DREPT PARLAMENTAR

CUPRINS

CAPITOLUL I. DEFINIŢII ŞI PRINCIPII

1.1. Definirea Dreptului Parlamentar
1.2. Izvoarele Dreptului Parlamentar
1.3. Principiile Dreptului Parlamentar
1.3.1. Principiul specializãrii
1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziţia se exprimã
1.3.3. Principiul transparenţei

CAPITOLUL II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUŢIONAL

Introducere (aspecte generale)

2.1. Principiul bicameralismului
2.1.1. Avantajele bicameralismului faþã de sistemul parlamentului
unicameral
2.1.2. Avantajele bicameralismului funcþional faţã de cel integral

2.2. Organizarea internã a Camerelor

2.2.1. Plenul Camerei
2.2.2. Biroul Permanent al Camerei
2.2.3. Componenþa Biroului Permanent al Camerei
2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi a programului de
activitate
2.2.5. Comisiile parlamentare
2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare
2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituţional al autonomiei
parlamentare

CAPITOLUL III. MANDATUL PARLAMENTAR

3.1. Noţiunea de mandat parlamentar

3.2. Deosebirile faţã de mandatul civil
3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar
3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar
3.5. Dobândirea mandatului parlamentar
3.6. Durata mandatului parlamentar
3.7. Încetarea mandatului
3.8. Supleanţii şi vacanţa circumscripţiei electorale
3.9. Conţinutul mandatului parlamentar
3.10. Obligaţiile parlamentarului
3.11. Sancţiuni
 3.12. Protecţia mandatului parlamentar

CAPITOLUL IV. INTRODUCERE IN DREPTUL PARLAMENTAR

AL PROCEDURII PARLAMENTARE

4.1. Premise constituţionale

4.1.1. Competenţa Parlamentului
4.1.2. Funcţiile Parlamentului
4.1.3. Actele Parlamentului

CAPITOLUL V. PROCEDURA PARLAMENTARÃ

5.1. Introducere
5.2. Premisele procedurii parlamentare
5
5.2.1. Legislatura
5.2.2. Sesiunea
5.2.3. Şedinţa

CAPITOLUL VI. PROCEDURILE PARLAMENTARE

GENERALE

6.1. Sesizarea
6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor
6.2.1. Procedura .ordinii de zi.
6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii
6.3. Procedura dezbaterilor
6.4. Procedura de vot

CAPITOLUL VII. PROCEDURILE PARLAMENTARE

SPECIALE

7.1. Procedura legislativã pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor

organic
7.1.1. Conceptul de lege
7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii
legislative)

7.2. Procedura parlamentarã de ratificare a tratatelor sau altor acorduri

internaţionale
7.3. Procedura parlamentarã de revizuire a Constituţiei
7.4. Proceduri de control
 7.4.1. Întrebarea
7.4.2. Interpelarea
7.4.3. Ancheta parlamentarã
7.4.3. Moţiunea simplã

7.4.4. Ancheta parlamentarã

7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraţii politice sau rapoarte ale
unor autoritãţi
7.4.6. Moţiunea de cenzurã

7.4.7. Admiterea cererii de percheziţionare, reţinere sau arestare a

parlamentarilor
7.4.8. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României

7.5. Proceduri de numiri

7.6. Procedura de validãri
7.7. Procedura depunerii jurãmântului de cãtre Preºedintele României
7.8. Alte proceduri

LEGISLAŢIE

Constituţia României . extras

Regulamentul Camerei Deputaþilor
Hotãrârea nr. de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor

Regulamentul Senatului â
Regulamentul Şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor
şi Senatului
Hotãrârea nr. de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor

Bibliografie .......................
 Capitolul I
DEFINIÞII ªI PRINCIPII

1.1. Definirea Dreptului parlamentar

Originea Dreptului parlamentar se considerã cã este Manualul lui

T.Jeferson, elaborat de acesta ca preşedinte al Senatului SUA, în care a
reunit practicile consacrate în activitatea adunãrii.
Dupã unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se
regãsesc în regulile ce configurau activitatea diferitelor adunãri
reprezentative, începând cu Senatul roman, continuând cu Parlamentul
englez medieval, cu Dieta polonezã, cu Parlamentul francez înainte de
Revoluţia francezã etc.
În realitate, Dreptul parlamentar este consecinţa formãrii Parlamentelor
în sensul modern al termenului, adicã atunci când acestea:
- au cãpãtat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna
monarhiei (ce s-a transformat în monarhie constituţionalã) sau în cadrul
regimului republican, devenind sediul suveranitãţii (aşa numita suveranitate
parlamentarã, dominantã în secolul XIX în numeroase ţãri);
- Guvernul (cabinetul) a apãrut ca o nouã autoritate în cadrul puterii
executive, separatã de şeful statului, iar rãspunderea sa politicã faţã de
Parlament, indiferent de faptul cã este numit exclusiv de Parlament sau doar
de şeful statului, pe baza unei prezumţii de încredere, a fost decisivã pentru
formarea şi caracterizarea regimului parlamentar;
- s-a constituit sistemul reprezentativ şi, în cadrul acestuia, pluralismul
politic, Parlamentul devenind locul de înfruntare şi agregare a intereselor şi
reprezentãrilor ce îşi disputã întâietatea în societate, prin intermediul opiniei
publice şi a celor care o formeazã în cadrul mass-media.
Evoluþia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentarã la
Parlamentul raţionalizat, îndeosebi dupã al doilea rãzboi mondial. Unul din
aspectele definitorii în acest sens este evoluţia de la fetişismul legii, când
aceasta era incontrolabilã şi incontestabilã, un ecran opac între Parlament şi
societate, la controlul constituţionalitãţii legii, când aceasta devine
transparentã, controlabilã în ce priveşte legitimitatea sa constituţionalã şi,
deci, în mod legitim contestabilã.
Locul Dreptului parlamentar în sistemul de drept românesc
Dreptul constituţional reglementeazã locul şi rolul Parlamentului în
regimul politic constituţional, precum şi relaţiile sale cu celelalte autoritãţi
publice (bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativã a
Parlamentului şi de unicã autoritate legiuitoare etc.), pe când Dreptul
parlamentar reglementeazã activitatea parlamentarilor în cadrul
Parlamentului, ca şi funcţionarea internã a acestuia, adicã modul de
executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul
parlamentar este o subramurã a dreptului constituţional, cum sunt şi dreptul
electoral sau justiţia constituţionalã.
Dreptul constituþional, în cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu
privind
conþinutul acestuia, este format din dreptul constituþional substanþial,
cuprinzând
drepturile ºi libertãþile fundamentale, esenþiale în definirea statutului
cetãþeanului ºi a
relaþiei sale cu statul, dreptul constituþional instituþional, definind
autoritãþile (organele)
statului, ºi dreptul constituþional normativ, privind sistemul juridic.
Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramurã a
dreptului
constituþional instituþional ºi normativ. Faþã de dreptul constituþional
substanþial el
constituie numai o garanþie instituþionalizatã a respectãrii de cãtre
Parlament a
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar

9
Ca rezultat al specializãrii sale, Dreptul parlamentar este format din trei
componente:
1. Drept parlamentar instituþional, care se referã la organele de lucru
ale
Parlamentului . preºedinte, birou permanent, comisie parlamentarã ºi
altele - ºi la
organizarea, funcþionarea, compoziþia lor politicã ºi rolul pe care îl au în
funcþionarea
Camerelor.
2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referã la
statutul
parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi ºi
obligaþii,
mijloace de protecþie).
3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde
regulile
specifice procesului de legiferare, de control al executivului ºi de
realizare a celorlalte
competenþe constituþionale ºi legale ale Parlamentului.
 1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar
Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. În
Dreptul
parlamentar românesc sunt recunoscute urmãtoarele izvoare de drept:
Constituþia,
legea, regulamentele Camerelor ºi cutuma..

a. Constituþia
Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru cã
cuprinde
regulile de bazã în definirea acestuia, dar ºi, îndeosebi, datoritã
supremaþiei
Constituþiei în cadrul sistemului juridic. În acest sens, Constituþia,
instituind principiul
fundamental al autonomiei parlamentare, reglementeazã, în sfera
obiectului specific
dreptului parlamentar, aspectele esenþiale privind organizarea ºi
funcþionarea internã a
Parlamentului în funcþie de structura sa bicameralã, mandatul
reprezentativ, procedura
parlamentarã pentru adoptarea legii în forma aprobatã de Camera
decizionalã,
controlul executivului, competenþa Parlamentului în materie de numiri
etc. De
asemenea, alte reguli fundamentale ale procedurii parlamentare
reglementate de
Constituþie privesc învestirea Guvernului, relaþiile dintre Parlament ºi
Guvern
10
(moþiunea de cenzurã, remanierea Guvernului în anumite condiþii,
angajarea
rãspunderii Guvernului, delegarea legislativã etc.), informarea
Parlamentului,
depunerea jurãmântului de cãtre Preºedintele României, relaþiile dintre
acesta ºi
Parlament, suspendarea din funcþie a Preºedintelui României,
raporturile cu
Parlamentul European ºi alte autoritãþi ale Uniunii Europene ce adoptã
legislaþia
comunitarã etc.

b. Legea
Organicã sau ordinarã, legea este izvor al dreptului parlamentar numai
în cazurile
 ºi în limitele prevãzute de Constituþie. Altminteri, ea ar impieta asupra
autonomiei
parlamentare. Pânã în prezent, prin lege s-au reglementat, mai ales,
indemnizaþia ºi alte
drepturi care se cuvin parlamentarilor, competenþa legalã (nu cea
prevãzutã de
Constituþie) în materie de numiri sau cu privire la exercitarea controlului
parlamentar
asupra unor autoritãþi publice, unele reguli de procedurã parlamentarã
în prelungirea
unor prevederi constituþionale ºi pentru situaþii specifice, cum ar fi în
ce priveºte
Curtea Constituþionalã (alegerea judecãtorilor, sesizarea Curþii de cãtre
parlamentari).

c. Regulamentele Camerelor
Constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul
lor este
de a reglementa organizarea ºi funcþionarea internã a fiecãrei Camere a
Parlamentului,
procedurile de urmat în deliberãrile lor ºi disciplina membrilor. Fiecare
Camerã are un
regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De
asemenea,
existã ºi un regulament al ºedinþelor comune ale celor douã Camere.
Regulamentele trebuie sã fie în strictã conformitate cu Constituþia, ele
fiind
adoptate, cu votul majoritãþii membrilor Camerei, direct pe temeiul
Constituþiei, ca ºi
legea, de care se deosebesc, însã, prin aceea cã nu sunt supuse
promulgãrii.
În mare mãsurã, prevederile regulamentare constituie norme pentru
concretizarea
ºi în prelungirea (dezvoltarea) principiilor ºi regulilor constituþionale. De
aceea, ele
sunt caracterizate ca .legea internã a Camerelor. ºi sunt supuse
controlului
11
constituþionalitãþii legii, potrivit art. 146 lit b) din Constituþie.
Regulamentele Camerei Deputaþilor ºi Senatului au o structurã
similarã,
cuprinzând reguli prealabile constituirii organelor de lucru ale Camerelor
ºi privesc
 detalierea procedurii parlamentare de adoptare a legii în forma aprobatã
de Camera
decizionalã, raporturile dintre acestea, norme referitoare la grupurile
parlamentare,
regimul desfãºurãrii lucrãrilor, aspectele legate de controlul parlamentar
asupra
activitãþii executivului, statutul parlamentarilor ºi serviciile Camerelor.
Regulamentul
ºedinþelor comune cuprinde numai reguli de desfãºurare a lucrãrilor,
pentru celelalte
regulamentele Camerelor, dupã caz.

d. Cutuma
În anumite limite, cutuma este recunoscutã ca izvor de drept pe plan
constituþional. Rezervele faþã de cutumã ca izvor de drept
constituþional rezultã din
faptul cã relaþiile sociale care privesc puterea politicã în amplitudinea
dimensiunilor
sale (cucerire, instaurare, exerciþiu, trãsãturi), reglementarea acestora
este preferabil a
fi fãcutã prin reguli juridice scrise, clar definite.
În dreptul parlamentar însã, - deºi subramurã a dreptului constituþional
- cutuma
este mai larg acceptatã, întrucât corespunde dinamicii inerente practicii
parlamentare.
Pentru ca practica parlamentarã sã genereze o cutumã, este necesar ca
repetarea ei sã
fie îndeajuns de consecventã spre a fi receptatã ºi a genera
reprezentarea cã a devenit
obligatorie. De aceea, unele precedente ar putea genera cutume. Cu
titlu de exemplu,
menþionãm prezentarea de cãtre Preºedintele României, dupã
depunerea jurãmântului,
a unui mesaj în faþa Camerelor reunite în ºedinþã comunã, audierea
candidaþilor la
funcþiile de ambasadori sau consuli ai României de cãtre comisiile
pentru politicã
externã reunite, constatarea de cãtre birourile reunite ale celor douã
Camere cã nu s-a
depus o moþiune de cenzurã în cazul angajãrii rãspunderii Guvernului,
interdicþia
împrumutãrii parlamentarilor unui grup parlamentar pentru ca
parlamentarii altui
 partid sã poatã forma un grup distinct, interdicþia reprezentãrii în
Parlament a unui
partid ce nu a fost votat la alegeri (cum a fost Alianþa pentru România,
ca urmare a
12
sciziunii sale din fostul Partid al Democraþiei Sociale din România etc.).
Pentru a fi acceptabilã, cutuma nu poate fi contra legem. De aceea,
practica
boicotului parlamentar sau a grevei parlamentare nu poate genera
cutume.

1.3. Principiile Dreptului parlamentar

Principiile reprezintã spiritul reglementãrii. În sensul juridic al
termenului,
principiile exprimã soluþii juridice cu o mare generalitate de
aplicabilitate, în pofida
diversitãþii cazurilor concrete.
Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul
constituþional al
autonomiei parlamentare, care este una dintre consecinþele
esenþiale ale separaþiei
puterii între autoritãþile publice, în scopul asigurãrii echilibrului ºi
colaborãrii între
acestea. În Parlament, separaþia puterii se concretizeazã într-o triplã
autonomie:
regulamentarã, instituþionalã ºi financiarã.
Autonomia regulamentarã rezultã din faptul cã fiecare Camerã îºi
adoptã propriul
regulament de organizare ºi funcþionare.
Autonomia instituþionalã rezultã din faptul cã structurile interne ale
Camerelor,
precizate în art.64 din Constituþie, se constituie exclusiv ca acelea ale
lor, iar
fiecare Camerã îºi poate constitui ºi alte structuri cum sunt, de exemplu,
grupurile
de prietenie, delegaþiile parlamentare la Adunãrile Parlamentare
europene (OSCE,
Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc.
Autonomia financiarã este datã de faptul cã fiecare Camerã îºi aprobã
resursele
financiare necesare în cadrul unui buget propriu, parte integrantã a
bugetului de
stat.
 În literatura de specialitate existã diferite opinii privind principiile
Dreptului
parlamentar, în funcþie de subiectivitatea interpretãrii date de autori.
Considerãm cã
aceste principii sunt urmãtoarele:

- specializarea dreptului parlamentar;

13
- majoritatea decide, opoziþia se exprimã;
- transparenþa.

1.3.1. Principiul specializãrii

Dreptul parlamentar este un drept special ºi specializat ca urmare a
incidenþei
principiului constituþional al autonomiei parlamentare. Parlamentul
(Camerele
acestuia) fiind autonom, nici un alt principiu, specific altei ramuri sau
subramuri de
drept, nu-i poate fi aplicabil întrucât i-ar nega, sub aspect juridic,
aceastã autonomie.
Faptul cã reprezintã o subramurã a dreptului constituþional nu duce la o
altã concluzie,
deoarece, în limitele autonomiei sale, regulile dreptului constituþional îi
sunt aplicabile
(ceea ce justificã verificarea de cãtre Curtea Constituþionalã a
legitimitãþii sale
constituþionale) ca ºi faþã de oricare altã ramurã, subramurã sau
instituþie de drept.
Dreptul parlamentar este aplicabil fiecãrei Camere în parte ºi Camerelor
reunite în
ºedinþã comunã. Pe cale de consecinþã, regulile dintr-o Camerã fiind
expresia voinþei
exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu sunt aplicabile în afara
acesteia, adicã
parlamentarilor celeilalte Camere sau altor autoritãþi publice. Datoritã
bazei elective a
desemnãrii lor ºi ca o consecinþã a principiului specializãrii,
parlamentarii pot sã-ºi
exercite mandatul numai în Camera în care au fost aleºi, cu excepþia
iniþiativei
legislative parlamentare ce se exercitã succesiv în ambele Camere,
începând cu
Camera prima sesizatã ºi sfârºind cu cea decizionalã, indiferent de
calitatea
 iniþiatorilor: deputat sau senatori.
Ca urmare a modificãrii Constituþiei din anul 2003, principiul
specializãrii se
defineºte ºi prin specializarea Camerelor Parlamentului în Camerã primã
sesizatã ºi
Camerã decizionalã astfel încât, prin diferenþierea atribuþiilor, sã se
asigure optimizarea
procesului decizional în Parlament, pãstrându-se, în acelaºi timp,
egalitatea funcþionalã
a Camerelor.
Specializarea competenþei Camerelor presupune ºi specializarea ºi
profesionalizarea parlamentarilor, ceea ce va obliga partidele politice,
care doresc sã
acceadã în Parlament, sã realizeze o selecþie mult mai drasticã în
desemnarea
14
candidaþilor pentru fotoliile parlamentare, fapt ce va atrage creºterea
calitãþii activitãþii
Parlamentului.

1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã

Acest principiu este consecinþa naturii elective a mandatului
reprezentativ ºi a
caracterului pluralist al Camerelor Parlamentului.
Majoritatea, întrucât exprimã opþiunea majoritarã a corpului electoral,
este
legitimatã sã decidã asupra mãsurilor necesare îndeplinirii programului
sãu politic,
fiind cea care a învins în alegeri.
Minoritatea, în egalã mãsurã, reprezintã opþiunea unui segment
semnificativ al
corpului electoral, fiind astfel legitimatã sã se exprime. Prin însãºi
opunerea sa, se
asigurã latura criticã a procesului de Guvernare. Astfel, luarea unei
mãsuri numai dupã
cumpãnirea tezelor adverse, în general prin negocieri politice, face
posibilã
satisfacerea unui spectru mai larg de interese ºi valori. De aceea,
binomul majoritate-
opoziþie este fundamental pentru dinamica luptei politice din Parlament,
indiferent de
faptul cã majoritatea, respectiv opoziþia sunt alcãtuite din unul ori mai
multe partide.
 Majoritatea ºi opoziþia sunt adversari asociaþi, influenþa opoziþiei
regãsindu-se în
mãsurile adoptate de Guvernanþi prin influenþa pe care aceasta o are în
dezbaterea ºi
adoptarea acestor mãsuri.
Din punct de vedere politic, .legea este politica care a învins.; de aceea,
ea
reflectã ºi este un produs al relaþiei dintre majoritate ºi opoziþie. În
ultimã analizã,
principiul la care ne referim legitimeazã Guvernarea ca un proces
democratic, pe de o
parte, ºi asigurã condiþiile pentru realizarea alternanþei politice, pe de
altã parte, fiind
totodatã esenþial pentru caracterizarea Parlamentului ca o putere
deliberativã.
În fond, specificul activitãþii unei Camere a Parlamentului, cât ºi a
acestuia în
întregul sãu este de a adopta o rezoluþie colectivã, luatã cu majoritate
de voturi, dupã o
dezbatere publicã, în care opoziþia s-a putut exprima. Este scopul
principal al
conceperii ºi aplicãrii procedurii parlamentare, indiferent de obiectul sãu.
Sub aspect tehnic, conceptul de majoritate este proporþional cu
importanþa
15
deciziei ce urmeazã a fi luatã. De aceea, majoritatea poate fi calificatã,
absolutã ºi
simplã, implicând de fiecare datã o adeziune mai mare sau mai
restrânsã a spectrului
politic. Majoritatea Guvernamentalã este aceea ce a învestit Guvernul.
Rãsturnarea ei
se face prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, ca urmare a formãrii
unei majoritãþi
adverse.
Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã presupune un sistem
de
protecþie a minoritãþilor politice. In acest scop, în sistemul nostru
constituþional
principalele mijloace de protecþie sunt:
- organele colective de lucru ale Camerelor se formeazã în funcþie de
ponderea
reprezentativitãþii grupurilor parlamentare (birou permanent, comisii
parlamentare
etc.);
 - liberul acces al tuturor parlamentarilor la procedura parlamentarã;
- sesizarea Curþii Constituþionale pentru constatarea
neconstituþionalitãþii unor
prevederi ale legii adoptate, care asigurã opoziþiei posibilitatea
continuãrii disputei sale
cu majoritatea pe tãrâmul constituþionalitãþii legii.

1.3.3. Principiul transparenþei

Transparenþa este o consecinþã a democraþiei, întrucât influenþeazã
decisiv
participarea grupurilor sociale la Guvernare. Deci, fiind o caracteristicã
generalã a unui
regim politic democratic, în dreptul parlamentar principiul transparenþei
are un
conþinut specific ºi anume:
- ca regulã, activitatea Parlamentului are un caracter public; totuºi,
principiul
transparenþei nu exclude ca, în anumite condiþii, activitatea
parlamentarã sã nu fie
publicã, cum este, de regulã, în faza pregãtitoare a lucrãrilor în plen, din
comisiile
parlamentare, în cadrul negocierilor dintre grupurile parlamentare, când
plenul a decis
ca ºedinþa sã fie secretã etc.;
- transparenþa nu este un scop în sine, ci un principiu necesar pentru
realizarea
dialogului social. Transparenþa asigurã un contact permanent între
Parlament ºi opinia
publicã, controlul lor reciproc; de aceea, ea implicã contactul cu mass-
media, cu
16
grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în teritoriu (contactul
cu alegãtorii),
obligaþia parlamentarilor privind declaraþia de avere, evitarea
conflictelor de interese
etc.
 17
Capitolul II
DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUÞIONAL

Introducere (aspecte generale)

Procedura parlamentarã, ca ºi statutul parlamentarilor sunt indisolubil
legate de
structura Parlamentului. Acestea vor fi diferite în funcþie de tipul de
Parlament:
unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezultã din
prevederile art. 61 alin.
2 din Constituþie, în care se aratã expres cã .Parlamentul este alcãtuit
din Camera
Deputaþilor ºi Senat..
Un aspect prealabil îl constituie premisa instituþionalã de ordin
constituþional pe
care o reprezintã bicameralismul. Detaliile de naturã organizatoricã ºi
funcþionalã ale
fiecãrei Camere sunt reglementate în regulamentele acestora, iar cele
privind Camerele
reunite în ºedinþã comunã, în regulamentul ºedinþelor comune.
Organele de lucru sunt
definite de aceste regulamente ºi de unele prevederi constituþionale ce
intrã în sfera
Dreptului parlamentar.

2.1. Principiul bicameralismului

 Bicameralismul a existat în þara noastrã sub imperiul Constituþiilor din
1866, 1923
ºi 1938 ºi îºi aflã rãdãcinile în Regulamentele organice . Comisia de la
Focºani. În
perioada regimului comunist, a existat o reprezentanþã naþionalã
unicameralã numitã
Marea Adunare Naþionalã.
În statele federale, bicameralismul se justificã prin însãºi structura
statului: una
din Camere reprezintã interesele fiecãrui stat, iar cealaltã Camerã,
corpul electoral al
federaþiei în ansamblul ei.
Într-un stat unitar, cum este România, temeiurile bicameralismului sunt
date de
necesitatea evitãrii concentrãrii puterii politice în Parlament ºi de
asigurarea în cadrul
procedurii legislative parlamentare a aprobãrii legii de cãtre Camera
decizionalã dupã
dezbaterea ºi votarea ei de cãtre Camera de reflecþie.
18
Bicameralismul minimalizeazã riscul dominaþiei majoritãþii ºi
favorizeazã
dialogul între grupurile parlamentare ce constituie opoziþia.

2.1.1. Avantajele bicameralismului faþã de sistemul

Parlamentului unicameral,
chiar într-un stat unitar, sunt urmãtoarele:

- cele douã Camere se vor împiedica reciproc sã devinã despotice,

evitându-se
astfel o dictaturã colectivã prin dedublarea grupurilor parlamentare ale
majoritãþii ºi
opoziþiei;
- evitarea practicii multiplei lecturi (cel puþin 3), care are loc în
Parlamentele
unicamerale, pentru evitarea adoptãrii unei legi fãrã o analizã ºi
dezbatere suficientã;
- creºterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Camerã în
parte;
- asigurarea unui cadru de analizã succesivã a legilor de cãtre douã
corpuri de
legiuitori diferiþi. Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar
mai profund,
 deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecãrei lecturi, cum este în
sistemul
parlamentar unicameral, îngreuneazã, câteodatã artificial, procedura,
evitându-se o
simplitate dãunãtoare intereselor generale.

2.1.2. Ca urmare a revizuirii Constituþiei din anul 2003, Adunarea

Constituantã
derivatã a optat pentru un sistem bicameral funcþional, ce prezintã
urmãtoarele
avantaje faþã de sistemul anterior al unui bicameralism integral
(egalitar):

- Camerele au atribuþii diferenþiate, ceea ce presupune o specializare a

acestora ºi,
implicit, o profesionalizare a comunitãþii parlamentarilor; astfel, Camera
Deputaþilor
are rolul de Camerã decizionalã de drept comun, adicã în toate cazurile
în care
competenþa decizionalã nu aparþine Senatului, iar Senatul este
competent sã decidã
definitiv în probleme ce þin de ratificarea tratatelor ºi altor acorduri
internaþionale, ca ºi
pentru mãsurile legislative ce rezultã din aplicarea acestora, precum ºi
în domeniul
unor legi organice care privesc exclusiv organizarea ºi funcþionarea
statului;
- procedura legislativã nu este conflictualã, deoarece prima Camerã
sesizatã este de
reflecþie, realizând o primã lecturã a legii, în timp ce competenþa
decizionalã revine
19
celei de a doua Camere;
- procedura este mult mai acceleratã, Camera prima sesizatã fiind
obligatã sã se
pronunþe în termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate
deosebitã, în termen
de 60 de zile; dacã aceste termene au fost depãºite, s-a introdus
instituþia juridicã a
adoptãrii tacite, considerându-se cã prima Camerã sesizatã a fost de
acord cu
propunerea legislativã, respectiv proiectul lege, în forma depusã de
iniþiator.
 2.2. Organizarea internã a Camerelor
Camerele Parlamentului îºi constituie structurile, care, potrivit art. 64
din
Constituþie, reprezintã organele de lucru ale acestora, ºi anume:
biroul permanent,
preºedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de
lucru nu se
confundã cu aparatul funcþional, care este alcãtuit din funcþionari
parlamentari.
Birourile permanente ºi comisiile parlamentare, permanente sau de
avizare, se
alcãtuiesc în funcþie de configuraþia politicã a fiecãrei Camere.
Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol
ajutãtor,
întrucât le revin unele împuterniciri proprii, fãrã însã ca ele sã poatã
hotãrî în locul
Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide în cunoºtinþã de
cauzã, în mod
ordonat ºi eficient.
Organele de lucru se constituie de cãtre plenul Camerei ºi îºi
desfãºoarã
activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de cãtre
acesta, care îl
poate oricând modifica sau retrage. Atribuþiile organelor de lucru ale
Parlamentului
sunt prevãzute de regulamente sau reprezintã însãrcinãri date de plen,
cu excepþia unor
atribuþii prevãzute de Constituþie, ca, de exemplu, dreptul preºedinþilor
Camerelor de a
sesiza Curtea Constituþionalã cu controlul constituþionalitãþii legii sau a
regulamentelor
parlamentare, sau de a fi consultaþi de Preºedintele României la
dizolvarea
Parlamentului, de a participa la depunerea jurãmântului unor persoane
etc.

2.2.1. Plenul Camerei

20
Plenul Camerei este alcãtuit, dupã caz, din totalitatea deputaþilor sau a
senatorilor,
confundându-se cu însãºi Camera.
Pentru a se asigura caracterul deliberativ al ºedinþelor Camerelor, mai
multe
reguli trebuie avute în vedere:
 cvorumul, care reprezintã numãrul minim de parlamentari în prezenþa
cãrora
Camera se poate întruni ºi lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a
unui proiect de
lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de ºedinþã de lucru),
atât la Camera
Deputaþilor, cât ºi la Senat, nu este necesarã prezenþa unui anumit
numãr de membri;
cvorumul trebuie asigurat în cadrul ºedinþelor de vot, când în salã
trebuie sã fie
prezenþi minim jumãtate plus unu dintre parlamentarii Camerei
respective, pentru
adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de
moþiuni, hotãrâri etc.;
pentru adoptarea legilor constituþionale, cvorumul este de minim douã
treimi din
parlamentarii fiecãrei Camere;
conducerea lucrãrilor de cãtre preºedintele Camerei, ajutat de
secretari sau, în
lipsa acestuia, de cãtre un vicepreºedinte (la Senat, vicepreºedintele ce
urmeazã sã
îndeplineascã aceastã însãrcinare este stabilit de plen);
aºezarea parlamentarilor în sala de ºedinþã pe grupuri parlamentare
(cutumã)
spre a se putea urmãri comportamentul, mai ales la vot, al fiecãrui
parlamentar;
þinerea lucrãrilor în hemiciclu, în timpul sesiunii ordinare sau
extraordinare
potrivit ordinii de zi.

2.2.2. Biroul Permanent al Camerei

Caracterizare generalã:
- este un organ colegial, ales de Camerã, alcãtuit din preºedintele
Camerei, ajutat
de vicepreºedinþi, secretari ºi chestori;
- prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al
opþiunilor
politice din Parlament, fiind alcãtuit potrivit configuraþiei politice a
Camerei;
- durata mandatului membrilor biroului este diferitã: preºedintele este
ales pe
21
durata unei legislaturi, iar ceilalþi membri pe durata unei sesiuni.
Principalele trãsãturi ale Biroului Permanent:
 - activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putând fi
revocaþi
înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe
care îl reprezintã,
prin votul majoritãþii senatorilor, respectiv, la Camera Deputaþilor, la
cererea grupului
parlamentar care i-a propus sau a cel puþin unei treimi din numãrul
deputaþilor
provenind din minimum trei grupuri parlamentare; revocarea poate fi
atât cu titlu de
sancþiune disciplinarã, pentru neîndeplinirea obligaþiilor ce le revin în
cadrul Biroului
Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, cât ºi ca urmare a
retragerii spijinului
grupurilor parlamentare care au propus candidatura;
- activitate sa este permanentã, adicã ºi în perioada dintre sesiuni;
- asigurã conducerea lucrãrilor Camerei, beneficiind de o competenþã
delegatã de
regulamentul Camerei. Astfel, Biroul permanent are urmãtoarele
atribuþii principale:
propune Camerei data începerii ºi data încheierii sesiunii parlamentare;
exercitã iniþiativa regulamentarã, fiind garantul autonomiei
regulamentare a
Camerelor în care sens supune aprobãrii plenului regulamentul Camerei,
ºi, dupã
caz, propunerile de modificare ale acestuia;
poate cere întrunirea Parlamentului în sesiune extraordinarã
(convocarea se face de
preºedinte);
rãspunde de pregãtirea lucrãrilor pentru desfãºurarea procedurii
parlamentare în
plenul adunãrii (întocmeºte proiectul ordinii de zi, primeºte proiectele cu
care este
sesizatã Camera, realizeazã un control asupra sesizãrii în raport cu
competenþa
Camerei ºi asigurã trimiterea cãtre cealaltã Camerã în cazul în care
iniþiatorul a
depus în mod greºit sesizarea, aducându-le la cunoºtinþa plenului;
asigurã difuzarea
fiecãrei sesizãri parlamentarilor; sesizeazã comisiile pentru examinarea
acestor
proiecte, soluþionând ºi eventualele conflicte de competenþã, pozitive
sau negative,
dintre comisii etc.);
 asigurã constituirea comisiilor parlamentare ºi aprobã regulamentele de
funcþionare
ale fiecãrei comisii parlamentare;
22
asigurã respectarea regimului de protecþie a mandatului parlamentar;
asigurã conducerea serviciilor adunãrii ºi aprobã statul de funcþii ºi
regulamentul
serviciilor Camerei;
aprobã regulamentul privind paza, accesul ºi serviciul de permanenþã
în sediul
Camerei;
prezintã Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia ºi contul
de închidere
al exerciþiului bugetar;
organizeazã relaþiile Camerei cu Parlamentele altor state ºi cu
organizaþiile
parlamentare internaþionale, stabileºte componenþa nominalã a
delegaþiilor;
poate îndeplini ºi alte atribuþii stabilite prin lege (stabileºte timpii de
antenã pentru
alegeri sau poate organiza consultãri politice cu grupurile parlamentare
etc.).
În exercitarea împuternicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu
angajeazã
rãspunderea acestuia, ci propria rãspundere.

2.2.3. Componenþa Biroului Permanent

Preºedintele Camerei
Caracterizare generalã:
- este lider politic, din care cauzã e dublat de o altã structurã politicã,
biroul
permanent;
- în modelul opus (modelul englez) preºedintele (speaker) nu e lider
politic ºi are
prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o
structurã de
funcþionari parlamentari;
Principalele trãsãturi:
- este ales de plen, pe durata legislaturii (preºedinte de legislaturã);
- principalele atribuþii ale preºedintelui au un caracter neutru din punct
de vedere
politic, din care cele mai importante sunt: convoacã Camera în sesiuni
ordinare sau
 extraordinare, prezideazã lucrãrile în plen, fiind garantul libertãþii
tribunei
23
Parlamentului, acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã
problemele supuse
dezbaterii, asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi
respectarea
regulamentului, proclamã rezultatul votului, reprezintã Camera ºi
interesele ei, inclusiv
pe plan internaþional, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de
zi ºi a
programului de activitate, prezideazã lucrãrile Biroului permanent,
conduce organele
de ordine;
- are ºi unele atribuþii de ordin constituþional sau legal, care au
coloraturã politicã;
astfel, preºedinþii Camerelor sunt consultaþi, împreunã cu liderii
grupurilor
parlamentare, de cãtre Preºedintele României la dizolvarea
Parlamentului, pot sesiza
Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute de art.146 lit. a), b) ºi c)
din Constituþie;
participã la consultãrile politice organizate de Preºedintele României,
primesc sau
participã la depunerea jurãmântului unor persoane etc.;
- poate fi revocat de plen, fiind în exerciþiul unui mandat încredinþat de
acesta;
- în ordine, preºedintele Senatului ºi preºedintele Camerei Deputaþilor
asigurã
interimatul funcþiei de Preºedinte al României, conform art.98 din
Constituþie;
- Preºedintele Senatului, respectiv preºedintele Camerei Deputaþilor
pot fi
înlocuiþi în exercitarea unor atribuþii de vicepreºedinþi (la Senat,
înlocuirea, în caz cã
preºedintele lipseºte, se aprobã de plen) ºi sunt ajutaþi în îndeplinirea
sarcinilor ce le
revin de parlamentari având urmãtoarele funcþii:

Vicepreºedinþii Camerei
- îl ajutã pe Preºedintele Camerei în realizarea sarcinilor sale;
- îndeplinesc sarcini încredinþate de preºedinte sau de Biroul
permanent;
 - conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea
Preºedintelui
Camerei.

Chestorii
- verificã modul de gestionare a patrimoniului Camerei, funcþionarea ºi
calitatea
serviciilor acesteia ºi fac propuneri corespunzãtoare Biroului permanent;
24
- exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor;
- prezintã Biroului permanent proiectul de buget ºi execuþia bugetarã;
- la sfârºitul fiecãrei sesiuni, prezintã Camerei un raport cu privire la
rezultatele
controalelor efectuate;
- asigurã menþinerea ordinii în ºedinþele plenului.

Secretarii
- întocmesc lista înscrierilor la cuvânt;
- prezintã propunerile, amendamentele ºi orice alte comunicãri adresate
adunãrii;
- efectueazã apelul nominal ºi þin evidenþa prezenþei la lucrãri;
- numãrã voturile;
- þin evidenþa hotãrârilor adoptate ºi a situaþiei proiectelor de legi ºi
propunerilor
legislative înregistrate la Camerã;
- vegheazã la întocmirea stenogramei ºedinþei ºi verificã transmiterea
ei spre
publicare în Monitorul Oficial, Partea a II-a;
- îl asistã pe preºedinte la realizarea atribuþiilor ce îi revin în conducerea
lucrãrilor
plenului ºi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la
Biroul
permanent.

2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi ºi programului de

activitate
Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda
sãptãmânalã
a Camerei.
Diferenþa dintre Camera Deputaþilor ºi Senat
Comitetul ordinii de zi funcþioneazã numai la Camera Deputaþilor ºi
este alcãtuit
din liderii grupurilor parlamentare sau din locþiitorii acestora, fiecare cu
dreptul de
 vot al grupului în totalitatea membrilor Camerei; preºedintele Camerei
prezideazã,
dar fãrã drept de vot;
- Comitetul ordinii de zi aprobã sãptãmânal ordinea de zi ºi programul
de activitate
la propunerea Biroului permanent ºi aprobã repartiþia timpilor alocaþi
în cazul
25
ºedinþelor organizate (ºedinþe pe o duratã limitatã, cu împãrþirea
acesteia prin alocarea
unor durate limite fiecãrui grup parlamentar).
la Senat, ordinea de zi ºi programul de activitate sunt aprobate de
plenul Camerei la
propunerea Biroului permanent lãrgit cu participarea preºedinþilor de
comisii ºi a
celor de la grupurile parlamentare; repartiþia timpilor alocaþi în cazul
ºedinþelor
organizate se face de cãtre Biroul permanent lãrgit;

2.2.5. Comisiile parlamentare

Rolul comisiilor parlamentare este pregãtirea tehnicã a lucrãrilor în plen.

2.2.5.1. Principalele trãsãturi:

- se constituie dintr-un numãr restrâns de senatori sau deputaþi, dupã
caz, potrivit
configuraþiei politice a Camerei;
- au o structurã organizatoricã proprie, iar componenþa lor este
stabilitã prin
acordul liderilor grupurilor parlamentare ºi se aprobã de plen;
- membrii pot fi revocaþi de grupul parlamentar care i-a propus
(rãspundere
politicã) sau pot fi consideraþi demiºi de drept în caz de absenþã
nejustificatã o duratã
mai îndelungatã.;
- comisiile sunt conduse de birouri formate din un preºedinte, 2
vicepreºedinþi ºi
2 secretari, cu excepþia comisiei pentru regulament, care este formatã
dintr-un
preºedinte, un vicepreºedinte ºi un secretar, la Camera Deputaþilor, ºi
un preºedinte, 1-
2 vicepreºedinþi ºi 1-2 secretari, la Senat.

2.2.5.2. Organele de lucru ale comisiei sunt:

a) Biroul comisiei, care, dupã caz, stabileºte sau propune:
 - ordinea de zi a fiecãrei ºedinþe;
- sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei;
- constituirea de subcomisii, cu votul majoritãþii membrilor comisiei,
stabilindu-le
componenþa ºi sarcinile;
26
- alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãþilor comisiei.
b) Preºedintele comisiei are urmãtoarele atribuþii:
- asigurã reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent ºi cu
celelalte
comisii;
- conduce ºedinþele comisiei;
- are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la
ºedinþele altor
comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanþã pentru comisia
pe care o
conduce îndeosebi, dacã, potrivit regulamentului, comisia a emis un
aviz;
- îndeplineºte alte atribuþii prevãzute de regulamentul propriu de
organizare ºi
funcþionare.
c) Vicepreºedintele comisiei îl ajutã pe preºedinte, iar, în lipsa sau la
cererea
preºedintelui, îndeplineºte atribuþiile acestuia.
d) Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuþii:
- îl ajutã pe preºedinte în realizarea atribuþiilor acestuia;
- þine evidenta prezenþei senatorilor sau deputaþilor la ºedinþele
comisiei;
- asigurã redactarea tuturor actelor comisiei, þine evidenþa
amendamentelor
depuse în scris, eliberând o dovadã în acest sens;
- numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei;
- urmãreºte întocmirea proceselor-verbale ale ºedinþelor comisiei;
- îndeplineºte orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþilor
comisiei.
e) Raportorul este preºedintele comisiei sau alt membru desemnat de
comisie sã
întocmeascã raportul comisiei; dupã votarea raportului, el îl prezinte ºi îl
susþine la
lucrãrile plenului.

2.2.5.3. Caracteristici generale ale procedurii în comisie

comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a cãror activitate
are
 caracter pregãtitor pentru a oferi Camerei toate elementele necesare
luãrii deciziei; ele
emit în acest scop rapoarte sau avize;
27
nu au putere decizionalã, decizia fiind luatã de plen, dar, fiind
.laboratoarele de
lucru ale Camerei., prefigureazã clivajul politic ºi decizia plenului (de
regulã, ceea ce
comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, dacã apare o
problemã nouã în cursul
dezbaterilor în plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei
prealabile a
comisiei de specialitate;
ºedinþele nu sunt publice, dacã însãºi comisia nu hotãrãºte altfel; de
asemenea,
preºedintele poate invita, din proprie iniþiativã sau la solicitarea
membrilor comisiei, sã
participe la lucrãrile comisiei persoane din afara ei, dacã interesele
analizei efectuate o
cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca ºi reprezentanþii
comisiilor de avizare
au acces la lucrãrile ºedinþelor, fãrã drept de vot; reprezentanþii
Guvernului sunt
obligaþi sã se prezinte dacã li se cere aceasta de cãtre comisie; ei pot
participa din
proprie iniþiativã;
toate autoritãþile sunt obligate sã punã la dispoziþia comisiei
informaþiile
necesare pentru desfãºurarea activitãþii acesteia;
comisiile îºi elaboreazã regulamente proprii care se aprobã de cãtre
Biroul
permanent ºi care precizeazã domeniile lor de activitate;
cvorumul pentru desfãºurarea legalã a lucrãrilor comisiei este
majoritatea
absolutã, iar hotãrârile se iau cu majoritatea membrilor prezenþi, votul
fiind, de regulã,
deschis;
comisiile lucreazã în paralel cu plenul, dacã în programul de activitate nu
se
prevede altfel, precum ºi în perioada dintre sesiuni, cu aprobarea
Biroului permanent.

2.2.5.4. Tipologia comisiilor

a. Comisiile permanente
 Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate în cadrul cãrora
desfãºoarã o activitate neîntreruptã pe toatã durata legislaturii.
Caracteristici generale:
28
parlamentarii sunt obligaþi sã facã parte din comisii permanente,
fiindu-le
interzis sã facã parte din mai mult de o comisie la Camera Deputaþilor ºi
de douã
comisii la Senat;
la Camera Deputaþilor, preºedintele, vicepreºedinþii ºi parlamentarii
care sunt ºi
membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanentã, în
timp ce la
Senat, personale care ocupã funcþiile susmeþionate pot face parte dintr-
o comisie
permanentã;
participarea membrilor comisiei la lucrãri este obligatorie.
existã unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere,
cum sunt
comisia Parlamentului României pentru integrare europeanã ºi comisia
pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activitãþii Serviciului Român
de Informaþii
(membrii lor nu pot face parte din alte comisii).

Competenþa comisiilor permanente

Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de
Biroul
permanent; dacã nu le considerã a fi de competenþa lor, ci, dimpotrivã,
considerã cã în
mod greºit a fost sesizatã o altã comisie, se adreseazã Biroului
permanent, iar
împotriva deciziei acestuia, plenului.
Atribuþii:
se pronunþã motivat, în calitate de comisie sesizatã în fond, asupra
amendamentelor formulate, prin acceptarea sau respingerea lor, în
vederea pregãtirii
dezbaterii în plenul adunãrii prin raportul prezentat; în acelaºi scop se
pronunþã ºi
asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen spre
examinare; astfel, ele
prefigureazã decizia Camerei, asigurându-i fundamentarea;
în raportul comisiei sesizate în fond se face referire motivatã la avizele
 celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului
Legislativ, al
Consiliului Economic ºi Social, ori al altor instituþii sau organisme care,
potrivit legii,
sunt competente sã avizeze un proiect sau o propunere legislativã,
precum ºi la toate
29
amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevãzute în punctul de
vedere al
Guvernului;
cu acordul Camerei, pot efectua anchete în domeniul lor de activitate.
Exemple de comisii permanente: economicã; juridicã, de disciplinã ºi
imunitãþi;
pentru politicã externã; pentru buget ºi finanþe; pentru agriculturã,
silviculturã,
industrie alimentarã; pentru drepturile omului; pentru cercetarea
abuzurilor ºi petiþii;
etc.

b. Comisiile temporare
Rol: pentru pregãtirea lucrãrilor Camerei într-o problemã anume
Caracteristici generale:
pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problemã concretã;
atunci când sunt înfiinþate, li se stabilesc nu numai competenþa, ci ºi
structura,
termenul de prezentare a raportului, în limita mandatului ºi alte aspecte,
dacã e cazul;
existã pânã când ºi-au terminat misiunea pentru care au fost
înfiinþate în cadrul
mandatului stabilit (îndeosebi al termenului);
membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membri ai
comisiilor
permanente;
exemple de comisii temporare: de mediere, de anchetã, speciale
pentru avizarea
sau elaborarea unui proiect (avantajul este cã proiectul nu se mai
supune altor comisii).

Comisiile de mediere
funcþioneazã numai pentru concilierea divergenþelor dintre Camere
apãrute în
procesul de revizuire a Constituþiei, fiind alcãtuite din 7 senatori ºi 7
deputaþi (comisie
paritarã);
 conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotaþie de cãtre un deputat sau
un
senator, stabilit de comisie, iar hotãrârile comisiei se iau cu acordul
majoritãþii
membrilor acesteia; în caz de egalitate la 7 voturi, votul preºedintelui
este decisiv;
30
activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului ori în cazul
în care
membrii sãi nu ajung la un acord în termenul stabilit.

Comisiile de anchetã
au ca scop obþinerea de informaþii asupra unui subiect determinat, în
orice
domeniu de activitate economico-socialã, pentru realizarea controlului
parlamentar;
dacã ancheta se efectueazã cu aprobarea plenului de o comisie
permanentã, ea
poate avea loc doar în domeniul de activitate al comisiei;
prezintã concluzii plenului adunãrii care le-a înfiinþat;
mijloacele de investigaþie sunt, de regulã, audierile; de asemenea, pot
fi
cercetate documente ºi alte mijloace de probã; se aplicã, prin
analogie, regulile
probatorii din procedura civilã;
singura limitã a unei anchete parlamentare este începerea acþiunii
penale;
comisia îºi înceteazã activitatea o datã cu dezbaterea raportului
prezentat în
plenul Camerei, indiferent de faptul cã aceasta a adoptat sau nu un act
în urma acestei
dezbateri.

 lte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act
A
normativ, în
vederea pregãtirii dezbaterilor în plen sau elaborãrii unei propuneri
legislative,
efectuãrii unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc.
Existã unele comisii speciale comune ambelor Camere, cum ar fi
Comisia
parlamentarã pentru elaborarea Proiectului de hotãrâre privind
modificarea ºi
completarea Regulamentului ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor
ºi Senatului.
 2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare
Rol: grupurile parlamentare reprezintã structura organizatoricã a
Camerei pe bazã
de afinitate politicã;
Constituire:
31
grupurile parlamentare sunt formaþiuni interne rezultate din reunirea
senatorilor
sau deputaþilor având aceeaºi concepþie politicã sau concepþii politice
înrudite (pe bazã
de afinitate politicã); dacã sunt alcãtuite pe bazã partinicã, ele
reprezintã partidele în
Parlament;
organizarea grupurilor parlamentare rezultã din urmãtoarele reguli:
numãrul
minim de membri este de 10 deputaþi sau 7 senatori de pe listele unui
partid;
parlamentarii care nu întrunesc numãrul necesar pentru a constitui un
grup, precum ºi
deputaþii independenþi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau
se pot afilia
grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup
sã fie
împrumutaþi la asemenea grupuri mixte (cutumã parlamentarã);
 deputaþii care reprezintã organizaþiile cetãþenilor aparþinând
minoritãþilor
naþionale, altele decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur
grup parlamentar;
formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obþinut
mandate în urma
alegerilor este interzisã; un parlamentar nu poate face parte din mai
multe grupuri
parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe
partide;
crearea grupurilor reprezintã o facultate, nu o obligaþie;
sub aspect exclusiv juridic nu existã nici un raport între grup ºi partidul
politic,
întrucât þin de ordini juridice diferite, una politicã ºi cealaltã
constituþionalã, rezultând
din teoria mandatului reprezentativ ºi nulitatea celui imperativ;
deputaþii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaþiuni politice
nu pot
 alcãtui decât un singur grup parlamentar la Camera Deputaþilor,
respectiv la Senat;
în regulamentul Senatului se interzice trecerea de la un grup
parlamentar la
altul, iar senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar nu se pot afilia
altui grup
parlamentar ºi nu pot reprezenta partide sau formaþiuni politice care
nu au obþinut
mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste
alegeri; aceleaºi
reguli sunt ºi la Camera Deputaþilor, unde au, însã, un caracter
cutumiar;
32
parlamentarii aleºi ca independenþi sau deveniþi independenþi prin
pãrãsirea
grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea
unui grup
parlamentar;
dacã are loc o sciziune se poate forma un nou grup, cu condiþia
întrunirii
numãrului minim, ceea ce va atrage în sesiunea urmãtoare
modificare
compoziþiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii
etc.);
- grupul parlamentar se bucurã de unele facilitãþi (spaþiu, telefoane,
faxuri, personal de
secretariat ºi de specialitate, automobile etc.) care sã le asigure
logistica necesarã
îndeplinirii atribuþiilor.
 orice modificare intervenitã în componenþa unui grup parlamentar se
aduce la
cunoºtinþã, în scris, preºedintelui Camerei;
grupurile parlamentare, în funcþie de mãrimea lor, îºi constituie un
secretariat
tehnic a cãrui structurã se stabileºte de Biroul permanent.

Organele de lucru ale grupului parlamentar sunt:

- grupurile parlamentare îºi aleg un lider, unul sau doi vicelideri ºi un
secretar;
a) Liderul grupului, cu urmãtoarele atribuþii:
propune plenului reprezentanþii grupului în comisia de validare;
prezintã plenului componenþa nominalã a grupului parlamentar;
reprezintã grupul în negocierile pentru compunerea Biroului
permanent,
 a comisiilor permanente ºi a altor comisii sau delegaþii parlamentare;
propune candidaþii grupului pentru funcþiile din Biroul permanent;
participã la ºedinþele Biroului permanent ori de câte ori este invitat;
poate cere încheierea dezbaterilor în plen;
poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor
birourilor comisiilor permanente propuºi de grupul pe care îl reprezintã;
informeazã membrii grupului asupra activitãþilor plenului ºi ale
comisiilor parlamentare;
reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea plenului;
33
dã mandat unuia dintre vicepreºedinþi pentru înlocuirea sa.
Viceliderul grupului îl înlocuieºte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte
ori este
nevoie, în baza mandatului privind alegerea sa de cãtre membrii
grupului;
b) Secretarul grupului þine evidenþa prezenþei ºi asigurã redactarea
proceselor-
verbale.

Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare

grupurile parlamentare reprezintã structuri organizatorice restrânse,
întrucât nu
cuprind decât o parte din membrii Camerei, precum ºi închise, întrucât
reuniunile lor
nu sunt de regulã publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere,
ci structuri
rezultate din baza electivã a Parlamentului;
Rolul grupurilor parlamentare rezultã din urmãtoarele aspecte:
grupurile fac propuneri pentru alegerea preºedintelui Camerei, a
membrilor
Biroului permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare
permanente sau
temporare ºi a altor structuri, cum sunt delegaþiile parlamentare;
propunerile se fac în cadrul numãrului de locuri ce revine grupurilor, în
raport
cu ponderea lor în Camerã (algoritm);
grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul ºi în numele
membrilor;
liderii grupurilor de la Camera Deputaþilor participã la lucrãrile
Comitetului
ordinii de zi;
grupurile îºi pot desemna un reprezentant care sã exprime în plen
poziþia
întregului grup (mai ales la ºedinþele organizate);
 liderul grupului poate cere verificarea cvorumului;
grupul poate sesiza Curtea Constituþionalã cu verificarea
constituþionalitãþii
regulamentului Camerei.

34
2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituþional al
autonomiei
parlamentare
Înfiinþarea structurilor analizate, menþionate de art. 64 din Constituþie,
este
obligatorie; Camerele, însã, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot
constitui ºi alte
structuri cum sunt:
delegaþiile parlamentare, ce se constituie cu respectarea
configuraþiei
politice a Camerei;
grupurile de prietenie cu alte popoare ºi state, în constituirea cãrora
nu
intervine, în nici un fel, apartenenþa politicã.
În alte Parlamente existã ºi grupuri de presiune, alcãtuite nu pe
criteriul
apartenenþei politice, ci în funcþie de aderenþa parlamentarilor la o
idee, cum ar fi
egalitatea sexelor, sau grupuri de studiu, pentru informarea
parlamentarilor asupra
unor aspecte de interes deosebit etc.
 35

Capitolul III
MANDATUL PARLAMENTAR

3.1. Noþiunea de mandat parlamentar

Mandatul parlamentar defineºte o demnitate publicã obþinutã prin
alegerea
parlamentarului de cãtre electorat, în vederea reprezentãrii acestuia în
realizarea
competenþelor Parlamentului, demnitate din care rezultã cã mandatul
parlamentar este
reprezentativ, în sensul cã, deºi ales de un segment al corpului
electoral, alcãtuit din
alegãtorii dintr-o circumscripþie, fiecare parlamentar reprezintã întreg
corpul electoral
(circumscripþia constituie numai un mod de desemnare practicat
datoritã dimensiunii
corpului electoral).
Conþinutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin Constituþie,
lege,
regulamentele parlamentare sau pe cale cutumiarã, fiind dedus din
exercitarea
prerogativelor ce alcãtuiesc competenþa Parlamentului.

3.2. Deosebirile mandatului parlamentar faþã de mandatul civil

Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract în puterea
cãruia o
persoanã se obligã, fãrã platã, de a face ceva pe seama altei persoane
de la care a primit
însãrcinarea.
mandatul civil este de drept privat, cu un conþinut rezultat din acordul
de voinþã
expres sau prezumat al pãrþilor ºi cu caracter imperativ, raportat
numai la voinþa
mandantului, pe când mandatul parlamentar este un mandat de drept
public, cu un
conþinut prestabilit ºi cu caracter reprezentativ al întreg corpului
electoral (popor);
mandatul civil rezultã din acordul de voinþã expres sau presupus
dintre mandant
 ºi mandatar (cum ar fi în cazul gestiunii de afaceri), pe când mandatul
parlamentar este
rezultatul alegerilor parlamentare (baza electivã), care reprezintã un
act - condiþie
36
pentru dobândirea lui (cu un conþinut prestabilit, cum este actul alegerii
ºi condiþia
reprezentativitãþii rezultate din adiþionarea voturilor pentru fiecare
candidat),
mandatul civil este imperativ, în sensul obligativitãþii împuternicirii
mandantului, pe când mandatul parlamentar este reprezentativ, definind
o demnitate
publicã, al cãrei conþinut este stabilit prin Constituþie, prin
regulamentele
Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiarã; de aceea mandatul
civil implicã
acceptarea de cãtre mandant a actelor mandatarului fãcute în virtutea
împuternicirii
acordate, pe când cel parlamentar este general ºi nu implicã
ratificarea de cãtre
electorat a actelor îndeplinite;
mandatul civil poate fi ºi implicit, pe când mandatul parlamentar este
întotdeauna expres, alegãtorii trebuind sã voteze pentru o listã sau un
candidat, în
funcþie de tipul de scrutin;
mandatul civil este esenþialmente revocabil, pe când mandatul
parlamentar nu
poate fi revocat;
mandatul civil implicã aducerea la îndeplinire de cãtre mandatar a
împuternicirii acordate de mandant, pe când mandatul parlamentar nu
presupune o
relaþie juridicã între alegãtori ºi aleºi ori între partid ºi parlamentari,
potrivit art. 69 alin.
(2) din Constituþie, orice mandat imperativ fiind nul.

3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar

Aºa cum rezultã din cele arãtate:
mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece
Constituþia, legea sau eventual cutuma sunt cele care îi stabilesc
conþinutul ºi îi
determinã limitele;
mandatul parlamentar nu presupune o relaþie juridicã între
parlamentar ºi
 alegãtori, sau partid, ci doar o relaþie politicã sancþionatã prin aceea cã
nu va mai fi
ales, iar pe parcursul exercitãrii, pierderea sprijinului politic, chiar
eliminarea din
grupul parlamentar etc.; ca demnitate publicã mandatul parlamentar
presupune
37
împuternicirea datã de alegãtori ca parlamentarul sã fie în serviciul
întregului corp
electoral (popor) ºi nu numai al unei pãrþi din aceasta (alegãtorii
circumscripþiei
electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte),
exercitând astfel un
mandat reprezentativ.

3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar

Trãsãturile mandatului reies din natura sa ºi anume:
împuternicirea pe care o cuprinde are caracter general;
în exercitarea sa, parlamentarul este independent;
mandatul sãu este irevocabil;
conferã parlamentarului un regim special de protecþie.
a) Generalitatea mandatului parlamentar
- o datã ales, parlamentarul devine reprezentantul întregului popor, iar
conþinutul
mandatului sãu este determinat de interesele acestuia, pe care îl
reprezintã, ºi nu numai
ale celor care l-au votat; în definirea acestor interese, opþiunea
parlamentarului este
liberã, chiar dacã el face parte dintr-un partid pe care îl reprezintã în
Parlament; chiar
faþã de partid opþiunea sa rezultã exclusiv din propria convingere;
- mandatul parlamentar exprimã relaþia parlamentarului cu întregul
popor, în
serviciul cãruia este, nu numai cu alegãtorii circumscripþiei care l-au
votat, deºi aceºtia
beneficiazã de prezenþa sa în virtutea obligaþiei parlamentarului de a
þine legãtura cu
alegãtorii.
b) Independenþa mandatului parlamentar
- în exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai
Constituþiei, legilor ºi
este þinut sã adopte atitudini care, potrivit conºtiinþei sale, servesc
binelui public;
 - independenþa parlamentarului nu este contrarã obligaþiei depunerii
jurãmântului
care se referã tocmai la îndatorirea de a respecta conþinutul politic al
mandatului;
- libertatea de acþiune a parlamentarului rezultã din prevederile art. 69
alin. 2 din
Constituþie, potrivit cãruia .mandatul imperativ este nul..
38
c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar
- mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din Constituþie, pe
cale de
consecinþã mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind
reprezentativ;
irevocabilitatea este garanþia independenþei care, la rândul sãu, asigurã
generalitatea
mandatului;
- irevocabilitatea nu este afectatã de obligaþia depunerii jurãmântului
datoritã
conþinutului acestuia.
d) Protecþia mandatului parlamentar este îndeosebi de naturã
constituþionalã ºi
datoritã importanþei ei o vom trata separat.

Legãtura politicã dintre parlamentar ºi societate

e) Alte explicaþii privind trãsãturile mandatului parlamentar
- faptul cã mandatul parlamentar are caracter reprezentativ nu
înseamnã cã, o
datã ce alegerea a avut loc, orice legãturã dintre parlamentar ºi
alegãtori dispare;
- parlamentarul este supus permanent ºi difuz influenþei opiniei publice,
pe care,
la rândul sãu, o influenþeazã; independenþa mandatului nu înseamnã cã
parlamentarii
se pot dezinteresa de aspiraþiile de ansamblu ale poporului, deoarece,
altminteri,
principiul reprezentãrii ar fi o simplã ficþiune; Parlamentul îºi desfãºoarã
activitatea
sub control electiv, întrucât electoratul, la urmãtoarele alegeri, poate
sã nu îl mai
aleagã;
- pentru evitarea riscului unei rupturi între Parlament ºi electorat, un rol
important îl
au formele de îmbinare a democraþiei reprezentative cu democraþia
semi-directã:
 referendumul (constituþional sau consultativ) ºi iniþiativa popularã;
aceluiaºi scop îi
sunt subordonate ºi posibilitatea dizolvãrii Parlamentului, în caz de crizã
guvernamentalã (art. 89 din Constituþie), ºi durata mandatului
parlamentar de 4 ani,
care tempereazã tendinþa parlamentarilor de a se transforma într-o
oligarhie politicã;
- prin intermediul parlamentarilor, cu excepþia celor independenþi,
partidele
politice sunt reprezentate în Parlament; este o reprezentativitate care
nu e antinomicã
cu mandatul de parlamentar, deoarece corespunde conþinutului sãu
politic; apartenenþa
39
politicã a parlamentarilor are un rol important în asigurarea legãturii lor
cu mediul
social datoritã rolului partidelor politice de intermediari între societate ºi
stat ºi de
mediatori în confruntarea intereselor ºi concepþiilor specifice diferitelor
grupe sociale;
- alegerea parlamentarilor prin vot universal ºi direct asigurã, prin
presiunea
perspectivei scrutinului, un contact permanent între aceºtia ºi mediul
social; astfel,
parlamentarul este în serviciul poporului, având mandat de la corpul
electoral, nu de la
partid, deºi acesta l-a propus ºi susþinut în alegeri; într-o societate
democraticã,
promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onestitate
ºi moralitate,
trãsãturi ce nu sunt de conceput fãrã independenþa de opinie ºi decizie
a
parlamentarului în exercitarea mandatului sãu;
- independenþa parlamentarului constã în aceea cã partidul de care
aparþine nu îi
poate impune, sub aspect juridic, cum sã voteze, cum sã-ºi exercite
dreptul la cuvânt
ori sã nu pãrãseascã partidul sau grupul parlamentar din care face
parte; pe plan politic,
însã, nerespectarea promisiunilor, angajamentelor, a disciplinei de
partid etc. poate
avea consecinþe care pot marca definitiv cariera de politician a
parlamentarului;
 - posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituþionalã
înainte de
promulgarea legii, ca ºi pentru controlul constituþionalitãþii tratatelor
ºi acordurilor
internaþionale înainte de ratificare, îi transformã în garanþi ai respectãrii
Constituþiei.

3.5. Dobândirea mandatului parlamentar

a) Dobândirea mandatului parlamentar prin alegeri
Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct,
secret ºi
liber exprimat potrivit sistemului electoral instituit prin legile
electorale; de aceea,
parlamentarul dobândeºte mandatul la data la care a fost ales.
b) Dobândirea mandatului parlamentar prin desemnare
Art. 62 alin. 2 din Constituþie permite reprezentarea distinctã în
Camera
Deputaþilor a organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor
naþionale care nu au
obþinut nici mãcar un mandat prin scrutin, dar au participat la alegeri pe
liste proprii ºi
40
au obþinut un anumit scor electoral, în funcþie de norma de
reprezentare specificã; este
o discriminare pozitivã, în favoarea acestor minoritãþi.
c) Procesul intrãrii în exerciþiul mandatului parlamentar
- biroul electoral de circumscripþie elibereazã certificatul doveditor al
alegerii în
termen de 24 de ore de la încheierea operaþiunii de atribuire a
mandatelor;
- o datã cu eliberarea certificatului, cel ales intrã în posesia mandatului
sãu, ceea ce
conferã imunitate ºi anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea
cheltuielilor
de transport dinspre localitatea unde îºi are domiciliul spre Bucureºti,
în vederea
începerii exercitãrii mandatului;
- parlamentarul intrã, însã, în exerciþiul mandatului de la data întrunirii
legale a
Camerei din care face parte, sub condiþiile validãrii ºi a depunerii
jurãmântului;
totodatã, se naºte ºi obligaþia de a da curs convocãrii Camerelor de
cãtre Preºedintele
 României, iar încãlcarea voitã a acestor obligaþii are semnificaþia
refuzului de a-ºi
exercita mandatul;
- Parlamentul nou ales se întruneºte la convocarea Preºedintelui
României în cel
mult 20 de zile de la alegeri; de la aceastã datã înceteazã calitatea de
parlamentar a
membrilor Parlamentului anterior ºi se declanºeazã procedura
preliminarã constituirii
organelor de lucru ale noului Parlament; în perioada preliminarã, alesul
intrã în
exerciþiul mandatului, care însã, prin scopul urmãrit, este limitat la
problematica
validãrii mandatelor rezultate din alegeri;
- o datã cu validarea a cel puþin douã treimi din mandate, potrivit
regulamentelor
celor douã Camere, acestea sunt legal constituite, întrucât îºi pot
exercita în întregime
prerogativele (sã adopte orice lege, inclusiv constituþionalã, sã
învesteascã Guvernul,
sã-ºi aleagã organele de lucru etc.), iar parlamentarii, dupã depunerea
individualã a
jurãmântului în faþa plenului Camerei, intrã pe deplin în exerciþiul
mandatului lor
(nedepunerea jurãmântului are ca efect pierderea mandatului);
- din cele arãtate, rezultã cã între momentul eliberãrii de cãtre birourile
electorale de
circumscripþie a certificatelor doveditoare a câºtigãrii alegerilor ºi
pânã la data
depunerii jurãmântului, existã, în parlalel, douã corpuri legiuitoare:
41
* primul, care îºi continuã mandatul, dar un mandat limitat din punct
de
vedere al competenþelor;
* al doilea, care încã nu ºi-a început activitatea.
În acest mod se asigurã continuitatea autoritãþii legislative, neexistând
nici un
moment vid de putere legislativã.

3.6. Durata mandatului parlamentar

- coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se
exercitã
individual, dar se realizeazã colectiv la nivelul Camerei;
- aceastã duratã se prelungeºte de drept în urmãtoarele situaþii:
 pânã la întrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din
Constituþie, pentru a
se asigura permanenþa funcþiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4
din Constituþie
competenþa Parlamentului în aceastã perioadã este însã limitatã întrucât
nu poate
adopta, modifica sau abroga legi organice sau revizui legea
fundamentalã;
pe durata stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã,
pânã la încetarea
acestora.
Durata mandatelor celor douã Camere este egalã; ea poate fi mai micã
de 4 ani în
cazul dizolvãrii Parlamentului; potrivit art. 89 din Constituþie,
Preºedintele
României, dupã consultarea preºedinþilor celor douã Camere ºi a
liderilor
grupurilor parlamentare, poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a
acordat
votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60
de zile de la
prima solicitare ºi numai dupã respingerea a cel puþin douã
solicitãri de
investiturã. Constituþia permite o singurã dizolvare a Parlamentului într-
un an de
zile. Deci, dizolvarea este condiþionatã de existenþa unei crize
guvernamentale, a
cãrei soluþionare reclamã arbitrajul electoratului, dar ea nu poate
avea loc în
ultimele 6 luni ale mandatului Preºedintelui României ºi nici în timpul
stãrii de
mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã.

3.7. Încetarea mandatului poate fi:

42
a) colectivã, ca urmare a încetãrii mandatului Camerei la expirarea
duratei
acestuia sau a dizolvãrii Parlamentului de cãtre Preºedintele României.
b) individualã, pentru nedepunerea jurãmântului, deces, demisie,
incompatibilitate
sau pierderea drepturilor electorale.

3.8. Supleanþii ºi vacanþa circumscripþiei electorale

 Supleanþii sunt candidaþii înscriºi pe listã care la alegeri nu au obþinut
un loc în
Parlament; se pot deosebi douã situaþii:
- vacanþa locului de parlamentar, când titularul de pe lista care a
câºtigat
mandatul pierde aceastã calitate, locul sãu urmând a fi luat de
candidatul imediat
urmãtor, cu condiþia ca acesta sã nu-ºi fi schimbat încadrarea politicã;
- vacanþa circumscripþiei electorale, când dacã nu existã supleanþi,
precum ºi în
cazul încetãrii mandatului unui candidat independent, se organizeazã
alegeri parþiale
pentru mandatul respectiv, cu excepþia ultimelor 12 luni anterioare
expirãrii
mandatului Camerei;
- mandatul deputatului sau senatorului ocupat prin sistemul
supleanþilor sau al
alegerii parþiale dureazã pânã la expirarea normalã a mandatului
Camerei din care
parlamentarul face parte (cu excepþia prelungirii acestui mandat în
condiþiile art. 63 alin.
1 sau a dizolvãrii Parlamentului în condiþiile art. 89 din Constituþie).

3.9. Conþinutul mandatului parlamentar reprezintã totalitatea

drepturilor ºi
obligaþiilor pe care le presupune.
Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate în drepturi politice ºi
drepturi
patrimoniale.
Drepturile politice sunt cele prin exercitarea cãrora parlamentarii
realizeazã
conþinutul politic al mandatului lor ºi anume:
a) Iniþiativa parlamentarã ce se poate manifesta sub modalitatea
dreptului de
iniþiativã legislativã, prin propuneri legislative sau amendamente,
depunerea de
43
moþiuni sau proiecte, hotãrâri ori prin declaraþii, dreptul de a participa
la iniþiative
colective, cum sunt pentru suspendarea din funcþie a Preºedintelui
României, moþiunea
de cenzurã pentru demiterea Guvernului, sesizarea Curþii
Constituþionale cu privire la
 neconstituþionalitatea legii înainte de promulgare sau a tratatelor sau
altor acorduri
internaþionale înainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de
întrunire a Camerelor în
sesiune extraordinarã etc.
b) Libertatea de exprimare, specificã parlamentarilor prin dreptul la
cuvânt ºi
dreptul la vot.
c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin
chestionarea
Guvernului sau a membrilor sãi pe calea întrebãrilor sau interpelãrilor,
participarea la
iniþierea de moþiuni simple sau de cenzurã, anchete, solicitarea de
informaþii; Guvernul
este obligat sã prezinte informaþiile ºi documentele cerute de Camere.
d) Drepturi legate de organizarea ºi funcþionarea Camerelor care se
referã la
dreptul de a alege ºi a fi ales în organele de lucru ale acestora, la
dreptul de a se
organiza în structuri politice, la dreptul de a face parte din alte
formaþiuni ad-hoc sau
permanente ale Camerei cum sunt grupurile de prietenie cu alte þãri sau
delegaþiile
parlamentare, dreptul de a demisiona.
Drepturile patrimoniale se referã la consecinþele patrimoniale ale
mandatului
reprezentativ; demnitatea de parlamentar rezultã dintr-un raport de
drept public în
cadrul cãruia drepturile patrimoniale reprezintã contraprestaþia
serviciului realizat;
- fac parte dintre mãsurile de protecþie a mandatului parlamentar,
întrucât sunt
destinate sã asigure independenþa patrimonialã a parlamentarilor (au
apãrut ca urmare
a generalizãrii votului universal, ce a permis accesul în Parlament al
unor persoane fãrã
avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura selectarea doar a
celor ce plãteau un
anumit nivel de impozit reprezentând censul de avere);
- sunt consecinþa faptului cã funcþia de parlamentar, constituind o
demnitate publicã,
ca ºi orice altã demnitate, cum este aceea de ministru, judecãtor etc.,
implicã plata unei
 remuneraþii a serviciului prestat (indemnizaþia lunarã sau acordarea
unor facilitãþi în
lipsa cãrora serviciul nu s-ar putea presta . transportul, cazarea, plata
cheltuielilor pe
44
plan local, pentru legãtura cu alegãtorii etc.).
Indemnizaþiile ºi alte drepturi patrimoniale
- cuantumul indemnizaþiei lunare se stabileºte prin lege organicã;
- indemnizaþia cuprinde o parte fixã ºi una variabilã, legatã de
participarea la
ºedinþe (diurna de ºedinþã);
- indemnizaþia este de ordine publicã, deci nu se poate renunþa la ea;
- alte drepturi pecuniare se referã la decontarea cheltuielilor de
transport ºi
cazare, îndeosebi pentru parlamentarii din provincie, la suma acordatã
pentru
reprezentativitatea pe plan local, cum este biroul senatorial etc.

3.10. Obligaþiile parlamentarului

Corelativ drepturilor, parlamentarul are urmãtoarele obligaþii:
- participarea la lucrãrile comisiilor ºi a plenului;
- încadrarea într-o comisie permanentã;
- respectarea jurãmântului depus, a procedurii parlamentare ºi a
regulamentelor;
- declararea averii înainte de validare ºi la sfârºitul mandatului;
- evitarea conflictului de interese;
- asigurarea unui contact permanent cu alegãtorii din circumscripþia
electoralã.

3.11. Sancþiuni
Pentru încãlcarea obligaþilor, sancþiunile pot fi disciplinare, pecuniare ºi
politice.
a) Sancþiuni disciplinare
Constituie abateri disciplinare sãvârºite de parlamentari urmãtoarele
fapte, dacã,
potrivit legii, nu constituie infracþiuni:
a) încãlcarea dispoziþiilor privind îndatoririle parlamentarului prevãzute
de
Constituþie ºi de legea statutului deputatului ºi senatorului;
b) încãlcarea jurãmântului de credinþã;
c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei;
45
d) exercitarea abuzivã a mandatului parlamentar;
 e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui
parlamentar ori a altui
demnitar în ºedinþele de plen, de comisii sau de birou sau în afara
acestora, dar cu
privire la exercitarea mandatului de parlamentar.
- Sancþiunile disciplinare aplicate de preºedintele Camerei sunt:
atenþionarea,
chemarea la ordine, retragerea cuvântului, avertismentul scris,
eliminarea din salã;
- Sancþiunile disciplinare aplicate de Camerã sunt: interzicerea
participãrii la
lucrãri pentru o perioadã de timp, excluderea temporarã de la un numãr
de maxim 30
de ºedinþe. Excluderea temporarã are ca efect suspendarea
indemnizaþiei lunare pe
timpul excluderii ºi a drepturilor ce þin de calitatea de parlamentar,
cu excepþia
imunitãþii, interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei ºi ale comisiilor,
ca urmare a
interzicerii accesului în incinta Camerei; excluderea se executã de cãtre
chestor ºi, în
caz de opunere, cu ajutorul forþei publice puse la dispoziþia Camerei;
- de regulã, sancþiunile se aplicã gradual, însã în cazul unei fapte mai
grave se
aplicã o sancþiune mai gravã.
b) Sancþiuni pecuniare
Constituie sancþiuni pecuniare urmãtoarele consecinþe ale unei
sancþiuni
disciplinare:
- reducerea indemnizaþiei, neacordarea diurnei de ºedinþã; ele sunt
specifice
pentru combaterea absenteismului;
- sancþiunea pecuniarã complementarã a pierderii dreptului de premiere
anualã.
c) Sancþiuni politice
Constituie sancþiuni politice cele aplicate pentru încãlcarea de cãtre
parlamentari a
disciplinei de partid, fãrã a implica consecinþe juridice.
- ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care
pot fi
revocaþi fie ca urmare a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului
politic;
- sancþiunea maximã ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului
sau a
 sancþionãrii de cãtre alegãtori a comportamentului sãu sau al partidului
din care face
46
parte, este aceea cã parlamentarul respectiv nu va mai fi ales.

3.12. Protecþia mandatului parlamentar

Categorii de mãsuri cu rol de protecþie:
- împotriva presiunilor alegãtorilor ºi ale partidului cu sprijinul cãruia a
intrat în
Parlament, mandatul parlamentar este apãrat de dispoziþiile art. 69 alin.
2 care interzic
mandatul imperativ; interdicþia mandatului imperativ este un mijloc de
protecþie a
libertãþii ºi independenþei parlamentarilor; de aceea, programul politic
pe baza cãruia
parlamentarul a fost ales nu are semnificaþia unui mandat imperativ;
realizarea
programului poate antrena rãspunderea politicã a parlamentarului faþã
de partidul politic
pe care îl reprezintã, care îl poate exclude sau îi poate retrage sprijinul
acordat, cât ºi în
faþa electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de
verificare a modului
în care parlamentarii ºi-au adus la îndeplinire mandatul;
- faþã de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri
de interese,
protecþia mandatului este asiguratã prin incompatibilitãþi, evitarea
conflictului de
interese, imunitate parlamentarã ºi drepturile patrimoniale la care ne-
am referit.
a) Incompatibilitãþile reprezintã interdicþia unei persoane ce ocupã
demnitatea de
parlamentar de a îndeplini o altã funcþie care, potrivit legii, este
incompatibilã cu
aceasta. Incompatibilitatea protejeazã independenþa parlamentarului.
Ea implicã
opþiunea acestuia între mandat ºi o altã funcþie publicã sau privatã.
Deputatul va
demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat,
în termenul
legal de la data apariþiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va
demisiona din
funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termenul
prevãzut de lege.
 Dupã expirarea acestui termen, parlamentarul care continuã sã se afle
într-un caz de
incompatibilitate este considerat demisionat din funcþia de
parlamentar. Schimbãrile
intervenite în activitatea parlamentarului pe durata exercitãrii
mandatului se aduc
neîntârziat la cunoºtinþa Biroului permanent.
Categorii de incompatibilitãþi
47
- incompatibilitatea cu orice altã funcþie publicã de autoritate, cu
excepþia celei de
membru al Guvernului; scopul este evitarea subordonãrii faþã de
executiv;.
- respectarea bicameralismului duce la interdicþia de a ocupa în
acelaºi timp
funcþia de deputat ºi cea de senator; de altfel, este o cauzã de
iligibilitate;
- alte incompatibilitãþi sunt stabilite prin Legea organicã privind statutul
deputaþilor
ºi senatorilor, cum sunt, de exemplu, cu funcþia de primar, consilier
local, secretar al
Consiliului local etc.
- evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea,
a
independenþei parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemãnãtor
regulile de la
incompatbilitãþi.
Notã: Distincþia între neeligibilitãþi (iligibilitãþi) ºi incompatibilitãþi
- neeligibilitãþile sunt mijloace de protecþie a corpului electoral,
reprezentând
cauze care împiedicã o persoanã sã fie aleasã;
- neeligibilitãþile sunt prevãzute în art. 71 alin.1 din Constituþie ºi au
caracter absolut,
împiedicând pe cineva sã candideze sau, dacã a obþinut mandatul, atrag
nulitatea
acestuia.
Reguli de procedurã
- incompatibilitãþile ºi conflictul de interese interzic cumulul funcþiei de
parlamentar cu funcþia incompatibilã sau în conflict de interese; ele nu
atrag nulitatea
mandatului, ci doar opþiunea parlamentarilor, într-un anumit termen, la
epuizarea
cãruia se prezumã cã parlamentarul a renunþat la mandatul sãu.
 b) Imunitatea parlamentarã este un mijloc de protecþie a
mandatului
parlamentar faþã de eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite
împotriva
persoanei sale; ea are scopul de a garanta libertatea de exprimare a
parlamentarului ºi
protejarea acestuia împotriva urmãririlor judiciare represive, abuzive
sau ºicanatorii.
Imunitatea protejeazã mandatul în sine, având caracter obiectiv ºi
imperativ; de
aceea, ea nu constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar
putea renunþa, nici
un privilegiu, contrar egalitãþii cetãþenilor în faþa legii fiind consecinþa
unui imperativ
48
al statutului constituþional al parlamentarului ºi Camerei din care face
parte, precum ºi
al principiului potrivit cãruia parlamentarii sunt în serviciul poporului.
Imunitatea parlamentarã cunoaºte douã modalitãþi: lipsa rãspunderii
juridice ºi
inviolabilitatea.

Lipsa rãspunderii juridice

- este pentru voturile ºi opiniile exprimate în exerciþiul mandatului,
apãrând douã
drepturi de bazã ale parlamentarului: dreptul de vot ºi libertatea
cuvântului;
- este absolutã, în sensul cã nu poate fi ridicatã ºi se referã la orice fel
de
rãspundere, penalã, contravenþionalã sau civilã;
- este perpetuã, apãrând pe parlamentar ºi dupã terminarea
mandatului;
- este o imunitate de fond, întrucât priveºte actele intrinseci mandatului,
cum sunt
votul, amendamentele, luãrile de cuvânt, întrebãrile, interpelãrile,
rapoartele ºi avizele
prezentate din partea comisiei din care face parte etc.;
- lipsa rãspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu
exclude
rãspunderea disciplinarã pentru încãlcarea regulamentelor, rãspunderea
penalã sau
civilã pentru sãvârºirea unor fapte strãine mandatului pe care
parlamentarul îl exercitã;
 - ea nu apãrã pe parlamentar pentru faptele sãvârºite în afara
mandatului (articole,
manifestaþii, declaraþii la televiziune sau radio etc. sau pentru
proferarea de injurii,
chiar la tribuna Parlamentului);
- este o imunitate funcþionalã, întrucât priveºte exerciþiul mandatului.

Inviolabilitatea
- se referã numai la interdicþia arestãrii, reþinerii, percheziþionãrii
parlamentarului
fãrã încuviinþarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea lor;
urmãrirea ºi
trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe
lângã Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie, iar competenþa de judecatã aparþine tot
acestei Curþi;
- este o imunitate de procedurã, întrucât poate împiedica actele de
procedurã
49
susmenþionate doar pe durata mandatului; dupã încetarea acestuia,
parlamentarul nu
mai este apãrat, iar pe perioada imunitãþii termenul de prescripþie este
suspendat;
- se referã exclusiv la rãspunderea penalã, în limitele discutate anterior
nu ºi la cea
civilã, contravenþionalã sau de altã naturã (ca în cazul lipsei de
rãspundere), precum ºi
la fapte strãine de exerciþiul mandatului;
- în caz de infracþiune flagrantã, parlamentarul poate fi reþinut ºi supus
percheziþiei,
dar ministrul justiþiei va informa de îndatã Camera din care acesta face
parte, care va
decide, prin vot secret, cu majoritate absolutã, cu privire la menþinerea
sau revocarea
mãsurii;
- inviolabilitatea, în limitele menþionate, are ca scop sã împiedice ca un
parlamentar
sã fie privat de posibilitatea de a-ºi exercita funcþia din cauza urmãririi
represive ºi
arbitrare, inspirate din motive politice;
- inviolabilitatea nu suprimã represiunea, ci întârzie declanºarea
procedurii arestãrii,
reþinerii sau percheziþionãrii parlamentarului;
 - cererea motivatã de reþinere, arestare sau percheziþie se adreseazã
preºedintelui
Camerei de cãtre ministrul justiþiei ºi se înscrie cu prioritate pe ordinea
de zi; sãvârºirea
sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale determinã
introducerea unei noi
cereri de reþinere, arestare sau percheziþie;
- cererea ministrului justiþiei va fi înaintatã comisiei juridice, de
disciplinã ºi de
imunitãþi, care va stabili prin raportul sãu dacã existã motive temeinice
pentru
aprobarea cererii sau ea este inspiratã doar din motive politice, iar
soluþionarea este de
competenþa plenului Camerei; este, deci, o modalitate de control al
executivului, care
este autorul cererii, prin ministrul justiþiei ºi care trebuie sã o
motiveze ºi sã o
dovedeascã;
- fiecare Camerã hotãrãºte asupra cererii de ridicare a imunitãþii, în
modalitatea
inviolabilitãþii, dupã ascultarea celui în cauzã, prin votul secret cu bile al
majoritãþii
membrilor sãi.
Încuviinþând sau respingând cererea, Camerele Parlamentului nu se
transformã
într-un organ de jurisdicþie; de aceea, aprobarea cererii ministrului
justiþiei nu are nici o
50
semnificaþie în ce priveºte calificarea juridicã a faptei, care este un
atribut exclusiv al
instanþei de judecatã.
În sens larg, tot o mãsurã de protecþie este ºi competenþa Înaltei Curþi
de Casaþie ºi
Justiþie de a judeca faptele parlamentarilor dupã ridicarea imunitãþii.
 51

Capitolul IV
INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR
AL PROCEDURII PARLAMENTARE

4.1. Premise constituþionale

4.1.1. Competenþa Parlamentului este:

generalã, de a delibera asupra problemelor naþiunii, esenþialã fiind
calitatea sa de
unic organ legiuitor;
specialã, îndeosebi în materie de control, numiri etc.
Fiind datã de Constituþie, competenþa Parlamentului nu poate fi nici
extinsã ºi nici
restrânsã printr-un alt act decât legea constituþionalã.

Limitele competenþei Parlamentului:

a) supremaþia Constituþiei, care constrânge Parlamentul sã nu încalce
prevederile
acesteia;
b) principiul separaþiei puterilor , care implicã echilibru ºi colaborarea
între
puterile statului, împiedicând Parlamentul sã se substituie altei
autoritãþi
(Guvernului, judecãtorului, Preºedintelui României);
c) partajarea competenþei, în anumite domenii ºi anume.
 cu Guvernul, ce are monopolul iniþiativei în materie de buget ºi ca
efect
al prezumþiei de delegare legislativã ce justificã ordonanþa de urgenþã;
 cu Preºedintele României, în ce priveºte tratatele internaþionale
semnate
în numele României, pe care numai preºedintele le poate trimite
Parlamentului spre
ratificare, instituirea mãsurilor excepþionale (starea de asediu sau de
urgenþã) sau
mobilizarea forþelor armate, ce pot fi luate doar de Preºedintele
României cu
52
aprobarea prealabilã sau posterioarã a Parlamentului, numirea la
propunerea
Preºedintelui a directorilor serviciilor speciale;
 cu corpul electoral, în ce priveºte revizuirea Constituþiei.

4.1.2. Funcþiile Parlamentului

a) Funcþia de legiferare
- existã anumite limitãri care definesc întinderea legitimitãþii
constituþionale a
funcþiei de legiferare:
* încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale este sancþionatã cu
neconstituþionalitatea legii;
* nucleul dur al Constituþiei (limitele revizuirii prevãzute de art. 152
din
Constituþie);
* respectarea principiului separaþiei ºi echilibrului puterilor (Parlamentul
nu se
poate substitui Guvernului sau altor organe publice);
- calitatea Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare nu exclude
intervenþia altor
autoritãþi în procesul de legiferare, cum sunt:
cererea de reexaminare formulatã de Preºedintele României, ce
determinã o nouã
lecturã;
 sesizarea pentru neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii admisã
printr-o
decizie a Curþii Constituþionale, ce obligã Parlamentul, în cadrul
procedurii
complementare a reexaminãrii, sã punã de acord prevederile
neconstituþionale cu
dispoziþiile Constituþiei;
sesizarea, admisã de Curta Constituþionalã, anterioarã ratificãrii, cu
 neconstituþionalitatea unui tratat sau acord internaþional;

b) Funcþia de control
- se exercitã în principal asupra executivului, dar poate privi orice alt
domeniu de
activitate;
53
- se realizeazã prin rapoarte ºi programe prezentate Parlamentului, prin
întrebãri,
interpelãri sau anchete parlamentare, prin rezolvarea petiþiilor adresate
Camerelor, prin
moþiuni simple sau de cenzurã;
- deºi necesar ºi deplin, controlul parlamentar nu este totuºi nelimitat,
exercitându-
se în cadrul general al competenþei constituþionale a Parlamentului,
deci cu respectarea
regimului de separaþie a autoritãþilor publice în exercitarea statalã a
puterii. De aceea,
Parlamentul nu se poate substitui controlului exercitat de diferite
autoritãþi ale
administraþiei publice ºi nici nu se poate pronunþa asupra
responsabilitãþii civile, penale,
contravenþionale etc. a unei persoane, adicã nu se poate substitui
atribuþiilor unei instanþe
judecãtoreºti.

c) Funcþia de reprezentare
- a fost esenþialã în configurarea democraþiei reprezentative ºi a
regimului
parlamentar, îndeosebi în perioada iniþialã a conflictului dintre
Parlament ºi monarhie
(care astfel a devenit constituþionalã);
- asigurã agregarea intereselor ºi valorilor ce îºi disputã întâietatea în
societate în
procesul de adoptare a unei mãsuri, indiferent de natura ei exclusiv
politicã sau ºi
legislativã etc.;
- în societatea modernã, funcþia de reprezentare a Parlamentului este
concuratã de
noi centre de reprezentativitate în dezbaterea unor probleme politice,
îndeosebi mass-
media (presa scrisã ºi, mai ales, televiziunea ºi radioul), Guvernul,
Preºedintele
 României, grupurile de presiune (sindicate, organizaþii patronale,
biserica, partidele,
mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaþii etc.);
- pentru îndeplinirea funcþiei de reprezentare, limitatã prin însãºi
compoziþia politicã
a Parlamentului, important este aportul Consiliului Economic ºi Social,
ce asigurã
reprezentativitatea pe criterii profesionale (nu politice), contactul cu
structurile
administraþiei publice, îndeosebi centrale, ca ºi cu grupurile de
presiune, în principal la
nivelul dezbaterilor ºi analizei în comisiile parlamentare, ca ºi asigurarea
transparenþei
întregii activitãþi.
54

d) Funcþia externã
- ratificarea ºi denunþarea tratatelor internaþionale;
- declararea stãrii de rãzboi sau încetarea ostilitãþilor militare;
- participarea la structurile parlamentare internaþionale (ale Consiliului
Europei,
ale OSCE, ale Pactului Nord Atlantic).

e) Competenþa de numiri
- învestirea Guvernului sau retragerea încrederii acordate acestuia prin
moþiunea
de cenzurã;
- numirea Avocatului Poporului de cãtre Camerele reunite ale
Parlamentului;
- numirea, la propunerea Preºedintelui României, a directorilor
serviciilor
speciale;
- numirea de cãtre fiecare Camerã a trei judecãtori ai Curþii
Constituþionale (din
cei 9 ce alcãtuiesc Curtea);
- numirea în condiþiile legii a unor membrii ai Consiliului Superior al
Magistraturii;
- numirea unor membri în Consiliul Naþional al Audiovizualului;
- propunerea, de cãtre comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului
Concurenþei
etc.

f) Funcþia de organizare internã

- este o consecinþã a principiului constituþional al autonomiei
 parlamentare.
- Camerele valideazã alegerea parlamentarilor ºi au o structurã politicã
proprie,
alcãtuitã din grupurile parlamentare;
-de asemenea, Camerele îºi adoptã regulamente proprii ºi îºi aleg
organele de
lucru pe care pot sã le revoce.
55

4.1.3. Actele Parlamentului

Definire: reprezintã manifestarea de voinþã a uneia din Camere sau a
Camerelor
reunite în ºedinþã comunã rezultatã din desfãºurarea procedurii
parlamentare ºi
obiectivatã într-un înscris; deci, în definirea actului, forma determinã
conþinutul
acestuia;
Categorii: acte juridice ºi acte exclusiv politice; ceea ce le uneºte este
faptul cã
aceste categorii de acte exprimã întotdeauna o opþiune politicã.
acte exclusiv politice prin care Parlamentul îºi exprimã atitudinea cu
scopul de a
influenþa o anumitã activitate, cum ar fi: declaraþia, apelul, mesajul,
chemarea,
proclamaþia etc. Actele exclusiv politice sunt numerus apertus, nefiind
definite
constituþional, iar respectarea lor nu poate fi impusã de forþa coercitivã
a statului;
moþiunea simplã reprezintã singurul act politic definit prin Constituþie;
actele juridice reprezintã manifestãri de voinþã în scopul de a produce
efecte
juridice; de aceea, încãlcarea lor este sancþionatã juridic prin forþa
coercitivã a
statului ºi sunt numerus clausus, fiind prevãzute de cãtre Constituþie ºi
anume:
legile, hotãrârile ºi regulamentele Camerelor; actele juridice sunt
normative, dacã
instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotãrâri);
moþiunea de
cenzurã este un tip de moþiune care, dacã este adoptatã cu respectarea
procedurii
constituþionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului.
a) Legea
 - reprezintã actul adoptat de Camerele Parlamentului în forma
aprobatã de
Camera decizionalã, promulgat de Preºedinte, ºi publicat în Monitorul
Oficial al
României;
- poate fi ordinarã, organicã ºi constituþionalã, potrivit art. 73 din
Constituþie;
- legea constituþionalã nu se promulgã, fiind supusã aprobãrii prin
referendum de
cãtre corpul electoral, pe când legea ordinarã sau organicã sunt supuse
promulgãrii.
b) Hotãrârea
56
- reprezintã actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea
acestora,
cum ar fi aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor,
alegerea
organelor interne ale Parlamentului, aprobarea cererii de arestare,
reþinere sau
percheziþionare a unui parlamentar de cãtre Camerã etc.;
- reprezintã un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor;
- ca regulã, hotãrârea are efecte juridice cu caracter intern; aceste
efecte pot fi ºi
externe, cum ar fi o hotãrâre de aprobare a cererii de arestare,
reþinere sau
percheziþionare a unui parlamentar de cãtre Camerã, care, chiar dacã
priveºte
nemijlocit exercitarea în Parlament a mandatului de cãtre deputat sau
senator, dupã
caz, reprezintã ºi autorizarea aplicãrii împotriva parlamentarului a unor
mãsuri
specifice procedurii penale, ceea ce este un efect extern.
Fiecare Camerã îºi adoptã propriul regulament, iar Camerele reunite
adoptã
regulamentul ºedinþelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o
.rezoluþie. sau o
varietate de hotãrâre prin care se fixeazã principiile activitãþii
parlamentare.
Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligaþiei
de publicare în
Monitorul Oficial, dar sub semnãtura preºedintelui Camerei.
Existã câteva deosebiri esenþiale ale regulamentului parlamentar faþã
de lege.
Astfel:
 - legile organice au un domeniu rezervat (art.73 din Constituþie);
- legile sunt rezultatul deciziei succesive a ambelor Camere; pentru
adoptarea
legilor . indiferent de natura lor . au loc dezbaterea ºi votarea lor
separatã (inclusiv pe
articolele ce fac obiectul unor amendamente) în fiecare dintre cele
douã Camere,
urmând ca legile, cu excepþia celor constituþionale sã fie adoptate în
forma aprobatã în
Camera decizionalã (chiar dacã nu are loc o dezbatere, prima Camerã
sesizatã îºi
exprimã voinþa, în sensul acceptãrii iniþiativei legislative, în forma cu
care a fost
sesizatã, prin adoptarea tacitã a legii în termenul constituþional
prevãzut în art. 75);
- legile, cu excepþia celor constituþionale, supuse aprobãrii prin
referendum, se
înainteazã promulgãrii de cãtre Preºedintele României;
- regulamentele se adoptã de fiecare Camerã în parte cu votul
majoritãþii absolute
57
a parlamentarilor; aceastã majoritate nu transformã regulamentul în
lege, ci urmãreºte
asigurarea unei reprezentãri cât mai largi a voinþelor parlamentarilor
în adoptarea
actului normativ ce concretizeazã autonomia regulamentarã a
Parlamentului;
- regulamentele parlamentare reprezintã .o prelungire a Constituþiei. în
ce
priveºte organizarea ºi funcþionarea Parlamentului; prin aceste
regulamente nu se pot
institui reguli pentru persoane din afara Parlamentului sau de cãtre o
Camerã pentru
cealaltã.
c) Moþiunea
- poate fi simplã sau de cenzurã;
- moþiunile reprezintã actele prin care o Camerã sau Camerele reunite
îºi exprimã
atitudinea într-o anumitã problemã;
- moþiunea de cenzurã adoptatã are efecte juridice, în timp ce
moþiunea simplã este
exclusiv un act politic;
- de regulã, nu este obligatoriu ca moþiunea sã se concretizeze într-un
înscris, putând
 rezulta numai din vot (cum ar fi respingerea unei legi).

Actele interne ale Parlamentului

- nu au fost cuprinse între .Actele Parlamentului. datoritã faptului cã au
caracter
intern ºi efectele lor intereseazã exclusiv procedura parlamentarã;
- ele provin de la organele de lucru ale Camerelor;
- exemple: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate în
fond, de
mediere, avizul unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Camerã
spre dezbatere
celeilalte Camere, ordinea de zi etc.

58

Capitolul V
PROCEDURA PARLAMENTARÃ

5.1. Introducere
Conþinut: procedura parlamentarã cuprinde reguli ce ordoneazã
activitatea
Parlamentului în scopul exercitãrii competenþei sale constituþionale ºi
legale; ele
rezultã din Constituþie ºi din regulamentele parlamentare.
Forma: forma scrisã este esenþialã, dar existã ºi reguli cutumiare sau
precedente
cu caracter complementar, care însã devin obligatorii în sens normativ
doar dupã
receptarea lor cu titlu de cutumã; valoarea precedentului este aceea a
unei soluþii ce nu
are caracter obligatoriu, similar cu precedentul judecãtoresc.
Funcþionalitatea: procedura trebuie sã asigure participarea opoziþiei în
funcþionarea Camerelor ºi în structurile organizatorice ale acestora,
pentru a se
valorifica pluralismul politic.
Diferenþiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de
aplicaþie generalã
ºi reguli speciale (distincþie exclusiv metodologicã); singura distincþie
ºtiinþificã este,
 însã, aceea dintre regulile procedurale de naturã constituþionalã,
întrucât de respectarea
lor depinde constituþionalitatea externã a legii (cum sunt majoritatea
necesarã adoptãrii
legii, specializarea sesizãrii etc.), ºi celelalte reguli de procedurã, a cãror
respectare este o
problemã exclusiv de competenþa Parlamentului.

5.2. Premisele procedurii parlamentare

5.2.1. Legislatura
- activitatea parlamentarã se dimensioneazã în timp;
- legislatura desemneazã durata mandatului colectiv al Parlamentului,
implicit al
fiecãrei Camere;
59
- ca regulã, legislatura este de 4 ani, având în vedere explicaþiile date
atunci când
s-a tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea
Parlamentului;
- efectele expirãrii legislaturii: perimã toate lucrãrile nefinalizate, cu
excepþia
proiectelor de lege sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi
a unei Camere
(art. 63 din Constituþie).

5.2.2. Sesiunea
- este perioada în care o adunare parlamentarã îºi exercitã în
deplinãtate
competenþa sa constituþionalã sau, sub aspect funcþional, perioada în
care plenul se
poate întruni în ºedinþe;
- în afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenþa
plenului;
- încheierea sesiunii nu are efecte asupra activitãþii Biroului permanent
ºi nici, cu
aprobarea acestuia, asupra activitãþii comisiilor parlamentare;
- în dreptul parlamentar sunt douã soluþii, a sesiunii continue, cum a
fost în cazul
lucrãrilor Adunãrii Constituante, ºi a sesiunii ordinare, cu posibilitatea
convocãrii în
afara acesteia a sesiunii extraordinare, care este sistemul constituþional
actual;
- convocarea în sesiuni ordinare sau extraordinare se face de cãtre
preºedinþii
 Camerelor, înlãturând-se astfel orice imixtiune a autoritãþilor executive
în
funcþionarea Parlamentului.
Douã sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului:
* principiul simultaneitãþii, potrivit cãruia nu poate fi convocatã în
sesiune numai
o Camerã ºi nu poate fi dizolvatã numai una din Camere, iar alegerile
sunt simultane;
în ce priveºte exclusiv convocarea, ca excepþie, în mod justificat poate fi
convocatã
doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului
regulament, alegerea
preºedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea în Camera
decizionalã
pentru aprobarea legii adoptate anterior de cãtre Camera prima sesizatã
etc.;
* principiul continuitãþii, potrivit cãruia sesiunea nu poate fi întreruptã
sau
suspendatã;
Categorii de sesiuni:
60
a. Sesiunea ordinarã
- sunt douã sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie ºi septembrie-
decembrie,
totalizând una din cele mai lungi perioade din Europa;
- pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul îºi poate exercita oricare din
funcþiile
sale;
- deschiderea sesiunii are douã efecte specifice: încetarea mandatului
membrilor
Biroului permanent, cu excepþia preºedintelui, al cãrui mandat este pe
durata
legislaturii, ºi alegerea unui nou birou permanent.
b. Sesiunea extraordinarã
- este pentru o ordine de zi determinatã, fiind justificatã de cerinþa
îndeplinirii unei
sarcini neobiºnuite, de un eveniment neprevãzut sau de situaþiile în
care întrunirea în
sesiune extraordinarã este de drept (adicã nu la cerere); fiind limitatã la
rezolvarea
problemei înscrise pe ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea
ordinii de zi, sã
evite þinerea sesiunii; deci, în realitate, sesiunea are loc numai cu
acordul lor (prin
 votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depãºi termenul maxim
pânã la care
preºedintele Camerei, potrivit Constituþiei, convoacã sesiunea ordinarã;
- Camerele se întrunesc în sesiuni extraordinare la cererea
Preºedintelui
României, a Biroului permanent sau a cel puþin o treime din numãrul
deputaþilor
sau al senatorilor; data este cea stabilitã de preºedintele Camerei
prin actul
convocãrii parlamentarilor;
- întrunirea de drept în sesiune extraordinarã se face în condiþiile expres
prevãzute
de Constituþie: în caz de agresiune armatã împotriva þãrii, de
instituire a stãrii de
urgenþã sau de asediu, în ipoteza depunerii dupã închiderea sesiunii
ordinare a unei
ordonanþe de urgenþã de cãtre Guvern.

5.2.3. ªedinþa
- reprezintã forma de constituire a Camerei în reuniune plenarã;
- ºedinþele se desfãºoarã pe parcursul a patru zile din sãptãmânã, cea
de a cincea
fiind rezervatã activitãþii în circumscripþiile electorale;
61
- ºedinþele sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea
preºedintelui sau a cel
puþin 20 de senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera
Deputaþilor, se
hotãrãºte, cu votul majoritãþii parlamentarilor prezenþi, ca acestea sã
fie secrete; la
ºedinþele publice ale Camerelor pot asista diplomaþi, reprezentanþi ai
presei, radioului
ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza acreditãrii sau a invitaþiei
semnate de
secretarul general al Camerei, în condiþiile stabilite de Biroul
permanent; cetãþenii pot
asista pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea
solicitãrii de cãtre
cei interesaþi, în limita locurilor disponibile ºi a spaþiului destinat
publicului.;
parlamentarii, ca iniþiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea
de zi a celeilalte
Camere, au acces la lucrãrile parlamentare ale Camerei din care nu fac
parte; membrii
 Guvernului sau reprezentanþii acestora sunt obligaþi sã participe la
lucrãrile
Parlamentului atunci când sunt solicitaþi în acest sens; parlamentarii
Camerei sunt
obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Camerei, prezenþa fiind urmãritã de
un secretar
(parlamentarul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive
independente de voinþa sa
va anunþa biroul permanent, menþionând cauzele care îl împiedicã sã
participe
deoarece altminteri, poate fi sancþionat ºi pierde drepturile
corespunzãtoare din
indemnizaþie).

62

Capitolul VI
PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

Definire: Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli

aplicabile
indiferent de procedura specificã problemei ce face obiectul deliberãrii,
precum ºi
anumite reguli ale procedurii parlamentare speciale de care depinde
constituþionalitatea
externã (formalã) a actului adoptat; unele dintre ele au fost legiferate,
îndeosebi în
materie de numiri, iar restul sunt prevãzute exhaustiv în regulamentele
parlamentare
sau pot fi cutumiare.
 Scop: procedura parlamentarã valorificã nu numai dimensiunile juridico-
statale,
ci ºi cele politice ale Parlamentului; astfel, procedura parlamentarã
înlesneºte
dezbaterea liberã ºi contradictorie a problemelor de pe agenda de lucru
a
Parlamentului, transparenþa vieþii parlamentare, permiþând receptarea
ºi cunoaºterea sa,
precum ºi controlul opiniei publice.
Categorii: principalele proceduri parlamentare generale privesc
sesizarea,
pregãtirea lucrãrilor, procedura dezbaterilor ºi procedura de vot.

6.1. Sesizarea
- Parlamentul poate acþiona ºi din oficiu, adicã din iniþiativa sa, dar
regula
este sesizarea; în fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru
soluþionarea
sesizãrii;
- sesizarea, asigurând declanºarea unei proceduri, este expresia unui
drept
sau a unei atribuþii cãreia îi corespunde obligativitatea punerii în
miºcare a
competenþei organului sesizat; ca urmare, competenþa Parlamentului
fiind
constituþionalã sau legalã, numai actele prin care, potrivit Constituþiei
sau legii, se
63
pune în miºcare aceastã competenþã, constituie o sesizare. De aceea, o
petiþie sau o
cerere, cum a fost cea a minerilor când au pãtruns cu forþa în incinta
Camerei
Deputaþilor, neavând asemenea efect, nu constituie o sesizare.
- Existã mai multe tipuri de sesizãri ale Parlamentului; principalele sunt
urmãtoarele:
sesizãri prin care se pune în miºcare competenþa Parlamentului ca
unic organ
legiuitor, ºi anume dreptul de iniþiativã legislativã: proiecte de legi, dacã
iniþiativa este
guvernamentalã, sau propuneri de lege, dacã iniþiativa este
parlamentarã, provenind
de la cel puþin un deputat sau senator, ori popularã (cel puþin 100.000
de cetãþeni cu
 drept de vot din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din
aceste judeþe sau
în municipiul Bucureºti sã fie înregistrate cel puþin 5.000 de semnãturi);
 sesizarea se adreseazã diferit în funcþie de obiectul proiectului de
lege sau
propunerii legislative, deoarece, potrivit art. 75 din Constituþie,
competenþa Camerelor
este diferitã; astfel, sesizarea se adreseazã mai întâi Camerei prime
sesizate, urmând ca
ulterior sã decidã definitiv cea de a doua Camerã;
iniþiativa guvernamentalã ºi cea popularã trebuie sã fie conforme Legii
de
organizare ºi funcþionare a Guvernului ºi, respectiv, Legii privind
iniþiativa popularã;
iniþiativa revizuirii Constituþiei se exercitã, potrivit art. 150 din legea
fundamentalã, de Preºedintele României, la propunerea Guvernului, de
cel puþin un
sfert din numãrul deputaþilor sau al senatorilor, precum ºi de cel puþin
500.000 de
cetãþeni cu drept de vot, care trebuie sã provinã din cel puþin jumãtate
din judeþele þãrii,
iar în fiecare din aceste judeþe sau în municipiul Bucureºti trebuie sã fie
înregistrate cel
puþin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative;
sesizãri care declanºeazã procedurile complementare de reexaminare
a
legii adoptate (cerere de reexaminare formulatã de Preºedintele
României sau
decizia Curþii Constituþionale de admitere a sesizãrii privind
neconstituþionalitatea
unei prevederi legale înainte de promulgare sau de constatare a
neconstituþionalitãþii unei prevederi regulamentare);
64
sesizarea pentru sãvârºirea unor acte cu caracter solemn (prestarea
jurãmântului de cãtre Preºedintele României, ºedinþe omagiale etc.);
sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naþiunii de
competenþa Parlamentului, cum sunt mesajele Preºedintelui României
sau
declaraþiile politice ale primului-ministru;
sesizarea pentru exercitarea de cãtre Parlament a competenþei sale
de
numiri, cum este cererea pentru acordarea votului de încredere în
vederea formãrii
Guvernului;
 sesizãri prin care se pune în miºcare competenþa de control a
Parlamentului: moþiunea de cenzurã, rapoartele comisiilor de anchetã,
rapoartele
Avocatului Poporului, ale Curþii de Conturi etc.
- sesizãrile pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau
externe (Guvern, Preºedintele României, cetãþeni); la cerere (ceea ce
este regulã)
sau din oficiu (cum ar fi trimiterea legii spre dezbatere celeilalte
Camere);
- sesizarea este, de regulã, facultativã, cu unele excepþii: supunerea
spre
aprobare de cãtre Parlament a mãsurilor excepþionale luate de
Preºedintele
României în baza art. 92, 93 din Constituþie; prezentarea rapoartelor
comisiilor de
anchetã, supunerea spre dezbatere a rapoartelor unor autoritãþi publice
(Avocatul
Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.).
Desesizarea are ca efect încheierea procedurii de soluþionare a sesizãrii;
de
aceea, ea este ireversibilã.

6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor

Eficienþa activitãþii parlamentare depinde de pregãtirea lucrãrilor, spre a
evita
desfãºurarea lor în mod dezordonat ºi fãrã o fundamentare prealabilã.
Metodele
utilizate sunt: programarea dezbaterilor sub forma ordinii de zi,
aprobarea programului
de activitate ºi analiza prealabilã în cadrul comisiilor parlamentare.

65
6.2.1. Procedura .ordinii de zi.
Principiu: Camera este stãpâna ordinii de zi.
Ordinea de zi ºi programul de activitate:
- sunt o garanþie împotriva improvizaþiei ºi surprizei ºi, deºi sub aspect
juridic reglementeazã ordinea dezbaterilor, au un caracter
esenþialmente politic;
- conþinutul proiectului ordinii de zi ºi al programului de activitate este
reglementat de regulamentele Camerelor, precum ºi de regulamentul
ºedinþelor
comune;
- ordinea de zi ºi programul de activitate ale Senatului se aprobã de
plenul
 Senatului, la propunerea Biroului permanent lãrgit, cu participarea
preºedinþilor de
comisii ºi a liderilor grupurilor parlamentare;
- la Camera Deputaþilor, proiectul ordinii de zi ºi al programului de
activitate se întocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor
parlamentare, ºi se aprobã de Comitetul ordinii de zi, prezidat de
preºedintele
Camerei, fãrã drept de vot, ce aparþine numai liderilor grupurilor
parlamentare,
fiecare cu puterea de vot a grupului în plenul Camerei; la elaborarea ºi
aprobarea
ordinii de zi este invitat ºi reprezentantul Guvernului, pentru a fi
consultat;
- proiectul ordinii de zi cuprinde, în succesiunea determinatã de
importanþã, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informãri
ºi alte acte
prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Camere, precum ºi, dupã
caz, întrebãri,
interpelãri, declaraþii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul
permanent
ori de parlamentari;
- la întocmirea ºi aprobarea ordinii de zi se asigurã prioritate dezbaterii:
ordonanþelor de urgenþã ale Guvernului;
 proiectelor de legi ºi propunerilor legislative în procedurã de urgenþã,
celor pentru
care Camera respectivã are rolul de Camerã primã sesizatã, precum ºi
celor
referitoare la armonizarea legislaþiei naþionale cu cea a Uniunii
Europene ºi a
Consiliului Europei;
proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaþionale
66
rapoartelor întocmite de comisiile de mediere cu privire la soluþionarea
divergenþelor între Camere în cadrul procedurii de revizuire a
Constituþiei;
rapoartelor sau declaraþiilor primului-ministru cu privire la politica
Guvernului;
- proiectul ordinii de zi pentru sãptãmâna urmãtoare este supus spre
aprobare Senatului ºi se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor
prezenþi, în
ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii; la Camera Deputaþilor
proiectul
se aprobã de Comitetul ordinii de zi pânã la sfârºitul fiecãrei sãptãmâni
de
 lucru a Camerei;
- la Camera Deputaþilor modificarea ordinii de zi sau a programului
de lucru se aprobã, în cazuri excepþionale, de Comitetul ordinii
de zi, la
cererea Biroului permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi
modificatã,
pentru motive bine întemeiate ºi urgente, de cãtre plen, numai la
cererea
Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului
sau a
Guvernului;
- importanþa politicã a ordinii de zi: exprimã politica legislativã a
Camerei;
- ordinea de zi este sãptãmânalã, cu excepþia ºedinþelor comune, când
se
referã la problemele pentru care a fost convocatã ºedinþa comunã;
- pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprobã, la fiecare
dintre
Camere, de cãtre plenul acesteia; neaprobarea ordinii de zi de cãtre
Camerã
împiedicã þinerea sesiunii extraordinare;
- înscrierea unui proiect pe ordinea de zi este un act ireversibil, întrucât
el
nu mai poate fi retras de iniþiator la finele legislaturii ºi se transmite
noului
Parlament.

6.2.2. Examinarea ºi avizarea în comisii

- în comisii se examineazã proiectele de legi, propunerile legislative ºi
amendamentele, precum ºi alte acte sau probleme cu care comisia este
sesizatã de
Biroul permanent sau de plenul Camerei;
67
- comisia permanentã sesizatã în fond primeºte ºi analizeazã avizele
celorlalte comisii care examineazã proiectul de lege sau propunerea
legislativã în
termenul stabilit de Biroul permanent; la ºedinþele comisiei sesizate în
fond, alãturi
de membrii acesteia pot participa, fãrã drept de vot, ºi iniþiatorii
propunerilor
legislative sau, în cazul în care comisia considerã necesar, autorii unor
amendamente la proiecte de legi sau propuneri legislative aflate pe
ordinea de zi a
 comisiei, reprezentanþii comisiilor sesizate pentru avizare, precum ºi
alþi invitaþi
care ar putea ajuta la înþelegerea unor probleme de specialitate, în
vederea
întocmirii de cãtre comisie a raportului;
- este o fazã prealabilã, pregãtitoare, în care se asigurã fundamentarea
soluþiilor;
- analiza prealabilã în comisii este un mijloc de protecþie a plenului
împotriva surprizelor ºi improvizaþiei ºi de asigurare a fundamentãrii
soluþiilor, din
care cauzã ea prefigureazã decizia plenului sub aspect juridic ºi politic
(reflectã
adevãratul rol al opoziþiei parlamentare, deci clivajul politic concret
faþã de
problema dezbãtutã); neajunsul soluþiei îl constituie posibila întârziere a
lucrãrilor
(comisia sesizatã în fond de la Camera decizionalã poate fi groparul unor
iniþiative
faþã de care grupurile parlamentare nu manifestã voinþa politicã de a le
supune
dezbaterii plenului);
- procedura de avizare în comisii este diferitã, în funcþie de obiectul
dezbaterii ºi de competenþa constituþionalã a Parlamentului; astfel sunt
sesizãri care
nu fac obiectul dezbaterii în comisie: moþiunea de cenzurã, mesajul
Preºedintelui
României, declaraþiile primului-ministru etc.

6.3. Procedura dezbaterilor

- dezbaterea ºi dreptul la cuvânt sunt de esenþa parlamentarismului,
deoarece în acest fel se exprimã diversitatea de opinii; dreptul la cuvânt
poate fi
utilizat într-o manierã obstrucþionistã, spre a împiedica sau întârzia
luarea unei
decizii; de asemenea, este esenþial ca opoziþia sã se poatã exprima;
de aceea,
68
procedura dezbaterilor trebuie sã fie contradictorie ºi sã evite pe cât
posibil
practicile obstrucþioniste;
- ºedinþa este deschisã de preºedinte sau, în lipsa sa, de un
vicepreºedinte;
- parlamentarii iau cuvântul în ordinea înscrierii la cuvânt pe o listã
 prestabilitã dacã preºedintele nu hotãrãºte altfel; sunt exceptaþi
parlamentarii care
au dreptul sã ia cuvântul, în afara listei, în probleme ce implicã persoana
lor, cum ar
fi o imputaþie incorectã sau în chestiuni procedurale;
- cuvântul se acordã de preºedinte ºi se rosteºte de la tribuna Camerei,
spre
a se încuraja elocinþa; în practicã, luarea de cuvânt este ºi din salã,
ceea ce
încurajeazã caracterul viu al dezbaterilor;
- de regulã, luarea de cuvânt este limitatã la o intervenþie de cel mult 5
minute;
- vorbitorii sunt obligaþi sã se refere exclusiv la chestiunea pentru
discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt, intervenþie care sã asigure
contradictorialitatea (o intervenþie contra ºi apoi alta pentru soluþia
prezentatã de
iniþiator);
- Camera poate decide sistarea dezbaterilor;
- dacã dezbaterea este organizatã, cum ar fi, de exemplu, la moþiunea
de
cenzurã sau la dezbaterile generale privind un proiect de lege, se
exprimã
reprezentanþii grupurilor parlamentare în durata de timp alocatã;
organizarea
dezbaterilor se aprobã, la Camera Deputaþilor, de cãtre Comitetul ordinii
de zi;
- sunt interzise dialogul între cel de la tribunã ºi persoanele din salã,
proferarea de injurii, calomnii sau tulburarea dezbaterilor;
- de regulã, în plen, dezbaterile sunt publice;
- în comisii, dezbaterile nu sunt publice dacã comisia nu decide altfel;
- la dezbateri pot participa parlamentarii ce au fãcut amendamente,
raportorii comisiilor, membrii Guvernului, diverºi invitaþi; în comisii pot
participa,
fãrã drept de vot, ºi diverºi invitaþi, cei ce au fãcut amendamente etc.;
69
- dezbaterile se caracterizeazã prin oralitate, fiind interzisã citirea
cuvântului rostit, ºi prin contradictorialitate.

6.4. Procedura de vot

Definire: votul reprezintã manifestarea de voinþã care exprimã acordul
sau
dezacordul parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru
a lua decizii
 referitoare la mãsuri de ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de
altã naturã, ce
au fãcut obiectul dezbaterii; abþinerile, absenþii, ca ºi cei prezenþi care
nu voteazã au
semnificaþia unui vot .contra., deoarece împiedicã formarea majoritãþii
necesare
adoptãrii mãsurii supuse votului;
- Decizia este expresia voinþei majoritare, obiectivizatã prin însumarea
voturilor
individuale în rezultatul votãrii, dupã ce minoritatea ce s-a opus
adoptãrii mãsurii s-a
putut exprima;
- Votul este un drept . funcþie, în serviciul poporului ºi nu al
parlamentarului care
îl exercitã; de aceea, parlamentarii nu pot renunþa la dreptul de vot ºi
nu îl pot
tranzacþiona în interes personal.
Caracteristicile votului în Parlament:
- votul este universal în cadrul comunitãþii parlamentarilor, egal, direct,
public, cu
excepþia celui secret, dar nu este liber exprimat, datoritã obligaþiei
parlamentarilor de a
se prezenta la ºedinþa de vot;
- votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; în
cursul
votãrii nu se acordã dreptul la cuvânt.
Modalitãþile de vot
a) deschis (public), când se poate ºti votul fiecãrui parlamentar;
modalitãþile sale
sunt votul prin ridicare de mâini sau în picioare, prin apel nominal
(fiecare parlamentar
este chemat la tribunã ºi se pronunþã .contra. sau .pentru.), prin vot
electronic cu
listing;
70
b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bilã
albã sau
neagrã în urnã (bilele introduse în urnele de aceeaºi culoare sunt vot
.pentru., iar cele
în urne de culori diferite, vot .contra.), cu buletine de vot pentru numiri
individuale
sau votul electronic fãrã listing;
Reguli procedurale privind exprimarea votului:
- preºedintele voteazã ultimul;
 - repetarea votului se poate face pentru vicii de procedurã sau vicii în
derularea
votãrii sau în caz de paritate de voturi; dacã ºi a doua oarã paritatea se
menþine, votul
este .contra.; retractarea votului nu este admisibilã (votul odatã
exprimat este
dobândit).
Cvorumul anterior votãrii
- Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi organice sau ordinare,
hotãrâri,
moþiuni ºi alte acte cu caracter politic, în prezenþa majoritãþii
parlamentarilor Camerei
respective; pentru adoptarea de legi constituþionale, cvorumul este de
minim douã
treimi din parlamentarii fiecãrei Camere; în orice altã situaþie,
cvorumul a fost
desfiinþat.
- în cadrul procedurii legislative, condiþia cvorumului se aplicã numai la
votul
pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum ºi atunci când, potrivit
prevederilor
regulamentului, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau
a propunerii
legislative la propunerea comisiei sesizate în fond, dupã dezbaterile
generale, deci
înainte de dezbaterea pe articole; verificarea întrunirii cvorumului se
poate dispune
numai la ºedinþele de vot final imediat înaintea votãrii, de cãtre
preºedinte, din proprie
iniþiativã ori la cererea liderului unui grup parlamentar; în cazul în care
cvorumul nu
este întrunit, ºedinþa se suspendã, iar preºedintele va arãta data când
se reiau lucrãrile;
amânarea votãrii are loc ºi atunci când nu este întrunitã cel puþin
majoritatea de douã
treimi necesarã adoptãrii unei legi constituþionale;
- preºedintele Camerei amânã votarea dacã nu este întrunit cvorumul;
în practica
parlamentarã, amânarea votului s-a fãcut ºi în ipoteza în care o mãsurã,
neputând fi
luatã decât cu o majoritate calificatã, s-a constatat cã prezenþa este
inferioarã acelei
71
 majoritãþi; în aceastã ipotezã, rezultatul votului ar fi fost cunoscut
înainte de a fi
exprimat, aºa încât supunerea la vot ar fi fost inutilã; dacã situaþia se
repetã, votul are
loc chiar dacã numãrul celor prezenþi este în continuare inferior celui
necesar pentru
adoptarea mãsurii;
- în stabilirea rezultatului votului, esenþial este numãrul minim de
voturi necesar
pentru ca decizia referitoare la mãsura ce a fãcut obiectul votului sã
poatã fi luatã;
aceastã majoritate poate fi simplã, absolutã sau calificatã; existã
majoritãþi de
conjuncturã, în care parlamentarii majoritãþii voteazã cu opoziþia ºi
invers;
- proclamarea rezultatelor votului se face de cãtre preºedinte;
- publicarea votului se asigurã o datã cu procesul verbal al ºedinþei;
- votul se exercitã numai în salã; astfel, unii parlamentari pot fi excluºi
de la vot
ca urmare a aplicãrii sancþiunii disciplinare privind interzicerea
participãrii la lucrãrile
Camerei pentru o perioadã de timp;
- votul este personal ºi nu se poate delega; de aceea, parlamentarii
absenþi sunt
excluºi de la vot, indiferent de motivul care a stat la baza absenþei
lor (cum ar fi
îndeplinirea unei însãrcinãri date de Camerã); totuºi, în mod
excepþional, pentru situaþii
strict determinate, s-a permis în domeniul revizuirii Constituþiei, votul
prin
corespondenþã.

72
 Capitolul VII
PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE

Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de

activitate.
În cele ce urmeazã, ne vom opri asupra principalelor proceduri privind
legiferarea,
controlul executivului, numirile etc.

7.1. Procedura legislativã pentru adoptarea legilor ordinare ºi a

legilor
organice
În toatã aceastã secþiune, ne vom referi la procedura de adoptare a
legilor ordinare
ºi a celor organice, urmând ca procedura referitoare la adoptarea legilor
de revizuire a
Constituþiei sã o tratãm într-o secþiune distinctã.
Privitã în ansamblul sãu, procedura legislativã cuprinde regulile de la
conturarea
ideii de lege pânã la publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze:
prima fazã, prealabilã sesizãrii Parlamentului, cu caracter
administrativ;
a doua fazã, parlamentarã;
a treia fazã, promulgarea ºi publicarea legii în Monitorul Oficial al
României.

7.1.1. Conceptul de lege

În sens material: totalitatea actelor normative care alcãtuiesc legislaþia
în
ansamblul ei.
În sens formal: actul adoptat cu acest titlu de cãtre Camerele
Parlamentului, în
forma aprobatã de Camera decizionalã, promulgat de cãtre Preºedintele
României ºi
publicat în Monitorul Oficial.

7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii

legislative)
73
Reprezintã totalitatea regulilor pentru pregãtirea dezbaterilor,
dezbaterea ºi
votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în fiecare
Camerã sau, ca
 excepþie, în Camerele reunite în ºedinþã comunã, în situaþiile expres
prevãzute de
Constituþie, referitoare la adoptarea bugetului de stat, a bugetului
asigurãrilor sociale
de stat, precum ºi la adoptarea legii de revizuire a Constituþiei, atunci
când, ca urmare a
medierii dintre cele douã Camere, mai existã divergenþe.
Procedura legislativã parlamentarã cuprinde succesiv:
- etapa de pregãtire a lucrãrilor;
- etapa deliberativã.
Prima etapã priveºte în principal: înregistrarea ºi difuzarea proiectului
parlamentarilor ºi comisiilor parlamentare; analiza în comisii ºi
înscrierea pe ordinea de
zi.
A doua etapã priveºte dezbaterea ºi votarea proiectului în plenul
Camerei. Întrucât
procedura parlamentarã pentru proiectele de lege sau propunerile
legislative este aceeaºi,
în continuare ne vom referi doar la proiecte, pentru ambele categorii.
Trãsãturile procedurii de legiferare
a) contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate . opoziþie;
b) rolul hotãrâtor al grupurilor parlamentare în desfãºurarea
procedurii;
c) caracterul repetitiv al procedurii, nu numai ca efect al
bicameralismului,
dar ºi al faptului cã orice întoarcere a procedurii, cum ar fi în cazul
procedurilor
complementare de reexaminare a legii, înseamnã repetarea ei;
d) oficialitatea în desfãºurarea procedurii, în sensul cã procedura
parlamentarã, o datã declanºatã, se desfãºoarã în temeiul obligaþiilor
constituþionale
ºi regulamentare ce revin organelor de lucru ale Parlamentului, cu unele
excepþii,
cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului, prezentarea
amendamentelor etc.;
e) drepturile ce se exercitã în cadrul procedurii parlamentare . de
iniþiativã
legislativã, de vot, de a cere reexaminarea legii etc. . prin natura lor,
privesc un
interes public;
f) caracterul public al procedurii;
74
g) structura procedurii în mai multe faze succesive (prealabile la
dezbaterea
 în plen ºi faza deliberãrii plenului Camerei);
h) competenþa decizionalã diferitã a Camerelor;
i) caracterul imperativ ºi de decãdere a termenelor în cadrul
procedurii
parlamentare;
j) publicitatea ºedinþelor în plen ºi lipsa publicitãþii la ºedinþele
comisiilor;
k) caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepþia dreptului la
cuvânt.

A. Etapa pregãtitoare
Sesizarea Camerei este diferitã în funcþie de conþinutul proiectului, cu
respectarea
articolului 75 din Constituþie. În acest sens, sesizarea este diferitã dupã
cum:
a)Camera decizionalã este Senatul, în care caz, proiectele sunt
înaintate spre
dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, ca primã Camerã sesizatã;
ele sunt pentru
ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaþionale ºi stabilirea
mãsurilor legislative
ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum ºi
adoptarea definitivã a
legilor organice ce privesc organizarea ºi funcþionarea statului.
b) Camerã decizionalã este Camera Deputaþilor în toate cazurile ce nu
fac parte
din enumerarea de la litera a); în aceastã ipotezã, proiectele se
înainteazã la prima
Camerã sesizatã care este Senatul.

Competenþa celor douã Camere ale Parlamentului, în calitate de

Camere prime
sesizate, este redatã în tabelul urmãtor:

Camera Deputaþilor Senat

proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri
internaþionale ºi a mãsurilor legislative ce rezultã
toate proiectele de legi ºi propunerile legislative
de nivelul legilor ordinare
75
din aplicarea acestor tratate sau acorduri
proiectele legilor organice prevãzute în Constituþie la:
art.31
alin.(5)
Dreptul la informaþie art. 3
alin. (2)
Teritoriul
art.40
alin.(3)
Dreptul de asociere art. 5
alin. (1)
Cetãþenia
art.55
alin.(2) ºi
(3)
Apãrarea þãrii art. 5
alin. (1)
Simboluri naþionale
art.58
alin.(3)
Avocatului Poporului . Numirea ºi
rolul
art. 16
alin. (4)
Egalitatea în drepturi
art. 73
alin. (3)
lit e)
organizarea Guvernului ºi a
Consiliului Suprem de Apãrare a
Þãrii
art. 44
alin. (2)
Dreptul de proprietate privatã
art. 73
alin. (3)
lit k)
contenciosul administrativ art. 52
alin. (2)
Dreptul persoanei vãtãmate de o
autoritate publicã
art. 73
alin. (3)
lit l)
organizarea ºi funcþionarea
Consiliului Superior al Magistraturii,
a instanþelor judecãtoreºti, a
Ministerului Public ºi a Curþii de
Conturi
art. 55
alin. (3)
Apãrarea þãrii - incorporarea
art. 73
alin. (3)
lit n)
organizarea generalã a
învãþãmântului
art. 73
alin. (3)
lit a)
sistemul electoral, organizarea ºi
funcþionarea Autoritãþii Electorale
Permanente
art. 73
alin. (3)
lit o)
organizarea administraþiei publice
locale, a teritoriului, precum ºi
regimul general privind autonomia
localã
art. 73
alin. (3)
lit b)
organizarea, funcþionarea ºi finanþarea
partidelor politice
art.79
alin.(2)
Consiliul Legislativ art. 73
alin. (3)
lit d)
organizarea ºi desfãºurarea
referendumului
art.102
alin.(3)
Guvernul . Rolul ºi structura art. 73
alin. (3)
lit f)
regimul stãrii de mobilizare parþialã
sau totalã a forþelor armate ºi al stãrii
de rãzboi
art.105
alin.(2)
Guvernul . Incompatibilitãþi art. 73
alin. (3)
lit g)
regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de
urgenþã
art.117
alin.(3)
Înfiinþarea de autoritãþi
administrative autonome
art. 73
alin. (3)
lit h)
infracþiunile, pedepsele ºi regimul
executãrii acestora
art.118
alin.(2) ºi
(3)
Sistemul de apãrare art. 73
alin. (3)
lit i)
acordarea amnistiei sau a graþierii
colective
art.120
alin.(2)
Administraþia publicã localã .
Principii de bazã
art. 73
alin. (3)
lit j)
statutul funcþionarilor publici
art.123
alin.(3)
Prefectul art. 73
alin. (3)
lit m)
regimul juridic general al proprietãþii
ºi al moºtenirii
art.125
alin.(2)
Statutul judecãtorilor art. 73
alin. (3)
 lit p)
regimul general privind raporturile de
muncã, sindicatele, patronatele ºi
protecþia socialã
art.126 Instanþele judecãtoreºti art. 73 statutul minoritãþilor
naþionale din
76
alin.(4) ºi
(5)
alin. (3)
lit r)
România
art.128
alin.(2)
Folosirea limbii materne ºi a
interpretului în justiþie
art. 73
alin. (3)
lit s)
regimul general al cultelor
art. 140
alin.(1)
Curtea de Conturi art. 83
alin. (3)
Preºedintele României - prelungirea
mandatului
art.142
alin. (5)
Curtea Constituþionalã . Structura art. 136
alin. (3),
(4) si (5)
Proprietatea
art. 141 Consiliul Economic ºi Social

În toate cazurile arãtate în tabelul de mai sus în care Camera

Deputaþilor este
Camerã primã sesizatã, Senatul este Camerã decizionalã, reciproca fiind
valabilã.

Aspecte de ordin procedural

proiectele se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor la Biroul
permanent al
Camerei la care au fost depuse; ele trebuie sã fie însoþite de o expunere
de motive, iar
 propunerile legislative trebuie redactate în forma cerutã pentru
proiectele de legi;
Biroul permanent este cel care verificã dacã sesizarea a fost depusã cu
respectarea
articolului 75 din Constituþie ºi va trimite celeilalte Camere proiectul de
lege sau
propunerea legislativã respectivã în cazul în care aceastã din urmã
Camerã era
competentã a-l adopta în primã lecturã;
dacã nu sunt însoþite de avizul Consiliului Legislativ ºi, când este
cazul, de cel
al Consiliului Economic ºi Social, proiectele de legi sau propunerile
legislative, dupã
caz, se trimit acestora, avizul urmând sã fie emis în termenul prevãzut
de lege;
în cazul propunerilor legislative iniþiate de cãtre cetãþeni, preºedintele
Camerei
prime sesizate, înainte de comunicarea iniþiativei cãtre parlamentarii
Camerei
respective, va solicita Curþii Constituþionale verificarea îndeplinirii
condiþiilor
constituþionale pentru exercitarea iniþiativei legislative;
proiectele de legi se înregistreazã numai la Camera competentã a fi
prima
sesizatã, în conformitate cu art. 75 din Constituþie ºi nu trebuie sã fie
lovite de vicii de
inadmisibilitate; Biroul permanent are competenþa de a constata
existenþa cauzelor de
inadmisibilitate ºi de a decide dacã Camera unde a fost depus proiectul
este
77
competentã, potrivit art. 75 din Constituþie, sã-l dezbatã în calitate de
Camerã primã
sesizatã;
parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamentului, în
funcþie de
domeniul de specializare a competenþei Camerei prima sesizatã din care
face parte
propunerea legislativã respectivã;
dupã înregistrare la Biroul permanent al Camerei, proiectele, avizul
Consiliului
Legislativ, al Consiliului Economic ºi Social ºi a altor instituþii ori
organisme care,
 potrivit legii, au competenþa de avizare, precum ºi dacã este cazul,
decizia Curþii
Constituþionale, punctul de vedere al Guvernului în situaþiile prevãzute
de Constituþie
ºi alte materiale supuse Camerei spre dezbatere ºi aprobare se
distribuie
parlamentarilor ºi comisiilor parlamentare (comisia sesizatã în fond ºi
cele pentru
avizare, dupã caz);
proiectele se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor la Biroul
permanent;
proiectele sunt aduse la cunoºtinþã Camerei de cãtre preºedintele
acesteia, prin
anunþarea titlului, a iniþiatorului, a comisiei sesizate în fond ºi celor
pentru avizare ºi a
termenului pentru depunerea amendamentelor de cãtre parlamentarii
Camerei
respective, sub sancþiunea decãderii;
 termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrãtoare,
atât în
plen, cât ºi în comisii, dacã nu se prevede altfel (de exemplu, termenele
de protecþie a
dreptului parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituþionalã sunt pe zile
calendaristice
sau la Senat, termenele stabilite de Biroul permanent pentru depunerea
raportului de
cãtre comisia sesizatã în fond nu pot fi mai scurte de 5 zile
calendaristice pentru
procedura ordinarã ºi de 3 zile calendaristice pentru procedura de
urgenþã;
Biroul permanent rezolvã conflictele de competenþã care pot sã aparã
între
comisii: conflict pozitiv, în cazul în care douã sau mai multe comisii se
declarã
competente, sau negativ, atunci când o comisie îºi declinã
competenþa în
favoarea altei comisii, care ºi ea refuzã; în cazul când comisia ce
a declanºat
conflictul nu este de acord cu soluþia Biroului permanent, ea se
poate adresa
plenului, care va decide prin votul majoritãþii parlamentarilor prezenþi;
78
comisia sesizatã în fond este aceea care va întocmi un raport
asupra
 proiectului de lege sau propunerii legislative cu care a fost sesizatã
cuprinzând
propuneri motivate pentru admitere fãrã modificãri, respingere sau
admitere cu
modificãri, ca ºi motivele neacceptãrii unor amendamente ori avize;
pentru avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii;
avizul se
trimite comisiei sesizate în fond, ca ºi amendamentele parlamentarilor;
dacã un
amendament sau o propunere legislativã (iniþiativã parlamentarã sau
popularã) are
implicaþii bugetare, este obligatoriu sã se solicite punctul de vedere al
Guvernului;
proiectele elaborate de o comisie specialã nu se mai supun examinãrii
într-o altã
comisie;
 raportul comisiei sesizate în fond se transmite Biroului
permanent în
termenul stabilit de cãtre acest Birou, care îl va difuza parlamentarilor,
Guvernului
ºi iniþiatorului; modificarea termenului poate fi aprobatã de cãtre Biroul
permanent la
cererea motivatã a comisiei sesizate în fond;
în sens strict juridic, aceastã etapã nu constituie o fazã decizionalã,
dar are rolul
de a pregãti, fundamenta ºi chiar de a prefigura dezbaterile ºi rezultatul
votului din
Camerã;
procedura în comisie este, în esenþã, aceeaºi cu cea din plen, dar mai
puþin
formalistã; dezbaterea are caracter viu ºi nu existã nici o normã cu
privire la limitarea
numãrului de intervenþii sau a duratei lor; votul este, de regulã,
deschis, prin ridicare de
mâini, iar în caz excepþional, secret;
principala deosebire dintre procedura în comisie ºi procedura din plen
este
cã, de regulã, în comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrãrile
ei participã,
fãrã drept de vot, reprezentanþii iniþiatorilor, parlamentari din alte
comisii, care
au formulat amendamente, spre a le susþine, invitaþii chemaþi de
comisie, cum
 sunt experþi sau reprezentanþi ai autoritãþilor publice; dacã se
cere prezenþa
reprezentanþilor Guvernului, aceasta este obligatorie; ºedinþele
comisiilor pot fi
concomitente cu cele ale plenului; în acest caz, la chemarea
preºedintelui ce
prezideazã lucrãrile în plen, parlamentarii sunt obligaþi sã
întrerupã ºedinþa
79
comisiei spre a se prezenta la plenul Camerei;
termenele pentru depunerea raportului de cãtre comisia sesizatã în
fond,
stabilite de Biroul permanent, dupã consultarea preºedintelui comisiei
sesizate în
fond, în cazul în care Camera Deputaþilor este prima Camerã sesizatã,
nu pot fi, de
regulã, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile, iar în cazul în care
este Camerã
decizionalã, aceste termene nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau
mai mari de 60
de zile;
la întocmirea ordinii de zi se va acorda prioritate sesizãrilor cu
privire la
problematica expusã la secþiunea 6.2.1. din prezentul curs;
la oricare dintre cele douã Camere, proiectele de legi ºi propunerile
legislative
se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la
primirea de cãtre
Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care
Camera este
prima sesizatã;
diferenþierea apare în cazul în care Camera este decizionalã; astfel,
proiectele
de legi ºi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în
termen de cel
mult 7 zile pentru cele în care Camera Deputaþilor este Camerã
decizionalã ºi în cel
mult 10 zile pentru cele în care Senatul este Camerã decizionalã;
iniþiatorul proiectului de lege sau a propunerii legislative poate
sã-ºi
retragã iniþiativa, sã o modifice ori sã o rectifice pânã la data înscrierii
acesteia
pe ordinea de zi;
 Biroul permanent întocmeºte proiectul ordinii de zi, ce se aprobã la
Camera
Deputaþilor de cãtre Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de cãtre plen (a
se vedea
secþiunea 6.2.1. ce cuprinde prevederi generale în legãturã cu
aprobarea ordinii de zi).

Regimul amendamentelor
Definire: constituie o modificare de formã ce poate avea ºi
semnificaþia unei
modificãri de fond aduse unui text supus deliberãrii
Semnificaþia amendamentului.
80
- este o modalitate de perfecþionare a legii în cadrul procedurii
parlamentare; dacã
cele mai multe ºi importante iniþiative sunt guvernamentale, în ce
priveºte
amendamentele, situaþia este inversã, reechilibrându-se astfel relaþia
dintre Guvern ºi
Parlament;
- dreptul de a propune amendamente derivã din dreptul de iniþiativã
legislativã ºi
din dreptul de vot (dacã parlamentarul este cel ce adoptã legea, este
firesc ca el sã poatã
arãta ºi cum înþelege sã o aprobe); de aceea, dreptul de a formula
amendamente revine
numai celor care participã la procesul legislativ (parlamentarii individual
sau din partea
grupului parlamentar ºi Guvernul), amendamentul constituind principala
contribuþie a
parlamentarilor la elaborarea legii în Parlament;
- amendamentul este un drept procedural, care este conferit numai de
regulamente; de aceea, unii titulari ai dreptului de iniþiativã legislativã .
cetãþenii, în
cadrul iniþiativei populare, ºi Preºedintele României, în cadrul iniþiativei
constituþionale
. nu se bucurã de dreptul de a formula amendamente;
- amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, în final, chiar dacã
aparþin
opoziþiei, expresia activitãþii normative a majoritãþii, fãrã votul cãreia
ele nu ar putea fi
acceptate;
- opoziþia poate adopta douã poziþii: obstrucþionistã, prin
amendamente
 inacceptabile pentru majoritate, având deci un scop exclusiv dilatoriu
sau constructivã,
reprezentând o contribuþie pentru îmbunãtãþirea reglementãrii sau care
rezultã dintr-o
negociere politicã prealabilã; pentru evitarea amendamentelor
obstrucþioniste,
regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor.
Trãsãturi ale disciplinei amendamentelor
sub aspect formal, amendamentul se prezintã în scris, cu excepþia
amendamentelor orale care privesc probleme de redactare sau de micã
însemnãtate ºi
care pot fi prezentate ºi direct în ºedinþa Camerei; membrii comisiilor
pot prezenta
amendamente orale în cursul ºedinþelor de analizã ºi dezbateri în
comisie;
amendamentul se prezintã motivat ºi sub semnãtura iniþiatorului, cu
precizarea,
81
dacã este cazul, a grupului parlamentar din care acesta face parte;
amendamentele se supun deliberãrii organului unde au fost depuse (la
comisia
sesizatã în fond sau cele orale în plen); data amendamentului este data
înregistrãrii sale
la comisie care þine o evidenþã specialã a tuturor amendamentelor
primite ºi, la cerere,
elibereazã autorului o dovadã cã a primit amendamentul;
la Camera Deputaþilor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau
Guvernul au
dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizatã în fond, pânã la
împlinirea unui
termen de 5 zile înainte de data stabilitã pentru depunerea raportului;
la Senat,
termenul este de 5 zile pentru procedura ordinarã, respectiv 3 zile
pentru procedura de
urgenþã de la difuzarea proiectului;
pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã,
amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la
anunþarea în plenul
Camerei Deputaþilor când propunerea legislativã se comunicã
Guvernului; comisia este
obligatã sã întocmeascã în urmãtoarele 5 zile un raport asupra
amendamentelor; numai
dupã împlinirea acestui termen, propunerea legislativã poate fi înscrisã
pe ordinea de zi
 ºi, dacã este cazul, comunicatã, în forma sa definitivã, deputaþilor ºi
Guvernului; la Senat
nu existã o procedurã specialã;
amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui
membru al
Guvernului;
comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronunþã
asupra
tuturor amendamentelor înregistrate; numai în cazul în care considerã
necesar, comisia
respectivã va solicita ºi avizul unei alte comisii;
pentru a se putea pronunþa, comisia sesizatã în fond va transmite
Guvernului
amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a
bugetului asigurãrilor
sociale de stat, potrivit art. 111 din Constituþie. Amendamentele la
care, în termen de 5
zile de la primire, Guvernul nu prezintã un punct de vedere, se
considerã acceptate;
este interzis preºedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un
amendament asupra cãruia comisia nu s-a pronunþat; pentru
amendamentele orale,
prezentate în plen, de redactare etc., comisia se pronunþã prin raportor;
82
amendamentele de fond direct în plen nu sunt permise, cu
excepþia
subamendamentelor (propunere de modificare a unui amendament
acceptat), a celor ce
privesc modificãrile intervenite în urma examinãrii ºi definitivãrii textului
în comisii
sau a celor de micã însemnãtate sau de redactare (de corelare tehnico-
legislativã,
gramaticale sau lingvistice); în mod excepþional, dacã plenul aprobã
prezentarea unui
amendament de fond sau dacã acceptã un amendament respins de
comisie ºi un
subamendament cu consecinþe importante asupra proiectului,
preºedintele întrerupe
dezbaterile ºi trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate în fond;
când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante
asupra
proiectului, preºedintele Camerei poate trimite textele în discuþie
comisiei sesizate în
 fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În
acest caz, prin
amendamente, dezbaterea ºi votul se specializeazã în sensul
concentrãrii lor asupra
problematicii unui articol.

B. Etapa deliberativã
a) Dezbaterea în plen
- are loc în succesiunea stabilitã de ordinea de zi;
- începe cu aducerea la cunoºtinþa parlamentarilor a ordinii de zi ºi are
loc în
ºedinþa Camerei, potrivit programului de activitate aprobat; poate avea
loc în paralel cu
ºedinþele comisiilor parlamentare (la chemarea preºedintelui, ºedinþa
în comisii se
întrerupe de drept, iar parlamentarii au obligaþia sã participe la ºedinþa
plenului);
- cuprinde trei etape:
dezbaterea generalã;
dezbaterea pe articole;
votul final.

a.1. Dezbaterea generalã

- începe cu prezentarea de cãtre iniþiator a motivelor care au condus la
83
promovarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, dupã caz; la
Senat,
Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sãu;
- urmeazã aducerea la cunoºtinþã a raportului comisiei sesizate în fond;
- pentru dezbaterea generalã, preºedintele Camerei dã cuvântul unui
reprezentant al fiecãrui grup parlamentar în ordinea înscrierii;
- iniþiatorul are din nou dreptul la cuvânt înaintea încheierii dezbaterii
generale;
- în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune
respingerea
proiectului de lege sau a propunerii legislative, dupã caz, preºedintele
va
supune votului plenului aceastã propunere ce poate fi acceptatã cu
majoritate
simplã, chiar dacã legea are caracter organic; dacã plenul primei
Camere
sesizate aprobã raportul comisiei prin care se propunea respingerea
iniþiativei
 legislative, aceasta se trimite Camerei decizionale, care întotdeauna
este cea de
a doua Camerã, pentru a decide definitiv; dacã, însã, plenul Camerei
decizionale aprobã raportul comisiei sesizate în fond de respingere a
proiectului de lege sau a propunerii legislative, decizia acestuia este
definitivã.

a.2. Dezbaterea pe articole

- dezbaterea pe articole se face în ordinea lor din proiectul de lege ºi
numai a
celor la care s-au formulat amendamente, admise sau respinse în
raportul comisiei
sesizate în fond; de aceea, dacã nu existã amendamente, dupã
dezbaterile generale se
trece direct la vot;
- discutarea articolelor începe cu amendamentele prin care se
propune
suprimarea unui text, apoi urmeazã cele care privesc modificarea sau
completarea
acestuia; Camera se pronunþã prin vot asupra fiecãrui amendament;
- în cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile
parlamentare pot
pune în discuþie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond
sau
amendamentele depuse la comisie, dar care nu figureazã în raportul
acesteia;
- în cazul când existã mai multe amendamente care nu se exclud, ele
se supun la vot
în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în
raportul comisiei
84
sesizate în fond; dimpotrivã, dacã amendamentele se exclud, se începe
cu cel nefavorabil
pentru iniþiatori, care dacã este acceptat, exclude celelalte
amendamente, continuându-se
astfel pânã la epuizarea lor, spre a se evita soluþii contradictorii (de
exemplu, printr-un
amendament se propune ca un termen sã fie de 5 zile, printr-un alt
amendament, de 10
zile, iar printr-un altul de 3 zile);
- în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, însã se pot
formula
subamendamente (care privesc un amendament adoptat) sau
amendamente orale de
 corelare tehnico-legislativã, gramaticale ori lingvistice;
- fiecare parlamentar îºi poate exprima punctul de vedere personal sau
al grupului
din care face parte;
- când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante
asupra
proiectului de lege sau propunerii legislative, preºedintele Camerei
Deputaþilor poate
suspenda lucrãrile ºi trimite textele în discuþie comisiei sesizate în fond,
cu stabilirea
termenului de prezentare a punctului de vedere. La Senat, plenul
este cel care va
decide suspendarea lucrãrilor ºi trimiterea unor texte pentru a fi
repuse în discuþia
comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au
dreptul sã fie
ascultaþi în cadrul comisiei; acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii
Guvernului. Comisia
sesizatã în fond va întocmi un raport suplimentar;
- în finalul dezbaterilor fiecãrui articol, iniþiatorul poate lua cuvântul;
- articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerutã este cea
simplã, indiferent
de natura legii respective.

a.3. Votul final

- se realizeazã în fiecare Camerã, cu excepþia legii bugetului, care se
adoptã
în ºedinþã comunã;
- votul final acoperã cerinþa constituþionalã a majoritãþii necesare în
funcþie de
tipul de lege ºi anume: legile organice se adoptã cu majoritate
absolutã, iar cele
ordinare cu majoritate simplã;
- în cursul votãrii nu se poate acorda cuvântul;
85
- înainte de votare, preºedintele Camerei poate cere verificarea
cvorumului prin
apel nominal sau prin numãrare de cãtre secretari; parlamentarii care
nu îºi exercitã
dreptul de vot, dar care au fost prezenþi în sala de ºedinþã intrã în
numãrul
regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacã în sala de ºedinþã nu se
aflã majoritatea
 senatorilor, respectiv deputaþilor, preºedintele amânã votarea pânã la
întrunirea
cvorumului legal;
- votul final priveºte ansamblul reglementãrii. Camera poate hotãrî, la
propunerea
preºedintelui, ca votul final sã priveascã pãrþi din ansamblul
reglementãrii, în mãsura
în care fiecare parte constituie o reglementare unitarã; în acest caz este
obligatoriu ca
toate pãrþile astfel separate sã fie supuse succesiv la vot, în aceeaºi
ºedinþã, iar partea
care nu a fost adoptatã se eliminã din cuprinsul reglementãrii;
- semnificaþia votului final este expresia atitudinii, îndeosebi politice, a
fiecãrui
parlamentar în parte faþã de proiect (deci, în principal, a grupurilor
parlamentare);
- votul final poate avea loc la încheierea dezbaterii pe articole sau într-o
ºedinþã
consacratã acestui scop (ºedinþã de vot), în ordinea definitivãrii
proiectelor, ca urmare
a dezbaterii pe articole; în cazul în care pânã la data ºedinþei de vot,
stabilitã prin
ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se
amânã de drept;
ºedinþele consacrate exclusiv votului final, prevãzute în ordinea de zi, se
aduc din timp
la cunoºtinþa Camerei de cãtre preºedintele acesteia, care va preciza
data ºi ora când
vor avea loc;
- proiectul la care nu s-au fãcut amendamente pânã la data ºedinþei de
vot se
supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre iniþiator a
expunerii de
motive ºi de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum
ºi dupã
audierea punctelor de vedere ale reprezentanþilor grupurilor
parlamentare.

a.4. Principiile ordonãrii procedurii între Camere

- ordinea procedurii parlamentare în relaþiile dintre Camere este
univocã ºi
rigidã, de la Camera prima sesizatã la Camera decizionalã;
86
 - caracterul rigid este accentuat de existenþa unor termene
constituþionale la
împlinirea cãrora intervine prezumþia absolutã de acceptare;
- Camera decizionalã este întotdeauna specializatã; aceasta
justificã
competenþa ei de a decide definitiv;
- prima Camerã sesizatã este întotdeauna o Camerã de reflecþie din
care cauzã,
proiectul de lege sau propunerea legislativã, dupã ce au fost
adoptate sau
respinse de cãtre aceastã Camerã, este înaintat Camerei decizionale;
- dacã Camera decizionalã respinge proiectul sau propunerea
legislativã,
aceastã decizie este definitivã, iar iniþiativã legislativã respectivã nu va
mai
putea fi introdusã pe ordinea de zi în sesiunea în curs;
- dacã proiectul, în afara obiectului principal al reglementãrii cuprinde ºi
unele
prevederi pentru care decizionalã este cealaltã Camerã, în considerarea
lor ºi
numai a lor, se trimite proiectul la Camera competentã sã decidã
definitiv;
- în cazul în care, prevederile adiacente obiectului principal al
reglementãrii s-
au stabilit de Camera decizionalã, doar ele se trimit la prima Camerã
sesizatã
(de reflecþie) care, dacã ºi le însuºeºte, soluþia este definitivã; dacã nu
este de
acord, se vor retrimite Camerei decizionale aceste prevederi spre
a se
pronunþa definitiv;
Precizare:
Principiile susmenþionate nu se aplicã procedurii parlamentare de
revizuire a Constituþiei ce face obiectul unei analize separate.

b) Adoptarea legii de cãtre Camera prima sesizatã

- Camera prima sesizatã (Camera de reflecþie) este obligatã prin art.
75 din
Constituþie sã se pronunþe asupra proiectelor în termen de 45 de zile;
ca excepþie,
pentru coduri sau legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de
zile; în
cazul depãºiri acestor termene, se considerã cã proiectul de lege sau
propunerea
 legislativã au fost adoptate (prezumþia constituþionalã absolutã a unui
acord tacit
rezultând din neorganizarea lucrãrilor, în comisii ºi plen, astfel încât
votul final sã
87
aibã loc fãrã depãºirea termenului constituþional);
- Constituþia nu stabileºte data de la care curge termenul de 45 de zile,
respectiv cel
de 60 de zile; regulamentele parlamentare, astfel cum au fost
modificate, pentru a fi
puse de acord cu Legea de revizuire a Constituþiei, au adoptat soluþii
diferite cu
privire la data de la care încep sã curgã termenele susmenþionate;
astfel:
Regulamentul Camerei Deputaþilor stabileºte cã aceste termen curg de
la data
prezentãrii proiectului de lege sau a propunerii legislative în Biroul
permanent
Regulamentul Senatului stabileºte cã aceste termene curg de la data
primirii tuturor
avizelor legale (de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic ºi Social,
alte avize
cerute de lege) pentru propunerile legislative ºi de la data prezentãrii
în Biroul
permanent, pentru proiectele de lege;
- pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei
ordonanþe de urgenþã,
potrivit art. 115 alin. 4 din Constituþie, dacã Camera prima sesizatã nu
se pronunþã
în termen de 30 de zile de la depunere la Biroul permanent, proiectul de
lege se
considerã adoptat ºi se trimite spre dezbatere Camerei decizionale;
- proiectele de legi ºi propunerile legislative respinse de Camera
decizionalã, nu pot
fi readuse în discuþia acesteia în cursul aceleiaºi sesiuni.
d) Adoptarea legii de cãtre cea de a doua Camerã.
- cea de a doua Camerã este întotdeauna decizionalã.
- în cadrul dezbaterii, în Camera primã sesizatã, s-ar putea ca aceasta
sã adopte
mãsuri de competenþa sa decizionalã, cum ar fi de exemplu, stabilirea
unei
infracþiuni (ce intrã în competenþa decizionalã a Camerei Deputaþilor)
în legea de
 ratificare a unui tratat internaþional (ce intrã în competenþa decizionalã
a Senatului);
în acest caz, sunt trei ipoteze posibile:
dacã în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizionalã este de
acord
cu mãsura adoptatã de Camera de reflecþie, prima sesizatã, ea este
definitivã, deoarece, deºi ordinea este inversã faþã de cea obiºnuitã, în
final
s-a respectat competenþa fiecãreia din cele douã Camere;
 pentru acelaºi motiv, dacã în cadrul celei de a doua dezbateri,
Camera
88
decizionalã nu este de acord cu mãsura respectivã sau o modificã, legea
se
întoarce, dar numai în legãturã cu prevederea în cauzã, la Camera ce o
adoptase iniþial, care, în virtutea competenþei sale decizionale, va
decide
definitiv;
aceeaºi este soluþia ºi în cazul în care Camera decizionalã, în cadrul
celei de
a doua dezbateri, adoptã o mãsurã de competenþa decizionalã a
Camerei ce
adoptase legea anterior, situaþie în care legea se întoarce, tot în ce
priveºte
prevederea respectivã, la Camera prima sesizatã, care va decide
definitiv.

Modul de calcul al termenelor procedurale în cadrul procedurii legislative

este
reglementat diferit în regulamentele celor douã Camere. Astfel, dacã la
Camera
Deputaþilor se aplicã regula potrivit cãreia termenele se calculeazã pe
zile
calendaristice, la Senat termenele procedurale de legiferare curg pe zile
lucrãtoare atât
în plen, cât ºi în comisii.

89
Etapa pregãtitoare
r
 a
p
o
r
t
Amendament Avize
Etapa deliberativã
Semnarea legii de preºedinte
Legea adoptatã de prima Camerã sesizatã
Legea adoptatã de Camera decizionalã
Birou permanent
Votul final
Dezbateri pe articole
Dezbateri generale
Plenul Camerei
Ordinea de zi
Adoptarea în forma aprobatã de Camera
decizionalã
Adoptarea în forma aprobatã de
Camera decizionalã
Spre promulgare
Procedura prealabilã
promulgãrii, dacã
legea a fost votatã de
ambele Camere
La Camera primã
sesizatã cu competentã
decizionalã pentru pentru
anumite prevederi
Difuzare
fiecãrui
parlamentar
Comisia de
avizare
Comisia
sesizatã în
fond

d. Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare ºi

publicare
- Legea adoptatã de ambele Camere, în forma aprobatã de Camera
decizionalã, este
 semnatã de preºedinþii acestora, cu menþiunea tipului de lege,
ordinarã sau
organicã, dupã care urmeazã procedura prealabilã trimiterii spre
promulgare, ºi
anume, legea este depusã spre consultarea parlamentarilor la secretarii
generali ai
Camerelor ºi se trimite la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Avocatului
Poporului ºi
Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituþionalitate
poate fi invocatã
90
pânã la promulgare; dupã împlinirea unui termen de 5 zile, în cazul
legilor adoptate
în procedura obiºnuitã, ºi de 2 zile, în cazul celor adoptate în procedurã
de urgenþã;
dupã împlinirea acestor termene, legea se trimite spre promulgare
Preºedintelui
României; termenele menþionate sunt de protecþie, având ca scop
evitarea unei
promulgãri precipitate, în aºa fel încât sã nu se mai poatã invoca o
sesizare de
neconstituþionalitate;
- dupã promulgare, legea se trimite spre publicare de cãtre
preºedintele Camerei
Deputaþilor;
- Camera Deputaþilor asigurã evidenþa ºi pãstrarea originalelor tuturor
proiectelor de
legi adoptate, a celor promulgate ºi a formelor iniþiale ale acestora, cu
care a fost
sesizat Parlamentul, ºi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în
ordinea
promulgãrii lor, trimiþându-le spre publicare în Monitorul Oficial al
României,
Partea I.

e. Procedura de urgenþã
Are caracter excepþional ºi reprezintã o procedurã acceleratã de
adoptare a legilor
ordinare ºi organice, nefiind aplicabilã legilor constituþionale; procedura
se desfãºoarã
cu aprobarea Camerei sau de drept.
Procedura pe baza aprobãrii Camerei
- la Camera Deputaþilor, la cererea Guvernului sau la propunerea
Biroului
 permanent, grupurilor parlamentare ori comisiilor permanente,
procedura de urgenþã
se aprobã de Comitetul ordinii de zi, iar la Senat se analizeazã de cãtre
Biroul
permanent ºi, dacã este cazul, se supune aprobãrii plenului; aprobarea
se solicitã
concomitent cu anunþarea în plen a proiectului, întrucât ea priveºte ºi
etapa prealabilã
de pregãtire a dezbaterilor, cât ºi pe cea a deliberãrii.
e.1. Conþinutul procedurii
La Camera Deputaþilor
deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta
amendamente, care se
91
depun la comisia sesizatã în fond în maxim 48 de ore de la aprobarea
procedurii de
urgenþã; în acelaºi termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic ºi
Social sau
alte autoritãþi care, potrivit legii, au competenþe de avizare, vor trimite
avizul
comisiei sesizate în fond;
comisia sesizatã în fond va întocmi raportul în termen de 3 zile de la
sesizare;
proiectul se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi;
la dezbateri participã reprezentanþii grupurilor parlamentare, fãrã a
putea depune
amendamente sau subamendamente în plen decât cu privire la chestiuni
legate de
formã;
dezbaterea în plen a proiectului nu poate depãºi durata de timp
aprobatã de
Camerã, la propunerea Biroului comisiei sesizate în fond; în situaþia în
care acest
timp s-a epuizat, dezbaterea se încheie, iar preºedintele Camerei
supune votului
fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond, dupã
care va
proceda la votul final al reglementãrii în ansamblul sãu.
La Senat
existã o procedurã similarã, deosebirea fiind doar cã termenele
susmenþionate se
aprobã de Biroul permanent.

Procedura de urgenþã se desfãºoarã de drept în urmãtoarele situaþii:

 - pentru adoptarea proiectelor de lege pentru armonizarea legislaþiei
naþionale cu cea
a Uniunii Europene ºi a Consiliului Europei;
- pentru adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea
ordonanþele de urgenþã;
- pentru situaþia în care Camera prima sesizatã a adoptat o prevedere
din proiectul de
lege care intrã în competenþa sa decizionalã, neînsuºitã de cealaltã
Camerã ºi
retrimisã pentru o nouã dezbatere primei Camere sesizate;
- pentru situaþia în care Camera decizionalã a adoptat, într-un proiect
de lege, o
prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere
sesizate.

92
Etapa pregãtitoare
Birou permanent
r
a
p
o
r
t
Amendament Avize
Etapa deliberativã
Procedura de legiferare
(faza parlamentarã a procedurii legislative)
Iniþiativa legislativã
(Guvern, parlamentari, iniþiativa popularã)
Consiliul legislativ
pentru proiectele
neavizate
Curtea
Constituþionalã
pentru verificarea
legalitãþiiin iþiativei
populare
Difuzare
fiecãrui
parlamentar
Comisia de
avizare
Comisia
 sesizatã în
fond
Ordinea de zi
Plenul Camerei
Dezbateri pe articole
Semnarea legii de preºedinte
Dezbateri generale
Votul final
Trimiterea legii la
cealaltã Camerã
Repetarea procedurii
de legiferare la
cealaltã Camerã
Adoptarea în forma
aprobatã de Camera
decizionalã
Trimiterea legii
spre promulgare
Procedura prealabilã
promulgãrii, dacã
legea a fost votatã de
ambele Camere

93
e.2. Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobãrii
propunerii
e.2.1. Angajarea rãspunderii Guvernului
Este o procedurã mixtã, de legiferare ºi control, întrucât dacã
majoritatea nu e
rãsturnatã prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, care constituie o
procedurã de
control, proiectul se considerã aprobat, ceea ce constituie efectul unei
proceduri de
legiferare; raþiunea: dacã Guvernul îºi angajeazã soarta, parlamentarii
trebuie sã-ºi
asume rãspunderea fie de a-l demite, fie de a adopta proiectul fãrã de
care Guvernul
considerã cã nu nai poate funcþiona.
Conþinutul procedurii
- poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraþie publicã sau un
program;
 - proiectul de lege se considerã adoptat sau, dupã caz, declaraþia
politicã ori
programul aprobate dacã în 3 zile de la angajarea rãspunderii nu se
depune o
moþiune de cenzurã sau aceasta a fost respinsã;
- parlamentarii pot amenda prin propuneri de modificare sau de
completare proiectul
de lege ce constituie obiectul angajãrii rãspunderii Guvernului, însã,
aceste
amendamente trebuie sã fie acceptate de cãtre Guvern;
- angajarea se face în faþa Camerelor reunite în ºedinþã comunã;
- dacã birourile permanente reunite constatã cã nu s-a depus moþiunea,
legea este
adoptatã, ori declaraþia sau programul acceptate; în cazul legii urmeazã
procedura
prealabilã trimiterii la promulgare ( 5 zile în cazul legilor adoptate în
procedurã
obiºnuitã ºi 2 zile în cazul celor adoptate în procedurã de urgenþã
pentru sesizarea
de cãtre parlamentari a Curþii Constituþionale) ºi apoi trimiterea legii
spre
promulgare;
- dacã s-a depus moþiunea de cenzurã, se aplicã procedura specificã
acesteia, iar în
cazul în care Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraþia politicã
sau
programul se considerã respinse.
e.2.2. Dezbaterea legii bugetului direct în ºedinþa celor douã Camere
reunite,
întrucât astfel se evitã repetarea deliberãrii în fiecare Camerã;
e.2.3. Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaþionale, întrucât la
aceste
94
convenþii internaþionale nu se pot face amendamente, conþinutul lor
fiind expresia
acordului de voinþã a pãrþilor, ci numai rezerve, dacã tratatele sau
acordurile
internaþionale respective permit acest lucru.

f) Procedurile complementare
Constau în repetarea, în anumite limite, a procedurii parlamentare
încheiate prin
adoptarea legii, ca urmare a reexaminãrii acesteia la cererea
Preºedintelui României
 sau în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a fost acceptatã o
sesizare de
neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii legii de cãtre preºedintele
României.
f.1. Reexaminarea legii la cererea Preºedintelui României
- Preºedintele României poate cere, înainte de promulgare, o singurã
datã,
reexaminarea legii pentru motive de constituþionalitate, oportunitate,
de impact
internaþional etc.;
- discutarea se face începând cu Camera prima sesizatã; dacã legea a
fost
adoptatã de Camerele reunite în ºedinþã comunã, cererea se adreseazã
acestora;
Parlamentul nu este þinut de un termen în care sã ia în discuþie
cererea de
reexaminare a Preºedintelui României;
- Camerele pot accepta sau respinge cererea Preºedintelui, ce se
dezbate, pe rând,
în fiecare Camerã, iar dacã modificã legea, aceasta se va face cu
respectarea regulilor
procedurii obiºnuite;
- practic, în limitele cererii Preºedintelui, reexaminarea are semnificaþia
unei noi
lecturi a legii, astfel încât, cererea întârziind definitivarea, are
semnificaþia unui vot
suspensiv;
- cererea se soluþioneazã cu aceeaºi majoritate cu care a fost adoptatã
legea, fapt
pentru care unii autori nu o considerã ca fiind un veto suspensiv;
- dupã reexaminare, legea retrimisã preºedintelui se promulgã în
termen de 10 zile.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a

fost
acceptatã o sesizare de neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii
legii de cãtre
95
Preºedintele României.
- controlul poate fi declanºat la sesizarea a 50 de deputaþi sau 25 de
senatori, a Înaltei
Curþi de Casaþie ºi Justiþie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a
unuia dintre
 preºedinþii celor douã Camere sau la sesizarea Preºedintelui României;
dacã Curtea
Constituþionalã va constata cã legea sau o prevedere a ei, ce face
obiectul sesizãrii,
sunt neconstituþionale, legea se trimite spre reexaminare Camerei
prime sesizate,
procedura parlamentarã urmându-ºi cursul obiºnuit;
- Parlamentul este obligat sã punã de acord prevederile
neconstituþionale cu
dispoziþiile Constituþiei, însã nu existã un termen în care trebuie
adoptatã
legea declaratã neconstituþionalã;
- Parlamentul poate sã nu mai dezbatã legea respectivã, însã, dacã o
adoptã, trebuie
sã o facã cu respectarea deciziei Curþii Constituþionale.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a

fost
acceptatã o excepþie de neconstituþionalitate a legii
- de la data publicãrii în Monitorul Oficial, deciziile Curþii sunt obligatorii
pentru viitor ºi opozabile .erga omnes. (nu doar inter partes litigantes);
Prin Legea de revizuire a Constituþiei din 2003 s-a introdus
instituþia
suspendãrii de drept pe o perioadã de 45 de zile de la data
publicãrii
deciziei a dispoziþiilor declarate ca fiind neconstituþionale;
- acest termen creeazã o obligaþie pentru legiuitor de a pune de
acord
prevederea declaratã neconstituþionalã cu dispoziþiile Constituþiei; faþã
de
terþi, termenul de 45 de zile nu are nici un efect juridic,
deoarece
sancþiunea inaplicabilitãþii intervine de la data deciziei Curþii ºi nu de la
data împlinirii termenului;
- punerea de acord a dispoziþiilor neconstituþionale cu legea
fundamentalã
se va face, în conformitate cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147
alin. 1, în ºedinþa comunã a Camerelor Parlamentului, la sesizarea unei
comisii parlamentare comune;
96
- în situaþia în care Parlamentul nu ia în dezbatere prevederile
neconstituþionale pânã la împlinirea termenului de 45 de zile, se
considerã, cã ºi-a exprimat tacit voinþa a dispoziþiile respective sã nu se
mai aplice.
 7.2. Procedura parlamentarã de ratificare a tratatelor sau altor
acorduri
internaþionale

a. Categorii de tratate sau de acorduri internaþionale

- tratate sau acorduri internaþionale semnate, în numele României, de
cãtre
Preºedintele României;
- tratate aprobate de cãtre Guvern, potrivit Legii nr. 590/2003 privind
tratatele.

b. Particularitãþi ale procedurii de ratificare

b.1. Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare
se
suspendã dacã unul dintre preºedinþii celor douã Camere, 50 de
deputaþi sau 25 de
senatori sesizeazã Curtea Constituþionalã printr-o acþiune directã
privind
neconstituþionalitatea unor prevederi ale acestor tratate sau acorduri
internaþionale.
Dacã Curtea respinge sesizarea, procedura îºi reia cursul de la faza în
care se afla la
data sesizãrii.
Dacã, însã, Curtea Constituþionalã admite sesizarea, tratatul nu poate fi
ratificat
decât cu îndeplinirea uneia dintre urmãtoarele condiþii:
- revizuirea Constituþiei, dupã care tratatul sã fie supus din nou
ratificãrii,
- renegocierea ºi modificarea tratatului, pentru punerea sa de
acord cu
prevederea constituþionalã încãlcatã;
- nu se pot formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor
documente
internaþionale ºi, de aceea, o soluþie ar fi formularea unor rezerve,
pentru evitarea
aplicãrii dispoziþiei neconstituþionale, desigur, în aceastã din urmã
situaþie,
dacã prevederile tratatului respectiv o permit.
97
b.2. Pentru aderarea României la NATO ºi Uniunea Europeanã, tratatele
se adoptã
în ºedinþa comunã a Camerelor Parlamentului cu o majoritate de douã
treimi din
 numãrul parlamentarilor, care este majoritatea necesarã ºi pentru
revizuirea
Constituþiei; aceastã regulã se aplicã ºi pentru eventualele acte
ulterioare de modificare
a tratatelor constitutive ale celor douã organizaþii internaþionale
susmenþionate.
Cele arãtate se completeazã cu cele arãtate la punctul 7.1. din prezentul
curs.

7.3. Procedura parlamentarã de revizuire a Constituþiei

Subiecþii care pot iniþia revizuirea Constituþiei, potrivit art. 150

din
Constituþie sunt:
- Preºedintele României, la propunerea Guvernului;
- cel puþin o pãtrime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor;
- 500.000 de cetãþeni cu drept de vot, care trebuie sã provinã
din cel puþin
jumãtate din judeþele þãri, iar în fiecare din aceste judeþe sau în
municipiul
Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de semnãturi în
sprijinul
acestei iniþiative.

Revizuirea Constituþiei din anul 2003 a fost de sorginte parlamentarã.

Particularitatea procesului de revizuire a Constituþiei din 2003
constã în
faptul cã, pe baza acordului politic prealabil ºi a unei hotãrâri a
Camerelor
reunite, s-a înfiinþat o Comisie specialã însãrcinatã sã redacteze
propunerea
legislativã de revizuire a Constituþiei ºi sã o prezinte Camerelor
Parlamentului,
similar Comisiei înfiinþate, în 1990, de cãtre Adunarea Constituantã
originarã,
pentru elaborarea Constituþiei
Comisia a fost formatã din 18 parlamentari ai ambelor Camere, cu drept
de
vot, ºi din câte un reprezentant, fãrã drept de vot, din partea
instituþiilor
Preºedintelui României, Guvernului ºi Avocatului Poporului.
98
Propunerea legislativã a parlamentarilor nu poate fi decât colectivã
ºi
 distinctã, dupã cum sunt senatori sau deputaþi; deci nu este posibilã o
iniþiativã
fãcutã împreunã, condiþia de numãr urmând a fi stabilitã separat,
pentru fiecare
dintre ei. Propunerea legislativã de revizuire a Constituþiei din anul
2003 a fost
iniþiatã de parlamentarii fiecãrei Camere, urmând sã fie dezbãtutã,
pe temeiul
hotãrârii susmenþionate, mai întâi în Camera Deputaþilor ºi apoi
în Senat.
Formula adoptatã dovedeºte însuºirea propunerii legislative de cãtre un
numãr
suficient de parlamentari din fiecare Camerã pentru ca iniþiativa sã fie în
acord
cu procedura de revizuire prevãzutã în Constituþie. Ordonarea
adoptãrii
iniþiativei mai întâi în una din Camere s-a fãcut în conformitate
cu procedura
legislativã parlamentarã prevãzutã de Constituþie, fiind totodatã
justificatã de
necesitatea evitãrii unor dezbateri paralele care ar fi fost de
naturã sã creeze
contradicþii ºi confuzii.
Dupã ce propunerea legislativã a fost votatã în comisie, ea a fost
transmisã
Curþii Constituþionale ºi Consiliului Legislativ. Dupã pronunþarea acestor
douã
instituþii, comisia a pus de acord textul propunerii legislative de
revizuire cu
decizia Curþii, respectiv cu avizul Consiliului.

Aspecte procedurale:
În cadrul procedurii privind revizuirea Constituþiei, Camerele
Parlamentului au atribuþii identice, neexistând o specializare dupã
competenþã,
cum este în cazul procedurii legislative obiºnuite. Prin urmare, proiectul
legii de
revizuire (atunci când iniþiativa aparþine Preºedintelui României, la
propunerea
Guvernului) sau propunerea legislativã a parlamentarilor . ca în 2003 .
sau a
cetãþenilor se depune în oricare dintre Camere, în funcþie de opþiunea
subiectului
 de sezinã parlamentarii pot depune iniþiativa legislativã de
revizuire a
Constituþiei numai în Camera din care fac parte.
Regulamentele parlamentare nu stabilesc competenþe în domeniul
revizuirii Constituþiei pentru nici una dintre comisiile permanente.
De aceea,
99
plenul celor douã Camere reunite va decide cãrei dintre comisiile
permanente îi
revine analizarea în fond a iniþiativei de revizuire a Constituþiei sau
poate decide
înfiinþarea unei comisii speciale care sã analizeze aceastã
problemã (în cadrul
procedurii de revizuire din 2003, rolul unei asemenea comisii l-a avut
Comisia
ce a redactat iniþial proiectul).
Iniþiativa de revizuire este supusã unui control prealabil, general
ºi
abstract exercitat de Curtea Constituþionalã înainte de sesizarea
Parlamentului
(controlul priveºte limitele revizuirii ºi din acest punct de vedere,
consecinþele
sale sunt obligatorii, precum se poate referi ºi la alte aspecte care, însã,
nu sunt
obligatorii nici pentru iniþiator, nici pentru Parlament).
Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor,
dezbaterea
generalã, dezbaterea pe articole sunt comune cu cele existente în
cadrul
procedurii legislative obiºnuite.
Specificitatea procesului de revizuire a Constituþiei constã însã în
urmãtoarele elemente:
- aºa cum am arãtat mai sus, pe lângã subiecþii specifici care
pot iniþia
revizuirea Constituþiei, Camerele sunt identice din punctul de
vedere al
competenþei neexistând Camerã de reflecþie ºi Camerã decizionalã;
- cvorumul de lucru atât la ºedinþele fiecãreia dintre Camere este de
douã
treimi din numãrul parlamentarilor Camerei respective;
- la votul final în Camere, majoritatea necesarã pentru ca legea
constituþionalã sã fie adoptatã, este majoritatea calificatã de douã
treimi
din numãrul parlamentarilor Camerei respective;
 - procedura legislativã în cele douã Camere este identicã;
- textul adoptat în prima Camerã sesizatã se transmite celei de a
doua
Camere; dacã proiectul legii sau propunerea legislativã de revizuire a
Constituþiei sunt adoptate de ambele Camere, în aceeaºi formã, ele se
supun
spre ratificare votului popular în cadrul unui referendum pentru
revizuirea
Constituþiei;
100
- dacã în urma votului final în cele douã Camere, textele sunt
diferite,
divergenþele se vor soluþiona dupã urmãtoarea procedurã specificã
revizuirii Constituþiei:
medierea dezacordului prin intermediul unei comisii paritare de
mediere;
soluþionarea divergenþelor neconciliate prin mediere, în cadrul ºedinþei
comune a Camerelor reunite.

Comisia de mediere
* este paritarã, fiind formatã din 7 deputaþi ºi 7 senatori desemnaþi de
fiecare
Camerã, cu respectarea principiului reflectãrii configuraþiei politice;
* dupã întrunire, comisia îºi alege un birou ºi îºi stabileºte regulile de
lucru,
inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul;
* lucrãrile sunt conduse prin rotaþie de un deputat ºi de un senator;
* votul este deschis, în cazul când comisia nu hotãrãºte altfel;
* comisia poate adopta una din prevederile textelor în divergenþã, sau
un text
comun, cu votul majoritãþii simple a membrilor; în caz de paritate, votul
preºedintelui
care conduce ºedinþa în acea zi este decisiv;
* raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, atât cu privire
la fiecare
prevedere în parte, cu majoritate simplã, cât ºi în ansamblul sãu, cu
majoritatea
calificatã de douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere; dacã
ambele Camere
aprobã raportul, divergenþa este stinsã;
* dacã, însã, comisia nu poate sã aplaneze divergenþele, reprezentanþii
Camerelor
situându-se pe poziþii rigide, sau Camerele ori una din ele nu aprobã,
total sau parþial,
 raportul comisiei, se declanºeazã, din oficiu, procedura de stingere a
divergenþelor în
ºedinþa comunã a Camerelor;
* activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului, precum
ºi în cazul
în care comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului în termenul
stabilit;
în ceea ce priveºte competenþa comisiei de mediere, pot apãrea
situaþii în care
adoptarea unor soluþii sã aibã efecte prin ricoºeu asupra unor texte
adoptate în
101
aceeaºi formã de cele douã Camere; în acest caz, competenþa este
implicitã, pentru
a se evita adoptarea unor reglementãri necorelate sau contradictorii.

Reunirea Camerelor în ºedinþã comunã

* în ºedinþa comunã se supun dezbaterii numai textele care nu au fost
adoptate în
aceeaºi formã de cãtre Camere;
* dacã nici una dintre Camere nu a adoptat textul comisiei de mediere,
se supune
la vot, mai întâi, textul adoptat de prima Camerã ºi, dacã nu a fost
adoptat, cel votat de
a doua Camerã;
* nu se pot formula amendamente de ºedinþã: la deliberarea raportului
comisiei de
mediere cu privire la soluþionarea divergenþelor dintre Camere cu
ocazia adoptãrii unei
legi de revizuire a Constituþiei;
* dacã una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se
supune
primul la vot ºi numai în cazul în care el nu este adoptat, se supune
textul din Camera
care nu a votat textul propus de comisia de mediere;
* în cazul în care nici unul dintre aceste texte nu a întrunit majoritatea
calificatã
necesarã de trei pãtrimi din numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor,
ele se eliminã din
forma finalã a legii.
O altã particularitate a procedurii legii de revizuire a Constituþiei constã
în faptul
cã, dupã adoptarea ei de cãtre Camere, aceasta nu se poate supune
unui control
 preventiv la Curtea Constituþionalã.
De asemenea, legea adoptatã nu se mai supune promulgãrii de cãtre
Preºedintele
României, ci aprobãrii prin referendum.
Justificare:
Dacã corpul electoral aprobã legea, aceasta are ºi un efect
similar
promulgãrii ce rezultã din confirmarea de cãtre corpul electoral a
operei
legiuitorului constituant, ceea ce justificã faptul cã ea va fi publicatã pe
temeiul
hotãrârii Curþii Constituþionale de constatare a rezultatului
aprobativ al
referendumului; din cele arãtate, rezultã cã spre diferenþã de procesul
legislativ
102
obiºnuit, privind legile ordinare sau organice, când, în condiþiile
prevãzute de
Constituþie, procesul legislativ se încheie prin promulgarea legii în
virtutea unei
obligaþii constituþionale a Preºedintelui României ºi, ca urmare, prin
publicarea
ei, în cazul legii de revizuire a Constituþiei, întrucât procesul legislativ se
încheie
prin referendum, efectul similar promulgãrii este numai în cazul
referendumului
aprobativ, întrucât corpul electoral nu este ºi nu poate fi obligat sã
aprobe legea
de revizuire adoptatã de Parlament, pe care, de aceea, o poate
confirma sau
infirma în calitatea sa de putere originarã (în cazul în care
rezultatul nu este
aprobativ, legea adoptatã de Parlament este desfiinþatã, întrucât
opera
reprezentanþilor poporului, ce alcãtuiesc Parlamentul, a fost infirmatã de
corpul
electoral).

Comparaþie între procedura legislativã obiºnuitã

ºi procedura de revizuire a Constituþiei

Aspecte
procedurale
Procedura legislativã obiºnuitã Procedura de revizuire a
Constituþiei
Subiecþii care pot
avea iniþiativa
legislativã
- Guvernul;

- minim un parlamentar;

- 100.000 cetãþeni cu drept de

vot din cel puþin un sfert din
judeþele þãrii, câte cel puþin
5.000 din fiecare judeþ sau din
municipiul Bucureºti;

- numai Guvernul pentru legile

bugetului de stat ºi bugetului
asigurãrilor sociale de stat
- Preºedintele României la
propunerea Guvernului;
- un sfert din numãrul deputaþilor
sau al senatorilor;

- 500.000 cetãþeni cu drept de vot

din cel puþin jumãtate din
judeþele þãrii, câte cel puþin
20.000 din fiecare judeþ sau din
municipiul Bucureºti
Aspecte
anterioare
procedurii
parlamentare
- obþinerea avizului Consiliului
Legislativ în toate cazurile;

- decizia Curþii Constituþionale

cu privire la iniþiativele
legislative populare;

- obþinerea avizului Consiliului

Legislativ;

- decizia Curþii Constituþionale cu

privire la iniþiativele legislativã
de revizuire a Constituþiei,
indiferent de autor (Curtea
Constituþionalã se autosesizeazã
103
- obþinerea avizului Consiliului
Economic ºi Social în unele
situaþii;
ºi realizeazã un control prealabil,
general ºi abstract înainte de
sesizarea Parlamentului cu
privire la limitele revizuirii ºi la
alte aspecte).
Camerele
Parlamentului
- au o competenþã decizionalã
specializatã
- sunt identice din punct de vedere al
competenþei decizionale
Sesizarea - este specializatã, în funcþie de
competenþa Camerelor (iniþiativa
se depune mai întâi la Camera de
reflecþie)
- iniþiativa se depune la oricare
dintre Camerele Parlamentului
atunci când aparþine
Preºedintelui României, la
propunerea Guvernului, sau
corpului electoral;
- iniþiativa parlamentarã se
depune numai la Camera din care
subiecþii de sezinã fac parte
Procedura
legislativã
parlamentarã
- Camerele sunt egale ºi
specializate funcþional;
- Camera prima sesizatã este
Camerã de reflecþie, iar cea de
a doua Camerã este decizionalã
- Camera de reflecþie trebuie sã
adopte legea în termen de 45
de zile de la sesizare (pentru
coduri sau legi de complexitate
deosebitã termenul este de 60
de zile); la Camera decizionalã
se trimite textul adoptat de
prima Camerã în termenele
susmenþionate;
- dacã acest termen este depãºit,
legea este considerã adoptatã
tacit de prima Camerã ºi se
trimite la Camera decizionalã

- Camerele sunt egale; nici una

dintre Camere nu este
decizionalã în cazul existenþei
unor divergenþe între textele
votate în cele douã Camere
- prima Camerã sesizatã nu are un
termen în care sã adopte legea de
revizuire a Constituþiei;
- textul votat în prima Camerã
este dezbãtut în cea de a doua
Camerã;

Respingerea legii - dacã Camera de reflecþie

respinge iniþiativa legislativã,
aceasta se trimite la cea de a
doua Camerã, care va decide
definitiv;
- dacã Camera decizionalã
respinge proiectul de lege cu
care a fost sesizatã, respingerea
este definitivã.
- proiectele de legi sau
propunerile legislative adoptate
de una din Camere se trimit
celeilalte Camere a
Parlamentului;
- dacã aceasta din urmã respinge
proiectul de legea sau
propunerea legislativã, ele se
trimit, pentru o nouã dezbatere,
Camerei care le-a adoptat;
- o nouã respingere este
definitivã.
Soluþionarea
divergenþelor
- ca regulã, cea de a doua
Camerã sesizatã este
decizionalã;
- în cazul în care textele votate de
cele douã Camere sunt diferite,
se declanºeazã procedura de
104
- în cazul în care prima Camerã
sesizatã adoptã o prevedere
care intrã în competenþa sa
decizionalã, prevederea este
definitiv adoptatã dacã ºi cea
de a doua Camerã este de
acord; în caz contrar, numai
pentru prevederea respectivã,
legea se întoarce la prima
Camerã sesizatã, care va
decide definitiv
- soluþia susmenþionatã se aplicã
în mod corespunzãtor ºi în
cazul în care Camera
decizionalã adoptã o prevedere
pentru care competenþa
decizionalã aparþine primei
Camere
mediere de cãtre o comisie
paritarã formatã din 7 deputaþi ºi
7 senatori;
- raportul prin care comisia de
mediere a soluþionat divergenþele
dintre Camere se supune votului
în fiecare dintre camere;
- dacã comisia de mediere nu a
reuºit soluþionarea tuturor
divergenþelor sau dacã una dintre
Camere nu a adoptat unele dintre
soluþiile propuse de comisia de
mediere, textele respective se
supun dezbaterii Camerelor
reunite ale Parlamentului, care
vor decide astfel definitiv
Cvorumul ºi
majoritatea de
vot
- pentru adoptarea de legi
organice sau ordinare,
cvorumul îl reprezintã
majoritatea absolutã a
parlamentarilor fiecãrei
Camere;
- legile ordinare se adoptã cu o
majoritate simplã;
- legile organice se adoptã cu o
majoritate absolutã
- pentru adoptarea legilor
constituþionale cvorumul îl
reprezintã minim douã treimi din
parlamentarii fiecãrei Camere,
iar pentru soluþionarea
eventualelor divergenþe apãrute
în urma procedurii de mediere,
cvorumul este de trei pãtrimi din
numãrul total al parlamentarilor
celor douã Camere reunite;
- majoritãþile pentru adoptarea
legilor constituþionale sunt
identice cu cvorumul precizat în
cazurile susmenþionate
Adoptarea
definitivã a legii
- la momentul obþinerii majoritãþii
cerutã de Constituþie, în funcþie de
tipul de lege, ca urmare a votului
final în Camera decizionalã
- dupã confirmarea de cãtre corpul
electoral prin referendum a soluþiei
legislative de revizuire a Constituþiei
adoptatã de Parlament
Etapa finalã a
procedurii
legislative
- legile organice ºi ordinare se
supun promulgãrii de cãtre
Preºedintele României;
- dupã promulgare, legile
organice ºi ordinare se publicã
în Monitorul Oficial al
 României
- legilor constituþionale nu li se
aplicã procedura promulgãrii de
cãtre Preºedintele României,
fiind supuse spre adoptare
corpului electoral, în calitate de
putere originarã;
- dupã adoptarea prin referendum,
legile constituþionale se publicã
în Monitorul Oficial al
României, iar ulterior se va
publica ºi Constituþia revizuitã
Caracterizare
generalã
- procedura este aceea rezultatã
din îmbunãtãþirile aduse de
Legea de revizuire din 2003
- procedura este conformã cu
procedura parlamentarã de
adoptare a Constituþiei din 1991
105

7.4. Proceduri de control

- controlul parlamentar este prin excelenþã posterior; în sens larg;
controlul
parlamentar se referã la toate domeniile de activitate, fiind o consecinþã
a principiului
reprezentãrii;
- tot în sens larg, deliberarea unei legi are semnificaþia unui control
asupra
fundamentãrii sesizãrilor;
- sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizeazã dupã anumite
proceduri
prevãzute de Constituþie ºi de regulamentele parlamentare, care au
efecte diferite,
dupã cum urmeazã:
- efecte politice: întrebarea, interpelarea, moþiunea simplã, ancheta
parlamentarã,
audierea urmatã de declaraþii politice ºi rapoartele unor autoritãþi;
- efecte precumpãnitor juridice: moþiunea de cenzurã, admiterea
cererii de reþinere,
arestare sau percheziþie a parlamentarilor, suspendarea din funcþie a
Preºedintelui
României, punerea sub acuzare a Preºedintelui României.
 A. Proceduri de control care au numai efecte politice

7.4.1. Întrebarea
Constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat,
dacã o
informaþie este exactã, dacã Guvernul ºi celelalte organe ale
administraþiei publice înþeleg
sã comunice Camerei informaþiile ºi documentele cerute de Camerã
sau de comisiile
permanente ori dacã Guvernul are intenþia de a lua o hotãrâre într-o
problemã determinatã.
Disciplina procedurii întrebãrilor
prin natura lor, întrebãrile sunt un mijloc de informare a
parlamentarilor,
îndeosebi cu privire la probleme rezultate din activitatea lor în teritoriu,
ºi care
obligã astfel, un membru al Guvernului sau un organ al administraþiei
publice sã se
justifice;
106
fiecare parlamentar poate adresa întrebãri miniºtrilor sau altor
conducãtori ai organelor administraþiei publice pentru obþinerea unei
informaþii
concrete;
Preºedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile care:
- privesc probleme de interes personal sau particular;
- urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii juridice;
- se referã la procese aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti sau pot
afecta
soluþionarea unor cauze aflate în curs de judecatã;
- privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice;
în principiu, ministrul rãspunde pe loc;
durata întrebãrii ºi rãspunsului este limitatã ºi nu este urmatã de
dezbateri;
la întrebãrile orale ºi la întrebãrile scrise, membrii Guvernului nu
rãspund
dacã acela care a adresat întrebarea nu se aflã în sala de ºedinþe; în
cazuri temeinic
justificate, dacã acela care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în
sala de ºedinþe
în ziua în care se prezintã rãspunsul, el poate cere amânarea
rãspunsului o singurã
 datã; cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune la
secretarul desemnat
al Camerei ºi se comunicã ministrului pentru relaþia cu Parlamentul; în
cazul când
deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în salã, dupã
constatare, acest fapt
se anunþã în plen de cãtre preºedintele de ºedinþã, iar ministrul vizat
prezintã
rãspunsul la întrebarea adresatã;
întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al
României, Partea a II-a, la sfârºitul fiecãrei sesiuni ordinare;
obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris ºi se depune la secretarul
desemnat al Camerei, care îl informeazã pe ministrul pentru relaþia cu
Parlamentul
asupra întrebãrilor orale la care membrii Guvernului urmeazã sã
rãspundã în cursul
ºedinþei consacrate acestora;
întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de timp de cel
mult un
107
minut, iar ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost
adresatã în cel mult 3
minute; autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu
precizãri ºi
cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute, iar ministrul poate exercita
dreptul la
replicã în acelaºi interval de timp fãrã ca o altã intervenþie pe marginea
întrebãrii
respective sã mai poatã avea loc;
în situaþia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã
întrebarea,
nu este prezent, rãspunsul va fi dat în ºedinþa din sãptãmâna
urmãtoare în timpul
consacrat întrebãrilor orale; Preºedintele Camerei îl informeazã pe
primul-ministru
asupra rãspunsurilor amânate;
parlamentarii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc
un
rãspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei;
întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului ºi celorlalte
autoritãþi
publice de cãtre secretarul desemnat al Camerei, iar rãspunsurile la
întrebãrile
scrise se transmit în cel mult 15 zile;
 întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei se
înscriu pe ordinea de zi a ºedinþei în succesiunea primirii rãspunsurilor,
dar nu mai
târziu de 15 zile de la data înregistrãrii acestora; rãspunsurile la aceste
întrebãri se
dau în cele 30 de minute care urmeazã timpului afectat întrebãrilor orale
fãrã a
putea depãºi 5 minute; timpul pentru replicã este de cel mult 3 minute;
nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeaºi
ºedinþã.

7.4.2. Interpelarea
Constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup parlamentar, de
unul sau mai
mulþi deputaþi, prin care se solicitã explicaþii asupra politicii Guvernului
în probleme
importante ale activitãþii sale interne sau externe.
Disciplina interpelãrii
interpelarea se face în scris, arãtându-se obiectul acesteia, fãrã nici o
108
dezvoltare, ºi priveºte un aspect politic al activitãþii Guvernului;
Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la
interpelãri în cel mult douã sãptãmâni, iar pentru motive temeinice,
Camera poate
acorda un nou termen;
în timpul stabilit, prin ordinea de zi, din ºedinþa consacratã dezbaterii
interpelãrilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o
interpelare; în
cazul în care timpul consacrat interpelãrilor permite, un grup
parlamentar poate
dezvolta ºi o a doua interpelare; ordinea luãrii de cuvânt: mai întâi
interpelatorul ºi
apoi reprezentantul primului-ministru sau ministrul interpelat;
interpelãrile primului-ministru se pot face din douã în douã sãptãmâni
ºi
trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale
activitãþii sale
interne sau externe;
fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult douã
minute, iar primul ministru sau ministrul interpelat rãspunde la
interpelare în cel
mult 3 minute; autorul interpelãrii, dupã audierea rãspunsului, poate
interveni cu
 întrebãri suplimentare ºi cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute, iar
cel interpelat
are la dispoziþie douã minute pentru replicã, fãrã nici o altã intervenþie;
Camera poate adopta o moþiune simplã ca urmare a rãspunsului
Guvernului la interpelare spre a-ºi exprima poziþia cu privire la
problema ce a fãcut
obiectul interpelãrii.

7.4.3. Moþiunea simplã

Este un act politic care exprimã poziþia Camerei într-o anumitã
problemã de
politicã internã sau externã; dacã este iniþiatã de opoziþie,
fundamentarea poziþiei constã
în critica politicii Guvernului; face parte din procedeele controlului fãrã
sancþiune, în
plinã dezvoltare în parlamentarismul modern.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
moþiunea simplã poate fi iniþiatã de 50 deputaþi sau 1/4 din senatori;
109
trebuie motivatã, nu poate viza finalitãþi specifice moþiunii de
cenzurã;
cei ce au semnat-o nu mai pot semna o altã moþiune privind aceeaºi
problemã ºi
nici nu se pot dezice dupã ce a fost înscrisã pe ordinea de zi;
se depune la preºedintele Camerei, în cursul ºedinþei, se comunicã
Guvernului, se aduce la cunoºtinþa Camerei ºi se afiºeazã, dupã care se
dezbate în
cel mult 6 zile; dacã priveºte probleme de politicã externã, trebuie
însoþitã de avizul
Comisiei de politicã externã, cu consultarea Ministerului Afacerilor
Externe;
amendamentele nu sunt admisibile;
dupã începerea dezbaterii moþiunii simple, semnatarii nu-ºi pot
retrage
adeziunea la moþiune;
pânã la încheierea dezbaterii unei moþiuni simple, semnatarii nu mai
pot
promova o altã moþiune în aceeaºi problemã;
poate fi adoptatã cu votul majoritãþii membrilor Camerei (majoritate
absolutã); moþiunile simple care au obþinut majoritatea absolutã a
voturilor sunt
obligatorii pentru Guvern, pentru membrii sãi ºi pentru celelalte
persoane vizate;
moþiunile se publicã în Monitorul Oficial al României, partea I.
 7.4.4. Ancheta parlamentarã
Reprezintã investigarea de cãtre parlamentari a unei situaþii ºi
informarea Camerei
asupra celor constatate.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
se efectueazã prin intermediul unei comisii ad-hoc, instituitã în acest
scop, sau al unei comisii permanente, abilitate de plen în mod expres,
cu precizarea
datei când se va prezenta raportul;
dacã ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabileºte
obiectul
anchetei, componenþa þinând cont de configurarea politicã a Camerei,
conducerea
comisiei, precum ºi data când trebuie prezentat raportul; dacã ancheta
se efectueazã
printr-o comisie permanentã, Camera stabileºte doar obiectul ºi data
prezentãrii
110
raportului;
regulile de lucru ale unei comisii de anchetã sunt similare celor privind
comisiile permanente;
comisia de anchetã nu se poate substitui organelor de justiþie; orice
autoritate este obligatã sã rãspundã anchetei comisiei;
de regulã, se fac audieri, aplicându-se prin analogie regulile de
procedurã
privind citarea martorilor, dar se cerceteazã ºi documente; au fost cazuri
când s-au
prezentat ºi rapoarte paralele;
ancheta se finalizeazã cu un raport; dupã dezbaterea raportului,
misiunea
comisiei înceteazã, anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin
caduce;
Camera poate adopta o moþiune simplã în care sã-ºi exprime poziþia
faþã
de obiectul anchetei.

7.4.5. Audierea ºi dezbaterea unor declaraþii politice sau

rapoarte ale unor
autoritãþi (Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii,
Avocatul
Poporului, serviciile de informaþii, Consiliul Naþional pentru Studierea
Arhivelor
Securitãþii etc.).
 Reprezintã proceduri de informare, dar ºi de control, întrucât obligã
autoritatea sã
se justifice; fac parte, ca ºi moþiunea simplã, din sfera controlului fãrã
sancþiune, în
plinã dezvoltare în parlamentarismul modern.
Caracteristici specifice ale procedurii
procedura implicã fie competenþa fiecãrei Camere (regula), fie a
Camerelor reunite în ºedinþã comunã (de exemplu: mesajul
prezidenþial, raportul
Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, raportul Avocatului Poporului,
rapoartele
serviciilor de informaþii etc.);
cu excepþia declaraþiei politice, comisia de specialitate analizeazã
raportul ºi prezintã, dupã raportul autoritãþii, propriul sãu raport; dupã
dezbateri,
Camera sau Camerele reunite, dupã caz, pot adopta o moþiune simplã
exprimând
atitudinea faþã de cele prezentate sau se pot rezuma la simpla audiere,
însoþitã sau
111
nu de dezbateri.

B. Proceduri de control care au efecte precumpãnitor juridice

7.4.6. Moþiunea de cenzurã

Este expresia rãspunderii politice a Guvernului ºi urmãreºte douã
scopuri
conjugate:
angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în ºedinþa comunã
asupra
politicii de ansamblu a Guvernului;
demiterea Guvernului.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
ca regulã, moþiunea de cenzurã este iniþiatã de opoziþie, dar poate fi
iniþiatã ºi de majoritate atunci când a pierdut încrederea în Guvern ºi
urmãreºte
formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniþiatã de cel puþin 1/4 din
numãrul total al
deputaþilor ºi senatorilor;
parlamentarii care au iniþiat o moþiune de cenzurã într-o sesiune,
care a
fost respinsã, nu o mai pot reitera în aceeaºi sesiune, afarã de cazul
când Guvernul
 ºi-a angajat rãspunderea, deoarece în aceastã situaþie moþiunea este
provocatã de
însuºi Guvernul;
moþiunea de cenzurã se dezbate ºi se supune la vot în ºedinþa
comunã a
Camerelor;
de la depunerea moþiunii la Biroul permanent, dupã un interval de
maxim 5 zile, moþiunea se prezintã de reprezentantul iniþiatorilor în
plen ºi se
dezbate în 3 zile (termen fix) de la aceastã prezentare;
dezbaterea este precedatã de prezentarea moþiunii de cãtre iniþiator,
urmatã de cuvântul primului-ministru sau al altui reprezentant al sãu;
luãrile de cuvânt sunt, potrivit regulilor ºedinþelor, organizate (în
timpul
alocat ºi într-o alternanþã care sã asigure contradictorialitatea între
susþinãtorii
112
Guvernului ºi aceia care au cerut demiterea lui);
moþiunea de cenzurã se adoptã cu majoritate absolutã ºi are drept
consecinþã demiterea Guvernului.

7.4.7. Admiterea cererii de percheziþionare, reþinere sau

arestare a
parlamentarilor
Reprezintã condiþia pentru ca un parlamentar sã poatã fi
percheziþionat, reþinut, sau
arestat.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
cererea de percheziþionare, reþinere sau arestare a parlamentarilor
se
face de cãtre ministrul justiþiei; este o procedurã de control asupra
justificãrilor
prezentate de executiv, supuse examinãrii comisiei juridice;
cererea ºi raportul comisiei se dezbat în plen cu prioritate;
încuviinþarea percheziþionãrii, reþinerii sau arestãrii parlamentarilor
se
face cu votul majoritãþii absolute a parlamentarilor Camerei;
competenþa de judecatã a parlamentarilor pentru faptele care nu au
legãturã cu voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului
aparþine
Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, iar urmãrirea ºi trimiterea în
judecatã penalã se
pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie.
 7.4.8. Suspendarea din funcþie a Preºedintelui României
Este o procedurã, prealabilã referendumului, pentru demiterea
Preºedintelui în
cazul încãlcãrii grave de cãtre acesta a prevederilor Constituþiei.
Aspecte esenþiale ale procedurii
cererea de suspendare din funcþie a preºedintelui României poate fi
iniþiatã de cel puþin o treime din numãrul total al parlamentarilor
(deputaþi ºi
senatori); se aduce la cunoºtinþa parlamentarilor, dupã care aceºtia
constituie o
comisie de anchetã;
113
dupã primirea raportului comisiei ºi a avizului Curþii Constituþionale
(cãreia i se trimite cererea dupã înregistrare), dezbaterea are loc cu
prioritate, cu
participarea Preºedintelui, dacã acesta doreºte;
cererea se supune votului secret cu bile ºi poate fi admisã cu
majoritatea
absolutã a parlamentarilor, dupã care în 30 de zile are loc referendumul
pentru
demiterea Preºedintelui; între timp, funcþia Preºedintelui se aduce la
îndeplinire de
preºedintele interimar (în ordine, preºedintele Senatului, ºi dacã nici
acesta nu
poate îndeplini funcþia, cel al Camerei Deputaþilor).

7.4.9. Punerea sub acuzare a Preºedintelui României

Este o procedurã, prealabilã referendumului, pentru demiterea

Preºedintelui în
cazul sãvârºirii unor fapte de înaltã trãdare.
Aspecte esenþiale ale procedurii
cererea de suspendare din funcþie a Preºedintelui României poate fi
iniþiatã de majoritatea deputaþilor ºi senatorilor ºi se aduce, neîntârziat,
la cunoºtinþã
Preºedintelui României, pentru a putea da explicaþii cu privire la faptele
ce i se
imputã;
cererea se supune votului secret cu bile ºi poate fi admisã cu
majoritatea
calificatã a cel puþin douã treimi din numãrul parlamentarilor;
competenþa de judecatã aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie;
de la data punerii sub acuzare ºi pânã la data demiterii, funcþia
 Preºedintelui se aduce la îndeplinire de preºedintele interimar (în ordine,
preºedintele Senatului, ºi dacã nici acesta nu poate îndeplini funcþia, cel
al Camerei
Deputaþilor);
Preºedintele este demis de drept de la data rãmânerii definitive a
hotãrârii
de condamnare.

7.5. Proceduri de numiri

114
7.5.1. Cea mai importantã procedurã se referã la învestirea Guvernului,
care
cuprinde patru etape succesive: desemnarea de cãtre Preºedintele
României a
candidatului la funcþia de prim-ministru; stabilirea de cãtre acesta a
listei Guvernului ºi a
programului de guvernare; solicitarea de cãtre candidat a votului de
învestiturã (faza
parlamentarã); numirea Guvernului de Preºedintele României ºi primirea
jurãmântului
de credinþã.
Caracteristicile fazei parlamentare
candidatul desemnat de cãtre Preºedinte este obligat ca, în termen de
10 zile de
la desemnare, sã cearã Parlamentului acordarea votului de încredere
asupra
programului ºi listei Guvernului;
competenþa de deliberare aparþine Camerelor în ºedinþã comunã;
candidatul la funcþia de premier înainteazã lista cu membrii
Guvernului
împreunã cu programul de guvernare la birourile permanente reunite ale
Camerelor;
pânã la ºedinþa de învestire, fiecare candidat la funcþia de ministru va
fi audiat
de comisiile de specialitate ale celor douã Camere în ºedinþã comunã;
în urma audierii se prezintã premierului un aviz consultativ motivat;
se creeazã astfel posibilitatea înlocuirii pe listã a celor care nu au
trecut testul
comisiei, pentru a se evita respingerea de cãtre plen a listei Guvernului
în ansamblu
(lista este blocatã, fiind supusã la vot în întregime, nu fiecare membru
în parte);
în ziua învestirii, dupã prezentarea programului ºi a listei, iau
cuvântul
 reprezentanþii grupurilor parlamentare, ºedinþa fiind organizatã
(fiecare grup poate
utiliza doar timpul alocat, iar ordinea asigurã alternanþa dintre cei ce
sprijinã Guvernul
ºi cei ce i se opun);
apoi se voteazã prin modalitatea votului secret cu bile;
învestitura Guvernului este, aºadar, colectivã ºi nu individualã.

7.5.2. În legãturã cu remanierea Guvernului, dacã prin

propunerea de
remaniere se schimbã structura sau compoziþia politicã a
Guvernului,
115
Preºedintele României va putea revoca sau numi pe noii membri, la
propunerea
primului-ministru, numai pe baza votului de încredere acordat de
Parlament, în
cadrul unei proceduri similare cu cea de învestiturã a Guvernului în
ansamblul
sãu .

7.5.3. Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale,

la
propunerea Preºedintelui României (competenþã partajatã cu
Preºedintele României);
pentru alegerea a trei judecãtori ai Curþii Constituþionale de cãtre
Senat ºi a trei
judecãtori de cãtre Camera Deputaþilor; pentru alegerea consilierilor
Curþii de Conturi;
pentru alegerea sau desemnarea, dupã caz a membrilor Consiliului
Superior al
Magistraturii etc.; în general, alegerea în plen este precedatã de o
analizã ºi propunere
a comisiei permanente de specialitate.

7.6. Procedura de validãri

Reprezintã procedura pentru atestarea legalã a alegerii parlamentarului.
Caracteristici esenþiale ale procedurii
alegerea, dupã întrunirea Parlamentului nou ales, a unei comisii de
validare; la Camera Deputaþilor, ea este pe întreaga legislaturã, iar la
Senat,
atribuþiile sale se exercitã de comisia juridicã;
comisia de validãri constituie grupe de lucru ce examineazã dosarele
 alegerilor, soluþioneazã contestaþiile nerezolvate ºi întocmeºte un raport
cuprinzând
lista parlamentarilor ce se propune a fi validatã ºi parlamentarii al cãror
mandat se
propune a fi invalidat; pe parcursul legislaturii, propune validarea
individualã a
supleanþilor dacã întrunesc condiþiile legii (sã nu-ºi fi schimbat
opþiunea politicã ºi
sã ocupe pe listã locul imediat urmãtor);
lista se supune în bloc votului; invalidarea se supune individual; votul
este
cu majoritatea relativã (majoritatea parlamentarilor prezenþi);
înlocuirea parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia,
dar
numai individual, nu în bloc; la Camera Deputaþilor validarea se face
de comisia
116
iniþialã, iar la Senat se realizeazã de cãtre Comisia juridicã, de numiri,
disciplinã,
imunitãþi ºi validãri.

7.7. Procedura depunerii jurãmântului de cãtre Preºedintele

României
de la data jurãmântului, preºedintele ales începe sã-ºi exercite
mandatul ºi
înceteazã mandatul preºedintelui anterior.
Camerele reunite în ºedinþã comunã primesc jurãmântul, dupã
prezentarea hotãrârii de validare a alegerii noului preºedinte de cãtre
Curtea
Constituþionalã; ºedinþa este prezidatã de cãtre preºedinþii celor douã
Camere.
Dupã jurãmânt, preºedintele rosteºte un discurs, iar Camerele
reunite
adoptã o declaraþie de constatare a îndeplinirii procedurii.

7.8. Alte proceduri

Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare.
Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (ziua naþionalã,
Revoluþia românã
din 1989 etc.); procedura se stabileºte îndeosebi pe temeiul
precedentelor.
 117

LEGISLAÞIE
 118

Constituþia României modificatã prin Legea de revizuire nr. 429

din 23 octombrie 2003
extras

TITLUL III
Autoritãþile
publice
CAPITOLUL I
Parlamentul
SECÞIUNEA 1
Organizare ºi
funcþionare

ARTICOLUL 61
Rolul ºi
structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi
unica autoritate legiuitoare a þãrii.
(2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaþilor ºi Senat.
ARTICOLUL 62
Alegerea
Camerelor
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese prin vot universal, egal,
direct, secret ºi liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, care nu
întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în
Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiþiile legii
electorale. Cetãþenii unei minoritãþi naþionale pot fi reprezentaþi numai
de
o singurã organizaþie.
(3) Numãrul deputaþilor ºi al senatorilor se stabileºte prin legea
electoralã,
 în raport cu populaþia þãrii.
ARTICOLUL 63
Durata
mandatului
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4
ani,
care se prelungeºte de drept în stare de mobilizare, de rãzboi, de asediu
sau
de urgenþã, pânã la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputaþilor ºi pentru Senat se desfãºoarã
în
cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea
Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneºte, la convocarea Preºedintelui
119
României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeºte pânã la întrunirea legalã a noului
Parlament. În aceastã perioadã nu poate fi revizuitã Constituþia ºi nu
pot fi
adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi
a
Parlamentului precedent îºi continuã procedura în noul Parlament.
ARTICOLUL 64
Organizarea
internã
(1) Organizarea ºi funcþionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin
regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute
în
bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Camerã îºi alege un birou permanent. Preºedintele Camerei
Deputaþilor ºi preºedintele Senatului se aleg pe durata mandatului
Camerelor. Ceilalþi membri ai birourilor permanente sunt aleºi la
începutul
fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaþi înainte de
expirarea mandatului.
(3) Deputaþii ºi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare,
potrivit
regulamentului fiecãrei Camere.
(4) Fiecare Camerã îºi constituie comisii permanente ºi poate institui
comisii de anchetã sau alte comisii speciale. Camerele îºi pot constitui
comisii comune.
(5) Birourile permanente ºi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit
configuraþiei politice a fiecãrei Camere.
 ARTICOLUL 65
ªedinþele
Camerelor
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul lucreazã în ºedinþe separate.
(2) Camerele îºi desfãºoarã lucrãrile ºi în ºedinþe comune, potrivit unui
regulament adoptat cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor,
pentru:
a) primirea mesajului Preºedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat ºi a bugetului asigurãrilor sociale de stat;
c) declararea mobilizãrii totale sau parþiale;
d) declararea stãrii de rãzboi;
e) suspendarea sau încetarea ostilitãþilor militare;
f) aprobarea strategiei naþionale de apãrare a þãrii;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;
h) numirea, la propunerea Preºedintelui României, a directorilor
serviciilor
de informaþii ºi exercitarea controlului asupra activitãþii acestor servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea
indemnizaþiei
ºi a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atribuþii care, potrivit Constituþiei sau
regulamentului,
120
se exercitã în ºedinþã comunã.
ARTICOLUL 66
Sesiuni (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc în douã sesiuni
ordinare pe
an. Prima sesiune începe în luna februarie ºi nu poate depãºi sfârºitul
lunii
iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie ºi nu poate depãºi
sfârºitul
lunii decembrie.
(2) Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc ºi în sesiuni
extraordinare,
la cererea Preºedintelui României, a biroului permanent al fiecãrei
Camere
ori a cel puþin o treime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de preºedinþii acestora.
ARTICOLUL 67
Actele juridice
ºi cvorumul legal
Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni, în
prezenþa
 majoritãþii membrilor.
ARTICOLUL 68
Caracterul
public
al ºedinþelor
(1) ªedinþele celor douã Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotãrî ca anumite ºedinþe sã fie secrete.
SECÞIUNEA a 2-a
Statutul deputaþilor ºi al senatorilor
ARTICOLUL 69
Mandatul
reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaþii ºi senatorii sunt în serviciul
poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
ARTICOLUL 70
Mandatul
deputaþilor
ºi al senatorilor
(1) Deputaþii ºi senatorii intrã în exerciþiul mandatului la data întrunirii
legale a Camerei din care fac parte, sub condiþia validãrii alegerii ºi a
depunerii jurãmântului. Jurãmântul se stabileºte prin lege organicã.
(2) Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirii legale
a
Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de incompatibilitate ori de deces.
ARTICOLUL 71
Incompatibilitãþi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp, deputat ºi
senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu
exercitarea
oricãrei funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al
Guvernului.
121
(3) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin lege organicã.
ARTICOLUL 72
Imunitatea
parlamentarã
(1) Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãspundere juridicã pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaþii ºi senatorii pot fi urmãriþi ºi trimiºi în judecatã penalã
pentru
fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în
 exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziþionaþi, reþinuþi sau
arestaþi
fãrã încuviinþarea Camerei din care fac parte, dupã ascultarea lor.
Urmãrirea ºi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre
Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Competenþa
de
judecatã aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie.
(3) În caz de infracþiune flagrantã, deputaþii sau senatorii pot fi
reþinuþi ºi
supuºi percheziþiei. Ministrul justiþiei îl va informa neîntârziat pe
preºedintele Camerei asupra reþinerii ºi a percheziþiei. În cazul în care
Camera sesizatã constatã cã nu existã temei pentru reþinere, va
dispune
imediat revocarea acestei mãsuri.
SECÞIUNEA a 3-a
Legiferarea
ARTICOLUL 73
Categorii
de legi
(1) Parlamentul adoptã legi constituþionale, legi organice ºi legi
ordinare.
(2) Legile constituþionale sunt cele de revizuire a Constituþiei.
(3) Prin lege organicã se reglementeazã:
a) sistemul electoral; organizarea ºi funcþionarea Autoritãþii Electorale
Permanente;
b) organizarea, funcþionarea ºi finanþarea partidelor politice;
c) statutul deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea indemnizaþiei ºi a
celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea ºi desfãºurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;
f) regimul stãrii de mobilizare parþialã sau totalã a forþelor armate ºi al
stãrii de rãzboi;
g) regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de urgenþã;
h) infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graþierii colective;
j) statutul funcþionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea ºi funcþionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instanþelor judecãtoreºti, a Ministerului Public ºi a Curþii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii;
n) organizarea generalã a învãþãmântului;
o) organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi
regimul general privind autonomia localã;
122
 p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele
ºi
protecþia socialã;
r) statutul minoritãþilor naþionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituþie se prevede adoptarea de
legi
organice.
ARTICOLUL 74
Iniþiativa
legislativã
(1) Iniþiativa legislativã aparþine, dupã caz, Guvernului, deputaþilor,
senatorilor sau unui numãr de cel puþin 100.000 de cetãþeni cu drept
de
vot. Cetãþenii care îºi manifestã dreptul la iniþiativã legislativã trebuie
sã
provinã din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste
judeþe, respectiv în municipiul Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel
puþin 5.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative.
(2) Nu pot face obiectul iniþiativei legislative a cetãþenilor problemele
fiscale, cele cu caracter internaþional, amnistia ºi graþierea.
(3) Guvernul îºi exercitã iniþiativa legislativã prin transmiterea
proiectului
de lege cãtre Camera competentã sã îl adopte, ca primã Camerã
sesizatã.
(4) Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii care exercitã dreptul la iniþiativã
legislativã pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerutã
pentru
proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei
competente sã le adopte, ca primã Camerã sesizatã.
ARTICOLUL 75
Sesizarea
Camerelor
(1) Se supun spre dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, ca primã
Camerã sesizatã, proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaþionale ºi a mãsurilor
legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum
ºi
proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5),
articolul
40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3),
articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul
(2),
 articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117
alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) ºi (3), articolul 120 alineatul
(2),
articolul 126 alineatele (4) ºi (5) ºi articolul 142 alineatul (5). Celelalte
proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii ºi
adoptãrii,
ca primã Camerã sesizatã, Senatului.
(2) Prima Camerã sesizatã se pronunþã în termen de 45 de zile. Pentru
coduri ºi alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile.
În
cazul depãºirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau
propunerile legislative au fost adoptate.
(3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã,
proiectul
sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide
123
definitiv.
(4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care,
potrivit
alineatului (1), intrã în competenþa sa decizionalã, prevederea este
definitiv
adoptatã dacã ºi cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar,
numai
pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã
sesizatã,
care va decide definitiv în procedurã de urgenþã.
(5) Dispoziþiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în
mod corespunzãtor ºi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o
prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere.
ARTICOLUL 76
Adoptarea
legilor
ºi a hotãrârilor
(1) Legile organice ºi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se
adoptã cu votul majoritãþii membrilor fiecãrei Camere.
(2) Legile ordinare ºi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãþii membrilor
prezenþi din fiecare Camerã.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã, Parlamentul poate
adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de
urgenþã,
stabilitã potrivit regulamentului fiecãrei Camere.
ARTICOLUL 77
Promulgarea
legii
 (1) Legea se trimite, spre promulgare, Preºedintelui României.
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preºedintele poate cere Parlamentului, o
singurã
datã, reexaminarea legii.
(3) Dacã Preºedintele a cerut reexaminarea legii ori dacã s-a cerut
verificarea constituþionalitãþii ei, promulgarea legii se face în cel mult
10
zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare sau de la primirea
deciziei Curþii Constituþionale, prin care i s-a confirmat
constituþionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea în
vigoare a legii
Legea se publicã în Monitorul Oficial al României ºi intrã în vigoare la 3
zile de la data publicãrii sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei.

CAPITOLUL IV
Raporturile
Parlamentului cu
Guvernul
ARTICOLUL 111
124
Informarea
Parlamentului
(1) Guvernul ºi celelalte organe ale administraþiei publice, în cadrul
controlului parlamentar al activitãþii lor, sunt obligate sã prezinte
informaþiile ºi documentele cerute de Camera Deputaþilor, de Senat sau
de comisiile parlamentare, prin intermediul preºedinþilor acestora. În
cazul în care o iniþiativã legislativã implicã modificarea prevederilor
bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea
informãrii este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului. Dacã li se
solicitã prezenþa, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 112
Întrebãri,
interpelãri
ºi moþiuni simple
(1) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi au obligaþia sã rãspundã la
întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputaþi sau de senatori, în
condiþiile prevãzute de regulamentele celor douã Camere ale
Parlamentului.
 (2) Camera Deputaþilor sau Senatul poate adopta o moþiune simplã
prin
care sã-ºi exprime poziþia cu privire la o problemã de politicã internã
sau
externã ori, dupã caz, cu privire la o problemã ce a fãcut obiectul unei
interpelãri.
ARTICOLUL 113
Moþiunea de
cenzurã
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºedinþã comunã, pot retrage
încrederea acordatã Guvernului prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã,
cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor.
(2) Moþiunea de cenzurã poate fi iniþiatã de cel puþin o pãtrime din
numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor ºi se comunicã Guvernului la
data depunerii.
(3) Moþiunea de cenzurã se dezbate dupã 3 zile de la data când a fost
prezentatã în ºedinþa comunã a celor douã Camere.
(4) Dacã moþiunea de cenzurã a fost respinsã, deputaþii ºi senatorii
care
au semnat-o nu mai pot iniþia, în aceeaºi sesiune, o nouã moþiune de
cenzurã, cu excepþia cazului în care Guvernul îºi angajeazã rãspunderea
potrivit articolului 114.
ARTICOLUL 114
Angajarea
rãspunderii
Guvernului
(1) Guvernul îºi poate angaja rãspunderea în faþa Camerei Deputaþilor
ºi
a Senatului, în ºedinþã comunã, asupra unui program, a unei declaraþii
de
politicã generalã sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacã o moþiune de cenzurã, depusã în termen
de
3 zile de la prezentarea programului, a declaraþiei de politicã generalã
sau a proiectului de lege, a fost votatã în condiþiile articolului 113.
(3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de
125
lege prezentat, modificat sau completat, dupã caz, cu amendamente
acceptate de Guvern, se considerã adoptat, iar aplicarea programului
sau
a declaraþiei de politicã generalã devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preºedintele României cere reexaminarea legii
adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în
ºedinþa
 comunã a celor douã Camere.
ARTICOLUL 115
Delegarea
legislativã
(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonanþe în domenii care nu fac obiectul legilor
organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul ºi data
pânã la care se pot emite ordonanþe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanþele se supun aprobãrii
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea
termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea
efectelor ordonanþei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanþe de urgenþã numai în situaþii
extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având
obligaþia
de a motiva urgenþa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanþa de urgenþã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa
spre
dezbatere în procedurã de urgenþã la Camera competentã sã fie
sesizatã
ºi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã
nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la
depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30
de
zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronunþã asupra
ordonanþei,
aceasta este consideratã adoptatã ºi se trimite celeilalte Camere care
decide de asemenea în procedurã de urgenþã. Ordonanþa de urgenþã
cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea
prevãzutã la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanþele de urgenþã nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituþionale, nu pot afecta regimul instituþiilor fundamentale ale
statului, drepturile, libertãþile ºi îndatoririle prevãzute de Constituþie,
drepturile electorale ºi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri
în proprietate publicã.
(7) Ordonanþele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se
resping printr-o lege în care vor fi cuprinse ºi ordonanþele ale cãror
efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã
este
cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe
perioada de aplicare a ordonanþei.
126
 TITLUL VII
Revizuirea
Constituþiei
ARTICOLUL
150
Iniþiativa
revizuirii
(1) Revizuirea Constituþiei poate fi iniþiatã de Preºedintele României la
propunerea Guvernului, de cel puþin o pãtrime din numãrul deputaþilor
sau
al senatorilor, precum ºi de cel puþin 500.000 de cetãþeni cu drept de
vot.
(2) Cetãþenii care iniþiazã revizuirea Constituþiei trebuie sã provinã din
cel
puþin jumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe sau în
municipiul Bucureºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de
semnãturi
în sprijinul acestei iniþiative.
ARTICOLUL 151
Procedura de
revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptatã de Camera
Deputaþilor ºi de Senat, cu o majoritate de cel puþin douã treimi din
numãrul
membrilor fiecãrei Camere.
(2) Dacã prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputaþilor ºi Senatul, în ºedinþã comunã, hotãrãsc cu votul a cel puþin
trei
pãtrimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivã dupã aprobarea ei prin referendum,
organizat
în cel mult 30 de zile de la data adoptãrii proiectului sau a propunerii de
revizuire.
ARTICOLUL 152
Limitele
revizuirii
(1) Dispoziþiile prezentei Constituþii privind caracterul naþional,
independent, unitar ºi indivizibil al statului român, forma republicanã de
guvernãmânt, integritatea teritoriului, independenþa justiþiei,
pluralismul
politic ºi limba oficialã nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi fãcutã dacã are ca rezultat
 suprimarea drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale ale cetãþenilor sau
a
garanþiilor acestora.
(3) Constituþia nu poate fi revizuitã pe durata stãrii de asediu sau a
stãrii de
urgenþã ºi nici în timp de rãzboi.

127
REGULAMENTUL CAMEREI DEPUTAÞILOR

CAPITOLUL I
Organizarea Camerei Deputaþilor
Secþiunea 1
Constituirea Camerei Deputaþilor
Art. 1. - Camera Deputaþilor nou-aleasã se întruneºte în ziua ºi la ora
stabilite prin actul de
convocare emis de Preºedintele României, în conformitate cu prevederile
Constituþiei.
Art. 2. - Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Camerei
Deputaþilor sunt conduse de
cel mai în vârstã deputat, în calitate de preºedinte de vârstã, asistat de
4 secretari desemnaþi
din rândul celor mai tineri deputaþi.
Imposibilitatea exercitãrii atribuþiilor de cãtre preºedintele de vârstã sau
de cãtre unul ori mai
mulþi secretari prevãzuþi la alin. 1 atrage de drept înlocuirea acestora
cu deputatul cel mai în
vârstã sau, dupã caz, cu cei mai tineri deputaþi din rândul celor
prezenþi.
În intervalul de timp prevãzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri
parlamentare, cu excepþia
celor care privesc validarea mandatelor de deputat.
Art. 3. - Pentru validarea mandatelor Camera Deputaþilor alege în
prima sa ºedinþã o comisie
compusã din 30 de deputaþi, care sã reflecte configuraþia politicã a
Camerei, aºa cum
aceasta rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.
Comisia de validare funcþioneazã pe întreaga duratã a mandatului
Camerei Deputaþilor.
 Art. 4. - Numãrul deputaþilor care vor fi desemnaþi în comisia de
validare de cãtre fiecare
grup parlamentar este în funcþie de proporþia membrilor sãi în numãrul
total al deputaþilor.
Propunerile pentru stabilirea numãrului de deputaþi care revine fiecãrui
grup parlamentar se
fac de cãtre liderii acestor grupuri ºi se transmit secretarilor.
Preºedintele de vârstã prezintã Camerei aceste propuneri în ordinea
mãrimii grupurilor
parlamentare, iar Camera Deputaþilor hotãrãºte asupra lor cu votul
majoritãþii deputaþilor
prezenþi.
Propunerile pentru componenþa nominalã a comisiei se fac de cãtre
grupurile parlamentare
în limita numãrului de locuri aprobat.
Componenþa comisiei este aprobatã de Camerã cu votul majoritãþii
deputaþilor prezenþi.
Art. 5. - Comisia de validare îºi alege un preºedinte ºI 2 vicepreºedinþi,
care alcãtuiesc biroul
comisiei, ºi se organizeazã în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3
membri, cu respectarea
pe cât posibil a proporþiei prevãzute la art. 4 alin. 1.
Art. 6. - Biroul comisiei repartizeazã grupelor de lucru dosarele
referitoare la alegerea
deputaþilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepþia celor
privind membrii grupelor
de lucru.
Verificarea legalitãþii alegerii deputaþilor care compun grupele de lucru
se face de cãtre biroul
comisiei de validare.
Biroul comisiei de validare ºi grupele de lucru sunt obligate sã prezinte
comisiei propunerile
privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în
termen de cel mult 3 zile
de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptã cu votul
majoritãþii membrilor biroului
sau ai grupelor de lucru.
Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesoluþionate
se face în plenul
comisiei.
Comisia de validare se pronunþã asupra contestaþiilor nesoluþionate ºi
asupra acelora a cãror
soluþionare s-a fãcut cu încãlcarea dispoziþiilor legale referitoare la
procedura de soluþionare.
 Art. 7. - Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui
deputat în cazurile în
care constatã cã alegerea acestuia s-a fãcut prin încãlcarea legii,
inclusiv prin fraudã
electoralã.
Art. 8. - Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeºte un
raport în care vor fi
precizaþi deputaþii pentru care se propune validarea, invalidarea sau,
dupã caz, amânarea
validãrii mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare
sau de amânare.
128
Art. 9. - Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãþii
membrilor acesteia; în caz de
paritate votul preºedintelui este hotãrâtor.
Art. 10. - Camera Deputaþilor se întruneºte în ºedinþã, de drept, în a
5-a zi de la constituirea
comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
Raportul comisiei de validare se prezintã Camerei Deputaþilor de cãtre
preºedintele acesteia.
Art. 11. - În cazul deputaþilor pentru care nu existã motive de
invalidare potrivit art. 7 se
întocmeºte, pe circumscripþii electorale, o listã cu numele ºi prenumele
acestora, asupra
cãreia Camera se pronunþã printr-un singur vot. În cazul deputaþilor la
care a fost propusã
invalidarea mandatului Camera dezbate ºi se pronunþã prin vot pentru
fiecare caz.
Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul
majoritãþii deputaþilor
prezenþi.
Art. 12. - Camera Deputaþilor este legal constituitã dupã validarea a
douã treimi din
mandatele de deputat.
Secþiunea a 2-a
Grupurile parlamentare
Art. 13. - Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei
Deputaþilor. Ele se pot constitui
din cel puþin 10 deputaþi care au candidat în alegeri pe listele
aceluiaºi partid sau ale
aceleiaºi formaþiuni politice.
Deputaþii unui partid sau ai unei formaþiuni politice nu pot constitui
decât un singur grup
parlamentar.
 Deputaþii care au candidat pe listele unei coaliþii electorale ºi fac
parte din partide sau
formaþiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale
partidelor sau
formaþiunilor din care fac parte.
Deputaþii unor partide sau formaþiuni politice care nu întrunesc numãrul
necesar pentru a
forma un grup parlamentar, precum ºi deputaþii independenþi se pot
reuni în grupuri
parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare
constituite potrivit alin. 1.
Deputaþii care reprezintã organizaþiile cetãþenilor aparþinând
minoritãþilor naþionale, altele
decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur grup parlamentar.
Art. 14. - În prima sa ºedinþã fiecare grup parlamentar procedeazã
la desemnarea
conducerii proprii alcãtuite din lider ºi, dupã caz, din unul sau mai mulþi
locþiitori.
Art. 15. - Liderul grupului prezintã Camerei denumirea acestuia,
precum ºi componenþa lui
numericã ºi nominalã.
Succesiunea prezentãrilor se stabileºte de cãtre preºedintele de vârstã
al Camerei, în ordinea
mãrimii grupurilor parlamentare.
Art. 16. - Grupurile parlamentare, în funcþie de ponderea lor în Camera
Deputaþilor, au la
dispoziþie logistica necesarã în vederea desfãºurãrii activitãþii,
autoturisme, personal de
secretariat ºi de specialitate, potrivit hotãrârii Biroului permanent.
Art. 17. - Preºedintele Camerei Deputaþilor împreunã cu liderii
grupurilor parlamentare
repartizeazã locurile în sala de ºedinþe pentru fiecare grup parlamentar.
Art. 18. - Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu
au obþinut mandate în
urma alegerilor este interzisã.
Art. 19. - Orice modificare intervenitã în componenþa unui grup
parlamentar se aduce la
cunoºtinþã preºedintelui Camerei Deputaþilor sub semnãtura liderului
grupului ºi, dupã caz, a
deputatului.
Preºedintele Camerei informeazã deputaþii, în ºedinþã publicã, asupra
modificãrilor intervenite
în componenþa grupurilor parlamentare.
Secþiunea a 3-a
 Alegerea preºedintelui Camerei Deputaþilor ºi a celorlalþi
membri ai Biroului
permanent
Art. 20. - Dupã constituirea legalã a Camerei Deputaþilor se aleg
preºedintele Camerei
Deputaþilor ºi apoi ceilalþi membri ai Biroului permanent al acesteia.
129
Preºedintele Camerei Deputaþilor este ºi preºedintele Biroului
permanent, din care mai fac
parte 4 vicepreºedinþi, 4 secretari ºi 4 chestori.
Biroul permanent se alcãtuieºte prin negocieri între liderii grupurilor
parlamentare,
respectându-se configuraþia politicã a Camerei, aºa cum rezultã din
constituirea grupurilor
parlamentare.
Art. 21. - Preºedintele Camerei Deputaþilor este ales pe durata
mandatului Camerei, prin vot
secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele ºi prenumele
tuturor candidaþilor
propuºi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate
face o singurã
propunere.
Este declarat ales preºedinte al Camerei Deputaþilor candidatul care a
întrunit votul
majoritãþii deputaþilor.
Dacã nici un candidat nu a întrunit, dupã douã tururi, votul majoritãþii
deputaþilor, se
organizeazã noi tururi de scrutin, în urma cãrora va fi declarat
preºedinte al Camerei
Deputaþilor candidatul care a obþinut majoritatea voturilor deputaþilor
prezenþi, în condiþiile
întrunirii cvorumului prevãzut la art. 64 din Constituþie.
Art. 22. - O datã cu alegerea preºedintelui Camerei activitatea
preºedintelui de vârstã
înceteazã.
Art. 23. - Alegerea vicepreºedinþilor, a secretarilor ºi a chestorilor
care compun Biroul
permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
În vederea depunerii propunerilor Camera Deputaþilor stabileºte
numãrul de locuri din Biroul
permanent, care revine, pe funcþii, grupurilor parlamentare, potrivit
configuraþiei politice a
Camerei.
 Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. 1 se fac de
cãtre liderii grupurilor
parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista
candidaþilor propuºi
pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei
Deputaþilor ºi se aprobã cu
majoritatea voturilor deputaþilor. Dacã nu se realizeazã aceastã
majoritate, se organizeazã un
nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea
voturilor deputaþilor prezenþi.
Votul este secret ºi se exprimã prin bile.
Art. 24. - Vicepreºedinþii, secretarii ºi chestorii sunt aleºi la începutul
fiecãrei sesiuni
ordinare.
Art. 25. - Oricãrui membru al Biroului permanent i se poate revoca
mandatul înainte de
expirarea acestuia, la cererea motivatã a grupului parlamentar care l-a
propus sau a cel puþin
unei treimi din numãrul deputaþilor provenind din minimum trei grupuri
parlamentare. Votul
este secret ºi se exprimã prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile
de la data
înregistrãrii cererii de revocare.
Art. 26. - Funcþiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul
sesiunii se ocupã la
propunerea grupului parlamentar cãruia i-a fost repartizatã funcþia
respectivã, în condiþiile
prevãzute la art. 23.
Art. 27. - O datã cu alegerea Biroului permanent, activitatea
secretarilor desemnaþi în
condiþiile art. 2 alin. 1 înceteazã.
Art. 28. - Hotãrârile prevãzute la art. 1-27 se adoptã prin vot deschis,
în afarã de cazurile în
care se prevede altfel.
Secþiunea a 4-a
Biroul permanent al Camerei Deputaþilor ºi Comitetul ordinii de
zi
Art. 29. - Biroul permanent al Camerei Deputaþilor are urmãtoarele
atribuþii:
a. propune Camerei data începerii ºi data încheierii sesiunilor
parlamentare;
b. solicitã preºedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c. supune aprobãrii Camerei Deputaþilor regulamentul acesteia, precum
ºi propunerile
 de modificare;
d. prezintã Camerei Deputaþilor spre aprobare proiectul de buget al
acesteia ºi contul de
încheiere a exerciþiului bugetar;
e. pregãteºte ºi asigurã desfãºurarea în bune condiþii a lucrãrilor
Camerei Deputaþilor;
130
f. primeºte ºi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative ºi
rapoartele comisiilor
parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei
Deputaþilor, dacã
plenul Camerei nu stabileºte altfel;
g. întocmeºte proiectul ordinii de zi a ºedinþelor Camerei ºi programul
de lucru al
acesteia;
h. organizeazã relaþiile Camerei cu parlamentele altor state ºi cu
organizaþiile
parlamentare pe baza consultãrii, în funcþie de natura acþiunilor avute
în vedere, a
Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a
grupurilor
parlamentare, a Comisiei de politicã externã ºi a altor comisii
permanente, informând
Camera Deputaþilor asupra mãsurilor stabilite, inclusiv cu privire la
componenþa
nominalã a delegaþiilor;
i. supune spre aprobare Camerei Deputaþilor componenþa delegaþiilor
permanente la
organizaþiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultãrii
grupurilor
parlamentare ºi cu respectarea configuraþiei politice a Camerei;
j. aprobã statul de funcþii ºi regulamentul serviciilor Camerei
Deputaþilor; supune
aprobãrii Camerei structura serviciilor acesteia;
k. conduce ºi controleazã serviciile Camerei Deputaþilor;
l. aprobã regulamentul privind paza ºi accesul persoanelor în sediul
Camerei
Deputaþilor;
m. îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament,
alte dispoziþii
legale sau însãrcinãri date de Camera Deputaþilor.
Dezbaterile din Biroul permanent se consemneazã în procese-verbale
sau în stenograme.
 Deputaþii pot consulta stenogramele sau pot obþine o copie de pe
acestea, cu excepþia celor
declarate confidenþiale de cãtre Biroul permanent, care pot fi numai
consultate.
Art. 30. - Biroul permanent se convoacã la cererea preºedintelui
Camerei Deputaþilor sau la
cererea a cel puþin 4 membri ai sãi.
Art. 31. - Preºedintele Camerei Deputaþilor are urmãtoarele atribuþii:
a. convoacã deputaþii în sesiuni ordinare sau extraordinare;
b. conduce lucrãrile Camerei Deputaþilor, asistat obligatoriu de 2
secretari, ºi asigurã
menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum ºi respectarea
regulamentului;
c. acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizea