Sunteți pe pagina 1din 178

dr.

Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA
PROFESIUNII DE ZIARIST

Editura NORMA
dr. Dumitru Titus POPA
DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST
dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA
PROFESIUNII DE ZIARIST

Editura NORMA
Bucure[ti•2000
COLEC}IA „CORPUS JURIS“

Editura NORMA•2000

Director artistic: Ana-Cristina POPA


Director executiv: Cristina-Eugenia POPA
Telefon/fax: 335 38 69
© Copyright Editura NORMA
© Toate drepturile rezervate

Tip`rit la ARTPRINT Bucure[ti

ISBN 973-96085-3-1
CUPRINS

Capitolul I MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE


Delimit`ri conceptuale .................................................................................... 7
Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri) ............................................... 11
Norm` moral` [i libertate social` ................................................................. 15
Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei ........................................ 19

Capitolul II OMUL MORAL – PROFILURI ELINE


Omul socratic ................................................................................................ 25
Omul platonician .......................................................................................... 28
Omul aristotelic ............................................................................................ 31
Epicureanul ................................................................................................... 33
Cinicul ........................................................................................................... 34
Scepticul ........................................................................................................ 35

Capitolul III MAREA TRANZI}IE: – de la „obsesia dihotomic`“ la „unitatea originar`“


Persisten]a dualit`]ii: „Binele suprem“ [i „Binele uman“ ........................... 37
|mplinirea unit`]ii originare: omul christic .................................................. 40

Capitolul IV RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN {I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII


MONOGENICE
|ntre unitatea originar` [i rescindarea ra]ional` ........................................... 45
Recursul la voin]`! ........................................................................................ 52
Efecte circumstan]iale: „scenariul“ cauzal [i impasul ra]ional .................... 56

Capitolul V DENTOLOGISMUL
Premisele unui nou comportament moral al omului activ ........................... 61
Capitolul VI DENTOLOGIA {I COMUNICAREA DE PRES~
Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens) ........................................................ 67
Anul 1918 – un \nceput deontologic discret ................................................ 69
Principii definitorii ale dentologiei profesiunii de ziarist ............................ 71
Reglement`ri deontologice la nivel na]ional ................................................ 77
Capitolul VII EVOLU}II DEONTOLOGICE |N PRAGUL MILENIULUI TREI
Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i (M.A.R.S.) ........................ 81
„Deontologie aplicat`“:
Marea Britanie ......................................................................................... 84
Germania ................................................................................................. 87
Italia ......................................................................................................... 89

Capitolul VIII {ANSELE UNUI COD DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL


Premise favorabile ........................................................................................ 91
Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani .................................................. 92

Capitolul IX CADRUL DEONTOLOGIC |N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~


Carta libert`]ii presei (septembrie 1990) .................................................... 110
Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990) ......................... 113
Codul deontologic al ziaristului (aprilie 1990) .......................................... 115
Asocia]ia „CLUBUL ROMÅN DE PRES~“ ............................................ 116

Capitolul X SENSURI DEONTOLOGICE


Clauza de con[tiin]` .................................................................................... 121
Regula cit`rii: de la citat la plagiat ............................................................ 123
Dreptul la critic` ......................................................................................... 127
Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare .................................. 131
Cenzura [i autocenzura ............................................................................... 135

NOTE BIBLIOGRAFICE .............................................................................................. 139


ANEXE ...................................................................................................................... 153
Charta datoriilor [i drepturilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918)
Codul onoarei interna]ional al pesonalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952)
Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (München, 1971)
Codul deontologic al ziaristului din România (1991)
Hot`r\rea asupra rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei
cu privire la etica ziaristic` (Camera Deputa]ilor, 12 septembrie 1994):
- Rezolu]ia 1003 (1993)
- Rezolu]ia 1215 (1993)
Consiliul Europei: Comunicat din partea Consiliului de Mini[tri privind codul
deontologic al ziaristului, recomandat prin Rezolu]ia 1215 (21 martie 1994)
Articolul X al Conven]iei europene privind drepturile omului
Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Pres` (1996)
CAPITOLUL I

MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE


Delimit`ri conceptuale
1. Profesia de ziarist constituie un exerci]iu nemijlocit - scris, vorbit,
televizat - al normei bunului sim] [i al sim]ului de dreptate [i adev`r1.
Profesioni[tii mesajului publicistic practic` [tiin]a a ceea ce este bine2, a
ceea ce se cade (: s` se [tie, s` se comunice). Practic` [tiin]a identific`rii, se-
lect`rii [i comunic`rii faptelor, evenimentelor, opiniilor care au, \n chip sem-
nificativ, relevan]` public`: s\nt de real interes public [i trebuie f`cute publice;
trebuie publicate. |n aceea[i m`sur`, profesioni[tii presei combat intransigent
(„justi]iar“)3 - sprijini]i \n normele acceptate [i practicate - acele fapte, eveni-
mente, opinii care pot distruge („infractio“) ordinea moral` [i de drept, regulile
[i rela]iile de comunicare interuman` din societatea de referin]`.
|n ultim` analiz`, profesioni[tii presei legitimeaz` - \n spa]iul vie]ii pu-
blice sau private - comportamente morale, politice, civice (individuale/colec-
tive/organiza]ionale), concomitent cu armonizarea propriului comportament la
normele morale generale [i la norme strict specifice meseriei de gazetar („nor-
mele deontologice“).
Spunem, astfel, c` ziaristul \[i asum`, prin natura muncii sale, un „dublu
standard“ moral - profesional: cel general - societal - acela[i [i egal pentru to]i,
[i cel strict specific - profesional („autoimpus“).
2. Normele proprii profesiei, numite relativ recent „norme deonto-
logice“, s\nt a[adar exclusiv profesionale, interioare profesiei de ziarist [i
decurg, \n substan]`, din normele morale generale4. Cronologic, normele de-
ontologice s\nt succesive celor morale, iar genezic s\nt consubstan]iale; \n
acela[i timp normele deontologice s\nt particularizatoare, legitim\nd compor-
tamente informa]ionale \n aria strict delimitat` a profesiei. Tipologia normelor
deontologice este configurat`, cum este [i firesc, de natura diferit` a profesiilor
normate (ex: medic, avocat etc.), \n considerarea condi]iilor [i situa]iilor com-
portamentale specifice domeniilor vizate.
3. Particularitatea comportamentului moral-normativ al ziaristului
nu \nseamn` [i crearea unei identit`]i socio-morale „speciale“, sui-generis!
Codurile deontologice - ale onoarei [i responsabilit`]ii profesionale - nu con-

7
stituie corpusuri de reguli [i practici de cast`; nu creaz`, \n via]a public` sau
privat`, diferen]e de tratament normativ. Ziaristul, \n \mprejur`ri publice sau
particulare curente, este, cum adesea se spune, un om ca oricare altul, supus
acelora[i norme morale [i juridice de via]` [i convie]uire; nu se poate prevala
de principiul diferen]ei (\n plan civic sau normativ). „Nimeni nu este mai
presus de lege“5, stabile[te un text constitu]ional imperativ, opozabil tuturor [i
riguros nediscriminatoriu.
4. Preciz`rile s\nt necesare, \ntruc\t exist` opinii, relativ bine argumen-
tate, favorabile unui statut social mai \nalt, de care ar trebui s` beneficieze
ziaristul. |n fapt, at\t profesionistul, c\t [i profesia sa se consider` a fi de elit`,
comparativ cu multe alte \ndeletniciri socio-umane.
Argumentele \n favoarea statutului elitist al ziaristului [i al profesiei sale,
c\nd s\nt acceptate, ]in nu at\t de o „realitate intelectiv` excep]ional`“ (cum se
pledeaz` pro domo), c\t de ceea ce am putea numi caracterul eminamente pro-
vocator-intelectiv al actului mediatic de informare [i comunicare.
|ntr-adev`r, actul de pres` este un act/fapt de g\ndire, cum aprecia pro-
fesorul Vintil` Dongoroz. Argumentele de tip elitist nu fac dec\t s` releve
odat` \n plus particularitatea unui fapt de sorginte intelectual-mental`. Aseme-
nea argumente, deliberat discriminatorii, \n fond ilegitime, favorizeaz` totu[i
mai corecta \n]elegere a actului de informare [i comunicare [i, prin aceasta,
specificul eminamente intelectiv al profesiei de gazetar6. (|n acest sens s\nt
utilizate \n lucrarea de fa]`).
Sistematizate, fie [i aproximativ, argumentele „elitiste“ situeaz` presa
\ntr-o tripl` realitate conceptual`/comunica]ional`:
a) o realitate socio-func]ional`: \n care presa este perceput` ca o putere \n
stat („a patra putere“), cu o contribu]ie direct` la actul de decizie public`, so-
cial`, politic` [i cu un impact public adesea mai puternic [i mai prompt dec\t
al celorlalte trei puteri „clasice“ (legislativ`, executiv` [i judec`toreasc`);
b) o realitate socio-mental`: \n sensul \n care presa, ca „act/fapt de g\n-
dire“, implic` mentalul individual/colectiv: „lucreaz` pe creier“;
c) o realitate socio-existen]ial`: \n m`sura \n care profesioni[tii presei se
v`desc a fi adev`ra]i „medici sociali“; competen]i s` observe, s` investigheze [i
s` pun` un diagnostic profesional („publicistic“) [i realist „organismului soci-
al“, \ntocmai cum medicul specialist procedeaz` \n cazul „organismului uman“.
Alte argumente de tip „elitist“ s\nt extrase din situarea gazetarului \n fa]a
„publicului larg“ (cititor/radioascult`tor/telespectator). |n fapt, este o situare
exponen]ial`, de exponent socio-moral al publicului. Se subliniaz` ideea c`
ziaristul independent („echidistant“), echilibrat [i de bun`-credin]` \[i c\[tig`
statutul de exponent al opiniei publice [i nu \l dob\nde[te automat, odat` cu

8
acceptarea \n profesie. Ziaristul este ales s` informeze, s` comenteze [i s` pun`
concluzii chiar \n numele ([i \n locul) publicului s`u. Statutul exponen]ial se
c\[tig` \n timp (prin corecta exercitare a profesiei de comentator/analist), semn
de net`g`duit al reputa]iei [i onoarei profesionale. Ziaristul beneficiaz` de-o
asemenea onoare public` doar at\ta timp c\t o merit`, printr-un real consens
public.
A[a fiind, nu putem vorbi de o profesie sau de profesioni[ti de elit`, \n
general, chiar dac` profesia [i practican]ii ei s\nt de o \nsemn`tate aparte \n
structura de putere a unei societ`]i. Putem vorbi, \ns`, de profesioni[ti expo-
nen]iali, adev`ra]i ziari[ti de elit`.
Statutul elitist nu vizeaz` profesia ca atare, ci individualit`]ile de excep-
]ie. Nu vorbim de profesii de elit`, ci de profesioni[ti de elit`. De altfel, chiar
defini]ia „elitei“ are \n vedere [i „persoane“ dintr-un grup, dintr-o comunitate
(„Persoane care prin valoarea lor, ocup` un loc de prim rang“)7, indiferent de
profesie sau ocupa]ie.
Nu este vorba, a[adar, de practican]ii indistinc]i ai unei specialit`]i/me-
serii, oricare ar fi aceea.
Fire[te, nu dorim ca argumentele tocmai invocate s` aduc` vreo atingere
de prestigiu uneia dintre cele mai importante meserii ale acestor timpuri
predominant comunica]ionale, aceea de ziarist profesionist. Ele s\nt oportune,
\n m`sura \n care limpezesc odat` \n plus statutul at\t de dificil de definit al
profesionistului de elit`, mijlocitor autorizat [i respectat al actului de comu-
nicare public`, de pres`.
5. Deontologia profesional` tinde s` impun` [i un curent de g\ndire
comunica]ional-normativ`: DEONTOLOGISMUL! Noul curent \[i
extrage argumentele („formale“) din morala normativ` actual`8. Deontolo-
gismul \ncearc` s` impun` un ra]ionament doctrinar [i atitudini practice de
ripost` \n fa]a curentelor pragmatic-utilitariste, de succes cu orice pre], inclu-
siv cu pre]ul ignor`rii esen]ei binelui [i corectitudinii rezultatelor. Este vizat`,
cu prec`dere, „filosofia consecin]ionist`“, ale c`rei premise practice se \nte-
meiaz` pe rezultate („succese“), indiferent de natura („moral`/amoral`/imo-
ral`) a mijloacelor prin care au fost ob]inute. G\ndirea deontologic` afirm`
rela]ia esen]ial` ([i esen]ial moral`) dintre corectitudinea mijloacelor [i teme-
iul moral al rezultatelor proiectate [i realizate („corectitudinea rezultatelor“).
Suportul teoretic originar al utilitarismului \l constituie, cum [tim, „prin-
cipiul utilit`]ii“ enun]at de John Stuart Mill, \ntr-o formulare memorabil`:
„Ac]iunile s\nt moralmente corecte (right) \n m`sura \n care tind s` sporeasc`
fericirea [i s\nt moralmente incorecte (wrong) \n m`sura \n care tind s`
sporeasc` inversul fericirii“9. Transpus \n plan real, pragmatic, utilizatorul

9
rela]ioneaz` „fericirea“ de succesul ac]iunii, mai concis - „de succes“ - astfel
\nc\t codificarea moral` a mijloacelor de ob]inere a succesului „cu orice pre]“
nu mai are relevan]` din moment ce asigur` fericirea pentru cei implica]i \n
ac]iune. Exemple negative ne s\nt oferite [i de campaniile electorale \n progra-
mele [i discursurile c`rora promisiunile, fie ele [i iluzorii, practic imposibile,
asigur` adesea succesul protagoni[tilor hiperbolizan]i [i, prin aceasta, fericirea
lor. |nvins \n alegerile din 1998, liderul partidului laburist australian a rostit o
formul` perfect utilitarist`: „Am fost prea cinsti]i“!10. Cinstea, cum observ`m,
nu aduce \ntotdeauna fericirea, pe c\nd succesul…
|n replic`, deontologismul afirm` [i promoveaz`, \n mod real, rela]ia
„bine - corect“ („fericire - corectitudine“), \n care binele \nseamn` corect [i
este ob]inut prin mijloace corecte. Deontologia tinde s` devin` o adev`rat`
critic` a ra]iunii morale.
6. Tripticul: moral`-drept-deontologie solicit` anumite preciz`ri de
substan]`, \n sprijinul mai exactei \n]elegeri a realit`]ii deontologice \n care
ziaristul \[i desf`[oar` activitatea de informare [i comunicare public`.
Vom nota \n context:
– Componentele tripticului formulat se afl` \ntr-o rela]ie de succesivitate
(„totul \ncepe cu morala!“), \n care preeminen]a moralei [i reg`sirea principi-
ilor [i normelor morale \n cele de drept [i deontologice constituie parte inse-
parabil`, obiectiv`, a evolu]iei [i calit`]ii actului normativ.
– Recursul la norm` apare azi ca necesar [i obligatoriu \n, practic, toate
cele trei arii comportamentale (moral`, juridic`, deontologic`); norma este
considerat`, efectiv, o garan]ie a vie]ii morale, juridice [i deontologice, un ar-
gument [i suport ineluctabil al persoanei \n raporturile \n societate [i cu socie-
tatea. For]a moralei publice - tradi]ia, cutumele, uzan]ele - premerge [i resu-
bstan]ializeaz` mereu con]inutul [i mobilul normelor juridice [i deontologice.
|n toate cele trei tipuri de reglement`ri se accept` sau se prevede expres
sanc]iunea, cu deosebirea c`:
– sanc]iunea moral` \nseamn` oprobriul public (dispre], desconsiderare,
marginalizare);
– sanc]iunea juridic` poate fi de ordin contraven]ional, civil, adminis-
trativ, penal;
– sanc]iunea deontologic`, de[i de ordin moral-profesional, este mai mult
dec\t „oprobriul public“; sanc]iunea deontologic` poate merge de la o simpl`
„mustrare“ p\n` la ridicarea dreptului de semn`tur` sau chiar p\n` la
excluderea definitiv` din profesie. Cu men]iunea obligatorie: sanc]iunea deon-
tologic` apar]ine exclusiv unei „instan]e a onoarei profesionale“, aleas` de
profesioni[tii scrisului publicistic [i numai din r\ndurile acestora.

10
7. Constatare. De[i principiile [i normele morale s\nt preluate/asimilate
de normele juridice [i deontologice, exist` totu[i diferen]e \ntre cele trei tipuri
de reglement`ri. |n principal diferen]ele decurg din puterea normei [i, prin
consecin]`, din efectele punitive/reparatorii pe seama p`r]ilor implicate \n
actul de comunicare public`.
|n expresii consacrate, se spune: - Morala ]ine, \n principal, de uzan]e, iar
dreptul, \n mod normal, de instan]e!
– Normele morale s\nt restrictiv-persuasive, pe c\nd normele juridice s\nt
coercitiv-represive.
– Ambele tipuri de norme au caracter general [i generalizant (la nivelul
\ntregii societ`]i/colectivit`]i) [i se aplic` nediscriminatoriu.
– Comparativ, normele deontologice s\nt restrictive [i constr\ng`toare
numai \ntr-o arie comportamental` foarte precis`, \n sensul c` vizeaz` com-
portamentul normativ \ntr-o profesie anume (ziari[ti, medici, confesori etc.),
se aplic` numai profesioni[tilor viza]i [i numai dac` aceia consimt s` respecte
reglement`rile specifice (cf. „clauzei de con[tiin]`“ [i prevederilor contrac-
tuale).
Distingem, a[adar:
• norme morale - a c`ror respectare este l`sat` la libera voin]` [i
con[tiin]` a persoanei;
• norme juridice - obligatorii prin efectul legii;
• norme deontologice - opozabile numai practican]ilor („membrilor“)
unei anumite profesii; norme elaborate [i adoptate de profesioni[tii \n[i[i, f`r`
nici un fel de ingerin]e sau presiuni din aria extraprofesional`, [i aplicate
numai de cei care le-au redactat [i acceptat.

Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri)


1. „Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie,
par s` tind` spre un anume bine, de aceea, pe bun` dreptate s-a afirmat c`
binele este cel spre care aspir` toate“…11 Precizarea aristotelic` identific`, \n
esen]`, moralitatea cu actul inten]ional al binelui, iar omul, individualitatea, cu
un „actor \nn`scut“ al aspira]iei nemijlocite de a f`ptui [i de a tr`i binele. Prin
extensie, Aristotel situeaz` \n „Motorul Prim“, originar, al atitudinii umane -
(art`, ac]iuni, investiga]ii, decizii) - voca]ia activ` a omului spre un anume
bine, \nc\t toate cele ce ]in de gånduri [i fapte, de „via]` activ` [i contempla-
tiv`“ par a tinde „spre un anume bine“.
Pruden]a aristotelic` sugerat` de sintagma „un anume bine“ relev` atåt
dificultatea (conceptual`) de a defini binele, c\t [i riscul de a absolutiza acolo

11
unde premisele ra]ionale \nsele s\nt mereu fluidizante („fenomenologice/anec-
dotice“), dificil de fixat \n \n]elesuri definitive. Nu este exclus, de aceea, ca
„pruden]a“ de care vorbim s` rezulte [i din modul original \n care marele
stagirit gåndea structura („felurile“) binelui [i accesul omului la un anume
bine. (S` re]inem mereu c` binele aristotelic este un „anume bine“, dar nu de
acela[i fel pentru to]i).
Aristotel stabilea dou` categorii de Bine: „Binele suprem“ (accesibil
vie]ii contemplative - filosofului) [i „Binele uman“ (accesibil vie]ii active -
omului obi[nuit)12.
Viziunea dihotomic` („scindat`“) aristotelic` asupra omului moral - situ-
at mereu sub zodia unui anume bine - se reg`se[te, practic, \n toate sistemele,
„programele“ sau doctrinele etice ulterioare: utilitarismul, hegelianismul,
marxismul, consecin]ionismul, deontologismul etc. Cum se reg`se[te. de ase-
menea, \n plan fiin]ial, al omului ca om, „al fiin]ei ca fiin]`“. Aristotel - \n
continuarea lumii „ideilor eterne“ platoniciene, \n care aveau acces la „statul
perfect“ (configurare moral` a ideilor primordiale) numai anumi]i oameni -
observ` fiin]a \n dou` planuri: a) „fiin]a separat`“ (divinitatea) [i b) „fiin]a
uman`“ (omul imediat, determinat de natura sa social`). La Aristotel, nu este
(\nc`) vorba de dou` st`ri antagonice, ci de dou` ipostaze fiin]iale care pot fi
apropiate (p\n` la unitatea originar`, de cei cu acces la via]a contemplativ`, cei
\n m`sur` s` realizeze unitatea dintre divin [i intelect: dintre „Binele suprem“
[i „Binele uman“.
2. Am z`bovit ceva mai mult \n aria dihotomic`“ („scindat`“) a ra]io-
namentului etic aristotelian, pentru a putea observa cum aceast` caracteristic`
bivalent` (contradictorie) apare ca o tr`s`tur` intrinsec` - o fatalitate! - a g\n-
dirii umane \n general.
Surpriza profetic`, esen]ial simbiotic`, reprezentat` de Iisus („Fiul Omu-
lui [i al lui Dumnezeu“) nu avea s` \mpiedice continu`rile ra]ionale dihoto-
mice; inclusiv fa]` de noua realitate m\ntuitoare, care realiza, \n fapt [i pentru
ve[nicie, unitatea originar` divin-uman, impun\nd paradigma etern` a omului
ca fiin]` terestr` [i celest`, \n acela[i timp. |nsu[i Iisus, deci unitatea absolut`
a fiin]ei [i fiin]`rii („\n ve[nicie“), urma s` fie [i \nc` este perceput \n registrul
dihotomic („scindat“).
3. Cauzele ra]ionamentului uman dihotomic/contradictoriu nu s\nt, to-
tu[i, de ordin genezic („originar“). Contradic]ia nu este proprie naturii morale a
omului, ci ac]iunii sale autonome; inten]iei [i ac]iunii de sine. Identific`m aici
obsesia socratic` a „omului \n parte“, a omului care era menit s` se descopere
pe sine, s` se cunoasc` pe sine \nsu[i, sub raza preceptului delfic, sursa [i
reperul celui mai \nv`]at om al timpului s`u: „Cunoa[te-te pe tine \nsu]i!

12
Individualizarea entit`]ii om - prin con[tiin]a de sine („daimonul“) - a
constituit ipoteza temerar`, de un risc mortal, pus` [i impus` de Socrate con-
temporanilor s`i, \ncercare ce avea s`-l duc` la un real triumf ra]ional, dar [i
la cupa cu otrav`.
„Nu“-ul socratic nu are, \ns`, o valoare absolut`, ci apare ca un operator
logic (cum am spune azi) \n fa]a ac]iunii umane. „Daimonul“ \i spune lui So-
crate c\nd nu trebuie s` ac]ioneze (presupunem c` inclusiv reflexiv). Prin
aceast` raportare a „nu“-ului la „ac]iune“, Socrate avea s` circumscrie ideea
moralei [i a moralit`]ii \n aria sensibilului (a „sufletului reflexiv“ platonician;
a „Binelui uman“/ via]a activ`, argumentat de Aristotel).
Profesorul Grenier formuleaz` exact dimensiunea moral` a ac]iunii uma-
ne: „Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat
foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te.
Ac]iunea se afl` \n lupta cu contingentul, suport` presiunea timpului; cunoa[-
terea ne a[az` \n planul necesarului [i al eternului13.
Binomul ac]iune-moralitate [i situarea acestuia \n sfera vie]ii sensibile/
accesibile a omului [i a for]elor omene[ti („in forma“) plaseaz` actul moral la
dispozi]ia con[tiin]ei op]ionale [i a voin]ei active. Prin efect, [i treptat, are loc
o subiectizare [i mai accentuat` (uneori p\n` la „totalitarismul etic“) a ac]iunii
umane. |n replic`, [tiin]a moralei a \ncercat s` delimiteze c\t mai exact ([i ca
ripost` la arbitrariul moral) cutume, obiceiuri, tradi]ii [i s` propun` un nor-
mativ etic opozabil tuturor. |n acest fel, morala ca realitate practic` a rela]iilor
interumane devine nu numai o tem` doctrinar` ci [i una normativ`.
4. Normativizarea moral` nu constituie, totu[i, un rezultat favorizat de
con[tiin]a op]ional`, at\ta vreme c\t norma, de aceast` dat`, \ncearc` s` protejeze
valori uzuale de ob[te, cristalizate \ntr-o \ndelungat` tradi]ie comunitar`; valori
imanen]iale, genuine. Morala, via]a moral`, constituie o stare [i o atitudine de
con[tiin]` liber`, natural`, ce n-ar trebui „\ncorsetat`“ de norme, fie ele [i cele
mai libertare cu putin]`. Totu[i, normele, \n general, inclusiv cele morale, nu pot
fi exceptate de la un anume subiectivism contextual, conjunctural, din care poli-
ticul s` fie exclus \n totalitate, fie [i din motivul formal c` este considerat desti-
nul societ`]ilor moderne (Napoleon: „S` nu-mi vorbi]i de destin. Politica este
destinul“). Or, politica este declarat expresia ac]iunii subiective, prin intermediul
c`reia se pot impune [i normele pozitive [i cele morale („morala public`“).
Disputele [i elaboratele normative de tip moral, consemnate azi \n diver-
sele ordini societale, repun \n prim-plan g\ndirea [i ac]iunea moral` dintr-o
perspectiv` \ngrijorat`, recuperatoare.
5. |n plan doctrinar, ra]ionamentul etic desemneaz` at\t un set de valori
admise [i practicate \ntr-o societate/comunitate, c\t [i atitudinea/mijloacele prin

13
care acestea s\nt promovate individual/colectiv. Plastic spus, morala este
„[tiin]a binelui [i a r`ului“, [tiin]a despre binele [i r`ul moral („science du bien
et du mal“), \n care con]inutul ac]iunii decide codificarea (pozitiv`/negativ`) a
actului moral, prezen]a sau absen]a binelui moral, corectitudinea rezultatelor [i
mijloacelor.
6. La nivelul ac]iunii este implicat`, decisiv, con[tiin]a moral`, con-
fruntat` cu \ntrebarea: „Ce ofer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine mo-
ral`?“ („What make an action right?“).
Printr-o simplificare metodic`, putem afirma c` \ntre cele dou` postulate
- „Science du bien et du mal“ [i „What make an action right?“14 - se afl`
miezul benefic sau riscant al con[tiin]ei morale, al g\ndirii [i atitudinii/ ac]iunii
morale, \n etapa evolutiv` actual`.
{tiin]a binelui [i a r`ului indic`, \n ultim` analiz`, pre-meditarea at\t a
ideii, c\t [i a exterioriz`rii ideii (ac]iunii) de „bine“ sau de „r`u“. Morala, \ntr-
o asemenea viziune, constituie o expresie a individualit`]ii, n`scut` din „inti-
mitatea intuitiv`“ a persoanei cu sine \ns`[i („Actul moral este acela pe care
nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu“)15.
Atitudinea moral` este analitic`, rezultat` dintr-un ra]ionament individual
(personal), \n baza c`ruia poate ap`rea acceptarea sau diferen]ierea de „cauza
comun`“. Ra]ionamentul moral este relativ [i relativizant - op]ional - nu ope-
reaz` (n-ar trebui s` opereze!) cu imperative normative, opozabile [i obligatorii
pentru to]i, cum se \nt\mpl` \n cazul normei juridice ([i, \n zilele noastre,
inclusiv \n sfera reglement`rilor morale). Riscul de a face din moral` [i
moralitate un fel de „justi]ie constr\ng`toare“ este bine s` fie evitat, mai ales \n
condi]iile \n care moderinitatea ([i post-modernitatea) constat` o asemenea
evolu]ie. „Probabil preocup`rile noastre moderne se origineaz` \n concep]ia
dup` care moralitatea e un fel de legisla]ie, iar a tr`i bine \nseamn` a face ceea
ce e permis“16.
7. Morala modern` - normativ` - str`bate calea de la „ce este“ la „ce
trebuie“ (must) sau la „ceea ce nu ne este \ng`duit (may not) s` facem“17.
Transformarea lui „este“ \n „trebuie“ indic` deplasarea de la actul moral, ca
act de interioritate a g\ndirii [i tr`irii binelui/ fericirii, la actul de exterioritate
[i exteriorizare moral` [i, prin aceasta, de obligare a sinelui la un ra]ionament
[i un comportament permise („normate“).
Practic, actul moral „pe care nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu“
(Socrate) apare ca un „deja g\ndit“, ra]ionamentul individual manifest\ndu-se
[i legitim\ndu-se \ntr-un asemenea „spa]iu permisiv“. Se produce, astfel, o
comunizare (socializare) a g\ndirii [i ac]iunii morale, \n fapt, preeminen]a
moralei publice. Principiul socratic: „\ntotdeauna nu m` adresez dec\t omului

14
\n parte“ r`m\ne un fapt \n sine, „eretic“, dac` nu rezoneaz` integrativ cu
spa]iul moral public.
Se \nt\mpl` ceea ce am mai spus \n alt loc [i anume: triumful omului
social, al cet`]eanului, \n raport cu omul individual, necondi]ionat normativ
sau societal. O realitate socio-politic` statuat` solemn, prin „Declara]ia drep-
turilor omului [i al cet`]eanului“ (1789) [i, dac` se accept` simetria, \n chip
libertar, dou` sute de ani mai t\rziu, \n 1989, la Bucure[ti.

Norm` moral` [i libertate social`


1. Rela]ia norm`-libertate, \ntr-o interpretare „pur`“, acauzal`, apare ca
un preten]ios enun] aporetic, esen]ial contradictoriu, greu/imposibil de rezol-
vat.
Aser]iunea \[i are temeiul \n ideea c` norma, \n cauza ei ultim`, este limi-
tativ`/restrictiv`, inclusiv moral; \n timp ce libertatea, \n cauza ei originar`,
constituie un dat al condi]iei umane, necondi]ionat [i nenormat. Doar c`
evolu]iile (\n plan fiin]ial [i existen]ial) oblig` ra]ionamentul la premise [i
argumente concordante. Astfel, vom constata c` \n aceea[i m`sur` \n care
norma, al`turat` libert`]ii, ar avea un caracter aporetic, \n aceea[i m`sur`
afirmarea posibilei incompatibilit`]i „norm` - libertate“ constituie o aporie18,
un joc al paradoxurilor false, prezum]ioase. Rela]ia norm`-libertate, cu deose-
bire \n modernitate („libertate-egalitate-fraternitate“), relev` impactul major al
libert`]ii asupra con]inutului („libertar“) al normei [i, \n condi]iile noi/demo-
cratice, rolul de garant al normei \n afirmarea [i protejarea drepturilor [i
libert`]ilor („libertatea cucerit`“).
Rela]ia norm`-libertate configureaz` discursul politic [i civic al lumii
moderne („constitu]ionale“), a c`rei menire este de a promova moralitatea
ac]iunii sociale [i garantarea, dispozitiv`, a expansiunii libert`]ilor indivi-
duale/colective/institu]ionale. Cu at\t mai mult cu c\t, norma moral` este de-
plin compatibil` cu libertatea social` (drepturi [i garan]ii politice, economice,
culturale), din care \[i extrage, de fapt, substan]a permisiv`/ corectiv`.
2. Modernitatea, con[tiin]a subiectiv` („liberul arbitru“) subiectivizeaz`,
prin consecin]`, moralitatea [i morala \ns`[i. Spunem, astfel, c`, o moral`
obiectiv` n-a fost posibil` dec\t, probabil, \n lumea presocratic`, cum crede
Hegel19. Marele filosof german noteaz` cu privire la atenienii presocratici:
„Erau oameni cu moralitatea obiectiv` [i nu oameni morali; ei \nf`ptuiau ceea
ce era ra]ional (s.ns.) \n rela]iile lor f`r` s` reflecteze, f`r` s` [tie c` erau
oameni excelen]i“. Precizarea hegelian` ne conduce, \n ultim` analiz`, la ideea
unei rela]ii originare \ntre moralitate [i proiec]ia socio-individual`. At\ta vreme

15
c\t oamenii nu au vrut altceva dec\t ce „oferea“ mecanica ra]ional-obiectiv`,
determinant` \n sine (: „Binele \n sine era cunoscut [i \nf`ptuit“; „moralitatea
obiectiv` este naiv`“ - spune Hegel: nu este \nso]it` de reflexie)20, ei normau
astfel un destin moral obiectiv: „\nf`ptuiau ceea ce era ra]ional \n rela]iile lor
f`r` s` reflecteze“, cum observa Hegel.
|n aceast` faz` a existen]ei, omul nu se situa \nsu[i \n lume [i \ntr-un
ra]ionament existen]ial prin sine, ci era situat \n natura lucrurilor, printr-o
ra]iune reflex`. Descoperirea de sine („con[tiin]a subiectiv`“) creaz` situa]ii
noi, dramatice. Daimonul socratic - semn al cunoa[terii de sine - punea \n
cauz` „ra]iunea obiectiv`“ (presocratic`) [i, prin aceasta, condi]ia moral`
proprie [i a propriei cet`]i. Faptul c` cetatea Atenei i-a intentat lui Socrate un
proces necru]`tor, oblig\ndu-l s` bea cucut`, c\nd tocmai atingea v\rsta de 70
de ani, sugereaz`, \n cele din urm`, nu at\t teama de un om diferit (reflexiv),
ci, mai ales, spaima de schimbare, pe care „cel mai \n]elept om al timpului
s`u“, cum \l declarase Pithia la Delfi, o declan[a \ntr-o Aten` aflat` \n criz`
moral`, politic` [i institu]ional`. Hegel sublinia clar un asemenea moment
radical atenian ([i socratic): „El (Socrate n.ns.) este un punct de cotitur` a
spiritului \n sine \nsu[i“ pentru c` „destinul lui nu e numai destinul s`u
personal, individual romantic, ci tragedia Atenei“21. Dac` ar fi s` z`bovim \n
sugestia romantic` hegelian`, am fi \ndrept`]i]i s` spunem c` Socrate le-a pus
atenienilor \n fa]` oglinda propriei con[tiin]e de sine („Cunoa[te-te pe tine
\nsu]i“), fiecare descoperind c` nu este ceea ce vrea s` fie [i, \n contextul
moral, nici nu putea fi mai mult. Exempli gratia: „Investiga]ia“ pe cont
propriu, pentru a g`si un om mai de[tept dec\t el \n toat` Atena, mai ales
printre cei cu mari demnit`]i \n cetate. N-a g`sit, zice Socrate la proces, de[i
deviza sa era: „{tiu c` nu [tiu nimic“22. Platon avea s` ne relateze, \n „Ap`-
rarea lui Socrate“, principiul moral al individualit`]ii, neacceptat de o Aten`
\nc` obiectiv`. Spune Socrate: „A[adar, ce mi se cuvine pentru c` s\nt un astfel
de om? Ceva bun, atenieni, dac` trebuie \ntr-adev`r judecat dup` ve[nicie; [i
anume un bine care trebuie s` ni se potriveasc`“23 (s.ns.).
3. „Binele care ni se potrive[te“ [i „omul \n parte“ s\nt enun]urile do-
minante din premisa ra]ionamentului moral socratic [i post-socratic, sursa
originar` a principiului individua]iei, reg`sit \n filosofia [i etica antic` dar [i
ale zilelor noastre.
Este important s` observ`m, \ns`, c` individualismul socratic nu afirm`
o individualitate ireconciliabil`, ci ceea ce am putea numi o socio-identitate.
Omul moral socratic respect` legea, respect` zeii [i simbolurile cet`]ii, dar \n
chip ra]ional; prin auto-interdic]ia ra]ional` care \]i „spune“ ce nu trebuie s`
faci [i niciodat` ce trebuie s` faci. (Cum notam mai devreme: „con[tiin]a

16
spune \ntotdeauna nu“ \ntocmai cum „daimonul“ \i poruncea lui Socrate ce s`
nu fac`; de aici posibila interpretare conform c`reia con[tiin]a de sine este
cenzura pozitiv` a ac]iunii morale, a ac]iunii umane \n general).
Prin reconsiderarea raportului „individ - cetate“ - odat` cu afirmarea con-
[tiin]ei de sine [i cu resituarea individului \n cetate/societate, „\n cuno[tin]` de
cauz`“ - Socrate substituie, conceptual [i func]ional, con[tiin]a obiectiv` prin
con[tiin]a subiectiv` (ra]ional-afectiv`; „sensibil`“).
Odat` cu Socrate, rela]ia condi]ionat` „norm` moral` - libertate social`“
\ncepe o lung` carier` teoretic` [i practic` (nemijlocit socio-comporta-
mental`). Astfel spus, con[tiin]a moral` („propria con[tiin]`“, [i con[tiin]a pu-
blic` („opinia public`“) se vor reg`si \ntr-o continu` contradic]ie \n diversele
or\nduiri [i organiz`ri comunitare [i statale, \n circumstan]e formale sau
imformale, de \n]elegere, acceptare sau adecvare la reguli [i norme compor-
tamentale omogene, obligatorii sau op]ionale. Condamnarea la moarte a lui
Socrate, determinat` tocmai de conflictul dintre „con[tiin]a de sine moral`“ [i
„con[tiin]a public`“ (opinia public`), \nlesne[te identificarea unei/unor surse
grave de conflict individ- colectivitate („individualitate“ - „mas`“), dar [i posi-
bilitatea sau imposibilitatea concilierii celor doi termeni \n discu]ie. Rezul-
tatele pot fi fericite sau mortale, dup` caz. Cu precizarea c` „moartea“ poate
fi at\t fizic`, c\t [i moral`/civic`.
4. Modernitatea impune, [i \n acest raport, condi]ii noi, mai acute! Dac`
ra]ionamentul socratic se baza pe preeminen]a con[tiin]ei morale ([i a normei
morale) \n cetate/societate, statalitatea modern` condi]ioneaz` morala [i mora-
litatea individual` de op]iunile [i „idealurile“ politico-sociale „colective“.
Con[tiin]a moral`, esen]ial individual`, „interioar`“, este surclasat` de permi-
sivitatea constr\ng`toare a „politicilor“, „programelor“, „proiectelor“ socio-
paternaliste/patrimonialiste/etatiste etc.
Societatea informa]ional`, postmodern`, pe care tocmai o parcurgem, nu
pare a depolitiza, a reabilita, con[tiin]a moral` [i-a o a[eza \n pozi]ia ([i
condi]ia) prioritar` [i nu \n rela]ie subaltern` fa]` de con[tiin]a „colectiv`“
(„putere politic`“, „interese de grup“, „ra]iuni superioare“, „ra]iunea de stat“
etc.). Experien]a totalitar` a confirmat, \n sens invers, mesajul destinului so-
cratic. Acum, nu a fost ucis individul, ci colectivitatea/societatea („opinia pu-
blic`“) \n condi]iile \n care „con[tiin]a moral`“ a e[uat \n „con[tiin]` ideolo-
gic`“, „de clas`“, „de grup“, „de cast`“ chiar.
Mai pu]in grav, dar nu mai pu]in dramatic, liberalismul ([i constitu]io-
nalismul“) momentului actual re]in rela]ia contradictorie dintre „norma mo-
ral`“ [i „libertate social`“ enun]at` \n subcapitolul de fa]`. Profesorul Fried-
rich Hayek, autorul cunoscutei lucr`ri „Constitu]iile libert`]ii“24, rezum` [i

17
diferen]iaz` patetic desp`r]irea de ra]ionalism ([i „ra]ionalizarea“) clasice ale
ideii de libertate, legiferare [i drept. Adept intansigent al legilor pie]ei [i
„partizan al unei libert`]i «care este \n acela[i timp disciplin` a libert`]ii »“25,
Fr. Hayek „este \mpotriva ra]ionalismului, dirijismului, socialismului, sociolo-
gismului, pozitivismului, marxismului [i freudismului, dar [i \mpotriva laxis-
mului. Nu crede \n epoca luminilor, \n dreptul natural, \n contractul social, \n
ra]iune [i \n perfectibilitatea naturii umane. Crede \n legile pie]ei“26 (s.ns.).
5. Dominanta legilor pie]ei \n realizarea efectiv` a progresului econo-
mic [i social implic` \n substan]` condi]ia [i progresul moral, statutul moralei
[i percep]ia moral` individual`/colectiv`.
|ntr-un fel care aminte[te de intransigen]ele platoniciene, profesorul
Hayek \ncrimineaz` filosofii „care nu ]in cont de prima dintre realit`]ile
sociale, legile pie]ei, [i pretind s` conduc` lumea conform ideologiei lor“27
(sau filosofiei lor, cum credea Platon \nsu[i). Adversar al unor filosofi, profe]i,
„normativi[ti“ mai vechi, Fr. Hayek noteaz`: „Ei \n]elegeau tot at\t de pu]in [i
c` opiniile morale pe care le condamnau erau \n mult mai mic` m`sur` cauza
dec\t consecin]a evolu]iei economiei de pia]`. Dar sl`biciunea cea mai mare a
acestor vechi profe]i era credin]a c` valorile morale, percepute intuitiv, extrase
prin divina]ie din ad\ncurile sufletului omenesc, ar fi imuabile [i eterne. Asta
i-a \mpiedicat s` vad` c` toate normele de conduit` serveau o anumit` ordine
social`“…28 Pentru ca imediat s` afirme „dirijismul“ normatiz`rii \n raport cu
societatea, \n care „normele, respectate de unii [i apoi prin imita]ie de
majoritatea, s\nt cele care au creat o ordine social` de un anumit tip“29. Riscul
unei asemenea idei libertare ar putea consta \n absolutizarea „grupului“ ce
respect` normele (sau anumite norme) [i care, \n anumite \mprejur`ri/crize, s`-
[i \mpun` „legea“, iar ceilal]i, prin imita]ie, s` o respecte. Or, cel pu]in la
nivelul con[tiin]ei, actul moral este unul individual, de interioritate, [i nu de
imita]ie, chiar dac` un asemenea fenomen este, \n parte, real [i a f`cut istorie.
|n]elegem mai bine concluzia profesorului Hayek (1899-1992) not\nd
judecata sa despre tradi]ie (component`, cum [tim, a vie]ii morale): „Tradi]ia
nu este ceva constant, ci rezultatul unui proces de selec]ie dirijat`, nu de c`tre
ra]iune, ci de succes“30. Tradi]ia devenit` „o problem`“ de succes [i a celor
care ob]in succesul, nu mai apare ca o stare moral` de interioritate, ci ca una
de exterioritate, urmare a unor aptitudini de excep]ie, impuse - prin imita]ie -
celorlal]i („sechestrat` [i disimulat`“). Tradi]ia ca exterioritate - ca proces
selectiv dominat de succes - legitimeaz` liberalismul moral sistematizat de
John Stuart Mill (1806-1873) [i favorizeaz`, doctrinar [i practic, teoriile
utilitariste actuale, inclusiv rela]ia (polemic`) „consecin]ionism - deonto-
logism“.

18
Fr. Hayek a fost unul dintre cei mai \nsemna]i adep]i ai liberalismului
economic, social [i moral, bazat pe principiul libert`]ii. {i-am ad`uga: bazat pe
disciplina moralit`]ii succesului. Este un ra]ionament ce-[i extrage
argumentele din legile pie]ei - ale pie]ei libere, \n care valorile rezult` din uti-
litate [i concuren]ialitate, sfer` din care, \n concep]ia liberal`, ar face parte [i
valorile morale.
6. |n „pie]ele libere“, libertatea este organic legat` de economic [i social
- de succesul proiectului - iar norma urmeaz` unei astfel de realit`]i („succesul
social“). Binele, aici, este sinonim cu succesul. |n acest fel se ajunge la o
maxim` relativizare a binelui [i a mijloacelor prin care se dob\nde[te. Practic,
„binele“ este succesiv „succesului“ [i nu succesul se origineaz` \n bine, cum
este logic.
Necesar ar fi s` se cunoasc` [i s` se accepte binele moral, ca premis` a
succesului. Un bine corect care s` legitimeze un succes corect. Pentru c`, ne
spune Aristotel, „binele este cel spre care aspir` toate“, axiom` al c`rei adev`r
nu se reg`se[te \ntocmai \n societ`]ile „programatice“ moderne. Deontologis-
mul acest lucru vrea s` spun`.

Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei


1. Privim societatea informa]iei ca pe o realitate tr`it` efectiv - rela]io-
nal [i comunica]ional - [i nu ca pe o virtualitate sau ca pe o realitate
informatic`. Acest tip de realitate, al c`rei determinant colectiv este informa-
]ia (trans-specific`, transformativ`, global`) pune \n unda existen]ial` criterii
noi de evaluare a comportamentelor comunica]ionale.
Vom observa, mai \nt\i, c` societatea informa]iei nu neag` lumea social`
(\n al c`rei amurg ne afl`m), ci o preia [i o integreaz` unor circuite revaloriza-
toare. Fiind universal` („la nivelul \ntregii sfere terestre“), societatea informa-
]iei estompeaz` diferen]ele aperceptive [i, prin aceasta, universalizeaz`/
globalizeaz` culturi, tradi]ii, specificit`]i.
Vom spune, apoi, c` societatea informa]iei nu are ([i nu trebuie s` aib`!)
\n nucleul s`u iradiant elemente/reguli discriminatorii. Informa]ia este, prin
natura sa, generalizant`, neutral`. Diferen]ierea accesului la informa]ie, instru-
mentalizarea sau implicarea informa]iei \n ac]iuni de presiune [i diversiune -
de „terorism informa]ional“ - nu constituie consecin]e ale societ`]ii informa-
]iei, ci, mai degrab`, reziduuri ale mentalit`]ii de tip „social“ (ierarhizare,
ideologizare, fragmentare). |n societatea ([i \n era) informa]iei, rela]iile inter-
umane tind s` devin` [i vor fi, \n cele din urm`, nu de confruntare, ci de comu-
nicare [i comuniune. Ordinea informa]ional` nu mai poate fi una piramidal`,

19
ierarhizant` (st`ri/clase/grupuri) ci una global` \n sensul unui real echilibru
planetar [i universal-uman.
Informa]ia nu creaz` [i nu trebuie s` creeze rela]ii de comunicare
subalterne. Lan]ul comunica]ional (Emi]`tor - Canal - Mesaj - Receptor) nu
trebuie s` fie unidirec]ional, ci bi [i multidirec]ional.
Facem toate aceste preciz`ri de principiu, din care nu lipse[te o anumit`
nuan]` utopic`, \ntruc\t r`scrucea societal` \n care ne afl`m („Amurgul lumii
sociale, expansiunea lumii informa]ionale“)31, relev` o anumit` caren]` de
fond a procesului evolutiv. {i anume: promovarea libertar` a mijloacelor [i
intereselor informa]ionale, cu beneficii excep]ionale, dar [i administrarea lor
dup` reguli impuse de criteriile [i normele de putere. |n acest fel informa]ia
poate na[te un monstru moral, un hibrid socio-informa]ional amenin]`tor
pentru condi]ia uman`, un hibrid aberant societal.
|mbinarea puterii informa]iei cu puterea „social`“ (eminamente discrimi-
nant`) poate da na[tere unei for]e cu adev`rat pustiitoare, \n mari spa]ii regio-
nale/continentale sau la nivelul \ntregii sfere terestre.
2. Un asemenea hibris, chiar dac` tranzitoriu, indic` o insuficien]` gene-
zic` a ra]ionamentului societal actual, ra]ionament „cauzal“ („ra]ionalist-
empiric“, „determinist“!), predominant \n spa]iul culturilor de tip european; ar
trebui s` spunem „tipic europene“. Vom observa, \n tem`, c` ra]ionamentul
european nu acept` o realitate societal` informa]ional` care ar urma s` con-
duc` la transformarea radical` a structurilor organiza]ionale [i doctrinare \n
func]iune, spre o Europ` a valorilor necondi]ionate, necenzurate. P`str\nd pro-
por]iile, putem asem`na \ncr\ncenatul moment social actual cu cel consemnat
\n etapa trecerii la primele forme statale; sau, mai \ncoace, cu trecerea de la
f`r\mi]area feudal` la constituirea statelor na]ionale (ne amintim, spre exem-
plu, rezisten]ele romåne[ti la actul „Micii Uniri“ din 1859).
Rezisten]ele determinate de societatea informa]iei s\nt cu at\t mai persis-
tente cu c\t, acum, comportamentele individuale, organiza]ionale sau statale
tind nu spre „centralizarea“, „unipolarizarea“ (statul-na]iune), ci spre ceea ce
am putea numi „o descentralizare integrativ`“, de tip complementar [i nu uni-
polar, cum constat`m, cel pu]in ca tendin]`, chiar [i \n interiorul structurilor
euro-atlantice32.
|n aceea[i arie contradictorie putem situa [i am\n`rile conceptuale
relative la definirea societ`]ii informa]iei. Cum ar`tam [i \n alt text, „societatea
informa]iei“ este perceput` sectorial: tot ceea ce prive[te activitatea [i mijloa-
cele informatice!33 Altfel spus: „un sector al activit`]ii micro-economice“. Se
exclude explicit faptul c` exist`m nemijlocit informa]ional (predominant info-
mental) [i nu predominant social. Informa]ia ca agent universalizant produce

20
un efect de predominan]`, \n care vizat` [i solicitat` este aria mental` \n raport
cu aria social`. |n fapt, exist`m informa]ional, dar ne organiz`m ([i ne com-
port`m) social! Ne organiz`m [i exist`m (\nc`) pe baza unor norme de dife-
ren]iere (clasiale, culturale, etnice, profesionale, na]ionale etc.), indiferent c`
ne raport`m la „stat“, la „continent“ sau la „lume“. Astfel c`, \n timp ce infor-
ma]ia [i comportamentul informa]ional s\nt universale, neutrale - indiscrimi-
nante \n cauza lor esen]ial` - organizarea social` men]ine [i alimenteaz`
mentalitatea piramidal` („discriminant`“), fie c` este vorba de comunit`]i, de
state sau continente, fie de \ntreaga sfer` comunica]ional` (terestr`/extrate-
restr`). R`zboiul informa]ional constituie o component` bine delimitat` a unui
asemenea comportament inadecvat. Informa]ia este instrumentalizat`: un
mijloc de atac mental la dispozi]ia strategilor r`zboaielor „sociale“ (de \nfr\n-
gere/de supunere a „inamicului dar [i a propriilor sus]in`tori/mandatari, adesea
puternic marca]i de atrocit`]i, imagini criminale etc.). R`m\ne de referin]`
fraza fostului pre[edinte american, George Bush, \n momentul instituirii
cenzurii militare \n r`zboiul din Golf: „Nu vreau s` c\[tig r`zboiul pe teren [i
s`-l pierd la televiziune!“ Vorbele fostului pre[edinte de la Casa Alb` indic`
explicit muta]iile pe care informa]ia [i impactul informa]ional le produc asupra
mentalului (individual/colectiv), de care depind, \n ultim` analiz`, succesul
sau insuccesul chiar [i pe c\mpul de lupt` (indiferent de uria[ele, invincibilele
mijloace tehnice de r`zboi)34.
Hibrisul de care vorbeam men]ine, cum observ`m, dispropor]ionalit`]i
care erodeaz` [ansele unei societ`]i alternative, mai corecte, de tip informa-
]ional. Erodeaz`, \n fond, practica libert`]ii reale \n comunicarea interuman`.
3. Corecta \n]elegere a lucrurilor solicit` c\teva l`muriri de con]inut
referitoare la:
– carcateristicile de esen]` ale informa]iei, ca semnal semnificativ al
evolu]iilor comunica]ionale de fond;
– ce tip de societate este/va fi societatea informa]iei;
– care s\nt tr`s`turile morale definitorii ale omului societ`]ii informa]iei
(„premisele moralei [i moralit`]ii omului post-modern“).

S` fix`m, foarte succint, datele de fond ale temelor enun]ate:


– Esen]a informa]iei rezid` \n caracteristica sa de dat primordial al fiin]ei
[i de drept cet`]enesc fundamental. Altfel spus: premerg`toare \n chip genezic,
dar [i accesibil` [i garantat`, prin norme morale, juridice [i deontologice la zi.
|n acela[i timp, informa]ia, ca realitate diurn`, este un rezultat al dinamicii
evolutive, umane [i societale, un rezultat de real interes public… Informa]ia
este un rezultat logic \n sfera realit`]ii: semnific` fapte, evenimente, g\nduri,

21
\ntocmai cum se petrec \n contextele date. |n acest punct al comunic`rii infor-
ma]ia este curat`/neutr`, condi]ionat` doar de relevan]a public` a determin`rilor
concrete. Cunoscutele tare informa]ionale (distorsiune/manipulare/intoxicare
etc.) s\nt ulterioare select`rii, redact`rii [i comunic`rii faptului concret ([tirea).
De altfe, Rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei
cu privire la etica ziaristic` distinge \ntre informa]ie („[tire“) [i opinie. |n cazul
„[tirii“ se aplic` riguros criteriile adev`rului, \n timp ce, \n cazul opiniilor se au
\n vedere criteriile onestit`]ii35. Spunem, astfel, c` informa]ia adev`rat` este
curat`, neutr`, destinat` beneficiului public, \n chip general, nediscriminatoriu.
Pe c\nd onestitatea opiniilor depinde de probitatea moral` a autorilor lor.
– Tipul de societate impus de expansiunea informa]iei, de[i \nc` dificil
de definit, este supus, deocamdat`, unor \ntreb`ri ap`sat etice, a[a cum proce-
deaz` [i Fabrice Bompard. Societatea informa]iei va fi democratic`, autoritar`
sau de alt tip? Va fi o societate a informa]iilor naturale sau a informa]iilor re-
prelucrate? Va fi o societate a comunic`rii reale sau a comunic`rii simu-
late?…36 |ntreb`ri de acest fel [i multe altele vizeaz` o realitate iminent`,
c`reia nici doctrina [i nici practica de tip societal nu i-au g`sit solu]ia de conti-
nuare. Drama se na[te din faptul c`, de[i este o realitate nou` - \n plan existen-
]ial - societatea informa]iei este sectorizat` artificial [i riscant, fiind conside-
rat` \nc` ([i \n destule \mprejur`ri) ca un „sector de activitate“ (tot ce ]ine de
informatic`) [i nu ca o realitate social` nou`, bazat` pe valori [i rela]ii noi,
informa]ionale, societate succesiv` celei bazate pe valori sociale, pe fapte [i
comportamente sociale.
4. |ntrebarea obligatorie este aceasta: „Societatea informa]iei se mai
poate situa \n acelea[i cauze ca [i aceea construit`, doctrinar [i material, pe un
suport pregnant social?
De[i am v`zut cum se \ncearc` prelungirea cauzelor sociale [i peste
societatea informa]iei (prin reduc]ie la „sector informatic“) evolu]iile reale ne
oblig` la constat`ri radical diferite. Informa]ia, prin natura ei transgresiv` [i
neutral`, disloc` reperul social, \i estompeaz` puterea generativ`; socialul, \n
societatea informa]iei, nu mai poate fi criteriul axiologic hot`r\tor, iar valorile,
rela]iile, faptele, nu mai pot fi ierarhizate pe baza criteriului social.
Cauza cauzelor acestei schimb`ri se afl` \n esen]a rela]iilor interumane
favorizate de for]a implacabil` a informa]iei: – rela]iile interumane nu mai s\nt
„rela]ii sociale“, ci „rela]ii de comunicare“, iar aria prevalent` de manifestare a
esen]ei umane nu se mai sprijin` \n „social“ ci \n „mental“. Comunicarea, ca act
de g\ndire [i op]iune rela]ional`, ca act de restaurare a ra]iunii libere, inclusiv
prin rec\[tigarea echilibrului pierdut al gamei senzoriale (McLuhan), pune \n
cauz` determinismul social \nsu[i, cum [i libertatea condi]ionat`, „cucerit`“.

22
5. Societatea informa]iei, esen]ial libertar`, denun]` premisa socia-
loid` [i-i atac` reziduurile de arbitrariu [i arogan]` dominatoare lipsite \n fond
de oric\t de precare fundamente de continuare.
Omul moral al societ`]ii informa]iei \[i impune, treptat, criteriile. Para-
doxal, cople[itoarea globalitate impus` de societatea informa]iei se revendic`
[i se legitimeaz` de la individualitatea omului informa]ional, un om multidi-
mensional [i nu unidimensional, cum caracteriza H. Marcuse37 omul domi-
nantei socio-materiale, \n continuarea lui Hegel, Marx sau Freud. Argumente
sugestive g`sim \n cartea „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ al c`rei unul din
subcapitole se intituleaz` „Natura social` a omului“38 Autorii c`r]ii scriu tran-
[ant: „At\t hegelianismul, c\t [i marxismul au ca punct de plecare afirmarea
naturii sociale a omului(…). Pentru a fi om este nevoie s` fi recunoscut ca
atare, c`ci realitatea omeneasc` implic` alteritatea. Omul nu o precede ci de-
curge din alteritate. La Hegel, intersubiectivitatea este enun]at` ca dimen-
siunea care face umanitatea“. Nu esen]ial altceva spune [i Marx, argumentat
astfel \n „Zece etape ale g\ndirii occidentale“: „Constatare valabil` [i \n cazul
lui Marx: Robinson Crusoe este o fic]iune. Individul nu exist` dec\t \n
societate, iar aceasta nu este doar o sum` de monade izolate care ar avea rela]ii
de produc]ie [i de schimb. A exista \nseamn` a coexista, a \ntre]ine rela]ii puse
sub semnul necesit`]ii cu ceilal]i“…39
Nu trebuie dec\t s` constat`m c` at\t idealistul Hegel, c\t [i materialistul
Marx argumenteaz` \n favoarea omului social, al omului cet`]ii - al cet`-
]eanului, ofertat pe pia]a „destinului existen]ial“ de Revolu]ia francez` (1789),
iluminist`, ra]ionalist`, secularizant`.
Autorii celor „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ pun concluzii parc`
definitive la un proces de g\ndire european` ce-[i afl` sorgintea \n g\ndirea
aristotelic`, de-acum aproape 25 de secole, \n acel „zoon politikon“, omul
social, omul vie]ii active, cu acces nemijlocit la „binele uman“. Concluziile de
ast`zi s\nt acestea: „…Nu se poate vorbi despre esen]` uman` independent de
existen]a social`, care constituie nucleul individualit`]ii. P\n` \n forul s`u cel
mai intim - g\ndire, credin]`, valori - omul este produsul societ`]ii, «fiu al
poporului s`u», cum \l nume[te Hegel, iar nu con[tiin]` suveran` de tip cogito,
capabil` s` se izoleze de determinismul social (s.ns.)40. Sprijini]i \n Aristotel
care afirma natura moral` a omului, at\t Hegel, c\t [i Marx vorbesc de omul
determinat rela]ional [i social, de omul cet`]ean, a c`rui esen]` este dat`, \n
cele din urm`, de „alteritate“ (recunoa[terea de c`tre cel`lalt/ceilal]i) [i „inter-
subiectivitate“ (Hegel) sau de un „ansamblu de rela]ii sociale“ (Marx)41.
Constat`m cum, nemijlocit, ra]ionamentul european (laic), cu dominanta
sa determinist-dialectic`, afirm` omul-social \n centrul lucrurilor, centrum

23
mundi (omul post-renascentist). {i este firesc s` se \nt\mple astfel, at\ta vreme
c\t dialectica are nevoie de un reper concret de raportare, \n cazul de fa]`
rela]iile intersubiective [i socio-subiective considerate definitorii pentru con-
di]ia uman`.
6. Diferit \n chip esen]ial de omul social prin rela]iile de comunicare,
omul moral al societ`]ii informa]iei pare a avea o singur` [ans`: - afirmarea
„con[tiin]ei suverane de tip cogito, capabil` s` se izoleze de determinismul
social!“ Rela]iile de comunicare, \n starea lor nealterat`, favorizeaz` o astfel
de izolare a con[tiin]ei de teroarea socio-determinist`. {ansele postmodernit`-
]ii europene ([i mondiale) stau \n reu[ita acestei tentative de eliberare de sub
dictatul determinismului social [i, prin consecin]`, \n manifestarea real` a
con[tiin]ei suverane.
7. Lumea „social`“ este \n amurg, cu omul s`u (social) cu tot. Un
amurg \ncr\ncenat, am spune, at\ta vreme c\t societatea informa]iei nu \nseam-
n` \nl`turarea dictatului determinist, iar informa]ia nu este decisiv` \n cauza
libert`]ii reale, indiscriminante, a omului [i umanit`]ii.

24
CAPITOLUL II

OMUL MORAL - PROFILURI ELINE


Recursul la extraordinarele rezultate ale g\ndirii morale eline nu poate fi
evitat de omul modern. Aceasta, fie atunci c\nd se \ncearc` legitimarea unor
comportamente diferite, adesea mai greu acceptabile („utilitarismul“, „colec-
tivismul“), fie c\nd, con[tien]i de regresul moral tr`it, \ncerc`m o re\ntoarcere
la inten]ia de aur, pe care o identific`m/intuim \n opera marilor greci: Socrate,
Platon, Aristotel, Diogene, Epicur, Pithagora etc. Omul moral modern \[i
\n]elege mai bine menirea, aspira]ia [i criza, prin temeiurile morale eline. Este
[i motivul pentru care, \n capitolul de fa]`, \ncerc`m s` schi]`m (succint/enun-
]iativ) g\nduri [i medita]ii despre „Bine“, „Virtute“, „Fericire“, de-acum apro-
ximativ dou` milenii [i jum`tate.

Omul socratic
Despre Socrate s-a spus c` a fost creatorul dar [i „actorul“ (tragic) al
propriei sale doctrine morale. La v\rsta de 70 de ani, avea s` fie judecat la
Atena [i condamnat la moarte, sub acuza]ia de corupere a tineretului, neres-
pectarea zeilor cet`]ii [i inventarea de zei noi („daimonul“ s`u care \i spunea
mereu ce s` nu fac`).
G\ndirea socratic` \[i ia ca reper [i surs` moral` individul/indivi-
dualitatea. Mai precis, puterea individului de a-[i g\ndi de sine actul moral, \n
urma unui parcurs de ini]iere, de \nv`]are. Rela]ia de comuniune [i comunicare
moral` se realizeaz` numai printr-o adresare „omului \n parte“, prin dialog
nemijlocit. Virtu]ile - dreptatea, curajul, loialitatea -, se \nva]`, spune Socrate.
}inta moral` a \nv`]`rii este justa m`sur` \n lucruri, \n propriile g\nduri [i
fapte. „Fiind \ntrebat \n ce const` virtutea unui t\n`r (Socrate) r`spunde: \n a
nu dep`[i m`sura \n nimic.“42 Pe aceast` cale t\n`rul, omul \n general, urma s`
afle [i s`-[i apropie binele care i se potrive[te.
Actul moral socratic stabile[te o rela]ie de consubstan]ialitate \ntre justa
m`sur` a cunoa[terii de sine [i justa m`sur` comportamental`. Oamenii nu s\nt
buni [i r`i, pare a spune Socrate, ci \n]elep]i [i ignoran]i. |n]eleptul este bun [i
m`surat \n tot ce g\nde[te [i \n tot ce face, ignorantul este r`u, nes`buit,
nem`surat.

25
Virtu]ile, curajul, dreptatea, adev`rul s\nt expresii ale \n]elepciunii -
rezultate ale \nv`]`turii, ale resuscit`rii propriilor resurse morale. Pentru c`
virtu]ile s\nt \n noi, s\nt \nn`scute; se afl` \n noi \ntr-o stare latent`, iar
\nv`]`tura le reg`se[te [i le pune \ntr-o stare existen]ial`, activ`. „Cum r`ul
provine, dup` el, numai din ignoran]`, primul pas pentru a ajunge la bine e un
proces de cunoa[tere, de \nl`turare a erorii [i de dob\ndire a unor no]iuni juste.
Metoda tradi]ional` a expunerii las` loc la nenum`rate imprecizii, de fapt,
adev`rul exist` \n om, dar latent [i confuz, deci prin \ntreb`ri metodice trebuie
trezit` \n om facultatea de a ra]iona, de a da la iveal` adev`rul cu care e
\ns`rcinat“43.
Prin dialog („\ntreb`ri metodice“), Socrate nu disloca individualitatea.
Scopul era al cunoa[terii de sine, prin activarea [i valorizarea laten]elor
morale, \n vedera redescoperirii de sine, conform propozi]iilor delfice:
„Cunoa[te-te pe tine \nsu]i“ [i „Nimic prea mult“. |n]elepciunea [i m`sura
\mplineau, la Socrate, canonul apollinic al luminii [i echilibrului.
|n substan]a-i determinant activ`, etosul socratic se bazeaz` pe cauza
individual`: a \nv`]a tu \nsu]i cum este bine s` tr`ie[ti, cum s` deosebe[ti
binele de r`u, adev`rul de neadev`r, dreptatea de nedreptate. Un ethos al
responsabilit`]ii morale personale/individuale; un ethos antropocentric.
Era aproape fatal ca ra]ionamentul socratic s` fie sesizat \n expresia unei
prea mari libert`]i („eretice“), de vreme ce „se ab`tea“ flagrant de la normele
[i uzan]ele cet`]ii [i de la respectul zeilor legitima]i de tradi]ie. „Socrate calc`
legea stric\ndu-i pe tineri [i necrez\nd \n zeii \n care crede cetatea, ci \n
divinit`]i noi“44, sus]ineau acuzatorii s`i \n procesul amintit, din anul 399 \.H.
Ap`rarea lui Socrate, relatat` de Platon, discipolul s`u, este l`muritoare
\n privin]a atitudinii „scandaloase“ a acuzatului. Socrate respect` Zeul, dar nu
poate face acela[i lucru \n cazul „puzderiei de zei“ antropomorfiza]i, ispiti]i de
prea multe „pl`ceri omene[ti“, cum corect observ` exege]ii platonicieni.
Socrate respect` zeii cet`]ii [i crede \n zei; nu va spune niciodat` c` „pe Zeu
nu-l intereseaz` ce este drept [i ce este nedrept“, cum afirma ateul Anaxagoras
din Clazomene, poreclit „Ra]iune“, pentru c` „a pus ra]iunea peste materie“45.
Dar a[a cum Anaxagoras - reprezentant de seam` al [colii milesiene,
fizicaliste, dialectice - \ncerca s` „disciplineze“ ra]ional materia [i lucrurile,
Socrate promova argumentele [i \ndoielile ra]iunii etice, prin rela]ia intelectiv`
a omului cu sine \nsu[i [i cu ceilal]i. Ra]iunea, \n]elepciunea \]i pot legitima
temeinicia faptelor.
Morala socratic` este \n firea omului [i despre firea omului. Temele eticii
socratice s\nt \ntru totul accesibile fiec`ruia:
– s` nu dep`[e[ti m`sura \n nimic;

26
– s` cau]i numai binele care ]i se potrive[te [i care nu este v`t`m`tor
pentru al]ii;
– s` fii de bun` credin]` fa]` de tine \nsu]i [i fa]` de ceilal]i („Nu e[ti de
bun` credin]` Meletos, iar acum - nici fa]` de tine \nsu]i, pare-mi-se“46, \i
spune Socrate acuzatorului s`u).
Dialogul socratic este, de asemenea, simplu [i clar, un dialog cu „omul \n
parte“. Pentru a fi corect \n]eles, Socrate spunea c` cerceteaz`: „Ce bine [i ce
r`u ]i s-a-nt\mplat acas`“47, iar discu]iile se purtau \n pr`v`lii, \n pia]`, cu
oamenii de toat` m\na, de la cei mai onorabili, la me[te[ugari [i hetaire… Prin
dialogul cu omul \n parte, Socrate sus]inea c` mo[e[te adev`rul [i-l ajut` s` se
nasc`, \ntocmai cum moa[ele ajut` copilul s` vin` pe lume. (Mama sa a fost
moa[`).
Metoda socratic` a ajuns p\n` la noi sub denumirea de maieutic`
(„maieutike“ - meseria de a mo[i). Prin metoda sa, Socrate credea c` poate
activa \n om virtutea, adev`rul, dreptatea, valori \nn`scute (proprii fiin]ei
umane) [i care, neexersate, r`m\n \ntr-o stare latent`.
Metoda socratic` („maieutic`“) a impus un „instrumentar opera]ional“ de
excep]ional` rigoare investigativ`: cuvintele. Proprietatea termenilor, \n]e-
lesurilor precise, f`r` echivoc, fine]ea [i accesibilitatea nuan]ei [i argumen-
telor dislocau iner]ii, eliberau spirite, biciuiau moravuri. „Adesea, din cauza
argument`rii lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui cu pumnii sau \l
tr`geau de p`r; (…) de cele mai multe ori era luat \n r\s, dar \ndura cu r`bdare
aceast` purtare proast`“, relateaz` Diogenes Laertios48.
Arta utiliz`rii cuvintelor, esen]ial` pentru filosofia moral` socratic`, ne
transmite cel pu]in dou` \nv`]`turi valabile [i azi:
a) puterea de \nr\urire a cuvintelor corect utilizate, menite unei corecte
\nv`]`ri a virtu]ilor;
b) relativizarea conceptelor, a termenilor [i expresiilor tabú, pentru a
ob]ine o mai mare putere de impact [i o mai pregnant` individualizare (dup`
firea fiec`ruia) a condi]iei morale a „omului \n parte“. „Cuvintele vor fi unica
resurs` a celui ce declar` c` nu [tie nimic. Limbajul func]ioneaz` ca un
implacabil „revelator“, spune Herbert Grenier. {i adaug`: „Socrate acord` tot
respectul s`u [i deplina sa \ncredere termenilor limbii comune. A fi \mp`cat cu
tine \nsu]i \nseamn` (a fi \mp`cat cu ei) [i a nu tri[a \n privin]a sensului lor“49.
Pentru a propune aceast` concluzie preliminar`: „S` nu avem, poate, deplina
\n]elegere a justi]iei, dar, \n acela[i timp, s` putem, cu sprijinul oferit de
discurs, s` identific`m nedreptatea, iat` condi]ia noastr`, iar aceasta este (…)
dilema socratic` a moralit`]ii“50 (o condi]ie perfect aplicabil` [i ziaristului ca
exponent al publicului).

27
Socrate cutezase s` impun`, argumentat, prin cuvinte simple, u[or de
\n]eles, explicarea ra]ional`, uman`, a realit`]ilor fizice [i mentale, prin corecta
utilizare a resurselor morale aflate \n cuvinte [i punerea \n rela]ie a acestora cu
virtu]ile \nn`scute ale omului.
|ncrederea lui Socrate \n energia moral` a cuvintelor era deplin`. Este
suficient s` vorbe[ti despre bine sau bine despre cineva pentru a \nlesni
apari]ia/na[terea binelui [i adev`rului. Diogenes Laertios nota: „C\nd i se
spuse c` cineva \l vorbe[te de r`u, el \i r`spunse: |ntr-adev`r, fiindc` n-a
\nv`]at niciodat` s` vorbeasc` de bine“51.
A vorbi bine (corect) [i despre bine este calea spre Bine a omului so-
cratic, omul dispus s` mo[easc` adev`rul chiar cu riscul vie]ii.

Omul platonician
|n]elegerea c\t mai exact` a omului moral platonician este \nlesnit` de o
interpretare pe care marele filosof o d` lumii \n care tr`im. Mai precis - \n
rela]ia pe care Platon o stabile[te \ntre Ideea Etern` („transcendent“) [i lumea
real` („imanent“). Esen]a filosofiei platoniciene rezid` \n primordialitatea
Ideii, care este imuabil`, etern`, „identic` cu sine [i unic` [i multipl`“52. Tot
ce exist` [i ne este accesibil, lumea (noastr`) \n totalitatea ei, constituie o copie
a Ideii Eterne, dar o copie mai palid`, mai proast`. Lucrurile, ca [i faptele
omene[ti, exist` \n m`sura \n care particip` la ideile primordiale, eterne.
„…Lucrurile din lumea noastr` sensibil` poart` denumiri omonime cu aceste
idei („unice [i multiple“ s.ns.), din cauz` c` particip` la ele; \n]eleg prin
aceasta c` lucrurile drepte particip` la ideea de drept, iar lucrurile frumoase
particip` la ideea de frumos. Fiecare idee este etern`, este o no]iune [i, mai
mult, este neschimb`toare“53.
Altfel spus, ne organiz`m destinul terestru \ntr-o lume disimulat`, copie
a lumii inaccesibile, a Ideii Eterne. Ceea ce noi \n[ine tr`im efectiv este o lume
a umbrelor Ideii.
Un spectacol fantomatic, „Mitul pe[terii“, descris sugestiv \n „Repu-
blica“, aceasta vrea s` spun`. Pe peretele de fundal al pe[terii - opus intr`rii
prin care p`trundea o lumin` sub]ire, perete la care privesc mai mul]i indivizi
lega]i, din copil`rie, \n lan]uri, cu spatele la sursa de lumin` - nu se v`d dec\t
umbrele celor de-afar`, afla]i \ntr-un continuu du-te-vino. Umbrele proiectate
pe fundal „un mic perete a[a cum este paravanul scamatorilor“, scrie Platon,
s\nt, pentru cei ce nu au v`zut altceva toat` via]a, realitatea \ns`[i. {i Platon
precizeaz`: „Asemenea oameni nu ar putea lua drept adev`r dec\t umbrele
lucrurilor“54.

28
Omul platonician are acces la umbrele („formele“) ideilor primordiale.
Situat astfel, omul platonician apare el \nsu[i ca o fantom` printre concepte
imuabile. Aceasta, dac` Platon s-ar situa mereu \ntr-o condi]ie absolut`. Or,
sistemul s`u ra]ional nu exclude condi]ia terestr` a omului [i a lumii reale. Nu
exclude faptele omene[ti, chiar dac` \ntreaga sa „fenomenologie existen]ial`“
se reazim` pe o realitate imitativ`, \n care lucrurile doar particip` la ideile
eterne. „Etica platonician` - apreciaz` profesorul Ion Banu - nu e exclusiv o
specula]ie a Binelui Absolut, dup` cum estetica lui e departe de a viza doar
Frumosul transcendent. Avem aici nu numai «metafizic`», dar [i «fizic`»,
avem medita]ii pline de patos despre omul viu [i gr`dina casei sale, despre
devotamentul prietenului, abnega]ia fiului, gra]ia adolescentului, poezia
cromatic` a unui amurg55. Profesorul Banu sugereaz`, \n fond, diferen]a pe
care Platon o face \ntre „ra]iune“ [i „sufletul reflexiv“, acesta din urm` fiind
propriu omului, pe c\nd ra]iunea este proprie divinit`]ii.
Amintim, \n context, cele dou` principii ale ra]ionamentului platonician:
divinitatea (care cuprinde ra]iunea [i cauza) [i materia (stare inform`, a c`rei
cauz` st` \n necesitate: cauza in forma). Prin acceptarea destinului formal, \n
raport cu lumea esen]elor, a ideilor eterne, omul \[i redescoper`, practic,
voca]ia creativ` arhetipal`. Lucrurile („formele“) prin care se exprim`, din
necesitate, particip` la Ideea Etern` („unic` [i multipl`“), omul fiind astfel
p`rta[ la ra]iunea [i cauza „providen]ei divine“ (expresie folosit` pentru prima
dat` de Platon, noteaz` Diogenes Laertios).
Opinii oarecum similare exist` [i cu privire la cadrul institu]ional de
formare a omului moral platonician. Reamintim mai \nt\i observa]ia hegelian`
dup` care natura moral` a omului platonician nu poate fi \n]eleas` [i nu poate
exista „dec\t \n cadrul organismului statului“56. Dar tot Hegel constat` c`
statul ideal/perfect platonician, a[a cum este descris \n „Republica“, este unul
himeric, pentru „oameni minuna]i“. La r\ndu-i, Constantin Noica, inter-
preteaz` statul platonician \ntr-o perspectiv` a pedagogiei ideale, \n care omul
[i nu statul constituie miza \ntregului ra]ionament filosofico-moral. „Platon
nu-[i propune \n el (\n „dialogul“ din Republica n.ns.) s` ofere un tip ideal de
stat, ci un tip ideal de om“57. |n aceast` idee, Constantin Noica ar prefera ca,
\n urma unei hot`r\ri a unui congres platonician, marii speciali[ti s` nu mai
traduc` titlul dialogului prin «Republica», ci printr-un titlu ca «Republica
interioar`»“. |n acest fel, opera \n discu]ie nu s-ar mai citi ca o lucrare politic`,
ci ca un studiu care a \ncercat s` „\mpleteasc` realul cu Ideea“. |n „Republica“
nu s\nt descrise cinci tipuri de regimuri politice: „Departe de a culmina \n
descrierea statului, dialogul culmineaz` cu descrierea a cinci tipuri de oameni:
omul suveranit`]ii morale [i de cunoa[tere (numit aici omul regal sau

29
aristocratic), omul timocratic, cel oligarhic, omul democratic [i cel tiranic“58.
Aceste cinci \ntruchip`ri umane, crede Constantin Noica, „par a da un tablou
complet al omului ca fiin]` uman` [i social`“ [i care „se trezesc \n om, \[i
caut` afirmarea dominant`, se ciocnesc \ntre ele [i dau r`zboiul civil din
sufletul oric`rui ins ie[it din anonimat“59.
A[adar, „Republica“, de[i descrie statul perfect, \n care nu pot tr`i dec\t
„oameni minuna]i“, stat [i oameni himerici \n fond, constituie, totu[i, termenul
de referin]` at\t pentru Hegel, c\t [i pentru Noica, \n argumentarea oportunit`]ii
unui cadru „institu]ionalizat“, \n care s` se formeze (moral) omul real.
Exegenzele platoniciene constat`, de altfel, c` Platon \nsu[i vorbe[te de „statul
perfect“, dar [i de statul bazat pe legi [i chiar de statul unor „proiecte“
concrete.
Statul platonician, accesibil, p`streaz` o caracteristic` mai aparte: eticul
este un element substan]ial al statului (Hegel). Astfel c` numai cel ce este
cet`]ean \n depline drepturi este „\n esen]` moral“60, pentru c` „omul drept nu
exist` dec\t ca membru moral al statului“61. De aici: categoriile morale exist`
[i \n individ („\nn`scute“), dar [i \n stat. |n rela]ia individ-stat, Platon afirm`
preeminen]a statului. Este \ng`duit` un anumit tip de educa]ie: „educa]ia
individual` pentru stat“62, prin religie, art` [i [tiin]`; individului nu-i este
\ng`duit „s`-[i aleag` o categorie social` (…) conduc`torii \i repartizeaz`
fiec`ruia o anumit` ocupa]ie, ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile [i
educa]ia acestuia“63. Principiul libert`]ii subiective („con[tiin]a subiectiv`“)
nu este \ng`duit \n statul platonician [i nici omului platonician.
Platon distribuie [i virtu]ile \n func]ie de categoriile sociale admise \n stat
(trei categorii):
– filosofii [i oamenii de stat - dob\ndesc [tiin]a [i \n]elepciunea („care au
\n vedere \ntregul“);
– vitejii - care impun cele ce s\nt „drepte [i legitime“ [i care definesc
vitejia;
– me[te[ugarii [i agricultorii - \[i pot apropia cump`tarea.
S` mai not`m c` Platon refuz`, \n statul s`u, institu]ia propriet`]ii [i
„via]a de familie“, copiilor r`m\n\nd s` li se asigure o „educa]ie comun`“, \n
cadrul statului. Femeile, la r\ndul lor, vor urma un destin statal, egal cu al
b`rba]ilor (Hegel spune: „aproape egal“). Femeile particip` inclusiv la r`z-
boaie, este drept, spune Platon, „\n ariergard`, nu ca rezerve, ci pentru a-l
speria pe du[man prin mul]imea lor“64.
Omul moral platonician desfide individualitatea, subiectivitatea („con-
[tiin]a subiectiv`“), \n favoarea obiectiv`rii comunitare, \ntemeiate pe preemi-
nen]a statului [i integrarea moral` a individului \n stat.

30
|n fascina]ia Ideii Eterne, Platon era avizat, totu[i, de dificultatea de a
exista a statului s`u perfect. |nsu[i noteaz` c` un asemenea stat nu exist`. Ceea
ce-l face pe Constantin Noica s` diferen]ieze proiectul filosofic de realitatea
institu]ional`, politic`. Redactarea „Legilor“, la o v\rst` venerabil`, c\nd [i
experien]a siracuzan` [i-a stabilit mai clar \n]elesurile, ipostaza triadic` a
statului: „a) statul perfect; b) statul bazat pe lege; c) un stat „rezolutiv“, al unor
obiective „societale“, favorizeaz` o viziune plauzibil` asupra omului moral
platonician [i a rela]iei individ-stat, mult ameliorate existen]ial. Platon face,
acum, distinc]ia necesar` \ntre perfec]iunea (ideal`) [i n`zuin]ele omene[ti:
„Iat` perfec]ia ideal` c`tre care va n`zui omul. |ns` ea este mai mult partea
zeilor dec\t a omului, totu[i trebuie s` propor]ionaliz`m normele noastre cu
sl`biciunea omeneasc`, fiindc` avem a face cu oameni, nu cu zei. Pl`cerile,
durerile, dorin]ele s\nt din fire sentimente omene[ti. Ele s\nt resorturile ce ]in
suspendat` orice fiin]` muritoare. |mprejurul lor se rotesc mi[c`rile mai
\nsemnate ale vie]ii“65.
Propor]ionalizarea normelor cu sl`biciunea omeneasc` apare ca ideea
c`l`uzitoare a omului moral platonician, apropiat, astfel, de justa m`sur`
socratic` [i, vom vedea, de modera]ia aristotelic`.

Omul aristotelic
Aristotel din Stagira discipol al lui Platon \ncearc` o propor]ionalizare \n
fapt a normelor [i uzan]elor morale. Esen]a comportamentului moral aris-
totelic se afl` \n modera]ie („nici insuficien]`, nici exces“).
Diferen]ierea de g\ndirea platonician` se deduce din fermitatea premisei:
Aristotel reconsider` idealismul transcendent \n favoarea unei existen]e
morale nemijlocite („imanente“).
Omul moral aristotelic este situat \n aria inten]iopnal` a Binelui, g\n-
durile [i faptele sale vizeaz`, prin natua lor, „un anume bine“66. Binele rezult`
din tendin]a a toate spre un „anume bine“; [i aceasta pentru c` „binele este cel
spre care aspir` toate“. Textul aristotelian de referin]` la care ne-am mai referit
este acesta: „Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie,
par s` tind` spre un anume bine; de aceea, pe bun` dreptate, s-a afirmat c`
binele este cel spre care aspir` toate“67.
Mimesisul platonician apare la Aristotel ca act inten]ional nemijlocit,
accesibil omului contemplativ („filosoful“), ca [i omului activ (omul obi[nuit).
Sugestiv, Aristotel vorbe[te \n chiar prima carte a „Eticii Nicomahice“ de
„Binele suprem“ [i „Binele uman“. Ambele categorii de bine s\nt accesibile
omului, cu deosebirea c` „Binele suprem“ poate fi la \ndem\na celor cu acces

31
la via]a contemplativ`, a celor cu disponibilit`]i intelective superioare, pe c\nd
„Binele uman“ revine oamenilor vie]ii active, mai pu]in disponibili pentru
via]a intelectual`. Omul contemplativ poate atinge Binele suprem prin
capacitatea de a realiza unitatea originar` dintre divinitate [i intelect, facultate
suprem` a umanului.
Binele uman rezult` din voca]ia social` a omului. Pentru c` omul \n ra]io-
namentul aristotelic este, prin natura sa, o fiin]` social`. Tentativa continu` a
omului este de a se realiza \n ambele planuri ale Binelui: suprem [i uman. Se
vorbe[te chiar de aspira]ia la „o via]` mixt`“68 a omului aristotelic - \n plan
divin [i \n plan uman.
Dac` „Binele suprem“ se poate dob\ndi prin contempla]ie (prin calit`]i
intelective excep]ionale), „Binele uman“ poate fi ob]inut prin intermediul unei
[tiin]e „cu cea mai mare autoritate [i cu cea mai \nalt` organizare, iar aceasta
se arat` a fi politica“69. Politica apare, la Aristotel, ca o adev`rat` [tiin]`
canonic`, \n sensul c` „ea stabile[te prin legi ce trebuie f`cut [i ce trebuie
interzis“. Concluzia preliminar`: „Scopul ei (al politicii) le \mbr`]i[eaz` at\t de
cuprinz`tor pe cele ale celorlalte [tiin]e, \nc\t acesta poate fi considerat binele
uman prin excelen]`“70.
Binele uman rezult` din ac]iune, din ac]iunea social`, ca exteriorizare/
concretizare a naturii sociale a omului, a[a cum este considerat de Aristotel.

|n stilu-i concis, relatativ, mai aproape de cel ziaristic dec\t de cel filo-
sofic, Diogenes Laertios sintetizeaz` astfel g\ndirea etic` aristotelian`:
„Aristotel povestea c` \n etic`, singurul scop este exercitarea virtu]ii \ntr-
o via]` des`v\r[it` [i spunea c` fericirea este o reuniune din trei feluri de
bunuri: bunurile suflete[ti, pe care le consider` ca primele \n rang, \n
r\ndul al doilea vin bunurile corporale, ca s`n`tatea [i vigoarea,
frumuse]ea [i celelalte, [i-n al treilea r\nd bunurile exterioare, ca bog`]ia,
neamul bun, faima [i cele asem`n`toare. Socotea c` numai virtutea nu-i
de-ajuns ca s` produc` fericirea, ci c` s\nt necesare pe deasupra [i
bunurile corporale [i cele exterioare, c`ci \n]eleptul ar fi nenorocit dac`
ar tr`i \n dureri, s`r`cie [i alte asemenea \mprejur`ri.
Viciul, \ns` e suficient ca s` produc` nefericirea, oric\t de multe bunuri
exterioare [i corporale i s-ar ad`uga“71...

Tripticul aristotelic stabile[te prioritatea bunurilor suflete[ti, singurele


care valideaz` rela]ia de complementaritate pozitiv` cu cele de rangul doi
(corporale) [i trei (exterioare). Virtutea este condi]ionat` de calitatea bunurilor
suflete[ti; absen]a acestora face inutil` prezen]a celorlalte (corporale [i

32
exterioare). Dramatic este c` omul moral aristotelian nu poate beneficia de
\nr\urirea virtu]ii chiar dac` bunurile suflete[ti exist`, dar lipsesc cele
corporale [i exterioare, sau numai cele corporale sau numai cele exterioare.
Bunurile suflete[ti nu pot favoriza virtutea, at\ta vreme c\t nu s\nt ambientate
de cele corporale [i exterioare. Astfel, secundarul decide \n manifestarea
naturii etice a omului; prin aceasta, Aristotel confer` o [ans` auto-form`rii
etice a „omului \n parte“, cum spunea Socrate.
Constatarea poate fi generalizat` la cazul \ntregii filosofii etice aristo-
teliene. |ntr-adev`r, marele stagirit, redescoperind natura social` a omului, a
\nso]it-o de un demers etic \n cauz`. Aristotel propune omului un demers etic
realist, ra]ional, accesibil - rezultat din armonia bunurilor suflete[ti cu cele
corporale [i cu cele exterioare. „Matricea“ etic` a \nv`]atului din Stagira apare,
\n cele din urm`, ca o cuantificare armonic` a unor calit`]i umane reale, perfect
plauzibile. Relismul etic aristotelian deschide ra]ionamentul cauzal
determinist [i libertar - al con[tiin]ei libere renascentiste [i moderne.

Epicureanul
|ntr-un sens nu tocmai u[or de acceptat de contemporani [i nu numai,
epicurienii afirmau c` „natura ad\nc` a omului este pl`cerea“. |n]eleas` ca
exhibare senzualist`, vicioas` [i viciant`, „pl`cerea“ epicurean` a constituit o
continu` tem` polemic`, soldat` cu prigonirea maestrului [i a discipolilor s`i.
Epicur, \ntemeietor de [coal` la Lesbos, a trebuit s` fug` din insul`, \n urma
unor acuza]ii grave (necredin]` \n zei, coruperea discipolilor), iar \n Atena a
avut voie s` intre \ntr-un t\rziu.
Epicur considera pl`cerea ca un bun \nn`scut, primul bun \nn`scut, [i un
astfel de bun nu trebuie reprimat, contracarat. Corecta \n]elegere a pl`cerii ca
bun \nn`scut relev` ra]iunile etice epicureene.
|n „Scrisoarea c`tre Menoikeus“, \nv`]atul prigonit [i ne\n]eles define[te
pl`cerea ca primul dintre bunurile \nn`scute; dar nu despre orice pl`cere poate
fi vorba. Epicur \ndeamn` la alegerea acelor pl`ceri din care s` nu decurg` „o
nepl`cere [i mai mare“. Epicur solicit` capacitatea ra]ional-selectiv` a indi-
vidului, capacitate care s` armonizeze pl`cerea sim]urilor cu echilibrul [i justa
m`sur` comportamental` (apropiat` de cea socratic`).
La Epicur diferen]a de ra]ionament etic fa]` de precursori rezult` din
rolul precump`nitor pe care el \l acord` sim]urilor („vie]ii senzuale“), \n
premisa model`rii comportamentale. De fapt, artei de a ne sim]i bine. Hubert
Grenier explic` exact acest lucru: „nu ne cerea s` ne lipsim de tot, ci s`
profit`m c\t mai mult de ceea ce avem. Mul]umirea pe care o realizeaz` Epicur

33
nu este nici un minim, nici un maxim, ci este exact un optim, adic` o rela]ie
\ntre un minim, un minim de elemente, de alimente, [i un maxim, un maxim
de delectare ce trebuie ob]inut. S` petreci cu pu]in. Nu \n aceasta const` oare
marea art`? Corpul, prin nevoile sale modeste, permite acest lucru, iar sufletul
\l [i realizeaz`“ (s.ns.). {i \ntr-un stil curat epicurean, profesorul Grenier
consider` c` ar fi bine dac` am \nv`]a „secretele acestei arte“ \n vremea
noastr` c\nd, cum spune Max Scheler, „oameni din ce \n ce mai tri[ti s\nt
\nconjura]i de lucruri din ce \n ce mai agreabile“73.
Ra]ionalismul senzualist al lui Epicur este mai actual chiar dec\t s\ntem
dispu[i s` accept`m.

Cinicul
|ntemeietorul [colii cinice este considerat Antistene, n`scut dintr-un
atenian [i o trac`, adept fervent al lui Socrate. „Locuia la Pireu [i f`cea \n
fiecare zi 40 de stadii (7-8 km) pe jos p\n` la Atena ca s`-l aud` pe Socrate, de
la care a \nv`]at perseveren]a [i, \nsu[indu-[i lipsa de patimi a acestuia, fond`
felul de comportare al [colii cinice \n via]`“74. Cinicii s\nt recunoscu]i pentru
dispre]ul declarat fa]` de bog`]ie, petreceri ce „mole[esc sufletul“, ca [i pentru
felul de multe ori ostentativ \n care \[i afi[au s`r`cia, lipsa de mijloace, a
hranei [i ve[mintelor etc.
Cel mai cunoscut \ntre cinici este, desigur, Diogene din Sinope, cel care
opunea „soartei nenorocite curajul, legii natura [i patimii ra]iunea“75.
Curajul, natura [i ra]iunea s\nt conceptele majore utilizate de Diogene \n
ra]ionamentul s`u necru]`tor contra ac]iunilor [i pasiunilor pe care soarta [i
puternicii zilei le opun destinului liber al omului.
Pentru a dep`[i legea (pozitiv`/subiectiv`) [i patimile ce \ntunec`
ac]iunile, Diogene afirma preeminen]a dreptului natural [i a statului universal.
„Adev`rata or\nduire de stat, spunea el, este aceea care cuprinde tot
universul“76.
Cinicii erau adep]ii individualit`]ii (credeau numai \n „binele indivi-
dual“) [i ai libert`]ii individuale (at\t interioare, c\t [i exterioare, \n cetate).
Celebra \nt\mplare, cu Alexandru cel Mare care venise \n fa]a lui Diogene,
c\nd filosoful tocmai se \nc`lzea la soare, poate fi socotit` o adev`rat`
parabol` a libert`]ii: |mp`ratul \i spuse: „Cere-mi orice favoare vrei“, la care
Diogene r`spunse: „Nu-mi lua lumina soarelui“77.
Libertatea se afl` \ntotdeauna dincolo de soart`, de lege sau patim`,
dincolo de decizia voin]ei subiective, m`rginite, arbitrare. Diogene \[i „po-
trivea purtarea \ntocmai cu adev`rul, r`sturn\nd valorile, acord\nd dreptului

34
natural o autoritate mai mare dec\t legii, [i afirm\nd c` felul lui de via]` are
acela[i caracter ca via]a lui Heracles, c`ci punea libertatea mai presus de
orice“78 (s.ns.). Diogene sfida cu ostenta]ie realitatea.
Cinicul este omul libert`]ii sfid`toare, abstras` din arbitrariu [i derizoriu:
un om al libert`]ii prin ra]iune [i curaj.

Scepticul
Reprezentantul cel mai de seam` al „[colii sceptice“ este Pyrrhon din
Elis. Scepticii nu credeau nici \n puterea ra]iunii [i nici \n sim]uri. Diogenes
Laertios \l prezint` astfel pe Pyrrhon: „El spunea c` nu exist` nici frumosul
nici ur\tul, nici dreptatea nici nedreptatea. La fel, cu privire la toate lucrurile
sus]inea c` nu exist` nimic cu adev`rat [i c` oamenii s`v\r[esc fapte \n
conformitate cu obiceiul [i cu conven]ia, c`ci orice lucru nu-i mai mult \ntr-un
fel dec\t \n altul.“
Scepticii distrugeau sau ignorau dogmele, „dar ei nu enun]au nici una“79.
Negau ab initio aptitudinile inteligibile [i sensibile ale omului, concomitent cu
un apriorism al lucrurilor (care au fost demonstrate sau care nu pot fi demon-
strate).
Recuzarea ac]iunii [i a sim]urilor din menirea lor cognitiv` este semnul
distinctiv al unui sceptic.
Un intere, \n plus, pentru g\ndirea zilelor noastre, este men]inut de pa-
ralela ce se poate face \ntre b`t`lia (pentru ra]iune) de acum aproape 24 de
secole [i polemicile recente \ntre „ra]ionali[ti“ [i „relativi[ti“ („decep]iona]ii
de scientism“), pentru configurarea paradigmei existen]iale a mileniului
urm`tor („post-modern“). Scepticii zilelor noastre s\nt relativi[tii.

35
„Omul este m`sura tuturor lucrurilor, a celor ce s\nt precum c` s\nt
[i a celor ce nu s\nt precum c` nu s\nt“.

(PROTAGORAS)

„Dintre at\tea idei, dup` ce au fost respinse toate celelalte, singur`


aceasta a r`mas, c` trebuie s` ne p`zim s` nu nedrept`]im mai degrab`
dec\t s` fim noi nedrept`]i]i“.
(SOCRATE - replic` \n dialogul Gorgias de Platon)

„Care este atunci comportarea pl`cut` Zeului [i de care el se


\nconjoar`? Nu exist` dec\t una singur` [i un vechi proverb o exprim`
foarte bine: asem`n`torul, dac` p`streaz` m`sura, va fi prieten asem`-
n`torului, \n vreme ce fiin]ele f`r` m`sur` nu s\nt prietene nici \ntre ele,
nici cu acelea care au m`sur`. Or, pentru noi, divinitatea trebuie s` fie
m`sura tuturor lucrurilor la gradul suprem [i mult mai mult dec\t - a[a
cum se pretinde - ar fi omul“.
(PLATON)

36
CAPITOLUL III

MAREA TRANZI}IE:
de la „obsesia dihotomic`“
la „unitatea originar`“
Persisten]a dualit`]ii:
„Binele suprem“ [i „Binele uman“
1. G\ndirea elin` admite, numai \n mod excep]ional, posibilitatea unei
realit`]i umane unitare - a unit`]ii originare - a[a cum o fixase („conceptual“)
Aristotel. Unitatea originar` putea fi realizat` exclusiv de indivizii cu acces la
via]a contempativ`, singura \n m`sur` s` realizeze unirea organic` dintre
intelect [i divinitate: dintre „Binele suprem“ [i „Binele uman“; dintre „via]a
activ`“ [i „via]a contemplativ`“; dintre divin [i uman. Aristotel propune un
„silogism“ discriminant, prin stabilirea diferen]ei de acces \ntre omul activ [i
omul contemplativ.
Platon, am v`zut, situeaz` individul \n aria de imita]ie a Ideii Eterne („[i
unic` [i multipl`“); toate „formele“, crea]iile noastre urmeaz` modelele
preexistente, validate prin gra]ia Ideii, cum ne spune Hegel. Mimesis-ul
platonician se origineaz` \n rememorare, \n imaginile pe care sufletul le-a
re]inut din c`l`toria primordial` \n spa]iul Ideii Eterne; al Providen]ei Divine.
Omul platonician tr`ie[te, astfel, \ntr-o condi]ie scindat`: \ntre primordial [i
real, \ntre mimesis [i nostalgia originar`. Misiunea ce [i-o asum` este \n cauza
imaginilor primordiale; pe care le imit` [i le propune existen]ei sublunare, prin
activarea continu` a amintirii. |ntr-un ultim postulat, pentru Platon
„Dumnezeu“ este Binele, iar „scopul de atins este identificarea cu Divi-
nitatea“.
Aristotel, discipol al marelui \n]elept din Crotona, dep`[e[te condi]ia
imitativ-formatoare a omului platonician. Omul aristotelic poate atinge „un
anume bine“, ba chiar [i „Binele suprem“ \n chip nemijlocit. Individul cu o
educa]ie [i aptitudini reflexive poate realiza unirea intelectului cu divinitatea,
pe calea vie]ii contemplative. „Binele suprem“ aristotelic constituie un atribut

37
privilegiat al unui anumit tip uman (omul reflexiv; filosoful). |n diferen]`,
omul vie]ii active, poate atinge „Binele uman“ prin ac]iune direct`, nemijlo-
cit`, ca „om social“, c`l`uzit de [tiin]a politicii, „[tiin]a cu cea mai mare auto-
ritate [i cu cea mai \nalt` organizare“.
|ntre „Binele suprem“ [i „Binele uman“, t\njijnd continuu la o „via]`
mixt`“ (la „unitatea originar`“), omul aristotelic suport` [i el condi]ia diho-
tomic` („scindat`“) ca pe o predestinare.
2. Ra]ionamentele morale puternic particularizatoare propuse de
epicureeni, cinici sau sceptici nu altceva vor s` spun`.
Epicur vorbea de „pl`cere“ ca prim` condi]ie, \nn`scut`, a fiin]ei umane,
Diogene sfida \ntocmirile temporale \n numele libert`]ii, Pyrrhon scepticul
cerea „ab]inerea judec`]ii“ din moment ce „orice demonstra]ie e alc`tuit` fie
din lucruri care au fost demonstrate, fie care nu pot fi demonstrate“.
|n toate aceste doctrine, omul este situat \ntr-o pozi]ie (condi]ie) cel pu]in
ambigu`, \n disjunc]ia elementelor unitare.
Viziunea dihotomic` - reg`sit` \n marile doctrine, construit` \n cei 200
de ani de uimitoare g\ndire elin` (de la Socrate la Epicur) - \[i pune pecetea
contradictorialit`]ii pe tot ce s-a g\ndit, \n acel spa]iu matricial, p\n` \n pragul
mileniului I. Este o continu` dram` de situare a omului \n lume: fa]` de sine [i
fa]` de ceilal]i; fa]` de principiul divin [i de principiul natural al lucrurilor; fa]`
de real [i de nonreal; fa]` de individualitate [i universalitate… Omul scindat
(marcat dihotonic!) trecea pragul mileniului I cu presim]irea unui miracol -
real [i conceptual - primenitor: miracolul christic. Al omului p`m\ntesc [i ce-
resc \n acela[i trup [i \n aceea[i Fiin]`. Pragul mileniului I apare, prin aceast`
minune unificatoare a intelectului cu divinitatea, ca suport temporal [i etern al
concluziei \ntregii filosofii eline despre om [i umanitate. Unitatea originar` s-a
realizat concret ca \nceput [i sf\r[it al unei c`i ra]ionale [i suflete[ti la care
filosofia elin` a aspirat [i prin care [i-a g`sit des`v\r[irea. Iisus este Fiul
Omului [i Fiul lui Dumnezeu \n aceea[i [i \ntru aceea[i Fiin]`.
3. Semnele marii schimb`ri s\nt revelatoare [i cu efecte pe termen
lung. Dou` par s` dureze sine die. Una mai abstract`: \nt\lnirea elenism-
cre[tinism- iudaism, triad` a c`rei actualitate nu pare a se eroda nici dup` dou`
mii de ani. Triad` care a marcat [i marcheaz` substan]ial [i direct ra]iona-
mentul \ntregului spa]iu spiritual [i moral de tip european [i nu numai. Al
doilea semn al marii schimb`ri a fost configurat de noua realitate istoric` \n
spa]iul elin, scris` de Alexandru cel Mare, deschiz`torul expansiunii
elenismului (339-327 \.H.) [i care favoriza crearea unei civiliza]ii meditera-
neene eline, deschis` marilor experien]e ra]ionale ulterioare. Cu referire la
triada elenism-cre[tinism-iudaism este realist s` observ`m puncte de simila-

38
ritate care azi s\nt asimilate \n ra]ionamente de tip laic sau religios, dar este de
presupus c`, \n momentul istoric dat, au trezit posibile confuzii [i, cum [tim,
lungi controverse. Cu deosebire, persoana istoric` a lui Iisus [i simbolul
christic - simbol spiritual absolut (|ntocmai Tat`lui Ceresc) au pus iudaismul
\n fa]a unor praguri greu de trecut. Problemele practic insolubile ridicate de
Legea cea nou` \n fa]a vechii legi au permis, din fericire, s` se identifice
realit`]i spirituale asem`n`toare, al c`ror fundament ra]ional [i ideal se
reg`sea at\t \n elenism [i \n cre[tinism, c\t [i \n iudaism. Constan]ele ra]ionale
privind „Unitatea“, „Unul“, „Totul“, „Universul“ (v`zut ca „stat“ de Diogene
cinicul), „Providen]a Divin`“ (platonician`), „Divinitatea“ [i „Materia“,
„Ra]iunea“ [i „Cauza“, „Unitatea originar`“ etc. se afl`, \n forme nu totdea-
una radical schimbate, \n cele trei ipostaze ra]ional-fiin]iale numite mai sus.
|ntr-un mod oarecum paradoxal, momentul concluziei eline [i al des`v\r[irii
Omului Christic a condus [i la o mai nuan]at` cunoa[tere a doctrinei iudaice
[i, astfel, la inser]ia sa logic` \n spa]iul spiritual european81. Ra]ionalismul
(„idealist“) platonician pare a fi calea favorabil` de asimilare \n g\ndirea [i
practica european` a cre[tinismului evanghelic (Albert Camus); acela[i
ra]ionalism platonician, dominant \n Evul Mediu, stimul\nd [i cunoa[terea
real` a g\ndirii iudaice. Chiar dac` aceasta s-a \nt\mplat, \n anumite cazuri,
prin controvers`.
Cu referire la cauza istoric`: Este vorba de ceea ce speciali[tii apreciaz`
a fi fost „o criz` paradigmatic`“, survenit` odat` cu pr`bu[irea „cet`]ii“ gre-
ce[ti [i cu criza libert`]ii. Argumentul ultim a fost dat de \nceputul campaniilor
lui Alexandru cel Mare, declan[ate \n spa]iul grecesc (supunerea Atenei).
Alexandru, elevul lui Aristotel, va realiza \ns` ceea ce marii greci visau:
expansiunea elenismului, perceput ca mod de g\ndire [i construc]ie institu-
]ional` [i moral`. |ntr-un anumit fel (cultural-spa]ial), expedi]iile alexandrine
argumenteaz` posibilitatea Logosului universal, argumentat de stoici, \n
primele faze ale dezvolt`rii doctrinei lor, preluat [i de cultura imperial` ro-
man`, p\n` pe la mijlocul mileniului I. („Stoicul nu va voi nimic altceva \n
afar` de ceea ce vrea universul, iar prin aceast` hot`r\re at\t de str`in` de re-
nun]are nu-[i va sacrifica voin]a personal`, ci o va potrivi dup` cea a \ntre-
gului“)82.
4. Extensia elin`, concomitent` cu estomparea accentuat` a vechilor re-
pere de tip statal, juridic sau moral (platoniciene, aristotelice) a obligat
g\ndirea greceasc` la c`utarea unui silogism trans-specific, trans-atenian. A
obligat-o la ceea ce Pierre Auregan [i Guy Polayret numesc „expresia unei
ra]ionalit`]i care transcende particularismele“83. Universalele platoniciene,
\ntocmai ca [i cele iudaice, se adapteaz` acestei lumi, \n realitatea ei constata-

39
bil`, prin Alexandru - \n Persia, Egipt, Babilon, locuri \n care au fost sau au
ajuns [i evreii, dar ei din cu totul [i cu totul alte motive, dealtminteri tragice.
5. Semnele noilor ra]ionamente apar cum spuneam, mai pregnant la
stoici (vechiul stoicism [i cel de mijloc). Stoicii afirmau c` „\n]elept este acela
care tr`ie[te \n acord cu lumea“84. Pentru ca, apoi, s` constat`m c` „pentru
stoic, fericirea const` \n a nu se l`sa dereglat prin pasiuni [i a g`si \n sine \nsu[i
un echilibru paralel cu cel existent \n lume“.
Echilibrul paralel putea fi dob\ndit numai dac` omul ajungea s` poat`
deosebi „ceea ce depinde de el de ceea ce nu depinde de el“. Concluzia rezult`
firesc din premise: „Stoicul este cet`]ean al universului (…) deoarece
recunoa[te ca model nu virtu]ile limitate ale cet`]ii, mereu schimb`toare, ci pe
acelea ale unei umanit`]i pe care o \mp`rt`[e[te laolat` cu ceilal]i“.
6. G\ndirea [i morala stoic` nu scoteau cu totul omul de sub obsesia
dihotomic`. Dar anumite progrese spre unitatea originar` pot fi observate.
Omul stoic \ncearc` s` g`seascc` \n sine \nsu[i un „echilibru paralel cu cel
existent \n lume“. |ncearc` rela]ii armonice. |n acela[i timp, stoicul este „un
cet`]ean al universului“ [i tr`ie[te o umanitate pe care „o \mp`rt`[e[te cu
ceilal]i“. Stoicul pleac` din cetate \n lume; stoicul este un elenist mai degrab`
dec\t un elin. Elevul lui Aristotel, marele Alexandru, a f`cut s` fie posibile
lumea [i noul tip de umanitate, deopotriv` geografic [i… „peripatetic“.
7. Omul stoic este \nc` „scindat“ (\ntr-un „echilibru paralel“), dar \ntr-
o stare pre-unitar` mult ameliorat`, conceptual [i real. Unitatea originar` real`
nu avea s` o realizeze el, chiar dac` stoicismul (ca moral` a \ndur`rii [i
renun]`rii) a rezistat [i dup` „anul 1“ al erei christice.
De altfel, ideile [i solu]iile morale stoice se dovedesc a fi durabile [i azi,
poate [i datorit` premoni]iilor revelatoare „christice“, pe care le con]ineau
implicit. Cu deosebire, \n privin]a unei umanit`]i universale, prevestitoare a
unit`]ii originare - absolute [i tangibile - ce avea s` se \nt\mple la momentul
proorocit, stoicismul poate fi considerat doctrina moral` aflat` \ntr-o anumit`
similaritate cu durerile facerii unei noi ere de moralitate, recuperatoare, a
umanit`]ii: era christic`.

|mplinirea unit`]ii originare: omul christic


1. |n esen]`, filosofia elin` pre-christic` privea fiin]a \n dou` dimen-
siuni, c`rora nu le prev`zuse dec\t par]ial („scindat“) energiile conciliatoare.
Fiin]a, la antici, era considerat` ca: a) fiin]` separat` (divin`) [i b) fiin]` uman`
(sublunar`). Excep]ionalitatea acordat` de Aristotel \n]eleptului (filosofului)
de a atinge unitatea originar`, prin unificarea divinului cu intelectul, apare a fi

40
doar excep]ia uman`; disponibilitatea fericit` a unor fiin]e „superioare“. Este
probabi, de fapt, ca judecata aristotelic` s` nu spun` mai mult dec\t propozi]ia
platonician` prin care fericirea este posibil` prin identificarea umanului cu
divinul (o identificare prin imita]ie).
2. Singura cale la unitate, \n chip originar, era posibil` prin accesul
efectiv al omului la divin. Calea efectiv`, aptitudinea de a ajunge \n fa]a lui
Dumnezeu85, ca fiin]` unitar` (intelectiv` [i divin`), era singura \n m`sur` s`
\nl`ture scindarea dintre „fiin]a separat`“ [i „fiin]` uman`“. G\ndirea cre[tin`
situeaz` \n acest punct al noii geneze morale [i spirituale a omului, imperativul
recuper`rii din p`catul originar, ca premis` a redob\ndirii unit`]ii originare, \n
sens christic. Prin p`cat, omul a renun]at (n-a avut „t`ria absolut`“) s` r`m\n`
\n ra]iunea (suprem`) a lucrurilor; \n principiul divinit`]ii [i nu al materiei (al
imita]iei in forma).
Refacerea unit`]ii originare [i, astfel, resituarea omului [i a umanit`]ii \n
raza fericirii absolute nu erau posibile prin viziuni unificatoare sau pe calea
virtu]ilor cardinale (platoniciene), ci printr-o ac]iune radical`, f`r` precedente
conceptuale sau inten]ional-ac]ionale. Unitatea originar` a omului activ/real
era posibil` nu prin contemplare unificatoare, ci prin jertfa recuperatoare
(„m\ntuitoare“) a Celui ce simboliza, efectiv, unitatea originar`: Iisus Hristos!
Imensul pas sacrificial a fost realizat de o Fiin]` cu totul aparte, f`r`
preceden]` genezic`; o Fiin]` trimis`, sintez` fericit` [i etern` a divinului [i
umanului, \n Unitate. Jertfa [i m\ntuirea christice au \nl`turat scindarea fiin]ei
umane, red\ndu-i omului [ansa \n]elepciunii [i a eternit`]ii.
3. Venirea - ra]ional` [i real-istoric` - a lui Iisus face parte din realita-
tea cronologic` a lumii. Iisus are o identitate biologic` [i dovezi ale existen]ei
reale/fizice. Se [tiu drumurile, popasurile, faptele, minunile, \nv`]`turile sale -
cu o putere de \nr\urire ne[tirbit` nici ast`zi, dup` secole de senzualism [i lai-
citate. Iisus ne-a asumat biologic [i istoric, pentru a ne reda condi]iei primor-
diale: unita]ii originare; pentru a ne reda inten]iei primordiale a Crea]iei.
Realizarea unit`]ii originare (christice) \ntrupa visul monogenic al omului [i
silogismul de aur al ra]ionalit`]ii filosofice [i morale de p\n` la \nceputul Erei
Noi. Divinul [i umanul, ra]iunea [i sim]urile, „sensibilele“ [i „inteligibilile“,
divinul [i intelectul nu mai erau doar dou` categorii sau concepte filosofice sau
etice. Iisus, Fiul Omului [i Fiul lui Dumnezeu, exista deopotriv` ca realitate
sublunar` [i supra-lunar`. Prin Iisus, \n omul activ, indiferent de condi]ia sa
socio-intelectual`, \n „omul \n parte“ se poate realiza unitatea originar`;
unitatea prin credin]`. Sensul exemplar al jertfei christice tocmai \n aceasta
const`: - \n redarea unit`]ii originare a fiin]ei ca fiin]` - uman` [i dumne-
zeiasc`, unic` [i unitar` \n acela[i timp. Acea fiin]` unitar` aflat` \ntr-un

41
continuu exerci]iu existen]ial efectiv, nemijlocit, situat \n semnul real [i virtual
al Binelui; al Binelui suprem [i uman, definitiv convergente.
4. Revolu]ia unit`]ii originare \nf`ptuite de Iisus reda accesul omului
(ra]ional [i afectiv) la toate c\te decurg din crea]ie [i din realitate, \n general.
Omul pe[terii platoniciene a ie[it la lumin`, f`r` grave accidente, pentru a
\n]elege lumea real`/adev`rat`. F`r` mari riscuri, am putea spune c` \ntregul
ra]ionament moral-fiin]al platonician apare ca o predic]ie genial` a omului
des`v\r[it - omul christic - omul unit`]ii originare situat sub semnul inalterabil
al ve[niciei.
5. Venirea ra]ional` [i fiin]al` a lui Iisus constituie chintesen]a g\ndirii
matriciale europene, al c`rei reper generativ se afl` \n ra]iunea elin`86. Omul
christic este omul vie]ii accesibile, al moralei accesibile - al ra]iunii accesibile.
Cauza recuperatoare/m\ntuitoare a moralei christice este credin]a. Pentru ca
omul s` ajung` \n fa]a lui Dumnezeu ([i \n „|mp`r`]ia Cerurilor“), el trebuie
s` cread` \n Dumnezeu; \n nemurire [i iertare, dup` exemplul christic [i
c`l`uzit de Iisus (care este „Calea, Adev`rul [i Via]a“). Credin]a \nfr\nge
p`catul [i necredin]ele, la care te \ndeamn` nes`buin]a instinctelor, ignoran]a,
trufia [i celelalte. Chiar virtu]ile, nesocotite, nu mai pot situa omul, \n chip
fatal, \n zone morale condamnate, a[a cum se \nt\mpla \n ra]ionamentul [i
realitatea moral` elin`. Pentru a se reabilita, omului \i s\nt suficiente c`in]a [i
speran]a. Omul s` se c`iasc` [i s` nu-[i piard` speran]a [i, atunci, calea
cerurilor \i r`m\ne deschis`87. {i, astfel, via]a omului christic este o continu`
preg`tire pentru nemurire. Iisus des`v\r[ea nu numai calea la Dumnezeu, ci [i
fericirea deplin` a omului, prin des`v\r[irea simetric` a ve[niciei umane.
Pentru c` Iisus \i confer` omului nu numai certitudinea nemuririi sale, ci [i
certitudinea re\nvierii! A re\ntrup`rii ca fiin]` moral` des`v\r[it` ce va reveni
\n |mp`r`]ia lui Dumnezeu pe P`m\nt, \mpreun` cu to]i cei buni, considera]i
astfel la Judecata de Apoi.
Omul christic este un om bun. Binele christic este bun`tatea (toleran]a).
Fericirea christic` este iubirea. C\nd un \nv`]`tor al Legii L-a \ntrebat: «“|nv`-
]`torule, care este cea mai mare porunc` din Lege?“, Iisus i-a r`spuns: „S`
iube[ti pe DOMNUL, Dumnezeul t`u, cu tot sufletul t`u [i cu toat` g\ndirea
ta“./ Aceasta este cea mai mare [i cea dint\i porunc`./ Iar a doua, asemenea ei:
„S` iube[ti pe aproapele t`u ca pe tine \nsu]i!“ (Matei, 22/36-39).»
6. Iubirea este esen]a realit`]ii morale [i spirituale a omului christic.
Iubirea de Dumnezeu [i, „asemenea ei“, iubirea aproapelui t`u, a semenului
t`u (pentru c` nu exist` o deosebire de esen]` \ntre indivizi, oricine [i orice ar
fi ei). Iubirea trebuie ([i poate fi) cu tot sufletul [i cu toat` g\ndirea! Sufletul
[i g\ndirea88 se reg`sesc simbiotic \n iubire [i numai c\nd [i sufletul [i g\ndirea

42
se afl` \n nemijlocit` consonan]` - ca realitate uman` - exist` iubirea, \n datele
ei curate, dumnezeie[ti [i omene[ti. Iubirea christic` este, totodat`, aceea[i -
de aceea[i intensitate [i putere - pentru Dumnezeu [i pentru semenul t`u.
(Iubirea de Dumnezeu, [i, asemeni ei, iubirea pentru semenul t`u!). Iubirea
pentru Dumnezeu Tat`l, unic, [i pentru semenul t`u, de orice condi]ie [i de
orice neam ar fi. Iubirea christic` este o iubire universal`, \n |mp`r`]ia
Universal` a lui Dumnezeu.
7. Ajun[i la concluzia preliminar` a capitolului de fa]` putem conchide
c` „obsesia dihotomic`“ [i „unitatea originar`“, teme de \ndelungat` g\ndire
filosofic` [i moral`, au primit solu]ia definitiv` prin Fiin]a Christic`. Aceasta,
chiar dac` disponibilitatea speculativ` a inteligen]ei umane ram\ne ispitit` de
disjunc]ii [i contradictorialit`]i de multe ori interesante, sigur \ns` \ndo-
ielnice/vulnerabile emo]ional [i ra]ional. (Este ceea ce \ncearc` s` releve [i ca-
pitolul ce urmeaz`).

43
„Am g`sit destul de t\rziu \n via]` aceast` propozi]ie a Fericitului
Augustin: dilige et quod vis fac; «iube[te [i f` ce-]i place». Este, f`r` \ndo-
ial`, una din cele mai curajoase afirma]ii ale cre[tinismului [i, \n acela[i
timp, formula cea mai cuprinz`toare a mesajului lui Christos; cuv\ntul
care \l rezum`. Libertatea absolut` se c\[tig` prin dragoste. Pentru c`
numai prin dragoste omul \[i iese din fire, se elibereaz` de bestie [i de de-
mon. Numai o asemenea libertate este nev`t`m`toare pentru aproapele,
pentru «colectivitate»“.
(Mircea ELIADE)

„Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a


ar`tat foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin`
g\nde[te“
(Hubert GRENIER)

44
CAPITOLUL IV

RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN


{I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII
MONOGENICE
|ntre unitate originar` [i rescindarea ra]ional`…
1. Constatarea naturii unitare a fiin]ei christice a pus \n cauz` tema
contradictorialit`]ii genezice („ontologice“) a naturii morale a omului. Tempo-
ralitatea existen]ial` [i eternitatea fiin]al`, at\t de impresionant exemplificate
de Fiul Omului [i al lui Dumnezeu, apar a fi cei doi termeni ai discursului
filosofic [i etic \n Era Nou`, p\n` \n zilele noastre. Cum [i ai discursului
teologic, ecumenic. Omul christic impunea dou` st`ri care contraziceau, \n
substan]`, termenii sociabilit`]ii omului elin; tenta]ia continu` spre o evolu]ie
socializant`, ierarhist`, discriminatorie. Platon ajunsese p\n` acolo \nc\t s` „nu
\ng`duie indivizilor s`-[i aleag` o categorie social`(…); conduc`torii \i repar-
tizeaz` fiec`ruia o anumit` ocupa]ie ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile
[i educa]ia acestuia“89.
|n primul r\nd, omul christic nu mai putea fi supus condi]iilor generate de
autoritarismul platonician sau de natura social` indicat` de Aristotel. |n fa]a lui
Dumnezeu to]i s\ntem egali [i to]i putem fi ferici]i, indiferent dac`, \ntr-un
moment sau altul, s\ntem buni sau r`i, cura]i sau p`c`to[i, boga]i s`u s`raci,
\nv`]a]i sau ignoran]i. Este de ajuns s` ne \ntoarcem la Tat`l Ceresc cu tot
sufletul [i toat` g\ndirea noastr`, s` credem, s` ne c`im [i s` nu ne pierdem
speran]a; pentru a fi ferici]i [i a ajunge \n fa]a lui Dumnezeu.
|n al doilea r\nd, Iisus ne aducea |mp`r`]ia universal`, a lui Dumnezeu,
\n care [i fa]` de care orice fel de ierarhizare sau discriminare socio-terestr` nu
mai avea efect \n fapt. Iisus este semnul etern [i eternitatea vie [i accesibil`,
dovada suprem` c` |mp`r`]ia lui Dumnezeu se afl` \n noi [i pentru noi.
R`scump`rat prin jertf`, omul, ca unitate a divinului [i umanului, este apt
s`-[i asume izb\nda |mp`r`]iei lui Dumnezeu pe P`m\nt, dincolo de natura
sensibil`: egoist` [i dominatoare, a omului „social“. Omul christic invalideaz`
disjunc]ia „divinitate - intelect“ antic` [i revalorizeaz`, prin unitate, „natura

45
social`“, considerat` predominant`/caracteristic` de Aristotel. |n fapt, omul
christic a \nvins scindarea, din care filosofia f`cuse un spectacol intelectual
\nc` neegalat, \n datele lui conceptuale90. „Numai Iisus Hristos ne-a dat
puterea s` ie[im deplin din egoismul p`catului, din \nchisoarea \n limitele
naturii (s.ns.) ca sistem al proceselor de compunere [i descompunere sau al
coruptibilit`]ii ce se \ncheie cu moartea“, scrie p`rintele Dumitru St`niloaie,
unul dintre cei mai importan]i \nv`]a]i ai ortodoxiei91.
2. Nediscriminat fiin]al, omul christic se simte eliberat existen]ial - \n
fiin]area sa - \ntruc\t condi]ia socio-clasial` sau psiho-intelectual` nu mai
opera dec\t relativ, neesen]ial, \n perspectiva realit`]ii sale eterne.
3. Accesul total al omului la starea etern` [i fericit` („unitar`“) avea
s` fie [i tema central` a scolasticii cre[tine (Tertulian din Cartagina, Toma din
Aquino, Fericitul Augustin). Fiin]` divin` [i uman`, omul avea, \n chiar sub-
stan]a sa ra]ional` [i material`, gena christic` a fiin]ei r`scump`rate prin jertfa
regenezic` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu.
4. Eternitatea [i unitatea fiin]ial` a omului christic dep`[ea principi-
ile ra]ionalismului platonician („divinitatea“ [i „materia“), cum [i ierarhiile
eticii aristotelice („Binele suprem“ [i „Binele uman“). Credin]a era de-acum
cauza suprem` a accesului la starea originar` [i a c`ii omului la Dumnezeu.
„Dumnezeu este Binele“ [i omul christic avea acces nemijlocit la dob\ndirea
[i tr`irea Binelui. Credin]a este, deci, [i ra]iune [i intelect, [i Bine suprem [i
Bine uman, [i Cuv\nt [i Fiin]` - pentru c` era cauza lor absolut`. Credin]a nu
era ([i nu este) doar un act emo]ional, de voin]` ardent`, ci calea deschis`,
accesibil`, a recuper`rii [i restaur`rii Fiin]ei. (Teza de doctorat a p`rintelui
St`niloaie se intituleaz` „Iisus Hristos sau restaurarea omului“).
5. Fire[te, c\nd vorbim de puterea credin]ei nu trebuie s` ne re]in`
anume opinii rela]ioniste, apropiate \ntr-un fel de cele ale „scepticilor“ care ce-
reau „suspendarea judec`]ii“. {i, aceasta, din motivul esen]ial c` ra]iunea \ns`[i
este credin]`; mai precis: - credin]a este sinonim` cu ra]iunea; este ra]iune!
6. Aceasta-i tema, esen]ial ra]ional` [i \mplinit`, pe care credin]a o
propune condi]iei umane. |ntrebarea logic` este: |n ce m`sur` ra]ionamentul
european [i via]a practic` (socio-institu]ional`) se vor armoniza organic la
noua realitate fiin]al` [i existen]ial`: la realitatea christic` monogenic`?92
Rostul \ntreb`rii, restr\ns la ]intele lucr`rii de fa]`, vizeaz` acceptarea sau
nu \n g\ndirea european` ([i de tip european) a marii simbioze monogenice cu
efecte semnificative \n proiec]iile [i practicile (comportamentele) spirituale,
morale, sociale. Din perspectiva zilei de azi, r`spunsul este facilitat de rezultat.
Omul european s-a adaptat, mai precis - s-a raportat la unitatea originar` \n cel
pu]in trei modalit`]i:

46
a) Cu toat` fiin]a sa - „cu tot sufletul [i toat` g\ndirea sa“ - c`l`uzit de un
ecuminism riguros [i consecvent: prin credin]` [i \n determinare ideal`.
b) |n chip dual („dimorfic“), prin acceptarea \n sinea sa - \n sufletul [i \n
g\ndirea sa - a dou` premise ra]ionale diferite („dou` forme distincte“),
Dumnezeu [i natura; sau principiul divin [i principiul natural al lucrurilor,
analizate fie \n opozi]ie, fie percepute ca „armonice“, „coexistente“ sau
„divergente“.
c) Printr-un radicalism ra]ionalist-scientist polemic, adesea blasfemic,
vizat` fiind mereu transcenden]a („incompatibilitatea dintre materialism [i
idealism“, „esen]a omului ca ansamblu de rela]ii sociale“ etc).
7. Prima („a“) [i a treia („c“) modalitate s\nt aparent univoce, dar \ntr-un
sens radical diferit. S-a considerat [i se sus]ine (rigid) ideea existen]ei ra]iunii
ideale(„divine“) [i a ra]iunii materialiste („atee“), inclusiv ast`zi, c\nd [tiin]a
\ns`[i pare a accepta quasi-similitudinea „spirit - materie“; (cu argumentul sur-
prinz`tor dar adev`rat c` „materia“ este structur`: generativ` [i autogenerativ`
[i \[i „ajunge sie[i“).
8. Tocmai o asemenea unilateralizare a „ra]iunilor“ a cauzat probabil
o selec]ie \nchis` a practican]ilor/participan]ilor, astfel \nc\t omul univoc -
entitate selectat` [i selectiv` - nu a constituit, \n cele din urm`, alternativa
acceptat`. Aceasta, chiar dac` persoanele ca atare au fost [i s\nt acceptate; cu
deosebire \n cazul „a“, c\nd se poate ajunge la revela]ie [i la un adev`rat cult
al celor lumina]i de Cuv\ntul Domnului, intermediari, prin gra]ia divin`, a
aspira]iilor [i credin]ei noastre \n Providen]`.
Omul moral univoc, de care se vorbe[te \n cazurile „a“ [i „c“ impune
preciz`ri de diferen]iere, p\n` la a constata imposibilitatea de a vorbi de acela[i
tip de identitate moral`. Este, \n fapt, ira]ional s` se al`ture omul moral al
credin]ei supreme (\n fond, omul ra]iunii depline) omului moral ateu/orgias-
tic/blasfemic („omul f`r` Dumnezeu“).
{i aceasta chiar dac`, la un anume moment evolutiv, \ntre cele dou` tipuri
umane (religios-laic) a existat un punct comun (de r`scruce), pe care C.
R`dulescu-Motru, spre exemplu, \l situeaz` \n aria \nt\lnirii dintre [tiin]a
antic` („antropomorfic`“) [i [tiin]a modern` („poliformic`“), \nt\lnire a c`rei
solu]ie de continuare este decis` de cre[tinism (de g\ndirea cre[tin`). „{tiin]a
a avut nevoie de sprijinul cre[tinismului - crede C. R`dulescu-Motru - c`ci
f`r` o como]iune puternic` religioas` nu s-ar fi putut schimba perspectiva
judec`]ii omene[ti; dar, odat` acest sprijin dat, leg`tura dintre [tiin]` [i
religiune \nceteaz`“93. Impulsul ini]ial pe care cre[tinismul („omul christic“) \l
d` [tiin]ei apare ca una din tezele sugestive ale unui g\nditor laic („ateu“), ce
s-a vrut a fi g\nditorul romån al „personalismului energetic“, dar tocmai o

47
asemenea desp`r]ire (de tip „ombilical“ i-am spune) de gestul creator primor-
dial constituie [i paradoxul ra]ionamentelor sale scientiste. {i aceasta deoarece
este greu de acceptat \ntru totul c` impulsul cre[tin/christic nu se va reg`si [i
\n finalizarea actului ra]ional. Premisa („cauza ini]ial`“) se reg`se[te, \n chip
sensibil, \n concluzie [i chiar legitimeaz` substan]a [i juste]ea demersului
cognitiv. Profesorul C. R`dulescu-Motru a g\ndit/a sim]it, desigur, dificultatea
[i criza continu` („agonia“) a ra]ionalit`]ii europene, ilustrat` chiar de propria-
i condi]ie de g\nditor impulsionat de cre[tinism, dar de care \ncearc` s` se
despart` prin [tiin]a sa… C. R`dulescu-Motru, \n ordinea argumentat` de
Unamuno sau Cioran, relev` odat` \n plus c` \ncercarea de al`turare a omului
christic de omul laic, din perspectiv` univoc`, este artificaial`/fals`, din
moment ce a doua ipostaz` („laic`“) este genezic determinat` de impulsul
ini]ial cre[tin.
|n cazul „a“ fa]` de „c“ este vorba de ra]iunea suprem`, esen]ializat` \n
credin]`; \ntr-o astfel de ipostaz`, credin]a trebuie \n]eleas` nu numai ca o stare
de gra]ie, izvor\t` dintr-o continu` [i perseverent` in`l]are afectiv` (sufle-
teasc`), ci [i ca adev`rat` sintez` ra]ional` a energiilor sufletului [i g\ndirii,
cum Iisus ne cere s` ne ar`t`m iubirea pentru Domnul [i pentru semenii no[tri.
|n]eleas` ca ra]iune a fiin]ei unitare, ivit` din realizarea unit`]ii originare a
„fiin]ei separate“ [i „fiin]ei umane“, credin]a este act fiin]al [i existen]ial
(„ideal [i material“) \n chiar via]a omului. Pe aceast` cale - a „cuantelor“ sufle-
te[ti [i intelective - omul realizeaz` trecerea de la cunoa[terea de sine [i prin
sine („socratic`“) la cunoa[terea de Dumnezeu [i prin Dumnezeu („ipos-
tazic`“/integratoare).
Atingerea st`rii ra]ionale de acest fel - pe care ipostaza „c“ n-o poate
evita - se \ntemeiaz` pe o disciplin` interioar` [i exterioar`, nealterat` de
condi]ion`ri [i stimuli perverti]i, ira]ionali. Este vorba de a considera ra]iunea
[i cauza („principiul divinit`]ii“ platoniciene) \ntr-un \n]eles nou - \n]elesul
christic, al unit`]ii originare [i eterne. Ra]ionalismul laic/scientist resimte criza
unilateraliz`rii [i \ncearc` o revigorare, prin recursul la sinteza [tiin]`-religie-
magie. S` fie acesta semnalul de acceptare, fie [i incoerent`, a concluziei
monogenice?
9. P`rintele St`niloaie sintetizeaz` noul \n]eles (ra]iune-cauz`-materie)
[i ajunge la rela]ia triadic`: Logos-Cuv\nt-Fiin]`, \ntr-o concluzie de sinonimii
revelatoare prin Ra]iune. |n chip exemplar, Iisus este [i Logos [i Cuv\nt [i
Ra]iune; cum, fiind toate acestea, este Fiin]a \mplinit` \n unitatea ei suprem`.
„Hristos este omul \mplinit, pentru c` e unit cu modelul omului, cu Logosul
divin (…) Sf\ntul Ioan Evanghelistul identific` pe Fiul lui Dumnezeu care S-
a \ntrupat cu Cuv\ntul, iar pe Acesta |-l cunoa[te, ca [i Sf\ntul Pavel, ca pe Cel

48
prin Care toate s-au f`cut [i era, \nc` \nainte de \ntrupare, via]a [i lumina
oamenilor lumin\nd \n \ntuneric“, (s.ns.) pentru c`, „prin natura Sa uman`
Hristos adun` lumea \n mod deplin \n Sine“94. Logosul, ne spune p`rintele
St`niloaie, este luat de Sfin]ii P`rin]i de la Filon [i stoici („Logosul Uni-
versal“), dar \l identific` cu Fiul lui Dumnezeu „C`ruia Sf\ntul Apostol Pavel
|i atribuie acela[i rol de fundament al tuturor \nc` de la crea]ie, d\nd acestui
Logos \n]elesul de Persoan`, pe care \l are Fiul lui Dumnezeu la Sf\ntul
Apostol Pavel“95. |n acest fel, ra]iunea \mpline[te o func]ie nou`, subliniat` de
p`rintele St`niloaie astfel: „De fapt la Sfin]ii P`rin]i ra]iunea implic` [i
cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane c`tre alta. Deci \ns`[i
ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta“ (s.ns.) {i \n continuare: „|n
acest sens, Ra]iunea divin` are caracter ipostatic, personal [i e \ndreptat`
totdeauna spre alte ipostasuri, ca [i ra]iunea uman` (s.ns.). Dar aceasta nu
exclude ca ra]iunea s` aib` [i un sens de usie (fiin]`) comun` mai multor
persoane. Ea e via]` [i sens [i raportare interipostatic` \n acela[i timp“.
Concluzia profesorului este sugestiv`: „Logosul, Ra]iunea personal`, ca
subiect al g\ndirii iubitoare, ipostaziaz` \n Sine natura uman`, av\nd ca urmare
o realizare personal` uman` culminant`“96.
10. Unitatea des`v\r[it` a naturii umane, a c`rei culmina]ie nemijlo-
cit`, contingent` este Iisus Hristos apare \n fapt ca marea concluzie a ipostazei
divine-umane a omului. Este concluzia monogenic` perfect` a realit`]ii umane
primordiale, c`utat` cu perseveren]` [i \ncordare, cum spuneam, de g\ndirea
pre-christic`, \n deosebire de cea elin`.
11. Concluzia monogenic` des`v\r[it`, revelat` prin Iisus - care este
Logos, Cuv\nt, Ra]iune [i Fiin]` - confer` omului beneficiul nemijlocit al
ra]iunii ca: „func]ie a persoanei“ [i ca „usie (fiin]`) comun` mai multor
persoane“. Spre deosebire de ra]ionamentul antic, \n care ra]iunea este
interzis` persoanei, sau accesibil` cel mult unor „ini]ia]i“, omul christic este [i
Ra]iune, Logosul \nsu[i fiind „Ra]iune personal`“. |n acela[i timp Ra]iunea
este [i Logos [i Cuv\nt, dar [i Fiin]`, unic` [i multipl` („comun`“).
Tocmai \n aceast` iluminare revelatoare a sediului [i puterii ra]iunii
rezid` premisa concluziei monogenice, a unit`]ii depline a umanului. {i \n
acest sens ra]iunea este credin]`: Credin]a ca aptitudine de a g\ndi des`v\r[it.
12. Replica anti-monogenic` avea s` vin` tot din aria ra]ionalismului.
{i anume - a ra]ionalismului scientist, laic, empiric, („c“). Ra]ionamentul laic
este evident univoc, scindant: elimin` primul principiu platonician („divinita-
tea“) [i se \ndoie[te („dubito“) de posibilitatea concluziei primordiale, mono-
genice. Alege doar o parte din totul ra]ional des`v\r[it prin realizarea unit`]ii
originare. Dubito ergo cogito a devenit propozi]ia („cartezian`“) emblematic`

49
a ra]iunii scindate, iluministe ([i iluminate). |ndoiala („dubita]ia“) este utili-
zat` ca principiu opera]ional al ra]ionalit`]ii. Brutal vorbind, ra]ionamentul
laic/scientist/empiric - cu omul situat \n centrul iradiant al lucrurilor - accepta
ca existent ceea ce putea fi demonstrat \n cauza [i realitatea sa concret`.
Dubita]io este sinonim(`) cu „a g\ndi“, iar a g\ndi este sinonim cu „a exista“.
(„Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum“ - celebra formulare cartezian`).
Ra]iunea (renascentist` [i modern`) [i-a asumat misiunea de a resitua
omul, individualitatea, din aria credin]ei/ra]iunii revelatoare („a unit`]ii ori-
ginare“) \n aria ra]iunii experimentale; \n aria a ceea ce poate fi demonstrat -
pentru a putea fi! Mereu, \ns`, sub semnul lui dubitatio, al \ndoielii. Mereu,
deci, sub semnul univocit`]ii, al g\ndirii scindate.
Observa]ia atent` ne ajut` s` constat`m c` emanciparea ra]ionalist` a
mizat pe cel de-al doilea principiu platonician („materia“), supus cauzei ne-
cesare (crea]ia ca realizare in forma), [i s-a adresat omului activ (aristotelian)
cu dominanta sa social`, indicat` de marele stagirit.
A[a fiind, era practic inevitabil ca, at\t \n cazul „a“, al ra]iunii depline [i
unit`]ii originare, c\t [i \n cazul „c“, al ra]ionalit`]ii scientiste, laice
(„scindate“) s` aib` loc coagul`ri polarizatoare [i polemice, cu practican]i
ferici]i cauzal (cazul „a“) sau \nd\rji]i experimental (cazul „c“).
|ntre cei doi poli selectivi \n fond, \n imensa arie a c`ii de mijloc („aria
ezit`rii perpetue“) se situeaz` omul „dual“ - dimorfic (cazul“b“), mereu
nedecis \ntre „ra]iunea fericit`“ [i „ra]ionalismul \nd\rjit“ (univoc, scindat).
Este vizat`, \n aceast` arie, marea mas` de oameni, al c`rei principiu
catalizator st` sub semnul celebrei invoca]ii divine: „Cred, Doamne, ajut`
necredin]ei mele“ (Marcu, IX, 24). Aceast` mas` de oameni („cei mai mul]i“)
s\nt situa]i mereu sub semnul ezit`rii: nici nu cred deplin, nici nu refuz`
credin]a explicit. Ei r`m\n mereu \ntre a crede [i a vrea s` crezi. Miguel de
Unamuno, coment\nd propozi]ia evanghelic`: „Cred, Doamne, ajut`
necredin]ei mele“, noteaz`: „Ceea ce, evident, nu \nseamn` propriu-zis a
crede, ci a vrea s` crezi“97.
At\t din propozi]ia apostolului Marcu, c\t [i din comentariul g\nditorului
spaniol deducem cu claritate c` nu este vorba, nici un moment, de a nu crede,
ci de a exista sub semnul credin]ei [i de a dori s` crezi („a agoniza“).
|n acest tip de om moral european ([i nu numai) coexist`, a[adar, dou`
forme ra]ional-suflete[ti, ap`rute dintr-un izvor comun: credin]a!98. Dou`
forme diferite, dar nu ireductibile. Totu[i, „sufletul [i g\ndirea“ r`m\n scindate
(\n ele \nsele [i \ntre ele), \ntr-o continu` ezitare scintistic`; [i astfel niciodat`
armonizate, pentru a \nlesni unitatea (omului european) \n sine \nsu[i [i prin
sine \nsu[i, dup` modelul christic, real [i absolut. Omul r`m\ne \ntr-o continu`

50
lupt` cu „sinele s`u scindat“, \ntr-o continu` agonie, cum tot Miguel de
Unamuno spune. De altfel, scindarea, contradic]ia, par a se fi impus \n g\ndirea
european` relativ` la devenirea uman` cum [i la evolu]ia socio-istoric` \n
general. G\nditorul spaniol tocmai enun]at conclude, \ntr-o not` de patetism:
„Nu voi obosi s` repet c` ceea ce \i une[te cel mai mult pe oameni s\nt
discordiile lor. Iar ceea ce \l une[te cel mai mult pe om cu el \nsu[i, ceea ce
face unitatea intim` a vie]ii noastre s\nt discordiile noastre intime,
contradic]iile interioare ale discordiilor noastre. Nu te \mpaci cu tine \nsu]i
dec\t, precum Don Quijote, pentru a muri“99. Unamuno consider` aceast`
unitate contradictorie a omului ca un dat [i nu ca un rezultat al unei muta]ii \n
condi]ia uman`: muta]ia de la ra]iunea deplin` (Logos, Cuv\nt, Fiin]`) la
ra]ionalitatea contradic]iei perpetue, \ntr-o cauz` dimorfic`. Omul christic
tocmai ra]iunea deplin`, unitatea originar` o exemplific`, \n mod real [i
spiritual, realitate esen]ial` pe care omul european a ezitat s` [i-o asume deplin,
chiar dac` a acceptat [i chiar [i-a \nsu[it principiul divin, \n concomiten]` cu
principiul natural al lucrurilor. |n acest fel, omul european a ales „lupta
contrariilor“ lupta \mpotriva vie]ii [i a mor]ii, lupta \mpotriva istoriei, o lupt`
continu` pe care Miguel de Unamuno o rela]ioneaz` cu ceea ce semnificativ
nume[te „agonia cre[tinismului“100. Propun\ndu-[i s` relateze propria-i lupt` [i
agonie, Unamuno scrie: „Ceea ce-]i voi spune aici, cititorule, este agonia mea,
lupta mea cre[tin`, agonia cre[tinismului \n mine (s.ns.), moartea [i \nvierea lui
din fiecare moment al vie]ii mele intime“.*
14. Lupta intim`, lupta \n propriul suflet [i \n propria g\ndire - ca-
racteristic` a individualismului european - r`m\ne mereu \ntr-o indecizie
cronicizat` sau \ntr-o rezolu]ie (christic` [i/sau laic`) semnificat` de Unamuno
prin \nvierea [i moartea cre[tinismului, ca realitate ontologic` a fiin]ei (a inti-
mit`]ii fiin]ei). De fapt, g\nditorul spaniol sesizeaz`, implicit, drama condi]iei
umane, \n special \n spa]iul spiritual renascentist [i modern (p\n` \n zilele
noastre), situat` \ntre ra]iunea deplin`, christic` (Logos, Cuv\nt,Fiin]`) [i
ra]iunea practic`, scientist` - validat` empiric/[tiin]ific (ra]iunea uman`).
15. Printr-o adecvare retroactiv`, putem accepta c` lupta \ntre ra]iunea
christic` [i ra]iunea empiric`/laic`, din era modern`, se origineaz` \n cele dou`
mari principii platoniciene: divinitatea (care include ra]iunea [i cauza) [i
materia (mas` inform`, c`reia omul \i poate da form`, „imagine“).
|n aceast` ipostaz` dimorfic`, \n care cele dou` forme de ra]ionalitate
coexist` \n intimitatea fiin]ei, omul moral european \[i caut` unitatea spiri-
tual`. |ncearc` o restaurare originar` a propriei condi]ii morale [i culturale. O
\ncercare mai apropiat` de agonie dec\t de \mplinirea efectiv` care s`-i \nles-
neasc unitatea ra]ional`.

51
16. Ra]iunea uman` nu pare a fi preg`tit` de necesara concluzie
monogenic` a fiin]ei morale. Drama dimorfic`, at\t de dramatic ilustrat` de
Pascal, r`m\ne \n realitatea fiin]ei scindate. Cultura european` ofer` [i alte
exemple tipice: Cioran, Descartes, Einstein, care fie se tem, dar cred, (Des-
cartes), fie, dispera]i, resping trufia demiurgic` a omului [i interzic lucidit`]ii
(„cunoa[terii“) acte manifeste, \ntruc\t cunoa[terea duce la „ruperea echi-
librului originar prin spirit“ [i la „dezintegrarea din fiin]` prin con[tiin]`“
(Cioran)101, fie constat` e[ecul principiului cauzalit`]ii, dar nu accept` un
astfel de rezultat (Einstein).
17. Unitatea moral` a omului european - ra]ional` [i spiritual` - r`-
m\ne o permanent` problem` de rezolvat, [i sursa dramei continue a fiin]ei [i
existen]ei sale sensibile [i inteligibile; a sufletului [i g\ndirii sale.
Numai \n]eleg\nd aceast` dram` profund`, scindant`, vom g`si o expli-
ca]ie relativ plauzibil` - chiar dac` lipsit` de un temei mai ad\nc - a experi-
mentelor socio-morale din epoca modern`, cu deosebire dup` Revolu]ia
francez` 1789) [i, \n manifest`ri ostentativ unilateralizate, dup` primul r`zboi
mondial (totalitarism, fascism, monetarism etc.). |n clipa de fa]` omul moral
european „agonizeaz`“ \ntre limitele, tot mai vagi („certe-incerte“) ale unei
postmodernit`]i lipsite de cauz`; \ntr-un post-etic a c`rui solu]ie de continuare
\nc` nu apare bine conturat`, stabil`.

Recursul la voin]`!
1. Triumful iluminist, odat` cu Revolu]ia francez`, \nlesne[te radica-
lizarea ra]ionalismului de tip scientist, laic. Autonomizarea ra]ional`, \n raport
cu g\ndirea/ra]iunea cre[tin` [i, prin aceasta, desp`r]irea statului, a [colii [i a
resurselor etice de biseric` [i religie, au situat individualitatea uman` \ntr-un
spa]iu (social [i conceptual) dominat de voin]a de a face. |ndoiala cartezian`
sau spaima pascalian`, renun]area galileian` sau op]iunea (obligat`!) new-
tonian` \n favoarea adev`rului [tiin]ific (fa]` de cel alchimic, pe care Newton
\l c`utase) aveau s` fie dep`[ite printr-o adev`rat` filosofie a voin]ei. Secolul
XIX consacra voin]a ca determinant cognitiv, \n explicarea [i legitimarea
ac]iunii [i comportamentului moral/intelectiv. Prin c\teva personalit`]i proe-
minente, marcate de caracterul voli]ional al actelor/faptelor individuale sau
colective, noua orientare face [coal`. Arthur Schopenhauer, \n „Lumea ca
voin]` [i reprezentare“, lansa celebra propozi]ie: „lumea este reprezentarea
mea“ („concep]ia voluntarist`“); Wilhelm Wundt, creator al primului labo-
rator de psihologie experimental`, argumenta preeminen]a proceselor
voli]ionale \n raport cu cele intelectuale; mai apoi Michel Dufrenne este de

52
acord cu o filosofie a omului numai \n m`sura \n care implic` „\ntotdeauna o
filosofie a voin]ei“102. Culmina]ia pare a fi atins` de Nietzsche, al c`rui „supra-
om“ se revendica din binomul voin]`-putere: „Nu exist` nimic \n ceea ce pri-
ve[te via]a care s` aib` valoare afar` de gradul puterii - presupun\nd, tocmai,
c` via]a este \ns`[i voin]a de putere“. („Voin]a de putere“, ed. AION pg. 43).
2. La noi, C. R`dulescu-Motru [i Dimitrie Gusti au fost adev`ra]i \nte-
meietori de [coal` \n domeniu. Afla]i sub influen]a lui Wilhelm Wundt, ai c`rui
studen]i au fost, g\nditorii romåni au \ncercat o asimilare nuan]at` [i o continu-
are relativ diferen]iat` a g\ndirii wundtiene. Cu deosebire, Dimitrie Gusti reu-
[e[te s` construiasc` un ra]ionament eficient, pornind de la rela]ia ce poate exis-
ta \ntre „voin]a social`“ [i „voin]a moral`“. Voin]a social` ofer` substan]`
puterii (sociale), iar voin]a moral` asigur` substan]a etic` a comportamentului
ac]ional; voin]a moral` este considerat` de marele sociolog ca „element funda-
mental al vie]ii suflete[ti, \n calitate de izvor al tuturor ra]iunilor con[tiente pe
care le s`v\r[e[te omul ca individ izolat [i ca fiin]` social`103. Prevalen]a \n
actele morale a voin]ei este limpede exprimat` de D. Gusti: „Etica este o [tiin]`
care se adreseaz` la problema voin]ei omene[ti, care trebuie s` aib` \n vedere
tocmai aceast` voin]`“104. G\ndirea gustian` rela]ioneaz` etica de voin]`, p\n`
la a afirm` c` „tendin]a eticii era, ori de a ajunge ea o ramur` a psihologiei [i
\n special a psihologiei aplicate, ori cercetarea psihologic` s` devin` o parte
esen]ial`, integrant` a eticii“105. |n fapt, demersul [tiin]ific al g\nditorului
romån, aflat sub influen]a „[colii voluntariste“ germane, ajunge la concluzia
domina]iei psihologiei, a rezultatelor psihologiei experimentale, \n analizarea
„puterii suflete[ti“, cum spune profesorul C. R`dulescu-Motru; \n analizarea
\nt\mpl`rilor [i cauzelor suflete[ti, \n condi]iile \n care „etica are un domeniu de
fapte precise“ (D. Gusti).
3. Considerat` o parte component` a [tiin]elor normative, etica gus-
tian` vizeaz` realizarea unui corpus de „norme etice“ care s` poat` fi aplicate
la studiul societ`]ii [i al oric`ror tipuri de valori umane. „…Pentru Gusti, pro-
blema central` a eticii este problema motiv`rii voin]ei, adic` problema
scopurilor [i motivelor [i \n special scopul suprem - idealul etic“106.

G\ndirea etic` gustian` indic` at\t drama, c\t [i [ansa voin]ei [i con[tiin]ei
morale \n societ`]ile moderne. Drama este sugerat` de tendin]a dominatoare a
proceselor voli]ionale \n stabilirea deciziei [i ac]iunii individuale/sociale, iar
[ansa rezid` \n posibilitatea impunerii, prin comportament normativ, \n toate
ac]iunile [i \ntreprinderile individuale/colective/institu]ionale. Filosofia
voin]ei etice (morale) const`, explicit, \n controlul normativ („prin norm`“) al
voin]ei, astfel \nc\t scopurile [i motivele ac]iunii umane s` poat` atinge idealul

53
etic*; astfel \nc\t voin]a moral` s` se reg`seasc` \n structura \ntregii construc]ii
sociale [i spirituale.

|n]elegerea c\t mai exact` a sensului pe care Dimitrie Gusti \l d`


sintagmei „voin]` social`“ este mai mult dec\t necesar`. Reputatul so-
ciolog H.H. Stahl, elev al lui Gusti, explic` expresia gustian`, deosebind-
o [i de „[coala Wundt“, dar [i de sensul curent: „... A plecat de la
constatarea c` toate manifest`rile sociale s\nt rezultatul unor ac]iuni ale
membrilor societ`]ii, deci implic\nd o voin]` pus` \n slujba atingerii unor
anume scopuri. (...) Aceast` voin]` nu este determinat` de manifest`rile
sociale, ci dimpotriv`, le determin`. Nu este deci imanent` acestora, ci
transcendent`, ]in\nd de esen]a fiin]ei umane, capabil` de voin]` \ntru
rezolvarea problemelor ei concrete. (...) Caracterul social al voin]ei
rezult` nu din via]a social` concret`, ci din esen]a social` a fiin]elor
umane. (s.ns.) Indiferent de timp [i de spa]iu exist` deci o voin]` social`
permanent`, atemporal`, care se manifest` mereu, indiferent de condi]iile
istorice schimbate. (...) Putem considera c` \n concep]ia lui Gusti voin]a
social`, \n esen]a ei, nu este social` ci uman`, de[i atributele ei s\nt
sociale“. (Dimitrie Gusti - „Studii critice“, Ed. {tiin]ific` [i enciclo-
pedic`, Bucure[ti, 1980, pag. 21-22).

Profesorul H.H. Stahl relev` o idee cu adev`rat nou` \n aria [tiin]elor


despre societate; [i anume: preexisten]a determinantului social \n configurarea
„voin]ei sociale“; - un determinant social originar, anterior [i nealterat, \n
esen]a sa, de evolu]ie/istoricitate. Este important, credem, a sesiza aici o
re\ntoarcere la Aristotel care afirma „natura social`“ a omului ca dat fiin]al ([i
nu ca rezultat al vie]ii \n societate); ca o constant` genezic` a omului… Voin]a
moral`, la Gusti urmeaz` accea[i cale de raportare la „natura social`“ [i voin]a
social` \nn`scut` a omului.
4. Teoria etic` gustian`, nuan]at` \n cadrul [i prin socilologie, relev`
faza incipient` a unui stadiu [i a unui moment, iminente societal, cu prelucr`ri
conceptuale [i aplica]ii duse p\n` la limite paroxistice. Dominanta psihic`,
sufleteasc`, \n ac]iunile [i faptele umane, se reg`se[te, ast`zi, \n ceea ce am
putea numi calific`rile moral-cognitive post-faptuale, subordonate conse-

* O adev`rat` surpriz` bibliografic` o constituie manualul „Elemente de etic`“ (Ed. Scrisul


Românesc S.A., 1936), semnat de Dimitrie Gusti \mpreun` cu prof. Ion Zamfirescu, \n care se
subliniaz` c` „idealul etic este for]a spiritual` care ajut` omului s` se g`seasc` pe sine [i (...) s`
\n]eleag` misiunea pe care o reprezint`, \n cadrul vie]ii, al culturii [i, \n ultim` analiz`, al
Humanit`]ii“ (pag. 30)

54
cin]elor/rezultatelor \nregistrate. |n perspectiva utilitarist-consecin]ionist` a
zilelor noastre, ac]iunile individuale/colective s\nt, \n aceea[i m`sur`, trans-
ra]ionale [i trans-normative. Valoarea lor moral` [i socio-spiritual` este dat`
de rezultat, indiferent de mijloacele utilizate sau de efectele pentru al]ii.
5. Nivelul paroxistic al ac]iunii subiectiv voluntariste este adesea
exemplificat printr-o butad` atribuit` lui Lenin. C\nd i s-a atras aten]ia c` se
cam \ndep`rteaz` de realitate, prin ini]iativele [i ac]iunile sale „revolu]ionare“,
a replicat prompt: „Cu at\t mai r`u pentru realitate!“ Replica leninist` n-a
r`mas o simpl` butad`. Voin]a ca putere arbitrar`, trans-ra]ional`, de un su-
biectivism total ([i totalitar) avea s` se reg`seasc` \n chiar premisa doctrinei
comuniste. Comuni[tii, ajun[i la putere, \n sistemul de tip leninist, clamau cu
convingere: „Socialismul este prima or\nduire din lume care se construie[te
con[tient“. Altfel spus - se construie[te \n nesocotirea evolu]iei obiective,
stadiale, a istoriei; se construie[te prin voin]` manifest`, arbitrar`, \n plan
teoretic [i practic… Putem consemna, astfel, o evolu]ie (cronologic`) nu
lipsit` de dramatism: dela con[tiin]a obiectiv`, platonician`, la con[tiin]a
subiectiv` hegelian` [i la voin]a subiectiv`, colectiv` (paroxistic` \n cazul
comunismului), constatabil`, \n planuri diferen]iate, [i \n societ`]ile moderne
[i post-moderne. Mai mult, omul moral modern ([i post-modern) opereaz` nu
at\t cu categorii voli]ionale, c\t mai ales cu stimului psiho-voli]ionali care s`-i
asigure \mplinirea dorin]ei, satisfac]ia, succesul, etc.
6. Relativaizarea, p\n` la vidarea de substan]` a moralei teoretice [i
practice este identificat` de profesorul Hubert Grenier \n aria „imoralismului
difuz de care este impregnat` epoca noastr` [i care o \mpinge spre permisibi-
litate [i laxism, impun\nd recunoa[terea drepturilor imprescriptibile ale unei
dorin]e \n fa]a c`reia nici o constr\ngere, nici un tabu nu rezist`“107. Solu]ia
trebuie s` vin` tot din sfera con[tiin]ei eficiente, din ac]iunea con[tient`, „\ntr-
o vreme \n care to]i oamenii [i toate popoarele au \n]eles c` s\nt solidari [i c`
m\ntuirea colectiv` presupune mai degrab` solu]ii politice dec\t predici mo-
ralizatoare“108. Hubert Grenier situeaz` decizia/ac]iunea sub semnul
inten]ionalit`]ii politice, a unei inten]ionalit`]i ordonatoare („normative“),
pentru o cauz` moral`. Deontologismul se \nscrie \n aceast` arie a bunei
inten]ii, chiar dac` nu mizeaz` decisiv pe politic.

55
Efecte circumstan]iale: „scenariul cauzal“
[i impasul ra]ional*
1. Informa]ia constituie premisa cauzal` sine qua non a unui tip anu-
me de evolu]ie; a condi]iei [i comunic`rii umane, \n ultim` instan]`. Fie
reg`sind-o „\n forma realit`]ii“, (Blaga) fie prelu\nd-o din lumea exterioar`,
„\n procesul adapt`rii noastre la ea“ (Winner), informa]ia decide con]inutul [i
solu]ia de continuare \n multiplele ini]iative [i ac]iuni umane. Cum tot at\t de
adev`rat este c` informa]ia (in forma [i in essentia) legitimeaz` o concluzie
temporal` ([i temporar`, fire[te): mesajul pe care-l propune suport` „limitele
ra]ionale“ ale clipei, ale unei anumite disponibilit`]i de percep]ie [i receptare
a realului. |n acela[i timp, nu se poate ignora metodologia de absor]ie a
informa]iei \ntr-un anumit tip de mesaj. Mai precis, codurile, simbolurile,
semnalele dau un anumit sens [i o extensie controlat` comunic`rii. Cu
deosebire acest din urm` aspect cap`t` mereu o extrem` acuitate, \ntruc\t aici
se poate produce marea orientare, „manipularea fantomelor“, cum observa
\nc` Giordano Bruno. }ine de-acum de zona elementarului marea dispo-
nibilitate de distorsionare/intoxicare a publicului consumator de informa]ie,
prin chiar stabilirea meniului informa]ional109.
2. Efectele au fost [i s\nt facilitate de metodologii cauzale croniciza-
te, cu deosebire \n perioada post-renascentist` [i, spectaculos, dup` Revolu]ia
francez`. Vrem s` spunem, \n esen]`, c` principiul cauzalit`]ii, dominant \n
epoca modern`, a n`scut ispita de a fi produse cauzele necesare pentru ob]ine-
rea efectelor urm`rite. Altfel spus, ispita scenariului cauzal110 avea s` devin`
fapt [i s` favorizeze o inginerie social` ce urma s` fac` \n/din lume ceea ce se
dorea, mai degrab` dec\t ceea ce \nse[i legile evolu]iei organice impuneau.
Lumea ap`rea tot mai mult „ca voin]` [i reprezentare“, ca o arie scenarizat`
prin mijlocirea unor dialectici [i ideologii epurate atent de orice fel de
imponderabile [i erezii intuitive. Aici, \n acest punct de interven]ie dialectic`,
ar trebui c`utate resursele scenariului cauzal. Un scenariu \n care informa]ia se
manifest` decisiv, datorit` \nc`rc`turii simbolice dirijate, primite \n contextul
dat; datorit` cauzelor (cauzei) pe care le va impune \n c\mpul ra]ional.
3. Evolu]ia spre asemenea concluzii era favorizat` de apari]ia
informa]iei utilitare, proprie civiliza]iei moderne; \n fapt, de schimb`rile \n
raportul cultur`-civiliza]ie, \n care cultura se materializa relativ rapid \n bunuri
de consum, \n agregate impulsionate de procese mecanice; inventate, „imple-
mentate“ [i dirijate \n aria „civiliza]iei tehnico-materiale“. |n scurt` vreme, a[a

* Lectur` facultativ`

56
cum s-a observat, efectele au fost resim]ite grav de oameni, odat` cu feti[i-
zarea eficien]ei socio-economice [i insinuarea unui veritabil amor mecanic! A
fost foarte u[or s` legi sim]urile de anumite facilit`]i, avantaje, „superiorit`]i“,
astfel \nc\t, o simpl` organizare mecanic` a realului s` poat` duce la
„produsul“ urm`rit. {i tot at\t de simplu a fost, \n timp, nu numai s` produci
efectele scontate, ci chiar s` prevezi evolu]iile cauzale viitoare. Scenariile
puteau fi elaborate pe termen scurt, mediu [i lung. Sau pe etape, epoci [i ere.
Scenariul nostradamic este unul dintre cele mai tentante pentru anali[tii
informa]iei vizionare111. S` re]inem, deci, c`, scenariul cauzal lucreaz` cu
premise (informa]ii) deliberat subiective, al c`ror con]inut de adev`r ]ine nu
at\t de imperativele realului, c\t de inten]ia (vinovat` sau nevinovat`) a brain-
trust-menilor.
4. C\teva opinii temeinice, \nainte de a atinge impasul ra]ional care a
dirijat informa]ia spre o adev`rat` dram` contemporan`. Celebrul fizician
german Werner Heisenberg112, observ\nd c` Newton „a creat pentru prima
dat` posibilitatea reproducerii unei multitudini de fenomene \ntr-un formalism
matematic“, conchide: „s-a n`scut ideea c`, \n principiu, toate procesele din
lume (s.ns.) ar putea fi reduse la procese mecanice“ [i, de aici, o rezolvare
excep]ional`: „cunoa[terea exact` a tuturor circumstan]elor mecanice ale
lumii va face posibil`, \n principiu, calcularea complet` a comport`rii viitoa-
re“ (s.ns.). Chiar dac` evolu]iile din fizic` pun \n cauz` fizic` newtonian` (\n
special \n zona rela]iilor de indeterminare), calcularea comport`rii viitoare n-
a r`mas f`r` ceonsecin]e \n planul rela]iilor umane, \n sfera sociabil` [i
rela]ional`. Scenariul social (cauzal) avea fundamentarea fizic` (empiric`).
5. Nici \n planul imaginarului nu se \nt\mpl` cu totul diferit. Este
meritul regretatului Ioan Petru Culianu de-a fi observat un Giordano Bruno
ignorat p\n` acum. Un Giordano Bruno psiho-social. Ioan Petru Culianu
redescoper` cartea italianului („De vinculis in genere“) [i-i d` o interpretare
care va repune \n discu]ie destinul \nsu[i al lui Giordano Bruno. Demonstr\nd
c` „magia este o [tiin]` a imaginarului“, Culianu noteaz` sec: „La gradu-i cel
mai \nalt de dezvoltare, atins \n opera lui Giordani Bruno, magia este o metod`
de control a individului [i a maselor bazat` pe o cunoa[tere profund` a
pulsiunilor erotice personale [i colective. Nu doar str`mo[ul \ndep`rtat al
psihanalizei poate fi recunoscut \n ea, ci [i, \n primul r\nd, acela al psihologiei
aplicate [i al psihologiei maselor“ (s.ns.)
Iar pentru ca lucrurile s` apar` oarecum mai explicite, Culianu noteaz`:
„Originalitatea unei epoci nu se m`soar` dup` con]inutul sistemelor ei ideolo-
gice, ci mai cur\nd dup` voin]a-i selectiv`, adic` dup` grila interpretativ` pe
care o interpune \ntre un con]inut preexistent [i rezultatul s`u modern“113.

57
Pentru a nu z`bovi prea mult \n felurite explica]ii, vom dobserva doar
cum realul [i imaginarul erau subsumate unei inginerii cu puternice [i imediate
efecte rela]ionale [i de con[tiin]`.
6. Manipularea, intoxicarea, distorsionarea s\nt, cum observ`m, pro-
ceduri curative („magii“) intrinseci epocii moderne [i nu numai. Frecven]a [i
intensitatea constatate pot da sentimentul „produc]iei de serie“, al facilit`]ii
producerii [i reproducerii la nesf\r[it a cauzelor precis [i sistematic dirijate
spre efectele scontate. Iar dac` cele c\teva secole post-renascentiste ni se par
un timp istoric de lung` durat`, atunci s-ar putea vorbi de un fel de nesf\r[it al
principiului cauzalit`]ii; cu acoperirea \ntregii modernit`]i. {i, implicit, de o
nesf\r[it` dram` a condi]iei umane, la nesf\r[it manipulat`!
7. Totu[i, scenariul cauzal n-a rezistat revolu]iilor surprinz`toare ale
„lumii materiale [i spirituale“. Principiul cauzalit`]ii a ajuns \ntr-un impas,
aparent f`r` ie[ire - \ntr-un impas ra]ional. Semnalul venea tot din fizic`, fizica
cuantic`, iar mesagerul \ngrijorat al situa]iei va fi Einstein \nsu[i114. Schimbul
de scrisori [i idei Einstein-Born-Bohr poate fi edificator, pentru ceea ce
urm`rim: soarta informa]iei cauzale. Albert Einstein \i scrie, \n 1919, lui Max
Born: „Nu s\nt de acord cu maniera dumneavoastr` pesimist` de a judeca
cunoa[terea. Este unul din cele mai frumoase lucruri \n via]`, de a avea o idee
precis` a cauzelor [i efectelor; nu pute]i s` le nega]i dec\t dac` s\nte]i o fire
\ntunecat`, nihilist`“… Un an mai t\rziu, \n 1920, Einstein continu`, dar cu o
siguran]` b`nuitoare: „Problema cauzalit`]ii \mi provoac` [i mie (…) mult`
grij`“. {i mai departe: „P`rerea lui Bohr despre radia]ie m` intereseaz` foarte
mult. Dar nu doresc s` m` las antrenat de ea, renun]\nd la cauzalitatea
imediat`, at\t timp c\t va fi altfel ap`rat` dec\t p\n` \n prezent. Ideea c` un
electron expus la o radia]ie \[i alege \n toat` libertatea momentul [i direc]ia
unde vrea s` sar` \mi este insuportabil`. Dac` ar fi a[a, a[ dori mai degrab` s`
fiu croitor sau salariat \ntr-un tripou dec\t fizician“… Cu solidaritatea cuvenit`
geniului einstenian, Max Born scria, \n 1924: „Einstein era ferm convins c`
fizica descrie cunoa[terea lumii obiective. Am dob\ndit lent convingerea,
\mp`rt`[it` cu al]i fizicieni, \n cursul experien]ei mele \n domeniul
fenomenelor cuantice din atomi, c` nu exist` o lume obiectiv` \n fiecare
moment, ci o cuno[tere grosier`, aproximativ`…“ La acestea, Max Planck
preciza: „|n concluzie, noi putem declara: legea cauzalit`]ii nu este nici
adev`rat`, nici fals`. Ea este mai degrab` un principiu euristic, un ghid, pentru
a ne orienta \n confuzia \mpestri]at` a evenimentelor“. {i: „Din acestea se
poate \n]elege c` fizica atomic` s-a \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de
reprezent`rile determinismului“, conchide W. Heisenberg.

58
8. Subminarea principiului cauzalit`]ii de misterioasele [i inepuizabi-
lele principii ale materiei este des`v\r[it` de un nou fenomen fizic, considerat
crucial pentru continuitatea ([i continuarea) lumii moderne, a[a cum s-a impus
dup` 1789, odat` cu triumful social al iluminismului. {i anume - nici
experimental nici imaginar - nu au putut fi dep`[ite ultimele st`ri ale materie
(particulele elementare).
Ciocnirile \n acceleratoarele gigantice nu mai aduc informa]ii noi: se
ob]ine acela[i tip de particule, de aceea[i m`rime [i compozi]ie, prin
transformarea energiei cinetice \nalte \n materie. Efectele acestui grav impas
ra]ional par a fi cu adev`rat imprevizibile, cel pu]in pentru circula]ia
informa]ional` pe care o practic`m \n prezent. Ceea ce-l determin` pe un
filosof avizat asupra gravit`]ii consecin]elor s` afirme: „S\ntem evident \n fa]a
unei limite a cunoa[terii. Dincolo de aceasta este lucrul \n sine, incognos-
cibilul“115.
9. Am st`ruit asupra scenariului cauzal din dou` temeinice motive,
impuse de contextul scrierii de fa]`: a/ pericolul ca informa]ia s`-[i piard`
suportul regenerator; s` nu mai con]in` un mesaj real [i b/ agravarea impasu-
lui social, ca urmare a paradigmei negative generate de informa]ia \nchis`, \n
absen]a orizontului evolutiv al lumii ra]ionale/materiale.
Fenomenul este intrinsec civiliza]iei europene \n general. Fundamentat`
pe ra]ionalism [i experien]`, cunoa[terea european` poate fi practic anihilat`
de absen]a cauzalit`]ii, de e[ecul silogismului cartezian. „G\ndesc, deci exist“,
celebra erezie ra]ionalist-laic` a lui Descartes, ajunge a fi, prin e[uarea
dialecticii materiei, un fel de „G\ndesc ca s`… nu exist!“ |n rela]iile practicii
sociale muta]iile s\nt la fel de simptomatice. Metoda cartezian`, favorizat` de
evolu]ia continu` a g\ndirii [tiin]ifice, favoriza, la r\ndu-i, elaborarea (tot
[tiin]ific`) a scenariului social. Cauza social` func]iona [i ra]ional [i istoric.
Recursul la metod` constituia solu]ia global` pentru [tiin]` [i pentru via]a
social`. E[ecul „dialecticii“ materiei (constatat` a fi o structur` generativ` [i
autogenerativ`) oblig` la o schimbare de esen]`, la o nou` paradigm`. Dac` va
fi suportat` schimbarea…
10. Impasul ra]ional se reg`se[te, deci, \n criz` de continuare - \n im-
posibilitatea elabor`rii solu]iei sociale de continuare. Se produce o schimbare
f`r` sens, o rea[ezare haotic` a normelor [i mentalit`]ilor, o dislocare, poate o
decupare din structurile minime ale normalit`]ii. Criza „dialecticii“ materiei
face imposibil un scenariu social coerent. „Nu exist` solu]ii“, „o a treia cale“
etc. s\nt propozi]ii ce b\ntuie Europa de Est, dup` pr`bu[irea sistemului
totalitar. R`spunsul lui Marcuse, din 1968 (pe ideea: schimb`m ce este, f`r` s`
ne pese ce urmeaz`!) se reg`se[te parc` \n impasul provocat, \n Est, de for]e

59
care au dorit schimbarea, dar nu au avut [i solu]ii viabile de continuare.
Interesant este c` formula „a treia cale“ a fost relansat` \n 1998, chiar la New
York, sub patronajul pre[edintelui Clinton, cu precizarea: „nici socialism nici
liberalism“, care nu mai corespund societ`]ii informa]iei/globale. Riscul ar fi:
„Schimbarea f`r` solu]ie!“ o pustiire ideologic`, economic`, moral`,
concomitent cu blocarea accesului la decizia social`.
11. Interpret`ri de ultim` or` confirm` oarecum dramatic acest „f`r`
s` [tie ce urmeaz`“, generat de impasul nea[teptat al solu]iei de continuare. Un
presigios istoric contemporan, Eric Hobsbawn , \n lucrarea „Age of extremes.
The Short Twentieth Century (1914-1991)“, consemneaz` impasul. Observ\nd
c` „epoca de aur“ a capitalismului (de dup` al doilea r`zboi mondial) a e[uat,
\n anii ‘80 [i ‘90: \n Est - pr`bu[ire, [i \n Vest - malaise, S. Brucan sintetizeaz`
astfel constat`rile istoricului: „Tabloul sumbru al prezentului cuprinde toate
continentele [i toate aspectele vie]ii sociale (…). |n politic`, declinul partidelor
de mas` organizate conform ideologiilor a eliminat motorul activiz`rii civice
a oamenilor, iar \n cultur` totul este post: postindustrial, postimperial, postmo-
dernist, postmarxist, post-Gutenberg, f`r` s` se [tie ce urmeaz` dup` dispari]ia
acestora (s.ns.). Bref, secolul se termin` \ntr-o dezordine total` (s.ns.), a c`rei
natur` nu este clar`, fiind lipsit [i de mecanismul necesar, fie pentru a-i pune
cap`t, fie pentru a o ]ine sub control“. („Dilema“ nr. 160, februarie 1996).
12. Riscul impasului ra]ional rezid` \n specularea solu]iilor de circum-
stan]`, acel „haos bine organizat“, \n care informa]ia accept` s` se prostitueze,
este prostituat` sau obligat` s` se comporte ca atare. |n fond, ce altceva s-a
\nt\mplat \n Romånia, \n perioada postdecembrist`?

60
CAPITOLUL V

DEONTOLOGISMUL
Premisele unui nou comportament al omului activ
1. Con]inutul exact al deontologismului impune unele preciz`ri de
\nceput. Etimologic, deriv` din cuvintele grece[ti „deontos“ (ceea ce este bine;
ceea ce se cade) [i „logos“ ([tiin]a) [i compun noua [tiin]` a comportamentului
moral - deontologia - [tiin]` a atitudinii [i ac]iunii morale \n aria unei profesii
precis delimitate (ex. medic, avocat, ziarist). Normele deontologice s\nt
elaborate de profesioni[tii \n[i[i; aplicarea lor este asigurat` numai de
reprezentan]i ai acelei profesii; numi]i sau ale[i dintre membrii profesiei
vizate. |n ultim` analiz`, normele deontologice s\nt interioare profesiei -
norme autoimpuse. Doamna Kathryn Koegel pledeaz`, argumentat, pentru
realitatea func]ional` a „regulilor autoimpuse“ \n activitatea de pres`. Doamna
Koegel crede c` regulile autoimpuse ar putea produce efecte coerente [i
efective „prin organiza]ii eficiente [i cuprinz`toare ale mediei, care s` militeze
pentru bunul mers al \ntregii activit`]i de mass media [i care s` stabileasc`
standarde [i politici pentru aceast` industrie“116.
2. Principiul interiorit`]ii [i exerci]iul autoimpus, caracteristice regle-
ment`rilor deontologice, au un sens propriu \n raport cu deontologismul. Dac`
deontologia opereaz` cu norme specifice [i numai \n aria bine delimitat` a
unei anume profesii, deontologismul ambi]ioneaz` o cauz` general` [i gene-
ralizant`, raportat` la toate profesiile, active [i contemplative, la atitudinile,
ac]iunile [i comportamentele de ordin moral, [tiin]ific, politic, public sau
privat etc.
Deontologismul apare ca o filosofie moral` normativ` care vizeaz` \n-
tregul comportament uman. Esen]a deontologic` rezid` \n calitatea/moralita-
tea ac]iunii. Comparativ, dac` „filosofia voin]ei“ pune accentul pe „reprezen-
tarea mea“ („lumea mea“) \n ignorarea efectelor [i corectitudinii ac]iu-
nii/viziunii (s.ns.) pentru cel`lalt/ceilal]i, deontologismul accentueaz` nece-
sitatea corectitudinii ac]iunii [i a corectitudinii Binelui ob]inut pentru sine [i
pentru ter]i.
3. Pentru o mai precis` delimitare a deontologismului de filosofiile
utilitariste (a c`ror ]int` este succesul, indiferent de mijloace) s` urm`rim

61
ra]ionamentul propus de David McNaughton117. Autorul face o analiz` com-
parat`, l`muritoare \n multe privin]e, \n care stabile[te diferen]ele dintre
deontologism [i consecin]ionism [i, de aici, [ansele deontologismului, care
\ncearc` s` g`seasc` temeiul moral dintre eficacitate [i puritate, \ntre care
„trebuie s` alegem… chiar dac` este dureros“ (A. Camus)118.
David McNaughton delimiteaz` „deontologismul“ de „conseci]ionism“
prin compara]ie. Premisa pe care \[i \ntemeiaz` ra]ionamentul este, fire[te,
ac]iunea: „C\nd s\ntem pu[i \n fa]a unei alegeri \ntre mai multe ac]iuni, alegere
ce are o semnifica]ie moral`, cum putem decide care din ele este cea
moralmente corect` (right)?“119.
4. Teoriile consecin]ioniste (- ale ac]iunii directe sau indirecte) consider`
c` ac]iunea este moralmente valabil` \n m`sura \n care „are cele mai bune
rezultate, adic` aceea care produce cea mai mare balan]` de consecin]e bune \n
raport cu cele rele“*. Mai mult: consecin]ionismul ac]ional direct se autodefi-
ne[te ca o teorie a deciziei“, „prin intermediul c`reia s` ne ghid`m ac]iunile“**.
|ntr-o expresie concluziv`, consecin]ionistul se situeaz` \ntr-o rela]ie
binar` (de consecin]`: cauz`-efect) cu lumea \n care tr`ie[te efectiv [i \n care
moralitatea se deduce post-factum, din rezultat. „C\nd ac]ionez, ceea ce con-
teaz` din punct de vedere moral - singurul lucru care conteaz` din punct de
vedere moral - este efectul pe care \l va avea ac]iunea mea asupra cantit`]ii de
valoare din lume“***.
Miza pe rezultat („efectul“), observ` exege]ii consecin]ionismului, nu
poate fi valorizat` printr-o raportare substan]ial`, cum ar fi normal, la corec-
titudinea ac]iunii. Consecin]ioni[tii configureaz` moralitatea printr-o „dialec-
tic` regresiv`“, s`-i spunem a[a, pornind de la efectul/succesul ob]inut,
efect/succes echivalent cu „binele“ urm`rit. |n acest fel, apare riscul de a
exista o diferen]` moral` [i de moralitate \ntre ac]iune [i rezultat. |ntrebarea
este: O ac]iune imoral`/amoral` poate produce un rezultat valabil moral? {i, \n
continuare: Putem accepta, f`r` riscuri morale majore, celebra formul`:
„Scopul scuz` mijloacele“, cu at\ta non[alan]` aplicat` \n aria politic` post-
machiavelic`?
5. Deontologi[tii spun nu, din motivul c` „ac]iunea care produce cele
mai bune rezultate (nu) este \ntotdeauna ac]iunea corect` din punct de vedere
moral“120. Deontologismul accept` s` produci „mai pu]in bine dec\t ai putea“,
dac` ac]iunea [i mijloacele de ac]iune s\nt corecte \n ini]iativ` de producere a
binelui. Deontologi[tii consider` ac]iunea o fapt` moral`, \n timp ce conse-
cin]ioni[tii o consider` valabil` moral \n func]ie de succes (de consecin]e).
Disputa dintre cele dou` curente este sporit` [i de faptul c` deontolo-
gismul \ncearc` s` impun` un comportament fundamentat pe norma moral`

62
corect` (deci, un comportament constr\ng`tor) \n toate ac]iunile pentru sine [i
pentru ceilal]i. „Deontologismul afirm` c` moralitatea impune anumite limite
sau constr\ngeri \n ceea ce prive[te ac]iunile f`cute \n vederea binelui
general“*. {i astfel, prin aceast` raportare la binele general, deontologismul
oblig` individul/persoana s`-[i organizeze ac]iunile s`-[i modeleze compor-
tamentul [i \n func]ie de ceilal]i, normele morale fiind, \n fond, consensuale,
rezultate ale unei \ndelungate existen]e [i tradi]ii individuale/colective.
Identific`m, prin aceasta, constanta moral` \n configurarea cadrului normativ
[i social ce define[te ac]iunea individual`, \n raport cu sine [i cu ceilal]i.
Consecin]ioni[tii (ca [i utilitarismul, \n general) nu mizeaz` pe rigorile
constr\ng`toare, fie [i permisive. Plastic vorbind, consecin]ioni[tii accept`
omul performant, c`ruia rezultatul/succesul \i legitimeaz` statutul moral [i
social.
Vechiul dicton amintit („Scopul scuz` mijloacele“) poate fi reg`sit \n
consecin]e fericite sau nefericite; sau \n aceea[i m`sur` fericite [i nefericite.
Ar fi suficient ca balan]a consecin]elor fericite s` \ncline, chiar [i foarte pu]in,
talgerul (\n favoarea rezultatelor pozitive) pentru a legitima moral ac]iunea!…
Exist` aici acea ambiguitate a succesului, identificat` \n opera]iunile de tip
op]ional (ex: alegeri parlamentare, de partid etc.), \n care este suficient un
procent infim sau un singur vot \n plus pentru a proclama \nving`torul [i, prin
aceasta, fericirea electiv`. Nu mai conteaz` c` 49% dintre „op]ionali[ti“ au
fost \nfr\n]i [i vor fi executan]ii voin]ei majoritare (cel pu]in psihologic).
6. Dar diferen]a radical` dintre deontologism [i consecin]ionism re-
zid` \n absen]a unei morale a ac]iunii, \n cazul consecin]ionismului. David
McNaughton observ`: „Consecin]ionismul ac]ional nu este, ca atare, o teorie
moral`. adic` o teorie ce ne spune care ac]iuni s\nt, \n fapt, corecte din punct
de vedere moral [i de ce“**. {i tocmai datorit` acestei absen]e de esen]`, con-
secin]ionismului „trebuie s`-i ad`ug`m o teorie a valorii intrinseci, o explica]ie
a ceea ce anume s\nt lucrurile bune, respectiv rele“***. O asemenea teorie a
valorii intrinseci este considerat` a fi utilitarismul care „ne spune c` singurul
lucru intrinsec bun este fericirea sau bun`starea (welfare) fiin]elor sim]itoare,
[i c` singurul lucru r`u este suferin]a“ (pag. 228).
7. Dependen]a moral-axiologic` de anumite standarde, \n care fericirea
pare a fi sinonim` cu bun`starea, sugereaz` caracterul dependent al
consecin]ionismului; caracterul s`u sistemic.
Prin diferen]`, deontologismul tinde s` impun` o filosofie moral` a
ac]iunii [i mijloacelor de realizare concrete [i corecte a ac]iunii; o filosofie
neutr`, trans-sistemic`.

63
8. Deontologismul nu depinde de o „o teorie a valorii intrinseci“, din
moment ce, \n esen]a sa, este moral, [i nici de un sistem („liberal“, spre exem-
plu), ci \ncearc` s` impun` alternativa generalizant` normativ` a corectitudinii
ac]iunii [i mijloacelor; a binelui moral pentru sine [i pentru to]i ceilal]i;
oricum, nu \mpotriva altuia/altora. Caracterul normativ al deontologismului
(„constr\ng`tor“, cum spun exege]ii utilitarismului) vizeaz` tocmai
corectitudinea binelui, pe baza unor ac]iuni corecte, prin care s` se produc` un
bine/efect moderat, de tip aristotelic, [i nu un succes „cu orice pre]“.

O precizare necesar`: Deontologismul „a[a cum apare \n conspectul de


fa]`, nu vizeaz` minimalizarea utilitarismului ([i „consecin]ionalis-
mului“), printr-o ofert` conceptual` [i practic` alternativ` de tip exclu-
sivist. Deontologismul tinde la impunerea unei premise de referin]`, care
s` stea la baza oric`rei ac]iuni umane - binele corect - rezultat din
corectitudinea mijloacelor [i scopurilor. Deontologismul situeaz` omul [i
ac]iunea sa \n aria deliberat` ([i aprioric`), premerg`toare ac]iunii [i
efectelor; consecin]elor. Deontologismul apare, astfel, ca un pas \n plus
\n restaurarea eticii ac]ionale, impus`, azi, de riscurile unor comporta-
mente (politice, civice, [tiin]ifice) care \ngrijoreaz`, datorit` tocmai
consecin]elor negative pentru sine [i pentru ceilal]i.
Totu[i, utilitarismul, considerat [i „un consecin]ionism care se opune in-
terven]iei criteriilor a priori pentru a judeca o ac]iune“, r`m\ne filosofia
practic` de referin]` \n spa]iul britanic [i american al lumii moderne.
„Resping\nd orice concep]ie transcendent` asupra binelui moral“,
utilitarismul promova ac]iunea ale c`rei consecin]e - ne spune Jeremy
Bentham, fondator al curentului, al`turi de John Stuart Mill - produceau
„cea mai mare fericire a celor mai mul]i“; este adev`rat, pe baza
principiului „scopul scuz` mijloacele“ (numai rezultatul fericit conteaz`).
Utilitarismul, amendabil azi, a creat, totu[i, o civiliza]ie de referin]`,
chiar dac`, \n plan ideal/etic, este amendabil`. Semnalele posibilei
adecv`ri la criteriile ac]ionale din zilele noastre s\nt sugestive:
„Utilitarismul contemporan a dezvoltat strategii individuale (...) cea mai
cunoscut` fiind aceea a utilitarismului normativ“. Ceea ce \nseamn`
raportarea la o regul` respectat` f`r` excep]ie, iar consecin]ele vor fi
evaluate prin raportare la „adoptarea acestei reguli generale, nu din actul
singular“. Utilitarismul normativ apare a fi un deontologism am\nat, cel
pu]in \n aceast` faz` a evolu]iilor conceptuale [i practice. (Vezi
„Utilitarismul“ de Catherine Audard; \n „Filosofia moral` britanic`“, Ed.
Alternative, 1998).

64
Deontologismul [i consecin]ionismul coexist` \n doctrina moral` actual`,
inclusiv \n aria comunic`rii de mas` care ne intereseaz` cu prec`dere. {i la
care ne vom referi \n capitolele urm`toare.

65
„... Un principe are \ntotdeauna la \ndem\n` tot felul de motive
\ndrept`]ite, care-i \ng`duie s`-[i calce cuv\ntul sub aparen]e cinstite...
Dar trebuie s` [tii s`-]i ascunzi \n tot felul aceast` natur` de vulpe (pentru
a te feri de cursele ce ]i se \ntind - n.ns), s` te prefaci [i s` nu te dai pe fa]`,
deoarece oamenii s\nt at\t de naivi [i se supun at\t de u[or nevoilor
prezente, \nc\t acela care \n[al` va g`si \ntotdeauna pe unul care s` se lase
\n[elat“.
(Niccoló MACHIAVELLI)

„La prima vedere, numele lui Machiavelli a r`mas legat de ideea


unui divor] radical \ntre politic` [i moral`, a succesului cu orice pre] [i
indiferent de mijloace - [iretenie, duplicitate, perfidie, \n[el`ciune,
corup]ie, for]` sau asasinat - toate practicile care au existat dintotdeauna
[i pe care, evident, nu el le-a inventat; el nu a f`cut dec\t s` arate c` s\nt
mijloace necesare \n via]a politic`“.
(Philippe MALAURIE)

66
CAPITOLUL VI

DEONTOLOGIA
{I COMUNICAREA DE PRES~
Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens)
1. Traseul „conceptual“ parcurs \n textul de p\n` aici - de la omul mo-
ral socratic („omul \n parte“, omul delfic, al op]iunii ra]ionale) p\n` la „omul
performant“ - mai degrab` op]ional dec\t ra]ional - ne indic` continua dram`
de situare (inclusiv moral`) a omului [i a umanit`]ii pe care o exemplific`.
Deontologia, concept modern, mai recent, ne permite o re-calificare (prudent`
desigur) a ac]iunii umane dintr-o perspectiv` etic` legitim` - prin raportare
corect`, solidar`, la sine [i la ceilal]i. Deontologia [i, prin efect, deonto-
logismul pledeaz` pentru o norm` \n toate, pentru un comportament normativ
reg`sit retrospectiv \n precepte vechi, validate de tradi]ii [i uzan]e: „Este
necesar` o m`sur` \n toate“ (Socrate), „Nimic prea mult“ (Templul din Delfi)
sau modera]ia aristotelic` („Nici insuficien]` nici exces“). Omul \[i c`uta
unitatea moral` [i spiritual`.
Momentul revelator al realit`]ii umane monogenice, reprezentat de jertfa
christic`, a pus \n fiin]` [i \n realitatea socio-uman` nemijlocit` omul des`v\r-
[itei unit`]i - omul christic. Realitate absolut` - omeneasc` [i dumnezeiasc`
deopotriv` - Iisus realizeaz` \ntruparea Logosului \n istorie, d\nd astfel sens [i
cauz` naturii sociale mundane („temporale“) a omului [i lucr`rii sale ome-
ne[ti. Omul christic, tr`ie[te [i iube[te cu sufletul [i cu g\ndirea \ntr-o deplin`
unitate fiin]al` [i existen]ial`. Pentru c` Logosul este [i Cuv\nt [i Ra]iune, dar
[i Fiin]` [i Persoan`. A[a cum str`lucit observa p`rintele Dumitru St`niloaie,
„ra]iunea implic` [i cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane
c`tre alta. Deci \ns`[i ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta“12.
Omul christic \nlesne[te \mplinirea \n fapt a visului monogenic c`utat de
g\ndirea elin`, sugerat de Platon prin cele dou` principii („divinitatea“ [i
„materia“) [i considerat posibil de Aristotel, c\nd acorda unor oameni supe-
riori („filosofii“) accesul la unitatea originar` („divinitate - intelect“), printr-o
riguroas` [i constant` via]` contemplativ`… |n parantez` fie spus, tocmai ase-
menea geniale inten]ii eline au f`cut posibil`, \n spa]iul european, revela]ia

67
christic`; filosofia elin` oferea date ra]ionale pentru a \n]elege credin]a ca ra-
]iune suprem` a fiin]ei [i fiin]`rii; \n acord cu un asemenea eveniment, Albert
Camus face demonstra]ia asimil`rii cre[tinismului evanghelic [i prin ra]io-
nalismul idealist platonician.
2. Ulterior, se produce ceea ce am putea numi o „mi[care a atomului“ \n
realitatea monogenic`, favorizat` de ra]ionamentul umanist (pre-laic [i laic
european) [i de natura contradictorie a individului („p`catul adamic“ nu pare
a fi doar o parabol` a riscurilor cunoa[terii); mi[care ce a condus la rescindarea
fiin]ei umane. Treptat, se afirm` entitatea ra]ionalist-empiric`, scientist` [i,
prin aceasta, fixarea omului \n centrul lucrurilor, g\ndurilor [i al tuturor
proceselor evolutive. Se trece, \n cele din urm` [i dup` aprige b`t`lii concep-
tuale [i sociale („revolu]ionare“) de la ra]iunea de a fi (c`utat` de elini [i \mpli-
nit` culminant de omul christic) la voin]a de a fi ( cu evolu]iile cunoscute - de
la Schopenhauer, la Nietzsche, John Stuart Mill, Wundt, Marx, Freud, p\n` la
op]ional-consecin]ioni[tii din zilele noastre). Pled\nd pentru o „filosofie a
voin]ei“, sociologul romån Dimitrie Gusti sesiza criza moral` (riscul ac]iunilor
emo]ionale/arbitrare), tot astfel cum deontologismul \ncearc` s` regleze prin
norme [i prin crearea unui reflex normativ noile excese subiective ale teoriilor
utilitariste (teoria succesului, satisfac]iei, consecin]elor etc.).
3. Am re-parcurs, foarte succint, momentele devenirii morale a
omului, pentru a favoriza, astfel, mai corecta \n]elegere a ac]iunii umane, \n
raport cu inten]ionalitatea pentru sine [i \n raport cu ceilal]i; pentru a identifica
miza moral` a ac]iunii \n societatea informa]iei. Comunicarea uman` - interde-
penden]ele identitare, comuniunea posibil` [i necesar` - reclam` cunoa[terea,
acceptarea [i respectarea con[tient-solidar` a unor principii [i reguli comporta-
mentale necesare [i obligatorii; respectarea a ceea ce, \n termeni uzuali,
numim reguli [i norme de conduit` general acceptate.
Impactul extraordinar - practic exhaustiv - al informa]iei [i comunic`rii,
„capturarea“ \n fapt, a \ntregii sfere terestre („a \ntregului spa]iu sublunar“) [i
nu numai de c`tre tehnologiile expansiunii spa]iale [i ale transmiterii
mesajelor, faptelor, evenimentelor - repun \n cauz` nu numai un anumit tip de
civiliza]ie, ci esen]a \ns`[i a condi]iei umane.
Atomizarea, uniformizarea, aplatizarea existen]ial` constituie doar un
anumit set de riscuri, at\ta vreme c\t riscurile grave vizeaz` „misterul genezic“
al fiin]ei umane, esen]a sa fiin]al` [i existen]ial`. Controlul informa]iei gene-
tice ([i genezice) este un fapt „[tiin]ific“ concret („clonarea“ este doar un
exemplu \ntre altele). Fragilitatea mijloacelor de ap`rare \n fa]a performan]elor
[tiin]ei, tehnologiei [i informa]iei l-a determinat pe Francis Fukuyama s` vor-
beasc` nu numai de o societate post-istoric`, ci [i de o societate post-uman`.

68
Vorbim, deci, de riscurile informa]iei, dar s\ntem obliga]i, \n acela[i
timp, s` pled`m pentru necesitatea vital` a informa]iei, pentru accesul ne\n-
gr`dit la informa]ie. Cum s\ntem obliga]i s` pled`m perseverent pentru o infor-
ma]ie onest`, corect`, adev`rat`.
4. Omul nu poate exista liber f`r` informa]ie. Cu condi]ia ca informa-
]ia s` nu-i pun` \n pericol identitatea socio-profesional` [i mental`, sensul
fiin]ial [i existen]ial pe care \n]elege s`-l exercite corect [i liber. |n ultim`
analiz`, informa]ia [i comunicarea trebuie s` rimeze cu un cadru libertar real
de via]`; care la r\ndu-i, s` se reg`seasc` \n norme comportamentale adecvate:
acceptate [i practicate.
5. Deontologia - ca [tiin]` a ceea ce este bine, a ceea ce se cade -
transfer` asemenea acute \ngrijor`ri comportamentale \n aria restr\ns` a unei
profesii determinate. |n cazul de fa]`, \n aria presei, considerat` \n cele trei
modalit`]i principale de realizare: scris`, vorbit`, televizat`.
Vom urm`ri, pe c\t posibil, traseul cronologic al reglement`rilor deonto-
logice, cu deosebire \n ]`ri din spa]iul european. |n acela[i context apar [i
reglement`rile la nivelul unor organisme regionale sau interna]ionale (ONU,
FIJ, al Parlamentului Europei, UNESCO).
|n sf\r[it, vom releva cu aten]ie evolu]iile normative de tip deontologic \n
Romånia post-decembrist`, evolu]ii ce indic` atitudini [i op]iuni de real`
substan]` libertar`.

Anul 1918 - un \nceput deontologic discret


1. |ntr-un moment de maxim` tensiune istoric`, sporit` de finalul
primei conflagra]ii mondiale - c\nd Europa se preg`tea pentru o nou` hart`
geo-politic`, mai apropiat` de realitatea moral`, spiritual` [i na]ional` - la
Paris ap`rea „Charta datoriilor profesionale ale ziari[tilor francezi“122, docu-
ment r`mas p\n` ast`zi de referin]` \n „normarea“ [i exercitarea profesiei de
ziarist, la nivel na]ional [i continental. Situat` \n context, „Charta“ \ncerca
parc` s` adauge tratatelor de pace [i un set de reguli care s` asigure, prin uz,
pacea con[tiin]elor profesionale, \n aria informa]iei [i comunic`rii publicistice.
2. Ocazia oferea argumente de maxim` oportunitate pentru re-g\ndi-
rea modalit`]ilor [i garan]iilor de participare a presei la decizia politic` [i
social`, la actul de putere, printr-o informare corect`, onest` a publicului.
C\teva constat`ri legitimeaz` necesitatea situ`rii presei \n noile contexte
europene, determinate de rezultatele primului r`zboi mondial:
– Presa de mare tiraj [i audien]`, prezent` efectiv pe c\mpul de lupt`,
oferea de-acum datele unei structuri de putere public`, \n m`sur` s` coaguleze

69
„opinii de mas`“; s` devin` exponenta real` a masei de cititori [i, astfel, s`
poat` semnala, limita [i influen]a decizia public` (legislativ`/executiv`/jude-
c`toreasc`); inclusiv crima premeditat`, cum s-a \nt\mplat \n cazul nesocotirii
flagrante a regulilor [i normelor r`zboiului (utilizarea substan]elor chimice,
torturarea [i uciderea prizonierilor etc).
– Presa, se constat`, nu mai este (doar) un domeniu de activitate, care s`
poat` fi situat` [i clasificat` sectorial, ci un martor omniprezent, relativ neu-
tru/impar]ial, c`l`uzit de principiile libertare, ale veridicit`]ii [i bunei-credin]e,
cum [i ale responsabilit`]ii fa]` de realitatea [i integritatea faptelor, eveni-
mentelor, opiniilor.
– Presa devenea ea \ns`[i o putere \n stat („a patra putere“). O putere
exponen]ial` - [i nu doar un „instrument \n m\na puterii politice“, acuz` ce-o
\nso]ea \nc` de la \nceputul secolului trecut, c\nd, spre exemplu, Napoleon,
sim]ind nemijlocit consecin]ele art. 11 din „Declara]ia drepturilor omului [i
cet`]eanului“ (1789), referitor la „libera comunicare de g\nduri [i de opinii“, a
[tiut s-o foloseasc` subtil, dar [i s-o cenzureze/suspende f`r` remu[c`ri.
– Dup` un secol [i mai bine, puterea temporal` se vedea obligat` s` com-
par` \n fa]a unei instan]e permanente - opinia public` - prin intermediul unui
„judec`tor de instruc]ie“ intransigent - ziaristul. {i ca „procesul“ s` fie
complet, puterea \ns`[i era aceea care se vedea constr\ns` s` stabileasc`
statutul libertar al comunic`rii publice (al presei) [i se obliga s`-l respecte.
Desigur, toate acestea printr-un continuu dialog polemic, \n care ziari[tii n-au
fost [i nu s\nt nici ast`zi ocoli]i de evenimente dramatice (molesta]i, aresta]i,
asasina]i).
3. Se produce ceea ce am putea numi o mai accentuat` responsabi-
lizare politic`/social`/civic` fa]` de pres` (fa]` de libertatea actului de comu-
nicare public`) [i, \n replic`, o mai accentuat` responsabilizare profesio-
nal`/moral` a „actorilor“ comunic`rii (ziari[ti, editori, patroni). Cu deosebire
cap`t` regim de urgen]` responsabilitatea direct` a ziaristului pentru mesajul
comunicat publicului [i pentru statutul s`u public.
Punem accentul pe caracterul public al actului de comunicare jurna-
listic`, \ntruc\t ziaristul f`ptuie[te, \n chip deliberat, un act public, [i este direct
r`spunz`tor fa]` de public, \n numele c`ruia \[i exercit` profesia [i pe care
\ncearc` s`-l ghideze corect \ntr-o realitate continuu evenimen]ial`, eterogen`,
adesea greu de ordonat \n \n]elesuri plauzibile.
Caracterul exponen]ial al profesiei de ziarist impune un comportament
moral echivalent: fa]` de public, \n ansamblul s`u, [i fa]` de fiecare persoan`
\n parte, vizat` \n texte sau emisiuni publicate/difuzate.

70
Principii definitorii
ale deontologiei profesiunii de ziarist
1. Argumentele contextuale, consemnate imediat mai sus, sus]in ideea
organiz`rii normative a unui comportament profesional care s`-i protejeze pe
ziari[ti de riscuri morale sau juridice, cu grave consecin]e asupra con[tiin]ei
publice, a statutului persoanei \n societate/colectivitate [i, fire[te, asupra
exercit`rii sau nu a propriei munci specifice. Vom re]ine, \nc` de pe acum, c`
ziaristul poate fi c`zut din drepturile de exercitare a profesiei fie printr-o
sentin]` deontologic`, fie printr-o sentin]` penal`. Dac` \n cazul juridic
legiutorul prevede expres acest lucru (art. 115 Codul Penal Romån) \n cazul
sentin]ei deontologice - de[i este aplicat` numai de profesioni[ti ai presei [i are
un caracter strict moral - sentin]a poate fi extins` de la o simpl` mustrare la
suspendarea temporar` sau eliminarea definitiv` din profesie.
2. |ntr-un asemenea cadru, „organizarea normativ`“ are menirea de
a proteja moral-profesional ziaristul, de a proteja actualitatea [i veridicitatea
mesajului publicat. „Charta obliga]iilor profesionale ale ziari[tilor francezi“
fixeaz` un \nceput al ordon`rii con[tiin]ei/responsabilit`]ii profesionale, \ntr-o
lume a confrunt`rilor libertare, pluraliste, culminate \n legiferarea [i afirmarea
trans-frontalier`, practic universal` a drepturilor omului: la via]`, la propria
g\ndire, la comunicarea ne\ngr`dit`, \n spa]iul public [i privat.
3. |n ultim` analiz`, momentul 1918, fixat de ini]iativa sindicatului
na]ional al ziari[tilor francezi, favoriza, cu metod`, pletora de argumente con-
tradictorii privitoare la rela]ia libertate-responsabilitate, \n cadrul limitat,
specific, al unei profesii ce se v`dise cu totul special`, prin efectele publice
4. Parcurgerea, fie [i gr`bit`, a celor 15 principii re]inute \n „Charta“
din 1918 (plasat`, totu[i, de evenimentele timpului \ntr-o zon` de discre]ie a
faptelor semnificative), ne permite c\teva oberva]ii sugestive pentru g\ndirea
profesional` [i pentru profesia ce-a f`cut din secolul XX un eveniment
continuu. Spunem aceasta \ntruc\t disolu]iile sistemice (c`derea absolutis-
melor habsburgic [i ]arist), concomitente cu afirmarea principiului op]ional \n
via]a socio-politic`, garan]iile normative [i cadrul institu]ional de afirmare
liber` a g\ndurilor [i ideilor constituiau premisele reale („revolu]ionare“) ale
unor transform`ri socio-morale de calitate. |n asemenea m`sur` legitime \nc\t
aproape nimeni nu putea presupune c` absolutismele vor fi substituite de
totalitarisme la fel de atroce (fascism, comunism, monetarism etc.),la fel de
abominabile, \n aria condi]iei umane. Evolu]ii arbitrare care au indus o
terifiant` inginerie social` [i un continuu vertij moral [i spiritual. Principiul
na]ionalit`]ilor, cu efecte disolutive ([i pozitive) \n confruntarea cu imperii

71
multi-na]ionale, avea s` fie „convertit“ printr-o strategie - de dislocare a na]iu-
nilor \nse[i - \n anii postbelici. Imperium-ul nefast, sistemic („ideologic“) sub-
mina, p\n` la substituire, libertatea na]ional`; for]a brut` a vechilor imperii era
\nlocuit` de for]a ideologiilor instrumentalizate. Supunerea viza acum nu
numai voin]a, ci con[tiin]a, \n primul r\nd, con[tiin]a. Important era nu „ce
faci“, ci „ce g\nde[ti“! Mai precis: - cum g\nde[ti ceea ce s-a stabilit s`
g\nde[ti. Ideologia a devenit, \n jum`tate din Europa, o g\ndire de stat; o
g\ndire unic`… Ne referim, fire[te, la experien]ele din spa]iul german (nazis-
mul), sovietic (stalinismul), dar [i \n state de tip totalitar prin imita]ie (fostele
]`ri ale lag`rului comunist, dar [i c\teva din Asia, Africa [i America Latin`,
intoxicate de exclusivismul ideologic, interna]ionalist). Mai pu]in afectate
direct de efectele „interna]ionaliste“, ]`rile occidentale n-au fost ferite cu totul
de ispita comuniz`rii. Aminteam [i altundeva: Regis Debray, ziarist [i
sociolog francez remarcabil, observa cum, \n fa]a experimentului r`s`ritean,
ideologia libert`]ii, \n Occident, s-a transformat \n „ideologii de securitate“;
minate, deci, de o direc]ionare deliberat`, restrictiv`. Mai recent, un autor cum
este Stephen Koch publica o carte temeinic documentat`, cu un titlu care
spune tot: „Sf\r[itul inocen]ei. Intelectualii din Occident [i tenta]ia stalinist` -
30 de ani de r`zboi secret“. S` not`m c\teva din numele de marc` tentate de
stema de rubin [i vom \n]elege u[or ponderea r`zboiului de con[tiin]`,
caracteristic secolului nostru [i, de aici, rolul presei ca „act de g\ndire“. (V.
Dongoroz). Cartea amintit` re]ine experien]ele „staliniste“ ale unor
personalit`]i culturale de marc`: Hemingway, John Dos Passos, André
Malraux, Romain Roland, André Gide, Bertold Brecht [i mul]i al]ii. Cur\nd,
dup` \ncheierea primului r`zboi mondial [i victoria leninist` \n Marea Rusie,
continentul european ([i con[tiin]a european`) aveau s` suporte efectele a
dou` principii \ngem`nate: „Marea Teroare“ [i „Marea Minciun`“, \n special
\n spa]iul fascist [i leninist. Dar nu numai. Stephen Koch noteaz`, la un
moment dat: „|n plus, Brecht [i Katz („om de teatru“ la Hollywood - n.ns.) au
aceea[i fascina]ie [i acela[i talent pentru practicarea minciunii de dragul
minciunii, ceea ce ar fi un corolar al tuturor acestor \nsu[iri. |mp`r`[eau [i
fascina]ia pentru Minciun` (s.ns.). Am\ndoi ar putea ocupa locuri de frunte \n
ierarhia marilor minino[i ai secolului, unul \n art`, cel`lalt \n politic`. Par s` fi
sim]it aceea[i pl`cere (…) \n Minciuna considerat` ca un fel de Adev`r
superior, poate chiar forma suprem`: Adev`rul nu ar fi dec\t minciuna
justificat`“123.
5. Sugestia definitiv` con]inut` \n ultima propozi]ie ne ofer` un
argument de dificultate \n plus privind situarea presei \ntr-un asemenea c\mp
al con[tiin]elor dislocate din perimetrul adev`rului. Cum, de asemenea,

72
\nlesne[te \n]elegeera secolului XX ca un „eveniment continuu“ \n planul
mentalului individual/colectiv. Practic, toate r`zboaiele, revolu]iile, con-
trarevolu]iile, deziden]ele, demasc`rile, reabilit`rile, pr`bu[irile individuale,
colective, sistemice, etc, au avut ([i au) cauze ideologice (explicite/ implicite)
determinante. {i lucrurile nu par a se schimba esen]ial: monetarismul, ca
substitut ideologic global, este \n m`sur` nu doar s` manipuleze con[tiin]e, ci
s` le [i „privatizeze“! Cineva spunea, \n glum` fire[te, c` Marx nu mai este,
dar \n locul lui a ap`rut casierul de la F.M.I.. Paralelismul este oarecum picant,
dar realitatea sugerat` poate fi aceasta: ideologiile, mai \nainte, monetarismul,
azi, nu urm`resc substan]ializarea unui sistem, ci adecvarea la un anumit tip
de func]ionalitate! |n fapt, impunerea unui flux mental univoc [i perseverent,
\ntr-o cauz` prestabilit` (acum „globalismul“, ieri „comunismul“, „libe-
ralismul“ etc.). Poate nu \nt\mpl`tor, st\nga (laburist`) englez` [i cea italian`,
dar [i democra]ii americani vorbesc de „a treia cale“ - nici socialism nici
liberalism - necesar` pentru a r`spunde provoc`rilor reale [i/sau virtuale din
mileniul III. Celebra formul` atribuit` lui Malraux: „Mileniul III va fi religios
sau nu va fi deloc“ spore[te sugestia preeminen]ei „faptului de g\ndire“ \n
comunicarea [i comuniunea interuman`, aflat` \n fa]a unei noi realit`]i inte-
lective. Muta]ia \n mental („\n g\ndire“) este simbolic exprimat` de Heiddeg-
ger care aprecia c` g\ndirea este cel mai important eveniment al fiin]ei; sau [i
mai pragmatic, de Winston Churchill: „Imperiile viitorului vor fi imperii ale
min]ii“.
7. Evolu]iile petrecute \n intervalul dintre momentul apari]iei „Chartei“,
\n 1918, [i elaborarea „Revolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului
Europei privind etica ziaristic`“, \n 1993, au fost \nso]ite de o tot mai accen-
tuat` diferen]iere a presei \n structurile de putere [i de decizie public`124.
Treptat, din intermediar al comunic`rii publice, presa a devenit [i un exponent
al publicului, prin asumarea rolului de ap`r`tor al libert`]ii [i libert`]ilor
individuale/ colective, dar [i de analist al faptelor, evenimentelor [i compor-
tamentelor publice sau private, individuale, de grup sau organiza]ionale.
Ap`rea, astfel, firesc [i necesar ca presa \ns`[i, organiza]iile sale pro-
fesionale s` acorde o aten]ie particular` propriilor rigori morale, \n realizarea
efectiv` a investig`rii, select`rii, prelucr`rii [i transmiterii faptelor, eveni-
mentelor, opiniilor de interes public. Profesioni[tii scrisului publicistic erau,
desigur, con[tien]i c` „abuzul de putere“, distorsiunile, „secretiz`rile“
excesive ale informa]iei nu pot fi contracarate printr-un „abuz de pres`“. {ansa
presei a fost [i este de a eradica imoralitatea comunica]ional`/comporta-
mental` printr-o ripost` de maxim` coeren]` [i corectitudine moral`, deonto-
logic`.

73
7. „Charta datoriilor profesionale“, din 1918, con]ine implicit un ase-
menea mesaj. O sistematizare a celor 15 principii ce o compun \nlesne[te
observa]ii mereu actuale.
S` privim con]inutul „Chartei“ \n trei planuri:
– Responsabilitatea profesional`.
– Demnitatea profesional`.
– Libertatea de comunicare/exprimare.

|n planul „Responsabilit`]ii profesionale“ re]inem:


• Asumarea r`spunderii ziaristului pentru toate scrierile sale.
• Respingerea calomniei, a acuza]iilor nefondate, a minciunii [i alte-
r`rii/deform`rii documentelor [i faptelor [i considerarea acestor fapte \ntre
cele mai grave pentru profesie.
• Nu va accepta („\ncasa“) bani \n unit`]i publice sau \n \ntreprinderi par-
ticulare, unde calitatea sa de ziarist, autoritatea, rela]iile sale s` poat` fi ex-
ploatate.
• Nu comite nici un fel de plagiat.
• Nu-[i va permite s` se foloseasc` de calit`]i pe care nu le are, s` recurg`
la mijloace necinstite ca s` ob]in` o informa]ie sau s` abuzeze de buna credin]`
a cuiva.
Dou` preciz`ri relative la responsabilitatea profesional`:
a) – Am clarificat aici acele fapte care, dac` s-ar produce l-ar pune pe
ziarist \n situa]ia de a r`spunde nu numai moral, ci [i penal.
b) – Asumarea r`spunderii ziaristului „pentru toate scrierile sale“ inter-
vine numai atunci c\nd textul a fost publicat (sau emisiunea a fost difuzat`);
numai odat` cu publicarea efectiv` s\ntem \n fa]a unui fapt public, cu relevan]`
public`. Starea de „manuscris“ sau de „bun de difuzat/publicat“ nu angajeaz`
r`spunderea moral` sau penal`.

|n planul „Demnit`]ii profesionale“ re]inem:


• Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de
onoare profesional`.
• Nu va semna cu numele s`u articole de publicitate comercial` sau finan-
ciar`.
• |[i citeaz` colegii de breasl` c`rora le reproduce textele.
• Nu solicit` locul unui confrate de breasl` [i nici nu-i provoac` retrogra-
darea, oferindu-se s` lucreze \n condi]ii inferioare.

74
• Nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist.
• Nu accept` dec\t \ns`rcin`ri compatibile cu demnitatea profesional`.
Preciz`ri privind „Demnitatea profesional`“:
– Recunoa[terea numai a „jurisdic]iei“ egalilor s`i nu \nseamn` eludarea
instan]elor juridice \n fa]a c`rora ziaristul trebuie s` se comporte ca oricare alt
cet`]ean. „Charta“ vizeaz` aici numai sfera deontologic` (a „instan]ei deon-
tologice“) \n sensul c` regulile [i normele deontologice („profesionale“) ca [i
juriul de onoare, \n competen]a c`ruia intr` judecarea [i stabilirea unor sanc]i-
uni moral-profesionale revin („incumb`“) \n exclusivitate profesioni[tilor
presei. Codurile [i principiile deontologice s\nt elaborate [i aplicate numai de
profesioni[tii [i organiza]iile profesionale c`rora li s-au stabilit asemenea
competen]e, prin voin]a breslei. (Vezi [i Cap. I punctele 1-5)
– |n privin]a cit`rii colegilor de breasl`, al c`ror text este vizat, preciz`m
doar c` va trebui s` deosebim \ntre „citarea“ [i „reproducerea“ textelor. Cit`m
atunci c\nd dorim s` sus]inem cu argumente „de autoritate“ propriul nostru
text, propriile noastre aser]iuni sau opinii. |n acest caz este suficient s` cit`m
numele colegului al c`rui text \l utiliz`m. C\nd reproducem un text \nseamn`
c` prelu`m o bun` parte dintr-un text sau textul respectiv \n \ntregime, caz \n
care devin obligatorii citarea autorului, sursei, editurii, anul apari]iei, etc.
(Vom vorbi mai pe larg despre „citat [i plagiat“ \ntr-un subcapitol ulterior).

|n planul „Libert`]ii de exprimare/comunicare“ not`m:


• Nu se folose[te de libertatea presei \n mod interesat.
• Ap`r` secretul profesional.
• Consider` onestitatea [i grija pentru adev`r ca reguli primordiale.
• Revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale.

8. S` not`m, concluziv, c` libertatea presei este incompatibil` cu specu-


larea unor interese personale, contrare onestit`]ii profesionale. Libertatea de
exprimare presupune premeditarea adev`rului ziaristic (adev`rul faptului, al
informa]iei cu relevan]` public`). |n aceea[i m`sur`, \ns`, onestitatea profesio-
nal` ne oblig` s` asigur`m [i libertatea sursei de informa]ie, printr-o protejare
real` a numelui sau altor date ce ar putea-o deconspira (identifica).
9. Observa]ii de ordin mai general relev` anumite caracteristici ale
„Chartei“ din 1918, cum [i reg`sirea principiilor sale deontologice \n, practic,
toate reglement`rile profesionale din ]`rile europene [i de pe alte continente;
\n coduri regionale, continentale sau ale unor organiza]ii cu voca]ie universal`.
O prim` caracteristic` rezult` din efectul normativ \n interiorul breslei
ziari[tilor francezi. „Charta“ a fost redactat` [i aprobat` de un sindicat, este

75
adev`rat, intitulat „Sindicatul na]ional“, dar care nu cuprindea toate sindicatele
ziari[tilor francezi. |n timp, la „Chart`“ au aderat aproape toate sindicatele
ziari[tilor, dar nu toate, drept pentru care „Charta“ este valabil`/opozabil`
numai celor care ader` la ea [i nu tutror profesioni[tilor scrisului, cuprin[i sau
nu \n sindicate. Aceasta face ca ]ara care a dat prima „Chart` deontologic`“ a
profesiunii de ziarist s` nu aib` un cod general valabil (efectiv na]ional).
O a doua caracteristic` este configurat` de ceea ce am putea numi „pre-
eminen]a“ acordat` de ziari[tii francezi responsabilit`]ii profesionale; mai
exact - responsabilit`]ii profesionale individuale: „Un ziarist denmn de acest
nume: \[i asum` responsabilitatea pentru toate scrierile sale“. Este primul
principiu al „Chartei“ [i este rela]ionat, ca toate celelalte, cu demnitatea de a
fi ziarist. „Un ziarist demn de acest nume“ \[i asum`, \n primul r\nd, responsa-
bilit`]i; responsabilit`]i care \i asigur`, \n mod real, libert`]i de informare [i
comunicare.
Este cel pu]in interesant s` constat`m cum g\ndirea deontologic`
stabile[te asumarea responsabilit`]ii, a corectitudinii [i onestit`]ii profesionale,
ca premise ale libert`]ii informa]iei [i comunic`rii. Ai sentimentul c`, \n mod
voit, profesioni[tii presei franceze au procedat, \n 1918, la o restructurare a art.
11 din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“, din 1789. Textul art. 11
arat` astfel: „Libera comunicare de g\nduri [i de opinii este unul dintre
drepturile cele mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie,
imprima liber, cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]`i \n cazurile
determinate de lege“ (s.ns.) |n momentul 1789, libertatea impunea respon-
sabilit`]ii [i normei. Responsabilitatea/normativitatea, ca exercit`ri constr\n-
g`toare, erau adoptate \n numele libert`]ii, pentru ap`rarea libert`]ilor [i
drepturilor cucerite, inclusiv pentru ap`rarea libert`]ii de „abuzul de libertate“.
Dup` aproximativ 130 de ani, constat`m afirmarea, tot la Paris, dar \ntr-un
cadru mai „discret“, a principiului responsabilit`]ii, de-acum realitate concep-
tual` [i social`.
|n sf\r[it, a atreia caracteristic` a „Chartei“ poate fi considerat` lapidari-
tatea stilistic`/enun]ativ`. Procedeu ce nu exclude sentimentul c` ne afl`m \n
fa]a expresiei exhautive a principiilor [i normelor deontologice ale profesiunii
de ziarist. F`ptul c` toate reglement`rile [i codurile demnit`]ii [i onoarei
profesionale au preluat aproape tale-quale principiile franceze, \n structuri,
formul`ri sau cu detalieri de circumstan]` constituie un argument [i o prob` de
profesionalism, onorate exemplar de [coala francez` de gazet`rie.

76
Reglement`ri deontologice la nivel na]ional
1. Este important s` not`m c` \n urm`torii aproximativ 60 de ani
(1918-1980) au ap`rut coduri deontologice \n cel pu]in 60 de ]`ri care vizeaz`
presa scris`, vorbit`, televizat` [i chiar cinematografia (ca important mijloc de
comunicare de mas`). O sintez` de referin]` realizat` sub egida UNESCO [i
publicat` \n 1980 („Mai multe voci, o singur` lume“) ne ofer` constat`ri [i
concluzii de re]inut125.
Care s\nt, deci, principalele constat`ri referitoare la reglement`rile deon-
tologice, p\n` la \nceputul deceniului nou` al secolului XX? |n aria mai larg`
a evolu]iilor libertare, de ordin politic, moral [i comunica]ional, constat`m:
a) Existen]a unor factori interiori dar [i exteriori profesiei care influ-
en]eaz` conduita moral` a ziaristului. (Amintim aici factori de ordin politic,
dar [i de ordin economic: cenzura economic`, corup]ia etc.; cum [i cadrul
moral [i puterea societ`]ii civile de a contracara disolu]iile/distorsiunile de tip
social, cultural, organiza]ional).
b) Depalsarea centrului de greutate al puterii de la guvernare spre opinia
public`, cu deosebire dup` al doilea r`zboi mondial. „Opinia public` este la
ora actual` preg`tit` s` fie informat` [i s`-[i exercite spiritul critic \n
majoritatea situa]iilor importante. Formularea de judec`]i persoanle este astfel
inevitabil`“. La r\ndul lor, ziari[tii \[i asum` responsabilitatea „nu numai \n ce
prive[te propriile lor convingeri, ci [i cu privire la public“. Se produce astfel o
muta]ie de fond at\t \n ce prive[te actul politic, c\t [i cel publicistic, pentru
ambele reperul dominant fiind opinia public`/publicul. Presa - ca exponent` a
opiniei publice - [i politicul - ca expresie a op]iunii publice - se reg`sesc \ntr-
un spa]iu public comun, un spa]iu al puterii, \n care joac` roluri diferite,
desigur, dar pe aceea[i „scen`“.
c) Extensia generalizat` a prezen]ei [i influen]ei mediatice \n stabilirea [i
luarea deciziilor socio-politice, concomitent cu cre[terea puterii presei \n
contracararea subiectivismului/arbitrariului guvern`rii. Are loc o adev`rat`
alian]` pres` - opinie public`, astfel \nc\t presa, ca exponent al „majorit`]ii
t`cute“ s` fie considerat` prima, [i nu „a patra putere \n stat“. Cu deosebire \n
perioada de dup` 1980, acest fenomen a devenit evident; rolul mijloacelor
comunic`rii de mas`, cu deosebire, a atitudinii opiniei publice (\n expresie [i
\n ac]iune) au f`cut posibile evenimentele din perioada 1989-1991, din Europa
de Est.
|n aria restr\ns`, a exerci]iului profesional nemijlocit, re]inem:
a) Elaborarea at\t a unor coduri deontologice acceptate de ziari[ti, la nivel
na]ioanal, c\t [i a unor coduri destinate ziari[tilor angaja]i la un anumit

77
tip/canal mediatic (radio, televiziune, pres` scris`; \n acest din urm` caz
exist\nd coduri sau reglement`ri deontologice pe redac]ii/publica]ii).
b) De[i codurile de conduit` profesional` con]in reguli [i principii
general acceptate, interpretarea sau formularea lor creaz` diferen]ieri de sens
[i aplicare.
c) Multe semne de \ntrebare ridic` procedura de elaborare [i adoptare a
codurilor deontologice. |n unele ]`ri acestea s\nt „impuse prin lege sau decret
guvernamental“. |n acest fel se \ncalc` principiul conform c`ruia normele con-
duitei profesionale (deontologice) se elaboreaz`, se adopt` [i se aplic` \n
practic`, [i \n cazuri de indubitabil` abatere profesional`, numai de c`tre pro-
fesioni[tii presei \n[i[i. Precizarea ni se pare necesar` cu at\t mai mult cu c\t
tendin]a ([i tenta]ia) de a acorda legiuitotului sau guvernului o asemenea
competen]` a ap`rut [i mai st`ruie \nc` \n modul de lucru al unor profesioni[ti
sau organiza]ii profesionale. Unul din proiectele de lege a presei \naintate
legiuitorului nostru, la \nceputul anilor ‘90, con]inea un capitol distinct,
intitulat „Codul deontologic al ziaristului“, iar \n 1999, un nou proiect de lege
a presei - „Legea privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist“ -
\nregistrat la Biroul Permanent al Senatului, \n 30 iunie 1999, este \nso]it [i de
proiectul unui „Cod deontologic“, care „face parte integrant` din prezenta
lege“. Nu este locul unei polemici aici, \n textul prezentei sinteze. Men]ion`m
doar, \n termeni neechivoci, c` asemenea ini]iative legislative viz\nd
\ncorporarea normelor deontologice \n legi pot prejudicia grav libertatea
profesiei, regulile ei proprii, autoimpuse, de realizare corect`/onest` a actului
publicistic. Regulile deontologice au un caracter normativ exclusiv moral-
profesional [i numai juriile de onoare („instan]e ale onoarei profesionale“) le
pot aplica. Codurile deontologice vizeaz` onorabilitatea [i nu infrac]io-
nalitatea faptelor profesionale. C\nd faptele dep`[esc registrul strict moral-
profesional al consecin]elor, intervin, firesc, organele juridice competente. |n
situa]ia \n care codurile deontologice fac corp comun cu legea, organiza]iile
profesionale s\nt \n imposibilitatea de a solu]iona, acolo unde competen]a a
fost cedat` prin lege. Onoarea profesiei de ziarist este bine s` r`m\n` o
problem` a profesioni[tilor \n[i[i, \nainte de a deveni un caz juridic. „Etica
profesional` are un \n]eles mult mai larg [i mai subiectiv dec\t codurile
juridice“126.
d) Necesitatea unei democratiz`ri reale a „rela]iilor interne \n cadrul mass
media“; democratizare de tip institu]ional, dar [i profesional (competen]`,
v\rst`, sex, vechime, statut etc.). „Este nevoie de eforturi permanente pentru a
sporii num`rul ocaziilor de a lucra liber [i cu toat` r`spunderea \n mass
media“, se apreciaz` \n sinteza UNESCO invocat` (pag. 277). Este nevoie, \n

78
acela[i timp, de o solidaritate de breasl`, care s` asigure presei coeren]a [i
credibilitatea profesional`, \n condi]iile pluralismului, ale unei mari diversit`]i
de opinii [i atitudini. Este ceea ce ar fi normal [i bine s` se \nt\mple [i \n ]ara
noastr`, la zece ani de la excep]ionala desc`tu[are a libert`]ii de exprimare.
„Romånia are \nc` nevoie de un grup de lobby, cuprinz`tor (n.ns.), pentru
jurnali[ti. Exist` \n prezent c\teva: unul e al celor cu vechime, jurnali[ti
recunoscu]i, a c`rui inten]ie este de a bloca juranali[tii tineri „ne[coli]i“;
(exist`) Clubul Presei din Bucure[ti care include ziarele de circula]ie
na]ional`, dar nu [i pe cele locale [i (exist`) un grup al jurnali[tilor tineri.
Deoarece toate aceste grupuri au agende diferite, influen]a lor nu a fost
eficient` \mpotriva problemelor din legisla]ia existent` \n domeniul mass
media sau \mpotriva TVA impuse presei tip`rite (…) |n absen]a oric`rui cod
deontologic acceptat (s.ns.), care s` fie sus]inut de toat` presa, dezbinarea va
continua“127. Aceste constat`ri, amendabile desigur, ale doamnei Kathryn
Koegel sugereaz` o situa]ie de fapt, \n mare m`sur` adev`rat`, [i o posibil`
solu]ie deontologic`. Este chiar semnificativ` constatarea conform c`reia
numai democratizarea intern` a mass media poate favoriza adoptarea unui cod
deontologic general acceptat; cu sublinierea c` un cod deontologic cuprinz`tor
[i operativ exprim` un standard superior al democratiz`rii unei ]`ri [i, prin
consecin]`, a mass media. („Clubul Român de Pres`“, vom vedea, caut` o
solu]ie na]ional`).
e) Concomitent cu op]iunea st`ruitoare pentru elaborarea, acceptarea [i
practicarea unor norme deontologice (interioare profesiei, „autoimpuse“), se
constata, \nc` la sf\r[itul anilor ‘80, tendin]a de a accept` „caracterul voluntar
al codurilor“. Sinteza Comisiei UNESCO re]inea: „|n privin]a deontologiei,
exist` o tendin]` evident` de accentuare a aspectului etic (elaborarea de ve-
ritabile coduri de deontologie) [i a libert`]ii de ini]iativ` a profesioni[tilor
\n[i[i (caracterul voluntar al codurilor). C`tre aceast` tendin]` se \ndreapt` [i
preferin]ele Comisiei \n ceea ce prive[te codurile de deontologie profe-
sional`“128.
2. Afirma]iile de la acest ultim paragraf („e“) pot surprinde, prin cel
pu]in dou` aspecte: - st`ruin]a de a elabora coduri deontologice c\t mai rigu-
roase [i - relativizarea, concomitent, a caracterului obligatoriu al normelor de-
ontologice, chiar pentru cei ce le-au acceptat, ziari[tii. (Comisia UNESCO
\ns`[i este pentru „caracterul voluntar al codurilor“).
|ntreb`rile [i explica]iile pot fi multe [i diverse: de la con]inutul restrictiv
al oric`rei norme, inclusiv deontologice, p\n` la eficien]a limitat` sau
ineficien]a normelor, statice prin natura lor, \n fa]a dinamicii extraordinare,
adesea greu previzibile, a evenimentelor [i faptelor socio-umane.

79
Exist`, \ns`, argumente, s` le zicem paradigmatice care ar putea explica
tendin]a voluntarist` a atitudinii ziari[tilor fa]` de codurile deontologice.
3. Le amintim, pentru simpl` informare: Constatarea unui proces
(perceptibil) de sl`bire a normelor (G. Vattimo), practic de retragere (estom-
pare) a normelor din sfera comportamentului uman, fie el civic, [tiin]ific sau
politic. Prin raportare la realitatea post-modern` (fragmentat`, demono-
litizant` etc), se vorbe[te de o etap` post-etic`, \n care normele morale (in-
clusiv tradi]ia, cutuma), precum [i cele deontologice desigur ar fi intrat \ntr-o
faz` latent`, non-func]ional`. Concomitent, \[i face loc \n via]a practic` ideea
comportamentului op]ional, ca virtute a deplinei libert`]i individuale,
comportament ce confer` normelor un statut mai mult virtual dec\t real.
Normele asigur`, \n aceast` ipostaz`, un cadru general [i nu mai s\nt un corpus
de reguli, obligatoriu de respectat. Caracterul voluntar al codurilor, pentru care
opta [i Comisia UNESCO, tocmai acest rol facultativ al reglement`rilor
deontologice \ncerca s`-l sublinieze, pentru evolu]iile viitoare. Realit`]ile
ultimelor dou` decenii (1980-2000) tind s` confirme premisele evolutive
invocate. Democratizarea \n interiorul mass media repune \n discu]ie,
deocamdat` lejer, reconsiderarea obligativit`]ii a \nse[i normelor interioare
profesiei: normele deontologice.

80
CAPITOLUL VII

EVOLU}II DEONTOLOGICE
|N PRAGUL MILENIUL TREI
Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i
(M.A.R.S.)
1. Tendin]ele evolu]iei spre post-etic sau voluntarizarea codurilor
deontologice nu par, cel pu]in deocamdat`, s` \ndep`rteze ziari[tii, ca [i pe cei
implica]i \n decizia mediatic` (editori, realizatori, proprietari) de tema, mereu
presant`, a responsabilit`]ii morale [i sociale a presei (scrise, vorbite, tele-
vizate). Cu deosebire, ziari[tii s\nt cei mai activi [i mai \ngrijora]i, ei fiind
primii expu[i at\t \n fa]a opiniei publice, c\t [i fa]` de editori, patroni, etc. Este
[i motivul pentru care, cu prec`dere \n spa]iul mediatic occidental, se
pledeaz`, argumentat [i consecvent, \n favoarea unor „mijloace (eficiente) de
asigurare a responsabilit`]ii sociale a mediilor“ de informare public`.
Abreviat, tema este cunoscut` sub sigla M.A.R.S. („Moyens d’assurer la
responsabilité sociale des médias“), al c`rui „dosar“ cuprinz`tor este publicat
de „Médias Pouvoirs“129.
2. Ce vrea s` fie M.A.R.S.? |n general, „este un mijloc non-etatist
utilizat pentru a reda mijloacelor de comunicare responsabilitatea fa]` de
public“130. Pentru aceasta s\nt posibile diverse modalit`]i de promovare („pes-
te treizeci de situa]ii“) care vizez` „indivizi sau grupuri, reuniuni periodice,
documente scrise (…), lungi procese“ (evolutive). Este vorba, a[adar, de
lucruri foarte concrete (indivizi, grupuri, texte sau emisiuni radio-tv) ca [i de
o g\ndire asumat` \n aria mass media. Ini]iativa deontologic` men]ionat`
urm`re[te realizarea concomitent` a con[tientiz`rii [i asimil`rii (inclusiv
moral-normativ) a obiectivelor [i principiilor asigur`rii responsabilit`]ii
sociale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`.
Se pledeaz`, \n fond, pentru o re-situare moral` a presei \n ansamblul
activit`]ilor publice, astfel \nc\t s` poat` rezolva - prin mijloace proprii - pro-
blemele concrete [i de principiu relative la responsabilitatea public`, moral-ci-
vic`. Presa s` poat` sta singur`, \n mod legitim, \n fa]a propriei responsabilit`]i.

81
|n substan]`, M.A.R.S. apare ca o ini]iativ` permanent` \n interiorul mass
media [i fa]` de mass media, \n care cei implica]i efectiv caut`, propun, critic`
sau ac]ioneaz` pentru responsabilizarea sau re-formarea domeniului. Altfel
spus, voca]ia de a analiza critic faptele realit`]ii politice, sociale, morale, este
necesar s` existe [i \n aria mediilor de informare, \n care profesioni[tii \n[i[i s`
vorbeasc` deschis, f`r` re]inere, despre condi]ia moral` a propriei lor \ntre-
prinderi (de ordin publicistic, deontologic, economic etc.). |n]elegem mai bine
dificultatea unui asemenea demers, dac` ]inem seama de rela]iile (orizontale
sau verticale) existente \n interiorul institu]iilor de pres`, rela]ii colegiale, ierar-
hice ([efi-subalterni) sau de tip profesional-publicistic („viza profesional`“,
„independen]a editorial`“) \n care presiunile/ingerin]ele pot ap`rea [i pot per-
turba acurate]ea actului publicistic. M.A.R.S. vizeaz`, \n ultim` analiz`, cre[-
terea standardelor profesionale, \ntr-un cadru de real` democra]ie mediatic`.
3. Transcrierea c\torva din tr`s`turile caracteristice („tipologice“) ale
ini]iativei deontologice \n discu]ie pot fi l`muritoare:131
– Observarea sistematic`, necesar` \n zilele noastre datorit` faptului c`
produsele mediatice s\nt numeroase [i efemere [i, de asemenea, datorit`
faptului c` gre[elile mijloacelor de comunicare relev` cel mai adesea omisi-
unea (public`rii), dificil de identificat.
– Critica, metod` foarte veche de a ameliora mediile informa]iei, cea mai
facil` [i obi[nuit`.
– Formarea, solu]ie pe termen lung privind cea mai mare parte a proble-
melor \n sfera mass media (educa]ia profesional` superioar`, sensibilizarea
utilizatorilor fa]` de mijloacele de informare [i folosirea acestora \n actul de
comunicare public`).
– Rubrici permanente de critic` mediatic` \n ziare, magazine sau \n
emisiuni de radio [i televiziune.
– Reviste, locale sau na]ionale, consacrate \n principal criticii mediilor de
informare.
– O critic` intern`, o „comisie de arbitraj“ sau o „comisie de evaluare a
con]inuturilor“ care s` urm`reasc` cu aten]ie textele [i imaginile publicate/
difuzate pentru a sesiza eventuale viol`ri ale deontologiei.
– Un mediator, salarizat de un ziar sau o sta]ie de radioteleviziune pentru
a analiza pl\ngerile consumatorilor (mediatici); sau un consilier \n deontologie
(ethic’s coach) oper\nd \n interiorul redac]iei.
– Programe interne de sensibilizare a tuturor angaja]ilor unei institu]ii de
pres` \n leg`tur` cu nevoile cet`]enilor.
– C`r]i scrise de profesioni[ti sau de observatori specializa]i pentru a
releva lipsurile mediilor de informare [i pentru a sugera solu]ii de ameliorare.

82
M.A.R.S. apare, deci, ca o ini]iativ` continu` [i necesar`, menit` s` con-
tribuie la transformarea mediilor de informare \n institu]ii fundamental
democratice, realiste [i corecte fa]` de ele \nsele [i fa]` de publicul implicat \n
actul de informare [i comunicare.

„Deontologie aplicat`“
1. Considerat un necesar [i oportun „produs mediatic“ [i ca o cale
proprie a mediilor de informare [i comunicare de a-[i defini, din interior,
calitatea rela]iile cu beneficiarii mesajului, M.A.R.S. nu pare a \nregistra
impactul a[teptat \n sfera presei, a mass media \n general. A[a, spre exemplu,
\n Marea Britanie, cu toate evenimentele, de-o mult prea relativ` acurate]e
moral`, \n care presa a fost implicat` (h`r]uirea familiei regale, moartea
prin]esei Diana), problema responsabilit`]ii sociale, de[i clamat` uneori \n
exces, nu a dep`[it limitele unui interes moderat nici m`car \n r\ndul profe-
sioni[tilor comunic`rii. La fel, \n Germania, tema responsabilit`]ilor nu intr`
\n preocup`rile de prim ordin ale personalului [i institu]iilor mediatice. Oare-
cum la fel se \nt\mpl` [i \n Italia, unde \n`sprirea normelor deontologice, prin
adoptarea codului din 1988, vizeaz` mai mult excese \n favoarea justi]iei dec\t
a instan]elor onoarei profesionale. (Noul cod deontologic prevede, \ntre altele,
dezv`luirea surselor de informare sau a autorului unei declara]ii riscante!
Motivarea c` asemenea prevederi s\nt impuse de lupta \mpotriva mafiei, de[i
au logica lor, nu pot, totu[i, expune presa \n fa]a unui blocaj al surselor [i al
coresponden]ilor confiden]iali, at\t de importan]i pentru aflarea [i publicarea
unor informa]ii de mare interes public).
Exist` ]`ri europene \n care responsabilitatea social` a presei este consub-
stan]ial` sistemului social \nsu[i (Elve]ia) sau \n care „binele social“ rezult`
dintr-o inten]ionalitate popular`/statal` (Finlanda, Suedia). Cum exist` ]`ri
europene care manifest` o continu` reticen]` fa]` de orice tip de reglementare,
deontologic` sau juridic` (Estonia), sau permeabile la normele deontologice,
dar total \mpotriva unei legi a presei (Romånia).
2. Simpla delimitare a celor trei atitudini fa]` de responsabilitatea
social` a presei indic` trei arii deontologice diferite [i diferen]iate de condi]ii
mediatice necomparabile. Dac` \n ]`ri ca Anglia, Germania, Italia presa
constituie o putere de contrapondere, \n competi]ia social` cu celelalte trei pu-
teri constitu]ionale, \n altele, cum s\nt Finlanda [i Suedia, ]`ri cu o anumit`
„percep]ie a binelui comun“, presa este congruent` actului de putere. Putem
considera aceste ]`ri atipice, \n raport cu mereu amplele b`t`lii mediatice din
]`ri cum s\nt cele din primul grup amintit mai sus. Simptomatice pot fi

83
considerate [i reac]iile mediatice fa]` de orice norm`, inclusiv fa]` de normele
juridice, \n ]`ri ca Estonia (unde „nu exist` nici o lege privind media, nici cod
deontologic na]ional“) sau Romånia (unde o lege a presei este perceput` mai
degrab` ca o pedeaps` [i nu ca o garan]ie legal` a exercit`rii profesiei).
Atitudinile mediatice de tip estonian [i romånesc, reg`site \n multe ]`ri foste
comuniste, s\nt explicabile. Legea, norma juridic` sau moral` („codul eticii [i
echit`]ii socialiste“) au fost destinate efectiv unor constr\ngeri de sistem; unor
politici formative [i informative, unor dictáturi comportamentale. Ceea ce nu
\nsemn` c` reticen]a normativ` poate [i trebuie s` dureze la nesf\r[it.

MAREA BRITANIE
„|n 1992, deputatul laburist Clive Soley remarca «Exist` pu]ine remedii
disponibile pentru cet`]enii obi[nui]i care [tiu c` dreptatea nu s-a f`cut sau c`
adev`rul nu s-a spus [i care s` cear` dispera]i repara]ie apel\nd la ajutorul
ap`r`torilor con[tiin]ei publice», altfel spus la mediile de informare“132. U[or
patetic, parlamentarul britanic nu f`cea dec\t s` releve ceea ce anali[tii dome-
niului constatau cu mult mai mul]i ani \nainte. {i anume: a) o anumit` relaxare
a modalit`]ilor de stingere a unor conflicte pres`-cet`]ean (persoan`), printr-o
prea mare extindere a c`ilor amiabile , „\n]elegeri“ etc. \ntre p`r]i (nu \ntotdea-
una „ortodoxe“ sau „fericite“ din punct de vedere moral deontologic); b) cro-
nicizarea unor proceduri judiciare lungi, obositoare [i costisitoare, greu supor-
tabile de cet`]eanul obi[nuit. Michael Bromley o spune [i mai tran[ant:“…Este
clar c` recurgerea la tribunale sau la Préss Complaints Commission (PCC),
organism creat de presa \ns`[i, nu produce rezultate dec\t pentru cel bogat sau
celebru - [i \nc`, nu totdeauna“ (pag. 62).
Opinia lui Michael Bromley este sugestiv`: presa britanic` ([i nu numai
- n.ns.) \ncepe s` aib` un comportament dominant [i nu exponen]ial, persoana
fizic` sau juridic` \nt\mpin\nd acelea[i dificult`]i ca [i \n raport cu o alt` putere
\n stat (ex: justi]ia). Constat\nd extraordinara putere de impact, presa britanic`,
presa \n general, devine selectiv-birocratic`, \n raport cu peti]ionarii [i reti-
cent` la intruziuni normative. Presa se comport`, \n destule cazuri, ca putere
[i nu ca intermediar exponen]ial \n raport cu puterile constitu]ionale \n stat.
Faptul c` asemenea constat`ri s\nt \nlesnite de una dintre cele mai bine struc-
turate prese democratice din lume este seminificativ \n sine [i simptomatic
pentru evolu]iile viitoare previzibile. Principiul prioritar al ofensivei presei
este fixat ostentativ \n dreptul de acces ne\ngr`dit (cite[te: nelimitat) la
informa]ie, concomitent cu ac]iunea de detabuizare a unor comportamnte [i
realit`]i interzise prin norme morale, juridice [i ale bunului sim]; mai precis

84
spus: de restr\ngere a prezen]ei normei juridice sau morale, c\nd este vorba de
investigarea ziaristic` (\n condi]iile unei tendin]e mai generale de retragere a
normelor). Practica presei americane, spre exemplu, accept` ideea c`: „trebuie
scris despre tot ce se vorbe[te“, \n timp ce intangibilitatea vie]ii private con-
stituie o \nc`lcare a accesului liber la informa]ie.
Spa]iul deontologic britanic ne ofer` exemple \n consecin]`. „Grupurile
de presiune au ob]inut ca, \n legea care \ncorpora Conven]ia european` privind
drepturile omului \n dreptul britanic, presa s` fie par]ial exceptat` de la
clauzele relative la via]a privat`“ (pag. 63).
Reac]iile de tip deontologic provocate de moartea prin]esei Diana
vorbesc de la sine despre atitudinea ofensiv` a presei fa]` de ideea tabú numit`
„via]a privat`“. („PCC a decis s` prevad` \n codul s`u de comportament
dispozi]ii mai severe [i dezbaterea aproape a \ncetat“) {i aceasta \ntr-un caz
celebru, asimilat unei dureri (aproape) unanime.
Re\ntoarcerea presei la dominanta normativ`, considerat`, prin natura ei,
constr\ng`toare (chiar [i atunci c\nd normele s\nt elaborate de presa \ns`[i), nu
pare nici posibil` [i nici de dorit. Obstacolele morale, cum s\nt „via]a privat`“,
„dreptul la propria imagine“, chiar insulta sau calomnia \[i relev`, \n tot mai
mare m`sur`, ambiguitatea/arbitrariul interpret`rii [i, mai ales, ceea ce Clive
Soley remarca: „protejarea odat` \n plus a celor boga]i [i puternici“, inclusiv
prin acte normative, cum s\nt cele referitoare la via]a privat`, „suficient
ap`rat` de o \ntreag` panoplie de legi“.

Cadrul reparatoriu al pl\ngererilor presei \n Marea Britanie cuprinde, \n


primul r\nd:
– Instan]ele judec`tore[ti
– Consiliul de pl\ngeri \mpotriva presei („Press Complaints Comission“
- P.C.C.)
• Instan]ele primesc direct pl\ngerile, pe care le solu]ioneaz`, pe baza
precedentului judiciar; a analogiilor de spe]e. Marea Britanie nu dispune de o
lege general` a presei, chiar dac` exist` peste 250 de texte de lege care se
refer` la limitarea difuz`rii informa]iei. Solu]iile [i procesele de pres` s\nt, \n
mod obi[nuit, de ordin civil; f`r` relevan]` penal`, f`r` a-i crea gazetarului
dosar penal („cazier“). S\nt cunoscute daunele morale pl`tite de unele tabloide
britanice familiei regale133.
• Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei (P.C.C.) este un organism creat de
profesioni[tii mediilor de informare public`, al c`rui scop este s` analizeze
cazurile de \nc`lcare de c`tre pres` a normelor deontologice \n raport cu
publicul sau institu]iilor publice [i private. Mai precis, P.C.C. contribuie la o

85
mai riguroas` „autodisciplin` a presei britanice“, al c`rei principiu deontologic
se bazeaz` pe autocontrol [i autoreglare a activit`]ii jurnalistice, a manage-
mentului general: redac]ional-economic-func]ional. Foarte important`, \n
context, apare reac]ia la ini]iativ` recent` a unor institu]ii britanice de a
propune \nlocuirea comitetelor \ns`rcinate s` consilieze guvernul \n materie de
[tiin]` [i tehnologie cu organisme care s` ]in` seama de avizul (opinia) publi-
cului. Surprinz`tor, participarea masiv` a publicului a fost considerat` „un viol
al libert`]ii presei, [i care deschide calea cenzurii“. Concluzia profesioni[tilor
presei: „Este de preferat un autocontrol «sever», oper\nd dup` publicare (s.ns)
[i o determinare \n acela[i timp a con]inutului prin studii de pia]` [i de c`tre
profesioni[ti“ (pag. 68).
Organismul \n discu]ie are o competen]` general` (pentru toate tipurile de
pres`) [i are, ca baz` normativ` de analiz`/solu]ionare a cazurilor, un cod
deontologic.
Istoria „Comisiei de pl\ngeri \mpotriva presei“ este de dat` relativ re-
cent`. Guvernul doamnei Margaret Thatcher a numit o comisie de reflec]ie
privind conduita presei, dup` ce s-a constatat c` vechiul „Consiliu al presei“,
creat \n 1953, de proprietarii presei timpului, ajunsese un „tigru [tirb“, datorit`
ineficien]ei la care a ajuns*. Raportul comisiei de reflec]ie („Raportul Calcutt“,
dup` numele [efului comisiei, David Calcutt) propune \nlocuirea Consiliului
presei cu „Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei“. Cu exigen]a-i cunoscut`,
guvernul Thatcher a dat comisiei un termen de 18 luni pentru a-[i dovedi
viabilitatea, \n caz contrar urm\nd s` recomande elaborarea unui „arsenal
legislativ“ viz\nd comportamentul presei. |n 1991, Comisia de pl\ngeri a
elaborat „un nou cod de bun` conduit`“. Un al doilea raport, din 1993,
consider` activitatea Comisiei un e[ec [i propune desfiin]area acesteia [i
\nfiin]area unui „tribunal independent“ [i discutarea oportunit`]ii „unei legi
specifice de protejare a vie]ii private“. S-a propus, de asemenea, un proiect de
lege relativ la „erorile [i inexactit`]ile presei“.
Discu]iile erau tensionate, cum [tim, de senza]ionalele dezv`luiri - de
via]` privat` - din interiorul familiei regale [i, cu deosebire, din via]a intim` a
prin]esei Diana.
Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei rezist` institu]ional, dar \n fruntea
ei este numit lordul Wakeham, fost colaborator al doamnei Thatcher. Un nou
raport, este finalizat \n 1995, din dezbaterea c`ruia urma s` rezulte dac` va fi

* „O prim` comisie de anchet`, numit` \n 1947, a prezentat, \n 1949, un raport care sugera \n mod
special, crearea unui Consiliu de pres` (Press Council)“ - vezi „L’etat des medias“, Paris, 1991; pag.
261. (Primul „Consiliu de Pres`“ a fost \nfiin]at \n Suedia, \n 1916).

86
creat „un tribunal \ns`rcinat s` reprime excesele sau un ombudsman statutar“
sau va promova „regimul autocontrolului“, statuat \n 1991.
Guvernul conservator a dat o solu]ie deplin libertar`/liberal`. A respins [i
„tribunalul“ propus de David Calcutt, „ombudsman-ul statutar“ [i, foarte
important, a respins [i „no]iunea unui drept la protec]ia vie]ii private \nscris \n
lege, recunosc\ndu-se (\n materi - n.ns.) progresele regimului de autocontrol
\ncep\nd din 1991“.
|n compensa]ie, lordul Wakeham a propus un nou cod deontologic, „cel
mai strict din Europa“, un cod \n care verbul „a trebui“ este predominant. Noul
cod vizeaz` „cinci domenii (deontologice) cheie: protec]ia vie]ii private, h`r]u-
irea, discre]ia fa]` de persoanele \n doliu, copiii [i no]iunea de interes public“.
B`t`lia deontologic` britanic` este una de referin]`, \n \ncercarea de a
\n]elege esen]a libert`]ii presei [i responsabilitatea social` [i individul` a
gazetarului, \n orice ]`r` [i \n orice condi]ii ar lucra.

GERMANIA
Dintr-un teminic studiu referitor la r`spunderea social` a mediilor
germane, elaborat de Barbara Thomas, de la Universitatea din Hamburg, se
deduce concluzia unei anumite apatii a profesioni[tilor presei germane fa]` de
tema enun]at`. Nici jurnali[tii, nici cercet`torii comunic`rii nu consider`
responsabilitatea social` a mass media un subiect de prim plan. Exist`
dezbateri specifice, rubrici de analiz` \n presa de toate tipurile, exist` [i
momente acute, \n special c\nd se \ncalc` grav normele deontologice (ex.:
intirviu cu criminali care de]ineau ostateci; imagini ale unui ministru mort \n
sala de baie), dar o strategie M.A.R.S. nu c\[tig` teren mediatic.
Totu[i, un cadru normativ exist` [i presa este bine fixat` \n structurile
institu]ionalizate de adoptare a deciziei publice [i a congruen]ei morale [i
culturale \n societatea german`. Constitu]ional vorbind, s-a formulat „prin-
cipiul potrivit c`ruia, or de c\te ori presa ac]ioneaz` \ntr-un interes public,
superior intereselor individuale, ea este protejat`, fiind la ad`post de r`spun-
dere“. Acest principiu constitu]ional este completat de sus]inerea doctrinar` a
juri[tilor germani, \n sensul recunoa[terii unui drept subiectiv de informare [i
de critic` al ziaristului, „drept care ar limita drepturile personalit`]ii“. Deonto-
logic, ziari[tii germani au adoptat un cod na]ional, \n 16 puncte, \n care se
stabilesc norme comportamentale [i inten]ionale conforme cu realitatea socio-
moral` german` [i cu principiile [i recomand`rile oragnismelor europene [i
interna]ionale. (Codul deontologic adoptat de organiza]iile profesionale din
]ara noastr`, \n 1991, pe care-l d`m \n anex`, coincide cu cel german).

87
Organiza]ional, \n presa scris` german` func]ioneaz` „cea mai tradi]io-
nal` institu]ie de autoreglare, PRESSERAT, Consiliul presei“, constat`
doamna Barbara Thomas. Consiliul cuprinde zece ziari[ti, numi]i de sindicate
[i zece reprezentan]i ai asocia]iei editorilor de ziare [i periodice. A fost
\nfiin]at \n 1956, „sub presiunea lumii politice [i a cunoscut o grav` criz` la
\nceputul anilor ‘80“. {i acest Consiliu, ca [i P.C.C.-ul englez, a fost numit
„tigru [tirb“, \ntruc\t singura sanc]iune pe care a reu[it s-o dea a fost publicarea
unei „reprimande“ („mustrare“, „pedeaps` disciplinar`“ - l.fr.). {i nici aceasta
nu era respectat` de ziare. Consiliul a fost reorganizat \n 1985, s-a ob]inut
angajamentul scris al editorilor c` vor publica sanc]iunile disciplinare stabilite
de Consiliu. Noul Consiliu a aprobat [i codul deontologic amintit, un cod
mobil, „care este constant amendat \n func]ie de evenimente“, precizeaz`
doamna Barbara Thomas. S\nt date dou` exemple: c\nd \n pres` a ap`rut
interviul cu criminalii care au luat ostateci (grav` \nc`lcare a deontologiei),
articolul din cod referitor la violen]` a fost completat astfel: „nici un interviu
nu trebuie luat unor persoane pe cale de a comite o crim`“. Al doilea exemplu
vizeaz` fenomene sociale provocate de amplificarea xenofobiei [i
brutalit`]ilor grupurilor neonaziste.Consiliul a creat o comisie care s`
precizeze con]inutul articolului privitor la „protec]ia minorit`]ilor“. S-a decis
ca precizarea etnicit`]ii sau a confesiunii (religiei) unui suspect s` fie permis`
numai dac` astfel se poate l`muri mai bine evenimentul relatat.
Consiliul prime[te pl\ngerile oric`ror persoane ce se consider` lezate prin
pres` [i se supune unui „Comitet de pl\ngeri“. Comitetul constat` \nc`lcarea
sau nu a normelor deontologice (codul) [i, \n cazul \n care pl\ngerea este \n-
drept`]it`, emite „un aviz, o mustrare sau un blam“. Acestea, deci, \n presa
scris`.
|n presa audiovizual`, \n mod obi[nuit, „autoreglarea este integrat` \n
structura Consiliului radioteleviziunii al fiec`rei regiuni (land) [i este format
din reprezentan]i ai marilor grupuri sociale. Compozi]ia „politic`“ a
Consiliului regional \ngreuneaz` mult buna sa func]ionare.
Exist` [i un organ de control al radioteleviziunii comerciale („Landesme-
diananstalten“), la nivelul statului, dar care „este departe de a fi at\t de puternic
\nc\t s` supravegheze [i s` critice sta]iile comerciale“. Din 1993, a fost creat de
\ntreprinderile de pres` un organism de autoreglare („Freiwillige
Selbstkontrolle Fernsehen“), care \ncearc` s` stopeze frecven]a ridicat` a
emisiunilor [i filmelor ce fac apologia violen]ei [i sexului, difuzate de sta]iile
comerciale. Rolul acestui nou organism este de a recomanda programarea unor
astfel de emisiuni la ore t\rzii, pentru a proteja copiii, iar dac` intr` \n pro-
gramul orar de la \nceputul serii, s` procedeze la „eventuale t`ieturi“.

88
De[i \n Germania - presa german` - nu comite prea frecvente excese de
ordin moral, \n prezent au loc, totu[i, discu]ii constante \n leg`tur` cu compor-
tamentul deontologic al ziari[tilor [i institu]iilor de pres` [i „pentru crearea
unor structuri adecvate“, de ordin institu]ional [i normativ.

ITALIA
|n vara anului 1998, \n Italia a fost elaborat [i… promulgat un nou cod
deontologic na]ional, \n 13 articole134. Autorii noilor reglement`ri s\nt „Odinul
Na]ional al Ziari[tilor Italieni“ [i „Autoritatea de protejare a datelor privind
persoanele“. Priorit`]ile [i, cu deosebire, particularit`]ile noului cod deonto-
logic relev` un ra]ionament normativ de o pregnant` mobilitate \n raport cu
urgen]ele momentului de referin]`. Codul \n discu]ie este elaborat, \ntr-adev`r
[i de o organiza]ie profesional`, dar este integrat \ntr-o lege - privind protec]ia
datelor individuale, din 1996 - deci \ntr-un act juridic constr\ng`tor-punitiv, a
c`rui aplicare \ntocmai este asigurat` de organisme specializate ale statului ([i
nu de organiza]iile profesionale \n exclusivitate). Caracterul ofensiv,
constr\ng`tor, al codului italian rezult` [i din dispozi]iile normelor adoptate:
ziaristul trebuie s`-[i dezv`luie profesia [i identitatea, \n timpul investiga]iilor
\ntreprinse (cu excep]ia cazurilor c\nd via]a i-ar fi \n pericol sau dezv`luirea
identit`]ii ar compromite ancheta).
Dar acela[i ra]ionament normativ la care ne-am referit relev` o anumit`
\n`sprire a atitudinii normative fa]` de ziari[ti, \n aria ap`r`rii demnit`]ii
persoanei; \n special a demnit`]ii/imaginii/intimit`]ii persoanelor publice.
Codul face referire expres` la via]a privat` a unor persoane publice [i interzice
ingerin]a presei \n acest spa]iu intim pentru a ob]ine „informa]ii care nu au nici
o leg`tur` cu rolul public al acestora“. („Romånia Liber`“)
Pe un ton oarecum aluziv, „France Presse“ preia [tirea ANSA (Agen]ia
italian` de pres`) care precizeaz` c` se va putea scrie despre boala unui [ef de
stat, dar mai greu despre un copil natural „ascuns publicului“. (Aluzie pro-
babil` la fiica natural` a fostului pre[edinte al Republicii Franceze, François
Mitterrand, domni[oara Mazarine, recunoscut` de cunoscutul om politic \n
ultima faz` a gravei maladii de care suferea).
Scopul noii concep]ii deontologice italiene este l`murit chiar de unul din
ini]iatori. Ordinul Na]ional al Ziari[tilor Italieni a precizat: „noul cod este
important pentru informarea dar [i pentru protejarea cet`]enilor“. A[adar,
accentul cade pe corecta informare [i protejarea a cet`]enilor (cu \n]elesul im-
plicit de protejare fa]` de informa]iile neveridice/false [i fa]` de intruziunile \n
via]a personal`, intim`).

89
Nu este exclus ca noua ini]iativ` („mai aspr`“) s` aib` o leg`tur`
inten]ional` cu date constitutive ale Ordinului Na]ional al Ziari[tilor Italieni.
|ntr-un text din 1998 (revista „Global network“, nr. 9-10) se aprecia c` \n Italia
exist` [i acum, conform unei legi din 1963, «Ordinul Na]ional al Ziari[tilor»,
creat pentru prima oar` de Mussolini, care are dou` atribu]ii esen]iale: 1) de a
controla accesul la profesie prin examen; 2) de a permite membrilor s`i s`
beneficieze de reduceri pe mijloacele de transport*.
Noua reglementare deontologic`, \ncearc`, \n context, un control mai
riguros al actului publicistic [i al comportamentului ziaristului \n fazele
exercit`rii efective a profesiei. Replica Uniunii Cronicarilor Italieni este
sugestiv`. Uniunea consider` c` reglement`rile \n discu]ie \ncalc` principiile
libert`]ii de informare [i, mai ales, ignor` mecanismele de autoreglare care
\ncepuser` s` func]ioneze \n presa italian`. Faptul c` se contracareaz` o
asemenea opinie prin invocarea art. 21 din Constitu]ia italian` (care stipuleaz`
interdic]ia cenzurii) nu pare a \nl`tura un sentiment de frustrare libertar`,
inclusiv la nivel doctrinar/conceptual. Cu at\t mai mult cu c\t autoreglarea \n
pres` tinde s` devin` o practic` european` ([i universal`).
Noul cod deontologic al presei italiene poate fi interpretat, textual, ca o
variant` a libert`]ii de mi[care a ziaristului, controlat` prin lege, \ntr-un spa]iu
libertar prin defini]ie.

* „Legisla]ia mediilor \n România“ de Marian Petcu (text \n limba francez`; pag. 120)

90
CAPITOLUL VIII

{ANSELE UNUI COD


DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL
Premise favorabile
1. Acceptarea codurilor deontologice na]ionale - cu toate variabilele
permisive sau limitative constatate de la ]ar` la ]ar` - constituie, totu[i, un fapt
acceptat ca necesar [i oportun. Se constat` chiar cristalizarea unor principii [i
reguli de conduit` care se reg`sesc, \n expresie, \n mai toate codurile elaborate
de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din spa]iul european [i nu
numai. Cuv\ntul care unific` \ntregul spectru al presei - fie ea public` sau
privat`, partizan` sau independent` - este cuv\ntul „protec]ie“ (protejare) \n
fa]a riscurilor pe care ziari[tii [i personalul redac]ional [i le asum`, \n fazele
de investigare, redactare [i publicare/transmitere a textului/emisiunii. Este
concluzia [i a unor speciali[ti europeni care au analizat fenomenul mediatic
postbelic p\n` \n 1980, ale c`ror constat`ri s\nt valabile, \n principiu, p\n` azi.
„Codurile etice vizeaz` \n principal urm`toarele obiective: a) protejarea
beneficiarilor, fie ei lectori, spectatori sau ascult`tori; b) protejarea ziari[tilor
din presa scris` sau vorbit` ([i televizat` - n.ns.) [i a altor persoane interesate
\n colectarea, redactarea, tratarea [i prezentarea [tirilor [i a opiniilor; c)
protejarea redactorilor [i a personalului care-[i asum` \ntreaga responsabilitate
legal` pentru ceea ce este publicat sau difuzat; d) determinarea responsa-
bilit`]ii proprietarilor [i a guvernelor care s\nt abilitate s` controleze \n
\ntregime activit`]ile de comunicare de orice fel; e) protejarea celor \ns`rcina]i
cu anun]urile publicitare [i a celor care achizi]ioneaz` serviciile mijloacelor de
comunicare de mas`“ („Mai multe voci...“; pag. 278).
2. |n armonizare (cu deosebire \n ultimul deceniu al acestui secol),
ini]iativelor normative, juridice [i deontologice, li s-a ad`ugat componenta
responsabilit`]ii legale [i morale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`, pentru a
se asigura corectitudinea [i buna credin]` a mesajului publicat/difuzat.
Ini]iativa M.A.R.S. pe o asemenea premis` se \ntemeiaz`, iar codul deontolo-
gic italian pune accentul pe corectitudinea informa]iilor [i protec]ia publicului
\n fa]a avalan[ei de informa]ii, de multe ori distorsionate, supralicitate/„senza-

91
]ionalizate“, nocive. Tendin]a responsabiliz`rii [i protej`rii at\t a presei [i
lucr`torilor ei, c\t [i a publicului este concretizat` \n coduri na]ionale, rezolu]ii
[i recomand`ri interna]ionale, toate incluz\nd reguli [i norme menite s` favo-
rizeze ini]iativa de elaborare a unui cod deontologic universal - general valabil
[i opozabil ziari[tilor „demni de acest nume“ din \ntreaga sfer` terestr`.
3. Realitatea deontologic` am\n`, \nc`, un astfel de rezultat, dorit [i
logic \n datele sale ordonatoare. Cauza se reg`se[te nu at\t \n diferen]a de
percep]ie a expresiei formale, c\t \n interpretarea diferit` („specific`“) a
con]inuturilor formulate. Avem \ns` de-a face cu omonimii induse de fatalita-
tea diferen]ei existente \ntre ]`ri aflate chiar \n aceea[i „grup` valoric`“ (]`rile
Europei occidentale, spre exemplu) ca s` nu mai vorbim de cele dintre ]`ri cu
diferen]e stadiale dramatice (economice, politice, democratice). S` ad`ug`m
diferen]ele de interpretare [i aplicare a acelora[i norme [i principii
deontologice de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din aceea[i ]ar`
(Romånia este un exemplu, dar \n Italia [i Germania se constat` situa]ii
similare).
Relev`m toate acestea pentru a observa mai aviza]i dificult`]ile de a
elabora [i adopta un cod deontologic universal („unic“) [i practicat de breasla
mondial` a ziari[tilor: de ziari[tii de pretutindeni. Cu toate acestea, ini]iative
au existat [i, cel pu]in \n plan continental sau regional, s-a ajuns la elaborarea
[i „promulgarea“ unor coduri ale onoarei profesionale.

Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani


1. Reperul normativ \n domeniu este considerat, \ndeob[te, „Codul
onoarei interna]ional al personalului presei [i informa]iei“ (Code d’honneur
international du personnel de press et d’information)135, redactat sub egida
ONU, \n perioada 1950-1952. De[i ajuns la o form` de redactare coerent` [i
concis` (un preambul [i cinci articoel), transmis tuturor organiza]iilor
profesionale na]ionale, proiectul de „Cod al onoarei“ nu a fost adoptat nici \n
prezent.
Cronologic vorbind, proiectul ONU nu este prima \ncercare de „interna-
]ionalizare“ a normelor deontologice. |ntr-o culegere de „coduri profesionale“,
elaborat` de Lars Bruun, \n 1979, se men]iona ini]iativa, din 1925, a Asocia]iei
Interna]ionale a Ziari[tilor, \mpreun` cu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor,
pentru stabilirea unui cadru normativ al vie]ii [i responsabilit`]ii
profesioni[tilor scrisului publicistic.
|n perioada premerg`toare celui de-al doilea r`zboi mondial, ini]iativele
deontologice ale unor organiza]ii profesionale reprezentative s-au concretizat

92
\ntr-o serie de proiecte cu voca]ie interna]ional`. Federa]ia Interna]ional` a
Jurnali[tilor a adoptat, la congresul s`u din 1939, un „cod al onoarei profesio-
nale a ziari[tilor. La fel, Uniunea interna]ional` a asocia]iilor de pres` a
adoptat \n 1939 un „set“ de principii; alte asocia]ii regionale, cum ar fi
Asocia]ia interamerican` de radiodifuziune, au elaborat coduri ale onoarei136.
Toate aceste ini]iative ([i altele) se \nscriu \n aria de consecvent` inter-
na]ionalitate deontologic` ce caracterizeaz`, doctrinar [i practic, via]a presei [i
a profesioni[tilor s`i \n era modern`. Proiectul de „Cod al onoarei“, elaborat
sub egida ONU, \n 1952, nu este, cum vedem, primul \n materie, dar este
primul care se distribuie tuturor organiza]iilor profesionale din ]`rile membre,
cu recomandarea de a-[i exprima opinia \n leg`tur` cu posibilitatea convoc`rii
unei conferin]e profesionale interna]ionale.
2. S` consemn`m momentele principale, din perioada 1948-1952, care
au dus la definitivarea con]inutului proiectului de cod al onoarei interna]ional,
sub egida ONU:

– 1948: Conferin]a Na]iunilor Unite privind libertatea informa]iei, \n


cadrul c`reia s-a pus problema oportunit`]ii elabor`rii unui cod al onoarei
interna]ional. Conferin]a considera c` un astfel de cod va trebui, \n prealabil,
discutat de organiza]iile profesionale din domeniu [i c` „va trebui s` fie redac-
tat \n termeni suficien]i de largi pentru a se aplica tuturor ziari[tilor pro-
fesioni[ti…“137. Conferin]a a stabilit s` trimit` proiectul spre examinare [i
definitivare c`tre „Subcomisia libert`]ii informa]iei“ (organism al ONU).
(Subcomisia pentru libertatea informa]iei cuprindea 12 membrii din tot
at\tea ]`ri, numi]i cu consim]`m\ntul guvernelor respective, dar care „ac]ionau
\n calitate de exper]i independen]i“)
– 1950: La sesiunea Subcomisiei, ]inut` la Montevideo, trei membri
(China, Egipt [i Liban) au prezentat „un prim proiect de cod al onoarei inter-
na]ional“. Proiectul a fost „\ndelung examinat“, a fost comparat cu alte coduri
na]ionale [i interna]ionale (alte proiecte sau coduri regionale), apoi trimis
Consiliului Economic [i Social (ECOSOC) pentru „m`suri ulterioare“. Secre-
tarul general al ONU a trimis proiectul pe adresa a 500 de organiza]ii.
– 1952: Subcomisia pentru libertatea informa]iei a analizat din nou
proiectul de cod, cu modific`rile propuse de organiza]iile profersionale [i
trimis din nou ECOSOC, \n forma pe care o avem [i ast`zi.
Analiza \n cadrul Subcomisiei s-a axat pe trei puncte considerate
principale:
– utilitatea unui cod al onoarei interna]ional;
– rolul profesiei \n raport cu codul, independent de cel al guvernelor;

93
– prevederile (principiile [i normele) cuprinse \ntr-un asemenea cod.
Fiecare din cele trei puncte a determinat nuan]`ri [i puternice controver-
se, importante pentru clarificarea at\t a „filosofiei“ unei asemenea \ntreprinderi
universale, c\t [i a con]inutului propriu-zis; precum [i pentru stabilirea
pozi]iei/puterii normelor deontologice interna]ionale \n concurs cu cele
na]ionale. Au existat organiza]ii profesionale care au optat pentru o r`spundere
moral` \n fa]a propriilor „instan]e ale onoarei“ sau a propriei opinii publice.
Reprezentantul Statelor Unite \[i exprima „\ndoieli serioase cu privire la
posibilitatea elabor`rii unui cod interna]ional, datorit` divergen]elor profunde
de vederi care exist` \n lumea contemporan`“ [i recomanda Subcomisiei „s`
redacteze un document simplu, concis [i care s` nu st\rneasc` controverse“.
Reprezentantul Fran]ei se \ndoia, la r\ndu-i, de utilitatea unei asemenea
reglement`ri, [i credea c` „\n ultim` analiz`, un cod al onoarei constituie un
apel la con[tiin]a profesional`“. Reprezentantul sovietic declara c` „proiectul
de cod comport` grave lacune care risc` s` fac` din el un instrument f`r`
valoare [i-l \mpiedic` s`-[i ating` obiectivele vizate“138.
3. Relativ la rolul profesiei \n raport cu proiectul de cod, accentul s-a
pus pe independen]a organiza]iilor profesionale \n adoptarea normelor morale
de conduit`, f`r` nici o ingerin]` a guvernelor sau altor organisme statale.
Diferen]ierea se f`cea chiar [i fa]` de ONU. Reprezentantul Libanului ]inea s`
sublinieze: „Dac` va fi adoptat, codul va deveni proprietatea membrilor pro-
fesiei (de gazetar - n.ns.) {i nu al Organiza]iei Na]iunilor Unite sau guver-
nelor.“ Acela[i lucru \l sublinia [i reprezentantul Indiei: „…Un cod al onoarei
interna]ional nu trebuie impus de guverne“139.
Opiniile referitoare la dispozi]iile/con]inutul codului au urmat aceea[i
not` polemic` \ntre membrii Subcomisiei, date fiind ]`rile lor de origine [i,
prin efect, viziunile lor libertare/ideologice total diferite. Reprezentan]i ca ai
Statelor Unite, Indiei, Fran]ei accentuau dificult`]ile exercit`rii profesiei [i
necesitatea unui cod ferit de expresii ambigue, vagi, cum ar fi: „sarcini compa-
tibile cu aceast` demnitate“, „informa]ii \ndoielnice“, „demnitate“ (reprezen-
tantul SUA). |n timp ce reprezentantul sovietic pleda pentru „impunereea
anumitor obliga]ii pozitive“ pentru ziari[i, pentru a informa corect opinia
public`, inclusiv cu privire la „rezolu]ii ale Adun`rii generale asupra m`surilor
de \ntreprins \n lupta contra propagandei r`zboinice [i a instiga]iilor la un nou
r`zboi“140. Observ\nd dificult`]ile - \ntre „expresii ambigue“ [i „obliga]ii“ -
profesorul H. Eek (Suedia) opina, \n anii ‘70, c` este necesar` o strategie a
modestiei, permisiv` [i nu interdictiv`, \n formularea textului [i principiilor
unui cod interna]ional.

94
4. Deosebirile erau, \ntr-adev`r, prea mari \ntre participan]i, pentru a
fi posibil`, \n 1952, adoptarea unui cod al onoarei interna]ional. Diferen]e de
sistem politic, de cultur`, de mentalitate [i, cu deosebire, de nivel economic [i
social erau decisive. Proiectul de „Cod al onoarei interna]ional al personalului
din pres` [i informa]ie“ a mai revenit \n discu]ia organismelor ONU, \nclusiv
pe agenda Adun`rii generale, dar n-a fost adoptat. Totu[i, solu]iile
profesionale rezultate dintr-o asemenea lung` dezbatere au reu[it s` clarifice
at\t concep]ia general` ce trebuie s` c`l`uzeasc` ini]iatorii unui astfel de
demers (concep]ie libertar`, \n esen]`), precum [i cadrul autonom [i permisiv,
bazat pe onestitatea [i responsabilitatea personalului presei [i informa]iei.
Principiul non-ingerin]ei guvernamentale \n aria deontologic` a profesiei se
v`dea de o mare actualitate, ca [i ast`zi, de altfel. Articolu V (final) al
proiectului de cod stipuleaz` expres: „|n virtutea principiului care constituie
fundamentul prezentului cod, numai personalului presei [i informa]iei, [i nu
guvernelor \i incumb` responsabilitatea asigur`rii respectului onoarei
profesionale. |n consecin]`, nici o dispozi]ie a prezentului cod nu va trebui s`
fie interpretat` ca justific\nd o interven]ie guvernamental`, oricare ar fi ea,
pentru asigurarea execut`rii obliga]iilor morale care s\nt formulate \n acest
cod“.
De altfel, codul este structurat - un preambul [i cinci articole (al cincilea
tocmai reprodus mai sus) - pe principiile at\t de acut actuale, la \nceputul
anilor ‘50, ale „Declara]iei universale a drepturilor omului“, adoptat` la ONU
\n decembrie 1948.
5. Foarte succint, proiectul de cod al onoarei aici discutat cuprinde
urm`toarele garan]ii [i principii profesionale:
– „Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului
[i piatra de \ncercare a tuturor libert`]ilor prev`zute cu prioritate \n Charta
Na]iunilor Unite [i proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului“ -
(Preambul)
– Personalul presei [i informa]iei va ac]iona cu toat` energia sa pentru a
informa corect publicul, f`r` omisiuni voite [i f`r` deformarea faptelor (Art.1).
– Profesia impune devotament [i bun` credin]` fa]` de public; vor fi refu-
zate avantajele materiale personale, acuza]iile nefondate, calomnia, def`imarea,
precum [i plagiatul, considerat furt al propriet`]ii intelectuale (Art. II).
– Nu vor fi acceptate [i nu vor fi \ncredin]ate altor ziari[ti sarcini profe-
sionale care contravin integrit`]ii [i demnit`]ii profesionale. Nu vor fi aduse
atingeri vie]ii private sau demnit`]ii pesoanelor ([i personalit`]ilor); confiden-
]ialitatea [i secretul profesional trebuie respectate. „Dreptul la secretul profe-
sional poate fi invocat p\n` la limita extrem` a legii“ (Art. III).

95
– Comentarea unor evenimente din alte ]`ri s` fie f`cut` cu echitate [i
exactitate (Art. IV).
– Noningerin]a guvernamental` \n reglementarea [i respectarea onoarei
profesionale constituie o dispozi]ie expres` [i o obliga]ie, impus` de principiul
libert`]ii care st` la baza construc]iei vie]ii interna]ionale (Art. V, citat mai sus;
codul integral \n Anexe)…
6. Codul onoarei din 1952, de[i a r`mas \n proiect, poate fi considerat
de referin]` \n doctrina [i practica deontologic` na]ional` [i interna]ional`.
C\teva din ideile provocate atunci s\nt deplin valabile [i azi:
Din perspectiv` libertar`, codul impune preeminen]a principiului
libert`]ii de g\ndire [i comunicare, \n func]ie de care se stabilesc normele
responsabilit`]ii profesionale. Identific`m schimbarea de accent, prin simpla
compara]ie \ntre premisele codului din 1952 [i cele ale „Chartei“ ziari[tilor
francezi din 1918. |n „Chart`“, accentul de prioritate este pus pe responsa-
bilitatea [i demnitatea gazetarului; pe ceea ce am putea numi con[tiin]a moral`
a responsabilit`]ii profesionale, cadrul libertar fiind, \n acest caz, cel „cucerit“
- constitu]ional [i legal „Charta“ insist` pe ceea ce nu trebuie s` fac` ziaristul
(norme interdictive/limitative), \n timp ce rela]iile „pres`-putere“ nu se pun \n
chip explicit. Singura trimitere la „autonomia profesional`“ (punctul 4) este
strict profesional`, specific` [i \n general, acceptat`, cel pu]in formal, de
guvernan]i („Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de
onoare profesional`“). |n nici un moment nu este pus` \n discu]ie „su-
veranitatea legii“ indiferent de valoarea libertar` a acesteia sau de moralitatea
celor \n drept s-o aplice.
7. Diferen]ele de „accente prioritare“ \ntre „Charta“francez` din 1918
[i „Codul onoarei interna]ional“ din 1952 rezult`, fire[te, din diferen]ele de
etap` istoric` [i destina]ie (na]ional`/interna]ional`), dar s\nt relevante, cu
deosebire, dac` vom compara documentele-surs` ale celor dou` reglement`ri.
„Charta“ se inspir` din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“ (1789)
pe c\nd „Codul“ din „Declara]ia universal` a drepturilor omului“ (1948).
Declara]ia revolu]iei franceze era destinat` na]iunilor, \n „noua ordine“,
radical novatoare, pe c\nd Declara]ia din 1948 este adresat` lumii \ntr-o
tentativ` de revolu]ionare a conceptelor comportamentale na]ionale [i
interna]ionale; o tentativ` de universalizare a binelui moral, \ntr-o profesie ce
lucreaz` cu „bunuri comunica]ionale“ (informa]ia) [i tehnologii transpecifice,
trans-ideologice, globale.
„Charta“ francez` pare a avea drept premis` formularea din art. 11 al De-
clara]iei de la 1789: „…Orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima liber cu
condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i, \n cazurile strict determinate de

96
lege“ (s.ns.). Cu sublinierea c` libertatea de exprimare este condi]ionat` de
prevederile legii („libertate cucerit`“, „cuceriri normate“); constatarea nu este
totu[i, negativ`, dac` ne situ`m \n „iluminismul“ acelei epoci, \n care autoritatea
statului [i a legii erau necesare [i fire[ti. Faptul c` ziari[tii francezi nu dep`[eau,
\n fapt, principiul revolu]iei de la 1789, nu constituie doar un reflex al tradi]iei,
ci [i un rezultat al unor conjuncturi de asemenea radicale pentru Europa post-
absolutist`, afirmat` dup` primul r`zboi. (Sugestiv, at\t Constitu]ia Romåniei
din 1864, c\t [i cea din 1923 reiau aproape ad litteram textul art 11 din
„Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului).
8. Comparativ, „Codul onoarei interna]ional“ se situeaz` sub semnul art.
19 al „Declara]iei universale a drepturilor omului“. Formularea este tran[ant`,
iar libertatea este afirmat` ca un criteriu prioritar [i ordonator, \ntr-o
manifestare f`r` frontiere: „Orice persoan` are dreptul la libertatea de opinie
[i de exprimare, ceea ce implic` dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale
[i acela de a c`uta, de a primi [i de a r`sp\ndi, f`r` a se ]ine seama de grani]e,
informa]ii [i idei prin orice mijloc de exprimare“. Textul art. 19 este
simptomatic pentru schimb`rile de fond produse pe harta (geografic` [i
ideologic`) a lumii postbelice. Apari]ia unui sistem socialist, \n competi]ie cu
cel capitalist, favoriza proiec]ia sistemic` a libert`]ii (\n plan doctrinar) [i
referirea la „o identitate uman` sistemic`“ (\n plan comunica]ional [i nor-
mativ). Omul, \n general, profesionistul presei r`m\nea s` r`spund` \n fa]`
legii pentru „abuzul de libertate“, la fel ca omul/cet`]eanul de la 1789 [i 1918,
dar, dup` 1948, cei care fac legea („legiuitorii“) r`spund \n fa]a libert`]ii,
principiu al vie]ii universale [i valoare general-uman`.
O reglementare normativ` (deontologic` sau juridic`) este legitim` [i
moral` \n m`sura \n care asimileaz` principiile universal-valabile ale libert`]ii,
promoveaz` [i garanteaz` efectiv libertatea individual`/colectiv` \n toate
manifest`rile concrete (politic`, social`, spiritual`, confesional`, clasial` etc.).
|n]elegerea \n acest registru a libert`]ii informa]iilor, g\ndurilor, ideilor a
dus la controverse ireductibile \ntre cele dou` sisteme, dominante \n era
postbelic` (p\n` la c`derea, \n 1991, a sistemului totalitar comunist), reg`site,
cum am observat, [i \n „Codul onoarei interna]ional“, cum [i \n alte rezolu]ii
[i recomand`ri (normative) din perioada ulterioar`.
9. Analizele contextuale relev`, \n fond, o „resistematizare“ continu` a
normelor [i priorit`]ilor deontologice interna]ionale \n func]ie de evenimente,
de momente acute sau destinderi, \n special la v\rful celor dou` sisteme, dar [i
\n „zonele adiacente“. Exemplificativ, s` consemn`m c\teva evenimente
europene de referin]`, cu impact [i asupra actului publicistic, ca act de atitu-
dine [i g\ndire distan]at politic [i, am spune, sistemic (dac` o asemenea

97
performan]` n-ar fi, practic, imposibil`). Dar s` rezum`m evenimentele de
influen]`.
Deceniul [apte poate fi considerat \nceputul unei anumite destinderi \n
rela]iile Est-Vest. Pre[edintele John Kennedy reu[e[te s`-l conving` pe Nikita
Hrusciov s` se \nt\lneasc` la Viena; pre[edintele de Gaulle lanseaz` ideea
„Europa de la Atlantic la Urali“, peste diferen]ele ideologice; \n plan doctrinar
\ncepe s` se vorbeasc` de o posibil` convergen]` \ntre sisteme (\n care „econo-
micul“ este interpretat ca trans-ideologic: „Chibriturile nu au caracter de
clas`“, spunea un lider comunist romån). |n aceea[i perioad` au ap`rut „erezii“
\n cadrul sistemelor, cu deosebire \n cel comunist, organizat ca „lag`r“ impe-
netrabil: Declara]ia din 1964 de la Bucure[ti, \mpotriva domina]iei (decizio-
nale) sovietice, semne de nesupunere \n Polonia [i, mai ales, „Prim`vara de la
Praga“, din 1968, ac]iune f`]i[` de umanizare a socialismului („socialism cu
fa]` uman`“) [i de ie[ire de sub influen]a sistemului comunist.
Reac]ii dislocatoare se \nregistrau [i dincolo de „cortina de fier“. Am-
plele mi[c`ri pacifiste (\mpotriva prezen]ei americane \n Vietnam) [i mi[c`rile
antirasiale, \n Statele Unite; puternicile manifesta]ii studen]e[ti de la Paris
(1968); violen]a [i terorismul \n Italia, Germania etc puneau \n cauz` coeren]a
sistemic` [i impuneau o atitudine socio-politic` mai nuan]at` (libertar). Simul-
tan, din interiorul sistemului comunist ap`reau idei anti-sistemice, configurate
de teoria numit` „a treia cale“ (Otta Sik etc.), teorie ce viz` monolitismul
sistemului r`s`ritean, dar, \n ultim` instan]`, viza orice sistem existent, deci [i
pe cel occidental. (Recent, septembrie 1998, Tony Blair, Bill Clinton, Romano
Prodi [i Pet`r Stoianov s-au \nt\lnit la Facultatea de [tiin]e juridice din New
York pentru a discuta despre „a treia cale“, nici socialism nici capitalism,
pentru mileniul urm`tor (r`spunsuri la \ntreb`rile virtuale [i reale ale societ`]ii
informa]iei: „societatea global`“)
10. Simultaneitatea unor semnale contestatoare sau de criz` se resim]ea,
cum era de a[teptat, [i \ntr-o anumit` convergen]` normativ` \n planul
comportamentului mediatic interna]ional [i na]ional. „Pactul interna]ional
relativ la drepturile civile [i politice“ din 1966 (elaborat tot sub egida ONU)
se distan]eaz` semnificativ de surs`. Articolul 19 al „pactului“ este substan]ial
diferit de Art 19 al „Declara]iei universale“ din 1948; evident marcat de noile
semne ale timpului.

Textul art. 19 al „Pactului“ din 1966 este redactat astfel:


„1. Nimeni nu poate fi \ngrijorat pentru opiniile sale.
2. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept
cuprinde libertatea de investigare, de a primi [i r`sp\ndi informa]ii [i idei de

98
orice fel, f`r` a ]ine seama de frontiere, sub o form` oral`, scris`, imprimat`
sau artistic`, sau prin orice alte mijloace alese.
3. Exerci]iul libert`]ilor prev`zute \n paragraful 2 al prezentului articol
comport` datorii precise [i responsabilit`]i speciale. El, („exerci]iul“) poate \n
consecin]` s` fie supus anumitor restric]ii care trebuie totodat` s` fie expres
prev`zute de lege, [i care s\nt necesare:
a. Pentru respectul drepturilor sau reputa]iei altuia;
b. Pentru ap`rarea securit`]ii na]ionale, ordinii publice, a s`n`t`]ii sau
moralit`]ii publice“.
Simpla observa]ie permite constatarea unor diferen]e de con]inut [i „pro-
cedurale“ \ntre textele celor dou` articole 19. Cu deosebire, punctul 3 [i
literele a [i b indic` o viziune constr\ng`toaree (inclusiv punitiv`) \n sfera
g\ndurilor, opiniilor, informa]iilor. |n fapt, o re\ntoarcere la „libertatea \n
limitele legii“.
Parc` pentru a clarifica lucrurile, art. 10 al „Conven]iei pentru ap`rarea
drepturilor omului [i libert`]ilor fundamentale“, adoptate \n 1950, [i revizuit`
prin protocoalele nr. 3 (1970), 5 (1971), 8 (1990) [i 11 (1998), a r`mas \n
urm`toarea formulare:

1. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cu-


prinde libertatea de opinie [i libertatea de a primi sau a comunica infor-
ma]ii sau idei f`r` amestecul autorit`]ilor publice [i f`r` a ]ine seama de
frontiere. Prezentul articol nu \mpiedic` statele s` supun` societ`]ile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de
autorizare.
2. Exercitarea acestei libert`]i ce comport` \ndatoriri [i responsabilit`]i
poate fi supus` unor formalit`]i, condi]ii, restr\ngeri sau sanc]iuni prev`-
zute de lege, care constituie m`suri necesare, \ntr-o societate demo-
cratic`, pentru securitatea na]ional`, integritatea teritorial` sau siguran]a
public`, ap`rarea ordinii [i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s`n`t`]ii
sau a moralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a
\mpiedica divulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta
autoritatea [i impar]ialitatea puterii judec`tore[ti“.

For]\nd termenii compara]iei, putem oare vorbi de o re\ntoarcere la art.


11 al „Declara]iei drepturilor omului [i cet`]eanului“ (din 1789), repus` \n
actualitate de „Charta ziari[tilor francezi, din 1918? Este posibil oare ca, dup`
momente libertare radicale, c\nd permisivitatea ac]ional` [i informa]ional` a
devenit lege, s` urmeze mai mereu o re\ntoarcere constr\ng`toare, „\n limitele

99
legii“? Probabil. Ceea ce face ca tema rela]iei „lege-libertate“ s` r`m\n` mereu
actual`. |n fapt, reconfirmarea autorit`]ii legii \n fa]a libert`]ii?
11. |n plan deontologic, deceniul [apte european se finalizeaz` \ntr-o
„declara]ie a datoriilor (obliga]iilor) [i drepturilor ziari[tilor“ („Declaration
des devoirs et des droits des journalistes“), elaborat` [i aprobat`, \n 1971, la
München141. Inutil s` mai observ`m c` „Declara]ia“ acord` prioritate dato-
riilor [i nu drepturilor, cum ar fi fost logic, \ntr-un secol obsedat de expan-
siunea libert`]ii.
Dar dincolo de \ncrederea \ntr-o cronologie normativ`, l`muritoare prin
ea \ns`[i, Declara]ia de la München, din 1971, constituie un sugestiv reper
deontologic \n aria mass media europene. Textul: - un preambul, 10 articole
(datorii) [i 5 articole (drepturi) - pune ziaristul \n fa]a unor obliga]ii personale
[i redac]ionale fa]` de public, [i apoi, fa]` de patroni sau autorit`]ile de stat“.
La fel drepturile s\nt considerate \n intim` corela]ie cu demnitatea profesional`
[i cu obliga]ii precise ale patronatului („conducerii“). Ziaristul are (ar trebui s`
aib`) garantat dreptul la demnitate [i independen]` profesional` (editorial`), \n
replic` la orice fel de interese, presiuni sau interpret`ri aflate \n neconcordan]`
cu g\ndirea [i moralitatea actului publicistic asumat.
12. Grupate tematic, prevederile Declara]iei de la München relev`
c\teva exigen]e deontologice importante, pentru corecta exercitare a
profesiei…
„Declara]ia \ndatoririlor“ este redactat` \ntr-un sens indubitabil
interdictiv, cu aplicarea a dou` principii moral-juridice: a) „obliga]ia de a
face“ [i b) „obliga]ia de a nu face“
|n cadrul primei categorii de obliga]ii consemn`m [apte din cele zece
„\ndatoriri“ stabilite de „Declara]ia de la München“.
• Respectarea adev`rul oricare ar fi urm`rile [i aceasta \n virtutea
dreptului pe care \l are publicul s` cunoasc` adev`rul;
• Ap`rarea libert`]ii informa]iei, comentariului [i a criticii;
• Publicarea numai a informa]iilor a c`ror origine este cunoscut` [i s` le
\nso]easc`, c\nd este cazul, de rezervele necesare;
• Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor;
• Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`;
• Ap`r` secretul profesional [i s` nu divulg` sursa informa]iilor ob]inute
confiden]ial;
• Refuz` orice presiune [i nu accepte` directive redac]ionale dec\t de la
cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie;

100
13. Exist` [i trei puncte expres interdictive - „de a nu face“:
• Nu se va recurge la metode necinstite pentru a ob]ine informa]ii,
fotografii ori documente;
• |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate sau
avantaje \n schimbul public`rii sau elimin`rii unei informa]ii;
• Nu confund` niciodat` profesia de ziarist cu activitatea de publicitate [i
propagand`, nu accept` nici o sugestie, direct ori indirect, de la cei ce fac
publicitate \n ziare.
Ultimele dou` paragrafe ale „Declara]iei de la München“ s\nt sugestive
at\t prin con]inut, c\t [i prin restabilirea unor conexiuni conceptuale cu regle-
ment`ri anterioare. Penultimul paragraf este aproape identic cu primul
paragraf al „Chartei“ ziari[tilor francezi, din 1918, („Orice ziarist demn de
acest nume \[i face o datorie din a respecta cu stricte]e principiile enun]ate mai
sus“), iar ultimul paragraf se reg`se[te [i \n „Chart`“ [i \n proiectul de „Cod al
onoarei interna]ional“, din 1952, redactat sub egida ONU. (Recunosc\nd
dreptul \n vigoare \n fiecare ]ar`, ziaristul nu accept`, \n materie de onoare
profesional`, dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, excluz\nd orice amestec
guvernamental sau de orice alt` natur`“).
De[i „Declara]ia“ reafirm` subliniat preeminen]a legii \n ordonarea ori-
c`rui tip de comportament profesional, sec]iunea „declara]iei drepturilor“ pro-
moveaz` totu[i autonomia normativ` \n aria deontologiei profesionale; refuzul
oric`rei ingerin]e „\n materie de onoare profesional`“, alta dec\t a
profesioni[tilor \n[i[i.
14. Sec]iunea intitulat` „Declara]ia drepturilor“ din Declara]ia de la
München cuprinde cinci puncte [i se refer`, \n principal, la trei teme
profesionale importante:
– accesul ne\ngr`dit la sursele de informa]ii;
– clauza de con[tiin]`;
– rela]iile redac]ionale [i de munc` \n \ntreprinderea de pres`.
|n cazul primei teme se stipuleaz` accesul la toate sursele de informare,
inclusiv „dreptul de a ancheta liber orice fapte care condi]ioneaz` via]a
public`“; tot aici s\nt prev`zute condi]iile \n care unele „chestiuni publice“ pot
fi declarate secrete: „\n mod excep]ional [i pentru motive clar exprimate“.
Formul`rile aici precizate impun c\teva detalii clarificatoare: „liberul acces la
toate sursele de informare“ are \n vedere informa]ii de interes public (deci nu
[i acelea care, prin natura lor, s\nt secrete de stat, stabilite prin lege, sau ar
aduce grave atingeri vie]ii [i statutului public al persoanei: infrac]iuni cu
minori, apologia violen]ei [i crimei, propagand` \n favoarea unor idei sau
grup`ri extremiste, xenofobie etc.). C\nd este vorba de secretul chestiunilor

101
publice sau particulare acesta poate fi opus ziaristului numai \n cazul \n care
legea prevede expres acest lucru: \n cazul \n care legea clasific` anumite
informa]ii ca „secrete de stat“ sau „secrete de serviciu“, sau \n cazul unor do-
cumente din patrimoniul na]ional (la noi expres prev`zute \n „Legea Arhivelor
Na]ionale“).
|n cazul celei de-a doua teme, a „declara]iei drepturilor“ (clauza de con[-
tiin]`), documentul de la München face o leg`tur` condi]ional` \ntre subor-
donarea profesional` [i angajarea moral`. Punctul 2 este formulat astfel:
„Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contrar` liniei
generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este
stabilit` \n contractul de angajare, inclusiv orice subordonare care nu este \n
mod clar implicat` de aceast` linie general`. Pentru a \nt`ri rezolu]ia
profesional-deontologic` de mai sus, la puctul 3 al „Declara]iei“ din 1971 se
precizeaz`: „Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional
care s` exprime o opinie contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale“.
15. Leg`tura de substan]` pe care Declara]ia de la München o stabile[te
\ntre moralitatea profesiei [i contractul de munc` ne oblig` s` consemn`m
limitele subordon`rii redac]ionale: [i anume \n litera contractului \ncheiat \ntre
cele dou` p`r]i („stabilite \n scris“). Condi]ia men]ionat` nu poate fi ferit` de
anumite observa]ii. |ntre care aceasta: ziaristul se oblig` prin contract, s`
respecte „politica“ ziarului (radio, tv etc.). Dar „politica“ \ns`[i este ea esen]ial
moral`? Declara]ia de la München ni se pare c` subiectiveaz` op]iunea moral-
deontologic` a ziaristului [i o \ndep`rteaz` de regulile deontologice general
acceptate [i practicate; norme care pot asigura un comportament moral trans-
redac]ional; un comportament moral, fire[te, democratic, bazat pe adev`r [i
onestitate profesional`, indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres`
contractual`.
Punctul 3, de \nt`rire a punctului 2, mai aproape de interpretarea „trans-
redac]ional`“ propus`, pare a contrazice precedentul paragraf, din moment ce
ziaristul poate refuza publicarea sub semn`tur` proprie (sau ca fiind a sa), „o
p`rere care ar fi contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale“. |n spa]iul direct
redac]ional, poate fi vorba, uneori, de „o p`rere“ care nu a fost stipulat` \n
contract. De „o p`rere“ determinat` de \mprejur`ri noi, diferite, [i care nu
puteau fi prev`zute. Dinamica social`, mi[carea ideilor apar]in unor nuan]`ri
sau criterii axiologice [i schimb` con]inutul (adev`rul) p`rerilor. Or, de obicei,
contractul nu are o asemenea mobilitate. Astfel c`, p`rerile permise prin
contract pot fi dep`[ite, chiar contrare noilor norme ale g\ndirii [i ra]io-
namentelor comportamentale. Normal ar fi ca \n contracte/conven]ii s` se
stipuleze doar obliga]ii administrativ-financiare [i nu atitudini („clauze“) de

102
con[tiin]`. Mai mult chiar: contractul s` rezulte dintr-o atitudine libertar` a
patronatului, fie c` este vorba de o institu]ie de pres` public` fie privat`. Cu
at\t mai mult cu c\t - \n pres` - libertatea [i liberul acces la informa]ie depind,
\n substan]a lor concret`, de adev`rul faptului, evenimentului, opiniei.
Ziaristul ar trebui s` fie de-contractualizat \n exercitarea nemijlocit` a
profesiei de mediator/mijlocitor al opiniei publice \n toate tipurile de raporturi
publice informa]ionale, specifice presei.
16. Clauza de con[tiin]` ar primi, astfel, un sens mai cuprinz`tor, \n
str\ns` rela]ie cu evolu]ia g\ndurilor, ideilor, opiniilor.
|n cazul celei de-a treia teme, numit` „rela]iile redac]ionale [i de munc`
\n \ntreprinderea de pres`“, „Declara]ia“ de la München vizeaz` obliga]ii
administrativ-financiare [i de organizare redac]ional` \n sarcina patronatului.
Corpul redac]ional trebuie informat de con]inutul unor hot`r\ri care privesc
via]a \ntreprinderii [i consultat „\naintea de a se lua o decizie definitiv` asupra
oric`rei m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i
promovare a ziari[tilor“ (pct. 4). Tot pe temeiul asigur`rii unei stabilit`]i
redac]ionale „Declara]ia“ prevede dreptul ziaristului la un contract personal,
„care s`-i asigure securitatea material` [i moral`... precum [i la o retribu]ie
corespunz`toare rolului s`u social, [i suficient` pentru a-i garanta
independen]a economic`“ (pct. 5).
Preciz`rile vizeaz` o component` necesar` din statutul ziaristului profe-
sionist. Normele \n vigoare (morale [i juridice) re]in \n definirea ziaristului
existen]a unui contract de munc` [i exigen]a ca profesionistul scrisului pu-
blicistic s` ob]in` - \n \ntregime sau \n cea mai mare parte - veniturile persona-
le din practicarea meseriei. |n Fran]a, spre exemplu, se consider` c` partea de
venituri din ziaristic` s` fie peste 50% („cel pu]in“). Rolul social al ziaristului [i
independen]a economic` rezult` din profesionalismul gazetarului, verificat prin
credibilitate [i notorietate („audien]`“). Contractul personal va ilustra, desigur,
asemenea componente profesionale, reg`site \n cuantumul salariului lunar [i \n
alte „bonus“-uri redac]ionale care s` contribuie la cre[terea veniturilor proprii,
condi]ie recunoscut` a unei munci specifice corecte.
Declara]ia de la München - aprobat` la 24-25 noiembrie 1971 [i adoptat`
de F.I.J., O.I.Z. [i de cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa -
impune observa]ii de fond (text, conjuncturi politice europene), dar [i
posibilitatea de a \ncerca redactarea unui „cod“; un cod care s` devin` general
valabil, acceptat [i practicat de ziari[tii europeni.
17. „Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu pri-
vire la etica ziaristic`“, adoptate \n 1993, dup` mai bine de dou` decenii de
la „Declara]ia“ munchenez` [i dup` c`derea sistemului totalitar est-european,

103
s\nt semnificative pentru „etapa istoric`“ de referin]`. Con]inutul propriu-zis
al celor dou` „Rezolu]ii“ (1003 [i 1215), recomandate ziari[tilor romåni
printr-o Hot`r\re a Camerei Deputa]ilor (H. 25/12 septembrie 1994), este
conceput \ntr-o rela]ie succesiv`: Rezolu]ia 1003 \[i propune s` l`mureasc`
anumite concepte etice (deontologice) iar Rezolu]ia 1215, adoptat` la aceea[i
dat` (1 iulie 1993), recomand` reprezentan]ilor statelor membre ale Consiliu-
lui Europei s` asigure „neutralitatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i
egalitatea sexelor, ca [i dreptul de r`spuns al fiec`rui cet`]ean care a f`cut
obiectul unei alega]ii“. („invocarea unei p`reri \n sprijinul unei afirma]ii“,
DEX) Concomitent, Adunarea Parlamentar` sesizeaz` riscurile concentr`rii
mass media [i consecin]ele asupra pluralismului de opinii. Rezolu]ia 1215
invoc` aprecierile critice la adresa mijloacelor de comunicare de mas`
implicate \n relatarea (direct`/indirect`) a evenimentelor din Golf. Se preci-
zeaz`, \n context, „audierea parlamentar` privind etica ziaristicii, din data de
26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia au fost exprimate o serie de
\ngrijor`ri“.
Examenul critic propus de cele dou` Rezolu]ii ofer` argumente pentru
situarea unor astfel de ini]iative deontologice \ntr-o nou` paradigm` comu-
nica]ional`, post-totalitar`, chiar dac` \ngrijor`rile etice [i comportamentale
(ale ziari[tilor [i institu]iilor de pres`) \nc` exist`. Adunarea Parlamentar`
tinde s` stabileasc`, \n noul spa]iu libertar, un \n]eles generalizant al concep-
telor („informa]ii“, „opinii“, „autocontrol“ etc.), precum [i reg`sirea acestora
\n coduri deontologice ([i nu doar \n „Declara]ii“ [i „Principii“).
Rezolu]ia 1003 (1993) afirm`, pentru prima oar` \n mod indubitabil [i cu
autoritatea unui organism continental, „principii ale ziaristicii (care) ar trebui
puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n \ntreaga Europ`“. {i tot
\n premier` [i \ntr-un mod tran[ant (f`r` „pruden]ele“ Codului onoarei
interna]ional, din 1952), Rezolu]ia a[eaz` \n fa]a acelora[i reguli [i norme
morale ziari[ti, patroni [i editori - obliga]i s` respecte dreptul la informa]ie,
drept fundamental al omului [i al umanit`]ii. Punctul 15 al Rezolu]iei 1003
stabile[te: „Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trabuie s` considere c`
informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea
informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental
al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici
substan]a acestora nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de cititori
sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare“ (s.ns.).

104
Rezolu]ia 1003 (1993) propune c\teva clarific`ri de fond, sistematizate \n
[ase sec]iuni:
– Informa]ii [i opinii - \n care se precizeaz` diferen]a de substan]` \ntre
[tiri [i p`reri, \n ace[ti termeni: „Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a
ziaristicii este c` trebuie f`cut` o distinc]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\ndu-
se orice confuzie \ntre acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n
timp ce opiniile exprim` g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale
mijloacelor de informare de mas`, editorilor sau ziari[tilor“ (s.ns.). Altfel spus,
[tirile nu implic` atitudini subiective (comentarii, p`reri personale), ci adev`-
rul faptului, al datelor („trebuie difuzate cu respectarea adev`rului“); opiniile
„s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse criteriu-
lui adev`rului“ (pct. 5). Opiniile (comentariile) trebuie totu[i s` respecte reguli
deontologice, uzan]ele [i onestitatea profesional`. (Deosebind \ntre [tiri [i opi-
nii, Rezolu]ia 1003 configureaz` elemente definitorii ale adev`rului de pres` -
ca adev`r al datelor, faptelor de interes public - asupra c`ruia vom reveni \n
textul de fa]`).
– Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului - editori, patroni,
ziari[ti. Rezolu]ia 1003 afirm` stabilirea exact` a deosebirii dintre editori, pa-
troni [i ziari[ti, dar [i conlucrarea \n beneficiul dreptului [i libert`]ii infor-
ma]iei. „Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de
informare de mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere
(s.ns.) \n cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ia \ntre editori, patroni [i ziari[ti.
|n acest sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare de mas`, trebuie
asigurat` [i protejat` de presiuni interene (s.ns.) libertatea \n cadrul mijloa-
celor de informare de mas`“ (pct. 10).
La baza colabor`rii trebuie a[ezat mereu „imperativul absolut al corec-
titudinii \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor“ (pct. 13). Corectitu-
dinea [i onestitatea s\nt considerate ca esen]iale, \n reprezentarea dreptului
fundamental al informa]iei, opozabile tuturor p`r]ilor implicate \n actul de
comunicare public`.
– Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic` vizeaz` mai clara conturare a
pozi]iei ziaristului [i a mass media, \n structurile socio-func]ionale, precum [i
regulile deontologice specifice. Rezolu]ia 1003 atrage ate]ia: „Ar fi gre[it s` se
trag`… concluzia c` mijloacele de informare de mas` reprezint` opinia
public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice ale autorit`]ilor
publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt sau cultur`, cum ar fi [colile“ (pct.
19). Dac` nu s-ar \nt\mpla astfel „aceasta ar echivala cu o transformare a
mijloacelor de informare de mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri
(„mediocra]ia“), f`r` \ns` ca acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse

105
controlului democratic…“ Rezolu]ia enumer` o serie de obliga]ii morale/de-
ontologice ale ziari[tilor: respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie,
via]a privat`, dreptul la r`spuns [i la replic` dar [i dreptul la un salariu
corespunz`tor [i la condi]ii de lucru adecvate (pct. 28).
|ntreaga activitate a ziari[tilor este pus` sub semnul corectitudinii
mijloacelor [i rezultatelor: „|n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele; infor-
ma]ia trebuie ob]inut` prin mijloace legale [i morale“ (pct. 25).
|n termenii discuta]i \n prezenta lucrare, putem vorbi de preeminen]a
deontologismului \n fa]a utilitarismului (a consecin]ionismului, \n special),
semn al unei evolu]ii morale necesare [i posibile.
– Statutul redac]iei ziaristice este bine precizat de Rezolu]ia 1003: „|n
cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor, editorii, patronii
[i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`“ (pct. 32). Rela]iile de echip` s\nt re-
glementate printr-un statut al personalului ziaristic, statut ce define[te rela]iile
profesionale \ntre cele trei p`r]i men]ionate. |ntr-o asemenea reglementare se
vor reg`si, desigur, principiile [i normele men]ionate \n sec]iunea „Dreptul la
informa]ie ca drept fundamental al omului“, principii [i norme altele dec\t cele
de serviciu (pct. 32).
– Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie special` vizeaz` tensiuni [i
conflicte de o mare gravitate pentru condi]ia individului [i a societ`]ii. Situa-
]iile tensionate [i conflictele pot ap`rea „ca efect al terorismului, discrimin`rii
fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau r`zboiului“ (pct. 33). |n fa]a unor astfel de
grave atingeri aduse demnit`]ii [i valorilor libert`]ii, mijloacele de informare
de mas` „au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare,
resping\nd orice discriminare pe criterii de cultur`, sex sau religie“ (pct. 33).
|n acela[i cadru de promovare a \n]elegerii, toleran]ei [i \ncrederii, mass media
„trebuie s` evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt`
violen]`, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea
deliberat` a unui limbaj nepotrivit“ (pct. 35) Cu deosebire aceste ultime
interdic]ii trebuie riguros respectate c\nd este vorba de copii [i tineri.
– Etica [i autocontrolul \n ziaristic`, ultima sec]iune a Rezolu]ia 1003
(1993), are \n vedere mai mult modalitatea de control a calit`]ii deontologice
a muncii ziari[tilor [i doar implicit autocontrolul caracteristic g\ndirii [i
ac]iunii ziaristice. Autocontrolul impune, \n plan normativ, un cadru moral
specific profesional, \n interiorul c`ruia normele s\nt autoimpuse (Kathryn
Koegel). |n Rezolu]ia 1003, autocontrolul este sugerat a fi \ntreprins de
„organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti,
asocia]ii ale utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti \n
mediile universitare [i judec`tori“… (pct. 38)

106
(Pentru detalii [i argumente \n plus relative la Rezolu]ia 1003 [i 1215 a
se vedea textele integrale din Anexe)
18. Concluzia plauzibil` la tema acestui capitol - „{ansele unui cod
deontologic universal“ - st` s` fie finalizat` prin expansiunea valorilor reale
universale, \ntr-o lume din ce \n ce mai pu]in re]inut` de specificit`]i [i
particularit`]i, inelevante local [i mundan; o lume a valorilor locale/globale,
unitare [i diverse, \n acela[i timp; o lume a pluralismului creativ; a trans-
polarit`]ilor procesuale [i a (\nc`) polariz`rilor de circumstan]`.

107
„Pentru noi, dob\nde[te acum o importan]` hot`r\toare situa]ia ge-
neral` care, \n realitate, a existat dintotdeauna: faptul c` m` pot contopi
cu cel`lalt \n spa]iul adev`rului [i c` \n acela[i timp nu pot; faptul c`
credin]a mea, tocmai atunci c\nd s\nt sigur de adev`rul ei, se love[te de o
alta; c` undeva, la limit`, s\ntem sorti]i doar luptei (f`r` speran]a de a ne
putea vreodat` uni) al c`rei rezultat este fie subordonarea, fie distru-
gerea...“
(Karl JASPERS)

„... Exist` un loc geometric al convergen]elor proiectelor [i acti-


vit`]ilor at\t politice c\t [i economice: este dezvoltarea plenar` a Resursei
Umane“.
(François PEROUX)

„Tirania este un loc frumos, dar n-are ie[ire“


(SOLON)

108
CAPITOLUL IX

CADRUL DEONTOLOGIC
|N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~
1. Explozia libertar` din decembrie 1989 s-a reg`sit, rapid [i pregnant,
\n expansiunea vertiginoas` a presei. |n mai pu]in de patru luni, \n Romånia
ap`reau aproximativ 2000 de publica]ii, cotidiane [i periodice, implicate direct
\n etapa schimb`rilor radicale - politice, sociale, de mentalitate. Presa \[i asu-
mase libertatea [i o gestiona cu o ardoare temeinic`, f`r` \ns` a reu[i s` contra-
careze excese, select`ri sau interpret`ri subiective, arbitrare. |n contextul
transform`rilor presante ale perioadei, era practic imposibil s` ]ii cump`na
dreapt` a faptelor, evenimentelor, opiniilor. Istoria exceda pruden]a, echi-
librul, [i era greu s` se \nt\mple astfel, \n situa]ii de-o asemenea natur`. Se
c`uta o normalitate nou`, bazat` pe democra]ie [i libertate, viabil` [i irever-
sibil`. Treptat [i odat` cu configurarea noului cadru institu]ional, reflexul
normativ \n comportamentul socio-politic, dar [i moral-comunica]ional, se
reg`sea \n noile exigen]e impuse de schimb`rile de fond.
2. Cu deosebire, un cadru moral (deontologic) de exercitare a profesiei
de ziarist [i de func]ionare a institu]iilor de pres` a fost relativ repede
considerat urgent [i necesar. Anii 1990-1991 pot fi considera]i, normativ, ani
ai proiectelor legislative [i deontologice, din care solu]iile inedite n-au lipsit.
Mai multe proiecte de legi ale presei, hot`r\ri de guvern, dar [i declara]ii de
principii sau coduri deontologice au ]inut mult` vreme afi[ul actualit`]ii
profesionale. Lumea politic`, societatea civil`, ca [i lumea presei, afirmau
nevoia imperioas` a unui cadru legislativ [i etic de exercitare a profesiei de
ziarist, \n condi]iile \n care „abuzul de putere“ [i „abuzul de pres`“ constituiau
componente naturale ale vie]ii publice, cu at\t mai mult, \n momente de
dramatice confrunt`ri politice, morale [i spirituale. |n prima parte a anului
1990, reglement`rile specifice presei [i profesiei de ziarist erau considerate
dezirabile de \ntreg spectrul politic [i profesional. Se pleda pentru o lege a
presei, \nso]it` de un cod deontologic elaborat de profesioni[tii scrisului
publicistic [i aplicat \n interiorul redac]iilor, institu]iilor de pres`. Lucrurile s-
au schimbat \n privin]a priorit`]ilor legiferative, \n special dup` alegerile din
mai 1990, c\nd FSN-ul a c\[tigat [i \n Constituant` [i pre[edin]ia. Perceput` ca

109
neo-comunist`, cripto-comunist` etc., ascensiunea noii puteri a radicalizat
atitudinile publice (politice, civice, partizane), inclusiv \n planul informa]iei [i
comunic`rii. Prin efect, opiniile [i atitudinile relative la necesitatea unui cadru
normativ, juridic [i deontologic, s-au diferen]iat: pentru un cod deontologic,
dar nu [i pentru o lege a presei! Consecin]ele pot fi constatate [i azi: proiecte
de legi ale presei continu` s` fie \naintate Parlamentului (ultimul, \n 30 iunie
1999), \n timp ce un cod deontologic a fost adoptat \nc` \n mai 1991 (chiar
dac` organiza]iile profesionale, inclusiv cele care l-au adoptat, \l privesc cu
total` deta[are). Starea la zi a normativiz`rii (juridice [i deontologice) este pro-
babil s` rezulte din ideea c` o lege a presei apare ca o pedeaps`, iar un cod de-
ontologic drept „un document“ benevol, cel pu]in la nivelul breslei gazetarilor.
3. |n aria deontologic`, vizat` \n textul de fa]`, reglementarea „la nivel
general“ a fost continuat` \n redac]iile [i institu]iile de pres`. Consemn`m,
astfel, coduri deontologice ale Radiodifuziunii publice [i ale Televiziunii
publice, Statutul ziarului „Adev`rul“ (cu un capitol referitor la regulile de
conduit` profesional` [i etic`), Codul deontologic al „Clubului romån de
pres`“.
Regelement`rile deontologice, a[a cum apar \n documente specifice, \n
proiecte [i \n codul adoptat \n 1991, indic` un parcurs al responsabilit`]ii
morale [i profesionale al presei romåne, al ziari[tilor deplin aviza]i de rolul lor
exponen]ial \n nou` societate democratic` romåneasc`. Vom prezenta, pe
scurt, trei din documentele deontologice de referin]`:142
– Cartea libert`]ii presei (septembrie 1990)
– Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990)
– Codul deontologic al ziaristului (mai 1991)

CARTEA LIBERT~}II PRESEI


Poate fi considerat` o premier` „deontologic`“ romåneasc` \n domeniu
[i primul corpus de principii propus de organiza]iile profesionale tuturor mem-
brilor Societ`]ii Ziari[tilor, opiniei publice [i factorilor legislativi din
Romånia.
Cartea cuprinde 12 articole [i a fost aprobat` \n 20 septembrie 1990, de
„16 reprezentan]i ai ob[tei, reprezent\nd \n mod egal organiza]iile profesionale
ale ziari[tilor“.
Cele 12 articole s\nt redactate \ntr-o form` principial-enun]iativ`, ca baza
unui necesar cod deontologic esen]ial libertar, democratic [i ca un „ghid orien-
tativ“ pentru opinia public` [i pentru puterea legislativ`. S\nt vizate, cu prec`-
dere principii relative la:

110
– Rolul statului ca garant al dreptului fundamental al membrilor s`i „de
a fi informa]i corect [i complet \n toate domeniile care \i intereseaz`“; conco-
mitent, statul „garanteaz` dreptul tuturor de a-[i exprima opiniile, \n orice
limb` [i prin orice mijloace“; iar pentru aceasta „statul garanteaz` [i asigur`
libertatea presei“ (art. 1-2-3).
– Presa [i libera circula]ie a informa]iei constituie o rela]ie natural` \ntr-
o societate liber`. Autorii Cartei au \n vedere dou` aspecte relevante: a) „libera
circula]ie a informa]iilor [i opiniilor \n mod ne\ngr`dit“ (s.ns.); b) leg`tur`
indisolubil` \ntre libera circula]ie a informa]iilor [i libera circula]ie a opiniilor.
Men]iunea este important`, dac` observ`m c` informa]iile (\n fapt, „[tirile“)
s\nt supuse criteriilor adev`rului (cum stabile[te Rezolu]ia 1003/1993), pe
c\nd opiniile s\nt un atribut al personalit`]ii, subiective \n chip obiectiv. Cartea
afirm`, deci, at\t adev`rul [tirii, c\t [i atitudinea personal`, subiectiv`, cu o
condi]ie: a onestit`]ii; a bunei-credin]e a autorului opiniei (art. 3-4-5).
– Libera circula]ie a informa]iei, (ca drept fundamental al omului) „nu
este limitat(`) dec\t de afirmarea celorlalte drepturi fundamentale“. Protec]ia
acestor drepturi este garantat` „prin norme de drept specifice“. Libera
circula]ie a informa]iei, (libertatea presei) nu poate fi \ngr`dit` prin „m`suri de
ordin general“, stabilite de stat sau oricare alt organism cu competen]e deci-
zionale sau punitive (art. 5-6).
– R`spunderea persoanelor fizice sau juridice care prejudiciaz` prin pres`
alte drepturi fundamentale ale omului: „pot r`spunde, penal, civil, adminis-
trativ sau disciplinar, dup` caz, pentru [i \n m`sura dovedirii \nc`lc`rii acelor
norme de drept [i nu pentru faptul de a fi uzat de libertatea presei“ (art. 6).
Diferen]ierea pe care Carta o face \ntre \nc`lcarea prin pres` a altor drepturi
fundamentale ale omului [i „faptul de a fi uzat de libertatea presei“ impune
preciz`ri de nuan]` pentru a se pre\nt\mpina posibile confuzii \ntre actul publi-
cistic, ca act de intermediere [i con]inuturile pe care presa le face cunoscute.
Pare oarecum paradoxal s` se considere c` un text de pres` este expresia
dreptului fundamental la informa]ie, c\nd prin el [i datorit` public`rii se
\ncalc` alte drepturi fundamentale ale omului. Totu[i, Carta delimiteaz` \ntre
condi]ia pasiv` a presei, de simplu intermediar al unor idei, opinii, evenimente
[i implicarea/comentarea (cu scop v`dit partizan sau din neglijen]`, u[ur`tate)
a redactorului [i/sau a redac]iei. Opiniile de interes public - oricare ar fi ele [i
at\ta timp c\t r`m\n la stadiul de opinii - trebuie aduse la cuno[tin]a publicului,
chiar dac` mesajul apare, \n substan]a sa, contrar uzan]elor \n general
acceptate [i practicate. Faptul c` presa le relateaz` \ntocmai [i f`r` nici o
participare ra]ional`/emo]ional` nu constituie un delict de pres`. R`spunz`tor
r`m\ne autorul opiniilor, ideilor comunicate. „Cazul Jersild contra Danemar-

111
cei - condamnare a unui jurnalist pentru complicitate la difuzarea de apropouri
rasiste pe canalul unei emisiuni de televiziune“143 poate constitui un argument
valabil \n problema discutat`. Curtea European` a Drepturilor Omului a anulat
[edin]a instan]ei daneze: „A sanc]iona un ziarist pentru c` a ajutat la difuzarea
unor declara]ii venind de la un ter], \ntr-o discu]ie, ar \mpiedica grav con-
tribu]ia presei la discutarea problemelor de interes general [i nu s-ar putea
concepe f`r` motive deosebit de serioase“. Curtea European` nu absolv`
moral sau penal remarcile rasiale „mai mult dec\t insult`toare“, dar a conside-
rat c` „emisiunea nu urm`rea un obiectiv rasist“. Concluzia se impune de la
sine: actul publicistic st` sub semnul inten]iei [i numai inten]ionabilitatea (sta-
bilit`, probat`) determin` r`spunderea ziaristului sau a redac]iei/institu]iei de
pres`. |n]elegerea libert`]ii \n act constituie o prob` de real` profesionalitate.
– Reglement`rile deontologice (comportamentul profesional) revin
exclusiv organiza]iilor profesionale, at\t \n ce prive[te elaborarea [i aprobarea,
c\t [i aplicarea lor \n activitatea strict redac]ional`.
– Profesia de ziarist este considerat` important` din punct de vedere
social; statul „protejeaz` exercitarea profesiei \mpotriva agres`rii, conform
drepturilor ce decurg din aceast` profesie“ (art. 9-10).
– Monopolul circula]iei informa]iei trebuie contracarat printr-o diversifi-
care a mijloacelor de editare [i difuzare, publice [i private. La nivelul anului
1990, Carta consider` important, \n spargerea monopolului informa]iei, promo-
varea sectorului privat „\n pres` [i \n toate domeniile legate de pres`“ (art. 11).
Desigur, Carta libert`]ii presei poart` \nsemnele de mare intensitate
politic`, social` [i moral` a perioadei imediat urm`toare evenimentelor din
decembrie 1989. A[a se poate explica, spre exemplu, aten]ia acordat` compor-
tamentului democratic al statului, de-abia ie[it din lunga perioad` istoric`
etatist-totalitar`; cum, de asemenea, [i ideea prea mult simplificat` asupra
monopolului informa]iei (care \nseamn` nu numai apari]ia mass media private
ci [i evitarea acapar`rii de c`tre aceea[i persoan` sau grup de interese a mai
multor tipuri de pres` - scris`, vorbit`, televizat` - pentru controlul „pie]ei“
informa]iei [i comunic`rii). Legea audiovizualului din 1992 avea s` prevad`:
„O persoan` fizic` sau o persoan` juridic` public` sau privat` nu poate fi
investitor sau ac]ionar majoritar, direct sau indirect, dec\t la o singur` societate
de comunica]ie audiovizual`, iar la altele nu poate de]ine mai mult de 20% din
capitalul social“ (art. 6 alin. 1).
Carta r`m\ne, totu[i, un document de referin]` pentru orientarea nou`,
juridic` [i deontologic`, pe care \ncerca s-o impun` at\t profesioni[tilor presei,
c\t [i organismelor statale cu putere de decizie asupra liberei circula]ii a
informa]iilor, opiniilor [i ideilor. „Orice reglementare privind regimul presei

112
va trebui s` respecte principiile \nscrise \n prezenta Cart`“, se stipuleaz`,
concluziv, \n articolul final al acestui prim document acceptat.
Prin Carta din 20 septembrie 1990, presa romån` \[i stabilea condi]ia
liber` [i se delimita, \n contextul puterilor \n stat, ca exponent` a opiniei
publice. Presa \[i descoperea resursele de adev`r [i putere prin exerci]iul
libert`]ii de exprimare [i comunicare.

Principiile deontologice ale ziaristului


Au fost aprobate \n [edin]a Consiliului Na]ional al S.Z.R. - Federa]ia
sindicatelor din \ntreaga pres`, \n luna mai 1991, la Cluj-Napoca. Textul, un
preambul [i 15 principii - stabile[te, \n mod subliniat, comportamentul deonto-
logic \n exercitarea profesiei de ziarist.
Premisele textului \n discu]ie afirm` libertatea presei [i, prin efect,
independen]a informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii („Preambul“). Res-
ponsabilit`]ile [i liber`]ile subliniate \ncumb` at\t ziari[tilor, c\t [i editorilor.
(„Editorii [i ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public
[i de obliga]iile pe care le-o incumb` prestigiul presei“). Pentru a releva, apoi,
rela]ia profesie-con[tiin]`, care trebuie s` existe \n exercitarea meseriei [i \n fa]a
oric`ror „influen]e sau interese personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor“.
Vom re]ine, cu deosebire, din preambul, sublinerea similitudinii - \n pla-
nul resonsabilit`]ii morale - dintre ziarist [i editor, formulare \nc` [i mai
sugestiv` reg`sit` \n Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei,
\n care se men]ioneaz` r`spunderea concomitent` editori-patroni-ziari[ti \n
exercitarea publicistic` a dreptului la informa]ie, ca drept fundamental al omu-
lui. Tot \n premisele celor 15 principii se distinge \ntre „libertatea presei“ [i
„independen]a [i libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii“. Rela]ia
„libertate“ [i „independen]`“ a informa]iei, dar [i a exprim`rii ideilor [i a criticii
indic` recurgerea la \n]elesul, pe care [i instan]ele europene \l invoc`, [i anume:
dreptul de a fi diferit („independent“) fa]` de orice institu]ii (inclusiv guver-
namentale) \n selectarea [i prezentarea informa]iilor/[tirilor, precum [i a ideilor
[i criticii. Condi]ia este ca informa]iile s` fie supuse criteriilor adev`rului, ideile
- onestit`]ii profesionale, iar critica s` nu dep`[easc` prin argumentarea
negativ` consecin]ele faptului comentat („propor]ionalitatea fapt-ripost`“).
|ncercarea de sistematizare a celor 15 principii, dup` con]inut, reliefeaz`
temele carcateristice ale moralei profesiei de ziarist:
– Adev`rul [i onestitatea inform`rii publicului.
– Criteriile responsabilit`]ii fa]` de public.
– Limit`ri [i interdic]ii privitoare la demnitatea persoanei.

113
Adev`rul [i onestitatea inform`rii vizeaz`:
• Verificarea cu aten]ie a informa]iilor [i p`strarea cu grij` a sensului lor,
\n circumstan]ele date. • {tirile, zvonurile, ipotezele neverificate „trebuie s` fie
prezentate cu rezerva necesar`“, iar fotografiile simbolice s` fie prezentate cu
explica]ia: „nu este vorba de fotografii documentare“ (pct. 2). • {tirile false
trebuie corectate \ntr-un timp c\t mai scurt; metodele incorecte de ob]inere a
informa]iei nu s\nt admisibile. • Confiden]ialitatea [i secretul profesional tre-
buie respectate, iar sursele nu trebuie dezv`luite f`r` acceptarea prealabil` a
furnizorilor de informa]ii (punctele 2-6). • De interes poate fi aprecierea
relativ` la confiden]ialitate (pct. 5) \n formularea: „Caracterul confiden]ial,
convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd ob]inerea de informa]ii sau a unei
sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu“ (s.ns.). „|n principiu“, cum [tim,
nu \nseamn` „obligatoriu“ cu privire la dezv`luirea sursei numai cu acordul
sursei. Astfel c` am putea conveni c` se respect` confiden]ialitatea doar \n
principiu, \ntruc\t nu exist` o regul`/ o norm` imperativ interdictiv`. De unde,
posibilitatea de a „deconspira“ numele persoanei (sursei) f`r` acordul acesteia,
cu deosebire c\nd se ajunge dincolo de „limita extrem` a legii“ (vezi cap. X).

Criteriile responsabilit`]ii fat` de public:


• Responsabilitatea prive[te deopotriv` editorii [i redactorii • Atributele
redac]ionale s` fie ferite de interese personale ori comerciale ale unor ter]i • S`
existe o distinc]ie net` \ntre textul redac]ional [i cel publicitar, acesta din urm`
purt\nd men]iunea „publicitate“ sau un P, cum se \nt\mpl` \n practica publi-
cistic` (pct. 7).

Limit`rile [i interdic]iile privitoare la demnitatea persoanei vizeaz`:


• Respectul vie]ii private [i sfera intim` a individului, \n m`sura \n care
informa]iile nu au relevan]` public`; dar [i \n m`sura \n care publicarea
lezeaz` drepturile personale ale ter]ilor • Refuzul public`rii unor acuza]ii
gratuite, ofensatoare • Refuzul de a publica „texte sau imagini susceptibile de
a aduce atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de per-
soane“. • Renun]area la „prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri sen-
za]ionale“ • Protec]ia tineretului • Refuzul oric`rui tip de discriminare • Res-
pectarea prezum]iei de nevinov`]ie [i refuzul unor relat`ri subiective, preju-
diciabile, referitoare la procedurile poli]iene[ti sau juridice • Numele [i ima-
ginile minorilor delincven]i s` nu fie publicate „av\nd \n vedere viitorul
acestor tineri“ • Textele consacrate subiectelor medicale s` fie ferite de senza-
]ionalism, „care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e nejustificate“ • Dem-
nitatea \ns`[i a editorului [i ziaristului impune refuzul oric`ror avantaje care s`

114
duc` la restr\ngerea libert`]ii de decizie: „Cine se las` cump`rat pentru a
difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite informa]ii, ac]ioneaz`
\mpotriva onoarei [i moralei profesiunii“ (punctele 8-15).
Not`: O discu]ie de principiu poate na[te men]iunea de la punctul 8 care
condi]ioneaz` publicarea informa]iilor de interes public referitoare la via]a
privat` de obliga]ia e a se „constata mai \nt\i dac` publicarea acestora nu
violeaz` drepturile personale ale ter]ilor“ (s.ns.). Simpla analiz` impresionist`
ne oblig` s` constat`m c` este cel pu]in impropriu s` accep]i o rela]ie de cauz`
\ntre o informa]ie „de interes public“ [i „drepturile personale ale ter]ilor“. {i,
aceasta, din motivul temeinic al interesului public: interesul public este
prevalent \n fa]a oric`rui alt tip de interes privat (al persoanei [i al ter]ilor
inclu[i/viza]i). Mai mult, condi]ionarea public`rii de lezarea sau nu a dreptu-
rilor ter]ilor ar \nsemna ignorarea unor acte [i fapte publice, cu impact [i con-
secin]e directe asupra con]inutului rela]iilor \n colectivitatea sau comunitatea
de referin]`. Or, modific`rile \n raporturile existen]iale nu pot fi, \n mod logic
[i libertar, opuse sau „secretizate“ \n raport cu normele de convie]uire, morale
[i juridice.

CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI


Adoptat \n 1991 de Conven]ia Na]ional` a Ziari[tilor din Romånia,
coincide \n liter` cu „Principiile deontologice“. Singura diferen]`, strict for-
mal`, este dat` de ad`ugarea unui al 16-lea punct („principiu“), \n urm`toarea
formulare: „Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n
mass media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale
asocia]iilor de ziari[ti, ca [i a sentin]elor organelor judec`tore[ti“. S` not`m,
de asemenea, c` acela[i cod (cu unele diferen]e de traducere [i structurare a
paragrafelor) este propus ca anex` la proiectul de „Lege privind organizarea [i
exercitarea profesiei de ziarist“, ini]iat de trei senatori [i depus la Senat \n 30
iunie 1999. Acest ultim text are 15 alineate (de la „a“ la „o“); s-a renun]at la
„punctul 16“ [i, \n plus, la preambulul men]ionat la „Principii“ [i reg`sit [i \n
„Cod“. Practic, din 1999 („Principiile“) [i p\n` la proiectul din 1990, s-a
discutat [i adoptat acela[i text, bine sistematizat [i atent nuan]at principial [i
normativ. Un singur detaliu trebuie men]ionat [i anume: Textul deontologic
romånesc este o copie ad literam a „Principiilor jurnalismului (Codul presei)“,
adoptate de Consiliul presei germane, \n 1973, cu modific`rile de p\n` la 31
decembrie 1979. Codul german are 16 puncte („principii“), c\te are [i Codul
deontologic romånesc, cu men]iunea c` Principiile adoptate de organiza]iile
profesionale romåne[ti renun]` la ultimul punct (16), ca [i „Proiectul“ \naintat

115
Parlamentului \n 1999; este firesc, din moment ce, \n „codul presei“ german
se vorbe[te de „Consiliul presei germane“ [i de blam`rile publice pe care
acesta le formuleaz`.
Dincolo \ns` de modelul german asimilat, important este s` constat`m c`
presa romån` a acceptat un cod na]ional care, dac` ar fi aplicat de organiza]iile
profesionale [i de sindicatele de pres` (Federa]ia sindicatelor din \ntreaga
pres`), ar putea asigura un comportament deontologic coerent, la nivelul
\ntregii ]`ri. Totu[i, codul na]ional a devenit un act formal, nereg`sit \n
practica deontologic` redac]ional`. Reticen]a fa]` de reglementarea na]ional`
pare a avea cauze mai vechi [i mai noi. Un „cod na]ional“ poate crea senza]ia
de centralism, neagreat, dup` lunga perioad` totalitar`; \n acela[i timp,
diferen]ele de program [i de mesaj - sesizabile \ntre organiza]iile profesionale,
pot fi privite ca motive de r`månere \ntr-o „expectativ`“ deontologic`.
Efectele au venit de la sine: institu]iile [i redac]iile [i-au elaborat [i
adoptat propriile coduri deontologice. Iar, \n plan organiza]ional, apare o aso-
cia]ie profesional`, cu voca]ie unificatoare, na]ional`, care-[i propune promo-
varea valorilor profesionalismului [i valorilor morale, politice [i spirituale
autentice: Clubul Romån de Pres`.

ASOCIA}IA „CLUBUL ROMÂN DE PRES~“


1. |ntr-o \nceracare de dep`[ire a situa]iei de fapt, directorii [i re-
dactorii [efi de ziare [i reviste centrale au \nfiin]at, \n 1996, Clubul Romån de
Pres` (C.R.P.), „organiza]ie privat`, apolitic`, nonprofit“. Noul organism
profesional - „constituit la ini]iativa Funda]iei ELITA (Europa prin Libertate,
Inteligen]`, Toleran]` [i Ac]iune), al c`rui profil era definit \ntr-un document
intitulat „Cele 7 reguli ale Clubului Romån de Pres`“ - viza explicit [i
promova „profesionalismul de elit`, valorile morale ale jurnalismului [i
r`spunderea profesional` a acestei profesiuni“ (Regula 1).
Puteau deveni membrii ai C.R.P. „numai conduc`torii institu]iilor de
media, prin conduc`tori \n]eleg\ndu-se cei care au r`spunderea editorial`
(directori, redactori [efi). |n aceast` categorie intr` directorii ziarelor [i
revistelor, ai radiourilor [i televiziunilor, ai caselor de produc]ie radio-tv“
(Regula 2).
{ocanta [i oportuna ini]iativ` organiza]ional` n-a fost scutit`, totu[i, de
unele observa]ii de fond, \n cel pu]in trei planuri: a) natura juridic` („or-
ganiza]ie privat`“); b) calitatea de membru („numai conduc`torii institu]iilor
de media“); c) reprezentarea/„reprezentativitatea“ („Membrii Clubului Romån
de Pres` nu pot delega alte persoane s`-i reprezinte la reuniunile Clubului“ -

116
Regula 5 ); deducem, \n acest caz, c` membri ai C.R.P. puteau fi numai
persoane fizice, \n nume propriu; astfel c` pecizarea con]inut` de Regula 6
(„Consiliul de administra]ie al institu]iilor afiliate Clubului Romån de pres`
vor \mputernici pe reprezentan]ii lor s`-i reprezinte \n toate deciziile cu
caracter profesional [i organizatoric“) ap`rea cel pu]in excesiv`, din moment
ce afilierea institu]iilor nu era considerat` ca posibilitate de intrare \n C.R.P.
sau de aderare la organiza]ia men]ionat`. |n plus, formularea ca atare („vor
\mputernici“) este dispozitiv-imperativ`; mandatul celui ce a dob\ndit calitatea
de membru al C.R.P. nu credem c` depindea decisiv de \mputernicire; \n
sensul c` lipsa \mputernicirii nu era o condi]ie obligatorie, pentru a participa
la dezbateri [i a vota „deciziile cu caracter profesional [i organizatoric“
(Regula 6).
2. |n aceast` prim` faz` a existen]ei C.R.P. au ap`rut anumite obser-
va]ii de rigoare, \ntre care: tenta elitist`; „ocultarea“ \nt\lnirilor [i dezbaterilor
(„|nt\lnirile [i dezbaterile din cadrul Clubului Romån de Pres` sau se dau
publicit`]ii, cu excep]ia celor despre care s-a convenit altfel“ - Regula 3);
calitatea de membru - numai pentru „persoane fizice“ [i numai anumite
persoane fizice… A[a fiind, era greu s` \nl`turi sentimentul unui anumit tip de
discriminare individual`/profesional` [i institu]ional`. |n plus, faptul c` se
declara „o organiza]ie privat`“ indica un posibil regim restrictiv compor-
tamental \n`untru [i \nafara Clubului.
Sesizate, \n mod firesc, asemenea st`ri func]ionale au fost relativ repede
rev`zute, astfel \nc\t C.R.P. s` aib` [i cadrul legal [i cel profesional/deonto-
logic, pentru a fi cu adev`rat reprezentativ [i deschis, \n aria presei romåne. La
trei ani de la \nfiin]are, \n 8 decembrie 1999, Conven]ia Na]ional` a Clubului
Romån de Pres` a adoptat un nou Statut, prin care C.R.P. se redefine[te, mai
exact [i mai apropiat de voca]ia profesional` integratoare pe care [i-a propus-
o \nc` de la \nfiin]are.
3. Modific`rile se reg`sesc \n cele trei planuri men]ionate anterior:
– Natura juridic` a CRP.
– Calitatea de membru.
– Reprezentativitatea/reprezentarea.
Natura juridic` a suferit o modificare radical`. Clubul Romån de Pres` a
c`p`tat denumirea de Asocia]ia „Clubului Romån de Pres`“ (prescurtat
„C.R.P.“). Noul statut precizeaz`: C.R.P. este o asocia]ie non-profit, neguver-
namental, apolitic`, f`r` scop lucrativ“ (Capitolul 2). S-a renun]at, a[adar, la
sintagma „organiza]ie privat`“ , substituit` de aceea de „asocia]ie neguverna-
mental`“. Deosebirea \n termeni indic` un con]inut nou. Ne mai declar\ndu-se
privat`, „Asocia]ia“ se situeaz` \n aria uniunilor/asocia]iilor profesionale

117
deschise, al c`ror scop este, \n primul r\nd, de ordin civic-profesional. Mo-
dificarea a ap`rut necesar` [i pentru a estompa sentimentul c` ne afl`m \n fa]a
unei organiza]ii cu reguli stricte, ierarhist-elitiste, cu activit`]i „\nchise“ (Re-
gula 3) etc.; sentiment determinat de o redactare gr`bit` a textului „Celor 7
reguli“ [i nu de scopurile [i ini]iativele profesionale ale „Clubului“.
Calitatea de membru al C.R.P. este adaptat` noii calit`]i a „Asocia]iei“.
Pot fi membri at\t persoanele fizice, c\t [i persoanele juridice“ (numite \n Sta-
tut „societate de pres`“). Relativ la persoanele fizice, Statutul men]ioneaz`:
„orice persoan` fizic`“ (deci nu numai conduc`torii redac]iilor [i institu]iilor
de pres`, cum se \nt\mpla \n perioada 1996-1999), la fel [i \n cazul persoanelor
juridice: „orice societate de pres` din ]ar`“.
|n Capitolul 5 al Statutului se men]ioneaz` [i denumirea membrilor Aso-
cia]iei „Clubului Romån de Pres`“:
– membrii fondatori
– membrii de onoare
– membrii individuali
– membrii simpatizan]i
Enumerarea tocmai prezentat` permite s` se stabileasc` diferen]ieri de
calitate, atribu]ii [i competen]e \ntre membrii „C.R.P.“. Spre exemplu, mem-
brii fondatori s\nt membri inamovibili [i de drept ai Consiliului de Onoare (or-
ganismul de conducere direct` a „C.R.P.“). Fondatorii s\nt societ`]i de pres`
nominalizate (\n num`r de 21) [i-[i exercit` competen]ele prin „reprezentan]i
\mputernici]i“, at\ta timp c\t ace[tia de]in func]ia de director general, redactor
[ef sau editor [ef sau pre[edinte al Consiliului de administra]ie. Membrii
individuali se pot \nscrie \ntr-unul din departamentele „C.R.P.“ (Depar-
tamentul Editorilor, al Proprietarilor, sau al Redactorilor), \n func]ie de
\mputernicirea de reprezentare \n „Asocia]ie“ [i de func]ia ocupat` \n structura
redac]ional`.
Reprezentativitatea/reprezentarea este calificat` \n func]ie de nivelul de
acces la deciziile „C.R.P.“, conferit de calitatea dob\ndit` (membru fondator,
de onoare, individual etc.). Vom consemna c` Adunarea General` a „C.R.P.“
(organul suprem de conducere) „este constituit` numai din membri fondatori,
de onoare [i individuali ai „Asocia]iei“ (Capitolul 7.1.). Din Consiliul de
Onoare (organismul de conducere operativ` a „C.R.P.“) fac parte 29 de
membrii, dintre care 21 membri de drept (membri fondatori) [i 8 membri ale[i
(2 reprezentan]i ai Departamentlui Proprietarilor, 2 reprezentan]i ai Depar-
tamenului Redactorilor, 1 reprezentant al presei regionale, c\te un reprezentant
al celor 3 organiza]ii profesionale/sindicale ale ziari[tilor).

118
4. Noul statut al „C.R.P.“ face posibil` reprezentarea na]ional` ([i
interna]ional`) a ziari[tilor din ]ara noastr`. Posibilitatea de a fi membru al
„C.R.P.“ at\t individual, c\t [i institu]ional (orice persoan` fizic` sau juridic`
din sfera mediatic`) confer` legitimitate [i autoritate moral` [i profesional`
noii structuti de pres` din Romånia. Ceea ce credem c` mai trebuie adecvat la
mobilitatea libertar` a acestei oportune realit`]i mediatice romåne[ti prive[te
diferen]ierile - ierarhiste [i decizionale - dintre membrii „C.R.P.“; cu deosebire
statutul de favoare al „membrilor fondatori“, care, \n cadrul de competen]e
stabilite, au practic un drept de veto \n multe din problemele ce privesc
activitatea de baz` a „Asocia]iei“. Este o realitate de tranzi]ie care-[i poate g`si
o solu]ionare corect` [i necesar`, \n perioada imediat urm`toare.
Codul deontologic al ziaristului adoptat de „C.R.P.“ (un „preambul“ [i 10
articole) argumenteaz` odat` \n plus voca]ia na]ional` a „Asocia]iei“. |n
„preambul“ se precizeaz` sugestiv: „Clubul Romån de Pres`, reprezentat de
20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass media
na]ionale (presa scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa
20.000 de ziari[ti, membrii ai tuturor asocia]iilor de pres` din Romånia,
propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de
Onoare care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice“.
|n paragraful 3 al „preambulului“ se propune o defini]ie a ziaristului
profesionist, noutate \n reglement`rile deontologice post-decembriste,
adoptate de structuri ziaristice legitime. „Ziarist profesionist este persoana
care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de
pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice
reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef de
sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio
sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint`
stagiul \n aceast` activitate)“.
Defini]ia propus` de „C.R.P.“, de[i incomplet`, este important`, \n \ncer-
carea de a configura mai precis calitatea de ziarist [i specializ`rile redac]ionale
[i de echip` spicifice (\n special, \n cazul radio-ului [i televiziunii). Simpla
compara]ie cu defini]ia UNESCO relev` similitudini [i diferen]e care pot
conduce la formul`ri mai exacte [i mai complete \n materie.
Defini]ia propus` de UNESCO este structurat` astfel: „Trebuie s` \n]e-
legem prin ziarist orice persoan`, de orice na]ionalitate, care fie ca redactor,
reporter, fotograf, cameraman sau ca tehnician de pres`, de radiodifuziune, de
televiziune sau de actualit`]i filmate, \[i exercit` profesia \n mod regulat, fiind
retribuit pentru aceasta, \n respectul normelor [i uzan]elor etice, acelea pe care
profesia \ns`[i le va determina, activitate profesional` const\nd \n culegerea,

119
recep]ionarea sau difuzarea de informa]ii, opinii, idei, analize sau comentarii
destinate unei publica]ii cotidiene sau periodice, agen]ii de pres`, servicii de
informa]ii de radioteleviziune sau de actualit`]i filmate“.
Defini]ia UNESCO, la fel cu alte reglement`ri na]ionale (ex: legisla]ia
francez`) re]ine trei dintre caracteristicile pe care o persoan` trebuie s` le \nde-
plineasc` pentru a fi ziarist: „ocupa]ie principal`“ - „permanent`“ - „retribu-
it`“; practica francez` a stabilit, cum am mai precizat, chiar [i procentul ce
trebuie atins de veniturile din gazet`rie: peste 50 la sut`! Defini]ia „C.R.P.“
re]ine „ocupa]ia principal` [i retribuit`“, aspecte definitorii, \n fond, ale zia-
ristului profesionist.
5. Cele 10 articole ale Codului deontologic pot fi grupate pe teme
frecvente ale comportamentului profesional:
– relatarea adev`rului (art. 1-3);
– respectarea vie]ii private [i a demnit`]ii persoanei: protejarea minorilor,
bolnavilor [i a victimelor unor infrac]iuni; refuzul exceselor [i deform`rii
faptelor referitoare la ras`, na]ionalitate, apartenen]` la o minoritate religioas`,
lingvistic`, sexual` (art. 4).
– impar]ialitatea \n relatarea faptelor, evenimentelor, opiniilor: publica-
rea p`rerilor tuturor p`r]ilor implicate \ntr-un conflict de interese; confiden]i-
alitatea surselor; prezum]ia de nevinov`]ie; refuzul oric`ror \n]elegeri cu
societ`]i comerciale sau autorit`]i publice, care ar putea afecta veridicitatea
celor publicate/relatate; corectarea informa]iilor inexacte publicate/difuzate.
Perfectibil, Codul deontologic al „C.R.P.“ r`m\ne prima reglementare
profesional` de acest tip care poate fi adoptat` [i aplicat` de to]i ziari[tii [i
institu]iile de pres` din ]ara noastr`: un cod deontologic na]ional (textul
integral \n Anexe).

120
CAPITOLUL X

SENSURI DEONTOLOGICE
1. Clauza de con[tiin]`
2. Regula cit`rii: de la citat la plagiat
3. Dreptul la critic`
4. Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare
5. Cenzura [i autocenzura

CLAUZA DE CON{TIIN}~
Perceput` mai degrab` \ntr-un \n]eles moral/libertar, „clauza de con-
[tiin]` se origineaz`, de fapt, \ntr-un riguros ([i restrictiv) text de lege. Cel mai
adesea este invocat aricolul L 761-7 din Codul muncii francez146, dar regle-
ment`ri oarecum similare exist` [i \n alte ]`ri, inclusiv \n tradi]ia normativ`
romåneasc`. |n sens literal, restr\ns, „clauza de con[tiin]`“ apare ca o obliga]ie
contractual` (expres` sau implicit`) [i vizeaz` prezervarea unor drepturi
materiale, de protec]ie social` cuvenite ziari[tilor, \n trei circumstan]e precis
delimitate:
a) cesiunea (cedarea) ziarului/periodicului.
b) \ncetarea apari]iei ziarului/periodicului din cauze diverse.
c) schimbarea notabil` a caracterului sau orient`rii publica]iei, dac`
aceast` schimbare creaz`, pentru persoana angajat`, o situa]ie de natur` a
aduce atingere onoarei sau reputa]iei sale sau, \n general, intereselor sale
profesionale [i morale.
Interpretarea francez` l`mure[te termenii problemei astfel: „Aceast`
clauz` este \n mod obi[nuit cunoscut` sub numele de «clauz` de con[tiin]`»,
pentru c` ea permite ziaristului - \n special \n cazurile 1 [i 3 - s` p`r`seasc`,
cu o indemniza]ie («o desp`gubire») \ntreprinderea care [i-a schimbat
proprietarul [i, cu at\t mai mult, orientarea147.
|ncetarea contractului de munc`, la ini]iativa ziaristului (care invoc` o
cauz`/«clauz`» de con[tiin]` („pour une raison de conscience“) se petrece
astfel \nc\t „responsabilitatea acestei rupturi de contract“ incumb` celui ce
angajeaz`, ca urmare a schimb`rii unilaterale de c`tre acesta din urm` a
condi]iilor existente \n momentul angaj`rii“148.

121
O adev`rat` surpriz`, premerg`toare „clauzei de con[tiin]`“, ca institu]ie
juridic` opera]ional`, o constutuie consemnarea clauzei materiale de care
putea beneficia ziaristul profesionist din ]ara noastr`, imediat dup` 1919, odat`
cu \nfiin]area Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Romånia. |n perioada 1919
-1927, U.Z.P.R. a ob]inut o serie de drepturi \n lupta cu patronatul, printre care
[i cele rezultate din „trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate“. Clauza este
formulat` astfel: „Trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate se consider` \ncetare
a ziarului [i ca atare personalul are dreptul s` se pun` \n situa]ia de preavizat
(s.ns.) [i s` reclame de \ndat` desp`gubirea material` respectiv`“149.
S` not`m c` ziari[tii români ob]inuser` „acordarea unui preaviz de trei
luni \nainte de concediere, cu drept de salariu pentru aceast` perioad`“).
A[a fiind, nu putem evita obliga]ia de a rela]iona „clauza de con[tiin]`“
de „clauzele contractuale“, cel pu]in pentru situa]ia \n care ziaristul dore[te s`
beneficieze de \ndemniza]ia ce i se cuvine sau pentru a nu fi ]inut de preavizul
stabilit de lege, \n cazul \ncet`rii contractelor de munc`, la ini]iativa anga-
jatului. Dar „clauza de con[tiin]`“ \nseamn` [i altceva [i mai mult dec\t valo-
rificarea unor clauze contractuale: \nseamn` ([i) atitudinea responsabil` a
ziaristului angajat de a se opune [i de a impune redac]iei („patronatului“)
orientarea publica]iei [i temele de publicat. Astfel c`, \n anumite condi]ii,
atitudinile individuale [i solidaritatea redac]ional` se pot impune \n fa]a
\ncerc`rilor de a ceda („cesiona“) publica]ia sau de a-i schimba orientarea.
Comentariul de context este l`muritor: evolu]ia actual` a raporturilor
intraredac]ionale „reclam`, [i \n anumite cazuri a ob]inut deja, participarea
colectiv` a echipelor redac]ionale la definirea marilor orient`ri ale unui ziar,
[i la alegerea a ceea ce \[i propune s` publice“150.
Faptul c` Rezolu]ia 1003 particularizeaz` rela]ia „editori, patroni [i
ziari[ti“, ca o rela]ie de echip`, indic` necesitatea unor con]inuturi noi \n via]a
redac]ional`; \n care „nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s`
considere c` informa]ia este un bun personal“ (punctul 15).
Totu[i: chiar dac` sensul contractual al „clauzei de con[tiin]`“ se
reg`se[te, \n bun` m`sur`, \n sensul fundamental, libertar, al dreptului omului
la informa]ie, ar fi cel pu]in imprudent s` se confunde „clauza de con[tiin]`“
cu „libertatea de con[tiin]`“, a[a cum se poate deduce din unele interpret`ri.
Clauza de con[tiin]` desemneaz`, \n ultim` analiz`, dreptul gazetarului de a-[i
ap`ra op]iunea expres`, \nt`rit` contractual, pentru un tip sau altul de g\ndire
profesional` - aceea pe care publica]ia sau institu]ia de pres`, pentru care a
optat, o promoveaz`, [i care rezult`, explicit sau implicit, din contractul de
munc`.

122
REGULA CIT~RII: de la citat la plagiat
|n practica academic`, regula cit`rii impune anumite criterii de utilizare
a operei altuia (altora), criterii considerate elementare [i obligatorii:
– men]ionarea numelui autorului, a titlului operei citate, a denumirii
editurii [i ora[ului de re[edin]`, a anului apari]iei [i a paginilor din care a fost
preluat textul de referin]`;
– citatul s` fie integral [i nedeformat, prin desprinderea din context;
– citatul s` fie, \n general, scurt [i exemplificativ: s` serveasc` drept
argument, \n sprijinul ideilor con]inute de textul \n care a fost integrat.
|n practica publicistic`, regula cit`rii difer`, \n datele ei tehnice, de regula
numit` de noi „academic`“; cu deosebire c\nd este vorba de cotidiane. |n cazul
acestora din urm`, datorit` stilului [i presiunii timpului de editare-imprimare,
apare adesea ca suficient` men]ionarea autorului, sau a autorului [i a sursei
(cartea, studiul, articolul), sau a agen]iei de pres`, f`r` alte detalii, considerate
a fi \n general cunoscute sau nu neap`rat necesare. |n cazul periodicelor (cu
deosebire al publica]iilor [tiin]ifice) regulile „academice“ ale cit`rii pot [i
trebuie s` fie respectate.
Ignorarea numelui autorului [i a titlului operei sale constituie o \nc`lcare
a unui drept inalienabil, strict legat de persoana autorului, drept cu atribute de
ordin moral [i patrimonial, prev`zute [i garantate de lege (art. 1/Legea nr.
8/1996).

Regula cit`rii relev` unele aspecte mai aparte, \n cazul cit`rii \n artele
plastice [i crea]iile muzicale.
Citarea unei opere plastice „\n interiorul unei opere artistice“ nu poate fi
admis`, \n mod obi[nuit. H. Desbois men]ioneaz`: „…Artistul care adaug` la
efortul s`u creator, aportul altuia, nu face o oper` critic`; el nu-[i propune nici
s` conving`, nici s` judece, ci direct [i imediat, s` emo]ioneze“151.
Astfel \n]eles, sensul dreptului de citare \n artele plastice are \n vedere
„reproducerea grafic`, total` sau par]ial`, a unei opere de art` plastic`, \ntr-o
oper` scris`152. {i Yolanda Eminescu adaug`: citarea artistic` va trebui s` fie,
cu rare excep]ii (detaliul exemplificativ), integral` pentru a nu risca „prezen-
tarea denaturat` a operei citate“. Norma este ca opera plastic` s` fie privit`
integral [i reprodus` ca atare.
La fel, citarea muzical`, impune practici adecvate acestui tip de crea]ie.
Citarea „nu este deloc permis` \n cuprinsul operelor muzicale“. Preluarea unor
m`suri, fraze muzicale, „chiar dac` li se modific` ritmul“, este calificat` o
sustragere [i re]inut` astfel de instan]ele judec`tore[ti. „Citarea muzical` este,

123
a[adar, limitat` la reproducerea unor m`suri sau fraze dintr-o oper` muzical`
ca ilustrare sau exemplu, \ntr-o oper` scris`, cu caracter didactic, documentar
sau critic“153.
Nerespectarea regulilor cit`rii [i, prin aceasta, \nc`lcarea unui drept
inalienabil al persoanei, \nseamn` furt intelectual, prin contrafacere („reprodu-
cerea frauduloas`, falsificare“ - DEX) sau plagiat (\nsu[ire integral` sau
par]ial`, \n mod fraudulos, a operei altuia). |n ultim` analiz`, „contrafacere“ [i
„plagiat“ s\nt sinonime, \n ambele cazuri fiind vizat` o oper` original` [i o
atitudine inten]ionat frauduloas` fa]` de autor [i opera sa original`.
Stabilirea contrafacerii sau a plagiatului presupune anumite delimit`ri, \n
func]ie de asem`n`rile [i deosebirile fa]` de opera original`. Astfel c`
principiul dup` care „existen]a contrafacerii sau a plagiatului se stabile[te (…)
pe baz` de asem`n`ri [i nu deosebiri“ impune unele preciz`ri particulariza-
toare. |n cazul plagiatului, deosebirea se bazeaz` pe asem`n`ri: „Simpla
existen]` a unor deosebiri nu ap`r` de \nvinuirea de plagiat dac` se dovede[te
existen]a [i importan]a asem`n`rilor“154.
|n cazul contrafacerii, c\nd aceasta s-a produs prin modificarea sau
denaturarea operei originale, dovedirea se va face \n func]ie de deosebiri.
Yolanda Eminescu ne ofer` [i \n acest caz o formulare clarificatoare: „|n cazul
contrafacerilor, prin modificare [i denaturare, aprecierea nu se face \n func]ie
de asem`n`ri, ci \n func]ie de deosebiri…“*
Contrafacerea [i plagiatul vizeaz`, la o impresie gr`bit`, un text sau o
oper` (literar`, muzical`, publicistic` etc.). Astfel c` stabilirea \n fapt a
atacului fraudulos la text sau la oper` se realizeaz` prin compararea
originalului cu elaboratul ilicit. Mai pu]in se vorbe[te de plagiatul de idei din
operele originale, indiferent de forma \n care au fost date publicit`]ii.
Plagiatul de idei presupune c\teva preciz`ri de principiu:
– ideile [i datele ce „apar]in patrimoniului [tiin]ei universale [i tehnicii
mondiale“ utilizate \n opere de autor „pot s` nu constituie un plagiat“155; mai
mult, doctrina [i jurispruden]a accept` preluarea unor date [i idei din opera
altuia cu condi]ia ca o asemenea ini]iativ` s` nu aduc` atingere actului de
crea]ie, originalit`]ii operei vizate [i care confer` nota distinct`, inedit`, a dis-
ponibilit`]ii creative a titularului ideilor [i datelor. Altfel spus, dac` „elementul
de crea]ie“ nu este atins, preluarea este, \n principiu, acceptat`;
– ideile [i adev`rurile „\ndeob[te cunoscute“ pot, totu[i, constitui obi-
ectul unei ac]iuni de plagiat „dac`, de pild`, metoda de prezentare (s.ns.)
\ntr-un manual sau modul de formulare (s.ns.) a unor adev`ruri sau date [tiin-
]ifice este \mprumutat dintr-o lucrare str`in`“156.

124
– acut problematizat` apare, \n condi]iile rapidei circula]ii a ideilor [i
operelor, stabilirea priorit`]ii, a primului autor; s\nt cunoscute cazurile
Paulescu sau Odobleja, \n ce prive[te prioritatea auctorial` a descoperitorului
insulinei (Paulescu), c\nd Premiul Nobel a fost atribuit altui cercet`tor din
domeniu; sau prioritatea lui Odobleja \n configurarea ciberneticii; prioritate
nerecunoscut` nici p\n` azi. (Din p`cate, temele men]ionate, au determinat [i
\nc` provoac` polemici p`gubitoare chiar la noi \n ]ar`, din care nu lipsesc
acuze de tipul: „postcomuniste - comuniste [i na]ionaliste“ sau „interna]io-
nalist-relativiste“ [i altele asemenea).
Simpla observare a acestor detalieri indic` un anumit automatism proce-
dural \n stabilire plagiatului: forma crea]iei! Mai precis, stilul [i structura operei.
Posibila preeminen]` a criteriului formal pare a deriva din cunoscuta formul`
ivit` \nc` \n antichitatea elin`, a c`rei transcriere latin` este bine cunoscut`:
„Forma dat esse materiae“, \n care forma este cvasi-sinonim` cu esen]a/via]a
materiei. Se ignor`, \ns`, faptul c`, \n limba latin`, „formae“ \nseamn` idei.
Jurispruden]a [i reglement`rile \n vigoare, fie [i vagi, ne oblig` s` con-
stat`m plagiatul sau contrafacerea prin compara]ie, pentru a stabili asem`-
n`rile (plagiatul) care trebuie s` fie mai importante dec\t deosebirile, sau
pentru a stabili deosebirile (contrafacere), c\nd acestea vizeaz` modificarea
sau denaturarea operelor originale.
C\t prive[te prioritatea auctorial` a ideilor, nu par a exista solu]ii opoza-
bile tuturor, at\ta vreme c\t temele de cercetare, spre exemplu, s\nt simultane
[i dificil de stabilit stadii, faze; at\ta vreme c\t secretul [tiin]ific [i tehnologic
poate fi invocat \n ap`rarea subiec]ilor implica]i. R`m\ne doar solu]ia
situa]iilor flagrante, indubitabile, c\nd plagiatul [i contrafacerea pot fi stabilite
de fapt sau rezult` din natura operei.

|n cazul presei, ap`rarea dreptului de autor nu este stabilit` de legiuitor


(Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor [i drepturile conexe) \n expresie
specific` (spre exemplu: operele/crea]iile ziaristice sau de pres`). Articolul 7
din Legea nr. 8 stabile[te ca obiect al dreptului de autor operele originale de
crea]ie „intelectual` din domeniul literar, artistic sau [tiin]ific“, deci nu [i din
domeniul presei („opera ziaristic`“). C\nd s\nt enumerate tipurile de crea]ie, la
litera a) se specific`: „scrierile literare [i publicistice (s.ns.), conferin]ele, pre-
dicile, pledoariile, prelegerile [i orice alte opere scrise sau orale, precum [i pro-
gramele pe calculator“, crea]ii ce beneficiaz` de protec]ia legal` a dreptului de
autor. Numai c` legiuitorul nu include \ntre scrierile publicistice [i pe cele
ziaristice. Important ar fi ca, printr-o interpretare extensiv`, s` se accepte ca
„scrierile publicistice“ [i „orice alte opere scrise sau orale“ s` \nsemne [i scrie-

125
rile ziaristice, cel pu]in acelea \n care ideile, imaginile [i argumentele poart`
pecetea subiectivit`]ii creatoare a autorului ziarist, cum se \nt\mpl` de altfel \n
cazul comentariilor, reportajelor [i chiar al anchetelor, interviurilor, talk-show-
urilor. Sugestive, \n context, apar [i muta]iile semnalate \n crea]ia artistic`
(ciné-vérité, literatura document etc.) mai apropiate, stilistic [i tematic, de
canoanele gazet`riei dec\t de cele ale artei (academice).
Pentru o mai precis` \n]elegere a temei \n cauz`, atragem aten]ia c`
legiuitorul nostru pare a admite protec]ia legal` a „operi ziaristice“ atunci c\nd
enumer` rezultatele intelectuale ce nu pot beneficia de protec]ia legal` a
dreptului de autor. Textul art. 9 al Legii nr. 8 este formulat astfel:
„Nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor urm`toarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile [i inven]iile con]inute \ntr-o
oper`, oricare ar fi modul de prelucrare, de scriere, de explicare sau de expri-
mare;
b) textele oficiale de natur` politic`, legislativ`, administrativ`, judiciar`
[i traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorit`]ilor publice [i ale organi-
za]iilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecu-
sonul [i medalia;
d) mijloace de plat`;
e) [tirile [i informa]iile de pres` (s.ns.);
f) simplele fapte [i date;
Punctul e) al art. 9 exclude de la protec]ia legal` „[tirile [i informa]iile de
pres`“, dar nu [i alte genuri ziaristice. |n spe]`, nu exclude acele crea]ii
(genuri) ziaristice care con]in, prin natura lor, implicarea psiho-intelectiv` a
autorului, conferind astfel textului/emisiunii marca talentului s`u original;
confer` originalitate [i individualitate actului publicistic. Caracteristicile
distinctive men]ionate nu se reg`sesc, \ntr-adev`r, \n cazul [tirilor [i infor-
ma]iilor, dar s\nt intrinseci altor genuri de scrieri sau emisiuni din presa scris`,
vorbit` [i televizat`.
Am v`zut cum chiar Rezolu]ia 1003/1993 a Adun`rii Parlamentare a
Consiliului Europei distinge \ntre „[tire“ [i „opinie“, ultima ca expresie a
personalit`]ii autorului, ca drept (subiectiv) fundamental al omului. |n general,
textul ziaristic, altul dec\t [tirea brut` („nepersonalizat`“), este [i poate fi
considerat [i protejat ca oper` personal` de pres`, din care decurg at\t drepturi,
c\t [i responsabilit`]i precis determinate de lege. Pentru c`, este cel pu]in
curios ca un text/ o emisiune proprie (de autor) s` atrag` asupra acestuia
efectele r`spunderii normative (legale [i deontologice), dar s` nu fie protejat`,
tot normativ, fa]` de ceilal]i, de[i apar]ine indubitabil unei anumite persoane.

126
De lege ferenda: Este posibil [i necesar ca Legea nr. 8/1996 s` includ` la
art. 7 [i crea]ia publicistic`/de pres` (scris`, vorbit` [i televizat`), printre
operele care s` beneficieze de protec]ia legal` a dreptului de autor (litera „e“,
art. 9, r`m\n\nd valabil`).
Semnale de reconsiderare legal` a scrierilor ziaristice exist`. Yolanda
Eminescu sesiza schimbarea de atitudine normativ` inclusiv \n legisla]ia
noastr` recent`. „Legisla]iile mai noi, \ns`, printre care [i actuala lege romån`,
au recurs la o enumerare a operelor protejabile, f`r` \ns` a atribui acestei
enumer`ri un caracter limitativ“157. Ceea ce ar putea s` \nsemne c` enumera-
rea poate fi continuat` prin includerea [i a altor „opere protejabile“ [i aceasta
chiar dac` enumerarea este, de obicei, strict limitativ`, spre deosebire de
exemplificare („permisiv`“).
Ini]iative legislative din alte ]`ri s\nt mai tran[ante \n aria vizat`. „Codul
portughez“ \n vigoare adopt` „enumerarea nelimitativ`, \n care figureaz`: a)
c`r]ile, bro[urile, revistele, ziarele [i alte opere scrise“, iar codul spaniol,
adopt`, de asemenea, enumerarea (nelimitativ`) \n art. 10, \n care men]io-
neaz`: „a) c`r]ile, bro[urile, imprimatele, culegerile de scrisori, opere scrise,
discursuri [i alocu]iuni, conferin]e, pledoarii, cursuri [i orice alte opere de
aceea[i natur`“.
A[adar, \n ce prive[te „opera ziaristic`“, legisla]ia portughez` („codul“)
enumer` „revistele, ziarele“ printre operele protejabile. Este un bun \nceput
dar \nc` insuficient. S\nt necesare detalii, \ntruc\t, \ntr-o interpretare strict lite-
ral`, operele protejabile s\nt ziarele [i revistele ca produse culturale originale
[i nu, \n primul r\nd [i neap`rat, textele [i imaginile publicistice luate \n parte.
Argumentul c` „opera ziaristic`“ este o oper` colectiv` nu poate fi invocat \n
chip tran[ant. tendin]a este de a acorda aceea[i interpretare normativ` at\t
„produsului cultural“, c\t [i componentelor sale creative, originale (opinii,
comentarii, reportaje etc.). Scrierile publicistice men]ionate \n art. 7 lit. „a“ din
Legea nr. 8/1996 (privind drepturile de autor [i drepturile conexe) ar asigura o
mai corect` acoperire realit`]ii mediatice, dac` ar include, explicit, [i
publicistica de tip ziaristic al`turi de cea literar`, artistic` [i [tiin]ific`.

DREPTUL LA CRITIC~
Este considerat un atribut de personalitate al gazetarului, intrinsec profe-
siei, legitimat de competen]a [i onestitatea analistului/comentatorului angajat
\n comunicarea mediatic`/ziaristic`. Critica publicistic` este, cum observ`m,
str\ns legat` de cauza comentatorului/analistului care propune o opinie, o inter-
pretare personal` („subiectiv`“) cu privire la un fapt/eveniment/atitudine

127
public` [i de interes public. Este o judecat` contextual` apar]in\nd unui subiect
public (ziaristul), bazat` pe fapte concrete, dar [i pe indicii, aparen]e sau opinii
ale celor implica]i, viza]i sau martori la eveniment. Tipul de judecat` critic` pe
care ziaristul o realizeaz` indic` obliga]ia, inclusiv a legiuitorului, cum [i a
instan]elor, de a observa caracterul relativ al criticii de pres`, \n compara]ie cu
alte forme de analiz` (statistic`, istoric`, sociologic`). Critica de pres` rezult`
din consecin]a imediat` a faptelor, opiniilor, evenimentelor. Adev`rul dar [i
aparen]ele de adev`r, faptele determinate/confirmate dar [i (\nc`) neconfir-
mate, cauzele reale dar [i virtuale coexist` \n textul de pres`; \n istoria clipei
(„Ziaristul este istoricul clipei“ - spunea Albert Camus). Or, tocmai aceste
constante circumstan]iale conduc la ideea c` atitudinea critic` a ziaristului este
una de tip impresionist [i supus` unor riscuri inerente de exactitate. Argu-
mentul decisiv al ziaristului \n fa]a riscurilor de exactitate este buna sa credin]`
[i onestitatea profesional`.
Este un fapt acceptat c` exist` o real` interferen]` \ntre exactitatea [i
onestitatea profesional`. Onestitatea, odat` afirmat` [i probat`, anuleaz` efec-
tele punitive (morale/juridice/deontologice) provocate de invocarea inexacti-
t`]ii de c`tre o persoan` ce se consider` lezat` \ntr-un drept al s`u. A[a cum
men]ionam [i \ntr-un capitol anterior, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt verifi-
cate prin aplicarea criteriilor onestit`]ii [i nu ale adev`rului (ziaristic) aplicat
[tirilor [i informa]iilor (care prezint` faptul de pres` exact [i corect, f`r` nici
un fel de comentariu sau adnotare personal`).
Jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg
l`mure[te termenii dreptului la critic`, \n hot`r\rea privitoare la „Cazul Lin-
gens contra Austriei - Condamnarea penal` a unui jurnalist pentru def`imarea
Cancelarului federal“ (H. 8 iulie 1986). Condamnat \n Austria, ziaristul Lin-
gens are c\[tig de cauz` la instan]a european`. Curtea de la Strasbourg constat`
c` este vorba de o controvers` politic`/public` postelectoral`; c` ziaristul a
fost de bun` credin]`; c` exactitatea faptelor care au stat la baza judec`]ii de
valoare a ziaristului nu a fost contestat`. Ceea ce a fost re]inut de prima
instan]` se referea la termenii (limbajul) \n care s-a f`cut critica, „de natur` s`
d`uneze reputa]iei dlui Kreisky“ (cancelarul Austriei la acea vreme). |n spe]`
fusese re]inut`, deci, formularea lexical-stilistic` a criticii.
Curtea European` considera c`, \n respectivul caz, era vorba de un om
politic (personalitate public` de prim` importan]`) [i de o problem` politic` de
larg interes public. De asemenea, ziaristul a f`cut o judecat` de valoare [i nu a
recurs la afirma]ii, imput`ri sau atingeri care s` lezeze demnitatea sau onoarea
persoanei vizate. Curtea European` a considerat necesar s` precizeze, o dat` \n
plus, sensul [i contextul criticii de pres`. Trei detalii apar ca importante:

128
- Obliga]ia de a face deosebirea \ntre fapte [i judec`]i de valoare (: „exis-
ten]a primelor poate fi demonstrat`, \ns` dovada adev`rului celor din a doua
categorie este imposibil`“).
- „Limitele criticii admisibile (...) s\nt mai largi pentru un om politic dec\t
pentru un simplu particular“ (pag. 444).
- Presa s` fie considerat` un mijloc de informare [i control al comporta-
mentului public (deasupra influen]elor, presiunilor sau partizanatelor
arbitrare).
Normele deontologice [i juridice configureaz` libertatea [i limitele
criticii publicistice, astfel \nc\t s` fie respectat`, \n toate \mprejur`rile, o just`
propor]ionalizare \ntre efectele negative ale realit`]ii [i efectele corective ale
criticii. Cei implica]i nu trebuie s` fie nici mai pu]in vinova]i dec\t s\nt, dar nici
mai mult. Este [i motivul pentru care legiuitorul, de la noi [i din alte ]`ri,
propune un cadru normativ specific presei, \n limitele c`ruia s` se realizeze
critica de tip mediatic (ziaristic).
Reglement`rile specifice pun accentul fie pe obiectivitatea criticii
(„corect`“, „principial`“) cum se \nt\mpl` \n legisla]ia româneasc`, fie pe buna
credin]` a ziaristului („inten]ia“), \n legisla]ia francez`.
Legisla]ia romåneasc` prevede dreptul la o critic` obiectiv`, chiar dacc`
nu \n toate cazurile foarte explicit. Legea 41/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de
Televiziune con]ine, \n art. 14, o precizare sugestiv`: „{tirile [i informa]iile
trebuie difuzate \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivitate,
f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice sau a altor persoane
juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice“. Legea pretinde
obiectivitate atitudinii subiective a ziaristului (\n comentarii, analize, judec`]i,
inclusiv \n cele critice).
Constitu]ia Romåniei stabile[te mijloacelor de comunicare de mas`
„obliga]ia s` asigure informarea corect` a opiniei publice“ (art. 31 alin. 4). S`
remarc`m expresia, mai apropiat` de specificul presei, utilizat` de textul
constitu]ional („informarea corect`“), fa]` de comentarea „cu obiectivitate“,
termen relativizant \n sens moral [i comunica]ional.
Legea presei nr. 3/1974, \nc` \n vigoare, recurge la o formulare mai ex-
plicit` a dreptului la critic`: „Nu se consider` a aduce lezare critica obiectiv`,
principial` [i constructiv`, exercitat` prin pres`, \n realizarea func]iilor sale
social-politice“ (art. 72 alin. 3). Iar art. 68, al aceleia[i legi, ap`r` dreptul de a
critica, \n urm`torii termeni: „Presa trebuie s` ia atitudine ferm` \mpotriva
oric`ror persoane care \mpiedic` exercitarea dreptului de a critica, indiferent
de func]ia pe care acestea o de]in“.

129
Pentru o mai exact` \n]elegere a dreptului de a critica, doctrina [i
jurispruden]a francez` stabilesc o rela]ie de consecin]` \ntre dreptul la critic`
[i calomnie („def`imare“). Rela]ia astfel acceptat` permite o mai precis`
configurare a sensului obiectivit`]ii ([i a criticii obiective) \n aria presei. Co-
mentariile, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt calificate \n func]ie de buna
credin]` a ziaristului („subiect cunosc`tor“); de subiectivitatea lui legitim`.
|n acest fel, obiectivitatea nu mai apare ca o tentativ` [i tenta]ie a „cunoa[-
terii [tiin]ifice de a realiza descrierea [i explica]ia fenomenelor independent de
op]iunile valorice [i de particularit`]ile subiectului cunosc`tor“, ceea ce Max
Weber numea „neutralitatea etic` sau axiologic`“158. |n pres` opereaz` nu at\t
tenta]ia (ideal`) a unei judec`]i epurate de op]iunile subiectului cunosc`tor, ci
inten]ia subiectului fa]` de obiectul vizat/comunicat (fapte, evenimente, ac]iuni
cu relevan]` public`). „Comentariile de pres` nu s\nt judecate ca def`im`toare
dac` s\nt f`cute cu bun` credin]`, f`r` aminozit`]i personale [i f`r` inten]ia de
a v`t`ma. Nu trebuie denaturate faptele, nici amplificate sau deformate pentru
a le da o tent` spectacular` (de senza]ional - s.ns.)“159. Jurispruden]a francez` a
„decupat“ patru elemente definitorii pentru buna credin]`: „legitimitatea scopu-
lui urm`rit, absen]a animozit`]ilor personale, pruden]a [i modera]ia \n expri-
mare, corectitudinea anchetei [i controlul surselor. Interesul social dominant
(s.ns.) constituie principalul criteriu de apreciere“160.
|n nici o \mprejurare, deci, obiectivitatea [i critica obiectiv` de pres` nu
exclud atitudinea subiectiv`, accept\nd inten]ia - element subiectiv determi-
nant \n calificarea faptelor declictuale - ca argument obiectiv pentru stabilirea
nevinov`]iei („buna inten]ia/“buna credin]`“) sau vinov`]iei („reaua inten]ie“/
„reaua credin]`“). Prevalen]a elementului inten]ional, subiectiv („buna
credin]`“) \n aprecierea obiectivit`]ii unui text critic de pres` (comentariu,
anchet` etc.) impune ideea c` „subiectul cunosc`tor“ (ziaristul) nu trebuie s`
renun]e la stilul [i ra]ionamentul propriu/personal \n textul publicat/difuzat, ci
s` evite „iluziile sim]urilor, ale limbajului, ale valoriz`rilor eronate“; \n
expresia abstract`: „imixtiunile deviante ale subiectului“161.
De altfel, literatura francez` de specialitate vorbe[te de obiectivitate doar
\n dou` situa]ii: a) critica \n domeniul literar, artistic sau [tiin]ific [i b) critica
produselor industriale.
Criticului literar nu i se cere dec\t „s` fie sincer, obiectiv [i competent“.
Ceea ce \nseamn` obliga]ia „de a nu viza onoarea autorului, reputa]ia [i pro-
bitatea sa, de a nu fi injurios nici sistematic defavorabil, ceea ce ar releva
inten]ia de v`t`mare“162. |ntre obiectivitate [i buna inten]ie - \n critica
ziaristicii - nu par a exista deosebiri de esen]`.

130
Critica produselor industriale urmeaz`, \n principiu, regulile de mai sus,
relative la „produsul artistic“, cu deosebire „atunci c\nd este vorba de analiza
comparativ` a unor produse concurente“. Lucien Solal [i colaboratorii vorbesc
explicit de rela]ia obiectivitate-bun` credin]`: „…|n domeniul tehnic, ziaristul
va trebui, conform jurispruden]ei recente, s` fac` proba obiectivit`]ii (ceea ce
ar fi m`sura bunei sale credin]e) [i s` ac]ioneze cu cea mai mare pruden]`“163.
|n sens general, dreptul la critic` - obiectivitatea [i critica obiectiv` - se
situeaz` sub semnul bunei credin]e, al atitudinii corecte, oneste.

CONFIDEN}IALITATEA {I SECRETUL
SURSELOR DE INFORMARE
Poate ap`rea ca o expresie pleonastic`, de vreme ce, \n limbajul curent,
\nt\lnim at\t expresia „confiden]ialitatea surselor“ c\t [i „secretul surselor“, cu
acela[i \n]eles. |ntr-adev`r, [i semantic [i normativ sensurile celor dou`
sintagme nu s\nt precis delimitate. Cu toate c` \ntre „confiden]`“ [i „secret“ se
pot stabilii deosebiri de nuan]` [i sens nu tocmai de ignorat. |n „regrup`rile“
lexicale de tip sinonimic, spre exemplu, adjectivul „secret“ face parte din „fa-
milia semantic`“ \n care \nt\lnim „ascuns“, „confiden]ial“, „ermetic“; cum [i
„intim“, „discret“ sau „disimulat“, „ipocrit“ („r`u inten]ionat“), „mascat“, „de-
ghizat“. Un fapt confiden]ial „se comunic` \n tain`: secret“ (DEX), \n timp ce
\ntrevederile pot fi confiden]iale [i chiar ultraconfiden]iale (Le Robert). A[a
fiind, se poate enun]a concluzia gr`bit` c` o aceea[i surs` poate fi confiden]ial`
sau secret`, f`r` a mai trebui s` deosebim natura diferit` a diverselor tipuri de
surse. |n limbajul curent, fie c` este vorba de o surs` uman`, fie de una ma-
terial` (document, dosar, dischet` etc.) se utilizeaz` calificativele „confi-
den]ial`“ sau „secret`“, \ntr-un sens indistinct. Uzan]ele au impus regula
printr-o circumstan]iere semantic` a cuv\ntului „secret“, mai apropiat de
„secretizarea“ confidentului dec\t a documentului; a datelor [i informa]iilor
\ncredin]ate ziaristului.
Precizarea \nlesne[te posibilitatea de a constata diferen]a de substan]`
dintre „secret“ \n \n]elesul aici sugerat [i secretul definit de legea secretului de
stat sau de Codul Penal. Secretul de stat - \n clasificarea: „strict secret de o
importan]` deosebit`“, „strict secret“ [i „secret“ - vizeaz` interdic]ia de a da
publicit`]ii („a divulga“) date [i informa]ii ce vizeaz` siguran]a na]ional`,
indiferent pe ce c`i s-a intrat \n posesia lor. Pe c\nd, \n cazul secretului
surselor, datele [i informa]iile pot fi \n general publicate, cu condi]ia ca sursa
s` r`mån` secret` (confiden]ial`).

131
Secretul surselor este, \n cazul practicii publicistice, mai apropiat de
confiden]ialitatea surselor [i, de aceea, diferit \n substan]` de „secretul datelor
[i informa]iilor“ de importan]` deosebit`. |n aria publicistic`, „secret“ este
utilizat, cu prec`dere, cu sensul de „discret“, „anonimat“, „confiden]ial“.
Totu[i, o similitudine perfect` de sens nu poate fi stabilit` \ntre „confi-
den]ialitatea surselor“ [i „secretul surselor“. Din motivul elementar c` datele
[i informa]iile ob]inute de la un „confident“ impun o diferen]iere de raport fa]`
de cele extrase dintr-un „document“, primit prin fax, po[t`, e-mail etc., cu
expeditor cunoscut sau necunoscut.
|n primul caz este vorba de o confiden]`, o m`rturisire. Altfel spus: un act
eminamente subiectiv/personal; atribuit unui confident, unui interlocutor. De
obicei, confidentul (sursa confiden]ial`) vorbe[te/spune/sugereaz`, f`r` a
recurge la text scris. „|]i spun ceva, dar strict confiden]ial“ (off the record).
Spune ceva important, de interes public, dar dore[te s` nu-i fie dezv`luit nu-
mele (repet`m: numele [i nu datele sau informa]iile oferite). Putem conchide
c`, \n sens riguros, expresia „confiden]ialitatea surselor“ re]ine numai declara-
]iile/ m`rturisirile personale: sursele umane. Implic` numai „confidentul“ [i
„confesiunea“ sa. |n cel de-al doile caz („secretul surselor“), s\nt incluse at\t
sursele umane, c\t [i cele materiale. For]area expresiei nu este, totu[i, f`r`
temei. Confesiunea este [i poart` semnele aprecierii/judec`]ii subiective \n
chip absolut.
|ntre informa]ia ob]inut` \ntr-o confesiune [i aceea rezultat` dintr-un do-
cument (de multe ori, impersonal, neutru; o sintez`, o statistic` etc.) se afl`, \n
mod firesc, subiectivitatea confidentului; inclusiv atunci c\nd dore[te, explicit,
s` fie „obiectiv“.
Din aceast` diferen]` animist` decurge [i condi]ia juridic` a surselor: cali-
ficarea [i tratamentul procesual al acestora. Confidentul - \n cazul c\nd ar putea
fi chemat \n instan]` - va fi supus criteriilor onestit`]ii, stabilite pe baza elemen-
tului inten]ional, ce configureaz` latura subiectiv` a posibilului delict de pres`.
Confidentul de rea-credin]` poate fi determinat ca subiect activ al delictului. Pe
c\nd documentul utilizat/\nsu[it de ziarist poate constitui prob` a vinov`]iei sau
a bunei credin]e a ziaristului \nsu[i, care l-a utilizat f`r` s`-l verifice.
Protejarea surselor de informare constituie regula general-acceptat` \n
sistemele democratice de drept al comunic`rii, chiar [i acolo unde legisla]ia \n
vigoare nu prevede expres acest lucru. Legisla]ia din ]ara noastr` face referire
direct` la confiden]ialitate. Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea
Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de Televiziune
prevede: „Caracterul confiden]ial al surselor de informare a personalului de
specialitate este garantat prin lege“ (art. 14 (11)).

132
|ntrebarea care se pune este dac`, \n cazul confiden]ialit`]ii, putem vorbi
de caracterul absolut sau relativ al acestei institu]ii juridice. Mai precis: ziaristul
poate opune, \n toate \mprejur`rile profesionale [i procesuale, dreptul s`u intan-
gibil la nedezv`luirea surselor de informare? Legea 3/1974 stipuleaz`: „Orga-
nele de pres` nu s\nt obligate s` dezv`luie celor viza]i sursele de informa]ie pe
baza c`rora au elaborat materialele difuzate, sursele nedezv`luite constituind
secret profesional“ (art. 63). Textul legii este punctual restrictiv: sursele de
informa]ie nu s\nt dezv`luite celor viza]i \n textul publicistic, emisiune etc.
Ceea ce ar putea s` \nsemne c` „al]ii“ - implica]i direct sau indirect \n
publicarea sau judecarea textului \n cauz` - ar avea dreptul s` afle sursele de
informa]ie. Acesta pare a fi adev`rul art. 63: redactorul [ef, editorul, directorul,
organul de cercetare penal`, instan]a pot pretinde [i pot ob]ine, conform legii,
identitatea surselor de informa]ie. O reglementare departe de caracterul total al
confiden]ialit`]ii.
Legea 41/1994 restr\nge plaja confiden]ialit`]ii. Dezv`luirea surselor pro-
prii este acceptat` doar pentru „\nc`lcarea interesului public“. Art. 14 (12) pre-
cizeaz`: „Dezv`luirea acestor surse, motivat` de \nc`lcarea interesului public,
poate fi f`cut` numai \n baza dispozi]iei emise de o instan]` judec`toreasc`“.
Simpla compara]ie \ntre cele dou` texte de lege reproduse mai sus indic`
diferen]a notabil` de \ncadrare libertar` a secretului surselor. |n legea din
1994, dezv`luirea surselor de informa]ie se poate realiza numai \ntr-un singur
caz: prin dispozi]ia instan]ei [i numai dac` s-a produs o \nc`lcare a interesului
public. Pe c\nd Legea 3/1974 oblig` la dezv`luirea surselor [i \n fa]a
superiorilor ierarhici din redac]ie (din fericire, Legea 3/1974 r`m\ne valabil`
numai \n acele prevederi care nu contrazic Constitu]ia României. Astfel c` art.
63 este inoperabil).
Prevederi legale mai precise, relative la secretul sursei, cuprinde Legea
nr. 8/1996, privind dreptul de autor [i drepturile conexe. |n art. 91 s\nt stabilite
at\t obliga]ia p`str`rii secretului surselor de informa]ie folosite \n opere, c\t [i
condi]iile precise de dezv`luire a acestora: „(1) Editorul sau produc`torul, la
cererea autorului, este obligat s` p`streze secretul surselor de informa]ie folo-
site \n opere [i s` nu publice documentele referitoare la acestea. (2) Dezv`lui-
rea secretelor este permis` cu consim]`m\ntul persoanei care l-a \ncredin]at
sau \n baza unei hot`r\ri judec`tore[ti, definitive [i irevocabile“.|n acela[i
cadru al „secretului“ se \nscrie [i aducerea la cuno[tin]` public` a operei. Art.
10 stabile[te c` autorul are „dreptul de a decide dac`, \n ce mod [i cum va fi
adus` opera la cuno[tin]` public`“.
Desigur, secretul sursei de informa]ii, inclusiv \n aria presei, nu opereaz`
\n cazul \n care sursa („confidentul“) consimte s`-i fie dezv`luit numele sau dac`

133
ea \ns`[i \[i face public numele. Unele discu]ii apar, c\nd este vizat` obliga]ia
prin instan]` de a dezv`lui sursa. Decizia instan]ei judec`tore[ti apare logic`
numai dac` este \n cauz` interesul public [i numai atunci c\nd interesul public
poate fi precis configurat; conform legii. Exist` \ns`, un caz \n care cel vizat este
ziaristul \nsu[i, ca urmare a utiliz`rii informa]iilor furnizate de surs`. Ziaristul
poate ajunge \n faza de inculpat pe baza unor informa]ii inexacte, mincinoase,
trunchiate, trucate sau contraf`cute cu inten]ie de surs`. Putem oare consider` ca
admisibil (legal [i moral) dreptul ziaristului de a dezv`lui, \n instan]` [i din
proprie ini]iativ`, identitatea sursei? R`spunsul este, desigur, da, at\ta vreme c\t
ziaristul de bun`-credin]` a utilizat date [i informa]ii dup` toate aparen]ele
exacte, corecte, dar distorsionate inten]ionat de surs`. Sursa de rea-credin]`
poate r`spunde inclusiv juridic pentru fapta ilicit` comis` (analogie posibil` cu
m`rturia mincinoas`). |n general, se accept` c` „dreptul secretului profesional va
putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii“ (Codul propus la ONU; 1952).
O situa]ie mai aparte \nt\lnim \n legisla]ia francez`. Legea francez`
confer` ziaristului dreptul de a nu dezv`lui sursa \n nici o \mprejurare. Sin-
gurul caz expres stipulat de lege, cu referire la secretul sursei, prive[te pseu-
donimul. {i anume: situa]ia \n care un text publicistic, semnat cu pseudonim,
constituie obiect al urm`ririi penale, directorul publica]iei este autorizat s`
dezv`luie adev`rata identitate a autorului. „Legea nu prevede o sanc]iune \n
caz de refuz (de a dezv`lui numele real), dar declar` c` «directorul nu mai este
]inut de secretul profesional»“.
|n alte situa]ii jurispruden]a admite „scuza legitim`“ (recunoscut` \n
cazul ofi]erilor poli]iei judiciare) [i pentru ziari[ti, c`rora li se accept` nedez-
v`luirea unor date, informa]ii, detalii etc stabilite cu sursele contactate pe
timpul investig`rii unor cazuri. „Scuza legitim`“ nu se confund`, totu[i, cu
„secretul profesional“, de[i opereaz`, \n anumite circumstan]e, \n mod analog.
O structurare \n materie relev` unele asem`n`ri dar [i diferen]e \ntre:
– confiden]ialitatea sursei;
– secretul sursei;
– t`cerea legitim`.
Confiden]ialitatea vizeaz` cu prec`dere sursele umane: declara]ii,
convorbiri purtate cu o persoan` care dore[te s` r`m\n` anonim`.
Secretul sursei are \n vedere [i alte surse de informa]ie dec\t personale:
dosare, documente, \nregistr`ri fonice, video etc.
T`cerea legitim` se refer` la anumite detalii de ordin personal, familial,
profesional pe care sursa (persoana) dore[te s` nu fie re]inute \n cauz` de
investigator (ziarist) [i nici aduse la cuno[tin]` public` ori \n aten]ia instan]ei;
\n cazul „t`cerii legitime“ numele sursei este cunoscut; spre deosebire de

134
„confiden]ialitate“ [i „secret“, \n acest caz este vorba de secretizarea unui
anumit tip de informa]ii [i opinii care nu s\nt decisive \n clarificarea cazului.
Confiden]ialitatea, secretul sursei, [i t`cerea legitim` formeaz` con]i-
nutul secretului profesional.

CENZURA {I AUTOCENZURA
Indic`, \n fapt, o atitudine interdictiv` relativ` la dreptul de informare [i
comunicare. |]i este interezis sau \]i interzici s` comunici sau s` comentezi un
fapt, eveniment etc. Sau: comunici/comentezi eronat faptul/evenimentul, \n
func]ie de comanda social`/politic`/patronal` ori \n func]ie de spaima
inoculat` de autoritate (c\nd nu este vorba de oportunism sau con[tiin]`
pervertit`).
Cenzura \n \n]elesul obi[nuit este institu]ional` (organizat` [i aplicat` de
un organism/institu]ie specializat`); autocenzura are un caracter personal
(gazetarul/comunicatorul [i-o autoimpune de team` sau din oportunism). |n
ambele cazuri, criteriile adev`rului sau ale onestit`]ii \n investigarea,
redactarea [i publicarea [tirilor [i opiniilor nu pot fi aplicate. Actul de infor-
mare [i comunicare este distrus \n esen]a sa: un act arbitrar, un delict
comunica]ional.
Cenzura este rezultatul ac]iunii directe \mpotriva libert`]ii de exprimare
[i comunicare din partea unor institu]ii/organisme specializate, constituite \n
chip deliberat de autorit`]i sau institu]ii publice sau private.
Autocenzura constituie o manifestare unilateral`, deliberat`, a gaze-
tarului \nsu[i, de eludare sau „reciclare“ negativ` a adev`rului [i onestit`]ii
faptelor [i opiniilor; manifestare determinat` de team` sau oportunism („a
min]i pentru a profita sau pentru a supravie]ui“).
Deducem, astfe, o dubl` func]ie a cenzurii/autocenzurii:
a) interdic]ia imperativ` de a publica sau comenta fapte, evenimente sau
opinii neagreate de organisme politice, statale, civice etc [i b) publicarea [i
comentarea faptelor, evenimentelor distorsionat, neveridic, interesat.
Comunicarea cenzurat` este una obligatorie, poruncit`. Abera]ia cenzurii
nu rezult` numai din interdic]ia categoric` de a publica sau comenta faptele de
interes public, ci [i din a le distruge sensul [i cauza comunica]ional`. De a le
publica a[a cum a stabilit autoritatea public` sau privat` discre]ionar`.
Spunem, astfel, c` cenzura este exercitat` de stat ([i se impune at\t insti-
tu]iilor de pres` publice, c\t [i private), [i institu]ional` - impus` de institu]iile
de pres` publice sau private, \n mod sistematic sau conjunctural.

135
Cenzura [i autocenzura au o lung` tradi]ie \n evolu]ia umanit`]ii. Practic,
cenzura [i autocenzura \nso]esc, organic, actul de comunicare a ideilor, doctri-
nelor, opiniilor illo tempore. Satira, fabula, parabola [i chiar c\ntecele de petre-
cere se derulau dup` un canon dinainte stabilit. Puteai fi ucis nu numai pentru
ceea ce spuneai, ci [i dac` spuneai mai frumos (altfel), dec\t st`p\nul sau zeul
tutelar. For]\nd termenii, am putea vorbi [i de o cenzur` simbolic`. R`m\ne
sugestiv`, spre exemplu, trufia lui Marsyas din Frigia, c\nt`re] din fluier, care
a cutezat s`-l provoace la o \ntrecere pe zeul Apollo; silenul a pierdut [i, drept
pedeaps`, a fost jupuit de viu. Soarta lui Marsyas relev` norma cenzurii
arhetipale (st`p\n-supus), cu at\tea conota]ii contemporane.
Procesul [i condamnarea la moarte a lui Socrate configureaz` cenzura
politic`. Aceea[i metod` atroce o \nt\lnim [i \n prigoana anticre[tin`, \nso]it`
de supliciile publice suportate de propov`duitorii noii credin]e, cum, mai
t\rziu, de militan]ii con[tiin]ei libere, scientist-laice, sau de practican]ii unor
ideologii de tip ra]ionalist, antitotalitar, nihilist etc.
Privit` dintr-o asemenea perspectiv`, cenzura indic` cel pu]in dou`
ac]iuni, complementare, \n fond:
a) interdic]ia de a se publica un fapt, eveniment, opinie f`r` viza unor
organisme specializate ale puterii de referin]` (politic`, confesional`, redac-
]ional`); viza de acest tip afecteaz` comunicarea unui fapt public, chiar dac`
este relatat „alb“, necomentat, sau a unui comentariu pe marginea unui
fapt/eveniment acceptat \n principiu, dar nu sub forma comentat`, personal`.
b) interdic]ia de „a face sau a nu face“, de a spune sau a nu spune altceva
[i altfel dec\t permit, \n drept [i \n fapt, „depozitarii“ puterii discre]ionare; vom
observa aici un tip de reguli constr\ng`toare asem`n`toare celor dintre
comitent [i prepus (din dreptul civil), cum [i rela]iile dispropor]ionalizate,
antilibertare dintre editor [i ziarist sau dintre patron [i ziarist; uzan]ele inter-
dictive de tip editorial s\nt cel pu]in la fel de nocive, dac` nu mai mult, dec\t
normele juridice subliniat interdictive.
Pentru a se evita asemenea practici redac]ionale ar trebui s` se fac` o
nuan]at` distic]ie \ntre „viza profesional`“, responsabilitatea individual`/soli-
dar` a „actorilor“ comunic`rii, independen]a/autonomia editorial` enun]at` de
legisla]ia \n vigoare (Legea 41/1994 [i Legea Audivizualului nr. 48 din 1992),
„bun de tipar“ sau „bun de difuzat“. Normele deontologice \n uz stabilesc, de
altfel, o necesar` solidaritate comunica]ional` \ntre ziari[ti-editori-patroni,
bazat` pe realitatea c` informa]ia este un bun public [i „nu trebuie s-o trateze
ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului“ (Rezolu]ia 1003).
Starea normativ` [i practica redac]ional` relev` dou` tipuri de cenzur`
uzuale: a) cenzura autorit`]ii (stat, institu]ii publice); b) cenzura redac]ional` -

136
ambele la fel de inoportune. Concluzia preliminar` - \n condi]iile expansiunii
con[tiin]ei comunica]ionale de ast`zi - relev` necesitatea anihil`rii cenzurii
prin libertate; contracararea interdic]iei prin drept, cu deosebire, c\nd este
vorba de un drept fundamental, un drept absolut (dreptul la informa]ie).
|ntr-o carte recent` („Puterea [i cultura“), cenzura este definit`, \n esen]`,
ca un act arbitrar, \mpotriva unor „informa]ii, idei, \n sens larg: crea]ii intelec-
tuale, pe care publicul are dreptul s` le cunoasc`“164. Autorul lucr`rii distinge,
\n func]ie de „momentul examin`rii produsului cultural“, cenzura preventiv`
(«restr\ngerea prealabil`») [i cenzura a posteriori („dup` finalizarea produ-
sului cultural“, pentru a se verifica modul cum au fost respectate exigen]ele
cenzorului).
Discu]ii \nc` nefinalizate se poart` \n leg`tur` cu „autonomia [i indepen-
den]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i de televiziune“ (art.
8/Legea 41/1994). |ntrebarea este: Legiuitorul stabile[te autonomia [i
independen]a serviciilor publice men]ionate numai fa]` de ingerin]e exterioare
acestora sau [i interioare? Textul art. 8 indic` doar ingerin]e exterioare [i se
refer` la „institu]ii“ [i la „programe“ \n general. Art. 8: „Autonomia [i inde-
penden]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune s\nt
garantate prin lege, iar programele acestora s\nt ocolite de orice ingerin]e ale
autorit`]ilor publice, precum [i de influen]ele oric`ror partide, forma]iuni
social-politice, sindicale, organisme comerciale [i economice sau grupuri de
presiune“. (Fire[te c` prin „programe“ vom \n]elege at\t structura, c\t [i
con]inutul emisiunilor propriu-zise, mai ales, acesta din urm`).
Problema ce se pune este dac` ingerin]ele s\nt interzise [i personalului
redac]ional (editor, realizator etc.). Printr-o interpretare extensiv`, s-ar putea
afirma principiul non-ingerin]ei redac]ionale \n textul/emisiunea propus`
public`rii/difuz`rii. Art. 10/Legea 41/1994 men]ioneaz` la punctul 5 litera a:
„ap`rarea ziari[tilor [i a celorlal]i realizatori de emisiuni fa]` de \ncerc`rile de
a li se leza drepturile“165. Singura restric]ie ]ine de responsabilitatea indivi-
dual` (Art. 10 lit. d: „exercitarea profesiei de ziarist [i de realizator de emisiuni
\n condi]ii de r`spundere profesional`, moral` sau juridic`, dup` caz“ - s.ns.).
Am fi tenta]i s` credem c` ziaristul r`spunde pentru textul/emisiunea proprie
\n m`sura \n care [i c\t stabilesc normele [i clauzele juridice contractuale [i
deontologice \n vigoare, cuprinse \n angajamentul de munc`.
Totu[i, Legea 41/1994, cu modific`rile din 1998, stabile[te r`spunderea
succesiv` („\n cascad`“) pentru informa]ia sau crea]ia difuzat`, \n ordinea:
realizator-autor-serviciu public. |n special r`spunderea serviciului public pare
s` confere dreptul institu]iei de a decide cu privire la difuzarea sau nu a unor
informa]ii sau crea]ii mediatice specifice. Textul legii este formulat astfel:

137
„r`spunderea pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public`
revine, dup` caz, \n condi]iile legii, realizatorului de emisiuni sau programe,
autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de
televiziune“ (art. 14. pct. 3). Or, dac` r`spunderea este \n „cascad`“ [i nu
\ncepe, \n primul r\nd cu autorul (exist\nd cazuri c\nd acesta este exonerat de
r`spundere!), apare logic ([i \n spiritul legii) ca „independen]` profesional`“,
stipulat` de lege, s` priveasc` numai acele texte/emisiuni care corespund
prevederilor exprese ale legii [i clauzelor contractuale. Dar asemenea
interpretare - excesiv normativ` - este departe de standardele comunica]ionale
\n uz, \n cadrul c`rora asumarea individual` a textului propriu [i a
consecin]elor produse constituie o component` a libert`]ii [i a dreptului
fundamental la informa]ie [i comunicare. Preciz`rile art. 14 nu-[i pot g`si
aplicarea dec\t \ntr-un singur caz: al textelor/emisiunilor care constituie, \n
chip evident, nu delict de pres`. |n acest caz, editorul/realizatorul [i chiar
institu]ia de pres`, a c`ror r`spundere este angajat` automat, prin efectul legii,
pentru un text/emisiune cu caracter delictual, pot interveni profesional (\n
con]inut [i \n form`) pentru a se stopa delictul (posibil) de pres`. Numai acest
tip de cenzur` intern` are ra]iuni temeinice [i credem c` reprezint` voin]a
legiuitorului.

138
NOTE BIBLIOGRAFICE

1). Adev`rul ziaristic este adev`rul faptului („al [tirii“) c`ruia i se pre-
tinde s` fie relatat exact, nedeformat [i netrunchiat; s` fie decupat, din
contextul \n care s-a petrecut, corect [i cu bun` credin]`; s` nu con]in`
aprecieri, comentarii personale („subiective“). Faptului de pres` i se
aplic` ceea ce speciali[tii au numit „criteriile adev`rului“; opini-
ilor/comentariilor li se aplic`, dat` fiind pecetea personal` a autorului,
„criteriile onestit`]ii“. (Rezolu]ia 1003).
2) Expresie ce define[te deontologia (deon, deontos- „ceea ce este bine“,
„ceea ce se cade“ [i logos - [tiin]`).
3). |n sensul c` ziaristul impune influen]a predominant` a presei, a actului
publicistic („act de g\ndire“) \n aprecierea unor evenimente, opinii sau
a unor persoane implicate \n ac]iuni/activit`]i cu relevan]` public`;
influen]eaz` direct deciziile puterilor \n stat. Prin aceasta ziaristul este
considerat [i un „justi]iar“ (Personne qui rend justice, qui fait regner
la justice“ - „Le Robert“).
4). Se spune, \n general: la \nceput a fost morala. Ceea ce \nsemn` c` nor-
mele morale preced normele juridice [i deontologice. Preceden]a
normelor morale constituie premisa logic` a lucr`rii de fa]`.
5). Articolul 16 - Constitu]ia Romåniei din 1991.
6). Sublinierea odat` \n plus de dimensiunii intelective a faptului de pres`
este solicitat` de constat`rile \ngrijorate din aria jurispruden]ei, \n
cadrul c`reia nu se face obligatoria diferen]` \ntre „infrac]iunea de
drept comun“ [i „infrac]iunea de pres`“ [i, prin consecin]`, nici \ntre
f`ptuitori. Legiuitorul ([i practica judiciar`) trebuie s` stabileasc` di-
feren]ele flagrante [i, astfel, s` redea „faptului de g\ndire“ statutul
libertar ce-i este caracteristic.
7). „Le Robert“ - micro, 1994.
8). „Deontologismul“ - de David McNaughton, \n „Filosofia moral` bri-
tanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 227 [i urm`t. Asupra temei
vom reveni, \n detaliu, \n capitolul V al prezentei lucr`ri.

139
9). „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 30
(Christopher Kirwan - „Influen]e antice \n filosofia moral` contem-
poran` din Marea Britanie“).
10). J.A. Barnes - „Minciuna \n politic`“, revista „Memoria“ nr. 26/martie
1998, pag. 92.
11). Aristotel - „Etica Nicomahic`“, Edituara {tiin]ific` [i enciclopedic`,
Bucure[ti, 1988, Cartea I, pag. 7.
12). Op. cit, pag. 8.
13). Hubert Grenier - „Marile doctrine morale“, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 1995, pag. 32.
14). „Ce confer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`?“; \n
„Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 25
(Cristopher Kirwan).
15). Hubert Grenier, op. cit., pag. 13.
16). „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 25 (C.
Kirwan).
17). OP. cit., pag. 37.
18). Din cuv\ntul grecesc „aporia“ care \nseamn` dificultate, nesiguran]`,
prin care g\nditorii elini indicau o tem` (filosofic`) greu/imposibil de
rezolvat. „…Contradic]ie de nerezolvat ivit` cu prilejul unui
ra]ionament“ - DEX).
19). „Morala \n existen]a uman`“, coordonator Niculae Bellu, Editura
politic`, 1989, pag. 94-95.
20). Op. cit., pag. 97.
21). G.W.F. Hegel - „Istoria filozofiei“, Editura Academiei, Bucure[ti,
1964, apud „Morala \n existen]a uman`“, pag. 95.
22). Platon - Opere I, Editua {tiin]ific`, 1974: „Ap`rarea lui Socrate“, pag.
15 [i urm`toarele.
23). Op. cit., pag 38.
24). Philippe Malaurie - „Antologia g\ndirii juridice“, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 1997, pag. 344-358.
26). Op. cit., pag 344.
27). Op. cit., pag 346.

140
28). Op. cit., pag 347 (rela]ia valori morale - rela]ii sociale - ordine social`).
29). Op. cit., pag 347.
30). {i imediat prof. Hayek adaug` relativ la doctrine: „au jucat \ntotdea-
una mai cur\nd un rol de fr\n` dec\t unul de motor al procesului
civilizator“ (op. cit., pag. 347).
31). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, „Dreptul comunic`rii“, Editura Norma,
1999, pag. 13-20.
32). Este vorba de rela]ii de putere, \n care prevalente s\nt puterea econo-
mic`, financiar`, militar` [i, prin efect, puterea informa]ional` - o
putere \n sine, ostentativ`/critic` - , din care au disp`rut elementele
centralizatoare care au stat la baza constituirii statelor moderne:
etnicitatea, teritorialitatea, cultura, limba, tradi]ia.
33). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, op. cit, pag. 307-312.
34). „R`zboiul informa]ional“ este probabil s` impun` un nou mod de a
percepe, a legitima [i a se ob]ine succesul. Vom vorbi de r`zboaie
persuasive \n locul r`zboaielor de agresiune? (|n care, deocamdat`, se
folosesc [i tehnicile de distrugere a infrastructurilor, unit`]ilor indus-
triale, edificiilor publice etc.). Asemenea tipuri de r`zboaie de persu-
asiune („impure“ deocamdat`) au avut loc \n Iugoslavia, \n Serbia cu
deosebire, dar [i \n Golf, Cecenia etc. Informa]ia, prin caracteristicile
sale universale, neutrale, prin disponibilitatea de a crea rela]ii de co-
municare [i comuniune la nivel global, va influen]a comportamentele
militare, de for]`, p\n` a le condi]iona comunica]ional-imperativ!
Acceptarea realei discipline globale, contracararea unipolariz`rii, pe
baza „criteriilor de putere“ (v`muite de viziuni [i reguli de sorginte
social`, discriminante) este marea ofert` a „societ`]ii informa]iei“ [i,
am ad`uga, [ansa evolu]iilor pozitive moderne [i post-moderne.
35). „Hot`r\re asupra rezolu]iilor Adun`rii parlamentare a Consiliului
Europei cu privire la etica ziaristic`“, adoptat` \n Camera Deputa]ilor
- Parlamentul Romåniei - \n 12 seprtembrie 1994. Deosebirea pe care
Rezolu]ia 1003 o face \ntre „[tire“ (informa]ie) [i opinie ne readuce \n
minte celebru adagiu epicurean: „Judecata fals` [i eroarea rezid`
\ntotdeauna \n ceea ce adaug` opinia“ (Scrisoare c`tre Herodot).
Epicur era adeptul cuno[terii senzoriale; senza]ia ne pune „\n rela]ie
cu mediul natural“ [i astfel, „ea este sursa oric`rui adev`r“. De unde
[i concluzia epicurean` referitoare la eroarea pe care o adaug` opinia.
Dincolo de „senzualismul“ marelui \n]elept elin, r`m\ne deplin

141
valabil` rela]ia dintre „adev`r“ [i „opinie“, c`reia societatea modern`
accept` s`-i aplice criterii diferite. (Vezi [i „Zece etape ale g\ndirii
occidentale“ autori Pierre Auregan [i Guy Palayret, Editura Antet ,
1998, pag. 42).
36). Fabrice Bompard - „Société de l’imformation ou société de bien
informationnels? Reflexion sur le phénomène d’appropriation de
l’information“, ; Médias Pouvoirs, nr. 4/1998.
37). Herbert Marcuse - „Omul unidimensional“, \n „Scrieri filosofice“,
Editura politic`, Bucure[ti, 1977.
38). Pierre Auregan, Guy Palayret - „Zece etape ale g\ndirii occidentale“,
Editura ANTET, 1998.
39). Op. cit., pag. 191.
40). Op. cit., pag. 192.
41). Op. cit., pag. 192.
42). Diogenes Laertios - „Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor“, Editura
Minerva, Bucure[ti, 1919, pag. 110.
43). Francisca B`lteanu - „Not` introductiv` la Ap`rarea lui Socrate“, \n
Platon, Opere I, Editura {tiin]ific`, pag. 7-8.
44). Platon, op. cit., pag. 23.
45). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 95.
46). Platon, op. cit., pag. 26.
47). Diogenes Laertios,. op. cit., pag. 106.
48). Op. cit., pag. 106.
49). Hubert Grenier - „Marile doctrine morale“, Editura Humanitas, 1995,
pag. 13-15.
50). Op. cit., pag. 15-16.
51). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 112.
52). Op. cit., pag. 213.
53). Op. cit., pag. 195.
54). Platon, Opere V, („Republica“), Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`,
Bucure[ti, 1986, pag. 213.
55). Ion Banu - „Platon heracliticul“, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti,
1972, pag. 30.

142
56). G.W.F. Hegel - „Lec]ii despre Platon“, Editura Humanitas, 1998,
pag. 87.
57). Constantin Noica - „Cuv\nt prevenitor“, \n Platon, Opere V, Editura
{tiin]ific` [i enciclopedic`, 1986, pag. 9.
58). Op. cit., pag. 10.
59). Op. cit., pag. 11.
60). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 92.
61). Op. cit., pag. 92.
62). Op. cit., pag. 93.
63). Op. cit., pag. 97.
64). Op. cit., pag. 98.
65). Platon, Opere V („Republica“), pag. 149.
66). Aristotel - „Etica Nicomahic`“, Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`,
Bucure[ti, 1988, pag. 7.
67). Este paragraful I al C`r]ii I din „Etica Nicomahic`“, singurul tratat
considerat autentic dintre cele trei atribuite lui Aristotel. (Vezi studiul
introductiv al doamnei Stella Petecel la cartea \n discu]ie).
68). Stella Petecel, studiul men]ionat, pag. XVIII.
69). Aristotel, - „Etica Nicomahic`“, pag. 8.
70). Op. cit., pag. 8.
71). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 322.
72). Pentru o mai aprofundat` \n]elegere a g\ndirii epicureene, vezi Gh.
Vl`du]escu - „Etica lui Epicur“, Editura [tiin]ific`, Bucure[ti, 1972.
73). Hubert Grenier, op. cit., pag. 50.
74). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 391.
75). Op. cit., pag. 410.
76). Op. cit., pag. 424.
77). Diogene r`m\ne \n memoria (moral`) a omenirii [i cu urm`toarea
fapt`: „… Aprinz\nd o lamp`, \n plin` zi, umbla \ncoace [i \ncolo
spun\nd «Caut un om». Op. cit., pag. 412.
78). Op. cit., pag. 423.
79). Op. cit., pag. 273.

143
80). G. W. F. Hegel - „Lec]ii despre Platon“: Reprezentarea „devenirii
lumii“ la Platon este comentat` (de Hegel) astfel: „Dumnezeu este Bi-
nele; dar Binele nu este nicidecum invidios \n sine; de aceea Dum-
nezeu a vrut s` fac` lumea c\t mai asem`n`toare cu el“ (pag. 67-70).
81). Constanta unit`]ii se v`dea esen]ial` ([i) pentru indaism: o religie
unic` (monoteist`), un Dumnezeu unic (Jahve), un singur str`mo[
(Avraam), o lege unic` (Legea lui Moise). Iar unicul Dumnezeu este
al tuturor neamurilor (: El, p`streaz` mila lui la mii de neamuri“ -
Ie[irea, 34. 6-7). Omul lumii drepte este \n m`sur` s` \nf`ptuiasc`
lucrarea Lui, pentru c` „din iubire l-a creat Dumnezeu pe om dup`
chipul s`u…“ (Vezi „Marile Religii“, Editura „Orizonturi“ [i Editura
„Lider“, Bucure[ti, 1995, pag. 73). Este adev`rat, indaismul relev` [i
diferen]ele de esen]` ca [i sursele de diferen]iere. |n chiar citatul de
mai sus, din care am re]inut doar prima parte, descoperim diferen]ele
vizionare, particularizatoare. Rabbi Akiba, martirizat la Roma pentru
credin]a sa, \n secolul II, afirma: „Din iubire l-a creat Dumnezeu pe om
dup` chipul s`u [i din iubire a dat lui Israel Torah [i l-a numit «Copilul
lui Dumnezeu»“ (s.ns.). „Copilul lui Dumnezeu“, „poporul ales“, s\nt
concepte [i atitudini care au perpetuat credin]a [i existen]a fizic`, \n cei
aproape dou` mii de ani de continu` prigoan` [i teroare la care a fost
supus poporul evreu, dar care au [i \ntre]inut o controvers` \nc`
nerezolvat` cu lumea [i g\ndirea christic` (cum [i cu alte forme de
credin]`). Omonimiile iudeo-cre[tine r`m\n \n premisa rezolutiv` a
„|mp`r`]iei lui Dumnezeu pe p`m\nt“, anun]at` de Fiul Omului [i al
lui Dumnezeu, Iisus Christos, n`scut la Betleem, \n Iudeea.
82). Hubert Grenier, op. cit., pag. 40.
83). Pierre Auregan [i Guy Palayret, op. cit., pag. 47.
84). Acest citat [i cele ce vor urma la acest punct 5 s\nt din Pierre Auregan
[i Guy Palayret, op. cit., pag. 46-47.
85). Sorën Kierkegaard - „Maladia mortal`“, Editura Omniscop, Craiova,
1998. |n „Premisa“ c`r]ii sale, celebrul sceptic danez scrie: „Adev`-
ratul eroism, care probabil se g`se[te foarte rar, \nseamn` a \ndr`zni
s` fii pe deplin tu \nsu]i, un anumit om, acest anumit om determinat,
singur \n fa]a lui Dumnezeu, singur \n acest imens efort, \n aceast`
imens` responsabilitate…“ (pag. 11)
86). Men]ion`m \nc` o dat` ideea camusian` a accept`rii [i asimil`rii
cre[tinismului evanghelic prin ra]ionalismul idealist platonician. |n

144
acest fel, cre[tinismul este [i o doctrin` [i o revela]ie, dar [i un mod de
a fi. Reac]ia de r`spuns se constat` \n percep]ia filosofiei moderne \n
structur` platonician` (cu deosebire, hegelianismul). Dac` ar fi s`
recurgem la anecdot`, am putea aminti zicerea ironic` ([i nu tocmai)
a unor \nv`]a]i mai vechi sau mai noi: „|ntreaga filosofie a lumii
moderne europene este un asterisc la opera lui Platon…“ Ce sens ar
avea s`-i contrazicem?
87). Mircea Eliade: „…|n economia m\ntuirii, virtu]ile omene[ti, la fel ca
[i p`catul, nu conteaz`; ceea ce conteaz` este s` te c`ie[ti [i s` nu
pierzi speran]a. O mare parte a istoriei cre[tinismului ar fi greu de
explicat f`r` precedentul lui Petru; renegarea [i c`in]a sa «Matei,
26:74» au devenit, \ntr-o oarecare m`sur`, modelul exemplar al
oric`rei vie]i cre[tine“ (\n „Istoria credin]elor [i ideilor religioase“,
Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1986; pag. 326). Pot s`
apar` ca sugestive pentru \n]elegerea omului christic [i anumite
dezvolt`ri de tip ezoteric sistematizate de religiile elenistice pre-chris-
tice, bazate \n general pe mistere. „Divinit`]ile vestite c` au cunoscut
moartea [i \nvierea erau mai apropiate de om dec\t zeii poliazi“. (op.
cit., pag. 270) Instinctul m\ntuirii exist` \n om \nc` de la s`v\r[irea p`-
catului originar [i izgonirea din Paradis. R`scump`rarea din p`cat va
fi adev`rat` numai prin realizarea unei simetrii izb`vitoare: tot prin
Voia Tat`lui, mijlocit de Fiul S`u (omenesc [i dumnezeiesc \n acela[i
timp).
88). Este necesar s` fix`m \n con[tiin]` aceast` al`turare dintre „suflet“ [i
„g\nditre“, pentru a ne aduce aminte de principiile platoniciene care
acceptau „sufletul reflexiv“ [i nu ra]iunea, inaccesibil` omului obi[-
nuit. Definind cele dou` principii ale g\ndirii sale („Divinitatea“ [i
„Materia“), Platon repartiza „cauza“ [i „ra]iunea“ \n sfera divinului.
De altfel, p\n` \n zilele noastre exist` opinia diferen]ei \ntre divin [i
uman. Se [i spune: divinul din noi g\nde[te, numai umanul gre[e[te
(H. Grenier).
89). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 97.
90). Un spectacol neegalat, poate, dec\t de spectacolul rescind`rii, amplifi-
cat uneori p\n` la paroxism de ra]ionalismul scientist, laic, ateu. |n
anumite spectacole „ini]iatice“ se ajunge p\n` la mu[carea din Miel, ca
semn (totu[i orgiastic) al de-cristianiz`rii ra]iunii [i ra]ionamentelor,
validate acum de experiment [i rezultat („determinismul cauzal“ etc.).

145
91). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie - „Teologia dogmatic`“ (2), Ed.
Institutului biblic [i de misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucure[ti, 1977, pag. 22.
92). Cuv\ntul „monogenic“ \l utiliz`m \n sensul de „ punct de plecare unic
al unui lucru, al unui fenomen“ (DEX). Sensul re]inut de biologie: mo-
nogenic - „condi]ionat de o singur` gen`“ - poate contribui la mai
corecta \n]elegere a sensului genezic al „cuv\ntului-concept“ men]ionat.
Etimologic, de asemenea, ni se ofer` un sens clarificator: monos - unic,
genos - urma[ (\n grece[te). „Concluzia monogenic`“ sus]inut` \n
lucrarea de fa]` argumenteaz` pentru o realitate uman` unitar` (divin -
intelectiv`) [i repune \n lumin` crea]ia - omul creat de Divinitate - ca
fiin]` unitar`, dup` chipul [i asem`narea Creatorului; a lui Dumne-
zeu… Am f`cut aceste preciz`ri pentru a delimita sensul „concluziei
monogenice“ de \n]elesul pe care „monogenismul“ \l are ca doctrin`
antropologic`, al c`rei principal argument sus]ine c` rasele umane ar
rezulta dintr-un tip primitiv unic. Concluzia/simbioza monogenic` de
care vorbim vizeaz` \n chip subliniat re\nt\lnirea „fiin]ei separate“ [i a
„fiin]ei umane“ \n om ([i \n umanitate), pas fiin]ial realizat prin jertfa
recuperatoare [i implacabil` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu.
93). C. R`dulescu-Motru - „Personalismul energetic [i alte scrieri“, Ed.
Eminescu, Bucure[ti, 1984; pag. 177.
94). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag. 23
95). Op. cit., pag. 23-24.
96). Op. cit., pag. 24.
97). Miguel de Unamuno - „Agonia cre[tinismului“, Ed. Institutul Euro-
pean, Ia[i, 1993; pag. 91. Unamuno analizeaz` \n celebrul s`u eseu
„Credin]a Pascalian`“, drama ra]ional` [i sufleteasc` semnificat` de
via]` [i g\ndirea lui Blaise Pascal (1623-1622), cel c`ruia \i era fric`
de posibila victorie a ra]iunii asupra credin]ei [i nu era convins c`
ra]iunea s-ar putea substitui credin]ei \n chip organic, congruent…
„Pascal nu a crezut cu ajutorul ra]iunii, n-a putut niciodat`, de[i a dorit
s` ajung` s` cread` cu ajutorul ra]iunii, nu s-a convins niciodat` de
faptul de care era persuadat. {i aceasta a fost tragedia lui intim`. {i-a
c`utat salvarea \ntr-un scepticism care-i pl`cea, \mpotriva unui dog-
matism intim de care suferea“ (pag. 90). Concluzia: „Via]a intim` a lui
Pascal ne apare ca o tragedie“, rezumat` \n cuvintele Evangheliei
(Marcu, IX, 24), citate \n textul la care ne referim.

146
98). Nu vom \nceta s` repet`m c` prin Credin]` \n]elegem [i Cuv\nt [i
Ra]iune [i Fiin]`. Iar „omul christic“ nu este [i nu poate fi o realitate
dogmatic`, rigid`, izolat`, habotnic`, insolit`. „Omul christic“ este
omul \mplinit - prin unirea sufletului cu g\ndirea - realitate realizat`
prin jertfa suprem` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. Iisus s-a
supus jertfei pentru a \nlesni realizarea [i \n noi [i prin noi - ra]ional [i
afectiv - unitatea originar` la care aspir`m perpetuu: dintre divinitate
[i materie (Platon), dintre divinitate [i intelect (Aristotel).
99). Op. cit., pag. 20.
100). Op. cit., pag. 19; inclusiv citatul imediat urm`tor (*).
101). Emil Cioran, \ntr-un text dedicat lui Nae Ionescu, \n revista „Vremea“,
din 6 iunie 1937.
102). Vezi Constantin Stroe - „Etica lui Dimitrie Gusti“, Ed. {t. [i enciclo-
pedic`, Bucure[ti, 1978; pag. 37.
104). D(imitrie) Gusti - opere, vol I, Ed. Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1968;
pag. 372.
103). Op. cit., pag.39.
105). Constantin Stroe, op. cit., pag 64.
106). Op. cit., pag. 43. Cartea prof. Constantin Stroe, ca [i studiile editorilor
operei gustiene, prof. Ovidiu B`dina [i Octavian Neam]u, au stat la
baza realiz`rii prezentei schi]e (practic enun]uri disparate) relativ` la
marea oper` a, probabil, celui mai important sociolog român. O idee
de mare importan]` \n \n]elegerea operei gustiene este relevat` de
H.H. Stahl (natura social` \nn`scut` a omului). Tot aici men]ion`m
sugestiile de bun cunoasc`tor al operei gustiene pe care ni le-a dat dr.
Rostas Zoltan, unul dintre pu]inii de]in`tori ai manualului „Elemente
de etic`“, semnat de D. Gusti [i prof. Ion Zamfirescu.
107). Hubert Grenier, op. cit., pag. 143.
108). Op. cit., pag. 143: Desigur, Hubert Grenier nu interpreteaz` „puterea“
\n cod nietzscheean („voin]a ca putere“); mai degrab` \n sensul
atribuit „puterii“ de c`tre Aristotel, \n „Etica Nicomatic`“: „…Am
postulat c` scopul artei politice este cel mai elevat, ea fiind aceea care
depune maxim` str`duin]` \n a face din cet`]eni oameni de valoare,
obi[nuindu-i s` practice binele“ (pag. 22). C` ast`zi politica a devenit
„voin]` de putere“, bazat` pe confruntare [i violen]`, este rodul unei
alte realit`]i …conceptuale.

147
109). Vezi I.P. Culianu - „Eros [i magie \n Rena[tere. 1484.“, Ed. Nemira,
Bucure[ti, 1994; pag. 16 [i 133.
110). Expresia „scenariu cauzal“ sper`m s` nu nasc` alte dubii dec\t cele ce
decurg din chiar fenomenele [i evolu]iile pe care le prefigureaz` ([i le
configureaz`). Va trebui, probabil, s` fim de acord c`, \n sf\r[it, prin-
cipiul cauzalit`]ii poate fi pus \n discu]ie, revalorizator, iar efectele
controlate ce au dominat, o bun` perioad`, epoca modern` s` poat` fi
contracarate (Vezi [i „note“ la „Dreptul comunic`rii“).
111). Opinia c` Nostradamus (previziunile sale) constituie un scenariu
excep]ional pentru orientarea evolu]iilor mundane, p\n` \n anul 3797,
nu constituie neap`rat o fantezie. S` ne amintim c` misteriosul francez
„a ap`rut“ [i \n 1789, \n timpul [i dinaintea Revolu]iei franceze, dar [i
\n 1989, \n timpul Revolu]iei române [i a pr`bu[irii Estului. Problema
r`m\ne deschis` \nc` aproximativ 1800 de ani (3797), c\nd se presu-
pune c` „ciclul“ nostradamic se va fi \ncheiat.
112). |n „Pa[i peste grani]e“, Ed. Politic`, 1977, carte \n care reg`sim
enun]uri [i judec`]i ce stau la baza unor dezvolt`ri surprinz`toare nu
numai \n fizic`, ci [i \n filozofia [tiin]ei, \n teoria comunic`rii [i a
limbajului, \n politic`, psihologie social` etc.
113). I.P. Culianu, Op. cit., pag. 34.
114). Mihail Florescu - „Enigmele [i paradigmele materiei“ Ed. Politic`,
Bucure[ti, 1984 („Cauzalitate [i a-cauzalitate“ - pag. 36-43).
115). Nicolae Râmbu - „Considera]ii despre semnifica]ia agnosticismului
kantian“, \n „Revista de filosofie“, martie - aprilie 1989; pag. 172.
116). Kathryn Koegel - Aprecieri relative la „Problema Reglement`rilor
Autoimpuse [i Codul Dentologic“ (introducere), \n publica]ia
realizat` de Freedom House \n România, Bucure[ti, 1999.
117). David McNaughton - „Deontologismul“, \n „Filosofia moral` brita-
nic`“, pag. 227-252. (Textul propus tenteaz` s` fie un rezumat c\t mai
corect al eseului men]ionat).
118). Apud Hubert Grenier, op. cit., pag. 143.
119). David McNaughton, op. cit., pag. 227 (\n aceea[i pagin` [i urm`toa-
rele trei citate utilizate pentru l`murirea temei: *; **; ***).
120). Op. cit., pag. 228 (\n aceea[i pagin` [i citatele utilizate, \n continuare,
\n prezentul capitol: *; **; ***).

148
121). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag.24.
122). „Les droits et les devoirs du journaliste“, Ed. „Presse et Formation“
(Les guides du C. F. P. J. , Paris, 1995).
123). Stephen Koch - „Sf\r[itul inocen]ei“, Ed. Albatros/Universal Dalsi,
Bucure[ti, 1997.
124). Hot`r\re asupra „Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului
Europei cu privire la etica ziaristic`“, Parlamentul României, Camera
Deputa]ilor, Bucure[ti, 1994. (Rezolu]iile 1003 [i 1215 adoptate de
Camera Deputa]ilor [i recomandate ziari[tilor).
125). „Mai multe voci, o singur` lume“, Ed. [t. [i enciclopedic`; Bucure[ti,
1982; pag. 136 [i pag. 276-285.
126). Op. cit., pag. 277.
127). Kathryn Koegel, op. cit., pag. 2.
128). Mai multe voci…, pag. 278.
129). „Medias Pouvoirs“, nr. 4/1998; pag. 59 - 61.
130). Revista citat`, pag. 59.
131). Anali[tii de la „MediasPouvoirs“ structureaz` textul la care ne referim
\n mai multe teme: obiective directe (ale M. A. R. S.), norme privind
\ncadrarea unui text sau a unei emisiuni de radioteleviziune, reguli
privind indivizii sau grupurile, obiective formative/educa]ionale („o
educa]ie universitar` a ziari[tilor, formarea continu` a acestora, studii
de opinie constante, \nt\lniri periodice \ntre profesioni[ti etc.).
132). Pentru sintezele referitoare la Marea Britanie [i Germania utiliz`m, \n
principal, „dosarele“ oferite de „ Medias Pouvoirs“, pag. 62-68, res-
pectiv 69-74; sinteze realizate de Michael Bromley (Marea Britanie)
[i de Barbara Thomas (Germania). Pentru frazele sau paragrafele
preluate integral am utilizat ghilimele. |n cazul „realit`]ilor deontolo-
gice“ germane am utilizat [i sinteza intitulat` „Legea presei“ (56 pa-
gini), editat` de INTER NATIONES, Bonn/1994 (\n francez`),
sintez` ce cuprinde [i „Principiile jurnalismului (Codul presei), a[a
cum ap`reau la 31 decembrie 1979.
133). Vizat` a fost, \n mai multe r\nduri, „The Sun“, publica]ie cu un tiraj
zilnic de 3,5 milioane de exemplare [i care a pl`tit, p\n` \n 1993, suma
de 124000 de lire sterline pentru publicarea neautorizat` a unei
fotografii de familie, a unei scrisori [i a unui articol despre via]a

149
personal` a prin]ului Andrew. |n 1993 publica discursul de Cr`ciun al
reginei, cu dou` zile \nainte de a fi rostit. („Evenimentul zilei“ din 4
februarie 1993).
134). „Italia/Un nou cod dentologic, mai dur, pentru ziari[ti“ - un comen-
tariu concis, bine structurat [i argumentat, ap`rut sub semn`tura lui
Sevghin Omer, \n „România liber`“ din 21 august 1998; comentariu
utilizat \n aprecierea reglement`rii deontologice italiene.
135). Textul publicat de ONU (Departamentul de probleme sociale) \n
1952, la New York, este structurat \n trei capitole: „Introducere“,
„Textul proiectului de cod“ [i „Istoric“. Textul publicat a fost adoptat
de „Sub - Comisia pentru libertatea informa]iei [i a presei“, din cadrul
ECOSOC; n-a fost discutat [i adoptat de Adunarea general`, de[i nu
con]ine dec\t un scurt preambul [i doar cinci articole.
136). Op. cit. („Istoric“); pag. 6.
137). Op. cit., pag. 6.
138). Op. cit., pag. 8-9.
139). Op. cit., pag. 13.
140). Op. cit., pag. 12-13.
141). Vezi „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 99-101. „Decla-
ra]ia“ a fost elaborat` [i aprobat`, \n zilele de 24 [i 25 noiembrie 1971,
la München. A fost de atunci adoptat` de F.I.J. [i O.I.Z. , precum [i de
cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa (pag. 101). O
versiune româneasc` util` este publicat` de Lucian-Vasile Szabo, \n
cartea sa „Libertate [i comunicare \n lumea presei“, Ed. Amarcord,
Timi[oara, 1999.
142). Cele trei documente men]ionate, inclusiv datele la care au fost adop-
tate, au primit girul (prin vot direct) al reprezentan]ilor organiza]iilor
profesionale sau prin „asimilare“ („Principiile“). Totu[i, nu au devenit
opera]ionale. Astfel c`, \n 30 iunie 1999, trei senatori au prezentat
ini]iativa legislativ` - Lege privind organizarea [i exercitarea profesiei
de ziarist, precum [i Codul deontologic al Ziari[tilor. Proiectul de
„Cod deontologic“ propus este, practic, identic cu cel adoptat \n 1991
[i, de asemenea, identic cu cel al ziari[tilor germani, versiunea din 31
decembrie 1979. Ideea prelu`rii \ntocmai („oglind`“) a codului
german n-ar fi rea, dac`, la fel ca \n Germania, profesioni[tii scrisului
publicistic de la noi ar stabili principiul mobilit`]ii/adapt`rii textului la

150
situa]ii [i fapte noi, nenormate la data adopt`rii ultimei forme. Ne per-
mitem, \n acela[i timp, s` suger`m organiza]iilor profesionale, sindi-
cale [i Clubului Român de Pres` (C.R.P.) s` ia ini]iativa elabor`rii [i
adopt`rii unui cod na]ional, acceptat [i practicat de ziari[tii de la noi,
indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres` \n care lucreaz`. C.R.P. a
adoptat deja un cod na]ional (care sper`m s` fie asimilat [i de
„societ`]ile de pres`“); marile redac]ii [i institu]ii publice sau private
de pres` au de-acum coduri sau principii deontologice proprii, astfel
c` exist` premise bune de rezolvare normativ` a delicatei probleme
relative la comportamentul deontologic unitar \n presa din România.
143). Vincent Berger - „Jurispruden]a Cur]ii Europene a Dreptului Omu-
lui“, Ed. Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure[ti, 1998.
Edi]ie \ngrijit` de Emil Marinache [i Rodica {erb`nescu; pag. 419-
478.
144). Public`m \n Anexe „Codul deontologic“ al „C.R.P.“.
145). „Adev`rul“, 9 decembrie 1999: „Dup` trei ani de activitate \n folosul
profesionalismului/Clubul Român de Pres` [i-a f`cut bilan]ul
(comentarii de Tudorel Gl`man). Clubul Român de Pres` este deschis
tuturor publica]iilor [i ziari[tilor din Bucure[ti [i din ]ar`.
146). „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 35.
147). „Guide du droit de le presse“. Ed. C.F.P.J., Paris, 1987, pag. 99.
148). Op. cit., pag. 99.
149). Marian Petcu - „Forme asociative ale jurnali[tilor din România“,
\n revista „Psihosociologia [i Mass media“, nr. 4/1999, Ed. I.N.I.,
pag. 99.
150). „Guide du droit de le presse“, pag. 99.
151). Apud Yolanda Eminescu - „Limitele juridice [i etice ale dreptului la
citare“, \n „Studii [i cercet`ri juridice“, nr. 3/1972, pag. 397.
152). Op. cit., pag. 398.
153). Op. cit., pag. 398.
154). Yolanda Eminescu - „Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie
1996. Comentat`“, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, pag. 197 (la
aceea[i pagin` [i citatul imediat urm`tor - *).
155). Op. cit., pag. 198.

151
156). Op. cit., pag. 199.
157). Op. cit., pag. 83.
158). „Dic]ionar de sociologie“, coordonatori C`t`lin Zamfir [i Laz`r
Vl`sceanu, Ed. Babel, Bucure[ti, 1993, pag. 400.
159). „Les droits et les devoirs“, pag. 28.
160). Op. cit., pag. 39.
161). „Mic dic]ionar a filozofic“, Ed. politic`, Bucure[ti, 1973, pag. 408.
162). „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 28.
163). „Dictionnaire juridique. Presse écrite, parlée, televisée“, Ed. Dalloz,
Paris, 1980, pag. 69.
164). Marian Petcu - „Puterea [i cultura“, Ed. Publirom, 1999. Un studiu
temeinic, bazat pe o cuprinz`toare bibliografie româneasc` [i str`in`;
autorul ne ofer` posibilitatea de a cunoa[te [i compara cenzura, de-a
lungul timpului, \n ]ara noastr` [i \n ]`rile occidentale cu o larg`
tradi]ie de informare [i comunicare public`.
165). Legea 41/1994 (la care se adaug` modific`rile din 1998, prin Legea
124), editat` de Parlamentul României, 1994; Legea Audiovizualului
nr. 48/21 mai 1992; \n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 25 mai
1992 [i Legea 3/1974, cu modific`rile din 1978, \n Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 3/19 ianuarie 1978... S\nt legile utilizate \n „Cenzura [i
autocenzura“ [i \n alte sec]iuni [i capitole ale lucr`rii de fa]`.

152
ANEXE

Charta datoriilor profesionale


ale ziari[tilor francezi (1918)
Un ziarist demn de acest nume \[i asum` responsabilitatea pentru toate
scrierile sale, inclusiv cele nesemnate („anonymes“);
- consider` calomnia, acuza]iile neprobate, alterarea unor documente,
deformarea faptelor, minciuna, \ntre cele mai grave fapte profesionale;
- nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i (colegi de breasl` - n.ns),
suverani \n materie de onoare profesional`;
- nu accept` dec\t misiuni compatibile cu demnitatea profesional`;
- \[i interzice invocarea unui titlu sau a unei calit`]i imaginare, recurgerea
la mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie, sau \n[elarea bunei credin]e
a cuiva;
- nu va accepta („\ncasa“) bani \ntr-un serviciu public sau o \ntreprindere
privat` unde calitatea sa de ziarist, influen]ele, rela]iile sale profesionale sale
ar fi susceptibile de-a fi exploatate;
- nu va semna cu numele s`u articole de reclam` comercial` sau
financiar`;
- nu comite nici un fel de plagiat, cit\nd confra]ii din care reproduce un
text, oricare ar fi el;
- nu solicit` locul unui confrate, nici nu provoac` retrogradarea aceluia
\ntr-o munc` inferioar`;
- ap`r` secretul profesional;
- nu uzeaz` de libertatea presei \ntr-o ini]iativ` („intention“) interesat`;
- revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale;
- consider` onestitatea („le scrupule“) [i grija pentru adev`r ca reguli de
prim ordin;
- nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist.

153
Codul onoarei interna]ional al personalului presei
[i informa]iei (O.N.U., 1952) - proiect
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
Unul dintre aspectele libert`]ii informa]iei care, \ncep\nd din 1950, a
re]inut aten]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite a fost preg`tirea unui cod al
onoarei interna]ional pentru personalul presei [i informa]iei. Aceast` sarcin` a
revenit Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, compus` din exper]i
ac]ion\nd cu titlu personal [i nu \n calitate de reprezentan]i ai guvernelor lor.
|n cursul lucr`rilor, Subcomisia a consultat un mare num`r de \ntreprinderi ale
informa]iei [i asocia]ii profesionale na]ionale [i interna]ionale.
S-a reamintit \n mod insistent c`, \n ultim` analiz`, revine personalului
din pres`, de la radio [i film sarcina s` elaboreze [i s` accepte un cod al
onoarei care s` stabileasc` norme universale de conduit` profesional`. Aceasta
deoarece Consiliul economic [i social, a[a cum relev` Subcomisia libert`]ii
informa]iei [i presei, a pus la punct metodele \n leg`tur` cu care a cerut
secretarului general (al O.N.U. - n.ns.) s` fie aplicate pentru lucr`rile viitoare
asupra proiectului de cod. Rezolu]ia adoptat` de Consiliu este astfel
conceput`:
„Consiliul economic [i social,
Lu\nd act de textul remaniat al proiectului de cod al onoarei interna]ional
redactat de Subcomisia libert`]ii informa]iei [i presei \n a cincea sa sesiune,
Constat\nd c` majoritatea \ntreprinderilor informa]iei [i asocia]iilor
profesionale na]ionale [i interna]ionale care au transmis observa]iile [i
sugestiile lor privind textul proiectului de cod redactat de Subcomisie \n a
patra sa sesiune s\nt de acord cu utilitatea acestuia [i
Av\nd \n vedere ferma convingere exprimat` de numeroase asocia]ii
interna]ionale, conform c`reia toate activit`]ile ulterioare relative la proiectul
de cod trebuie \ntreprinse de c`tre profesioni[tii organelor de informa]ie, \n
afara oric`ror ingerin]e ale guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan inter-
na]ional,
Invit` secretarul general s` comunice proiectul codului onoarei interna-
]ional, precum [i documentele [i informa]iile pertinente referitoare la elabo-
rarea codului, asocia]iilor profesionale [i \ntreprinderilor de informa]ie
na]ionale [i interna]ionale, pentru a lua m`surile pe care le vor considera potri-
vite, indic\ndu-le c`, dac` vor fi apreciate ca favorabile, Organiza]ia Na]iunilor
Unite ar putea colabora cu acestea, organiz\nd o conferin]` profesional`
interna]ional` pentru stabilirea unui cod al onoarei interna]ional.“

154
*
Perspectiva proiectului de cod depinde acum \n \ntregime de
profesioni[tii informa]iei. Organiza]ia Na]iunilor Unite care, prin intermendiul
Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, [i consult\ndu-se cu organismele
profersionale, a elaborat proiectul de cod al onoarei nu se va ocupa \n
continuare de acesta.
|n prezent, s-a stabilit c` E.C.O.S.O.C. (Consiliul Economic [i Social)
admite ca lucr`rile viitoare asupra proiectului de cod s` se desf`[oare \n afara
oric`rei ingerin]e a guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan interna]ional.
Consiliul are \n vedere posibilitatea organiz`rii unei conferin]e profesio-
nale interna]ionale av\nd ca obiect punerea la punct a textului codului, [i a
apreciat \n acest sens din nou c` profesioni[tii informa]iei s\nt cei mai califica]i
s` dea un aviz.
|n consecin]`, dac` \ntreprinderile informa]iei [i asocia]iile profesionale
na]ionale [i interna]ionale \n aten]ia c`rora a fost supus proiectul de cod
consider` c` o asemenea conferin]` este de dorit, secretarul general va informa
Consiliul care va examina problema colabor`rii \ntre Organiza]ia Na]iunilor
Unite [i organismele profesionale \n vederea organiz`rii unei astfel de
reuniuni.

CAPITOLUL II. TEXTUL PROIECTULUI DE COD


Red`m \n continuare textul proiectului de cod al onoarei interna]ional
adoptat de Subcomisie la a cincea sa sesiune, dup` ce a procedat la o nou`
examinare a textului pe care \l redactase \n cadrul celei de-a patra sesiuni, pe
baza observa]iilor [i sugestiilor transmise de \ntreprinderile de informa]ie [i de
asocia]iile profesionale na]ionale [i interna]ionale.
Preambul
Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului,
piatra unghiular` a tuturor libert`]ilor \nscrise \n Carta Na]iunilor Unite [i
proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului; ea vizeaz` \n mod
esen]ial progresul destinderii [i men]inerii p`cii.
Aceast` libertate va fi cu at\t mai bine ap`rat` cu c\t, printr-o voin]`
sus]inut`, personalul presei [i informa]iei, oricare ar fi modul de exprimare
utilizat, va men]ine mereu treaz sentimentul responsabilit`]ii [i va fi \n perma-
nen]` con[tient de obliga]ia moral` ce-i incumb` de a fi veridic [i de a aspira
la veridicitate, \n expunerea, explicarea [i interpretarea faptelor.
|n consecin]`, prezentul cod al onoarei interna]ional este proclamat
pentru a servi ca regul` \n materie de conduit` profesional` \ntregului perso-
nal \ns`rcinat cu stocarea, transmiterea, difuzarea [i comentarea [tirilor [i

155
informa]iilor, de a face cunoscut prin scris, prin cuvinte [i prin orice alt mod
de exprimare, evenimentele contemporane.
Articolul 1
Personalul presei [i informa]iei se va str`dui din toate puterile sale s`
aduc` la cuno[tin]a publicului numai informa]ii exacte, conforme cu faptele.
El trebuie s` verifice c\t mai exact informa]iile. Nu trebuie s` omit` voit nici
un fapt esen]ial [i nici s`-l deformeze deliberat.
Articolul 2
Exercitarea corect` („onorabil`“) a profesiei impune devotament fa]` de
binele public. Pe aceast` baz` s\nt excluse, oricare ar fi motivele, toate \ncer-
c`rile de a ob]ine avantaje personale [i orice sus]inere a intereselor private
contrare interesului general.
Calomnia, def`imarea inten]ionat`, acuza]iile f`r` probe constituie grave
gre[eli profesionale; de asemenea, plagiatul.
Buna credin]` fa]` de public este fundamentul ziaristicii demn` de acest
nume. Orice informa]ie care, odat` publicat`, se dovede[te inexact` [i v`t`m`-
toare, va trebui s` fie rectificat` imediat, f`r` \nt\rziere. Zvonuri [i [tiri necon-
firmate vor fi prezentate ca atare [i vor fi tratate \n consecin]`.
Articolul 3
Personalul presei [i informa]iei nu trebuie s` accepte pentru el [i nu va
\ncredin]a altuia dec\t sarcini compatibile cu integritatea [i demnitatea
profesiei. Cei care particip` la \ntreprinderi economice [i comerciale pe care
activitatea presei [i informa]iei le impune cu necesitate s\nt supu[i acelora[i
reguli.
Cei care fac publice informa]ii [i comentarii trebuie s`-[i asume deplina
responsabilitate, afar` de cazul c\nd ace[tia \[i declin` expres, \n prealabil, o
astfel de responsabilitate.
Celor \mpotriva c`rora au fost aduse acuza]ii privind imoralitatea sau
reputa]ia lor li se vor crea toate facilit`]ile pentru a r`spunde (acuza]iilor -
n.ns.).
Respectarea reputa]iei indivizilor este regula. Ei nu pot fi pu[i \n cauz`
cu privire la via]a privat` sau s` le fie atins` reputa]ia, dec\t dac` interesul
general consider` pentru aceasta c` se distinge (difer` - n.ns.) de curiozitatea
public`.
Cu privire la sursele de informare, discre]ia se impune. Faptele comu-
nicate \n mod confiden]ial constituie secret profesional, care trebuie respectat.
Dreptul secretului profesional va putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii.

156
Articolul 4
Cei ce s\nt chema]i s` relateze sau s` comenteze evenimentele din alte
]`ri dec\t ale lor vor avea datoria s` se documenteze \n a[a fel \nc\t cuno[-
tin]ele dob\ndite s` le permit` relatarea [i comentarea acestora cu echitate [i
exactitate.
Articolul 5
|n virtutea principiului care constituie drept fundament al prezentului
cod, personalului presei [i informa]iei, [i nu guvernelor, \i incumb` respon-
sabilitatea de a asigura respectul onoarei profesionale. |n consecin]`, nici o
dispozi]ie a prezentului cod nu va fi interpretat` ca justific\nd o interven]ie
guvernamental`, oricare ar fi aceasta, viz\nd asigurarea exercit`rii obliga]iilor
morale formulate \n acest cod.

157
Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor
(München, 1971)
Preambul
Dreptul la informa]ie, la libera exprimare [i la critic` este unul din com-
ponentele fundamentale ale libert`]ii oric`rei fiin]e umane.
Din acest drept al publicului de a cunoa[te faptele [i opiniile provine
ansamblul datoriilor [i drepturilor ziari[tilor.
Responsabilitatea ziari[tilor \n fa]a publicului primeaz` \n fa]a oric`rei
alte responsabilit`]i, \n special cu privire la cei ce-i angajeaz` [i a autorit`]ilor
publice.
Misiunea de informare comport` \n mod necesar limite pe care ziari[tii
\n[i[i [i le impun spontan. Acesta este obiectul declara]iei datoriilor formulat`
aici (s.ns.).
Dar aceste datorii nu pot s` fie efectiv respectate \n exercitarea profesiei
de ziarist dec\t atunci c\nd condi]iile concrete ale independen]ei [i demnit`]ii
profesionale s\nt realizate. Aceasta este obiectul declara]iei drepturilor ce
urmeaz` (s.ns.).

DECLARA}IA DATORIILOR
Datoriile esen]iale ale ziaristului \n cercetarea, redactarea [i comentarea
evenimentelor s\nt:
1) Respectarea adev`rului, oricare ar fi consecin]ele pentru el \nsu[i, [i
aceasta \n virtutea dreptului pe care publicul \l are de a cunoa[te adev`rul.
2) Ap`rarea libert`]ii informa]iei, a comentariului („opiniei“) [i a criticii.
3) Publicarea numai a informa]iilor a c`ror surs` („l’origine“) este cunos-
cut` sau, \n caz contrar, \nso]irea acestora de rezervele necesare (din partea
redactorului, a redac]iei - n.ns); nu vor fi suprimate informa]iile esen]iale [i nu
vor fi alterate textele [i documentele.
4) Nu se va recurge la metode necinstite pentru ob]inerea de informa]ii,
fotografii sau documente.
5) Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor.
6) Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`.
7) Ap`r` secretul profesional [i nu divulg` sursele informa]iei ob]inute
confiden]ial.
8) |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate,
precum [i de ob]inerea vreunui avantaj ca urmare a public`rii sau suprim`rii
unei informa]ii.

158
9) Nu confund` niciodat` meseria de ziarist cu aceea de publicitar (redac-
tor de texte publicitare - n.ns) sau propagandist, nu accept` nici o sugestie
(„consigne“ - ordin), direct sau indirect, din partea celor ce ofer` publicitatea
(„annonceurs“).
10) Refuz` orice presiune [i nu accept` directive redac]ionale dec\t de la
cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie.
Oricare ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din respectarea
strict` a pricipiilor enun]ate mai sus. Recunsoc\nd dreptul \n vigoare \n fiecare
]ar`, ziaristul nu accept` \n materie de onoare profesional` dec\t jurisdic]ia
egalilor s`i, excluz\nd orice ingerin]` guvernamental` sau a altora.

DECLARA}IA DREPTURILOR
1) Ziari[tii revendic` liberul acces la toate sursele de informare [i dreptul
de a ancheta („investiga“) liber toate faptele care aduc atingere vie]ii publice
(„conditionement de la vie publique“). Secretul afacerilor publice sau private
nu poate fi opus, \n acest caz, ziaristului dec\t ca excep]ie [i \n virtutea unor
motive clar exprimate.
2) Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contar`
liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este
stabilit` („determinat`“) \n scris \n contractul de angajare, inclusiv orice
subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`.
3). Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional sau
s` exprime o opinie contrar` convingerii sau con[tiin]ei sale.
4) Echipa redac]ional` trebuie \n mod obligatoriu informat` despre orice
decizie important` de natur` s` afecteze via]a \ntreprinderii. Ea trebuie s` fie
cel pu]in consultat`, \nainte de a se lua orice decizie definitiv`, asupra oric`rei
m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promo-
vare a ziari[tilor.
5) |n considerarea rolului [i responsabilit`]ilor sale, ziaristul are dreptul
nu numai la beneficiul rezultat din conven]iile colective, ci [i la un contract in-
dividual („personnel“) care s`-i asigure securitatea material` [i moral` a
muncii sale, precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i
suficient` pentru a-i garanta independen]a economic`.

159
Codul deontologic
al ziaristului din România (1991)
Libertatea presei, garantat` prin Constitu]ie, implic` independen]a [i
libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii. |n munca lor, editorii [i
ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public [i de
obliga]ia pe care le-o incumb` prestigiul presei. Ei \[i asum` \n fa]a publicului
sarcinile ziaristice prin profesie [i con[tiin]`, f`r` s` se lase influen]a]i de
interesele personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor.
Aceste principii ziaristice s\nt destinate a prezerva morala profesiei [i nu
constituie o constr\ngere juridic`:
1. Respectul pentru adev`rul [i informarea corect` a publicului s\nt
imperative supreme ale presei;
2. {tirile [i informa]iile destinate a fi publicate sub form` de texte [i
imagini trebuie s` fie verificate cu grija cerut` de c`tre circumstan]e. Sensul
lor adev`rat nu trebuie s` fie deformat nici falsificat prin formulare, prin titluri
sau prin comentarea imaginilor. Documentele trebuie s` r`m\n` fidele sensului
lor. {tirile, zvonurile [i ipotezele neverificate trebuie s` fie prezentate cu
rezerva necesar`. |n prezentarea fotografiilor simbolice subtitrarea trebuie s`
explice c` nu este vorba de fotografii documentare;
3. {tirile publicate sau afirma]iile care se demonstreaz` a fi false, trebuie
rectificate \ntr-un r`gaz c\t mai scurt [i sub form` adecvat` de c`tre organul de
pres` care le-a difuzat;
4. Nu este permis` \ntrebuin]area de metode incorecte pentru procurarea
de [tiri sau a materialelor informative ca [i a imaginilor;
5. Caracterul confiden]ial, convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd
ob]inerea de informa]ii sau a unei sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu;
6. Fiecare persoan` care lucreaz` \n pres` trebuie s` p`streze secretul
profesional [i poate beneficia de dreptul de a refuza referin]ele [i de a nu
dezv`lui identitatea celor care au furnizat informa]iile f`r` autorizarea expres`
a acestora;
7. Responsabilitatea presei fa]` de public presupune c` articolele redac-
]ionale nu s\nt influen]ate de interese personale ori comerciale ale unor ter]i.
Editorii [i redactorii trebuie s` reziste unor asemenea tenta]ii [i s` vegheze le
separarea net` a textului redac]ional de publica]iile \n scop publicitar.
Textele, imaginile [i desenele publicitare trebuie s` poarte aceast`
imagine.
8. Presa respect` via]a privat` [i sfera intim` a individului. Dac` compor-
tamentul privat al unei persoane are atingere cu interesele publice, presa poate

160
folosi informa]iile din aceast` sfer`. Trebuie s` se constate mai \nt\i dac`
publicarea acestora nu violeaz` drepturile personale ale ter]ilor.
9. Publicarea unor acuza]ii ne\ntemeiate, mai ales de natur` s` aduc`
atingere onoarei unei persoane, este \mpotriva moralei jurnalistice.
10. Publicarea sub form` de texte sau de imagini susceptibile de a aduce
atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane nu este
conform` cu responsabilitatea presei.
11. Trebuie renun]at la prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri
senza]ionale; reportajul trebuie s` aib` \n vedere protec]ia tineretului.
13. Relat`rile privind proceduri poli]iene[ti sau juridice trebuie f`cute
astfel \nc\t s` nu prejudicieze nici una din p`r]ile implicate. De aceea, presa
evit`, \nainte sau \n timpul unei astfel de proceduri, oricare luare de pozi]ie
subiectiv` care ar putea aduce prejudicii, \n articole sau \n titluri. Un suspect
nu trebuie s` fie prezentat ca vinovat \nainte de a fi judecat de tribunal.
|n ceea ce prive[te delincven]a juvenil` este recomandabil s` se evite
citarea numerelor [i identitatea acestora prin fotografii, av\nd \n vedere
viitorul acestor tineri.
14. |n articolele consacrate subiectelor medicale trebuie evitat` orice
prezentare senza]ional` care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e
nejustificate. Descoperirile [tiin]ifice care se afl` \n stadiul experimental nu
trebuie prezentate ca fiind definitive.
15. Este \n neconcordan]` cu prestigiul, independen]a [i misiunea presei
acceptarea [i acordarea de avantaje de orice fel, care pot fi de natur` s`
\ngr`deasc` libertatea de decizie a redactorului [i a editorului. Cine se las`
cump`rat pentru a difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite
informa]i, ac]ioneaz` \mpotriva onoarei [i moralei profesiunii.
16. Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n mass
media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale asocia]iilor
de ziari[ti, ca [i a sentin]elor instan]elor judiciare.

161
Parlamentul României Camera Deputa]ilor
HOT~R|RE
Asupra Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu
privire la etica ziaristic`
Camera Deputa]ilor adopt` prezenta hot`r\re.
Art. 1. - Camera Deputa]ilor ia act de Rezolu]ia 1003 (1993), adoptat` de
Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei la data de 1 iulie 1993, cuprins`
\n anexa 1, prin care se afirm` principiile etice ale ziari[tilor, pe care Adunarea
Parlamentar` le consider` necesar a fi aplicate de profesioni[tii acestui
domeniu \n \ntreaga Europ`, precum [i de Rezolu]ia 1215 (1993), adoptat` la
aceea[i dat`, cuprins` \n anexa 2, prin care Adunarea Parlamentar` recomand`
Consiliului Mini[trilor al Organiza]iei s` adopte o declara]ie privind etica
ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezolu]iei 1003 (1993) [i s`
promoveze aplicarea acestor principii de baz` \n statele membre ale
Consiliului Europei.
Art. 2. - Camera Deputa]ilor recomand` tuturor ziari[tilor [i mijloacelor
de comunicare \n mas` s` ]in` seama [i s` aplice principiile deontologice
cuprinse \n Rezolu]iile 1003 (1993) [i 1215 (1993) ale Adun`rii Parlamentare
a Consiliului Europei, av\nd \n vedere deosebita responsabilitate social` ce le
revine \n evolu]ia societ`]ii [i dezvoltarea vie]ii democratice, afirm`rii valo-
rilor morale [i a drepturilor omului.
Aceast` hot`r\re a fost adoptat` de Camera Deputa]ilor \n [edin]a din 12
septembrie 1994, cu respectarea prevederilor articolului 74 alin. (2) din Con-
stitu]ia României. (Bucure[ti, 12 septembrie 1994; Nr .25).

Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei


A 44-a Sesiune ordinar`

REZOLU}IA 1003 (1993) CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~


Adunarea afirm` urm`toarele principii ale ziaristicii, cu convingerea c`
acestea ar trebui puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n
\ntreaga Europ`.

Informa]ii [i opinii
1. |n afara drepturilor [i obliga]iilor legale, stipulate \n legisla]ia de
specialitate, mijloacele de informare \n mas` au o r`spundere moral` fa]` de

162
cet`]eni [i de societate, r`spundere care trebuie scoas` \n eviden]` mai ales \n
momentul actual, c\nd informa]ia [i comunicarea joac` un rol de mare impor-
tan]` \n ceea ce prive[te at\t formarea atitudinii individuale a cet`]eanului, c\t
[i evolu]ia societ`]ii [i a vie]ii democratice.
2. Profesia de ziarist implic` drepturi [i obliga]ii, libert`]i [i respon-
sabilit`]i.
3. Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a ziaristicii este c` trebuie
f`cut` o distic]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\ndu-se orice confuzie \ntre
acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n timp ce opiniile exprim`
g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale mijloacelor de informare
\n mas`, editorilor sau ziari[tilor.
4. {tirile trebuie difuzate cu respectrea adev`rului, dup` ce au fost efec-
tuate verific`rile de rigoare, prezentarea, descrierea sau nara]iunea fiind f`cute
\ntr-un mod impar]ial. Zvonurile nu trebuie confundate cu [tirile. Titlurile [i
rezumatele [tirilor trebuie s` reflecte c\t mai fidel con]inutul faptelor [i datelor
prezentate.
5. Exprimarea opiniilor poate consta \n reflec]ii sau comentarii asupra
unor idei generale sau \n observa]ii privind informa]ii cu fundament real. De[i
opiniile s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse
criteriului adev`rului, ele trebuie totu[i exprimate \ntr-o manier` onest` [i
etic`.
6. Opiniile exprimate sub form` de comentarii ale unor evenimente sau
ac]iuni cu referin]` la persoane sau institu]ii nu trebuie s` nege sau s` ascund`
\n mod inten]ionat fapte sau date reale.

Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului -


editori, patroni [i ziari[ti
7. Activitatea mijloacelor de informare \n mas` este una de „mediere“; ele
presteaz` servicii de informare [i drepturile de care se bucur` \n ceea ce pri-
ve[te libertatea informa]iei s\nt \n func]ie de destinatari, adic` de cet`]eni.
8. Informa]ia este un drept fundamental, eviden]iat de jurispruden]a Co-
misiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru Drepturile Omului \n leg`tur` cu
articolul 10 al Conven]iei Europene a Drepturilor Omului [i recunoscut ca
atare \n art. 9 al Conven]iei Europene privind canalele de televiziune trans-
na]ionale, precum [i \n toate constitu]iile democratice. Este un drept al cet`-
]eanului, care are prin urmare [i dreptul de a cere ca informa]ia furnizat` de
ziari[ti s` fie transmis` cu respectarea adev`rului, \n cazul [tirilor [i \n mod
onest, \n cazul opiniilor, f`r` nici o alt` interven]ie exterioar`, fie din partea
autorit`]ilor publice, fie din partea sectorului privat.

163
9. Autorit`]ile publice nu trebuie s` se considere proprietari ai informa-
]iei. Reprezentativitatea acestor organe este baza legal` a eforturilor viz\nd
garantarea [i dezvoltarea pluralismului \n cadrul mijloacelor de informare \n
mas` [i crearea condi]iilor necesare pentru exercitarea libert`]ii de expresie [i
a dreptului la informare, cenzura fiind exclus`. S\nt aspecte de care Comitetul
Mini[trilor este con[tient, a[a cum ar`ta Declara]ia sa privind Libertatea
Expresiei [i Informa]iei adoptat` la 29 aprilie 1982.
10. Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de
informare \n mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere \n
cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ie \ntre editori, patroni [i ziari[ti. |n acest
sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare \n mas`, trebuie asigurat` [i
protejat` de presiuni interne libertatea \n cadrul mijloacelor de informare \n
mas`.
11. Companiile care \[i desf`[oar` activitatea \n domeniul informa]iei
trebuie s` fie agen]i socio-economici cu caracter special, ale c`ror obiective
antreprenoriale trebuie s` ]in` seama de necesitatea de a asigura exercitarea
unui drept fundamental.
12. Organiza]iile respective trebuie s` asigure o total` transparen]` \n
materie de proprietate [i gestiune, a[a \nc\t cet`]enii s` cunoasc` exact cine
s\nt proprietarii [i ce interese economice au \n leg`tur` cu mijloacele de
informare \n mas`.
13. |n cadrul acestor organiza]ii, editorii [i ziari[tii trebuie s` \[i desf`-
[oare activitatea \mpreun`, ]in\nd seama de faptul c` respectul legitim fa]` de
orientarea ideologic` a editorolor sau a patronilor este limitat de imperativul
absolut al corectitudini \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor. Este
un element esen]ial al respect`rii dreptului fundamental la informa]ie.
14. Consecin]a acestor imperative este necesitatea de a \nt`ri garan]iile
libert`]ii de expresie a ziari[tilor, pentru c` ei s\nt aceia care, \n ultim` instan]`,
transmit informa]ia. |n acest sens, trebuie precizat [i dezvoltat cadrul legal al
clauzei de con[tiin]` [i al secretului profesional fa]` de sursele confiden]iale [i,
\n acela[i timp, puse de acord prevederile legisla]iei na]ionale \n acest
domeniu, pentru ca acestea s` poat` fi aplicate \n cadrul mai larg al spa]iului
democratic european.
15. Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s` considere c`
informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea
informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental
al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici
substan]a acestora, nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de
cititori sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare.

164
16. Dac` se dore[te o prelucrare a informa]iei conform` cu normele etice,
atunci beneficiarii acesteia trebuie privi]i ca indivizi [i nu ca mas`.

Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic`


17. Informarea [i comunicarea, sarcini de care se achit` ziaristul prin
intermediul mijloacelor de informare \n mas`, beneficiind de sprijinul
excep]ional al noilor tehnologii, joac` un rol determinant \n evolu]ia indivi-
dului [i a societ`]ii. S\nt elemente indispensabile ale vie]ii democratice,
deoarece garantarea particip`rii cet`]enilor la via]a public` este o condi]ie a
dezvolt`rii plenare a democra]iei. Aceast` participare nu ar fi posibil` dac`
cet`]enii nu ar primi informa]iile necesare despre via]a public` pe care
mijloacele de informare \n mas` au datoria s` le furnizeze.
18. Importan]a informa]iei, \n special a [tirilor transmise de radio [i
televiziune, \n domeniul culturii [i educa]iei a fost subliniat` \n Recomandarea
1067 a Adun`rii. Impactul informa]iei asupra opiniei publice ]ine de domeniul
eviden]ei.
19. Ar fi gre[it s` se trag` de aici conclizia c` mijloacele de informare \n
mas` reprezint` opinia public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice
ale autorit`]ilor publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt [i cultur`, cum ar fi
[colile.
20. Aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare \n
mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri („mediocra]ia“), f`r` \ns` ca
acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse controlului democratic, a[a cum
s\nt autorit`]ile publice [i f`r` s` dispun` de cuno[tin]ele de specialitate ale
institu]iilor culturale sau educa]ionale de resort.
21. Prin urmare, ziaristica nu trebuie s` denatureze informa]ia adev`rat`,
impar]ial` [i opiniile oneste, nici s` le exploateze \n scopuri proprii, \ntr-o
\ncercare de a crea sau modela opinia public`, deoarece legitimitatea sa se ba-
zeaz` pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cet`]enilor la informa]ie,
ca parte a respectului pentru valorile democratice. |n acest sens, legitimitatea
ziaristicii investigative depinde de adev`rul [i corectitudinea informa]iei [i a
opiniilor exprimate [i este incompatibil` cu campaniile ziaristice organizate
pornind de la pozi]ii prestabilite [i interese particulare.
22. |n redactarea informa]iilor [i opiniilor, ziari[tii trebuie s` respecte
principiului prezum]iei de nevinov`]ie, \n mod special \n cazurile care s\nt \nc`
sub judice [i s` se ab]in` de la formularea de verdicte.
23. Trebuie respectat dreptul indivizilor la via]a privat`. Persoanele care
de]in func]ii publice au dreptul ca via]a lor particular` s` fie ap`r`t`, cu
excep]ia acelor cazuri \n care via]a lor particular` are un efect asupra vie]ii lor

165
publice. Faptul c` o persoan` de]ine o func]ie public`, nu \nseamn` c` poate fi
privat` de dreptul la via]a particular`.
24. |ncercarea de a realiza un echilibru \ntre dreptul la respectarea vie]ii
private, consacrat \n articolul 8 al Conven]iei europene asupra Drepturilor
Omului, [i libertatea de expresie, stipulat` \n Articolul 10, este amplu ilustrat`
de jurispruden]a recent` a Comisiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru
Drepturile Omului.
25. |n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele: informa]ia trebuie ob]inut`
prin mijloace legale [i etice.
26. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare \n mas`
trebuie s` rectifice, automat [i urgent, furniz\nd toate informa]iile relevante,
orice [tire sau opinie difuzat` care este fals` sau eronat`. Legisla]ia na]ional`
trebuie s` prevad` sanc]iuni adecvate [i, acolo unde este cazul, desp`gubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea [i exercitarea acestui drept \n statele
membre ale Consiliului Europei, trebuie pus` \n aplicare Rezolu]ia (74) 26
privind dreptul la replic` - Pozi]ia individului \n raport cu presa, adoptat` de
Comitetul Mini[trilor la 2 iulie 1974, precum [i prevederile pertinente ale
Conven]iei Europene privind canalele de televiziune transna]ionale.
28. Pentru asigurarea calit`]ii muncii [i independen]ei ziari[tilor, ace[tia
trebuie s` aib` un salariu corespunz`tor [i s` beneficieze de condi]ii [i
instrumente de lucru adecvate.
29. |n rela]iile pe care ziari[tii, \n exercitarea profesiei, le \ntre]in cu
autorit`]ile publice sau cu diverse sectoare economice, ace[tia trebuie s` evite
s` ajung` la \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a
exercit`rii profesiei.
30. Ziaristul nu trebuie s` confunde subiectele contraversate sau sen-
za]ionale cu subiectele importante din punct de vedere informa]ional. |n exer-
citarea meseriei, el nu trebuie s` aib` ca scop principal dob\ndirea prestigiului
[i a influen]ei personale.
31. Av\nd \n vedere complexitatea procesului de difuzare a informa]iei,
care se bazeaz` din ce \n ce mai mult pe folosirea noilor tehnologii, pe rapi-
ditate [i capacitate de sintetizare, ziari[tii trebuie s` aib` preg`tirea profesio-
nal` adecvat`.

Statutul redac]iei ziaristice


32. |n cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor,
editorii, patronii [i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`. |n acest scop, trebuie
elaborat statutul personalului ziaristic, care s` reglementeze rela]iile profe-
sionale \ntre ziari[ti, editori [i patroni \n cadrul mijloacelor de informare,

166
separat de normele obi[nuite privind rela]iile de serviciu. Acest statut poate
prevedea crearea de comitete de redac]ie.

Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie social`


33. |n cadrul societ`]ii apar uneori situa]ii tensionate [i conflictuale ca
efect al terorismului, discrimin`rii fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau
r`zboiului. |n astfel de situa]ii, mijloacele de informare \n mas` au obliga]ia
moral` de a ap`ra valorile democratice: respectul pentru demnitatea uman`,
rezolvarea problemelor prin mijloace pa[nice, \n spiritul toleran]ei; prin
urmare, au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare,
resping\nd orice discriminare bazat` pe criterii de cultur`, sex sau religie.
34. Nimeni nu trebuie s` r`m\n` neutru fa]` de ap`rarea valorilor demo-
cratice. |n acest scop mijloacele de informare \n mas` trebuie s` joace un rol
major \n prevenirea tensiunilor [i s` \ncurajeze \n]elegerea, toleran]a [i \ncre-
derea reciproce \ntre diferite comunit`]i, a[a cum a f`cut Secretarul general al
Consiliului Europei, \ncuraj\nd adoptarea de m`suri de \ncredere \n fosta
Iugoslavie.
35. Lu\nd \n considerare influen]a deosebit` a mijloacelor de informare
\n mas` [i \n special a televiziunii, asupra atitudinilor copiilor [i tinerilor,
trebuie s` se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt`
violen]a, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea
deliberat` a unui limbaj nepotrivit.

Etica [i autocontrolul \n ziaristic`


36. Av\nd \n vedere condi]iile [i principiile de baz` enumerate mai sus,
mijloacele de informare \n mas` trebuie s` se angajeze s` respecte \n mod
riguros principiile etice care garanteaz` libertatea expresiei [i dreptul funda-
mental al cet`]enilor de a primi informa]ii adev`rate [i opinii oneste.
37. Supravegherea aplic`rii acestor principii necesit` crearea de orga-
nisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti, asocia]ii ale
utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti din mediile univer-
sitare [i judec`tori; ace[tia vor avea sarcina de a elabora rezolu]ii privind
respectarea preceptelor etice de c`tre ziari[ti, rezolu]ii pe care mijloacele de
informare \n mas` se vor angaja s` le publice. Aceste m`suri vor ajuta cet`-
]eanul, care are drept la informare, s` emit` judec`]i critice asupra activit`]ii
ziaristului [i a credibilit`]ii sale.
38. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asocia]iile de utili-
zatori ai mijloacelor de informare \n mas` [i departamentele universitare de
resort vor putea publica anual rezultatele cercet`rilor efectuate a posteriori \n

167
ceea ce prive[te corectitudinea informa]iilor difuzate de mijloacele de infor-
mare \n mas`, compar\ndu-le cu faptele reale. Va exista \n acest fel un
barometru al credibilit`]ii care va da cet`]enilor m`sura valorii etice a fiec`rui
mijloc de informare \n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare
\n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare, chiar [i a fiec`rui
ziarist. M`surile corective luate \n consecin]`, vor contribui \n acela[i timp la
ridicarea nivelului la care este practicat` meseria de ziarist.

REZOLU}IA 1215 (1993)* CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~


1. Adunarea reaminte[te activit`]ile sale \n domeniul mass-media [i \n
special Rezolu]ia sa num`rul 428 (1970), privind mijloacele de comunicare \n
mas` [i drepturile omului, ca [i Recomandarea sa nr. 963 (1983) privind
mijloacele culturale [i de educare \n vederea reducerii violen]ei.
2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media \n timpul r`zboiului din
Golf, comisia cultural` [i de educa]ie a organizat o audiere parlamentar`
privind etica ziaristicii, pe data de 26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia
au fost exprimate o serie de \ngrijor`ri.
3. |ncep\nd din 1970, Adunarea Parlamentar`, dar [i alte instan]e ca
Parlamentul European (Rezolu]ia din 16 septembrie 1992 privind concen-
trarea mijloacelor de comunicare \n mas` [i pluralismul opiniilor), au cerut
elaborarea unor coduri deontologice ale ziaristicii. Totu[i, prevederile deja
existente \n acest domeniu nu au un ecou interna]ional \ndeajuns de extins,
eficacitatea lor practic` r`m\n\nd deci foarte limitat`.
4. Reprezentan]ii diferitelor state membre ale Consiliului Europei
\mp`rt`[esc din ce \n ce mai mult acelea[i resurse de informare \n cadrul unui
spa]iu informativ european comun.
5. |n consecin]`, Adunarea recomand` Consiliului de Mini[trii:
- s` invite guvernele satelor membre s` vegheze ca legile s` garanteze
organizarea mijloacelor publice de informare astfel \nc\t s` asigure neutra-
litatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i egalitatea sexelor, ca [i dreptul de
r`spuns al feic`rui cet`]ean care a f`cut obiectul unei alega]ii;
- s` studieze, \n colaborare cu organiza]iile non-guvernamentale, ca de
exemplu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor (F.I.J.), posibilitatea stabilirii, \n
cadrul Consiliului Europei, a unui mecanism european de informare, care s`
beneficieze de reprezentativitatea interna]ional` pe care acestea o implic`, care
* Discutat` \n cadrul Adun`rii din 1 iulie 1993 (cea de a 42-a [edin]`). A se vedea Doc. 6854, raport
al Comisiei pentru cultur` [i educa]ie (raportor M. Núñez). Text adoptat de Adunare \n data de 1 iulie
1993 (cea de-a 42-a [edin]`).

168
s` rezulte, dac` este posibil, din organele [i mecanismele de autocontrol na]io-
nale corespunz`toare, av\nd un mod de func]ionare [i un rol, similare;
- s` promoveze crearea de asocia]ii ale beneficiarilor mijloacelor de
informare [i s` \ncurajeze [colile s` creeze un sistem de \nv`]are a utiliz`rii
mijloacelor de informare;
- s` adopte o declara]ie privind etica ziaristicii, conform liniilor di-
rectoare ale rezolu]iei 1003 (1993) [i s` promoveze aplicarea acestor principii
de baz` \n statele membre ale Consilului Europei.

169
Consiliul Europei
Adunarea Parlamentar`
Comunicat din partea Comitetului de Mini[trii
R`spuns la Recomandarea 1215 (1993) privind codul deontologic al
ziaristului (adoptat` de Comitetul de Mini[trii \n data de 21 martie 1994, cu
prilejul celei de-a 510-a Reuniuni a Mini[trilor Adjunc]i).
1. Comitetul de Mini[trii \mp`rt`[e[te punctul de vedere al Adun`rii par-
lamentare, conform c`ruia cet`]enii europeni provenind din diferitele state-
membre ale Consiliului Europei au acces, \n propor]ie cresc\nd`, la acelea[i
facilit`]i informa]ionale, \n interiorul unui spa]iu informa]ional european co-
mun. Comitetul de Mini[tri a solicitat opinia Comitetului Director al Mijloa-
celor de Informare \n Mas` (CDMM) cu privire la paragraful 5 al Reco-
mand`rii 1215 (1993) a Adun`rii Parlamentare, referitor la codul deontologic
al ziaristului.
2. Exist` o \n]elegere unanim` privind importan]a mijloacelor de
comunicare \n mas` independente [i pluraliste, \n direc]ia asigur`rii liberei
circula]ii a informa]iei [i a ideilor \n`untrul [i \n afara grani]elor statelor, Co-
mitetul de Mini[tri sus]in\nd punctele specifice enun]ate conform opiniei
CDMM.
Este unanim acceptat faptul c` individul, ca [i societatea, \n general, au
dreptul de a exprima, comunica [i primi, \n mod liber, informa]ii [i idei,
acestea contribuind la men]inerea climatului s`n`tos al unei societ`]i de-
mocratice. Privit` sub acest unghi, importan]a mijloacelor de informare \n ma-
s` este incontestabil`. Aceasta ar trebui \n consecin]`, s`-[i conduc` activit`]ile
\ntr-o manier` responsabil`.
Problema crucial` este aceea de a determina cadrul legislativ [i
institu]ional adecvat pentru garantarea punctelor sus-men]ionate. |n acest sens,
Comitetul de Mini[tri ar dori s` sublinieze c` recurgerea la interven]ii legis-
lative nu constituie, nici pe departe, calea cea mai adecvat` pentru recon-
cilierea libert`]ii mijloacelor de informare \n mas` cu alte drepturi [i alte
valori. Tocmai de aceea, Comitetul de Mini[tri nu este \n m`sur` s` accepte
concluziile Adun`rii, a[a cum figureaz` ele \n Rezolu]ia 1003 (1993), [i nici
s` adopte, drept urmare, o declara]ie cu privire la propunerile Adun`rii. O
astfel de abordare s-ar putea solda cu \ncurajarea factorilor politici de a aduce
atingere libert`]ii mijloacelor de informare \n mas`, sub pretextul promov`rii
unui jurnalism responsabil (s.ns.).

170
3. Cu privire la prevederile Recomand`rii 1215 (1993) Comitetul de Mi-
ni[tri apreciaz`, referitor la paragraful 5.i, c` referirea la „modul de organizare
a mijloacelor publice de informare \n mas`“ poate da na[tere la confuzii. Dac`
aceast` expresie se refer` la mijloacele publice de informare \n mas` radio-
difuzate, rezult` c` principiile serviciului public care stau la baza func]ion`rii
acestor mijloace reclam` o prezentare echidistant` [i onest` a faptelor [i a
opiniilor. Totodat`, posturile de radio comerciale, f`r` a avea o obliga]ie
public` - explicit` - de serviciu s\nt chemate s` comunice [tiri [i informa]ii \n
conformitate cu acelea[i principii. |n acest sens, dispozi]iile articolului 7,
paragraf 3, din Conven]ia european` asupra televiziunii transfrontier` subli-
niaz` responsabilit`]ile ce revin serviciilor publice, ca [i posturilor comerciale
de radio, \n direc]ia „prezent`rii loiale a faptelor [i a evenimentelor, ca [i a
\ncuraj`rii liberei form`ri a opiniei, \n cadrul jurnalelor televizate“.
4. |n termeni mai generali, Comitetul de Mini[tri ar opta, mai degrab`,
pentru sintagma „impar]ialitate“ a prezent`rii informa]iei, dec\t pentru cea de
„neutralitate“ a informa]iei, din paragraful 5.i.
5. |n privin]a sectorului presei scrise, Comitetul de Mini[tri relev`
dificult`]ile deosebite pe care le ridic` orice \ncercare de a promova prezen-
tarea unei informa]ii \ntr-o manier` impar]ial`. Cel mai adesea, ziarele ur-
meaz` o linie editorial` deosebit`, ceea ce confer` o oarecare coloratur` pre-
zent`rii informa]iilor. Important este ca o asemenea prezentare s` \ng`duie
publicului cititor operarea distinc]iei dintre fapte [i opinii (s.ns).
6. Paragraful 5.i. se refer`, totodat`, la necesitatea de a asigura „plura-
lismul opiniilor“, \n calitate de principiu ce trebuie respectat de mijloacele
publice de informare \n mas`. |n acest sens, Comitetul de Mini[tri eviden]iaz`
c` este de a[teptat ca mijloacele de informare \n mas` aferente serviciului
public s` r`spund` intereselor publicului larg [i s` prezinte, astfel, o gam`
larg` de opinii, informa]ii [i puncte de vedere. De altfel, Consiliul de Mini[tri
dore[te s` \ncurajeze acele politici care s` garanteze existen]a unei pluralit`]i
de mijloace de informare \n mas`, independente [i autonome.
7. |n plus, cu privire la asigurarea unui „echilibru al sexelor“ \n sfera
mijloacelor de informare \n mas`, Comitetul de Mini[tri, admi]\nd c` o
reprezentare echilibrat` a sexelor \n cadrul institu]iilor din sectorul mijloacelor
de informare \n mas` poate fi promovat` prin intermediul legisla]iei privind,
de pild`, discriminarea \ntre sexe sau egalitatea [anselor, accept` aplicarea
unor considerente diferite \n cazul promov`rii de mijloace de informare \n
mas` a egalit`]ii \ntre femei [i b`rba]i. Responsabilitatea de baz` \n promo-
varea acestor obiective revine \n[i[i profesionali[tilor din domeniul mijloa-
celor de informare \n mas`. }in\nd cont de importan]a independen]ei edito-

171
riale, Comitetul de Mini[tri nu ar indica recurgerea la solu]ii legislative, ci ar
preconiza, \n locul acestora, elaborarea unor coduri deontologice de profe-
sioni[tii \n[i[i.
8. Cu privire la necesitatea asigur`rii dreptului la replic`, Comitetul de
Mini[tri reaminte[te Rezolu]ia sa (74) 26 asupra dreptului la replic` - Pozi]ia
individului \n raport cu presa.
9. Cu privire la paragraful 5.ii, Comitetul de Mini[tri se opune \n
totalitate ideii „ombudsman european \n domeniul mijloacelor de informare \n
mas`“ \n s\nul Consilului Europei, c`ruia i-ar reveni misiunea specific` de a
verifica acurate]ea informa]iilor. |n spe]`, Consiliul de Mini[tri \[i exprim`
temerea c` aceasta ar putea conduce la crearea unui gen de autoritate informa-
]ional` european`, \mputernicit` s` controleze exactitatea [i impar]ialitatea
informa]iei. Aceast` situa]ie ar contraveni direct rolului de gardian al libert`]ii
presei, pe care \l are Consiliul Europei.
10. C\t despre paragraful 5.iii, Comitetul de Mini[tri sus]ine necesitatea
de a des`v\r[i instruirea indivizilor \n [coli \n domeniul mijloacelor de
informare \n mas`, astfel \nc\t ace[tia s` poat` dob\ndi o \n]elegere critic` a
domeniului men]ionat. |n acest context, Comitetul de Mini[tri este de p`rere
c` asocia]iile \n domeniu cu adev`rat independente joac` un rol hot`r\tor.
11. Referitor la paragraful 5.iv, se reaminte[te c` a 4-a Conferin]`
ministerial` european` asupra Politicii Mass-Media, care se va desf`[ura la
Praga \n zilele de 7-8 decembrie 1994 poate constitui cadrul adopt`rii unui
document politic prin care se prev`d libert`]ile ziaristului [i drepturile omului,
fapt ce ar fi \nt\mpinat favorabil de Comitetul de Mini[tri.
12. |n concluzie, Comitetul de Mini[tri nu consider` necesar` adoptarea
unei Declara]ii privitoare la codul deontologic al ziaristului \n termenii propu[i
de Adunare, prin rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare.

172
Articolul X al Conven]iei Europene
pentru drepturile omului
1. Fiecare persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept va
include libertatea de a avea opinii [i de a primi sau transmite informa]ii [i idei
f`r` interferen]a autorit`]ilor publice [i indiferent de frontiere. Acest articol nu
va \mpiedica statele semnatare s` supun` societ`]ile de radio, televiziune sau
cinema unui regim de autorizare.
2. De vreme ce aceste libert`]i presupun datorii [i rseponsabilit`]i, exer-
citarea lor poate fi subordonata unor formalit`]i, condi]ii, restric]ii sau pena-
liz`ri, dup` cum s\nt prev`zute de lege [i necesare \ntr-o societate democratic`,
\n interesul ap`r`rii na]ionale, a integrit`]ii teritoriale [i a siguran]ei publice,
pentru a preveni dezordinea [i infrac]iunile, pentru protejarea reputa]iei [i a
drepturilor altora, pentru prevenirea dezv`luirii informa]iilor primite confi-
den]ial, sau pentru men]inerea autorit`]ii [i impar]ialit`]ii puterii judec`-
tore[ti“.
Mai jos se afla c\teva dintre cele mai importante principii stabilite de
Curtea European` a Drepturilor Omului. Aceste principii au autoritate inter-
pretativ` a Aricolului X [i s\nt obligatorii pentru toate guvernele semnatare a
Conven]iei Europene.
„Libertatea de expresie este unul din fundamentele esen]iale ale societ`]ii
democratice [i este o condi]ie de baz` pentru progresul acesteia. Referitor la
paragraful 2, ea este aplicabil` nu numai „informa]iilor“ [i „ideilor“ care ofen-
seaz`, [ocheaz` sau deranjeaz` statul sau orice alt segment al popula]iei.
Libertatea de expresie este necesar` ca [i pluralismul, toleran]a, f`r` de
care nu poate exista o societate democratic`. Cazul „Handyside contra Marii
Britanii“, procesul din 7 decembrie 1976, seria A, nr. 24, par. 49; Cazul „The
Sunday Times contra Marii Britanii“, procesul din 26 aprilie 1979, seria A, nr.
30, par. 64.
„Libertatea de expresie permite publicului cel mai bun mijloc de a des-
coperi [i a-[i forma o opinie asupra ideilor [i atitudinilor liderilor politici. Mai
general, libertatea dezbaterii politice se afl` \n miezul conceptului de societate
democratic`. Limitele criticilor acceptabile s\nt la fel de largi \n ceea ce
prive[te un politician sau o persoan` particular`. Cazul „Lingens contra
Austria“, procesul din 8 iulie 1986, seria A, nr. 103, par. 42.
„Limitele criticilor permise s\nt mai largi c\nd ne referim la Guvern dec\t
\n cazul unui cet`]ean privat, sau chiar \n cazul unui politician. |ntr-un sistem
democratic, ac]iunile sau omisiunile Guvernului trebuie s` fie supuse unei

173
analize atente nu numai legislativului [i autorit`]ilor judec`tore[ti, ci [i a
presei [i a publicului. Mai mult, pozi]ia dominant` pe care o ocup` Guvernul
face necesar ca acesta s` se re]in` de la a recurge la proceduri penale...“ Cazul
„Castell contra Spaniei“ procesul din 23 aprilie 1992, Seria A, nr. 236, par. 46.
„Dup` p`rerea Cur]ii, trebuie s` se fac` o distinc]ie clar` \ntre fapte [i
judec`]i de valoare. Existen]a faptelor poate fi demonstrat`, \n timp ce
adev`rul judec`]ilor de valoare nu poate fi dovedit... |n ceea ce prive[te
judec`]ile de valoare, aceast` cerin]` (ziari[tii nu pot sc`pa condamn`rii pentru
calomnie dac\t dac` pot dovedi adev`rul afirma]iilor lor) este imposibil de
\ndeplinit [i violeaz` \ns`[i libertatea de opinie, care este o parte fundamental`
a dreptului asigurat prin Articolul X al Conven]iei“. Lingens, par. 46.
„|n timp ce libertatea de expresie este important` pentru to]i, ea este cu
at\t mai important` pentru un reprezentant ales al cet`]enilor... |n acest sens,
interven]iile unui membru al Parlamentului din opozi]ie asupra libert`]ii
presei, cheam` la o analiz` atent` din partea Cur]ii“. Castells, par. 42.
„Rolul predominant al presei \ntr-un stat de drept nu trebuie s` fie uitat...
Este de datoria presei s` transmit` informa]ii [i idei despre problemele
politice, precum [i despre orice alte domenii de interes public“. Sunday Times,
par. 65; Castells, par. 43.
„Nu numai c` presa are sarcina de a transmite astfel de informa]ii [i idei;
publicul are de asemenea dreptul de a le primi. Altfel, presa nu poate s`-[i
\ndeplineasc` rolul vital de „c\ine de paz`“. Sunday Times, par. 65; Observer
[i Guardian contra Marii Britanii (Cazul Spycathcer), procesul din 26 noiem-
brie. (Text distribuit, \n limba român`, sub sigla „Federa]iei Interna]ionale a
Editorilor de Ziare“, Paris, Fran]a).

174
Codul deontologic al ziaristului
adoptat de Clubul Român de Pres`
PREAMBUL
Clubul Român de Pres`, reprezentat de peste 20 de case editoriale care
cuprind cele mai importante institu]ii mass-media na]ionale (pres` scris`, tele-
viziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20 000 de ziari[ti, membri
ai tuturor asocia]iilor de pres` din România, propune introducerea unui Cod
etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de onoare, care s` urm`reasc`
respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare [i func]ionare
al Consiliului de onoare face obiectul unui document separat.
Potrivit Constitu]iei României, libertatea de exprimare a opiniilor, \n
scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare \n mas` este garan-
tat`. Cenzura de orice fel este interzis` (art. 30). Dreptul presei de a avea acces
la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit. Autorit`]ile publice,
potrivit competen]elor ce le revin, s\nt obligate s` asigure informarea corect`
a cet`]enilor (art. 31).
Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i
retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organi-
za]iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician
de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau
adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n
pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate). |n virtutea
libert`]ii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, at\t Puterea
c\t [i Opozi]ia, consider\nd drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea
lor la legile ]`rii [i la principiile morale.

Articolul 1. Ziaristul are datoria primordial` de a relata adev`rul, indi-


ferent de consecin]ele ce le-ar putea avea asupra sa, obliga]ie ce decurge din
dreptul constitu]ional al publicului de a fi corect informat.
Articolul 2. Ziaristul poate da publicit`]ii numai informa]iile de a c`ror
veridicitate este sigur, dup` ce \n prealabil le-a verificat, de regul` din mai
multe surse credibile.
Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul s` prezinte opiniile sale drept fapte.
{tirea de pres` trebuie s` fie exact`, obiectiv` [i s` nu con]in` p`reri personale.
Articolul 4. Ziaristul este obligat s` respecte via]a privat` a cet`]enilor [i
nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a ob]ine informa]ii sau ima-
gini despre acestea. Atunci c\nd comportamentul privat al unor personalit`]i

175
publice poate avea urm`ri asupra societ`]ii, principiul neintruziunii \n via]a
privat` ar putea fi eludat. Este preferabil ca minorii, bolnavii [i victimele unor
infrac]iuni s` beneficieze de p`strarea confiden]ialit`]ii identit`]ii. Se va
men]iona rasa, na]ionalitatea, apartenen]a la o anumit` minoritate (religioas`,
lingvistic`, sexual`) numai \n cazurile \n care informa]ia publicat` se refer` la
un fapt strict legat de respectiva problem`.
Articolul 5. Ziaristul va da publicit`]ii punctele de vedere ale tuturor
p`r]ilor implicate \n cazul unor p`reri divergente. Nu se vor aduce acuza]ii f`r`
s` se ofere posibilitatea celui \nvinuit s`-[i exprime punctul de vedere. Se va
avea \n vedere respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, astfel \nc\t
nici un individ nu va fi catalogat drept infractor p\n` c\nd o instan]` juridic`
nu se va pronun]a. Se va evita publicarea comentariilor [i lu`rilor de pozi]ie
asupra unor cauze aflate pe rol \n justi]ie. Aceasta nu exclude relat`rile
obiective asupra faptelor \n evolu]ia lor. Ziaristul nu se substituie institu]iilor
[i puterilor publice.
Articolul 6. Ziaristul va p`stra secretul profesional privind sursele
informa]iilor ob]inute confiden]ial. Este la latitudinea propriei sale con[tiin]e
s` respecte confiden]ialitatea surselor chiar \n fa]a justi]iei. Confiden]ialitatea
surselor de informa]ii este garantat` de reglement`rile interna]ionale la care
România este parte.
Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civic` de a ac]iona pentru
instaurarea justi]iei [i drept`]ii sociale. |n cazurile \n care are [tiin]` de abuzuri
sau \nc`lc`ri ale legilor, potrivit clauzei de con[tiin]`, ziaristul are dreptul de
a refuza orice ingerin]` care s`-i influen]eze decizia.
Articolul 8. |n exercitarea profesiei [i \n rela]iile pe care le \ntre]ine cu
autorit`]ile publice sau cu diverse societ`]i comerciale, ziaristului \i s\nt inter-
zise orice \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a sa.
Articolul 9. Ziaristul care distorsioneaz` inten]ionat informa]ia sau face
acuza]ii nefondate s`v\r[e[te abateri profesionale de maxim` gravitate.
Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corec]iile necesare \n cazul \n
care din vina sa vor fi date publicit`]ii informa]ii inexacte.

176
Sinteza de fa]` porne[te de la premisa etic` acceptat`:
ac]iunea uman` - infinit nominal` sau gregar`, deliberat`
sau intempestiv`, tolerant` sau bestial` - define[te, \n sub-
stan]` [i consecin]e, moralitatea unei comunit`]i/societ`]i
de referin]`. Lucrurile s\nt mult tensionate, c\nd ac]iunea
se petrece \n vasta arie public` de receptare [i impact, cum
este aceea a mediilor de informare [i comunicare. (Cu con-
statarea aparent paradoxal`: planetizarea informa]iei a
ad\ncit criza veridicit`]ii [i moralit`]ii mesajului publi-
cistic). Solu]ia mediatic` posibil` relev` cel pu]in dou`
atitudini constante: a) acceptarea unui control normativ
(\n special moral/deontologic, dar [i juridic, „dup` caz“);
b) preeminen]a principiului autoregl`rii presei \ns`[i (cu
recurs doar la normele deontologice, interioare profesiei:
autoimpuse).
Evolu]iile din spa]iul comunica]ional european acord`
prioritate celei de-a doua atitudini, f`r` a se putea exclude
cu totul controlul prin normele juridice. Deocamdat`.
Important de constatat este c` presa, prin caracterul s`u
exponen]ial, poate impune [i \[i poate impune regula li-
bert`]ii [i responsabilit`]ii morale/civice, indiferent de
\mprejur`ri, schimb`ri, presiuni; poate s` creeze [i s`
impun` un cadru deontologic propriu, ferit de orice fel
de ingerin]e exterioare.
Prezenta sintez` invoc`, \n cauz`, opinii de autoritate,
texte, analize [i rezumate sugestive, reglement`ri na]ionale
[i interna]ionale, cum [i ini]iativele deontologice române[ti
post-decembriste.
Sper`m ca textul \n discu]ie s` fie folositor tinerilor stu-
den]i, aspiran]i la profesia de gazetar, dar, \ntr-o anumit`
m`sur`, [i profesioni[tilor presei, cei care pot impune, ne-
mijlocit, criteriile adev`rului [i onestit`]ii \n realizarea
efectiv` a actului de informare [i comunicare public`.

ISBN 973-96085-0-7