti observa buzele roz, umflate dupa ce facusera dragoste i i se strtnse stomacul. Ttnjea s-o posede din nou, dar nu mai avea timp. 0 ridica tn picioare i o strtnse tn braje. Trebuia s-o simta la pieptul lui. - Te iubesc, tngerul rtieu, murmura el, atingtndu-i fruntea cu buzele. Sa nu uiji asta. Apoi ti acoperi gura, lacom. O simjea fremurind in brajele lui. Ah, ar fi vrut sa nu-i mai dea drumul. N dezmierda gttul. Sfircurile ei tari ii tmpungeau pieptul. Gemu innebunit. Trebuia sa se opreasca acum, altfel n-o sa mai reueasca. Desprinzindu-se de ea, ti spuse amuzat: - Draga mea, daca nu plecam imediat, n-o sa mai ajungem. Christine se fmbujora. - Ma due dupa trasura, zise el, pe un ton serios. Ateapta-ma aici. - N-o sa plec nicaieri. tia ca ar trebui sa se grabeasca. Jason il atepta

254

mai mult ca sigur tn hambarul fierarului. Dar Christine era irezistibila i o saruta din nou. T i gusta buzele umede, innebunit de pasiune. Ctnd ti puse mtna pe fund, ii pierdu complet minjile. Nu putea sa-i dea drumul. Nu acum. Doamne sfinte! Ii tremura mina ctnd ii atinse sinul. Christine ii trecu degetele prin parul lui. Nick se gindi pentru o clipa la fratele sau care atepta tn hambar i apoi se lasa in voia pasiuhii. N-avea dectt sa atepte.

Capitolul 21

Jason se plimba agitat Tn hambarul fierarului. Unde o fi Nick? De ce dracu TntTrzia atit? Scrini din dinji i se duse la ua. tia exact de ce TntTrzia. Dadu cu piciorul Tntr-un lanj rupt i se uita furios la un butoi gol. De ce T l durea atit de mult s-o tie pe Christine T n brajele lui Nick? ScTrjTituI uii T l facu sa se Tntoarca. Fratele lui avea o figura atTt de satisfacuta, TncTt T i venea sa-I stringa de gTt. Dar se simji imediat vinovat. Nu mai cunoscuse gelozia pTna acum i crezuse ca n-o s-o cunoasca niciodata. lar faptul ca era vorba de fratele lui i se parea i mai cumplit. tncerca sa vorbeasca linitit. - Gata? Nick Tncuviinja din cap i Ti duse o mTna la ceafa.

256

- Da, sa zicem. Apuca hajurile i Tncaleca. - Am aranjat cu baiatul fierarului sa Ji-I Tnapoieze pe Adversary. Nu Tndraznea sa-l priveasca pe Jason. - tiu ce greu o sa-Ji fie fara el. - Da, zise Jason, Tncet. tia ce mult suferea Nick. Se apropie de fratele lui i-i strinse mTna. - Drum bun i nu te Tngrijora Tn privinta miresei tale. O sa am grija de ea. Nick Tnchise ochii pentru o clipa i iei T n graba. Inspirind adTnc sa-i alunge durerea care ameninja sa-l sufoce, Jason T i masa tTmplele i se urea T n trasura. Nu voia sa se gTndeasca la calatoria spre Crystal Ter race... sau la noaptea care va urma.

Soarele amiezei se ridicase sus pe cer cind trasura opri T n faja reedinjei Windhall. Jason trase de hajuri i sari de pe capra ca ars. Apoi o ajuta pe Christine sa coboare. Se Tncorda cTnd T i simji atingerea caldi i o conduse repede T n casa. Dahlia statea T n prag, cu gura cascata. - Ce este? S-a TntTmplat ceva? - Nu, Dahlia. M-am Tntors sa rezolv o problema urgenta de afaceri. \i zTmbi lui Christine. - Sojia mea a fost foarte Tnjelegatoare, trebuie sa

257

recunosc. Christine se inroi, ferindu-i privirea. - Pune-I pe Bromley sa aduca bagajele i pe urma trimite-l In biroul meu, ti spuse el menajerei. Vreau sa transmita un mesaj cuiva. Dahlia tl privi curioasa. Apoi incuviinja din cap. Jason se simjea stinjenit. - Te rog sa ma scuzi, dra... draga mea, se bilbti el, dar trebuie sa verific registrele tnainte sa vina supraveghetorul pe care vreau sa-l angajez. - Desigur, Montague. O sa ma ocup de bagaje i o sa discut cu Dahlia ce vom avea la cina. Jason dadu din cap. - Sa puna un tactm tn plus. L-am invitat pe Carl. Christine tresari uimita. - Asta-seara? Dar ti ascunse repede dezamagirea. - Cum doreti. Se tntoarse spre scari, dar se rSzgtndi tn ultimul moment i-i tntinse faja s-o sarute. Jason incremeni tn loc. Doamne, era tot ce-i mai lipsea! -A ... ofta el. N-avea incotro. ti lasa capul tn jos i o saruta repede pe buze. - Pe curtnd, draga mea. i,-zictnd acestea, se risuci pe calciie, pornind glonj spre biroul lui. Cind ajunse, tnchise ua i se sprijini de ea, oftind. - Fir-ar sa fie! exclama el. N-o sa reuesc. Apoi se repezi la birou, lua o bucata de hirtie i-l

258

ruga, mai bine-zis il implora, pe Carl sa vina ctt mai repede. Peste dteva clipe, dnd sosi Bromley, li dadu scrisoarea i- i spuse cui s-o inmineze. Pe urma se duse in grajduri i puse aua pe un cal. Se va preface ca plecase la intilnirea cu supraveghe torul. Spera ca la intoarcere o sa-l gaseasca pe Carl. 0 sa, inventeze o poveste plauzibila pentru Christine i o sa spuna ca supraveghetorul nu i se paruse o persoana potrivita. Apoi o sa se inchida in birou cu Carl i or sa discute ce este de facut. Dupa o ora, Jason se intoarse in gr'ajduri i ofta uurat cind vazu calul lui Carl. Descaleca repede i intra in casa. ^ ll gasi pe Carl in salon. Din pacate, era i Christine. Jason incerca sa zimbeasca. - Vad ca sojia mea Ji-a Jinut companie, zise el. - A fost intotdeauna o companie mai placuta ca tine, spuse Carl, surizator. - Probabil ca ai dreptate. Carl dadu din cap. - Cum a mers intilnirea cu supraveghetorul? Jason se prefacu indiferent. - Prost, djn pacate. Nu mi s-a parut demn de incredere. Nzimbi lui Christine. - Se pare ca ne-am intrerupt degeaba luna noastra de miere. - Puteji oricind s-o continuaji, ii sugera Carl. Jason scrini din dinji i-i arunca o privire ucigaa naului sau. Ce-I apucase? Doar tia ca schimbase

259

locul cu Nick. Ii scrisese tn bilet. Nu cumva Tncerca sa-l pedepseasca pentru toate festele jucate de cei doi baieji pe parcursul anilor? - Buna idee. Dar ma tern ca sTnt complet epuizat dupa drumul de azi-dimineaja i Intilnirea de acum. i cred ca nici sojiei mele nu i-ar strica sa se odihneasci pujin. ti surise lui Christine. - Nu-i aa, draga mea? Christine parea uimita. Jason se blestema T n gTnd. Doar Carl era numai zTmbete. ScrTnind din dinji, Jason se Tncrunta la naul sau. - Nu vii Tn birou, sa bem un brandy? - Sigur, Montague, cu placere. Te rog sa ne scuzi, Christine. - Desigur. Carl iei din camera. Jason lasa capul T n jos. Nu Tndraznea s-o priveasca pe Christine drept T n ochi. Fata T l urmarea cu privirea. Oare ce T l preocupa pe Montague? se Tntreba ea, stTnjenita. De dimineaja fusese atit de afectuos, iar acum parea complet schimbat. Oare se purtase necuviincios? Era suparat cS nu avea nici o rejinere faja de el? Trebuia sa fie retrasa chiar i dupa casatorie? Se Tnroi la faja cTnd T i aminti cum se lasase T n voia pasiunii. ti Tncolaci o bucla pe deget, gTndindu-se cum ar putea sa repare lucrurile. Poate ar trebui sa-i ceara scuze i sa-l Tntrebe cum prefera sa se poarte. Inghiji T n sec. Nu. N-o sa faca niciodata aa ceva. Dar atunci,

260

daca nu-i vorbea, cum o sa afle vreodata ce dorea de la ea? Inspirind adinc, se Tndrepta spre birou. 0 sa-i spuna ca dorea sa discute cu el, dupa ce termina de vorbit cu Carl. Strabatu holul in linite i se apropie de ua. Vocile celor doi barbaji rasunau clar. Se Tncrunta cTnd T l auzi pe Montague ridicTnd glasul, furios. - Fir-ar sa fie, Carl, trebuie sa ma ajuji. Altfel cum dracu o sa ma Jin departe de patul lui Christine? Nu uita ca s-a casatorit numai de doua zile, pentru numele lui Dumnezeu! Christine T i duse mTna la gura. - Linitete-te Jason, T i porunci Carl. 0 sa gasim ceva. Nick ctt spunea ca o sa lipseasca? - Doua saptamTni, poate chiar mai mult. A plecat la Williamsburg, dupa ce am schimbat rolurile. Cobori glasul. - O sa lucreze din nou pentru guvernator. Este cea mai buna acoperire. Un vas Tncarcat cu arme va Tncerca sa strapunga blocada. O sa se ocupe de transports lor la Concord. Christine ramase cu gura cascata. Au schimbat rolu rile. Cea mai buna acoperire! Cine era Nick? Dar Jason? i de ce voia Montague sa se fereasca de patul ei? i cum adica s-a casatorit numai de doua zile? El nu se casatorise? Glasul sojului ei se ridica din nou. - tii, numai Seducatoarea T n rou este de vina. O sa i-o platesc pentru tot ce mi-a facut. Carl rise.

261

- De ce? - Pentru ca nu m-a fi imbolnavit, daca nu m-ar fi jefuif. lar Nick ar fi ramas la Williamsburg in loc sa vina la Crystal Terrace. i n-am mai fi schimbat locurile. Fra tele meu geaman nu s-ar mai fi dat drept Montague Windhall i nu s-ar fi casatorit cu Christine. i nici eu n-a mai fi fost acum in aceasta situape! Christine fu ctt pe ce sa scoata un strigat. Carl rise din nou. - Nu am judecat niciodata lucrurile difi aceasta per spective, dar ai dreptate, bineinjeles. Dei, daca te consoleaza cu ceva, cred ca am solujie macar la una din problemele tale. -Teascult. Christine se lipi de ua, incordata. - Ai putea sa te prefaci ca Ji-ai rupt o coasta, zise el, rizind. Nici o femeie n-ar avea pretenjii sa faci dragoste cind eti bolnav. Cel caruia ii spunea Jason rise i el. . - Efti un geniu, Carl! Christine strinse din dinji i se desprinse 4 de linga ua. Era amejita de ce auzise. Deci erau doi? Gemeni. Cum au indraznit? Cum au indraznit Nick i Jason, cine or fi ei, sa-i bata joc de sentimentele ei? Simji un nod in stomac. Dar oare ea i Samantha nu facusera acelaf i iucru? Christine se indrepta spre scara. Dar era altceva. Ea, cel pujin, ii folosise adevaratul nume. T i duse mina la git. Doamne sfinte! Dac nu exista nici un Montague Windhall, atunci cu cine se casatorise, cu acest Nick sau cu cine? ' Se infurie. Auzi, gemeni! O sa-i inveje minte! Nimeni

262

nu-i batea joc de Christine Fleming! Ii tn a p barbia i porni spre dormitor. Trebuia sa se gindeasca. O sa-i vina o idee, pina la urma. tnchise ua in urma ei i se aeza pe scaun. Mont - Nick - era la Williamsburg deghizat probabil in alta persoana, ca sa poata lucra pentru guvernator. Oare il pindea vreun pericol? i-ar risca viaja daca s-ar descoperi aceasta mascarada? Se cutremura. Nu suporta sa-l tie in pericol. Chiar daca se infuriase, il iubea cu adevarat i nu voia sa i se intimple ceva. Totufi... merita sa-i dea o lecjie. Ii duse mina la gura i ii muca degetele. Williamsburg. Auzise de multe ori de oraul acesta, dar nu fusese niciodata acolo. Dei era locul unde ar fi trebuit sa-i petreaca luna de miere. Zimbi rautacios. Ce-ar fi sa se duca la Williamsburg? Nu in persoana lui Christine... ci deghizata ca Seducatoarea in rou. Se bucura i mai mult cind ii aminti ca Montague Nick - cumparase de curind un balot de catifea roie. Pina o sa ajunga la Williamsburg, va avea destul timp sa-i termine rochia. Dupa ce ii petrecuse o noapte in brajele acelui barbat, nu se indoia nici o clipa ca va reui sa-l duca de nas. Ii dadu parul peste umar. Cum o sa se descurce Nick cu ferocea Seducatoare in rou? O sa ramina credincios sojiei sale iubite? Sau o sa cedeze farmecelor ei? Ce razbunare delicioasa! Acum nu-i mai raminea de facut decit s-o convinga pe Samantha sa schimbe locul cu ea, fara sa-i explice de ce. Chiar daca era furioasa pe Nick, nu voia sa-i bage beje-n roate. Nu, o sa gaseasca

263

o scuza plauzibila. Se ridica i se duse T n biblioteca. Ce sa-i spuna? tia ca nu trebuia sa-i faca griji Tn privinja virtujii surorii sale gemene. Jason se ferise de ea ca de ciuma, toata dupa-amiaza. Aa ca n-o sa se atinga nici de Samantha. Dar nici n-o sa-i vina uor s-o oonvinga. Lua o carte din raft i Tncepu s-o rasfoiasca. Deodata T i sari T n ochi cuvTntuI mesaj. Asta era! Hvenise o idee grozava. Nu era nevoie sa gaseaca nici o scuza. 0 sa-i trimita vorba sa vina imediat la Crystal Terrace. Christine zTmbi TncTntata. i, cTnd o sa vina, Samantha o sa gaseasca alt mesaj, cu urmatorul continut: la-mi locul ca sope a lui Montague. O sa-p explic ctnd o sa ma fntorc, dupa doua saptammi

Capitolul 22

Samantha se privea in oglinda cu rama aurie. Nu-i venea sa creada ca se afla la Crystal Terrace i ca se dadea drept sojia lui Montague. De ce tinerii casatoriji se Tntorsesera atit de repede? i de ce Christine ii ce ruse sa schimbe locul cu ea? OftTnd, ii netezi rochia de culoarea liliacului. Intrebarile nu Incetasera s-o tortureze de cind primise biletul surorii ei i gasise celalalt mesaj. Oare ce pusese la cale Christine? Clatinind din cap, Samantha se mdrepta spre ua. Sora ei era cu capul pe umeri. N-ar face nimic periculos. Alungindu-i ingrijorarea iei pe hoi. Oricum, o sa afle despre ce era vorba la intoarcerea lui Christine, tntre timp, avea alte probleme de rezolvat; de exemplu, prima Tntilnire cu cumnatul ei.

265

RidicTndu-i fusta, T i strinse bandajul de la genunchi sperTnd ca aceasta rana falsa o va feri de orice avansuri din partea sojulgi surorii sale. Cind ajunse T n capul scarilor i puse mtna pe balustrada, ii veni alt gTnd. Daca Montague era capabil sa le deosebeasca? Dar se liniti imediat. Imposibil. ii petrecuse prea pujin timp alaturi de Christine ca sa sesizeze diferenjele. Dar se intreba cum va reacjiona cind Christine va refuza sa manince zile-n ir pentru ca n-o mai Tncapea prea bine o rochie. Sau cum o sa se acomodeze cu toanele ei, cind fugea din cas furioasa i disparea ore-n ir? Oricum, era problema lui Montague, nu a ei. Cobori scarile, prefacTndu-se ca chioapata. Acum, cind Montague i Carl erau plecaji, nu prea avea multe de facut. Ce-i apucase oare sa verifice hambarele? Nu aveau destul timp pina la toamna? Se duse in biroul lui Montague i lua o carte legata in piele. Pe urma o duse T n living room, se aeza pe un scaun i ii sprijini picioarele pe un taburet, dezgolindu-i genunchiul bandajat. Se uita pentru prima oara la cartea luata din biblioteca fi izbucni T n ris. Poate ca arta jupuirii urilor se va dovedi interesanta. - Lady Windhall! Ce s-a TntTmplat? Dahlia intra T n camera i se repezi la ea, Tngrozita. Samantha se simjea vinovata. Nu-i placea s-o pacaleasca pe Dahlia. Incerca sa zTmbeasca, aa cum ar fi facut Christine. - Nu-i nimic, Dahlia. Nu te Tngrijora. STnt atTt de proasta. Lasa ochii Tn jos, prefacTndu-se stTnjenita.

266

- Am cazut pe scara i mi-am scrintit genunchiul. - Ah, biata copila! Samantha regreta din suflet aceasta cacealma. - Ma tem ca Montague o sa se supere pe mine. tii, este luna noastra de miere.... - N-ai de ce sa-Ji faci griji, o liniti Dahlia. Inaljimea Sa n-o sa se supere. O sa se sperie insa. O privea blind. - Te simji bine? L-ai trimis pe Bromley dupa doctor? Vrei sa- Ji aduc ceva? Samantha zimbi i o strinse de mina. Era minunata. - Ma simt bine, Dahlia. N-am nevoie de doctor. Nu te Tngrijora. Ii dadu drumul i T i tmpreuna miinile tn poala. - Dar, te rog, cind se intoarce sojul meu, roaga-l sa vina la mine. Dahlia privea atenta obrazul drept ai Samanthei. - Da, sigur. Dar nu te las singura, zise ea hotirrta. 0 sa te ingrijesc i o sa-Ji Jin companie. - i cina? Menajera zimbi. - Asta seara avem compot i prajituri. Totul este gata. Nu ma ateptam sa va intoarceji i am pregatit ceva simplu. Sper ca n-o sa va deranjeze. - Dimpotriva. Este mincarea mea preferata. Samantha tia ca sora ei detesta compotul. jBpunea ca este hrana saracilor. N-avea decit sa se descurce cu Dahlia cum o ti, cind o sa se intoarca. Menajera iei din camera i se Tntoarse imediat cu nite lucruri i un couleJ cu aja i ace. Samantha observa o cimaa tn mormanul de lucruri

267

pe care o vazuse o data la Montague. - Te superi dace te ajut? Batrina se arete surprinsa. - Nu, nici vorba, suilse ea. Remarcind la ce se uita, Dahlia lua camaa alba de matase i i-o didu. - ii lipsete un nature. Samantha nu voia s se gindeasca de ce o incinta atit de mult aceasta Tndeletnicire i nici de ce tinjea sa-i ingroape capul in cama?a, s& inspire aroma virila imprimata in material. Concentrate asupra lucrurilor, nu observe sosirea cumnatului ei, decit cind o auzi pe Dahlia strigTnd: - Doamne sfinte! Ce-i cu tine? Samantha ii Tnalja capul. Montague statea tn pragul uii sprijinindu-se de Carl. Nu raspunsese la tntrebarea Dahliei, tn schimb studia genunchiul Samanthei, tngrijorat. - Ce s-a tnttmplat, Christine? Te-ai lovit? Vru s fac un pas, dar Carl tl opri. - Stai jos, Montague, daca nu vrei sa-Ji inrauta{eti starea. Ma ocup eu de sojia ta. Carl il duse pe Montague pe un scaun, vizavi de Samantha. Apoi se apleca tn faja ei. - Ce-ai facut? o tntreba el. incerctnd s imite glasul lui Christine, ti spuse pe un ton smiorcait: - Am cazut pe scari. - Ce? izbucni Montague, sarind de pe scaun. Dar Carl ti arunca o privire aspra i se aeza la loc. - Nu-i nimic grav. Mi-am scrintit genunchiul, zise ea,

268

ztmbind linititor. O sa-mi revin tn vreo doua saptamini. tntoarse capul spre Carl, surizatoare, i constata ca se zgtia la obrazul ei drept. Samantha fu ctt pe ce sa scoata un strigat. Ah, nu, Carl ti vazuse gropija. Se uita pe furi la Montague. Din fericire era atent la genunchiul ei bandajat. tncerca sa-i zimbeasca lui Carl. Omul se uita^ctnd la ea, cind la Montague. La un moment dat, se lumina la faja. - Da, Christine, stnt sigur ca o sa te insanatoeti. Apoi se tntoarse spre tinar. - Dei Montague o sa-i revina mai greu. Samantha se tncrunta. Abia acum observase ca Montague era descheiat la camaa. - Ce*i cu tine? Nu vrei sa te intinzi? - Am avut o netnjelegere cu calul meu i... - Calul a citigat, rise Carl. i-a rupt ctteva coaste. - Ah, nu! exclama Samantha. Te doare? Nu vrei sa te tntinzi? Se intoarse spre menajera. - Dahlia, spune-i lui Bromley sa aduca imediat doctorul. - Nu, protesta Jason. Mi s-a mai intimplat. N-are rost sa-l deranjez pe domnul Falwick. Se tncrunta, uitindu-se la genunchiul ei. - N-ar strica totui sa vina pentru tine. - Nu, n-a vrea sa afle i doctorul ce neindeminateca stnt. Spera s-o injeleaga. Montague se imblinzi. - Bine, draga mea. Dar, daca Ji se umfla genunchiul, o sa chem doctorul imediat.

269

Samantha aproba uurata. - Ah, n-aveti pic de minte, bombani Dahlia. Se Tntoarse spre Carl. - Daca T i duceji T p sufragerie, o sa pun masa. - Da, sigur. Dupa plecarea Dahliei, Carl se ridica i o lua T n braje pe Samantha. - Crezi ca te descurci singur? T l Tntreba el pe Mon tague. Sau vrei sa ma Tntorc dupa tine? Brabatul scrTni din dinji. - O sa ma descurc. Dar muljumesc, oricum. Se ridica Tncet i-i urma. Montague se aeza T n capul mesei, cu Carl i Sa mantha ITnga el. Dahlia puse pe masa un castron cu compot fierbinte, prfijituri i unt proaspat. Jason ceru o sticla de vin. Menajera i-o aduse imediat, dar Carl insista sa-i serveasca. - JinTnd cont de starea ta, Montague, da-mi voie sa umplu cupele. Dupa ce le umplu, toasta T n cinstea lor. - Pentru tinerii casatoriji. Fie ca ranile voastre sa nu va schilodeasca dorinja! Montague se Tneca. Samantha sorbi din pahar, roie la faja ca para focului. Observa e i sojul ei T l privea furios pe CarL - STnt convins ca dorinja noastra va ramTne netirbita, uiera el, printre dinji. Dar T ji muljumesc oricum pentru urare. Carl zTmbea misterios.

270

Samantha sorbi din nou din bSutura. Oare o sa se inroeasca tot timpul ca o fata prostuJS ori de ctte ori se facea aluzie la relajiile intime dintre ei? ti m ap barbia, hotarita. - Da, Carl. IJi muljumesc, spuse ea. Aa cum a spus i sojul meu, ranile noastre nu ne vor schimba sentimentele. Carl inalja cupa. - l-auzil Samantha duse paharul la buze, observind ca Mon tague ramasese nemicat, cu ochii plecaji. - Montague? Te dor Goastele? tl tntreba ea blind. - Nu, draga mea. Ma gtndeam ca avem parte de-o luna de miere cumplita. ti arunca o privire lui Carl. - Ctnd o sa ne vindecam, sper sa ne revanm. Samantha nu tia ce sa spuna, dar o invidia tn orice caz pe sora ei pentru aceasta promisiune. ii lasa ochii in jos, plina de remucari. in timpul mesei, ii privi pe furi pe amindoi. Carl, in schimb, era in mare verva, vcfrbind nestingherit. Nu-i pasa, se pare, ca Samantha i Montague de-abia ii raspundeau. Dupa masa, Montague le propuse sa se retraga tn salon, pentru brandy. Carl se ridica i o lua in braje pe Samantha. - tii, Christine, voiam sa te tntreb unde o fi Ma deline, zise el, facindu-i cu ochiui. N-am mai vazut-o demult. Montague tresari. - Ce? Madeline lipsete? -

271

Se intuneca la faja, ingrijorat. - De eft timp? Cine a vazut-o ultima oara? - Nu! exclama Samantha, scrifnind din dinji. Fir-ar sa fie! Ce-I apucase oare pe Carl? - tii, Madeline nu lipsete. A... plecat la Boston. tncerca disperata sa gaseasca o scuza. Montague se liniti. Acum era rindul lui Carl sa cada pe ginduri. - La Boston? Ce sa caute acolo? Nu cunotea pe " nimenil Samantha T j infipse unghiile in gitul lui i zimbi satisfacuta ctnd tl vazu incruntindu-se. - Cred ca o sa se intoarca Tn Anglia. Se uita la Montague, peste umarul lui Carl. Parea dezamagit. - O sa se mai intoarca la Lynchs Ferry? - Nu tiu sigur, zise Samantha cu bltndeje. Ii amintise ce mult se legase Montague de batrtna doamna" care-1 Tngrijise. Vazind ce distrus era, fu cit pe ce sa injure cu voce tare. Ah, Carol Malderon, ce meriji! - Dar sint sigura ca o sa scrie, sa ne comunice planurile ei. Montague trase aer in piept. - Da, bineinjeles. Carl o duse pe Samantha in salon i o aeza pe canapea. Apoi se intoarse i-l ajuta pe Montague s i se instaleze linga ea. - Stai aici, zise Carl. Bucura-te de compania sojiei tale pina pregatesc bauturile. Apoi ii zimbi Samanthei.

272

- Vrei un sherry? Sau, daca vrei, o sa-i spun Dahliei sa-Ji faca un ceai. - Nu, a bea un sherry, ti spuse Samantha, ztmbind. Dar ti arunca o privire atit de dumanoasa, tndt ar fi trebuit sa fie orb sa nu observe. O sa i-o plateasci; doar nu-i imagina ca o sa scape atit de uor. Probabil ca-i citise ginduriie, pentru ca se ftjti pe scaun sttnjenit i se tntoarse repede sa -pregateasca bauturile. . Montague se rezema de spatarul bachetei. Saman tha tl simjea aproape de ea. T i lipise coapsa musculoasa de-a ei. De-abia se abjinea sa nu-i sara tn braje. Se uita tncruntata la bancheta tngusta, care-i obliga sa stea unul Itnga altul. Pacat ca nu era mai mare. Montague ti puse un braj pe umar i se tntoarse s-o priveasca. Micarea o facu sa-i atinga pieptul de brajul lui. Se cutremura tnfiorata, uittndu-se repede la el, sa vada daca obsen/ase. Ochii lui albatri o tnvaluiau, tulburindu-i simjurile. tnghiji tn sec, tncerctnd sa ztmbeasca. Ctnd tl vazu cum ti privea gura, simji ca amejete. Se apledi spre el, cu buzele tntredeschise... parea n-ar fi fost ea! In clipa aceea, se trezi cu un pahar sub nas. - Poftim sherry-ul, Christine. Vocea lui Carl o trezi la realitate. Lua paharul cu o mtna tremurtnda i-l duse repede la buze, spertnd ca bautura o s-o tntareasca. Carl se aeza pe un scaun, picior peste picior. Parea atit de calm, tnctt ti venea sa-i traga un pumn tn nas. Se rezema de spatar, tncerctnd sa nu-l atinga pe Montague. Nu credea ca ar mai reui sa se abjina.

273

Dupa ce Samantha termina de baut, Carl se ridica brusc i-i tntinse mtna. Ce mai voia acum? I se citea T n ochi ca pusese ceva la cale. - S-a facut tirziu, zise el tragtnd-o de mtneca i ridictnd-o tn picioare. Stnt sigur ca tu i Montague vreji sa va retrageji. 0 sa te due sus i pe urma o sa ma tntorc dupa tine, adauga el, tntorctndu-se spre cumnatul ei. Montague se tncorda. Carl ztmbi i o lua tn braje pe Samantha. Ctnd se apropie de ua, aparu Dahlia. - Ah, perfect! exclama el. Tocmai voiam sa te chem. Lady Windhall are nevoie de ajutorul tau. - Mi-am tnchipuit eu, zise Dahlia. Samantha se uit la Montague peste umarul lui Carl i se tncrunta. ti tncletase pumnii i-l privea ameninJator pe prietenul lui. Dar ctnd sesiza ca-l urmarea, se tmbltnzi. Ceva ciudat sclipi o clipa tn ochii lui i ti lasa pleoapele tn jos, ca i ctnd l-ar fi durut s-q priveasca. Dupa ce Carl o aeza tn pat, Dahlia deschise sertarele scrinului. - tl aduc i pe Montague peste vreun sfert de or, o anunta Carl. Apoi o saluta tn bataie de joc i iei din camera. Samantha scrtni din nou. Ah, fir-ar sa fie! Dahlia se apropie de pat cu o camaa alba tn mtna O aeza pe pat i o ajuta pe Samantha sa se ridicetn picioare. Degetele ei batrtne ti descheiau rochia. - Ar fi mai bine sa ne grabim, daca vrei sa fii gata ptna vine sojul tau. Samantha ofta i se lasa pe mtna menajerei.

274

Dupe ce o spala cu apa cu parfum de liliac, Dahlia T i pieptanS parul i ridici de pe pat camaa diafana. Era atTt de transparent^ i de spumoasa, TncTt o sa para aproape dezbracata Tn ea. Doar nu-i imagina ca o sa i-o puna! Ah, Doamne! Samantha ridica brajele i exact cfnd materialul subfire T i aluneca pe corp, auzi o bataie Tn ua. - Eti gata? rasuna vocea lui Carl. - O clipa, striga Dahlia dTnd plapuma la o parte i facTndu-i semn Samanthei. Fata se abjinea cu greu sa n-o rupa la fuga. PTna la urma Tnsa se baga T n pat i se acoperi cu plapuma, T n timp ce Dahlia se pregatea sa deschida. Montague intra alaturi de Carl. CTnd o vazu, se albi la faja i Ti feri privirea. Samantha Ti concentra atenjia asupra lui Carl. Pa rea satisfacut. - Acum te-a ruga sa ne scuzi, Dahlia, zise el. O sa-l ajut pe Montague sa se dezbrace i o sa-i las pe porumbei singuri Tn cuibul lor. Samantha se TncrTncena. Nici Montague nu arata prea bine. Menajera iei T n graba. Ah, Doamne, Ti spuse Samantha Tn g?nd. Apoi se la Montague. Parea furios. Carl T l duse spre pat i Tncepu sa-i descheie vesta, dar tTnarul T I dadu la o parte. - Lasa-ma pe mine, bombani el. Carl se dadu la o parte, zimbitor. Montague Ti scoase redingota de matase i i-o arunca lui Carl. Urma vesta.

275

Carl era numai zTmbete. Samantha se afunda in perna, cu plapuma pina la git, vrajita de brajele musculoase ale cumnatului ei, care se zareau sub matasea fina. Cind ti dadu jos cmaa i o aruncS T n direcjia lui Cail, T i dezgoli spatele bandajat. Fata clipi, incerdnd sa-i adune gTndurile. Montague parea din ce In ce mai furios pe masura ce ii scotea pantofii i ciorapii. Apoi se ridica Tncet, se Tncrunta la Carl i Tncepu sa-i desfaca nasturii de la pantaloni.

Capitolul 23

Samantha strinse plapuma in mtini. Montague se pregatea sa-i scoata pantalonii. Se uita la Carl, implortndu-l din priviri. - tii, Montague? zise Carl, cu un glas raguit, S-a facut cam tirziu. Crezi ca ai putea sa ma gazduieti? TTnarul se lumina la faja. - BineTnJeles. Carl rasufla uurat. - Bine, atunci ai putea sa ma conduci tn camera mea? Montague se uita la Samantha i-i facu semn cu ochiul, trengarete. - Du-te fn camera de oaspeji, ti spuse el. Prima ua la dreapta. Ii ztmbi tnctntat.

277

- Noapte buna, prietene. Samantha se cutremura agitata. i acum ce va urma? Fir-ar sa fie. Sojul surorii ei se pregatea sa se urce-n pat, alaturi de ea. Se uita tematoare la Montague. Cind T i vazu trupul aproape gol, se gtndi disperata cum ar putea sa scape, dar nu-i venea nici o idee. De fapt, observase ca i el parea destul de agitat. - Poate ar trebui sa ma due la Carl, sa vad daca nu vrea ceva. Cind II auzi, rasufla uurata. - Da, n-ar fi rau! ti lua camaa i se Tndrepta spre ua. Inainte s iasa, ezita pentru o clipa i se intoarse: - Cred ca o sa beau ceva cu el, Inainte sa se culce. Nu ma atepta, draga mea. Trebuie sa te odihneti. Cind iei din camera, Jason ofta adlnc. Carl II atepta calm, rezemat de perete. Prietenul lui scoase ceasul din buzunarul vestei. - Ji-am dat cinci minute. Lui Jason Ii venea sa-l strlnga de git. - Ce fel de joc este asta? Ai vrut sa-mi testezi onoarea? Fir-ar sa fie, Carl, ma scoji din sarite. Carl se Intoarse spre el, indiferent. - Meriji o JecJie dupa toate farsele pe care mi le-aji jucat tu i Nick. Se uita peste umar, zlmbind. - Ce-ai zice sa-mi oferi ceva de baut? Cred ca va fi o noapte lunga. Jurlnd In glnd sa se razbun&, Jason II conduse in birou. - Ma intreb daca Nick ii da seama In ce situajie m-a

278

pus, spuse Jason, dupa ce umplu doua pahare cu Porto. Carl sobri din bautura. - Numai daca ar ti ca te simji atras de Christine. Jason ridica din umeri. - l-am spus ceva, dar fara sa intru Tn amanunte. - Ar fi trebuit sa-i spui. Poate ar fi gasit o solujie. - Cum? pufni Jason. Ar fi luat-o cu el, sa-i rite viejiie? Nu prea cred. Se aeza pe scaun. - Nu uita ca are Tncredere T n mine. - Atunci care este problema? Jason privi gTnditor lichidui galbui din pahar. - Nu tiu daca am eu Tncredere T n mine. Sigur, n-a vrea sa-mi tradez fratele. Dar mi-e foarte greu s ma controlez Tn prezenja cumnatei mele. - Cred ca Tji faci prea m'ulte gjiji. STnt convins ca vei fi stapTn pe situajie. - Sper sa ai dreptate, Carl. Se rezema de spatarul scaunului i-l privi drept T n ochi. - Dar, pentru orice eventualitate, o sa-mi petrec crt mai pujin timp T n prezenja ei. Ma bazez pe tine sa ai grija de ea T n timpul frecventelor mele absenje. Carl se aeza T n faja lui. - BineTnJeles. Crt o sa pot. In curTnd o sa plec la Bent Creek, pentru o zi sau doua, dar nu tiu exact pTna nu ma anunja Patrick. Daca o sa fiu plecat, o sa-l rog pe Iron Sword s-o supravegheze. - Cine este Iron Sword? - Jason, am mai discutat despre asta, zise prietenul

279

lui. Nu pot sa-Ji spun. TTnarul se gTndi din nou la femeia din patul fratelui sau. Oare acest Iron Sword era un atemeiat? O sa-i faca avansuri lui Christine T n absenja lui Jason? Se Tngrozea numai cTnd se gTndea. li dadu seama ca se purta ca un so|. Doamne sfinte, de ce se agita atit? - Misterios ca Tntotdeauna, nu-i aa, Carl? Jason se ridica, lua sticla de pe bufet i umplu paharele. - Foarte bine, atunci ee-ai zice sa jucam o partida de ah? Sper, dragul meu na, c i nu te ateptai sa ma Tntorc T n patul lui Christine asta-seara? - Nu, bineTnJeles. Dar nici n-am de gTnd s i stau treaz toata noaptea. Carl .goli paharul i se ridica T n picioare. - Daca ai de gTnd sa pleci miine, ar trebui sa te odihneti. Ii zTmbi vesel. - Vino, fiule. Poji sa stai Tn camera mea. Jason Tnjura Tn gTnd. N-avea nici un chef sa stea T n patul Tngust din camera de oaspeji. - la-o Tnainte, o sa ramTn aici, zise el, facTnd semn spre fotoliul de piele de ITnga camin. Carl ridica din umeri, dar nu spuse nimic.

Cum se lumina de ziua, Jason se strecura Tn dormitorul fratelui sau, rugTndu-se T n gTnd sa n-o trezeasca

280

pe Christine. Nu-I incTnta ideea sa se intinda linga ea, dar trebuia sa dea impresia ca ii petrecuse noaptea in aceeai camera. Pipai patul mare, imbietor. Nu-i raminea dectt sa se dezbrace i... sa se bage sub plapuma, linga ea. Ii tremurau miinile cind vru sa-i descheie nasturii camaii. Sa se bage in pat linga ea! Ah! N-avea atita incredere in el. Se aeza pe un scaun. Nu. Era mult mai prudent sa pastreze distanfa. Cind o sa se trezeasca, o sa-l gaseasca pe scaun. 0 sa gaseasca o scuza, o sa-i spuna de exemplu ca-l dureau coastele sa stea prea mult intins. fi scoase camaa din pantaloni i ii trecu degetele prin par. Nu era nevoie sa simuleze efectele unei nopji nedormite pentru ca nu se odihnise mai deloc in bifou. Cind se va trezi, Christine trebuia sa creada ca ii pe trecuse noaptea alaturi de ea. Se strimba. Facea pe mirele inflacarat, dar invalid. Casca i tnchise ochii. Ah, Doamne, ce obosit era! Auzi un scincet din pat. Deschise ochii i o privi pe femeia care se rasucea tn asternut. Plapuma ii alunecase ptna la talie, dezgolind camaa de noapte alba, diafana. Simji o caldura fierbinte tn pintece i ii fixa privirea asupra stnilor ei. Sfircurile tari, rozalii strapungeau materialul subjire. Jason inspira adtnc i tncerca sa reziste ispitei. Era sojia fratelui sau! Ctnd deschise ochii din nou, o vazu tn faja lui, cu brajele intinse.

281

Christoase! Tnjura el. Se apuca de fotoliu, Tncerctnd sa-i TnfrTneze pornirile. Dar o dorea atit de mult... Cu un uria efort de voinja, T i desprinse privirea de pe trupul ei imbietor, care se Tntrezarea prin camaa fina. Dar, ctnd ti Tnalta capul i se uita in ochii ei, vazu ca era la fel de ajTjata ca el. Doamne, apara-ma! - Jason? Glasul ei rasuna ca o dezmierdare. - Vino T n pat. Jason Tnchise ochii. Pleaca, Seducatoareo... piei din calea mea. Nu sTnt destul de puternic sa-Ji rezist. Pe urma, se trezi gol, Tn patul imens. Ce dracu' se TntTmplase? IncercTnd sa-i vina Tn fire, Tncerca sa se ridice. Dar T i era imposibil. Ii simji trupul delicat Tncolacit T n brajele lui, fundul pufos, lipit de barbajia sa Tntarita, deteptTndu-i emotii revoltatoare. Apoi observa ca T i pusese brajul pe umar i-i cuprinsese sTnul cu ceal,alta mTna. Pentru o clipa, se lasa T n voia pasiunii. Ii dezmierda pielea catifelata cu buzele, inspirind parfumul trupului ei. Simjea ca se sufoca. Dorinja era mai puternica decTt orice. N netezi sfircurile cu palma. Dar cTnd gemu T n somn i se agita, se opri imediat. Ah, Doamne, n-o lasa sa se trezeasca. Dar se pare ca Dumnezeu T l parasise, pentru ca femeia se Tntoarse spre el i se cuibari la pieptul lui. Pasiunea T l Tncingea ca focul. Parul ei negru, matasos, T i mTngTia barbia i buzele ei T i dezmierdau gitul. Murmura ceva i rasuflarea ei dulce, fierbinte, T l Tnfiora. TTnjea s-o posede, sa se contopeasca imediat cu ea. Il lua de talie, tragTndu-l mai aproape. Trupul lui Ja

282

son se trezi la viaja. Barbajia lui se Tncordi agonizant. Incapabil sa se opreasca, ti ingropa gura in parul ei, sarutindu-i timplele. Ii ridica buzele spre el i gura lui se lasa pe obraz sa le soarba dulceata. ti era imposibil sa se abjina. O devora infometat, sarutind-o plin de pasiune. Ii baga limba printre dinjii ei i o auzi gemind. Ii rSspundea la fel de atijata ca el. Dorinja era atit de puternica, incit devenise dureroasa. ContiinJa se zbatea sa razbata la suprafata din strafundurile creierului, incercind sa-l previn. Dar nu voia s-o asculte. 0 strinse mai tare in braje, gata sa-i absoarba sufletul. Ii simji unghiile lungi ingropindu-se in spatele lui, in timp ce-l saruta cu aceeafi pasiune devastatoare. Ii tremurau miinile cind ii cuprinse fundul, lipind-o de coapsele lui. Ii sorbi din nou dulceaja buzelor, ISsindu-se in voia sentimentelor dezlanjuite. Ii lasa mina sa alunece pe trupul ei ademenitor, cuprinzindu-i un sfirc rozaliu. ii ridicase foldurile, oferindu-se nerabdatoare. Un ghiile ei ii sfiiau spatele. Incapabil sa se opreasca, incepu s-o pipaie innebunit. Bariera dintre ei devenise un obstacol insuportabil. ii sfiie camaa de noapte. De-abia atepta sa-i simta trupul gol. 0 auzi gemind cind ii atinse mina de parul matasos care ascundeau cel mai intim secret al ei. Glasul contiinJei urla innebunit. Deschise ochii, clipind amejit. Statea pe scaun. Inima-i batea sa-i sara din piept. Transpirajia ii scalda fruntea. Fusese doar un vis, Slava Domnuluil

283

lncheindu-i camaa, se ridica T n picioare i se napusti afara alergTnd. Cind ajunse la ua camerei lui Carl, batu furios. - Ce dracu s-a Tntlmplat? il Tntreba prietenul lui, sarind din pat. - Scoala-te, zise Jason printre dinji. Carl clatina din cap. - Ce s-a TntTmplat? - Am facut dragoste cu sojia fratelui meu, asta s-a intimplat, urla Jason. - Ce? se Tnfurie Carl. Jason dadu din mina. - Nu te Tngrijora, Carl. Din fericire nu s-a TntTmplat decTt T n vis. De data aceasta, adauga el, incruntTndu-se. Carl se trinti pe pat. - Era ctt pe ce sa ma omori, Jason. TTnarul se apropie de camin. - Oricum a fost cumplit. Carl clatina din cap, trecindu-i degetele prin parul argintiu. - STnt prea batrin pentru senzajii tari. Jason se aeza pe un scaun, abatut. - A vrea sa tiu de ce mi se Tntfmpla toate astea, zise el, dTnd cu pumnul T n sptar. Din noaptea cind am fost jefuit de Seducatoarea Tn rou, n-am mai fost acelai om. Mai T ntT i m-am simjit atras de o bandita buna sa atTrne T n treang. Pe urma m-am Tndragostit de o femeie batrina. i acum, poftim! Mi-am pastrat Tntotdeauna stapinirea de sine i nu am inelat increderea nimanui. Se ridica, apropiindu-se de camin. - Femeia aceasta are ceva care ma atrage. Imi pierd

284

firea cfnd sfnt in aceeai camera cu ea i, daca acea camera este un dormitor, imi pierd minjile. Carl pufni in ris. - Vorbeti ca un indragostit. - Nu! Jason sari ca ars. - Fir-ar sa fie! Cred ca innebunesc. Apoi deschise ua i iei pe hoi. - Stai, Jason. Cred ca ar trebui sa-Ji spun ceva. Femeia din... - Nu mai vreau sa aud nimic! exclama el, ridictnd mina. O sa fac o plimbare calare. O plimbare lunga. Strinse pumnii. - - lar tu, dragul meu na, vei ramine la Crystal Ter race, ca tampon, pina la intoarcerea fratelui meu.

Capitolul 24

Pentru a suta oara tn ultimele zile, Jason pleca de la Crystal Terrace, calare pe calul lui. Nici faptul ca Nick i-l trimisese pe Adversary nu-l tnveselise. Prezenta lui Chris tine tl innebunea. Trebuia sa stea ctt mai departe de ea. Nu mai avea tncredere tn staptnirea lui. tncerca s-o evite de o saptamtna i jumatate, dar nici prezenja lui Carl nu reuise sa i-o alunge din minte. Era tot mai greu, pe zi ce trecea. Trase de hajuri i-l baga pe Adversary tn petera. Avea mult de mers peste ctmp ptna la Crystal Terrace, dar poate o sa se gindeasca la o explicate pentru Christine. Fiindca mtine avea de gtnd sa piece. Ctnd o porni tn jos pe deal, ezita pentru o clipa. i azi? se tntreba el in gtnd. Carl atepta un mesaj, acasa. Trebuia sa se intoarca. Cum o sa se descurce singur cu

286

Christine? La un moment dat grabi pasul. Foarte simplu. Nu va ramTne singur T n casa cu ea.

G^2>
Samantha T l privi uluita pe Montague, 0 plimbare? Singura cu el? Doamne sfinte, era prea periculos. In prezenta lui simjea ca toata stapTnirea ei se topete ca ceara la foe. Nu. Nu putea. Nu acum... de fapt, niciodata. In ultima saptamlna, ajunsese la limita rabdarii. Ii privea profilul viril, luminat de flacarile din camin. Pe urma se gTndi totui ca nu era chiar atit de grav sa iasa cu el la o mica plimbare. I se parea de preferat, decit sa stea Tmpreuna Tn casa. Carl tui. - Montague? Credeam c mai ai treburi de rezolvat peziuadeazi. - Am, T i raspunse linitit cumnatul ei, dar pot atepta pTna mTine. - Crezi ca ar fi Tnjelept? insista Carl, vadit Tngrijorat. Montague T l privi drept T n ochi. - Poate ca nu. Dar ar trebui sa-Ji aminteti ca nu sTnt un om prudent de felul meu. - Cred ca ar trebui s fii. Montague lasa capul in jos. Jinea Tn mTna o ceacS de ceai. Porjelanul fin parea gata sa crape Tntre de getele sale tncordate. Oare era o problema atit de importanta...? - Montague, daca nu se poate, eu... - Sa fii gata Tntr-o jumatate de ora.

287

Apoi se Tndrepta de spate i puse ceaca pe masuja. - i ai grija s i te imbraci gros. O sa calarim. Ezita pentru o clipa. - Daca nu cumva crezi ca o sa te incomodeze ge nunchiul. Samantha se uita cTnd la Montague, qTnd la Carl. Barbatul mai tn virsta i se parea suparat. Ah, barbajii atia! Cine putea sa-i Tnjeleaga vreodata? Nu cred ca o sa ma incomodeze, daca nu o sa exagerez, adauga ea, imediat. Se Tndrepta spre casi. - Dar Jie n-o sa-Ji vina greu? - O sa ma descurc, o liniti el. - Atunci, lasa-ma sa-mi pun costumul de calarie i sa-mi string parul. - Nu, nu-l strfnge, T i porunci Montague, dezmierdindu-i din priviri buclele lungi, matasoase. Apoi ti reveni imediat i se grabi sa adauge: - De-abia atept sa plec i nu avem timp de pierdut. Samantha alerga in camera ei i se tmbraca ?n cos tumul din catifea verde, cu o palariuja asortata. Ctnd se intoarse Tn living room, dupS citeva minute, il gasi singur pe Montague. - Carl a plecat? -D a . Apoi o lua de braj i o conduse spre grajduri. Era evident ca evita sa vorbeasca despre Carl.Dupa ce Tncalecara, o pornira peste cTmp. In timp ce mergea T n spatele lui Montague, T i fu imposbil sa nu remarce cu ce uurin{a calarea i cum i se micau

288

muchii, armonios. Oare nu-i dadea seama ce efect avea asupra ei? Inceteaza, T i porunci fata. Montague nu este al tau i nu va fi niciodata. Ii simjea sufletul ca de plumb. - M-am intrebat adesea cum se conduce, o plantatie de tutun? zise Samantha, cind se apropiara de hambare. Jason o privi mirat. i el ar fi vrut sa tie. Dar se ocupa de creterea cailor, nu de tutun. Partea aceasta ii revenea lui Nick. Sperind sa-i dea o explicate cit de cit muljumitoare, opri armasarul i descileca. - Nici eu nu ma pricep prea bine, recunoscu el. M i bazez pe supraveghetor. , In mare parte, era adevarat. O lua de talie i se incorda cind o ajuti sa descalece. De-abia se abjinea sa n-o ia in brate i s-o sirute. - Ma ocup mai mult de evidenjele contabile i de vinzarea recoltei. Samantha se relaxase. - Ai in plan vreun supraveghetor capabil? Jason ridica din umeri, contemplind cimpurile. Nu putea sa-i spuna ca nu avea in vedere nici un supra veghetor i nici o recolta. De indata ce o s i se intoarca Nick, Jason se va inapoia la Halcyon i fratele lui geaman va pleca la Williamsburg. O privi drept in ochi. - Nu deocamdata. Samantha se dadu inapoi stinjenita. Izolarea lor incepea s-o ingrijoreze. Nu era nici Jipenie in jur. Hambarul cenuiu din lemn ii imbia sa intre la caldura. Poate ar fi prea cald... Ficu inca un pas inapoi. - N-a vrea sa intru, zise-ea. Mi se pare sinistru.

289

Jason zimbi i o lua de mtna. - Nu-i chiar atit de rau pe cit pare. Vir.o, o sa-Ji arat. Trase zavorul. Ua grea de lemn scirjii din balarriale. Samantha sezisa imediat caldura miinii lui. i se puse un nod in git i incerca sa se gindeasca la altceva. Se uita de jur imprejur. Razele soarelui se filtrau prin crapaturile din perete, luminind podeaua de pamint presarata cu frunze uscate de tutun. IJnga un perete se sprijineau citeva butoaie acoperite cu pinza de sac. Baloturi de sfoara erau aruncate in toate parjile. Din tavan atirnau cirlige, lingi caminul uria. - Imi imaginez cum usuca frunzele, zise Samantha. Probabil ca atirna tutunul pe cirlige i se face un foe mare. Jason dadu din cap. I se parea logic ce spunea. - Da. Dupa aceea taie tutunul i-l baga in butoaie pentru transport. Cel pujin presupunea ca aa se facea. Samantha il privea mirata. I se parea destul de confuz. De ce? Era atit de bogat, incit plantajia i se parea ceva lipsit de importanja? - Se citiga bani din tutun? - Da. La fel ca mine, sint muljti oameni cu titlu i fara bani care au venit din Anglia sa faca avere. Vorbea amar. - Cei care au supraviejuit, au constatat ca plantajiile de indigo i tutun sint cele mai profitabile. Apoi, ca i cind s-ar fi trezit dintr-o dureroasa reverie, se lumina la faja. Dar glasul lui pSrea la fel de amar. - Vino sa-Ji arat unde depozitam seminjele. Nu-i plicea cind se purta atit de rejinut. tia ca era

290

un barbat simpatic, plin de umor i-i placea sa-l vada mereu bine dispus. - rAm injeles ca matua mea, Madeline, te-a ingrijit ctt ai fost bolnav, zise Samantha, sperind sa-l inveseleasca. Se imblinzi la faja i o ajuta sa incalece. Pe urma incaleca i el. - Da, m-a ingrijit. Este o femeie deosebita. Samantha se infiora, incintata. - i ea a vorbit frumos de tine. - Serios? Samantha nu reuea sa-i desprinda privirea de la faja lui. - Da, murmura ea. Mi-a aratat prisma de cristal pe care i-ai daruit-o. Ii duse mina la piept.^O purta i acum sub bluza. - A insemnat mult pentru ea. Nici nu-Ji dai seama cit de mult. Montague ii drese glasul i ii feri privirea. Parea stinjenit.' - Da. A fost o modesta recompensa pentru felul in care m-a ingrijit. Samantha strinse cristalul in mina... - De aceea i-ai dat-o? Ca plata pentru serviciile ei? Vorbise pe un ton glacial, fara sa vrea. Montague o privi mirat. - Nu, bineinjeles. l-am daruit-o pentru ca acea prisma de cristal imi amintea de istejimea, caldura i compa. siunea ei. La un moment dat amuji i se indrepta de spate in a.

291

- Ne pierdem vremea. Daci vrem sa vedem plantajia, ar fi bine sa ne grabim. Samantha ii ascunse un zimbet satisficut. Dezviluise o particica din sufletul lui i-i era de ajuns. Turul plantajiei se dovedi mai mult dectt sumar. Mon tague parea tngtndurat i attt de distant, tnctt Samantha nu se lamuri deloc cum cultiva tutunul i ce se ficea cu el dupa aceea. Cind soareie se ridica sus pe cer, ajunseri la malul rtului James, larba cretea la adapostul brazilor. Montague desfacu nite saci din piele prini de a. Se pregitise pentru picnic. Intinse o patura, zimbind. Apoi o invitS sa manince, facind semn spre puiul, piinea i placinta cu mere. - Cu complimente din partea Dahliei. Pe urma scotoci din nou in desaga i scoase o sticla de vin franjuzesc. Samantha zimbi i se aeza pe patura, linga el. - Vai, Montague, ce frumos din partea tal Daca n-am fi fost casatoriji, a fi crezut ca-mi faci curte. 0 privi serios. - C isitoria nu tnseamna ca nu trebuie sa-i mai faci curte femeii iubite. Se uita la buzele ei. - Mi-a dedica toata viaja sa-Ji fac curte, daca a putea. Vorbele lui ti ajtjara simlurile. - i a fi tncintata, zise ea. De fapt, spusese adevarul. Lui o pulpa de pui din co i o duse la guri, tncerctnd s i dea o tenti de umor conversajiei lor.

292

- Carei femei nu i-ar placea? Ar fi ca i cind ai avea propriul tau cavaler tn armura stralucitoare. ?i tnaija sprtncenele, dar observa sch'pirea diri ochii lui. - Un cavaler? Ji-ar placea sa fii adorata de un ca valer? Se ridica tn genunchi i-i facu o plecaciune, tn gluma. - Atunci da-mi voie sa ma port ca un cavaler, milady. \\ lua puiul din mtna, tl tnvtrti ca pe o spada i rupse o bucajica de carne. II privea mirata. - O doamna nu trebuie sa se hraneasca singura, ctnd este tn compania unui cavaler. Samantha tncerca sa nu bage tn seami fiorul care o cuprinsese ctnd ti simji degetele pe buze. - Cu placinta va fi mai complicat, ti spuse ea, ztmbitoare. Montague ofta. - Un cavaler trebuie sa tndure orice sa-i fie pe plac doamnei sale. Samantha rise i lua piciorul de pui. - Gata. Daca o Jii aa, n-o sa mai pot tnghiji nimic. Hai, mantnca, sir Bufon. Glumira tot timpul, ptna terminara de mtncat. Dupa ce se satura, Samantha gemu i se sprijini tn coate. - Nu cred ca a fost o idee prea buna. Acum stnt prea somnoroasa sa calaresc. . Se tntinse, tnchiztnd ochii. - Ah, cred ca m-ai tnjeles greit. Ctnd Ji-am propus sa ne odihnim, nu ma gtndeam chiar aa. - Am facut-o pentru binele tau. i acum, taci din

293

gura; vreau sa-mi refac forjele. S-ar putea sa mai am de omorit cljiva balauri. - Balauri? se amuza Samantha. Apoi Tnchise ochii i Tncerca sa se odihneasca. Dar constata ca era imposibil. Cum sa doarma cTnd era atit de aproape de ea? II auzea cum respira, cum se mica... Visa ca o ia Tn braje, ca o stringe! Totul 1 se parea atit de real, TncTt simji ca se sufoca. Deodata ceva T i atinse -buzele i deschise ochii. Montague o mTngTia uor pe obraz. - Ce este? - S-a facut tirziu, draga mea. Ar fi timpul sa mergem. Samantha Tncuviinja din cap. Ah, nu suporta sa-l simta atit de aproape. - Da, sigur, nu mi-am dat seama. - Nu-i nimic, n-a mai ramas mult de vazut. Samantha aduna resturile prlnzului, T n timp ce Mon tague strlnse patura i o lega de a. Cind soarele cobori la orizont, ajunsera acasa. Sa mantha Incepu sa se agite. Ii petrecuse .toata ziua T n compania lui Montague i acum tia ca venea noaptea. CTnd sosira afla ca vor fi singuri, In afara de servitori. Carl ramasese acasa.xO cuprinse nelinitea. Sigur, nu se Ingrijora ca o s-o posede; genunchiul bolnav i coastele lui rupte erau cea "mai buna garanjie. Cel pujin aa spera. Dei, daca se glndea la coastele lui, avea mari Tndoieli. Ii tremura mina cind o ajuta sa descalece. Din cite T i amintea, nu-l vazuse nici macar o data tresarind de durere Tn dupa-amiaza aceasta. i nici ea nu chiopatase, dac se glndea bine. Se distrase prea bine i uitase pur i simplu. Oare observase? Dar cu el ce era?

294

Se vindecase deja? Ah, Doamne, atunci era Tntr-adevar in primejdie. , Dupa ce T i dadu hajurile lui Bromley, Montague o ^ conduse Tn casa. Se retrase T n dormitoru! ei, sa se Tm prospateze i sa se schimbe. Alegerea unei Jinute potrivite era o problema la care nu se gTndise pTna acum. Avea i aa destule pe cap; nu-i mai trebuia sa ajTje simjurile lui Montague. Nu era sigura daca Ti revenise sau nu i nici nu voia sa afle. CautTnd prin dulap, gasi spre surprinderea ei o rochie galbena destul de modesta, printre toaletele lui Christine. Poate ca providenja T i Tntindea o mina de aju- tor. ZTmbind, se Tmbraca repede. Dar tocmai cTnd se aranja, aparu Dahlia. - Vad ca am venit la timp. BatrTna Tncepu sa-i Tncheie nasturih, la spate. - L-a fi lasat p tnaljimea Sa, glumi menajera, dar masa este aproape gata. CTnd se Tntoarse, Dahlia exclama TncTntata: - Doamne, ce superb aratati! Samantha se Tncrunta. Superb? Atunci cTnd se uita T n oglinda cu rama aurita, fu cTt pe ce sa leine. Oare aceasta sa fie rochia cea urTta? Doamne Dumnezeule! Era decoltata i-i expunea bratele revoltator. Fir-ar sa fie! Mai rau de atTt nu se putea i nici n-avea timp sa se schimbe. Montague o atepta T n capatul scarilor. CTnd o vazu coborTnd, se albi la faja. Pentru o clipa, ochii lui sclipira feroce, dar T|i reveni imediat. - Eti foarte frumoasa, T i spuse el, luTnd-o de mTna.

295

Prea frumoasa. Pe urma, ti facu impresia ca se tnfuriase. - Sa mergem la masa. Stnt sigur ca Dahlia a pregatit ceva bun. Uluita de brusca lui schimbare de atitudine, incuviinja din cap. Ii Jinu scaunul sa se aeze i pe urma se instala tn capul mesei. - Carl a spus cumva ctnd se tntoarce? tl tntreba Samantha, tncerctnd sa alunge tensiunea care plutea tn aer. - Nu, ti raspunse el, tntinztnd mtna sa guste din fazanul de pe platou. O sa vina mtine probabil. De ce? Este ceva important? - Nu, m-am mirat ca nu i-a luat ramas bun de la mine. - Sta la o ora de mers calare. Dar ne vedem destul de des. Samantha se tnroi. Vorbele ei pareau deplasate. - Scuza-ma, Montague. Este pentru prima oara ctnd stnt departe de cei dragi i nu prea tiu sa ma port. Montague o privi blind. Ochii lui albatri o sfredeleau ptna- n inima. Se uita fix la buzele ei. Samantha inspira adtnc i se ftjti nervoasa pe scaun. Ce mult o invidia pe Christine! Ah, ctt i-ar fi dorit sa fie tn locul ei. Atunci i-ar fi attt de uor sa-l ia de mtna... sa-l duca pe scari tn dormitorul lor... sa se lase tn voia sarutarilor lui lacome... sa se piardatn focul pasiunii lui. Lovi farfuria cu furculija i o facu sa tresara. Era tncordat i-i zvtcnea un muchi la ttmpla.

296

- Fir-ar sa fie! Nu te mai uita aa la mine. Samantha se albi la faJS. - Cum? Nu Tnjeleg. - Ba Tnjelegi foarte bine, zbiera el. Stai acolo i ma ademeneti din priviri Tn rochia ta provocatoare, dei tii bine ca nu pot sa fac nimic acum cTnd am coastele rupte! Doamne sfinte! Se ridica brusc. - Plec. Sa nu ma atep$i. Vorbele lui Montague i se Tnfipsera Tn inima. Puse furculija jos. Ii pierise pofta de mincare. II ademenea din priviri? Asta facuse? In orice caz, nu avusese nici o intenjie. Dimpotriva. Iei pe veranda. Situajia T i scapa de sub control. Montague i Christine ar avea de suferit daca nu punea piciorul Tn prag. Trebuia sa-l evite cu orice prej. Fara sa-i pese ca era numai Tn rochie, o porni spre grajduri. Calul murg pe care-1 calarise Montague o pri vea semej. Ii venea sa-i Tncalece i s-o ia la goana. Se Tncrunta. i, T n fond, de ce n-ar face-o? Montague plecase. Jucase toata viaja rolul unei doamne discrete i fa locul ei. Incalecase iapa aceea batrTna aa cum se cadea pentru o femeie! De ce sa nu Tncerce acest animal focos? Poate o sa-i descarce nervii! Fara sa-i pese cum era Tmbrcata, s3ri pe spatele calului, fara a. Din cauza rochiei ample, nu putea sa Tncalece ca barbajii, dar o sa se descurce. Murgul pufni nervos. Samantha T l domoli i apoi T l Tndemna la galop. Calul porni ca din puca._CTnd ieiri din hambar, T l

297

apuca de coama i-l lasa Tn voia lui. Era atit de fascinata de galopul avTntat al animalului, TncTt nu se gTndea la ce-ar spune Montague s-o vada. VTntuI T i biciuia obrajii, ravaindu-i parul. Copitele murgului framlntau pamlntul spre padurea din zare. Viteza, bezpa, linitea aveau un efect magic asupra ei. Trecuse mai mult de o ora pina sa simta frigul i s-o ia Tnapoi spre Crystal Terrace. De-abia pornise spre casa cTnd o vulpe jTni Tn faja calului. Animalul sari brusc T n stlnga i o trinti pe pamlnt, iulnd-o apoi la goana, peste cTmp. Samantha ramase pe iarba pentru o clipa, sa-i traga sufletul. Avusese noroc ca scapase teafara. ?i dadu parul la o parte de pe frunte i se uita In zare. Nu se vedea nici o cas. Probabil ca se Tndepart^ise mai mult declt crezuse. Se ridica Tn picioare oftind. Doamne, murmura ea, In timp ce mergea pe jos spre Crystal Terrace, Montague este destul de furios i aa. Daca nu-i gasesc murgul i nu-l due Tn grajd plni se Intoarce... Se cutremura. Nu voia sa se gTndeasca la aceasta posibilitate. ifi ridica fusta i grabi pasul. Era atit de preocupata de problemele ei, TncTt nu vzu calarejul care-i ieise In cale pina nu se iovi de calul lui. Cind T i InaIJa capul, scoase un strigat. Ochii lui sclipeau prin crapaturile matii negre de matase.

Capitolul 25

Jason se uita la cumnata lui. Se costumase In Ca larejul Diavolului. tncerca sa nu bage Tn seama ce frumoasa era sau cum T i sclipea parul negru in lumina lunii. Fir-ar sa fie! blestema el T n gTnd. Ce cauta aici? CTnd plecase, crezuse ca o sa se duca la culcare. De ce dracu nu se dusese? O evitase cTt putuse. ti facuse o vizita lui Carl, iar idiotul acela T l pusese. la treaba. - Ce faci aici? T l Tntreba ea deodata, luTndu-l prin surprindere. - Nu conteaza, o repezi Jason. Dei ea nu-i dadea seama T n ce situajie T l pusese, el era perfect contient. Cu toate ca i-ar fi placut, nu putea s-o lase singura T n bezna i sa piece. Trebuia s-o duca acasa. I se strTnse sufletul cTnd se gTndi. Fir-ar sa fie! - Unde Ji-e calul?

299

La Tnceput se arata mirata de Tntrebarea lui i apoi ridica din umeri. - M-a trintit i a iuat-o la goana. - Ce? Eti ranita? Clatina din cap. - Nu fizic. Ii feri privirea. tia ca ar trebui sa piece imediat, ca era o greeala cumplita s-o ia pe calul lui i s-o duca acasa. Incruntindu-se, tncerca sa gaseasca alta solujie, dar mina lui tradatoare se Tntinsese deja spre ea. - Pot sa te ajut, milady? Samantha privi mult timp palma lui Tntinsa. - Da, muljumesc, zise ea T n cele din urma. Jason tresari ctnd T l atinse. Ah, Doamne! Ce era cu femeia aceasta? De ce nu se temea de el? Dar i se dusese vestea! Dobitocule! Ai un talent deosebit sa te bagi numai T n Tncurcaturi! Se apleca i-o ridica pe cal, T n faja lui. CTnd T i simji coapsele suple lipite de picioarele lui muscujoase, regreta imediat gestul. Adversary se repezi inainte i Jason o cuprinse de talie, s-o susjina. Ii tremurau degetele. Samantha T i simti tremurul i reacjiona la fel. Nu reuea sa-i domoleasca bataile inimii. Il vazuse prima oara T n dormitorul lui Montague i apoi se Tntllnisera din nou, T n grajd. Slava Domnului ca fusese deghizata T n Seducatoarea T n rou i ca nu putea s-o recunoasca acum. Dar ea tia ce momente petrecuserS Tmpreuna i simjea ca-i pierde minjile. Tncerca s i stea Jeapana T n a, fara sa-l atinga, dar leganatul armisarului negru o

300

lipea de pieptul lui solid, aJtjTndu-i simjurile. Pina se ajunga la plantajie, era un pachet de nervi. Ctnd opri calul, descaleca i Tntinse brajele s-o ajute. - Te-am adus vie i nevatamata, milady. Dinjii lui albi sclipeau in bezna. Atingerea lui i se parea cunoscuta. Statea aproape de cal i cind o dadu jos din a, se lovi cu sinii de pieptul lui. Barbatul se incorda i ii infipse degetele in talia ei. Ochii lui scli peau intens prin crapaturile matii. Sunetele dulci ale nopjii ii invaluiau ca intr-o vraja. Incapabil sa se stapineasca, se apleca s-o sarute. Samantha tresari cind ii simji buzele, dar nu-l respinse. Nu putea. Era prima oara cind se lasa in voia lui. Hamintea intr-un fel de Montague, un Montague care nu era casatorit cu sora ei, un Montague pe care putea sa-l iubeasca fSrH rezerve; un Montague numai al ei... Se cuibari la pieptul lui, inlan|uindu-i gitul cu brajele. Jason se cutremura. Ce dracu faci? urla glasul contiin}ei. Doamne sfinte! O impinse brusc. - Nu cred c3 sojului tau i-ar placea sa te vada, lady Windhall. Samantha scoase un strigat. - Cine eti? tntrebarea ei il facu sa tresara. Sint cumnatul tau, ii venea s-i strige i n-ar trebui sa ma ademeneti. Ar fi vrut s-o zguduie, dar, cind se uita in ochii mari, verzi, se liniti imediat. " - Cineva care regreta ca aparjii altcuiva. Oftatul ei il trezi la realitate. Contient ca o sa-i dezonoreze familia daca nu pleca imediat, facu o mica plecaciune in bataie de joc i incaleca.

301

- Poate altadata, milady. Apoi Tmpinse armasarul i porni spre padure. Tre buia sa se tndeparteze de ispita. - Ar fi trebuit sa-i spun ca nu stnt Christine, murmura Samantha tn bezna. Dar tia ca n-ar fi fost tnjelept. Nu-I cunotea, habar n-avea cum tl chema. Daca i-ar dezvalui adevarata ei identitate, ar risca nu numai viaja ei, ci i pe cea a tatalui ei. - Nebunule, bombani Jason cind intra tn peftera tainica. Ce se tnttmpla cu el? Nici o femeie nu-l tnnebunise vreodata tn asemenea hal. lar acum era vorba de sojia fratelui sau geaman! Pentru numele lui Dumnezeu, oare ti pierduse minjile? Descaleca i se sprijini pe peretele sttncos. tia ca n-o sa mai reziste mult. Christine ti patrundea tn stnge ca un microb ucigator. Trebuia sa fug. Acum. In clipa aceasta. T i schimba hainele, sari pe Adversary i trase de hajuri. O sa-i petreaca noaptea tn cabana lui Jed i o sa piece la Halcyon de d6m se lumina de ziua. Carl o sa-i trimita lucrurile. Un ghimpe de vinovajie ti strapunse inima. Dar nu putea sa dispara aa, fira sa-i spuna lui Christine.

Samantha ti puse o camaa de noapte transparenta de-a surorii ei i se baga tn pat. Nu se simjea tn

302

stare sa dea ochii cu o persoana de sex opus. Dar de-abia inchisese ochii cind ua dormitorului se des chise brusc i aparu Montague. Surprinsa, uitind ce provocator era imbricata, se ri dica. - Montague? Cumnatul ei incremeni in loc cind ii vazu camaa transparent^ Apoi T i feri repede privirea. - Imi pare rau ca te-am trezit. Dar s-a ivit o problemi urgenta i trebuie sa plec imediat la cealalti plantajie. Samantha ii trase plapuma pina la barbie. Jason ii indesa nite lucruri intr-o desagi. - La Halcyon? - Da, ii rispunse el fara s-o priveasci. i'inainte sa-mi propui sa m i inso|eti, te previn ca va fi o c ilitorie incomodi. Cu genunchiul tau, nu cred ca... Samantha Tnghiji in sec. Nu inten|iona sa-i propuni nimic. Dimpotriva, se bucura ca scapa de prezenja lui ispititoare. Atunci de ce.ii simjea sufletul gol? - Cit o sa lipseti? Se gindi o clipi. - Citeva zile, poate mai p 0|in. Citeva zile. Pini atunci sora ei o s i se intoarci i o si-i ocupe locul de drept linga Montague. Il urmirea cum ii stringea lucrurile. tia c i era ultima oara cind il vedea. Cind va veni Christine, Samantha va pleca. Ii muca buza, ginditoare. Cit timp Montague va fi plecat, Seducitoarea in rou o s i se apuce din nou de treaba. Libertatea tatilui ei era mai importanti decit ea. lar ea nu va fi niciodati liberi p in i nu pleca din Virginia i nu scipa de prezenja cumnatului ei.

303

- 0 sa-mi fie dor de tine, murmura ea, blind. Montague se tntoarse Tncet spre ea. I se intunecasera ochii de durere. - i mie, draga mea, mai mult decTt T |i imaginezi. Samantha de-abia se abjinea sa nu izbucneasca T n lacrimi. Nu trebuia sa vada ce Tndurerata era. - Drum bun, Montague. CTnd o sa te Tntorci, T i drese glasul, sojia ta o sa te atepte cu brajele deschise. Parea o vedea pe Christine repezindu-se la pieptul lui puternic. I se prelinse o lacrima pe obraz. - Nu, murmura Montague, venind repede ITnga ea. Se aeza pe marginea patului i o lu i de mTini. - Nu suport sa te vad nefericita. Ii privea faja lacom, ca i cTnd ar fi vrut sa i-o Tntipareasca T n memorie. - Va fi altfel cTnd o sa ma Tntorc, Tji promit. Parea emojionat. - PTna atunci o sa mi se vindece coastele i Jie genunchiul. Hprivea buzele. - Atunci nimic n-o sa ne mai poata opri. - Da, murmura ea, tremurind. Ii strins.e mTinile i apoi, ca i cTnd s-ar fi dat batut, se apleca i-i descoperi gura cu a lui. tiind ca era ultimul lor sarut, Samantha se lasa T n voia pasiunii. ti puse tot sufletul Tn sarutul acela i T i desfacu buzele Tmbietor. Montague se ghemui i o strTnse T n braje atTt de tare, TncTt fu cTt pe ce sa-i taie rasuflarea. O Tntine pe pat, apasTnd-o cu greutatea lui. Limba lui umeda T i pipaia gura. Samantha gusta fiecare dezmierdare, tiind ca va

304

trebui sa-i ajunga o viaja. Simji cind se cutremura i reacjiona la fel cind ti puse mina pe sin. Fu cit pe ce sa se sufoce cind degetul lui mare ii atinse sfircul rozaliu, intarit de placere. - Te doresc, gemu el. Ah, Doamne, Christine, Te doresc atit de mult. Samantha se incorda cind auzi. Nu voia sa faca dragoste cu ea, ci cu sojia lui. Simji o durere in inima i intoarse capul. - Nu se poate, Montague. Cu genunchiul meu i coastele tale... Cind o auzi ii dadu drumul brusc i ii trecu degetele tremurinde prin par. - Doamne, iarta-ma, draga mea. Era cit pe ce sa uit. tii, tu reueti intotdeauna sa m i tulburi. Se ridica din pat i ii lua desaga. Apoi se intoarse linga ea i o privi mult timp. Inainte sa piece, se apleca din nou s-o sarute, incapabil sa-i reziste. - La revedere, draga mea. Pe urma adaugi cu un gias sugrumat: - Te iubesc. Zicind acestea, se intoarse i iei din camera fara sa se uite inapoi. Samantha ii duse mina la gura i ii lasa lacrimile sa curga in voie. Disparuse din viata ei pentru totdeauna.

Capitolul 26

Indurerat, Jason arunca o ultima privire casei de la Crystal Terrace i trase de haturile lui Adversary, minindu-l spre riu. Simtea i acum dulceaja buzelor lui Christine i tinjea dupa trupul ei imbietor. tia ca facuse bine s-o paraseasca, dar gindul acesta nu reuea sa-i aline suferinja. Nu-i imaginase ca era atit de cumplit sa iubeti o femeie. Disperat, imboldi armasarul. Hai sa plecam de aici, Addy. Dupa citeva ore cind iei din padure, Jason il vazu pe Jed cu arma in mina, pe veranda cabanei sale de lemn. Cind vazu cine era, lasa puca jos. - Ce cauti aici dimineaja cu noaptea-n cap, bSiete? Se incruntase. - Sper ca nu s-a intimplat ceva cu Nick.

306

- Nu, Jed. Din cite tiu, fratele meu este bine. tl privi drept in ochi. - Dar mie nu mi-ar strica o cana cu poirca aia pe care o numeti cafea. - Poirca! se revolta Jed, fntorcindu-se sa intre in casa. Ha! Insulji.omul i pe urma ai pretenjia sa te gazduiasca. - Da, cind omul Ji-e na, il necaji Jason. - Da, este cea mai mare greeala pe care am facut-o in viaja mea. Jason descaleca, ii lega calul i-l urma in casa. Aroma familiara a lemnului de brad care ardea in camin ii amintea de copilarie. De verile cind el, Nick i Hawk vinau sub indrumarea lui Jed; cind il tachina pe Hawk, spunindu-i ca Jed tia mai multe despre vinatoare decit indienii. De fapt, daca se gindea bine, probabil ca era adevarat. Se uita la blana ursului negru, intinsa in faja caminului i zimbi. tia ca tatal lui i varul sau Derrick ii riscasera viaja sa-l salveze pe Jed. Podelele de lemn scirjiira cind Jed se apropie de masa din mijlocul camerei. Lua doua ceti i le umplu cu cafea dintr-o cana metalica. Apoi ii dadu o cana lui Jason i se aeza pe unul din scaunele puse in faja caminuiui. Jason se instala vizavi de el i sorbi din cafea, strimbindu- se. - Ce-ai pus in ea? Scoarja de copac? Jed dadu din cap. - Ce Ji-e cu tinerii atia! Gustul amarui ii amintise de alta fiertura cumplita.

307

- tii, cred ca tu i Madeline Traynor v-aji potrivi de minune. - Cine este aceasta Madeline? _ Contempltnd flicirile, visitor, se gtndi la grijulia b itrini. - O femeie. - Ce-i cu tine, biiete? - Ma due acasi, la Halcyon. - De ce? Credeam ci-i ajuji pe rebeli. - l-am ajutat. De fapt, T i ajut i acum, dar trebuie sa plec de aici, Jed. Am intrat Tntr-o thcurcituri. - Ce fel de tncurcituri? Jason puse cana pe podea i ii duse mtna la ceafi. - N-a vrea sa vorbesc despre asta. - Daca |ii supirarea tn tine, o s i fie i mai riu. Hai, Jason, descarca-Ji sufletul, tl tndemni el. Jason tl privi drept tn ochi, oftind. - Cred... ah, fir-ar s i fie. M-am tndrigostit de sojia fratelui meu. - Nick s-a insurat? - Acum zece zile. Ii ztmbi timid. - Te-am fi invitat, dar tim c i nu suporji s i te tmbraci tn costum i s i piriseti munjii t ii iubiji. - Ai dreptate,,biiete. N-o si-mi tmbrac costumul de gali dectt ctnd o s i m i bage tn cociug, Dar m i bucur ca v-aji gtndit la mine. li tn ilji sprtncenele. - Cu cine s-a tnsurat? - Cu fiica virului Derrick. - Cu care din ele?

308

Care din ele? Ce voia sa spuna? - Mai are i alte fete? - Bineinteles, nu Ji-a spus taica-tau? Jason se Tncrunta. - - Parea Tm i amintesc ca varui Derrick ne-a scris ca are un copil. Eu eram la internat pe atunci, dar nu cunosc prea multe detalii. Oricum, nu aveam decTt doisprezece ani pe atunci. Jed rise. - Tn schimb, eu Tm i amintesc foarte bine. Am discutat ore-n fir despre asta. Tatal tau era atTt de mTndru ca Derrick avea doua gemene identice, la fel ca voi doi. Doar ca ale lui Derrick erau fete, bineTnJeles. - Gemene? Jason Tncremeni Tn loc. Deci Christine are o sora geamana. Le vazu Tn faja ochilor pe Seducatoarea T n rou i pe Christine, acea Christine de care fusese atTt de sigur ca era una i aceeai persoana cu bandita. - Gemene? repeta el. T i Jiuiau timpanele. - Gemene, sTnt gemene, fir-ar sa fie! Se ridica T n picioare. Furia T l orbea. Se torturase atTta timp i... ele erau gemene! Ti Tngusta ochii. - Carl. Ticalosul! A tiut de la bun Tnceput! Chiar i Tn noaptea aceea insistase sa-l ajute pe Jason sa se aeze T n pat cu... care dintre ele? T i zvTcnea un muchi la tTmpla. Incepu sa se plimbe prin camera cu pumnii Tncletaji. - Carl... Se repezi la ua i trase zavorul. - Ce-i cu tine, baiete? Unde te duci?

309

Jason era turbat de furie. - La ticalosul ala caruia ii spun na. Fu cit pe ce sa smulga ua. - Ar fi mai bine sa te liniteti pujin inainte sa pleci, zise Jed blind. Jason scrini din dinji, gifiind. - Dupa ce mi-a facut ticalosul ala, n-o sa ma mai linitesc niciodata. Inspira adinc. - Nu te ingrijora, Jed, n-o sa-l omor. - Nu-mi fac griji pentru Carl, ci pentru tine. Jed il privi serios. - Mi se pare ca eti suparat din cauza lui Carl i a fetelor. Poate te-a ajuta daca mi-ai spune despre ce este vorba. - Muljumesc, dar n-am nevoie de ajutor. i-au batut joc de mine ca de un prost. Am greit cind Ji-am spus ca m-am indragostit de sojia lui Nick. Se pare ca nu mai ftiu de cine m-am indragostit. Dadu cu pumnul in ua. - Doar Carl tie... - Vrei s merg cu tine? - Nu, Jed. Stai linitit. Jason strabatu drumul pina la Riversedge ca vintul i ca gindul. Senzajii contradictorii ii sfiiiau sufletul: amuzament, furie, bucurie i teama. Vorbele lui Carl puteau sa-l marcheze pentru tot restul viejii. - Fir-ai sa fii, Carl, injura Jason cu voce tare. Ticalos afurisit! Ai grija ce spui! Cind se apropie de Riversedge pe la prinz, il vazu pe Hadley ducind calul lui Carl spre casa. Nu cumva avea

310

de gtnd sa piece? se tntreba Carl. In orice caz n-o sa-l mai lase pina nu-i spunea adevarul. Sarind din a tnainte ca Adversary sa se opreasca, Jason strabatu curtea furios i urea treptele verandei cite trei deodata. Cind ajunse la ua, nu se deranja sa bata. O trinti de perete i o porni din camera-n camera. - Unde dracu eti ? zbiera el. - Ce-i balamucul asta? striga Carl de la etaj. Jason se napusti pe scara i Jini tn faja lui Carl exact ctnd ieea din camera. Omul incremeni tn loc, tn timp ce ti punea haina. - Ce este? Ce s-a tnttmplat? Jason nu-i raspunse. In schimb ridica brajul i-i trinti un pumn tn barbie, proiecttndu-l direct pe perete. Carl tl privea uimit. - Care din ele este cSsatorita cu fratele meu? uiera Jason. Hai, spune-mi. Care s-a maritat cu geamanul meu? - Christine. Jason se tnfurie. - Care din ele este Christine? - Cea casatorita cu Nick. - Fir-ar sa fie! - Gata, Jason, linitete-te. O sa-Ji raspund la tntrebari, dar ma grabesc. Tocmai ma pregateam de plecare ctnd te-ai napustit peste mine. Am primit un mesaj de la Patrick Henry. Trebuie sa plec. - Pujin tmi pasa de Patrick Henry! Carl ofta. - Sa mergem ip birou. O lua spre scari.

311

- Cred ca nu ne-ar strica ceva de baut. Jason spumega de furie. Pentru o clips regreta ca-! lovise, dei o meritase din plin. Carl umplu doua pahare cu whisky i-i dadu unul lui Jason. - S-o luSm cu Tnceputul. Le cheama Christine i Sa mantha. Christine este sojia lui Nick, T i spuse Carl, blind. Dar Samantha este Seducatoarea in rou. Se rezema de birou. - Anul trecut, cind autoritajile au perchezijionat vasul lui Derrick in port, au gisit arme. Oamenii regelui l-au arestat i l-au Tnchis Tn Turnul Londrei. Samantha tncearca sa stringa bani sa-l salveze inainte de proces. Se teme, la fel ca noi toji, ca va fi acuzat de tradare i spinzurat. i pina la terminarea procesului, toata averea lui Derrick a fost pusa sub sechestru, binefnjeles. Jason amujise. Varul Derrick zacea in temnija? Sa mantha era Seducatoarea in rou? Christine era sojia lui Nick? Ofta din adincul sufletului. Atunci de care din ele se tndragostise? Samantha era frumoasa bandita care-i tulburase viaja. Dar cine era oare femeia pe care o Jinuse T n braje acum citeva ore? Christine sau Samantha? - Cum le deosebesc? - Stapine Malderon! tl striga Hadley, T n timp ce batea la ua biroului. Prietenul dumneavoastra este aici. Va ateapta Tn curte. - Muljumesc, Hadley. Spune-i ca vin imediat. Carl se uita la Jason. - Trebuie sa plec, Jason. Ma ateapta un prieten. O sa mergem Tmpreuna la Bent Creek, zise el zTmbind. Ii dorete demult sa-l cunoasca pe Patrick Henry.

312

Jason scrifni din dinji. - Carl, nu te las sa scapi atit de uor. Spune-mi cum le deosebesc! Carl ridica din umeri, gata sa iasa. Apoi se Tntoarse i-i facu semn cu ochiul. - Ctnd ride, Samantha face o gropija pe obrazul drept.: Zicind acestea, rise i tnchise ua tn urma lui. Ce gropija? fu ctt pe ce sa zbiere Jason. Ce legatura are cu... In momentul acela, se lumina la .faja. O gropija? Da, sigur: parea o vedea ztmbind pe Seducatoarea tn rou, avea o gropija pe obrazul drept. lar lui Christine, ctnd ti privise sojul tn ziua casatoriei, ti aparuse o gropija pe obrazul stfng. T i venea sa zburde de fericire, dar se posomort pe loc. Se gtndi la femeia pe care o lasase la Crystal Terrace, tnchise ochii, tncerctnd sa-i aminteasca de picnicul lor. Gropija era pe dreapta, ofta el uurat. Era Samantha, Samantha lui. Dar de ce schimbase locul cu Christine? i unde era Christine? Clitina din cap, tndrepttndu-se spre ua. Dar se opri tn loc. Oare tia de ele i Nick? Ii pleca privirea. Durerea oglindita tn ochii Saman thei noaptea trecuta fusese sincera. O duruse sa-l vada plectnd, dar nu tncercase sa-l opreasca. Credea probabil ca era sojul surorii sale! Ztmbi amuzat. Da, binetnjeles, era singura explicate. - Samantha. Ii pronunja numele cu drag. - Seducatoarea tn rou.

313

Gemu furios. - Samantha. Frumoasa bandita care m-a obligat sa ma dezbrac i m-a lasat sa ma tntorc pe jos acasa... gol puca. Gtndul razbunarii ti tnflori din nou tn minte. - Xi-am spus eu ca n-o sa scapi de minia mea! Ctnd puse mina pe clanfa, se opri. Dar tatal ei? Ei, fir-ar sa fie! Trebuia sa-l ajute pe varul Derrick. Tatal lui Jason l-ar urmari de dincolo de mormint daca n-ar face-o. Lasa mina jos i tncerca sa se gtndeasca. In mod obinuit, ar fi avansat banii necesari capitanului Cordell i ar fi lasat totul tn seama lui. Dar ti cheltuise banii lichizi sa-l susjina pe Patrick Henry. BineTnJeles, putea vinde citeva proprietaji, dar ar dura luni de zile. Deschise ua. O sa gaseasca ceva sa-l ajute pe varul Derrick. Ctnd pleca de la Riversedge, nu tia ce sa faca. Ar fi vrut sa se intoarca la Crystal! Terrace, s-o vada pe Sa mantha. Dar avea planuri mari, de durata, cu ea. lar problema varului Derrick nu suporta aminare. La urma urmei, va fi tn curind socrul lui... daca n-o sugruma tntre timp pe Samantha. Nu. Necazul varului Derrick avea prioritate. Ii venise o idee i tncepu sa ztmbeasci diabolic. tia exact de unde o s objina banii i cine o sa-l ajute. David Brown, ti era dator. Dupa aceea... Samantha.

Capitolul 27

Samantha se trezi brusc. In jurul ei rasunau glasuri agitate. Deschise ochii, T i dadu parul la o parte i se ridica T n pat. Auzi din nou vocile. Glasul Dahliei... i al lui Bromley. Ce se TntTmplase, oare, pentru numele lui Dumnezeu? Se dadu repede jos din pat, T i puse halatul i se duse la ua. Dahlia i Bromley stateau in capul scarilor. CTnd o vazura, amujira i se Tntoarsera spre ea. - Ce este? T i Tntreba Samantha. Bromley deschise gura, dar Dahlia T l opri din privire. - Nu-i nimic, milady, T i spuse ea. Bromley este agitat pentru ca l-au prins pe banditul ala afurisit, caruia i se spune Calarejul Diavolului. Samantha se albi la faja. -C e?

315

Se sprijini de balustrada. Doamne sfinte! - Ar merita sa-l spinzure, izbucni Bromley. L-au prins and jefuia familia Wainwright. Chiar T n clipa aceasta ridi ca eafodul T n mijlocul oraului. 0 sa-l atirne T n treang de Tndata ce vine capitanul. Soldajii de-abia T l ateapta. PTna atunci nu pot sa-i scoata masca banditului. Samantha Tnchise ochii, TncercTnd sa-i alunge gTndurile. O sa-l spTnzure. Nu! Deschise ochii deodata. - Bromley, pune aua pe calul meu. Se uita pe furi la Dahlia. BatrTna menajerS parea speriata. Se Tmbraca T n graba, Ti lua o pelerina neagrS i alerga la grajduri. tn timp ce-l atepta pe Bromley sa-i pregateasca iapa, Tncerca sa-i faca un plan pentru salvarea Calarejului Diavolului. Avea nevoie cu disperare de un ajutor. Dar pe cine? ti mica buzele. tn afara de Christine i de Carl, nu tia nimeni ca juca rolul Se ducatoarei... De fapt nu chiar nimeni. Mai era i Hawk. Hawk? Exact! Bucuria fu Tnlocuita de nelinite. Cum o sa-l gaseasca? i o s-o ajute oare? StrTngTnd din dinji, enervata de Tncetineala lui Brom ley, T l atepta sa termine, - Repede, Bromley, ajuta-ma sa Tncalec. tnfipse calcliele T n coapsele animalului i se apleca T n a. inainte sa-l caute pe Hawk, trebuia sa se duca la Riversedge, sa se schimbe. Nu se cadea ca lady Wind hall sa fie vazuta colindTnd peste cTmpuri, Tn cautarea unui indian. Dar trebuia sa se grabeasca. Dumnezeule, s e ruga ea T n gTnd, ai grija de bietul bandit! Dupa ce se schimba i T i puse masca, T l mTna pe Starburst T n spatele casei, unde-l vazuse prima oara pe

316

Hawk. In cele din urma, o porni spre colina verde din zare. Se uita T n jur, disperata. Nu era nici Jipenie de om. -A h , nu, Doamne, te rog! Trebuie sa-l gasesc. Sari din a i cerceta fiecare copac T n parte, fiecare creanga. Dar Tn zadar. - Hawk! Vocea ei rasuna T n linite. - Ah, Hawk, te rog. Am nevoie de tine! Nimic. Naluneca o lacrima pe obraz. Fara Hawk, n-avea nici o ansa sa-l salveze pe Calarejul Diavolului. O durere cumplita T i sffia inima. - Te rog, murmura ea distrusa, ajuta:ma, Doamne. Nu pot sa-l las s i moara. Alta lacrima i se prelinse pe barbie. - Imi fringi inima, miguja bandita, rasuna o voce ITnga ea. De ce plTngi? Samantha tresari. - Hawk! Ah, Slava Domnului! II prinse de braje, sa se asigure ca nu visa. - Am nevoie de tine. Indianul o privea zTmbind. Apoi o lu i de talie i o trase la pieptul lui. - i eu am nevoie: - Nu! exclama Samantha respingTndu-l. Nu ma refeream fa asta. Am nevoie de ajutorul tau. Un prieten de-al meu este la ananghie. A fost prins de soldaji. O sa-l spTnzure. Facu un pas Tnainte i-l lua de mTna. - Te rog, Hawk. Ajuta-ma sa-l salvez.

317

Hawk se tncrunta. - Cine este acest prieten? Samantha clatina din cap. - Nu tiu cum T l cheama, dar soldajii T i spun Ca larejul Diavolului. * Hawk incremeni in loc. - Calarejul Diavolului? O lua de braj. - Unde este? Fir-ar sa fie, femeie, raspunde-mi! Surprinsa de atitudinea lui, se smulse de ITng el. - Tn... ora. Bromley spunea ca au ridicat un... Hawk se intoarse. CTnd fluiera, aparu un cal din tufiuri. i fira sa-i dea vreo explicajie, o lua de talie i o ridica in a. - Sa mergem! ii spuse el, TncalecTnd. Galopau Tntr-un ritm nebunesc, dar aveau toate motivele sa se grabeasca. Cind se apropiara de ora, Hawk trase de hijuri i desc5lec. - Ma due dupa el, zise indianul Tntinzindu-i. mina. Poji sa aranjezi o diversiune tn timp ce voi incerca sa-l salvez? Ce era C ilirejul Diavolului pentru Hawk? Dar acum n-avea timp sa se gtndeasca. Tncuviinja din cap i T i scoase masca roie din desaga. - Crezi ca va fi de ajuns? Tntreba ea zTmbind. Hawk nu parea deloc surprins. O privi un timp i apoi o porni spre ora. - T |i ritiviaja Tn costumul asta. Dar o sa aiba efect. Ii mTngTie obrazul. - Da-mi zece minute. i ai grija, micuja bandita. N-a

318

vrea sa te salvez i pe tine. - Voi fi foarte atenta. Apoi, se ridica pe vtrfuri i-l saruta uor pe buze. Hawk se Tncord. O cuprinse Tncet de talie i o trase spre el. CTnd T i acoperi gura, sarutul lui i se paru tare ciudat, tandru i pasional in acelai timp. CTnd termina, T i Tnalta capul i o privi drept In ochi ofttnd. - 0 sa-l salvez pe acest om pentru amindoi, zise el zimbind trist. Dar tiu ca voi plati cu propria mea fericire. Pe urma se Tntoarse brusc i pleca. Ce ciudat vorbea. Cum adicS pentru amindoi? Dar ?i alunga gtndurile i se avTntS dupa el. ti venise o idee. - Stai, Hawk. M-am gTndit la un plan mai bun.

- Ah, Nick, de data aceasta am facut-o Iat5, murmura Jason, uitindu-se la muljimea adunat in jurul eafodului. Fe|e curioase se zgfiau la el. Ticaloii tia de-abia ateptau s-l vad spinzurat. li legaserd mtinile la spate. O s-l spTnzure! GTndul acesta T I fcea s se Tnfioare. Se uit la treangul care attrna deasupra lui. Parc3-I simjea strTngTndu-se Tn jurul gitului, sufocTndu-l. Inspira adTnc, sa se liniteasca. Fir-ar sa fie. N-o sa le dea acestor vulturi satisfacjia sa-l vad tremurtnd de fric. tncerc sS se gindeasca la altceva. De exemplu la lovitura datS familiei Wainwright. Cel pujin facuse rost de bani, cu ajutorul lui Davids Pentru c3 safe-ul se afla T n

319

birou, la al doilea etaj. David ti sugerase sa atepte afara, sa-i arunce banii jos. Fusese un plarvbun i mersese bine, pina cind Jason Tncercase sa scape prin spatele casei. Dacaarfi... La un moment dat atenjia muljimii fu atrasa de altceva in spatele lui i Jason se uita spre strada. Langford i oamenii lui se tndreptau calare catre eafod. Jason se incorda. Capitanul o sa-l demascheze i, peste crteva clipe... Frica T i stringea pieptul ca intr-o ghearS. Nu se temea numai pentru el, ci i pentru Nick. Ce-o sa se intimple cu fratele lui cind or sa-i vada faja? i ce o sa se intimple cu Christine... i Samantha? Ah, Doamne, ce le-am facut? Surprinse o micare tn dreapta. Un barbat cu gluga neagra urea trepteie eafodului. I se puse un nod in git. Calaul! tnchise ochii i spuse o rugaciune pentru cei dragi. > Se gindi la tot ce pierduse. Fratele lui, Halcyon-ul, copiii.... o sojie. Samantha. N-o s-o mai vada niciodat n-o s-o mai Jina in braje, n-o s-o mai sarute... n-o sa faca dragoste cu ea. Ii simjea inima grea, ca de plumb. N-o sa tie niciodata ce mult o iubea. Cind ii inalta capul, il vazu pe Langford descalecind. Capitanul citigase. Jason i Nick vor pieri de mina lui, mai mult ca sigur. Un ofijer tinar il batu pe spate pe Langford. Capi tanul se opri i-i zimbi locotenentului. Apoi ii inclina capul intr-o parte i incepu sa vorbeasca. tn momentul acela, Jason simji ceva rece la incheietura miinii. Se uita la caiaul care'se apropiase de el.

320

- Cind o sa-Ji spun eu, sari, ii opti un glas cunoscut. Jason rasufla uurat. - Hawk! exclama el zimbind. Un Jipat rasuna din muljime. Toate capetele se intoarsera spre femeia in rou care se napusti cu calul ei pe strazile aglomerate ale oraului. Oamenii se fereau din calea ei, de teama sa nu fie zdrobiji sub copite. Jason ii trase miinile cind Hawk taie legaturile din piele cu cujitul. - Acum! zbiera indianul, sarind de pe platform. Seducatoarea in rou trase de hajuri. - Vino aici! striga ea, intinzindu-i mina. Jason nu ezita nici o clipa. O apuca de bra{ i se arunca in a, in spatele ei. Calul necheza salbatic i Jini inainte. Oamenii Jipau, iar soldajii incepusera sa traga. Jason simji o arsura in bra|, dar nu-i desprinse mii nile de pe talia Samanthei. Se apleca inainte, atingindu-i urechea. ' - i Hawk? - O sa-i duca pe soldaji pe o pista falsa. Jason tresari. II durea brajul ingrozitor. - Atunci ia-o spre riu. Este un loc unde ne putem ascunde. Samantha dadu din cap i mina calul spre padur$, catre riu. Tufiurile Jepoase ii sfiiau fusta i crengile ii biciuiau brajele. Dar nu conta, atita timp cit erau in siguranta. Cind ajunsera la riu, o dirija spre sud. Padurea parea de nepatruns. Dupa ce ii crojra drum printre copaci.

321

ajunsera tntr-un mic lumini, unde se tnalja o colina. - Este casa lui Hawk, ti spuse el ctnd se apropiara. - Deci tl cunoti! Ma tntrebam de ce s-a grabit sa te ajute numai cind Ji-am pomenit numele! - tii cum ma cheamS? siri el. - tiu doar ca Ji se spune Calarejul Diavolului i sustii cauza colonitilor. i mai ales ca nu eti cumnatul meu. Dei banuise de la tnceput, tia ca nu putea fi. Fusese cu amindoi in camera, Tn acelagi timp. - Cum Ji-ai capatat aceasta porecla? - De ce, crezi ca n-o merit? o Tntreba el, linitindu-se. Se tntoarse sa-l priveasca atenta. Semana rntr-adevar cu un diavol. - Ba da. Insa m i tntreb daci eti chiar attt de dia bolic pe cit se spune. Se gtndi un timp, inainte sa-i raspunda. - Poate. Ii studia buzele, atent. - Dar depinde ce tnjelegi prin diabolic. Samantha se ?nroi. - De unde tl cunofti pe Hawk? o tntreba ea, dornica sa schimbe subiectul. Calaretul Diavolului rtse, de parca i-ar fi citit gtndurile. - Vrei sa schimbi vorba, nu? Fata se facu stacojie. - Dar, ca sa rispund la tntrebarea ta, continu el, afla ca tl cunosc din copilarie. Stntem ca frajii. Descaleca i-i tntinse brajul. Samantha ti puse amindoua mtinile pe umerii lui i

322

sari, evitindu-i privirea. Crescuse cu indienii? Cu salbaticii? Sau Hawk fusese educat In lumea albilor? Ingtndurata, observa pata de singe de pe camaa. - Eti ranit! - Nu-i decTt o zgtrietura, scumpo. Nu te Tngrijora. Se tnfiori, ctnd ti auzi vorba de alint. - Nu stnt tngrijorata, zise ea hotarita, dar vreau sa ma conving cu ochii mei. Intinse mina. - Doar nu te-am salvat din treang ca sa te las s i sTngerezi ptna mori. - Amintete-mi sa-Ji multumesc pentru asta, rise el. Daca insiti, milady, stnt la dispozijia ta. Ctnd intrar tn cabana, se opri surprinsa. Nu se ateptase sa gaseasca mobila sculptata de mtna, draperii grele de ptnza i un pat de alama. - Cred ca este o galeata cu apa Itnga soba i nite ctrpe curate pe dulapul acela, ti spuse Calarejul Dia volului. Statea attt de aproape de ea, tnctt nu facu nici un efort sa- i cuprinda talia cu brajul. .Samantha tt simjea respirajia fierbinte tn ureche. Abia acum ti dadea seama de izolarea lor. Cabana adapostita tn padure se afla departe de civilizajie. Erau complet singuri. Inspira adtnc i se tntoarse spre el. - Stai la masa ptna Tji pregatesc un pansament. - Cred ca ar fi mai bine sa ma tntind. Ztmbi ctnd se aeza pe sofaua din puf. Samanthei ti batea inima s-i sara din piept. Atepta ctteva clipe, ptna.sa se apropie de pat, cu

323

crrpa curata sub braj i un vas cu apa Tn mina. Observa ca Tnchisese ochii in spatele matii. Respira adfnc i linitit. Oare adormise? Puse vasul pe noptiera i se apleca sa-i studieze pacientul. Tn momentul acela deschise Tncet pleoapele. Un timp, se privira drept Tn ochi. Pe urma T i zTmbi senzual. - Eti foarte frumoasa. - Da-mi voie sa-Ji vad rana, T i porunci Samantha, Tncercind sa se stapTneasca. Calarejul Diavolului surise, aratindu-i dinjii albi. tncepu sa se dezbrace Tncet, lasciv; dezvelindu-i pieptul musculos. , Samantha se dadu Tnapoi. -C efaci? - Nu crezi ca ar fi cam incomod sa-mi Tngrijeti rana prin camaa? Avea dreptate, bineTnteles. Pieptul lui lat, viril, o facea sa se Tnfioare Tn partea de jos a corpului. - Poate ar trebui' sa-Ji scoji masca, zise ea, Tncordata, sperind sa-i distraga atenjia de la trupul gol. Sper ca Ji-ai dat seama pTna acum ca n-ai de ce sa te temi de mine. O studia atent. - De fapt, de tine ma tem cel mai rau. Ce voia sa spuna? i de ce o privea aa? Se uita la corpul lui Tmbietor. Ii amintea de clipele .acelea cTnd o strinse^e Tn brate i-i simtise barbajia. TTnjea sa-i atinga muchii tari, sa-i pipaie parul matasos. - Milady, Tm i ajTji simjurile. Tresari cTnd T i auzi glasul raguit de emojie. - Poftim?

324

li drese glasul. - Ce-ai spus? 0 studia ztmbitor de sub masca neagra. Avea senzajia ca privirea lui T i strapungea deghizarea. - Am auzit ca Ji se spune... Seducatoarea. Samantha se foi sttnjenita. - De ce, |i se pare o porecla potrivita? tl tntrebi ea, nervoasa. - Poate nu-Ji dai seama ce efect au farmecele tale asupra mea! 1se accelerase pulsul. ti placea sa tie ca reuea sa-l ajije. Inghiji tn sec i tncerca sa schimbe subiectul. Dar, inainte sa deschida gura, ti trase peruca pudrata i-i scoase masca. - Sau poate ca tji dai seama, murmura el blind, studiindu-i trasaturile. Privirea lui o vrajea, tn timp ce o tragea spre el, din ce tn ce mai aproape. Ctnd ti acoperi gura fierbinte cu buzele, simji ca ia foe. Mintea ei tnceta sa funcjioneze tn timp ce limba lui i se strecura printre dinji, ca tntr-un dans erotic ametitor. ti simti gustul de bere i menta, attt de placut, de vtril. Matasea matii ti mtngtia obrazul, tnvaluind-o tntr-o ame|itoare aroma de brad, piele i mosc, care-i topea raJiunea. ti strecura degetele tn parul lui des, fara sa4 pese ce se tnttmpia cu ea. Se tnfiora ctnd ti atinse sftrcurile de pieptul lui. I se parea ca se tnvtrte totul tn jurul ei. Sftiat| de dorin|e netmplinite, se lasa tn voia pasiunii. Barbatul scoase un geamat gutural care o ajita i mai mult. 0 lua tn braje i o intinse pe pat, culctndu-se

325

peste ea. Ca un om insetat de dorinja, ii sorbi dulceaja buzelor la nesfirit. Cind se desprinse de ea, fata scoase un mic strigat de protest i deschise ochii, O privi un timp. Ochii lui albatri sclipeau ca doua satire prin crapaturile matii negre. Apoi gemu i-i acoperi gitul cu sarutari fierbinji, lasindu-se in jos, spre pieptul aproape gol. Ii framinta sfnul, tachinind-o. Samantha atepta cu sufletul la gura. Limba lui ii atinse decolteul exact cind degetul mare ti gidila sfTrcul. Un fior de placere ii cuprinse coapsele. Se arcui sub mingiierile lui, ateptind... dar ce anume oare? Dupa un timp, incepu sa-i descheie nasturii unul cite unul, pina in talie. Dadu la o parte catifeaua roie i-i desfacu incet dantelele camaii, dezgolindu-i sinii. Cind il auzi gemind, Samantha deschise ochii i-i vazu privirea infometata. Frumusejea ta depaete orice imaginatie, murmura el, cu un glas sugrumat. Buzele lui ii dezmierdara gitul, sinul i sfircul rozaliu, Tntarit, inainte sa-l suga. Samantha ii arcui spatele din nou. Ar fi vrut sa absoarba toata fierbinteala buzelor sale dulci. T l strinse in braje, tragindu-l spre ea. Jason ii cuprinse din nou gura cu a lui, stirnindu-i simjurile. O caldura delicioasa se raspindea in locul ei cel mai intim i neexplorat. Se cutremura zguduita de o dorinja care depaea puterea ei de injelegere. Ca i cind ar fi tiut ce dorea, ii baga mina sub fusta, pina ajunse pe burta. Pe urma ii lasa degetele sa alu-

326

nece intre picioarele ei, dezmierdind-o. Isuse Cristoase, Samantha, murmura el. Te doresc. Vreau sa fii a mea. Placerea era atTt de intensa, TncTt ameninja s-o sfiie. in momentul acela, deschise ochii i camera fu inun data de lumina. Samantha se uita la ua i fu cit pe ce sa scoata un strigat. Calaretul Diavolului tntoarse capul i o acoperi imediat cu trupui lui. Fata se uita ingrozita. Un barbat statea in prag, cu brajele incruciate i ti privea.

Capitolul 28

Calarejul Diavolului se incrunta la omul din ua. Injura pe infundate i se ridica, aez?ndu-se in faja Samanthei. - Acopera-te, ii spuse ef pe un ton aspru, inainte sa-l infrunte pe intrus. Ge dracu cauji aid? - Aici locuiesc; ii raspunse Hawk apropiindu-se, fara sa-i ascunda nemultumirea. Samantha credea ca o sa moara de ruine. Hawk o vazuse in brajele Calaretului Diavolului. Nardeau obrajii ca focul. N-o sa mai indrazneasca sa dea ochii nici cu unul, nici cu celalalt. - Fir-ar sa fie, Hawk. Doar tiai ca eram aici. Puteai sa baji la ua, ii reproa Calarejul Diavolului. - Nu tiam ca trebuie sa bat la ua la mine acasa! Hawk o privea fix pe Samantha.

328

- i nici ca voi intrerupe o asemenea scena. - Taci din gura! exclama Calarejul, furios. Oricit de reprobabila ar fi fapta noastra, nu te privete. Samantha ii lua masca i pelerina, stringtndu-le la piept. Simjea ca se topefe de ruine. Nu mai putea sa asculte nici un cuvmt. Stapmindu-i lacrimile, sari din pat i trecu pe linga el. Afara, tl gasi pe Straburst legat de un copac. Se arunca in a i o porni spre Crystal Terrace, scaldata tn lacrimi de umilinja i ruine. Cind ajunse in camera ei, trinti ua i se indrepta spre caminul rece. Netezindu-i rochia cu o mina tremurinda, incerca sa injeleaga ce o facuse sa se comporte atrt de libertin. Nu i se mai Mmplase niciodata! Ce-o apucase oare? La un moment dat, tresari uluita. H spiisese Sa mantha. De unde tia cum o cheama? Oare o s-o tradeze? Va ajunge tn treang? li muca buza i dadu cu pumnul fn lespedea de marmura. Carl! Probabil ca T l cunotea pe Carl! Ii freca palma Tnroit din cauza loviturii. - Fir-ar sa fie! De ce a trebuit sa-l intilnesc pe acest ticalos? Agitata, trinti masca i peierina pe pat. Apoi Intinse mina, fara sa-i dea seama, sa-i scoata peruca i dadu de buclele ei negre. Fir-ar sa fie! 0 uitase in cabana lui Hawk! Stripse pumnii. H venea sa bata din picior. N-avea decit sa ramtna acolo, din partea ei. Nu s-ar mai intoarce la diavolul acela nici pentru toate comorile Indiei. Porecla i se potrivea de minune. Era mtr-adevar Cala-

329

rejul Diavolului. Ii scoase rochia roie, o trtnti pe spatarul unui scaun i se Tmbraca repede tntr-un halat de matase de-al lui Christine. Apoi se aeza pe un taburet, la oglinda. O durea capul i simjea un gol Tn stomac. Parca retraia senzajiile de mai-nainte. Ah, Doamne! Trebuia sa se abjina. Inspira adTnc, TndreptTndu-se de spate. Cel mai bun lucru era sa piece de aici. Avea nevoie de bani pentru tatal ei i pentru Tntoarcerea Tn Anglia. i nu exista decTt o singura solujie. Dar mai T ntT i trebuia sa afle cTnd va fi urmatoarea petrecere Tn Tnalta societate.

Sally Blakenship tocmai terminase de brodat cTnd sosi Samantha. Incintata se pare de vizita ei, o conduse T n salon, unde se aezara ITnga camin, cu o ceac de cidru fierbinte T n faja. - Ma bucur sa te vad, Christine, T i spuse Sally. Nu ne-am mai TntTlnit de la nunta. Ce mai faci? Matua ta cum se simte? Samantha se Tncorda cTnd T i pomeni de matua. - STntem bine amTndoua. De fapt, matua Madeline este plecata. - Serios? Unde? Samantha ridica din umeri. - Viziteaza nite rude Tn Boston. S-ar putea sa se Tntoarca T n Anglia acum, dupa ce m-am casatorit cu Montague. Sally se Tntrista.

330

- O sa-mi fie dor de ea, zise ea sincer. Reuea Tntotdeauna sa ma inveseleasca. - tiu ca i ea Jinea la tine, ti spuse Samantha, impresionata. Sally se 1nroi i dadu din mini. - Sa nu ne tntristarri. Spune-mi mai bine cum este sa fii maritata, zise fata, aplecindu-se spre ea. Samantha se gindi cum ar fi intr-adevar sa fie daca ar fi fost casatorita cu Montague i i se accelera pulsul. - Este minunat. - Ai vorbit ca o Tndragostita. I se aprinsera obrajii. Oare sentimentele ei erau atit de evidente? Incerca sa-i pastreze cumpatul i ii dadu parul pe spate. - Sally, ma faci sa roesc. Rocata ii Juguie buzele, privind-o amuzata. - larta-ma. Samantha se foi stinjenita. - Povestete-mi ce s-a mai intimplat in ultimele saptamini. Nu stnt la curent cu noutajile. Sally se rezema de spatarul scaunului, impreuntndu-i mTinile In poala, serioasa. Dar ochii ei violeji scli'peau jucau. - Sa ma gindesc. Doiia saptammi, spui? Ah, da. Virginia a dat o mica petrecere i l-am intilnit din nou pe capitanul Langford. 0 privi drept Tn ochi. - Omul acesta ma inspairrunta. Ridica din umeri. - In orice caz, la pujin timp dupa aceea, Maybelle Dungworth a dat o petrecere pentru Bartholomew. A

331

Tmplinit douazeci i apte de ani. Samantha fu crt pe ce sa se inece cu cidrul. - Ce? Are numai douazeci i apte de ani? Credeam ca este mult mai batrTna. - i eu la fel, o aproba Sally. Cam acestea ar fi ultimele noutaji. Ah, adica nu, cind l-am TntTlnit pe capi tanul Langford am auzit ceva interesant. Se pare ca o sa-i joace o festa Seducatoarei T n rou. Samantha facu ochii mari. - Zau? Cum? Sally se Tncrunta. - Stai sa ma gTndesc cum s-a exprimat exact. Ah, da. Se teme ca bandita a aflat ca banii de pe taxe vor trece pe aici. Va avea grija ca femeia sa nu afle niciodata adevaratul traseu. Se pare ca vor fi transportaji peste plantatia Hawksley, fara escorta militara, Tntr-o simpla caruja cu fTn. Ingenios, nu? Cine s-ar gindi ca Tntr-o caruja cu fTn se ascund atTjia bani? Nimeni, T i spuse T n gTnd Samantha. - Mda, i cTnd va avea loc aceasta Tnscenare grozava? Sally se Tncrunta, TncercTnd sa-i aminteasca. - Discujia s-a purtat vineri, acum doua saptamTni. i banii urmau sa fie transportaji exact peste doua sap tamTni. Fata ramase cu gura cascata. - Adica asta-seara. Doamne, cum zboara timpul! Samantha Tncremenise Tn loc. In noaptea aceasta, banii vor strabate plantajia Hawksely. Intr-o caruja nepazita. Erau destui sa-i salveze tatal i sa piece T n Anglia.

332

O presimjire ciudata puse stapinire asupra ei. Sau i se facuse frica? Oare va putea s-o faca din nou? Pentru ultima oara? Ofta adinc. Da, bineinjeles ca va putea.

Jason descaleca in faja peterii i-l duse pe Ad versary inauntru. In timp ce se schimba, se gindea la discutia avuta cu Hawk in cabana. Hexplicase ce era cu Samantha i ca voia sa se insoare cu ea. II rugase chiar sa tie cavalerul lui de onoare. II durea sufletul cind ii amintea ce-i raspunsese Hawk. - Nu pot, Jason. - De ce? - Plec in Anglia. -C e? Hawk ridica din umeri. - Voiam sa te anunj altfel. Scoase o scrisoare din buzunarul camaii i i-o dadu lui Jason. - Am primit-o acum trei zile. Jason o citi repede, surprins de continut. - Te duci la mama ta? Dupa ce v-a parasit pe tine i pe tatal tu? Hawk se incrunta. - Da. - De ce acum? Ai putea atepta pina dupa nunta. Hawk nu-i raspunse imediat. - Cred ca tii de ce, Jason.

333

II durea sufletul pentru indian. Hawk se indragostise de Samantha. - Da, prob^bil ca tiu. Jason se apleca spre el, injelegator. - Imi pare rau. Hawk tl privi serios. - N-ai de ce. Eu n-a regreta daca ar fi sa ma casatoresc cu ea. Adevarul vorbelor lui Hawk II apasa ca un plumb. Schimba subiectul, stinjenit. - Cind pleci? - Peste doua zile. Adversary fornai, trezindu-l la realitate. Ah/Doamne, o sa-i fie dor de Hawk. Ii incheie camaa alba i o porni spre Crystal Terrace. - Samantha? striga el cind intra in casa. Vazind ca nu-i raspunde nimeni, intra in salon. Samantha statea pe marginea banchetei. - De ce strigi? Jason se opri, uitindu-se la faja femeii. Nu era Sa mantha. - Unde este fratele meu? Christine tresari surprinsa. - Ah! Jason. Doamne sfinte. Dadu din mina nervoasa. - Mont..., Nick este sus. Se schimba. Scuza-ma ca te-am confundat cu el. Cind zimbi, ii aparu o gropija in obrazul sting. - Cred ca ar trebui sa ma prezint. Ii intinse mina. - Sint Christine Fleming - Windhall.

334

Jason zimbi, fara sa vrea. Era adorabila i se potrivea perfect... cu Nick. - Jase? zise fratele sau. Jason se tntoarse brusc. Nick fcrata superb. Se vedea ca-i priise casatoria. Dar deocamdata avea probleme mai urgente. - Unde este Samantha? Nick se Tntoarse spre Christine. - l-ai spus? - Nu. - Atunci de unde tii? - Este o poveste lunga. O sa-Ji explic mai tirziu. Deocamdata trebuie s-o gasesc pe vulpoaica. Christine pufni in ris. Cind o auzi simji un ghimpe T n inima. Semana atit de mult cu Samantha. - Nu era aici cind am venit, Jason, ii spuse Christine. - Fir-ar sa fie, ah, scuza-ma. Simjea ca Tnnebunete. - N-am vrut sa te jignesc. Christine rise. - M-am obinuit cu injuraturile de la Samantha. - Stapine? Se intoarsera toji spre Bromley. Jason i Nick facura un pas inainte, T n acelai timp. Bromley ramase cu gura cascata. - Ah, Doamne. Sinteji doi! Jason se uita cu blindeje la servitor. - Linitete-te, Bromley. Sintem gemeni. Dat te-a ruga sa-Ji Jii gura. - BineTnJeles, stapine, zise baiatul, dind din capul lui cirliontat.

335

- Bine, i acum spune ce vrei. - Ah, da! Bromley facu un pas inainte. - Un barbat mi-a lasat asta... Ntntinse 0 scrisoare. - ...pentru, nu tiu pentru care anume. - O iau eu, zise Jason. Muljumesc. Dupa ce iei din camera, Jason rupse plicul i vazu semnatura lui Iron Sword. T n timp ce citea mesajul, se albi la faja. Draga prietene, Am aflat de curind ca bunul nostru capitan Harvey Langford i-a fntins o cursa Seducatoarei fn rou. A raspfndit zvonul ca banii vor fi transportap mtr-o carafa cu fin nepazita. Informapa a fast transmisa lui Davidson Millworth de catre capitan. hseamna ca a \inut neaparat sa ajunga la urechiie Seducatoarei fn rou ca banii vor strabate azi dupa-amiaza plantapa Hawksley. Daca o cunoti pe doamna in cauza, i sfnt convins ca o cunoti, trebuie neaparat s-o previi asupra pericolului care o p?ndete. Jason se incorda. Deci acolo plecase Samantha. Ce nebuna! O sa fie prinsa, sau... cine tie.

Capitolul 29

Samantha urmarea Tnaintarea carujei cu fin prin cTmpul cu indigo Tnflorit. Voia sa se asigure ca nu era nici un soldat prin apropiere. Totul i se parea foarte ciudat. Daca era o cursa? tncerca s-o previna rajiunea. r daca nu era? ii optea indrazneala. Fir-ar s fie! Trebuia sa se hotirasca. Oftind, !i lega masca i ti mina calul spre copacii de la marginea cTmpului. II vedea foarte bine pe vizitiu. Cu puca in mina, atepta pina cind caruja ajunse la cijiva metri de copaci. - Oprete. Vizitiul T j Tnalja capul. Samantha incremeni in loc. Era Rollie Parker! Barba lui rocata se laji intr-un zimbet rautacios i se uita in spate.

337

Fata simji pericolul, dar tia ca era prea tirziu. - Salutare, Seducatoareo, rasuna glasul triumfator al lui Harvey Langford.

< ^S >
Jason il mina nebunete pe Adversary, ii batea inima sa-i sara din piept. Samantha era intr-un pericol de moarte. II simjea. Ah, Doamne, ajuta-ma sa ajung la timp! Scurtatura prin padure il aduse pe plantajia Hawksley dinspre sud. Se opri sa cerceteze zona i se ingrozi. La nici o suta de metri depSrtare, Samantha statea pe calul ei, deghizata in Seducatoarea in rou, cu puca lui Harvey Langford in spate. tl cuprinse spaima, dar se stSpini. Samantha avea nevoie de el. DescSleca incet i o porni spre capitan. - Lasa pu?ca, ii porunci Langford. Samantha ezita numai o clipa, dar se supuse pina la urma. - Scoate-Ji masca, zise apoi capitanul, impungind-o cu Jeava armei in spate. Jason se opri i apoi grabi pasul. Samantha se pregatea sa-l asculte, cind zari o micare la liziera padurii. I se accelera pulsul. O silueta in negru aparu dintre copaci. Calarejul Diavolului! Ofta uurata. Trebuia sa traga de timp. ^Se intoarse spre Harvey Langford: - De ce, capitane? Doar tii cine sint. Sau cel pujin aa mi s-a spus. Eti atit de nerabdator sa te convingi?

338

- Gura! Scoate-Ji masca imediat. - p-e frica de mine, nu-i aa? II tachina ea. 0 apuca de braj i o trase din a. - Cajea! Scoate-Ji masca, daca nu vrei sa Ji-o rup eu. Rasuflarea lui duhnea oribil a tutun i a bautura. N rasuci brajul la spate i o lipi de el. - Mi-ai facut destule necazuri. Dar acum s-a terminat. Eti a mea. Ochii lui reci o sfredeleau. Se zbatu disperata. Ctnd ii dadu drumul, crezu ca reuise, dar capitanul ridicage mina spre masca. Samantha scoase un strigat disperat. In momentul acela, Calarejul Diavolului se arunca in spatele lui Langford i cazura amindoi, inlanjuiji. - Pleaca! ii striga el, in timp ce se lupta cu soldatul. Rollie Parker urla furios cind sari din caruja, Samantha se intoarse. Ah, Doamne! Se uita in jur disperata i vazu o creanga rupta. O apuca fara sa ezite i-l lovi cu toata puterea in moalele capului. Vizitiul se prabui leinat. fn momentul acela, Calarejul Diavolului ii trase un pumn in barbie lui Langford, doborindu-l. Apoi sari in picioare. - Vino! exclama el. O inffaca atit de tare de braj, incit Samantha crezu ca o sa i-l scoata din incheietura. O tira dup? el grabit, fara sa-i pese ca nu putea sa Jina pasul cu el. Cind ajunsera la armasarul lui, o arunca furios in a. Apoi incaleca in spatele ei i o prinse de talie intr-o strinsoare de ojel. . -

339

- Muljumesc... - Taci! o repezi el. Sa nu mai scoji o vorba. Samantha amuji. Ce l-o fi apucat? Copitele calului framtntau pamtntul. Se tinea de braJul tncordat al barbatului. Nu tia ce sa mai creada. De ce se tnfuriase? Pentru ca o salvase? Cind se apropjara de o petera, trase de hajuri, descaleca, o ajuta sa coboare i o baga tnauntru. - Nebuna ce eti! Puteai sa-Ji pierzi via]a! Vrei sa mori? Iji doreti sa attrni in treang? - Nu fi ridi.... - Taci! M-am saturat de scuzele tale! 0 apuca de umeri i o zgudui. Pe urma o lua in braje i o strinse salbatic. - Sa nu-mi mai faci niciodata aa ceva. - Ce... Ii astupa buzele cu gura lui. Samanthei ti batea inima sa-i sara din piept. Doamne sfinte, ce era cu el? Il impinse, dar era imposibil sa-i urneasca din loc. Sarutul lui parea ca nu se mai termina. O cuprinse amejeala. Cum indraznete? se gtndi ea. Dadu cu piciorul tn cizma lui, dar se lovi singura. Era ctt pe ce sa izbucneasca tn pltns. Buzele lui salbatice o raneau mai rau dectt vorbele furioase pe care i le spusese. Cadea. Adica nu cadea, era Tmpinsa.pe spate. Simji moliciunea finuluj i greutatea lui. II cuprinsese o pasiune greu de tnfrtnat. Doamne sfinte! In cele din urma reui sa-i rasuceasca faja tntr-o parte i sa-i evite buzele. Se afunda tn fTn; masca neagra de-abia se distingea tn bezna din petera. Ii zvtcnea

340

un mufchi tn barbie, iar ochii lui aruncau fulgere de mtnie. - Ce am facut sa te supar? II vazu incordindu-se. - Chiar nu tii? Dumnezeule, Samantha, t|i imaginezi ce am simjit ctnd te-am vazut tn mtinile lui Langford? Ce crezi ca Ji-ar fi facut banditul acela dupa ce te-a demascat? Inspira adinc. - Inainte sa te sptnzure... ar fi profitat de tine. Te considera o bandita oarecare. Te-ar fi violat fara mila. i poate ca, la sfirit, ti-ar fi taiat gttul. Se cutremura. - Am vrut sa-l ucid cu mtinile mele pe el, dar i pe tine, pentru ideea ta nebuneascS. O studie un timp tn lihite. - Nu, nu-i adevarat. N-a putea sa-Ji fac rau. Lasa capul in jos. Statea attt de aproape, incit ii simjea rasuflarea. - Te iubesc, Samantha, murmura el. N-a suporta sa Ji se intimple ceva. O saruta din nou, salbatic. Samantha ar fi vrut sa-l respinga, dar cuvintele lui inflacarate ii rasunau in urechi. Te iubesc, Samantha. Aa ca se lasa in voia lui, ajijata de pasiune. Poate daca ar fi mucat-o de buze ca inainte, l-ar fi respins, dar nu putea rezista acestui sarut dulce, tandru. ii incolaci braJele de gitul lui i deschise gura. Jason simjea ca-i pierde minjile. Nu se mai putea abjine. Ar fi trebuit sa se opreasca. Trebuia sa lamureasca lucrurile mai tntii. Se sprijini cu amindoua miinile

341

de capita de fin, incercind sa se ridice. Dar cind o auzi gemind i-i simji limba in gura, valul placerN astupa glasul rajiunii. Timpul se oprise in loc. Nu mai conta decit sa-i guste dulceata buzelor i sa-i simta trupul doritor care se zbatea sub al lui. Pierdut in febra sarutului ei, ii cauta buclele matasoase, dar dadu peste o peruca alba, l-o smulse de pe cap nerabdator i ii ingropa degetele in parul ei. Samantha ii infipse unghiile in umerii lui. Trebuia sa-i simta miinile pe pielea goala. Se desprinse de ea, ii scoase camaa i ii acoperi gura din nou. Ii sfifia spatele ca o tigroaica i-i muca buza. Nu mai putea sa suporte. Abrobit de virtejul pasiunii, ii acoperi sinii cu miinile, dezmierdindu-i sfircurile prin materialul subjire. Apoi ii pierdu rabdarea i-i desfacu rochia. . Soarele amurgului care se strecura in petera ii poleia sinii frumoi. Pielea ei matasoasa se infiora cind o atingea i-i sugea sfircurile. II apuca de par, in timp ce incerca sa-i lipeasca buzele de ale lui. Jason ii dezmierda trupui apetisant. In cele din urma, ii puse mina pe abdomen i o facu sa se cutremure de placere. Strigatul ei il ajTJa i mai mult. 0 mingiia incet, senzual, incapabila sa se abjina. - Ah, draga mea, te doresc. Ridica mina i-i scoase masca. Voia s-o vada mai bine. Samantha il imita, pipaindu-i faja cu degetele. - Cred ca araji destul de bine, zise ea. - Seducatoareo! murmura Jason, acoperindu-i din

342

nou gura. Samantha gemu i ii lipi oldurile de barbatia lui, ispitindu-l. Simti ca i se taie respirajia. Nu mai putea sa suporte. O dorea din tot sufletul. Ateptase prea mult. Daca n-o poseda acum, se facea de ris... Cind vru sa-i scoata pantalonii, Ii sim|i mina pe sexul lui umflat. - Nu, draga mea, o implora el, luind-o de mina. Nu ma atinge. Nu acum. Samantha rise rautacios i-l istrinse mai tare. Pentru o clipa, Jason se temu ca se terminase. Tragind aerin piept, ii lua mina i i-o puse pe pieptul lui. - Vulpoaico, murmura el, in cele din urma. Eti nemiloasa. Drept pedeapsa, o saruta violent. Pe urma se lasa in jos, dezmierdindu-i gitul i sinii. - Da, murmura ea, arcuindu-se. oaptele ei ii ajitau dorinja. Cu miini tremurinde, ii scoase rochia i camaa. - De data aceasta, zise el cu un glas raguit, n-o sa ma mai opreasca nimic. O auzi gemind inainte sa-i dea jos pantalonii. Apoi, miinile ei incepura s-l pipaie i sa-l dezmierde. Jason ajunsese la capatul rabdarilor. Nu mai putea sa suporte. Ii pironi miinile deasupra capului i-i desfacu picioarele. Patrunse pujin in adincul ei umed, ademenitor, acoperindu-i buzele cu gura, sa-i astupe strigatul de durere. Era atit de strimta, inert il innebunea. Ar fi vrut sa se

343

mite, sa savureze micarea delicioasa care tia ca o sa-l duca in culmea pasiunii. Dar ezita, lasind-o sa se relaxeze, sa se obinuiasca putin cu aceasta noua senzajie. In cele din urma o strapunse. Samantha ii arcui spatele, incolacindu-l cu picioarele. Incepu sa se mite incet, senzual, inainte i inapoi. Se incordase, unduindu-i oldurile. Ja^on fu cTt pe ce sa scoata un strigat uurai cind o simji incordindu-se, gata sa se prabueasca in abisul senzual al unirii lor. Abia atunci o strapunse pentru ultima oara, cutremurindu-se. Ramasera tacuji mult timp, gifiind epuizaji. 0 senzajie placuta, linititoare, o cuprinsese pe Sa^. mantha. Nu-i imaginase ca putea exista ceva atit de minunat. Lacrimi de bucurie i se scurgeau pe obraji. Jason gusta o picatura sarata i o saruta. - Nu plinge, ingeraule. Am incercat sa fiu cit mai blind. Samantha sie cuibari la pieptullui. - Nu pling de durere. A fost atit de frumos, de mi nunat, nici n-am visat ca... - Nici eu, ii spuse Jason rizind. i acum... va fi i mai bine, adaugS el, mingiindu-i buzele umflate.

Cind deschise ochii, razele soarelui de dimineaja luminau petera. Samantha nu-i amintea sa mai fi dormit vreodata atit de adinc i fara grija. Se lipi de trupul lui

344

cald, ascultindu-i respirajia linitita. Dupa un timp, tresari. fi daduse seama ca nu-i vazuse faja, nici nu tia cum ti cheama. Doamne sfinte! Petrecuse o noapte incredibila in brajele lui i nu tia nimic despre el. fi atinse parul matasos de pe piept. Apoi se ridica intr-un cot, ?i dadu buclele la o parte de pe faja i-l privi. i, spre oroarea ei, constata ca se uita la sojul lui Christine.

Capitolul 30

Samantha Ti duse mina la gura. ii Tnfipsese de getele T n fin. O durere cumplita T i sfiia sufletul. Doamne sfinte! Cumnatul ei! Barbatul cu care T i petrecuse noaptea era cumnatul ei. Sari Tn picioare, cautTndu-i hainele. Ticalosul! ii spusese ca o iubete pe ea, Samantha. tiuse cine era. Se Tmbraca, cu ochii Tn lacrimi. Durerea T i umbrea rajiunea. Nu putea sa se gTndeasca la ce facuse. Trebuia sa piece cit mai. repede de aici. CTnd iei, se uita dupa calul lui. Armasarul era la cTjiva metri departare, cu aua pusa, aa cym ramasese de noaptea trecuta. Fara sa se gTndeasca la consecinje, Tncaleca i lua hajurile. Calul se scutura nervos i TnaIJa Capul. - Uurel, baiete, T i opti ea cu un glas tremurat,

346

mingiindu-i gitul catifelat. Am nevoie de tine. Te rog sa nu-mi faci necazuri. Am destule. Ca i ctnd ar fi injeles-o, animalul necheza blind i lasa capul T n jos, supus. 0 porni uor pina se indepartara suficient de petera, ca sa nu-l trezeasca pe Montague. i apoi il imboldi la galop. Vintul ii biciuia faja in timp ce alergau printre copaci, spre Crystal Terrace. Era distrusa. Facuse dragoste cu sojul surorii sale. Cumnatul ei. N-o sa uite toata viaja aceasta fapta cumplita. Ii aminti ca-i vazuse impreuna pe Montague f i pe Calarejul Diavolului. Cine era celalalt barbat? Cel caruia i se daruise in grajduri? Doamne! Oare era o femeie uoara care se topea cind o atingea orice barbat? i Christine? T i tradase sora geamana! Ii curgeau lacrimile pe obraji. Nu va mai putea niciodata sa dea ochii cu Christine. Niciodata! Simji o durere ascujita in piept. Trebuia sa fuga. Era singura solujie. Va pleca din Jara pe care ajunsese s-o indrageasca. Ii va parasi sora i... pe cine? Pe Calarejul Diavolului? Pe Montague? Rise amar. Nici macar n-o sa afle. Alungindu-i gindurile, mina armasarul i mai repede. Cind ajunsera in sfirit la Riversedge, descaleca i lega calul. Hadley ii facea semn cu mina din curte, dar nu- i raspunse. Parca impietrise pe dinauntru. Urea scarile amorjita spre camera ei i se duse direct la dulap sa ia un geamantan. Dupa ce-l deschise pe pat, aduna la intimplare citeva rochii i lenjerie, indesindu-le inauntru. Se uita un timp la toaletele matuii Madeline; gindindu-se c s-ar putea sa-i mai foloseasca, le bga de asemenea in geamantan.

347

Dupa ce puse i citeva peryci cu par grizonat, ti schimba rochia roie cu una de zi, ti aduna lucrurile i iei In graba din dormitor. Fugi ca laii, ti optea glasul rajiunii, dar nu voia sa-l asculte. Nu mai conta, oricum. Era o desfrtnata, o tradatoare, aa ca laitatea parea un compliment pe Itnga celelalte. In orice caz, mai bine fugea dectt sa-i spuna adevarul lui Christine. Sora ei nu merita' attta durere. Samantha suferea destul pentru amtndoua. Cohort scarile i scoase, din camara ascunsa, banii str?hi pentru satvarea tatalui sau. Tatal ei! i pe el tl tradase. Iei tn hoi, tndrepttndu-se spre ua. Nu tia unde sa se duca, dar nu conta deocamdata. Nu-i dorea dectt sa fuga departe de durerea i tradarea pe care i le abatuse singura asupra ei. Dar, ctnd puse mtna pe clanja, ua se deschise i aparu Carl. - Ce Dumnezeu... Se tntrerupse ctnd vazu geamantanul din mtna ei. - Ce-i asta? Unde te duci? Samantha deschise gura, dar nu reui sa vorbeasca. Carl se tmbltnzi. - Ce este? Tonul lui calm o facu sa izbucneasci tn lacrimi. Suspina distrusa i se arunca la pieptul lui, cutremurindu-se de pltns. Ramase mult timp tn brajele lui, ptna se liniti. Carl scoase batista din buzunar i-i terse ochii. Apoi se apleca i o privi atent. - Ce s-a tnttmplat?

348

ii povesti totul, dornica sa-i descarce sufletul: ce se intimplase cu Montague i Calarejul Diavolului, cum se Tndragostise de sojul lui Christine. - i noaptea trecuta.... Ezita pentru prima oara, cu lacrimi in ochi, copleita de grozaviafaptei sale. - Ah* Carl, murmura ea. Am facut dragoste cu sojul surorii mele fara sa tiu. Atepta supusa s-o mustre. Dar Carl tacea. in cele din urma, o lua de talie i o conduse in salon. 0 aeza pe scaun i se rezema de camin. ^ - iji aminteti ce-Ji povestea tatal tau de varul Jui, Beau Kincaid? II aproba, Intrebindu-se unde voia sa ajunga. - tiai ca Beau are doi fii? Samantha se incrunta. - Da, parca tata a spus ceva, dar nu tnteleg ce legatura are cu mine. - Tocmai ca are. - De ce? - Samantha, fiii lui Beau, Jason i Nick, s?nt gemeni. i se dau drept Montague Windhall i Calarejul Dia volului. lngenunche linga ea i o lua de mina. - Te rog sa ma crezi, noaptea trecuta nu ai fost cu Nick, sojul lui Christine. Nick i Christine erau cu mine. Deci tu erai cu Jason. Continua sa-i explice totul, de la inceput. Pe moment, se bucura. Pe urma, ctnd ti dadu seama, se Tncorda. - Gemeni? Montague? Nick? Jason? Calarejul Dia-

349

volului? StrTnse pumnii furioasa. Ticaloii! - i-au batut joc de mine. Cred ca s-au amuzat copios. - Nu, nu, nu-i adevarat. Jason a fost la fel de nefericit ca tine. Oare de ce nu-l credea? Ce conta de fapt? Jason o minjise. 0 inelase. Ii batuse joc de ea. Se liniti brusc i se ridica in picioare. - Injeleg. Se duse in hoi sa-i ia geamantanul. Cind se intoarse, il vazu pe Carl. - T ti muljumesc ca m-ai lamurit. Deschise gura sa-i mai spuna ceva, dar apoi ii intoarse spatele. Auzise destule. Trebuia sa ajunga imediat in camera ei. Simjea ca nu mai rezista. Cind intra in dormitor, puse geamantanul pe scaun. Senzajii contradictorii ii macinau sufletul: bucurie, furie, indiferenja. Dei nu tia exact pe cine era furioasa. Erau dpi - gemeni. Rydele ei de departe. Ii incleta pumnii. i ii batusera joc de ea. Dadu cu piciorul in scaun. - Ah, fir-ar sa fie! Se aeza in pat i ii freca piciorul. Durerea o trezise la realitate. Nu putea da vina pe ei. Facusera acelai lucru ca ea i Christine. Dar n-o sa alerge la Jason cu brajele deschise. Trebuia sa-l pedepseasca pujin. Se uita la geamantan i-i veni o idee. Se ridica i-l deschise. Apoi scoase rochia cenuie de matase pe care o purtase de atitea ori cind se deghizase in Madeline i mingiie materialul fin. Jason acum, dupa ce-i spusese Carl, nu avea nici o indoiala

350

ca el era - se simjise intotdeauna atras de Madeline, dei incercase sa ascunda acest lucru. Zimbi blind. Cum ar reacjiona daca Madeline ar incerca sa-l seduca? Se duse la oglinda i ii puse rochia in 1a]a ei. Ochii verzi, de smarald, se reflectau in matasea lucioasa. i, in clipa aceea, tiu ca nu putea s-o faca. Se saturase de atitea jocuri i adevarul era ca-l iubea pe Jason. 0 ora mai tirziu, Samantha descaleca in faja reedintei de la Crystal Terrace. Urea scarile i, cind ridica mina sa bata, se deschise ua. Jason statea in prag. Un timp se privira tara sa-i spuna nimic. Apoi ii zimbi i-o lua de mina. , -Trebuiesa vorbim. - Da, sigur. Jason se intoarse i in spatele lui il vazu pe fratele sau geaman. Semantau perfect. Dei, daca se uita mai bine, sesiza unele diferente. Jason avea trasaturi mai aspre i o barbie mai aroganta. - Probabil ca eti Nick. - Da, tii... - Nu acum, o intrerupse Jason. Mai tirziu. Apoi o lua de mina i o pornira in tacere peste cimpuri spre petera. Cind ajunsera in grota intunecata, se intoarse cu faja spre ea. O studie atent, dragastos, cu gindul la noaptea petrecuta impreuna. - Stai aici, ii spuse el, facind semn spre capija de fin. ti ardeau obrajii. Ii imagina la ce se gindea ticalosul. Fir-ar sa fie, o amejea cu privirea lui. Se aeza decent, aranjindu-i fusta. ' -

351

Jason se apropie amuzat de gestul ei, dar n-o atinse. Se intinse tn fin, cu miinile sub cap. - Acum treisprezece ani, tata a fost ucis de doi barbati. Au fost trei martori, dar doi au murit la pujin timp dupa aceea. - Al treileav Luke August, a fost ucis peste o saptamina. Eram in Italia, la internat, dar nf^am tntors imediat ce am aflat. Dupa ce l-am gasit pe Charlie, fratele lui Luke August, l-am luat la intrebari. Dar nu tia decit ca fratele lui a venit acasa T n noaptea aceea, i-a facut bagajele i a plecat. A spus doar ca el i prietenii lui vazusera un soldat cu cicatrice omorind un lord i aruncindu-l in apa. Dar i ucigaii Ii vazusera pe Luke i pe prietenii lui; de aceea se temeau pentru viejile lor. Jason ofta. In timp ce-i povestea, ii rascolise amintirile dureroase. - CTnd i-am transmis aceste informa]ii lui Carl... Ja son se opri: Apropo, este naul meu. . Apoi continua: - Deci, cind i-am spus lui Carl ce am aflat i i-am explicat ca eu i Nick avem de gind sa-l cautam pe ucigaul tatei, ne-a poruncit sa ne intoarcem imediat In Italia. Se temea probabil sa nu dam de bucluc, mai ales ca unul din ticaloi era soldat. i, pentru ca eram minori, a trebuit sa-l ascultam. Ifi freca uor ceafa i ti roti gitul. - Cind am terminat coala i ne-am intors, Nick a vrut sa stea la Williamsburg, cit mai aproape de docuri, in caz ca ar aparea alt martor. Intre timp, l-a cunoscut pe Patrick Henry i s-a implicat in formarea Congresului continental, de care am aflat ca se va intruni pentru

352

prima oara tn septembrie. Se Tndrepta de spate. - lar eu am pornit T n cautarea unui soldat cu cica trice. Rise amar. - Tji imaginezi ct|i soldaji au cicatrice pe faja? Clatini din cap. - Aproape toji. O sa te scutesc de amanuntele cautarii mele inutile. Dar, la fel ca Nick, m-arri alaturat i eu rebelilor, iata de ce ma deghizez in Calarejul Diavolului. - L-ai gSsit vreodata? Ma refer la soldat. -N u . Samantha simjea ce Tndurerat era. ^ - Imi pare rau, Jason. - O sa-l gasesc Tntr-o zi, zise el, printre dinji. Intr-o zi... - 0 sa te ajut. Jason tresari. -C e? Apoi Ti dadu seama ce voia sa spuna. - Nu! Ah, Doamne, Samantha, eti cea mai aiuritS i mai iresponsabila fata pe care am vazut-o vreodata. Auzi, sa ma ajuji. Probabil ca ai sfTri T n ftreang. - Da, ai dreptate, bineinjeles, zise ea, jignita, ridicTndu-se sa piece. Jason o apuca de mina. - Stai pujin, Samantha, n-am vrut sa te jignesc. Adevarul este ca ma tem pentru via|a ta. Nici nu tii prin ce am trecut cTnd l-am vazut pe Langford ameninjTndu-te cu puca. O strinse TnfierbTntat.

353

- Cred ca nu-Ji imaginezi ce am simjit. - A fi vrut sa te ajut, zise Samantha. Acum ii trecuse supararea. - tiu, scumpa mea. Dar, ca sa ma linitesc, te rog sa-mi promiji ca nu vei incerca sa-l gaseti pe ucigaul tatalui meu. - Bine, IJi promit. Acum eti muljumit? 0 plrivi neincrezator. Felul cum vorbise tl facea sa se tndoiasca de promisiunea ei. - Sa zicem. Apoi o trase linga el. - i acum trebuie sa lamurim alta problema. - Care? - Data nunjii noastre. Ma gindeam s-o facem mtine, ce zici? Samantha fu cit pe ce sa leine. - Ce? - Te-am cerut tn casatorie, pentru mtine, spuse el, astupindu-i gura cu degetele. - Imposibil. - Ce anume, ca te-am cerut in casatorie? Samantha zimbi i-l saruta blind. . - Nu, dar mtine nu se poate. Trebuie sa-mi fac o rochie de mireasa, sa aranjez qu preotul... - Samantha, nu putem face o nunta aa cum se cuvine. Cel pu|in- nu aici. Nu uita, lordul Windhall s-a casatorit deja cu Christine Fleming. Se apleca i-i desfacu buzele cu limba. - lar eu, milady, ard de nerabdare sa ajung tn patul tau. Se dadu tnapoi un pas.

354

- Te rog, Samantha, trebuie s-o facem pentru viitoarea noastra familie. Ii puse o mina pe burta. - Poate am Tnceput deja s-o cladim, aa ca hai sa ne casatorim mai repede. - Te gindeti la un copil? sari Samantha, astupindu-i gura cu mina. Crezi ca a fi putut ramine gravida dupa noaptea trecuta? - BineTnJeles. Trebuie sa ne preocupam de mo?tenitorii notri. Rise amuzata, amintindu-i de ceva. - Spune-mi, draga vere, crezi ca noaptea trecuta am zamislit gemeni? Vad ca e o moda in familiile noastre. Jason o lua in braje i o afunda T n fin. - Daca nu i-am zamislit atunci, poate ca o sa-i zSmislim acum...

Nick i Chaterine erau T n living room cTnd Jason i Samantha se intoarsera in sf?rit acasa. - V-aJi lamurit? T i Tntreba Christine. Sper ca m-ai iertat pentru ca ai schimbat locul cu mine. Samantha o Tmbrajia. - Da, surioara. Apoi T l Tmbrajia i pe Nick. - Bine ai venit Tn familie, draga mea cumnata. Jason veni ITnga ea. - A vrea sa va invit miine la nunta noastra, in Bed ford County.

355

- Nu numai a voastra, zise Nick. Jason tl privi nedumerit. - Cum? - In caz ca ai uitat, frafioare, m-am casatorit cu Christine sub un nume fals. i, daca nu te deranjeaza, a prefera sa ma casatoresc din nou cu ea, legal. Christine se tnroi. - Ar fi cazul. Dupa cele tnttmplate la Williamsburg. Jason tl privi-mirat pe fratele sau. Nick ridica din umeri. - Nici nu tii prin ce am trecut Tn ultimele doua saptamtni. Era cTt pe ce sa lein cind am intrat Tn camera mea de la Raleigh Tavern i am gasit-o pe Seducatoarea in rou. - Ce? sari Samantha. Christine ridica barbia sfidatoare. - M-am deghizat pentru ca aflasem de curind de ei doi i eram furioasa. M-am gtndit sa-i dau o lecjie. Rise i-i aparu o gropija in obrazul sting. - i i-am dat-o! - Pacat ca n-am fost i eu de faja, zimbi Jason. Dar sa revenim la planurile noastre de nunta. Cred ca ar fi bine s i ne grabim. ti facu cu ochiul Samanthei. - Trebuie sa ne gtndim la motenitorii notri. Christine se facu stacojie la faja i se ascunse la pieptul so}ului ei. Nick izbucni Tn ils. - Nu m-am gindit la asta, dar cred c ai dreptate. Mtine este perfect pentru to|i. - tl invitam i pe Leopold? tntreba Samantha.

356

Jason tui stinjenit. - tii, Samantha, T n legatura cu Leopold...

Rollie Parker il repezi pe Harvey. - De ce eu? De ce nu te duci tu sa-i spionezi pe fereastra? Daca ma prind, or sa-mi taie gitul. - Gura, Parker. 0 s-o faci i gata. S-a descoperit ca puca Seducatoarei aparjine lui Carl Malderon. Doar tii ca lady Christine era protejata lui, pina sa se marite cu Windhall. Am vazut cu ochii mei calul murg in grajd. Se uita la armSsarul din spatele lui. - Familia Windhall este bagata pina-n git in aceasta poveste i vreau sa-i dau in vileag. Se aflau tn padurea care margjnea plantatia Crystal Terrace.. - Hai, du-te. fncruntindu-se la Harvey, Rollie ii trase tricorniil pe sprinceana i pleca. - Idiotul. Se considera prea nobil sa-i murdareasca mtinile. Daca n-ar fi strins la punga, porcu asta ar trebui sa-i caute alta sluga. Daca m-a ajutat odata, cind armata mi-a dat un ut in fund, nu inseamni ca este stapin pe sufletul meu. Dind la o parte o creanga,- Rollie o porni spre casa, uitindu-se nervos in jur. Paind cit mai uor posibil pen tru un om de talia lui, se strecura in gradina. Se opri in spatele tufiurilor, prudent. Vazind ca nu era nimeni, se apropie de zid i se uita pe.fereastra. Cind auzi voci,

357

incremeni in loc. Dar, pina la urma,-ii lua inima in dinji i se uita printre draperii. - i a vrea s i fiu primul care sa va invite... Rollie ii privea uluit pe cei doi lorzi Windhall i pe cele doua lady Christine. Pe urma o zbughi la fuga impleticindu-se sa-i spuna ce aflase lui Langford.

Samanthei nu-i venea sa creada ca Jason i Leo pold erau una i aceeai persoana, iar Jason rasuflase uurat sa afle ca ea era Madeline. Samantha o urma pe Christine sus, s-o ajute sa se dezbrace. Dar cind deschise ua dormitorului, incremeni in loc. - Ce s-a intimplat cu luminarea? S-a stins? o intreba Christine, indiferenta. - Nu tiu. Samantha facu un pas inainte in camera intunecata. - Stai in urma... 0 mina ii acoperi gura i alta ii cuprinse talia. Dadu din picioare i se zbatu ingrozita. in clipa aceea, primi o lovitura puternica in barbie i leina.

Capitolul 31

Jason se ridica de pe bancheta i puse paharul gol de whisky pe masuja. - Nu tiu cum te simji, Nick, dar eu m-am amejit deja. Fratele lui se tncrunta. - Unde o sa dormi asta-seara? Jason II privi amuzat. - Nu te ingrijora, fratioare, pot sa aftept pina miine seara s-o string in brate pe Samantha. Nick rasufla uurat. - Ma bucur ca eti decent, Jase. N-a fi vrut sa ma obligi sa te pun la punct. Jason se posomort - Afla ca m-a fi culcat cu Samantha asta-seara, daca a fi vrut, indiferent de pSrerea ta sau a altcuiva.

359

- N-am vrut sa... Ua se dadu de perete i Bromley se napusti in . camera, Tmpleticindu-se. Ii curgea singe dintr-o rana de la cap. - StapTne, zbiera el. Doi barbaji au luat calul i doamnele. Jason Tncremeni T n loc. -C e? II apuca de braj pe negru i-l ajuta sa se aeze. - Care barbaji? Ce tot spui? Jason se Tntoarse spre fratele sau, dar acesta o pornise deja pe scari. - Fir-ar sa fie, Bromley, care barbaji? Baiatul clatina din cap. - Nu-i cunosc. Nu i-am vazut Tn viata mea. - Cum aratau? insista Jason din ce Tn ce mai agitat. - Unul era mare i paros, iar celalalt, un ofiter. Jason T i dadu drumul, Tmpietrit. - Langford. Nick coborT scirile Tnnebunit. - Au disparut, Jase. Doamne sfinte, au disparut. -Samergem. Jason simjea cum T l cuprinde amejeala. Ii imagina ce ar fi Tn stare Langford sa-i faca Samanthei. I se strinse stomacul. tia exact ce o sa faca dupa ce va termina cu ea. Inspira adTnc, TncercTnd sa se liniteasca. In grajd, pusera aua pe cai i luara doua felinare. Jason Tncaleca i se Tntoarse spre fratele sau. - O s-o ia spre Richmond. Oamenii lui sint acolo. Ma due i eu. Tu ia-i urma, T n caz ca ma Tnel. - Nu, T l contrazise Nick, sarind T n a. N-o sa se duca

360

la Richmond, Jase. Langford n-are destule dovezi. Pen tru numele lui Dumnezeu, este vorba de nite femei nobile. Nici un magistrat n-o sa-l ia in seama. O sa le ucida, Jase, iji spun eu. Se infiora ingrozit. Dar oricind ar fi incercat sa-i alunge acest gind cumplit, tia ca Nick spunea adevarul. Nick ii mina calul inainte. - Cred ca le-a luat ca sa ne ademeneasca. 0 sa lase special urme i o sa agtepte venirea noastra. Jason se indrepta de spate. - Atunci sa nu-i dezamagim, zise el, imboldindu-) f^e Adversary. * Peste citeva clipe, gasira nite urme mari cit toate zilele. Imagini de comar delirau prin faja ochilor lui Jason, in timp ce calareau prin ceaja deasa. Parca-I vedea pe Langford violindu-le, parca ii imagina rinjetul lui sadic in timp ce le taia gitul. Durerea ii stringea sufletul ca o gheara. - Ah, iubito, rezista, te implor, murmura el in noapte. Se cutremura, incordindu-se. Daca o ucidea pe Sa mantha, o sa- i scoata inima cu miinile lui i o sa i-o bage pe git. Peste o ora, cei doi fraji se oprira pe o colina. Jason se uita la urmele care duceau la o plantajie pirasita. Cladirile pustii se intindeau de la marginea padurii pina la cimpurile pline de balarii. Se uita la ferestrele cocovite i la acoperiul prabuit al hambarului. Observa o micare in coljul cladirii i i se opri inima in loc.

361

- Calul Samanthei, murmura el. O sa controlez mai intii hambarul. Fara sa aftepte raspunsul lui Nick, Jason il Tmboldi pe Adversary i iei in cimp deschis. In timp ce se apropia de cladire, vazu ceva pe pamint. ii tremura mina cind ridica prisma de cristal prinsa de bentija neagra din catifea. Se uita ingrozit la ua hambarului. Oare ce o sa gaseasca inauntru? - Ce este? il intreba Nick. - Colierul pe care i l-am daruit Samanthei. Probabil... Se auzi un nechezat dincolo de ua. Nick tresari. i, fara sa se girideasca, se napustira amindoi ina untru.

Gs^5>
Samantha se uita la Harvey Langford. Statea la fereastra celui de-al doilea etaj al casei. Razele lunii ii poleiau trasaturile hide. Ii bagase o cirpa in gura, care o facea sa i se intoairca stomacul pe dos. Ii rasuci miinile legate la spate i ii mica picioarele pe covorul zdrenJaros. De ce o Jinea in acest dormitor pustiu, prafuit? Ce facuse animalul acesta cu Christine? Unde o dusese? Langford se intoarse brusc i se indrepta spre singura mobila din camera: patul unde statea. 0 apuca de braj i o ridici in picioare. - Vreau sa-Ji arat ceva, ii spuse el tirind-o la fereastra. Samantha se uita la hambarul i la curtea scaldate in -

362

razele argintii ale lunii. Langford facu semn spre hambar. - Vezi ua aceea? Doar pe acolo se poate intra sau iei. Parker a Tmpratiat praf de puca ITnga peretele din spate i l-a acoperit cu fin. O strinse i mai tare de brat. - Sora ta este Tnauntru i in curind vor fi i salvatorii votri acolo. Ii arata copacii de la marginea plantatiei. - Uita-te la stinga, T i spuse el. Vezi sclipirea aceea alba? STnt salvatorii votri. Cele doua siluete Tnaintau spre hambar. Dupa o mica ezitare, ieira Tn cTmp deschis. La un moment dat, unul din ei se apleca i lua ceva de pe jos. Studie obiectul pentru o clipa i se uita spre ua hambarului. Discutara Tntre ei, cercetind cladirea. Un strigat de femeie T i facu sa tresar i se napustira imediat Tnauntru. Langford rise TncTntat cind Rollie Parker aparu ca din pamTnt i Tnchise ua hambarului Tn urma lor, tragTnd zavorul. Barbatul cel gras scoase ceva din buzunar i presara Tn faja cladirii. Apoi disparu din nou i se Tn toarse cu un braj de fin, pe care-1 Tmpratie peste praful de puca. Samantha se Tngrozi cTnd T i dadu seama de intenjia lui Parker. 0 sa arunce hambarul T n aer. 0 sa-i arda de vii. Incepu sa se zbata isteric, dar Langford o Jinea cu putere. - Potolete-te! Ochii lui sclipeau straniu. - Uita-te! Spre oroarea ei, T l vazu pe Parker aprinzTnd finul.

363

Praful de puca exploda Tntr-o flacara luminoasa, care Tncercui repede cladirea. Urletul lui Christine rasuna Tn noapte. Flacarile se Tnaljau tot mai sus. Bubuituri Tnfundate se amestecau cu strigatele lui Christine. Samantha se zbatu din nou. Ah, Doamne, salveaza-i! Cineva trebuia neaparat sa-i ajute. tntoarse capul, disperata. Langford o plesni peste faja. - Uita-te, cateal . Dar Samantha se Tnfurie. Ii dadu capul pe spate i T l lovi T n barbie. Capitanul se clatina i cazu, tTrTnd-o dupa el. Simfi ca leina c?nd se trinti peste ea, cu toata greutatea. Dadu din picioare i se zbatu, zbierindu-i furia prin calu. 0 sa-l ucida. Capitanul sari T n picioare, o apuca de par i o tlri la fereastra. - p-am spus sa te uiti. Incerca sa Tnchida ochii, sa nu mai vada hambarul T n flacari, dar nu putea. Incremenise T n loc. tia ca n-ar fi putut supraviejui nimeni acelui foe. Lacrimile T i scaldau obrajii. Acoperiul cladirii se prabui T n flacari. Langford rise fericit i-i dadu drumul. Samantha se aeza pe podea. Murisera... toji trei. Ofijerul aprinse o lumTnare. I se citea satisfacjia pe faja desfigurata. ti dadu seama ca va muri curind, dar nu-i pasa. Acum, cTnd pierisera toji cei dragi, nu avea de ce sa mai traiasca. Amorjise. ti era complet indiferent ce se TntTmpla cu ea.

364

Simjea ca soldatul o ridicase in picioare i-i scotea caluul. Cind o lua In braje i o duse In pat, nu se Tmpotrivi. Era ca i moarta. Ramase nemifcata, in timp ce Langford T i descheia nasturii. Undeva, T n adTncul minjii ei, tia ca o s-o violeze, dar nu conta. Inchise ochii, rugTndu-se sa se termine mai repede i s-o omoare dupa aceea. O mtna T i atinse sTnul i-i dadu camaa la o parte, dar nu se clinti. O gura umeda T i cuprinse sfTrcul i o muca feroce, dar nici macar nu clipi. Pe urma T i astupa gura, desfacTndu-i buzele Tncremenite. La un moment dat, simji o palma usturatoare peste obraz. - Tfezete-te, catea. Vreau sa tii ce fac. Nvazu ca prin ceata, ridicTnd mina din nou i aftepta lovitura, dar TntTrzia sa vina. Clipi din ochi, TncercTnd sa se concentreze. Langford Tncremenise Tn loc. Se uita la ua. Samantha se Tntoarse i, spre bucuria ei, dadu cu ochii de Jason. - Eti un om mort, zise el, TndreptTnd pistolul spre capitan. Langford o Tnfaca de par i o trase T n faja lui, punTndu-i cujitul la gTt. - Daca faci vreo micare, Windhall, o omor. Lasa pistolul jos. Jason ezita pe moment, dar cTnd vazu lama ascujita, se supuse. Langford rasuci la spate brajul Samanthei. - Deci asta-i a ta. tiam ca ea trebuie sa fie Seducatoarea Tn rou. Era prea mTndra. Dar pe tine nu

365

te-am recanoscut in persoana Calarejului Diavolului, din cauza matii negre. Ai salvat-o de prea multe ori, Windhall. O Tmpunse cu cujitul. - Cum le deosebeti? - Nu pot sa le deosebesc, T i raspunse Jason indiferent. Dar nici.n-am nevoie. Una din ele m-a ajutat Tntotdeauna sa-mi bat joc de trne. Capitanul tresari. * Samantha T i dadu seama imediat ce avea de gTnd. Voia sa-l scoata din sarite. Ochii lui albatri sclipeau plini de ura. - Dei nu ea a distribuit pamfletele care te faceau sa pari un imbecil Tn ochii maiorului. Clatina din cap i Tncepu sa se plimbe prin camera, cu miinile la spate. y - Nu, asta am facut-o eu. i i-am eliberat de asemenea pe McDaniels i pe Brown. Samantha simjea ce rau se Tnfuriase Langford. - Tot eu am fost cel care i-a uurat pe sotii Wainwright de suma aceea frumuica i apoi am fugit de pe eafod. Pentru toate aceste fapte am avut alt complice. Zimbi disprejuitor. - Vrei sa tii cine este? Jason continua, fara sa-l atepte sa-i raspunda. - A mai fost desigur i Seducatoarea in rou - se uita ctnd la Samantha, ctnd la Langford - care te-a facut sa devii bufonul oraului. Au admirat-o toji ctnd a aparut printre soldajii tai i m-a smuls chiar de sub nasul lor. - Ajunge! urla Langford. Jason se Tntoarse spre capitan i-l privi atent.

366

- Spune-mi, Langford, de ce l-ai ucis pe Beau Kin caid? T l Tntreba el printre dinji. Capitanul tresari fara sa vrea. -C e? Jason T i Tncleta pumnii, - Doar Tji aminteti noaptea aceea, acum treisprezece ani, cTnd tu i Parker a|i ucis un lord pe dig. Sau ai ucis atTJia oameni, TncTt le-ai pierdut irul? Langford slabi strfnsoarea. - De unde tii? Jason era Tncordat la maximum. - Beau Kincaid era tatal meu. Samantha se cutremura. - Eti ruda cu ticalosul ala? zbiera el. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. - De ce, Langford? Jason facu Tnca un pas, ameninjator. - De ce l-ai ucis? Dei T l Tntrebase calm, se simjea furia lui de-abia stapTnita. - De ce? zbiera Langford. Nemernicul mi-a ucis sora, poftim, acum tii de ce! - Cum?! Langford rise rautaeios. - Nu era nobilul pe care-1 credeai, Windhall, ah, scuza-ma, Kincaid. - I\4inji. Langford nu-l baga Tn seama. - A profitat de ea ca de o tTrfa. De sora mea, Mary Elizabeth Langford, fiica unura din cavalerii reginei, s-a culcat cu ea fara sa-i pese.

367

li infipse degetele tn parul Samanthei. - A distrus-o. Am implorat-o sa-mi marturiseasca cine era, dar a refuzat. Spunea ca se iubeau, dar era legat de a doua lui sojie, din cauza bisericii. Se pare ca ar fi divorjat totui, dar Mary nu voia sa piarda tot. Nici macar nu i-a spus ca a lasat-o gravida. Spre sftritul sarcinii, Mary a mea a fugit sa nasca bastardul lui Kin caid tntr-un sat Itnga Richmond. Abia dupa ce s-a nascut feti|a i tragea sa moara, rapusa de febra, mi-a dezvaluit numele lui. Ji tnfipse unghiile tn pielea Samanthei. - tia ca o sa moara i a implorat moaa sa duca fetita tatalui ei, Beau Kincaid. Jason se albise la fa|a. - Unde este copilul? - Pe fundul marii, din partea mea, pujin tmi pasa. L-am dat batrinii i i-am spus sa scape de el. Jason se napusti spre el, turbat de furie. Langford o arunca pe Samantha spre el. Cujitul ti zgtrie barbia i cazu pe podea. Capitanul scoase pistolul. Jason o trase imediat tn spatele lui. . - Ai un singur glonj, capitane, ai grija sa Jinteti bine. Trase. Glonjul tl lovi tn umar, dobortndu-l tn genunchi. Un timp se facu linifte. Apoi Jason tn a p tncet capul, uittndu-se la stngele care i se scurgea din umar. Un ztmbet cinic ti tnflori pe buze, tn timp ce ochii albatri tl priveau cu rautate pe ofijer. Langford se uita tn jur, nervos. Broboane de sudoare ti aparusera pe frunte. Ii tremurau mtinile ctnd se retrase

368

spre ua. Jason se ridica Tn picioare. Scoase cujitul de ia brTu i facu un pas Tnainte. Ridica-I, Langford, T l indemna el, impingind cu pi ciorul cujitul cazut pe jos. T |i mai dau o ansa, dei tu nu i-ai dat tatalui meu. Soldatul T l lua. Stateau faja-n faja, gata sa sara la atac. Langford se arunca spre el. Jason se feri i-l impunse. Capitanul ataca din nou, ca un animal haituit. Jason sari Tntr-o parte i-l lovi din nou, in celalalt braj. Innebunit, ofijerul se prefacu ca se repede T n dreapta, dar schimbi brusc direcjia i-l lua prin surprindere, trTntindu-l pe jos. Langford T l doborT, lovindu-l T n umarul ranit. Apoi T i puse cujitul T n git. Jason T l prinse de Tncheietura mTinii, TncercTnd sa-l respinga. Capitanul T i apasa cu genunchiul pe umar. STngele jTni din rana i Tncepu sa-i tremure brajul. Samantha era Tngrozita. Jason ajunsese la capatul puterilor. Se ridica T n picioare. Cujitul era la cTjiva milimetri de gitul lui. Se gTndi Tngrozita cum ar putea sa-l opreasca pe capitan. Lama se proptise T n gitul lui Jason. Samantha scoase un strigat i se napusti la capitan, doborindu-l. Langford sari in picioare i inalja cujitul. Fata se in toarse repede i para lovitura. Jason incerca sa se ridice, dar cazu la loc, palid la

369

faja. Langford inainta ameninjator. In timp ce se retragea, Samantha se lovi de marginea Ratului. Ofijerul se pregati sa-i Tnfiga cujitul in inima. - Nuuuu! zbiera Jason. tn clipa aceea se auzi o izbitura fnfundata i Lang ford incremeni cu cujitul T n mina. Gemu, agitlndu-i braJele i se prabui pe podea. Samantha scoase un strigat de groaza cTnd vazu pumnalul Tnfipt in spatele lui. Apoi se uita la Jason. Zacea pe-o parte, cu cujitul in mina ridicata, ca i cind s-ar fi pregatit sa-l arunce. ' Fata se intoarse tremurind. Hawk statea in prag, privind indiferent trupul lui Langford.

Capitolul 32

Incaperea se cufundase Tntr-o linite mormTntala. Apoi Hawk se hotarT sa rupa tacerea. - Am trecut pe la Crystal Terrace sa-mi iau la revedere i i-am gasit pe Bromley i pe Dahlia Tnnebuniji de spaima. Ridica din umeri. - M-am gTndit sa va dau o mTna de ajutor. Imediat dupa aceea, aparu alta silueta. - Doamne sfinte! exclama Nick. Eti teafar, Jase? Jason Tncuviinja din cap, ridicindu-se Tntr-un cot. Samantha Tfi acoperi pieptul i se repezi la el. Apoi Tfi rupse juponul i-i bandaja umarul TnsTngerat. Fusese cTt pe ce sa-l piarda! - Unde este Rollie Parker? T l Tntreba ea pe Nick. - Este mort. - L-ai ucis?

371

Nick clatina din cap. - Nu eu, Hawk. El ne-a scos din hambar. Se apropie de fratele lui, sa-i vada rana. - Ai grija, l-a impucat, zise Hawk. Nick desprinse Tncet-Tncet camaa. - E destul de urtta, dar n-o sa moara. Se ridica in picioare. - 0 aduc imediat pe Christine, spuse el ztmbind. Am lasat-o cu caii i am ameninjat-o ca ti trag o bataie buna daca se urnete din loc. Ii facu semn cu ochiul Samanthei i apoi se intoarse spre fratele lui. - Femeile din neamul lor nu tnjeleg de vorba buna. Sa iei exemplu de la mine, frajioare. Pe urma tl trase de braj pe Hawk. - Vino, prietene. Am nevoie de ajutorul tau. Nu tiu din ce sa fac o targa pentru Jason.

Mai ttrziu tn noaptea aceea, ctnd sosira la Crystal Terrace, Hawk i Nick dusera targa cu Jason tn casa, urmaji de cele doui femei. In ua living room-ului Nick care era primul din ir se opri brusc, iar Samantha fu ctt pe ce sa se loveasca de spatele lui Hawk. - Ce s-a tnttmplat? tntreba ea. i tn momentul acela tncremeni tn loc. Trei feje tl priveau din living room: Carl Malderon, Peter i Virginia Hawksley. Samantha fu ctt pe ce sa leine. Ii prinsesera

372

tocmai acum, dupa atita truda. Christine o lua de brat. - Ah, nu se poate! - Ce dracu s-a intimplat? striga Jason, care nu vedea nimic. Samantha ii strinse mina cu degetele tremurinde. - Avem musafiri. - Ce? zise el, incercind sa se ridice. Carl se apropie de el, ingrijorat. - Ce-i cu tine? - Langford, ii raspunse Jason simplu. Carl incuviinja din cap. - Exact de ce ma temeam. Acum unde este? - E mort, la fel ca Parker. - Slava Domnului ca sintem in siguranta. Samantha se uita la ceilalji doi din camera i apoi se intoarse spre Carl. Parea foarte linitit. - Crezi ca sintem? Batrinul ii privi pe ceilalji musafiri. - Da, Samantha, sinteji. Le facu semn lui Nick i lui Hawk sa-l duca pe Jason i sa-l aeze pe o bancheta. Samantha intra in camera, nesigura. Dupa ce se adunara cu tojii, Carl ridica mina, ca i cind ar fi vrut sa anunje ceva. - Dupa toate necazurile pe care vi le-am pricinuit, zise el, uitindu-se la Samantha, m-am hotarit sa dau carjile pe faja. Facu semn spre Peter. - Daji-mi voie sa vi-l prezint pe Iron Sword. Hawk pufni pe nas.

373

Jason fu cit pe ce sa se tnece. - Doamne sfinte! exclama Nick. Samantha se apropie de Jasort. Se uita la Carl ca i ctnd i- ar fi pierdut minjile. - Cum de Ji-ai luat numele asta? tl tntreba Christine. Peter inalta capul semej. - Eu l-am ales. Destul de tndraznej pentru mine, nu-i aa? Jason rise tn hohote Itnga Samantha. - Este un nume grozav, Peter. - Muljumesc, zise el zTmbind. Apoi adauga, tntorctndu-se spre Virginia. - 0 cunoateJi cu totii pe sora mea, dar nu titi ca este ajutorul i brajul meu drept. ii ztmbi dragastos fetei slabanoage. - tii, lord Kincaid, ti explica el lui Jason, tatal nostru a fost unul dintre cei ucii tn complotul din Philadelphia. Virginia i cu mine avem toate motivele sa-i urtm pe englezi. De aceea ne- am alaturat micarii Fiii i fiicele libertapi. Se uita la Samantha. - i unchiul Joshua este unul de-ai noftri. Daca servitoarea nu Ji-ar fi gasit rochia, capitanul n-ar fi aflat niciodata ce s-a thttmplat la Hawksley Manor i nici n-ar fi tncercat s-o interogheze pe Christine. - Spune-i unchiului tau, zise Samantha ztmbind, ca am nite bucaji de htrtie tn dormitorul meu, pe care le-am gasit tn camin, tn noaptea aceea. Peter izbucni tn rts. - Noroc ca le-ai luat. - De ce?

374

- Dupa aa-zisul furt, Langford i-a pus oamenii sa scotoceasca peste tot. Stnt sigur ca le-ar fi gasit. - Atunci ma bucur ca am facut ceva folositor T n noaptea aceea. Apoi se Tncrunta brusc. - De ce ai gazduit soldajii? Credeam ca o sa stea la familia Millworth. Peter ridica din umeri. - Doar pe cei trimii de guvernator sa pazeasca adevaratul transport de bani. Langford i oamenii lui au fost Tmputerniciji de guvernator, la cererea capitanului i a lui Bartholomew Dungworth, s-o prinda pe Seducatoarea T n rou. - Injeleg. Se uita la cei din jurul ei. - Toti sTnteJi implicaji, nu-i aa? O sa va Tnapoiez ce v-am furat i o sa-mi cer scuze. * Peter clatina din cap. Fara peruca i pudra arata mai bine. - Nu, Samantha, nu este nevoie. i, oricum, faptul ca ne-ai uurat de cTteva nimicuri ne-a Tntarit credibilitatea T n ochii celorlalji. - Eu a vrea totui sa-mi Tnapoiezi un anumit obiect, zise Jason. Samantha T l privi dragastos. - Care anume? - Pistolul meu. Se uita la fratele lui. - Nick i cu mine am primit cTte unul cTnd am Tmplinit aisprezece ani. A fost ultimul dar al tatei. - Ah, Jason, Tm i pare atTt de rau.

375

Dahlia intra in camera cu o tava de argint tncarcata cu ceti i un ceainic fierbinte. - Vad ca-v-aji tntors cu bine. I se tnroisera ochii de pltns. - Eti ranit, se tncrunta cind il zari pe Jason. - Este doar o zgtrietura, n-ai de ce sa te tngrijorezi. 0 lua de mina pe Samantha. - Am o' infirmiera minunata, care ma va ajuta sa ma tnsanatoesc. Dahlia rise. - La fel ca data trecuta. Samantha ramase cu gura cascata. - tiai? Menajera incuviinja din cap. - De la bun tnceput. Eram ingrijorata de starea lui Jason i am intrat tn dormitor peste noapte. Te-am vazut dormind pe scaun, fara peruca i machiaj. N-a fost prea greu sa pun lucrurile cap la cap. Zimbi. - Dei recunosc ca n-am mai fost attt de sigura ctnd ai aparut alaturi de Christine la nunta. Mai tirziu tnsa mi-am imaginat ca trebuie sa fiji gemene. Dupa nunta n-am mai tiut sa va deosebesc ptna n-am observat unde stnt gropitele din obraji. Samantha clatina din cap. - Ma tntreb daca am reuit sa pacalim pe cineva? Jason o trase de mtna. - tiu eu pe cine. - Pe Hawk, nu? tntreba ea pe un ton nevinovat. Jason o strtnse, sesiztnd gafa. - Nu, spuse Hawk. Eu tiam, tn schimb Jason habar

376

n-avea. Carl ofta dezamagit. \ - i eu care te-am cautat saptamtni T n ir Tngrozit ca o s-o gaseti pe Samantha i o sa te razbuni pe ea. - N-a fi putut sa-i fac rau, zise Hawk, privind-o drept in ochi. Apoi, de teama sa nu-i tradeze sentimentele, adauga tn graba: - i acum, ctnd tiu ca toti prietenii mei stnt tn siguranja, o sa-mi iau ramas bun. Se uita la Samantha i apoi la Jason. - Imi dai voie? Jason tncuviinja din cap solemn i-i dadu drumul Samanthei. Fata se tncrunta. Ce se tnttmpla oare? Hawk se apropie de ea i o lua tn braje. Apoi se apleca tncet i o saruta attt de blind, inert o impresiona. - Daca ai vreodata nevoie de mine, o sa vrn, ti spuse indianul tn oapta, la ureche. Pe urma ridica mtna tn semn de ramas bun i iei. - Unde se duce? tntreba Samantha. - In Anglia.. - De ce? Jason nu-i raspunse imediat. - Ma tem, draga mea, ca Hawk s-a tndragostit nebunete de tine, aa cum mi s-a tnttmplat i mie. Samantha se aeza pe podea, amejita. - O sa se mai tntoarca vreodata? - N-a spus, dar cred ca da. Dupa ce o sa se liniteasca. Samantha ti sprijini capul de-umarul lui Jason.

377

- Se pare ca n-am pricinuit dectt necazuri, tuturor. ii zimbi amar lui Christine, care statea tacuta ITnga sojul ei. - Chiar i surorii mele. intinse mina spre ea. - Mi-am cerut vreodata scuze pentru felul tn care m-am purtat tn noaptea ctnd l-am jefuit pe lordul Wind hall prima oara? Christine surtse, adtncindu-i gropija din obrazul sting. - Nu chiar, dar tiam ca nu eti capabila de ceva rau. Samantha ztmbi i se tntoarse spre Jason. - Din cite tiu, nici eu nu Ji-am muljumit ca mi-ai salvat gttul de treang, zise el vesel. - intr-adevar. - Muljumesc, murmura Jase, lutnd-o tn brafe. Dar sa nu-Ji mai pui niciodata viaja tn primejdie. - Apropo! exclama Carl. Nu credeji ca Jason ar trebui sa stea tn pat, sa-i tngrijeasca rana? De fapt nu ne-ar strica pujina odihna tuturor. Samantha se despfinse din tmbrajiareja lui. - Da, Jason, are dreptate. Rtztnd, barbajii se ridicara sa-l duca sus. Dupa ce-| instalara tn pat i plecara, Samantha aduse o ceaca tn dormitorul lui i-o puse pe noptiera. Apoi, ztmbind tn sinea ei, deschise o sticla cu ceaiul medicinal al matuii Katherine. - Dumnezeule, Samantha, iar ma chinuieti cu licoarea asta? - Da, milord.

378

Jason o prinse de-mina. - Vino aici, vulpoaico! Samantha puse sticla deoparte i il lasa s-o fmbraJigeze. T i lipi buzele de ale lui, fara jena, pierzindu-se intr-un sarut salbatic. Jason se desprinse gtfiind. - Te-a ruga sa atepji pina voi fi capabil sa-Ji raspund cu aceeai pasiune. Samantha rise. - Atunci bea mai repede licoarea, daca vrei sa te Tnsanatoeti. Jason se uita neTncrezatorla ceaca i apoi se lumina la faja. - Crezi ca o sa ma vindec mai repede? Samantha Tncuviinja din cap. Incurajat, bau ceaiul dintr-o inghijitura, trase o tnjuratura zdravana i o lua din nou in braje. - Cred ca ai dreptate. Ma simt deja mult mai bine. N acoperi gura cu buzele. Acest ticalos superb i afurisit era al ei pentru totdeauna. i o iubea. l-o dovedise de atitea ori. Sarutarea lui pasionala o facu sa se infioare. I se accelerase pulsul. Ah, fir-ar sa fie. Ar trebui sa se astimpere. Era prea bolnav. Ofta, desprinztndu-se din imbrajiarea lui. - Ateapta sa-Ji revii. i, inainte sa protesteze, schimba imediat subiectul. - De unde ai tiut ca Langford era ucigaul tatalui tau? - N-am tiut. Incercam doar sa-i distrag atenjia. Am fost la fel de ocat ca i el cind a marturisit. Samantha se cutremura cind T i aminti scena.

379

- Crezi ca tatal tau a iubit-o cu adevarat pe sora capitanului? Jason o mTngTie pe spate. - Da, Samantha, cred. Nu s-ar fi culcat cu ea in timp ce era Tnsurat cu alta, daca n-ar fi iubit-o. - Ce crezi ca s-a TntTmplat cu copilul? Ridica din umeri. - Nu tiu. Dar am de gind sa aflu de Tndata ce o sa ma pun pe picioare. O trase la pieptul lui. - Deci unde ramasesem, vulpoaico? o Tntreba el, cautTndu-i buzele. - Ai mila, Samantha. GTndete-te pujin la el. Jason este prea slabit pentru asemenea lucruri, T i reproa Nick din pragul uii. - La toji dracii! Nu pot sa am parte de pujina intimitate, se Tnfurie fratele lui. - La timpul potrivit, frajioare, la timpul potrivit. Apoi se Tntoarse spre Samantha. - Draga mea cumnata, am venit sa-l informez pe pacientul tau amorezat ca a primit un mesaj. - De la cine? se interesa Samantha. - Nu te privete, surioara. Jason cobori glasul, ameninjator. . - Nick... - Linitete-te, Jase. Este doar un bilet, de la David Brown. Jason se uita pe furi la Samantha. - Hai, da-mi-l! II lua din mTna fratelui sau i-l deschise cu grija. Dupa ce-l citi, se lumina la faja i i-l dadu Samanthei.

380

- Ce este? Tntreba Christine din prag. Samantha pITngea. Scapase bilejelul din mTini. - Tata! - Ce s-a TntTmplat? zise Christine cu un glas tremurat. Doar nu... - Nu! o liniti Jason imediat. Christine lua mesajul tremurind. Dup ce-l citi, izbucni T n pITns, la fel ca Samantha. - Banii au fost trimii sa-l salveze pe tata, ii spuse ea lui Nick. Ar trebui sa ajunga la Williamsburg pTna la jumatatea verii. - tiu, zise Nick, Jason a strms banii. - Chiar daca i-am strins, n-a fi facut nimic fara lordul Wainwright i David Brown, spuse Jason modest. La urma urmei, au fost banii familiei Wainwright i David a avut grija sa ajunga la destina|ie. Samantha o lua de mTna pe sora ei i Tnchise ochii. - Ah, tata! Jason se Tntinse i o trase la pieptul lui. - Of, Jason, murmura ea, privindu-l drept in ochii lui alba?tri, plini de Tnjelegere i blindeje. Cum voi putea vreodata sa te rasplatesc? - Nu te Tngrijora, Seducatoareo, zise el amuzat. 0 sa gaseti tu o cale.

t l ^

l T

Personaje simpatice, pline de suflet - am citit romanul pe nerasuflate!

Romantic Times
Seducatoarea in rosu este o poveste captivanta, plina de aventuri uluitoare si delicioase clipe de iubire. Nora Roberts, autoarea cartii ,,Secrete publice 0 dragoste fierbinte si pasionanta...

Daily Mail

Lei 5500