O definiie ampl a produselor cosmetice include toate substanele i mijloace sau procedee folosite n oricare mod, pentru a mbunti

aspectul corpului uman [1]. n momentul de fa pe pia se gsesc produse, care nu numai cur, protejeaz i hidrateaz, dar care i nnoiesc, refac i ntineresc epiderma. La ora actual maximul de atenie este acordat utilizrii n formulrile cosmetice a vitaminelor i a antioxidanilor. Exist o multitudine de studii a cror rezultate sugereaz beneficiul adus de aceti compui n industria cosmetic [6]. n ultimii ani, piaa produselor cosmetice s-a mbogit cu numeroase produse de ngrijire a pielii, care sunt evideniate n primul rnd prin prisma efectelor i aciunii antioxidante a acestora. Aceste produse, care conin substane cu activitate antiradicalic, au fost create n primul rnd pentru a satisface cererea unor produse n scopul tratamentelor i preveniei efectelor de foto-mbtrnire [6]. Utilizarea topic a acestora este perceput a fi foarte benefic; cnd aceste produse sunt aplicate pe suprafaa pielii, compuii antioxidani se concentreaz nti n stratul cornos, care este esutul cel mai expus stresului oxidativ. n cele mai multe produse din aceast categorie caracterul i capacitatea antioxidant este dat, nu doar de o singur substan activ, ci de o asociere de principii active diferite. Antioxidantii sunt compui organici, care adugai la grsimi naturale i alimentare ntrzie oxidarea, deteriorarea i rncezirea. Muli dintre acetia sunt compui fenolici substituii (butilhidroxianisolul, di-ter-butil-para-cresol i propil-galatul). Concentraia maxim de antioxidani, aprobat de ctre FDA ( Food and Drug Administration) este 0. 02%-0.05% [16]. Clasificarea antioxidanilor Antioxidanii se pot clasifica dup natura acestora n antioxidani naturali i sintetici. Antioxidanii se mai pot mpri n dou clase, dup funcia principal a acestoa i anume n: antioxidani propriu-zii, care acioneaz prin ruperea catenei de radical liber i care sunt distrui n timpul perioadei de inducie i antioxidani sinergici, care n general au efect propriu sczut, dar amplific aciunea antioxidanilor propriu-zii i prezint n egal msur i alte funcii [4]. Alegerea antioxidanilor n formulrile cosmetice Bohem i Williams [25] au subliniat faptul c, pe lng activitatea antioxidant, substana ar trebui s posede anumite proprieati fizice si fiziologice, dac se presupune ultilizarea acestuia n practica cosmetic, farmaceutic sau alimentar: ar trebui s fie pe ct posibil neutr n reacie; ar trebui s fie uor solubil n substrat; trebuie s fie sigur din punct de vedere farmacologic i s nu s nu prezinte toxicitate pentru esuturile animale. Spre deosebire de utilizarea antioxidanilor i conservanilor n preparate farmaceutice i alimente, aceti compui pot fi utilizai n preparate cosmetice, cu meniunea c antioxidantul Analiza unor Antioxidani utilizai n Cosmetic prin Metode Cromatografice trebuie s efectueze inocuitate dermatologic i s nu prezinte efecte primare de iritare i sensibilitate.

Pielea este adesea sensibil n afront cu aceste substane. Un caz particular este cazul rujurilor, n care se presupune o precauie deosebit n alegerea unui compus antioxidant adecvat, datorit faptului c acest produs ar putea a fi ingerarat. Modul de aciune a antioxidanilor Produsele cosmetice care conin grsimi i uleiuri, n special cele cu inciden mare a legturilor nesaturate au tendina unei deteriorri oxidative. Compoziia grsimii sau uleiului afecteaz gradul i uurina cu care are loc acest proces [28]. Dac exist dou sau mai multe legturi duble, sau un sistem conjugat de legturi nesaturate, atunci oxidarea va avea loc mai repede. Aproape toate uleiurile, ct i acizii grai a acestora, sunt expuse la degradare oxidativ, deoarece conin componente cu dou sau mai multe legturi nesaturate. Antioxidanii sunt adugai grsimilor i uleiurilor n cantiti infime, datorita costului ridicat pe de o parte i a reglementrilor n vigoare pe de alt parte. Motivul principal ns este inversia, respectiv utilizarea n exces a unui antioxidant va avea un efect invers, de promovare a oxidrii. Antioxidanii ofer o cale alternativ pentru oxidare, care nu implic substratul, ca, de exemplu grsimile sau uleiurile. Agentul antioxidant nu funcioneaz pe o durata nelimitat; acesta este distrus n timpul procesului. Mecanismul de aciune al antioxidanilor Dac privim inhibarea oxidrii lipidelor, antioxidanii se mpart n dou categorii: antioxidani care rup catenele (chain-breaking antioxidants) i cei care previn oxidarea (preventive antioxidants) [31]. Antioxidanii care rup catenele sunt substane care inhib etapa de propagare, acetia ntrerupnd lanurile de autooxidare. Aceast perioad de inhibiie puternic a oxidrii lipidelor este denumit perioada de inducie. Antioxidanii care previn oxidarea funcioneaz prin Analiza unor Antioxidani utilizai n Cosmetic prin Metode Cromatografice scderea ratei autooxidrii, prin inhibarea ratei reaciilor de iniiere a acestor procese oxidative. Alte mecanisme pentru antioxidanii preventivi sunt fixarea de oxigen i reducerea hidroperoxizilor [33]. O parte din aceti compui pot aciona ca i ageni sinergici cu antioxidanii care rup catenele. Agenii sinergici sunt definii ca fiind compui care nu au activitate antioxidant sau posed una foarte scazut, dar care pot potena efectul antioxidanilor care acioneaz asupra catenelor. Antioxidanii pot avea efecte multiple, date de mecanismul lor de funcionare i de aceea pot fi dificil de interpretat. Mai mult, efectul antioxidant al unui compus se poate schimba n pro-oxidant sub anumite condiii de reacie sau concentraie. Autooxidarea poate fi delimitat n trei etape individuale, dup modelul unei reacii n lancu radical liber: iniierea, propagarea i ntreruperea [34, 35] (Tabelul 4): Analiza unor Antioxidani utilizai n Cosmetic prin Metode Cromatografice Tabelul 4: Mecanismul de aciune al antioxidanilor

n cadrul etapei iniiale, un radical alchil (R) se formeaz de la un acid gras nesaturat (RH)-reacia (1). Odat format, un radical alchil (R) reacioneaz foarte rapid cu oxigenul de la un radical peroxil (ROO)-reacia (2). A doua etap a propagrii, care este de fapt i determinant de vitez-reacia (3), const n modificarea unui radical peroxid (ROO), pentru a genera un hiperoxid (ROOH) i alt radical (R). Propagarea pailor poate fi mai complicat dect un simplu transfer i poate conine etape adiionale. Reaciile se ncheie atunci cnd radicalii reacioneaz ntre ei i formeaz produi stabili, incapabili de a propaga reaciile n lan - reaciile (4)-(6). Metode de extracie a antioxidanilor utilizai n cosmetic Datorit faptului c antioxidanii utilizai n produsele cosmetice sunt prini n matricea de produs cosmetic, extracia acestora din aceast matrice este dificil, depinznd n mare msur i de natura probei, care poate fi solid sau lichid. Pe de alt parte faza de extracie mai depinde i de tehnica prin care aceti compui urmeaz a fi analizai- spectrofotometric, electrochimic sau cromatografic. Etapa de pregtire a probei n vederea determinrii prin metode cromatografice a antioxidanilor din produsele cosmetice este necesar att pentru extracia analiilor dintr-o matrice solid ct i pentru preconcentrarea lor . Mai multe abordri au fost dezvoltate n acest scop, apoi aplicate pentru determinarea antioxidanilor i vitaminelor din diferite tipuri de probe, printre care extracia cu solveni organici, extracia pe faz solid i extracia cu fluide n stare supercritic [38]. n ceea ce privete extracia antioxidanilor din matricea n care acetia se afl exist dou abordri majore: extracia direct a antioxidanilor fr saponificarea grsimilor extracia antioxidanilor dup saponificarea grsimilor Aplicaii n cosmetic: concepte i formulri

Vitaminele pot fi utilizate n formulrile tuturor produselor cosmetice. Vitamina A (Retinyl Palm itate), C (Acid Ascorbic) i E (Tocopherol sau Tocopheryl Acetate) sunt cei mai

populari antioxidani folosii n produsele de ngrijire a pielii. Sunt de asemenea utilizai n aceste formulri i ingredieni cosmetici naturali, bogai n antioxidani. Unii dintre acetia includ ceaiul verde, extractul de mcee, uleiul de migdale, uleiul de smburi de struguri, precum i minerale, ca seleniul i zincul. Cei mai utilizai antioxidani n formulrile cosmetice sunt redai n Figura3. Figura 3: Antioxidani utilizai n produse cosmetice

Vitamina E interactiunea cu corpul uman Vitamina E (tocoferolul) este un antioxidant larg raspandit in produsele alimentare, care contribuie la mentinerea normala a membranelor celulare, a sistemului vascular si nervos si ofera

protectie ca antioxidant pentru vitamina A. Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E denumite tocoferoli, cu structura biochimica asemanatoare si cu aceleasi actiuni fiziologice. Forma cea mai activa si mai eficace biologic este - tocoferolul in functie de care se stabileste necesarul in vitamina E. Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, rezista la temperaturi de pana la 250C, dar este sensibila la lumina si oxigen. Valori ale temperaturii foarte crescute sau foarte scazute reduc cantitatea de tocoferol continuta in alimente cu pana la doua treimi. Vitamina E poate fi de asemenea distrusa prin pasteurizarea laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp indelungat. Astfel, carnea refrigerata pierde in cateva zile toata cantitatea de vitamina E detinuta initial. Faina alba are un continut cu 80% mai scazut decat faina integrala. Se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece si nu prin rafinare, deoarece aceasta operatie se face la temperaturi crescute si determina pierderi importante de tocoferol. In prezent actiunile specifice ale vitaminei E nu sunt pe deplin elucidate. Tocoferolii functioneaza ca antioxidanti, indeparteaza radicalii liberi, protejeaza integritatea lipidelor nesaturate din membrananele celulare si protejeaza retinolul de actiuni oxidante. Vitamina intervine in procesul de reproducere asigurand buna functionare a glandelor sexuale si endocrine, faciliteaza depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac. De asemenea vitamina E are un rol important in sinteza prostaciclinei in celulele endoteliale si inhiba formarea de tromboxani in trombocite, reducand astfel agregarea trombocitelor la suprafata epiteliului vascular. Aceste efecte asupra agregarii trombocitare sunt importante in ceea ce priveste riscurile pentru ateroscleroza coronariana si tromboza. Necesarul zilnic de vitamina E este direct proportional cu varsta si cantitatea de acizi polinesaturati din alimentele consumate, putand fi asigurat in general de o dieta echilibrata. Batranii, femeile insarcinate si cele care alapteaza au nevoie de un aport suplimentar de vitamina E. Nou-nascutilor trebuie sa li se administreze tocoferol pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern este sarac in aceasta vitamina. Deficientele de vitamina E pot aparea ca urmare a unei alimentatii necorespunzatoare sau a unui sindrom de malabsorbtie intestinala. Persoanele cu risc, in special copiii, sunt pacientii cu boli intestinale, boli pancreatice, colestaza cronica, boala celiaca, fibroza chistica si limfangiectazie intestinala. Colangiopatiile care pot duce la sindrom de malabsorbtie de vitamina E includ atreziile biliare intra- si extrahepatice, numarul redus congenital de canalicule biliare intrahepatice, displazie arteriohepatica, si embriopatii asociate cu virusul rubeolic. In plus, nivele serice scazute de vitamina E pot fi intalnite in abetalipoproteinemie, probabil ca urmare a incapacitatii enterocitele persoanelor afectate de a forma lipoproteine cu densitate mica (VLDL) si chilomicroni. Carenta de vitamina E determina anemie hemolitica (datorita fragilitatii crescute a eritrocitelor si scaderii duratei de viata a acestora), afectiuni neurologice cu evolutie lent progresiva, caracterizate prin ataxie, areflexie, pierderea sensibilitatii proprioceptive si vibratorii (neuropatii motorii si senzoriale reversibile), distrofii musculare, cresterea cantitatii de colesterol

in ser si in muschi, precum si instalarea aterosclerozei. Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti cu diferite boli cronice, sindromul ameliorandu-se la tratamentul parenteral cu vitamina E. Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac. Tocoferolul are urmatoarele proprietati: intervine in metabolismul grasimilor, al calciului si al fosforului, ca si in sinteza proteinelor; limiteaza producerea de colesterol; controleaza eliminarea apei din organism; previne imbatranirea celulelor; intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei; fortifica musculatura si tesutul conjunctiv, ca si functia sexuala si capacitatile mintale; actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a regenerarii pielii; are efect diuretic si hipotensiv; ajuta la preintampinarea producerii avorturilor; scade riscul instalarii ischemiilor cardiace; atenueaza ritmul procesului de imbatranire; este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, atrofie testiculara, ovariana si uterina, impotenta, sterilitate feminina si masculina; amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate; intervine in caz de menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, tulburari de crestere la copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ; are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc. In plus, tocoferolul asigura protectia vaselor sanguine, globulelor rosii, a plamanilor si a ficatului, in hepatita cronica si in cea epidemica. Tot el mareste puterea de aparare a organismului fata de infectii, fiind si anticancerigen. Aceasta vitamina poate fi administrata cu eficienta si nou-nascutilor prematur, femeilor in caz de avort spontan, in unele anemii la copii, ca si in arterita, tromboflebita, ulcere varicoase, afectiuni reumatice inflamatorii, distrofii musculare etc. De asemenea, administrarea vitaminei E duce la importante ameliorari in diferite afectiuni cardiovasculare, in special in durerile cardiace si in starile de sufocare, preintampina formarea cheagurilor de sange si contribuie la dizolvarea acestora. Datorita virtutilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit si "vitamina sanatatii".