Sunteți pe pagina 1din 2

Manualul şcolar – instrument de lucru pentru elev

Tatiana Iacubiţchi

„Analfabetul viitorului nu va mai fi neştiutorul de carte,


ci cel care nu ştie să înveţe singur cu cartea.”
Alvin Toffler

În teoria educaţională şi practica tradiţională rolul manualului este cel de a concretiza


programa şcolară prin unităţi didactice care pot fi operaţionalizate şi realizate în procesul
predării - învăţării: capitole, lecţii, secvenţe de învăţare, manualul reflectând conţinuturi,
contribuind la dezvoltarea capacităţilor prin sisteme de sarcini etc.
Misiunea de proiectare a activităţii didactice îi revine profesorului, care deseori o
desfăşoară fără a ţine cont de doleanţele elevilor, fără a respecta tempoul de lucru al fiecărui
copil, deoarece se realizează, în cele mai dese cazuri, frontal. Sarcinile de învăţare, prevăzute
în manuale, poartă un caracter reproductiv şi de exersare, adică de obţinere a automatismelor,
de formare a deprinderilor. Mai puţin frecvente sunt sarcinile de rezolvare a problemelor şi
situaţiilor - problemă, a căror soluţionare nu este posibilă doar prin aplicarea unui algoritm de
rezolvare, ci se bazează pe metoda problematizării.
Experimentul realizat după studiul temei respective îi permite elevului doar să confirme
ideile expuse în manual sau cele ale profesorului, dar nu şi să elaboreze propriile idei.
Exerciţiile au, deseori, forma unei simple activităţi de repetare sau de reproducere a unei
informaţii cunoscute şi înţelese deja sau a unor acţiuni motorii de consolidare şi de
automatizare a acestora. În acest caz, elevii devin simpli executanţi, mai mult sau mai puţin
conştienţi de acţiunea care vizează în mod preponderent capacitatea de reproducere a
achiziţiilor şi mai puţin cea de construcţie, de elaborare a unor noi acţiuni sau forme
comportamentale.
În viziunea modernă, manualul şcolar este unul din instrumentele de lucru pentru elevi,
poate cel mai important, care detaliază în mod sistemic temele recomandate de programele
şcolare şi contribuie la organizarea procesului de învăţămînt.
Conceput astfel, manualul trebuie să fie mai puţin un depozitar de informaţii şi să
conţină într-o măsură mai mare modalităţi de lucru redate explicit în logica expunerii didactice,
fiind un prilej de dezvoltare a gândirii şi a altor capacităţi intelectuale, voluţionale, morale,
estetice, de realizare a transferului de la un învăţământ axat pe acumulare de cunoştinţe şi
capacităţi spre un învăţământ bazat mai mult pe acumulare de competenţe.
Situaţia în care omul trebuie să joace un rol activ şi decisiv în toate sectoarele vieţii
social - umane, cerinţele sporite privind capacitatea de gândire creatoare şi de acţiune
constructivă, de cercetare şi de previziune, nevoile crescânde ale nivelului de inteligenţă şi
imaginaţie cer mai mult spirit de invenţie şi inovaţie socială, mai mult entuziasm şi curaj pentru
a traduce în viaţă ideile şi iniţiativele, abilităţile de rezolvare a problemelor.
Este necesar ca prin intermediul manualului să se inducă individualizare şi diversificare,
respectând un stil cognitiv adecvat vârstei, asigurându-i fiecărui elev instruire în propriul
tempou, oferindu-i posibilităţi de a continua studiul în cadrul unor activităţi extraşcolare sau
sugerându-i un program de activitate în cadrul unui program compensatoriu după lecţii. Este
vorba de o astfel de organizare a procesului de învăţământ, încât acesta să prevadă îmbinarea
şi alternanţa sistemică a activităţilor bazate pe efort individual cu cel organizat în microgrupuri
pentru rezolvarea unor probleme sau efectuarea în echipă a unor experimente, să asigure
îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă individualizată, independentă cu activităţile de
cooperare, de învăţare şi de muncă interdependentă.
Manualul trebuie să permită ca elevul să fie tratat drept subiect al educaţiei sau drept
propriul său educator, deoarece prin el sunt finalizate toate eforturile instruirii. Elevul trebuie
obişnuit să înveţe singur, să utilizeze în mod independent cartea, să fie considerat un partener
activ şi responsabil al procesului de învăţământ, cu care să coopereze într-un spirit de respect
şi ajutor reciproc. Acesta însă va deveni activ şi îşi va însuşi o gândire doar dacă i se acordă
încrederea pe care o merită. Elevul trebuie încurajat în permanenţă să realizeze de sine
stătător multiple activităţi, care să-l familiarizeze cu modul în care trebuie să dobândească şi
să-şi completeze singur cunoştinţele, să le înţeleagă, să le stocheze şi să le aplice în mod
independent. Deci, studiul individual capătă o importanţă din ce în ce mai mare în detrimentul
predării propriu-zise.
Se cere ca funcţia principală a manualului de altă dată – cea de informare (transmitere
de cunoştinţe) să fie diminuată în favoarea funcţiilor de formare a capacităţilor şi
competenţelor, de fixare şi consolidare prin realizarea activităţilor, ce mobilizează un ansamblu
de resurse: cunoştinţe, experienţe, capacităţi, automatisme, priceperi, asigurând integrarea
lor.
Manualul trebuie să sprijine transferul cunoştinţelor pe verticală – prin aprofundarea,
consolidarea cunoştinţelor esenţiale şi a capacităţilor formate, şi pe orizontală – prin lărgirea
cunoştinţelor, completarea conţinuturilor deja însuşite, prin sugerarea indicaţiilor pentru
autoevaluare în scopul verificării nivelului de realizare a obiectivelor de referinţă şi generale,
prin reintegrarea informaţiilor şi capacităţilor la un nivel optimal, aplicând tehnici de evaluare
sumativă.
În condiţiile exploziei informaţionale, este mult mai important ca elevul să-şi formeze
abilităţi de a prelucra informaţia, utilizând tehnologiile moderne, cunoscând metodele şi
formele eficiente de lucru, mobilizând resursele accesibile şi propriul său potenţial, decât să
stocheze informaţii care, cu timpul, vor fi date uitării.
Faptul că autoinstruirea se impune tot mai mult justifică în mare măsură caracterul
formativ al manualului modern, axat pe dezvoltarea capacităţilor elevilor, deci a puterii,
aptitudinii de a realiza ceva prin formarea de competenţe, prin exersarea în cadrul diverselor
activităţi de integrare formulate în manual. Astfel vor fi dezvoltate capacităţile intelectuale,
spiritul de investigaţie şi de creativitate; elevii vor fi pregătiţi pentru viitor în sensul de a şti
cum şi unde să caute informaţii în mod independent.
Dacă ne gândim bine, sunt cerinţe absolut fireşti. Viitorul nu trebuie aşteptat cu
pasivitate, ci pregătit sau construit cu grijă.