Sunteți pe pagina 1din 289

DREPT PARLAMENTAR

CUPRINS

CAPITOLUL I. DEFINIŢII ŞI PRINCIPII


1.1. Definirea Dreptului Parlamentar
1.2. Izvoarele Dreptului Parlamentar
1.3. Principiile Dreptului Parlamentar
1.3.1. Principiul specializãrii
1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziţia se exprimã
1.3.3. Principiul transparenţei

CAPITOLUL II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUŢIONAL

Introducere (aspecte generale)


2.1. Principiul bicameralismului
2.1.1. Avantajele bicameralismului faþã de sistemul parlamentului
unicameral
2.1.2. Avantajele bicameralismului funcþional faţã de cel integral

2.2. Organizarea internã a Camerelor


2.2.1. Plenul Camerei
2.2.2. Biroul Permanent al Camerei
2.2.3. Componenþa Biroului Permanent al Camerei
2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi a programului de
activitate
2.2.5. Comisiile parlamentare
2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare
2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituţional al autonomiei
parlamentare

CAPITOLUL III. MANDATUL PARLAMENTAR

3.1. Noţiunea de mandat parlamentar


3.2. Deosebirile faţã de mandatul civil
3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar
3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar
3.5. Dobândirea mandatului parlamentar
3.6. Durata mandatului parlamentar
3.7. Încetarea mandatului
3.8. Supleanţii şi vacanţa circumscripţiei electorale
3.9. Conţinutul mandatului parlamentar
3.10. Obligaţiile parlamentarului
3.11. Sancţiuni
3.12. Protecţia mandatului parlamentar

CAPITOLUL IV. INTRODUCERE IN DREPTUL PARLAMENTAR


AL PROCEDURII PARLAMENTARE

4.1. Premise constituţionale


4.1.1. Competenţa Parlamentului
4.1.2. Funcţiile Parlamentului
4.1.3. Actele Parlamentului

CAPITOLUL V. PROCEDURA PARLAMENTARÃ

5.1. Introducere
5.2. Premisele procedurii parlamentare
5
5.2.1. Legislatura
5.2.2. Sesiunea
5.2.3. Şedinţa

CAPITOLUL VI. PROCEDURILE PARLAMENTARE


GENERALE

6.1. Sesizarea
6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor
6.2.1. Procedura .ordinii de zi.
6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii
6.3. Procedura dezbaterilor
6.4. Procedura de vot

CAPITOLUL VII. PROCEDURILE PARLAMENTARE


SPECIALE

7.1. Procedura legislativã pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor


organic
7.1.1. Conceptul de lege
7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii
legislative)

7.2. Procedura parlamentarã de ratificare a tratatelor sau altor acorduri


internaţionale
7.3. Procedura parlamentarã de revizuire a Constituţiei
7.4. Proceduri de control
7.4.1. Întrebarea
7.4.2. Interpelarea
7.4.3. Ancheta parlamentarã
7.4.3. Moţiunea simplã

7.4.4. Ancheta parlamentarã


7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraţii politice sau rapoarte ale
unor autoritãţi
7.4.6. Moţiunea de cenzurã

7.4.7. Admiterea cererii de percheziţionare, reţinere sau arestare a


parlamentarilor
7.4.8. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României

7.5. Proceduri de numiri


7.6. Procedura de validãri
7.7. Procedura depunerii jurãmântului de cãtre Preºedintele României
7.8. Alte proceduri

LEGISLAŢIE

Constituţia României . extras


Regulamentul Camerei Deputaþilor
Hotãrârea nr. de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor

Regulamentul Senatului â
Regulamentul Şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor
şi Senatului
Hotãrârea nr. de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor

Bibliografie .......................
Capitolul I
DEFINIÞII ªI PRINCIPII

1.1. Definirea Dreptului parlamentar

Originea Dreptului parlamentar se considerã cã este Manualul lui


T.Jeferson, elaborat de acesta ca preşedinte al Senatului SUA, în care a
reunit practicile consacrate în activitatea adunãrii.
Dupã unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se
regãsesc în regulile ce configurau activitatea diferitelor adunãri
reprezentative, începând cu Senatul roman, continuând cu Parlamentul
englez medieval, cu Dieta polonezã, cu Parlamentul francez înainte de
Revoluţia francezã etc.
În realitate, Dreptul parlamentar este consecinţa formãrii Parlamentelor
în sensul modern al termenului, adicã atunci când acestea:
- au cãpãtat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna
monarhiei (ce s-a transformat în monarhie constituţionalã) sau în cadrul
regimului republican, devenind sediul suveranitãţii (aşa numita suveranitate
parlamentarã, dominantã în secolul XIX în numeroase ţãri);
- Guvernul (cabinetul) a apãrut ca o nouã autoritate în cadrul puterii
executive, separatã de şeful statului, iar rãspunderea sa politicã faţã de
Parlament, indiferent de faptul cã este numit exclusiv de Parlament sau doar
de şeful statului, pe baza unei prezumţii de încredere, a fost decisivã pentru
formarea şi caracterizarea regimului parlamentar;
- s-a constituit sistemul reprezentativ şi, în cadrul acestuia, pluralismul
politic, Parlamentul devenind locul de înfruntare şi agregare a intereselor şi
reprezentãrilor ce îşi disputã întâietatea în societate, prin intermediul opiniei
publice şi a celor care o formeazã în cadrul mass-media.
Evoluþia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentarã la
Parlamentul raţionalizat, îndeosebi dupã al doilea rãzboi mondial. Unul din
aspectele definitorii în acest sens este evoluţia de la fetişismul legii, când
aceasta era incontrolabilã şi incontestabilã, un ecran opac între Parlament şi
societate, la controlul constituţionalitãţii legii, când aceasta devine
transparentã, controlabilã în ce priveşte legitimitatea sa constituţionalã şi,
deci, în mod legitim contestabilã.
Locul Dreptului parlamentar în sistemul de drept românesc
Dreptul constituţional reglementeazã locul şi rolul Parlamentului în
regimul politic constituţional, precum şi relaţiile sale cu celelalte autoritãţi
publice (bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativã a
Parlamentului şi de unicã autoritate legiuitoare etc.), pe când Dreptul
parlamentar reglementeazã activitatea parlamentarilor în cadrul
Parlamentului, ca şi funcţionarea internã a acestuia, adicã modul de
executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul
parlamentar este o subramurã a dreptului constituţional, cum sunt şi dreptul
electoral sau justiţia constituţionalã.
Dreptul constituþional, în cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu
privind
conþinutul acestuia, este format din dreptul constituþional substanþial,
cuprinzând
drepturile ºi libertãþile fundamentale, esenþiale în definirea statutului
cetãþeanului ºi a
relaþiei sale cu statul, dreptul constituþional instituþional, definind
autoritãþile (organele)
statului, ºi dreptul constituþional normativ, privind sistemul juridic.
Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramurã a
dreptului
constituþional instituþional ºi normativ. Faþã de dreptul constituþional
substanþial el
constituie numai o garanþie instituþionalizatã a respectãrii de cãtre
Parlament a
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar


9
Ca rezultat al specializãrii sale, Dreptul parlamentar este format din trei
componente:
1. Drept parlamentar instituþional, care se referã la organele de lucru
ale
Parlamentului . preºedinte, birou permanent, comisie parlamentarã ºi
altele - ºi la
organizarea, funcþionarea, compoziþia lor politicã ºi rolul pe care îl au în
funcþionarea
Camerelor.
2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referã la
statutul
parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi ºi
obligaþii,
mijloace de protecþie).
3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde
regulile
specifice procesului de legiferare, de control al executivului ºi de
realizare a celorlalte
competenþe constituþionale ºi legale ale Parlamentului.
1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar
Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. În
Dreptul
parlamentar românesc sunt recunoscute urmãtoarele izvoare de drept:
Constituþia,
legea, regulamentele Camerelor ºi cutuma..

a. Constituþia
Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru cã
cuprinde
regulile de bazã în definirea acestuia, dar ºi, îndeosebi, datoritã
supremaþiei
Constituþiei în cadrul sistemului juridic. În acest sens, Constituþia,
instituind principiul
fundamental al autonomiei parlamentare, reglementeazã, în sfera
obiectului specific
dreptului parlamentar, aspectele esenþiale privind organizarea ºi
funcþionarea internã a
Parlamentului în funcþie de structura sa bicameralã, mandatul
reprezentativ, procedura
parlamentarã pentru adoptarea legii în forma aprobatã de Camera
decizionalã,
controlul executivului, competenþa Parlamentului în materie de numiri
etc. De
asemenea, alte reguli fundamentale ale procedurii parlamentare
reglementate de
Constituþie privesc învestirea Guvernului, relaþiile dintre Parlament ºi
Guvern
10
(moþiunea de cenzurã, remanierea Guvernului în anumite condiþii,
angajarea
rãspunderii Guvernului, delegarea legislativã etc.), informarea
Parlamentului,
depunerea jurãmântului de cãtre Preºedintele României, relaþiile dintre
acesta ºi
Parlament, suspendarea din funcþie a Preºedintelui României,
raporturile cu
Parlamentul European ºi alte autoritãþi ale Uniunii Europene ce adoptã
legislaþia
comunitarã etc.

b. Legea
Organicã sau ordinarã, legea este izvor al dreptului parlamentar numai
în cazurile
ºi în limitele prevãzute de Constituþie. Altminteri, ea ar impieta asupra
autonomiei
parlamentare. Pânã în prezent, prin lege s-au reglementat, mai ales,
indemnizaþia ºi alte
drepturi care se cuvin parlamentarilor, competenþa legalã (nu cea
prevãzutã de
Constituþie) în materie de numiri sau cu privire la exercitarea controlului
parlamentar
asupra unor autoritãþi publice, unele reguli de procedurã parlamentarã
în prelungirea
unor prevederi constituþionale ºi pentru situaþii specifice, cum ar fi în
ce priveºte
Curtea Constituþionalã (alegerea judecãtorilor, sesizarea Curþii de cãtre
parlamentari).

c. Regulamentele Camerelor
Constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul
lor este
de a reglementa organizarea ºi funcþionarea internã a fiecãrei Camere a
Parlamentului,
procedurile de urmat în deliberãrile lor ºi disciplina membrilor. Fiecare
Camerã are un
regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De
asemenea,
existã ºi un regulament al ºedinþelor comune ale celor douã Camere.
Regulamentele trebuie sã fie în strictã conformitate cu Constituþia, ele
fiind
adoptate, cu votul majoritãþii membrilor Camerei, direct pe temeiul
Constituþiei, ca ºi
legea, de care se deosebesc, însã, prin aceea cã nu sunt supuse
promulgãrii.
În mare mãsurã, prevederile regulamentare constituie norme pentru
concretizarea
ºi în prelungirea (dezvoltarea) principiilor ºi regulilor constituþionale. De
aceea, ele
sunt caracterizate ca .legea internã a Camerelor. ºi sunt supuse
controlului
11
constituþionalitãþii legii, potrivit art. 146 lit b) din Constituþie.
Regulamentele Camerei Deputaþilor ºi Senatului au o structurã
similarã,
cuprinzând reguli prealabile constituirii organelor de lucru ale Camerelor
ºi privesc
detalierea procedurii parlamentare de adoptare a legii în forma aprobatã
de Camera
decizionalã, raporturile dintre acestea, norme referitoare la grupurile
parlamentare,
regimul desfãºurãrii lucrãrilor, aspectele legate de controlul parlamentar
asupra
activitãþii executivului, statutul parlamentarilor ºi serviciile Camerelor.
Regulamentul
ºedinþelor comune cuprinde numai reguli de desfãºurare a lucrãrilor,
pentru celelalte
regulamentele Camerelor, dupã caz.

d. Cutuma
În anumite limite, cutuma este recunoscutã ca izvor de drept pe plan
constituþional. Rezervele faþã de cutumã ca izvor de drept
constituþional rezultã din
faptul cã relaþiile sociale care privesc puterea politicã în amplitudinea
dimensiunilor
sale (cucerire, instaurare, exerciþiu, trãsãturi), reglementarea acestora
este preferabil a
fi fãcutã prin reguli juridice scrise, clar definite.
În dreptul parlamentar însã, - deºi subramurã a dreptului constituþional
- cutuma
este mai larg acceptatã, întrucât corespunde dinamicii inerente practicii
parlamentare.
Pentru ca practica parlamentarã sã genereze o cutumã, este necesar ca
repetarea ei sã
fie îndeajuns de consecventã spre a fi receptatã ºi a genera
reprezentarea cã a devenit
obligatorie. De aceea, unele precedente ar putea genera cutume. Cu
titlu de exemplu,
menþionãm prezentarea de cãtre Preºedintele României, dupã
depunerea jurãmântului,
a unui mesaj în faþa Camerelor reunite în ºedinþã comunã, audierea
candidaþilor la
funcþiile de ambasadori sau consuli ai României de cãtre comisiile
pentru politicã
externã reunite, constatarea de cãtre birourile reunite ale celor douã
Camere cã nu s-a
depus o moþiune de cenzurã în cazul angajãrii rãspunderii Guvernului,
interdicþia
împrumutãrii parlamentarilor unui grup parlamentar pentru ca
parlamentarii altui
partid sã poatã forma un grup distinct, interdicþia reprezentãrii în
Parlament a unui
partid ce nu a fost votat la alegeri (cum a fost Alianþa pentru România,
ca urmare a
12
sciziunii sale din fostul Partid al Democraþiei Sociale din România etc.).
Pentru a fi acceptabilã, cutuma nu poate fi contra legem. De aceea,
practica
boicotului parlamentar sau a grevei parlamentare nu poate genera
cutume.

1.3. Principiile Dreptului parlamentar


Principiile reprezintã spiritul reglementãrii. În sensul juridic al
termenului,
principiile exprimã soluþii juridice cu o mare generalitate de
aplicabilitate, în pofida
diversitãþii cazurilor concrete.
Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul
constituþional al
autonomiei parlamentare, care este una dintre consecinþele
esenþiale ale separaþiei
puterii între autoritãþile publice, în scopul asigurãrii echilibrului ºi
colaborãrii între
acestea. În Parlament, separaþia puterii se concretizeazã într-o triplã
autonomie:
regulamentarã, instituþionalã ºi financiarã.
Autonomia regulamentarã rezultã din faptul cã fiecare Camerã îºi
adoptã propriul
regulament de organizare ºi funcþionare.
Autonomia instituþionalã rezultã din faptul cã structurile interne ale
Camerelor,
precizate în art.64 din Constituþie, se constituie exclusiv ca acelea ale
lor, iar
fiecare Camerã îºi poate constitui ºi alte structuri cum sunt, de exemplu,
grupurile
de prietenie, delegaþiile parlamentare la Adunãrile Parlamentare
europene (OSCE,
Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc.
Autonomia financiarã este datã de faptul cã fiecare Camerã îºi aprobã
resursele
financiare necesare în cadrul unui buget propriu, parte integrantã a
bugetului de
stat.
În literatura de specialitate existã diferite opinii privind principiile
Dreptului
parlamentar, în funcþie de subiectivitatea interpretãrii date de autori.
Considerãm cã
aceste principii sunt urmãtoarele:

- specializarea dreptului parlamentar;


13
- majoritatea decide, opoziþia se exprimã;
- transparenþa.

1.3.1. Principiul specializãrii


Dreptul parlamentar este un drept special ºi specializat ca urmare a
incidenþei
principiului constituþional al autonomiei parlamentare. Parlamentul
(Camerele
acestuia) fiind autonom, nici un alt principiu, specific altei ramuri sau
subramuri de
drept, nu-i poate fi aplicabil întrucât i-ar nega, sub aspect juridic,
aceastã autonomie.
Faptul cã reprezintã o subramurã a dreptului constituþional nu duce la o
altã concluzie,
deoarece, în limitele autonomiei sale, regulile dreptului constituþional îi
sunt aplicabile
(ceea ce justificã verificarea de cãtre Curtea Constituþionalã a
legitimitãþii sale
constituþionale) ca ºi faþã de oricare altã ramurã, subramurã sau
instituþie de drept.
Dreptul parlamentar este aplicabil fiecãrei Camere în parte ºi Camerelor
reunite în
ºedinþã comunã. Pe cale de consecinþã, regulile dintr-o Camerã fiind
expresia voinþei
exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu sunt aplicabile în afara
acesteia, adicã
parlamentarilor celeilalte Camere sau altor autoritãþi publice. Datoritã
bazei elective a
desemnãrii lor ºi ca o consecinþã a principiului specializãrii,
parlamentarii pot sã-ºi
exercite mandatul numai în Camera în care au fost aleºi, cu excepþia
iniþiativei
legislative parlamentare ce se exercitã succesiv în ambele Camere,
începând cu
Camera prima sesizatã ºi sfârºind cu cea decizionalã, indiferent de
calitatea
iniþiatorilor: deputat sau senatori.
Ca urmare a modificãrii Constituþiei din anul 2003, principiul
specializãrii se
defineºte ºi prin specializarea Camerelor Parlamentului în Camerã primã
sesizatã ºi
Camerã decizionalã astfel încât, prin diferenþierea atribuþiilor, sã se
asigure optimizarea
procesului decizional în Parlament, pãstrându-se, în acelaºi timp,
egalitatea funcþionalã
a Camerelor.
Specializarea competenþei Camerelor presupune ºi specializarea ºi
profesionalizarea parlamentarilor, ceea ce va obliga partidele politice,
care doresc sã
acceadã în Parlament, sã realizeze o selecþie mult mai drasticã în
desemnarea
14
candidaþilor pentru fotoliile parlamentare, fapt ce va atrage creºterea
calitãþii activitãþii
Parlamentului.

1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã


Acest principiu este consecinþa naturii elective a mandatului
reprezentativ ºi a
caracterului pluralist al Camerelor Parlamentului.
Majoritatea, întrucât exprimã opþiunea majoritarã a corpului electoral,
este
legitimatã sã decidã asupra mãsurilor necesare îndeplinirii programului
sãu politic,
fiind cea care a învins în alegeri.
Minoritatea, în egalã mãsurã, reprezintã opþiunea unui segment
semnificativ al
corpului electoral, fiind astfel legitimatã sã se exprime. Prin însãºi
opunerea sa, se
asigurã latura criticã a procesului de Guvernare. Astfel, luarea unei
mãsuri numai dupã
cumpãnirea tezelor adverse, în general prin negocieri politice, face
posibilã
satisfacerea unui spectru mai larg de interese ºi valori. De aceea,
binomul majoritate-
opoziþie este fundamental pentru dinamica luptei politice din Parlament,
indiferent de
faptul cã majoritatea, respectiv opoziþia sunt alcãtuite din unul ori mai
multe partide.
Majoritatea ºi opoziþia sunt adversari asociaþi, influenþa opoziþiei
regãsindu-se în
mãsurile adoptate de Guvernanþi prin influenþa pe care aceasta o are în
dezbaterea ºi
adoptarea acestor mãsuri.
Din punct de vedere politic, .legea este politica care a învins.; de aceea,
ea
reflectã ºi este un produs al relaþiei dintre majoritate ºi opoziþie. În
ultimã analizã,
principiul la care ne referim legitimeazã Guvernarea ca un proces
democratic, pe de o
parte, ºi asigurã condiþiile pentru realizarea alternanþei politice, pe de
altã parte, fiind
totodatã esenþial pentru caracterizarea Parlamentului ca o putere
deliberativã.
În fond, specificul activitãþii unei Camere a Parlamentului, cât ºi a
acestuia în
întregul sãu este de a adopta o rezoluþie colectivã, luatã cu majoritate
de voturi, dupã o
dezbatere publicã, în care opoziþia s-a putut exprima. Este scopul
principal al
conceperii ºi aplicãrii procedurii parlamentare, indiferent de obiectul sãu.
Sub aspect tehnic, conceptul de majoritate este proporþional cu
importanþa
15
deciziei ce urmeazã a fi luatã. De aceea, majoritatea poate fi calificatã,
absolutã ºi
simplã, implicând de fiecare datã o adeziune mai mare sau mai
restrânsã a spectrului
politic. Majoritatea Guvernamentalã este aceea ce a învestit Guvernul.
Rãsturnarea ei
se face prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, ca urmare a formãrii
unei majoritãþi
adverse.
Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã presupune un sistem
de
protecþie a minoritãþilor politice. In acest scop, în sistemul nostru
constituþional
principalele mijloace de protecþie sunt:
- organele colective de lucru ale Camerelor se formeazã în funcþie de
ponderea
reprezentativitãþii grupurilor parlamentare (birou permanent, comisii
parlamentare
etc.);
- liberul acces al tuturor parlamentarilor la procedura parlamentarã;
- sesizarea Curþii Constituþionale pentru constatarea
neconstituþionalitãþii unor
prevederi ale legii adoptate, care asigurã opoziþiei posibilitatea
continuãrii disputei sale
cu majoritatea pe tãrâmul constituþionalitãþii legii.

1.3.3. Principiul transparenþei


Transparenþa este o consecinþã a democraþiei, întrucât influenþeazã
decisiv
participarea grupurilor sociale la Guvernare. Deci, fiind o caracteristicã
generalã a unui
regim politic democratic, în dreptul parlamentar principiul transparenþei
are un
conþinut specific ºi anume:
- ca regulã, activitatea Parlamentului are un caracter public; totuºi,
principiul
transparenþei nu exclude ca, în anumite condiþii, activitatea
parlamentarã sã nu fie
publicã, cum este, de regulã, în faza pregãtitoare a lucrãrilor în plen, din
comisiile
parlamentare, în cadrul negocierilor dintre grupurile parlamentare, când
plenul a decis
ca ºedinþa sã fie secretã etc.;
- transparenþa nu este un scop în sine, ci un principiu necesar pentru
realizarea
dialogului social. Transparenþa asigurã un contact permanent între
Parlament ºi opinia
publicã, controlul lor reciproc; de aceea, ea implicã contactul cu mass-
media, cu
16
grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în teritoriu (contactul
cu alegãtorii),
obligaþia parlamentarilor privind declaraþia de avere, evitarea
conflictelor de interese
etc.
17
Capitolul II
DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUÞIONAL

Introducere (aspecte generale)


Procedura parlamentarã, ca ºi statutul parlamentarilor sunt indisolubil
legate de
structura Parlamentului. Acestea vor fi diferite în funcþie de tipul de
Parlament:
unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezultã din
prevederile art. 61 alin.
2 din Constituþie, în care se aratã expres cã .Parlamentul este alcãtuit
din Camera
Deputaþilor ºi Senat..
Un aspect prealabil îl constituie premisa instituþionalã de ordin
constituþional pe
care o reprezintã bicameralismul. Detaliile de naturã organizatoricã ºi
funcþionalã ale
fiecãrei Camere sunt reglementate în regulamentele acestora, iar cele
privind Camerele
reunite în ºedinþã comunã, în regulamentul ºedinþelor comune.
Organele de lucru sunt
definite de aceste regulamente ºi de unele prevederi constituþionale ce
intrã în sfera
Dreptului parlamentar.

2.1. Principiul bicameralismului


Bicameralismul a existat în þara noastrã sub imperiul Constituþiilor din
1866, 1923
ºi 1938 ºi îºi aflã rãdãcinile în Regulamentele organice . Comisia de la
Focºani. În
perioada regimului comunist, a existat o reprezentanþã naþionalã
unicameralã numitã
Marea Adunare Naþionalã.
În statele federale, bicameralismul se justificã prin însãºi structura
statului: una
din Camere reprezintã interesele fiecãrui stat, iar cealaltã Camerã,
corpul electoral al
federaþiei în ansamblul ei.
Într-un stat unitar, cum este România, temeiurile bicameralismului sunt
date de
necesitatea evitãrii concentrãrii puterii politice în Parlament ºi de
asigurarea în cadrul
procedurii legislative parlamentare a aprobãrii legii de cãtre Camera
decizionalã dupã
dezbaterea ºi votarea ei de cãtre Camera de reflecþie.
18
Bicameralismul minimalizeazã riscul dominaþiei majoritãþii ºi
favorizeazã
dialogul între grupurile parlamentare ce constituie opoziþia.

2.1.1. Avantajele bicameralismului faþã de sistemul


Parlamentului unicameral,
chiar într-un stat unitar, sunt urmãtoarele:

- cele douã Camere se vor împiedica reciproc sã devinã despotice,


evitându-se
astfel o dictaturã colectivã prin dedublarea grupurilor parlamentare ale
majoritãþii ºi
opoziþiei;
- evitarea practicii multiplei lecturi (cel puþin 3), care are loc în
Parlamentele
unicamerale, pentru evitarea adoptãrii unei legi fãrã o analizã ºi
dezbatere suficientã;
- creºterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Camerã în
parte;
- asigurarea unui cadru de analizã succesivã a legilor de cãtre douã
corpuri de
legiuitori diferiþi. Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar
mai profund,
deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecãrei lecturi, cum este în
sistemul
parlamentar unicameral, îngreuneazã, câteodatã artificial, procedura,
evitându-se o
simplitate dãunãtoare intereselor generale.

2.1.2. Ca urmare a revizuirii Constituþiei din anul 2003, Adunarea


Constituantã
derivatã a optat pentru un sistem bicameral funcþional, ce prezintã
urmãtoarele
avantaje faþã de sistemul anterior al unui bicameralism integral
(egalitar):

- Camerele au atribuþii diferenþiate, ceea ce presupune o specializare a


acestora ºi,
implicit, o profesionalizare a comunitãþii parlamentarilor; astfel, Camera
Deputaþilor
are rolul de Camerã decizionalã de drept comun, adicã în toate cazurile
în care
competenþa decizionalã nu aparþine Senatului, iar Senatul este
competent sã decidã
definitiv în probleme ce þin de ratificarea tratatelor ºi altor acorduri
internaþionale, ca ºi
pentru mãsurile legislative ce rezultã din aplicarea acestora, precum ºi
în domeniul
unor legi organice care privesc exclusiv organizarea ºi funcþionarea
statului;
- procedura legislativã nu este conflictualã, deoarece prima Camerã
sesizatã este de
reflecþie, realizând o primã lecturã a legii, în timp ce competenþa
decizionalã revine
19
celei de a doua Camere;
- procedura este mult mai acceleratã, Camera prima sesizatã fiind
obligatã sã se
pronunþe în termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate
deosebitã, în termen
de 60 de zile; dacã aceste termene au fost depãºite, s-a introdus
instituþia juridicã a
adoptãrii tacite, considerându-se cã prima Camerã sesizatã a fost de
acord cu
propunerea legislativã, respectiv proiectul lege, în forma depusã de
iniþiator.
2.2. Organizarea internã a Camerelor
Camerele Parlamentului îºi constituie structurile, care, potrivit art. 64
din
Constituþie, reprezintã organele de lucru ale acestora, ºi anume:
biroul permanent,
preºedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de
lucru nu se
confundã cu aparatul funcþional, care este alcãtuit din funcþionari
parlamentari.
Birourile permanente ºi comisiile parlamentare, permanente sau de
avizare, se
alcãtuiesc în funcþie de configuraþia politicã a fiecãrei Camere.
Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol
ajutãtor,
întrucât le revin unele împuterniciri proprii, fãrã însã ca ele sã poatã
hotãrî în locul
Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide în cunoºtinþã de
cauzã, în mod
ordonat ºi eficient.
Organele de lucru se constituie de cãtre plenul Camerei ºi îºi
desfãºoarã
activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de cãtre
acesta, care îl
poate oricând modifica sau retrage. Atribuþiile organelor de lucru ale
Parlamentului
sunt prevãzute de regulamente sau reprezintã însãrcinãri date de plen,
cu excepþia unor
atribuþii prevãzute de Constituþie, ca, de exemplu, dreptul preºedinþilor
Camerelor de a
sesiza Curtea Constituþionalã cu controlul constituþionalitãþii legii sau a
regulamentelor
parlamentare, sau de a fi consultaþi de Preºedintele României la
dizolvarea
Parlamentului, de a participa la depunerea jurãmântului unor persoane
etc.

2.2.1. Plenul Camerei


20
Plenul Camerei este alcãtuit, dupã caz, din totalitatea deputaþilor sau a
senatorilor,
confundându-se cu însãºi Camera.
Pentru a se asigura caracterul deliberativ al ºedinþelor Camerelor, mai
multe
reguli trebuie avute în vedere:
cvorumul, care reprezintã numãrul minim de parlamentari în prezenþa
cãrora
Camera se poate întruni ºi lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a
unui proiect de
lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de ºedinþã de lucru),
atât la Camera
Deputaþilor, cât ºi la Senat, nu este necesarã prezenþa unui anumit
numãr de membri;
cvorumul trebuie asigurat în cadrul ºedinþelor de vot, când în salã
trebuie sã fie
prezenþi minim jumãtate plus unu dintre parlamentarii Camerei
respective, pentru
adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de
moþiuni, hotãrâri etc.;
pentru adoptarea legilor constituþionale, cvorumul este de minim douã
treimi din
parlamentarii fiecãrei Camere;
conducerea lucrãrilor de cãtre preºedintele Camerei, ajutat de
secretari sau, în
lipsa acestuia, de cãtre un vicepreºedinte (la Senat, vicepreºedintele ce
urmeazã sã
îndeplineascã aceastã însãrcinare este stabilit de plen);
aºezarea parlamentarilor în sala de ºedinþã pe grupuri parlamentare
(cutumã)
spre a se putea urmãri comportamentul, mai ales la vot, al fiecãrui
parlamentar;
þinerea lucrãrilor în hemiciclu, în timpul sesiunii ordinare sau
extraordinare
potrivit ordinii de zi.

2.2.2. Biroul Permanent al Camerei


Caracterizare generalã:
- este un organ colegial, ales de Camerã, alcãtuit din preºedintele
Camerei, ajutat
de vicepreºedinþi, secretari ºi chestori;
- prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al
opþiunilor
politice din Parlament, fiind alcãtuit potrivit configuraþiei politice a
Camerei;
- durata mandatului membrilor biroului este diferitã: preºedintele este
ales pe
21
durata unei legislaturi, iar ceilalþi membri pe durata unei sesiuni.
Principalele trãsãturi ale Biroului Permanent:
- activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putând fi
revocaþi
înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe
care îl reprezintã,
prin votul majoritãþii senatorilor, respectiv, la Camera Deputaþilor, la
cererea grupului
parlamentar care i-a propus sau a cel puþin unei treimi din numãrul
deputaþilor
provenind din minimum trei grupuri parlamentare; revocarea poate fi
atât cu titlu de
sancþiune disciplinarã, pentru neîndeplinirea obligaþiilor ce le revin în
cadrul Biroului
Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, cât ºi ca urmare a
retragerii spijinului
grupurilor parlamentare care au propus candidatura;
- activitate sa este permanentã, adicã ºi în perioada dintre sesiuni;
- asigurã conducerea lucrãrilor Camerei, beneficiind de o competenþã
delegatã de
regulamentul Camerei. Astfel, Biroul permanent are urmãtoarele
atribuþii principale:
propune Camerei data începerii ºi data încheierii sesiunii parlamentare;
exercitã iniþiativa regulamentarã, fiind garantul autonomiei
regulamentare a
Camerelor în care sens supune aprobãrii plenului regulamentul Camerei,
ºi, dupã
caz, propunerile de modificare ale acestuia;
poate cere întrunirea Parlamentului în sesiune extraordinarã
(convocarea se face de
preºedinte);
rãspunde de pregãtirea lucrãrilor pentru desfãºurarea procedurii
parlamentare în
plenul adunãrii (întocmeºte proiectul ordinii de zi, primeºte proiectele cu
care este
sesizatã Camera, realizeazã un control asupra sesizãrii în raport cu
competenþa
Camerei ºi asigurã trimiterea cãtre cealaltã Camerã în cazul în care
iniþiatorul a
depus în mod greºit sesizarea, aducându-le la cunoºtinþa plenului;
asigurã difuzarea
fiecãrei sesizãri parlamentarilor; sesizeazã comisiile pentru examinarea
acestor
proiecte, soluþionând ºi eventualele conflicte de competenþã, pozitive
sau negative,
dintre comisii etc.);
asigurã constituirea comisiilor parlamentare ºi aprobã regulamentele de
funcþionare
ale fiecãrei comisii parlamentare;
22
asigurã respectarea regimului de protecþie a mandatului parlamentar;
asigurã conducerea serviciilor adunãrii ºi aprobã statul de funcþii ºi
regulamentul
serviciilor Camerei;
aprobã regulamentul privind paza, accesul ºi serviciul de permanenþã
în sediul
Camerei;
prezintã Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia ºi contul
de închidere
al exerciþiului bugetar;
organizeazã relaþiile Camerei cu Parlamentele altor state ºi cu
organizaþiile
parlamentare internaþionale, stabileºte componenþa nominalã a
delegaþiilor;
poate îndeplini ºi alte atribuþii stabilite prin lege (stabileºte timpii de
antenã pentru
alegeri sau poate organiza consultãri politice cu grupurile parlamentare
etc.).
În exercitarea împuternicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu
angajeazã
rãspunderea acestuia, ci propria rãspundere.

2.2.3. Componenþa Biroului Permanent

Preºedintele Camerei
Caracterizare generalã:
- este lider politic, din care cauzã e dublat de o altã structurã politicã,
biroul
permanent;
- în modelul opus (modelul englez) preºedintele (speaker) nu e lider
politic ºi are
prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o
structurã de
funcþionari parlamentari;
Principalele trãsãturi:
- este ales de plen, pe durata legislaturii (preºedinte de legislaturã);
- principalele atribuþii ale preºedintelui au un caracter neutru din punct
de vedere
politic, din care cele mai importante sunt: convoacã Camera în sesiuni
ordinare sau
extraordinare, prezideazã lucrãrile în plen, fiind garantul libertãþii
tribunei
23
Parlamentului, acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã
problemele supuse
dezbaterii, asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi
respectarea
regulamentului, proclamã rezultatul votului, reprezintã Camera ºi
interesele ei, inclusiv
pe plan internaþional, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de
zi ºi a
programului de activitate, prezideazã lucrãrile Biroului permanent,
conduce organele
de ordine;
- are ºi unele atribuþii de ordin constituþional sau legal, care au
coloraturã politicã;
astfel, preºedinþii Camerelor sunt consultaþi, împreunã cu liderii
grupurilor
parlamentare, de cãtre Preºedintele României la dizolvarea
Parlamentului, pot sesiza
Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute de art.146 lit. a), b) ºi c)
din Constituþie;
participã la consultãrile politice organizate de Preºedintele României,
primesc sau
participã la depunerea jurãmântului unor persoane etc.;
- poate fi revocat de plen, fiind în exerciþiul unui mandat încredinþat de
acesta;
- în ordine, preºedintele Senatului ºi preºedintele Camerei Deputaþilor
asigurã
interimatul funcþiei de Preºedinte al României, conform art.98 din
Constituþie;
- Preºedintele Senatului, respectiv preºedintele Camerei Deputaþilor
pot fi
înlocuiþi în exercitarea unor atribuþii de vicepreºedinþi (la Senat,
înlocuirea, în caz cã
preºedintele lipseºte, se aprobã de plen) ºi sunt ajutaþi în îndeplinirea
sarcinilor ce le
revin de parlamentari având urmãtoarele funcþii:

Vicepreºedinþii Camerei
- îl ajutã pe Preºedintele Camerei în realizarea sarcinilor sale;
- îndeplinesc sarcini încredinþate de preºedinte sau de Biroul
permanent;
- conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea
Preºedintelui
Camerei.

Chestorii
- verificã modul de gestionare a patrimoniului Camerei, funcþionarea ºi
calitatea
serviciilor acesteia ºi fac propuneri corespunzãtoare Biroului permanent;
24
- exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor;
- prezintã Biroului permanent proiectul de buget ºi execuþia bugetarã;
- la sfârºitul fiecãrei sesiuni, prezintã Camerei un raport cu privire la
rezultatele
controalelor efectuate;
- asigurã menþinerea ordinii în ºedinþele plenului.

Secretarii
- întocmesc lista înscrierilor la cuvânt;
- prezintã propunerile, amendamentele ºi orice alte comunicãri adresate
adunãrii;
- efectueazã apelul nominal ºi þin evidenþa prezenþei la lucrãri;
- numãrã voturile;
- þin evidenþa hotãrârilor adoptate ºi a situaþiei proiectelor de legi ºi
propunerilor
legislative înregistrate la Camerã;
- vegheazã la întocmirea stenogramei ºedinþei ºi verificã transmiterea
ei spre
publicare în Monitorul Oficial, Partea a II-a;
- îl asistã pe preºedinte la realizarea atribuþiilor ce îi revin în conducerea
lucrãrilor
plenului ºi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la
Biroul
permanent.

2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi ºi programului de


activitate
Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda
sãptãmânalã
a Camerei.
Diferenþa dintre Camera Deputaþilor ºi Senat
Comitetul ordinii de zi funcþioneazã numai la Camera Deputaþilor ºi
este alcãtuit
din liderii grupurilor parlamentare sau din locþiitorii acestora, fiecare cu
dreptul de
vot al grupului în totalitatea membrilor Camerei; preºedintele Camerei
prezideazã,
dar fãrã drept de vot;
- Comitetul ordinii de zi aprobã sãptãmânal ordinea de zi ºi programul
de activitate
la propunerea Biroului permanent ºi aprobã repartiþia timpilor alocaþi
în cazul
25
ºedinþelor organizate (ºedinþe pe o duratã limitatã, cu împãrþirea
acesteia prin alocarea
unor durate limite fiecãrui grup parlamentar).
la Senat, ordinea de zi ºi programul de activitate sunt aprobate de
plenul Camerei la
propunerea Biroului permanent lãrgit cu participarea preºedinþilor de
comisii ºi a
celor de la grupurile parlamentare; repartiþia timpilor alocaþi în cazul
ºedinþelor
organizate se face de cãtre Biroul permanent lãrgit;

2.2.5. Comisiile parlamentare


Rolul comisiilor parlamentare este pregãtirea tehnicã a lucrãrilor în plen.

2.2.5.1. Principalele trãsãturi:


- se constituie dintr-un numãr restrâns de senatori sau deputaþi, dupã
caz, potrivit
configuraþiei politice a Camerei;
- au o structurã organizatoricã proprie, iar componenþa lor este
stabilitã prin
acordul liderilor grupurilor parlamentare ºi se aprobã de plen;
- membrii pot fi revocaþi de grupul parlamentar care i-a propus
(rãspundere
politicã) sau pot fi consideraþi demiºi de drept în caz de absenþã
nejustificatã o duratã
mai îndelungatã.;
- comisiile sunt conduse de birouri formate din un preºedinte, 2
vicepreºedinþi ºi
2 secretari, cu excepþia comisiei pentru regulament, care este formatã
dintr-un
preºedinte, un vicepreºedinte ºi un secretar, la Camera Deputaþilor, ºi
un preºedinte, 1-
2 vicepreºedinþi ºi 1-2 secretari, la Senat.

2.2.5.2. Organele de lucru ale comisiei sunt:


a) Biroul comisiei, care, dupã caz, stabileºte sau propune:
- ordinea de zi a fiecãrei ºedinþe;
- sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei;
- constituirea de subcomisii, cu votul majoritãþii membrilor comisiei,
stabilindu-le
componenþa ºi sarcinile;
26
- alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãþilor comisiei.
b) Preºedintele comisiei are urmãtoarele atribuþii:
- asigurã reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent ºi cu
celelalte
comisii;
- conduce ºedinþele comisiei;
- are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la
ºedinþele altor
comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanþã pentru comisia
pe care o
conduce îndeosebi, dacã, potrivit regulamentului, comisia a emis un
aviz;
- îndeplineºte alte atribuþii prevãzute de regulamentul propriu de
organizare ºi
funcþionare.
c) Vicepreºedintele comisiei îl ajutã pe preºedinte, iar, în lipsa sau la
cererea
preºedintelui, îndeplineºte atribuþiile acestuia.
d) Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuþii:
- îl ajutã pe preºedinte în realizarea atribuþiilor acestuia;
- þine evidenta prezenþei senatorilor sau deputaþilor la ºedinþele
comisiei;
- asigurã redactarea tuturor actelor comisiei, þine evidenþa
amendamentelor
depuse în scris, eliberând o dovadã în acest sens;
- numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei;
- urmãreºte întocmirea proceselor-verbale ale ºedinþelor comisiei;
- îndeplineºte orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþilor
comisiei.
e) Raportorul este preºedintele comisiei sau alt membru desemnat de
comisie sã
întocmeascã raportul comisiei; dupã votarea raportului, el îl prezinte ºi îl
susþine la
lucrãrile plenului.

2.2.5.3. Caracteristici generale ale procedurii în comisie


comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a cãror activitate
are
caracter pregãtitor pentru a oferi Camerei toate elementele necesare
luãrii deciziei; ele
emit în acest scop rapoarte sau avize;
27
nu au putere decizionalã, decizia fiind luatã de plen, dar, fiind
.laboratoarele de
lucru ale Camerei., prefigureazã clivajul politic ºi decizia plenului (de
regulã, ceea ce
comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, dacã apare o
problemã nouã în cursul
dezbaterilor în plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei
prealabile a
comisiei de specialitate;
ºedinþele nu sunt publice, dacã însãºi comisia nu hotãrãºte altfel; de
asemenea,
preºedintele poate invita, din proprie iniþiativã sau la solicitarea
membrilor comisiei, sã
participe la lucrãrile comisiei persoane din afara ei, dacã interesele
analizei efectuate o
cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca ºi reprezentanþii
comisiilor de avizare
au acces la lucrãrile ºedinþelor, fãrã drept de vot; reprezentanþii
Guvernului sunt
obligaþi sã se prezinte dacã li se cere aceasta de cãtre comisie; ei pot
participa din
proprie iniþiativã;
toate autoritãþile sunt obligate sã punã la dispoziþia comisiei
informaþiile
necesare pentru desfãºurarea activitãþii acesteia;
comisiile îºi elaboreazã regulamente proprii care se aprobã de cãtre
Biroul
permanent ºi care precizeazã domeniile lor de activitate;
cvorumul pentru desfãºurarea legalã a lucrãrilor comisiei este
majoritatea
absolutã, iar hotãrârile se iau cu majoritatea membrilor prezenþi, votul
fiind, de regulã,
deschis;
comisiile lucreazã în paralel cu plenul, dacã în programul de activitate nu
se
prevede altfel, precum ºi în perioada dintre sesiuni, cu aprobarea
Biroului permanent.

2.2.5.4. Tipologia comisiilor


a. Comisiile permanente
Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate în cadrul cãrora
desfãºoarã o activitate neîntreruptã pe toatã durata legislaturii.
Caracteristici generale:
28
parlamentarii sunt obligaþi sã facã parte din comisii permanente,
fiindu-le
interzis sã facã parte din mai mult de o comisie la Camera Deputaþilor ºi
de douã
comisii la Senat;
la Camera Deputaþilor, preºedintele, vicepreºedinþii ºi parlamentarii
care sunt ºi
membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanentã, în
timp ce la
Senat, personale care ocupã funcþiile susmeþionate pot face parte dintr-
o comisie
permanentã;
participarea membrilor comisiei la lucrãri este obligatorie.
existã unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere,
cum sunt
comisia Parlamentului României pentru integrare europeanã ºi comisia
pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activitãþii Serviciului Român
de Informaþii
(membrii lor nu pot face parte din alte comisii).

Competenþa comisiilor permanente


Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de
Biroul
permanent; dacã nu le considerã a fi de competenþa lor, ci, dimpotrivã,
considerã cã în
mod greºit a fost sesizatã o altã comisie, se adreseazã Biroului
permanent, iar
împotriva deciziei acestuia, plenului.
Atribuþii:
se pronunþã motivat, în calitate de comisie sesizatã în fond, asupra
amendamentelor formulate, prin acceptarea sau respingerea lor, în
vederea pregãtirii
dezbaterii în plenul adunãrii prin raportul prezentat; în acelaºi scop se
pronunþã ºi
asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen spre
examinare; astfel, ele
prefigureazã decizia Camerei, asigurându-i fundamentarea;
în raportul comisiei sesizate în fond se face referire motivatã la avizele
celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului
Legislativ, al
Consiliului Economic ºi Social, ori al altor instituþii sau organisme care,
potrivit legii,
sunt competente sã avizeze un proiect sau o propunere legislativã,
precum ºi la toate
29
amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevãzute în punctul de
vedere al
Guvernului;
cu acordul Camerei, pot efectua anchete în domeniul lor de activitate.
Exemple de comisii permanente: economicã; juridicã, de disciplinã ºi
imunitãþi;
pentru politicã externã; pentru buget ºi finanþe; pentru agriculturã,
silviculturã,
industrie alimentarã; pentru drepturile omului; pentru cercetarea
abuzurilor ºi petiþii;
etc.

b. Comisiile temporare
Rol: pentru pregãtirea lucrãrilor Camerei într-o problemã anume
Caracteristici generale:
pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problemã concretã;
atunci când sunt înfiinþate, li se stabilesc nu numai competenþa, ci ºi
structura,
termenul de prezentare a raportului, în limita mandatului ºi alte aspecte,
dacã e cazul;
existã pânã când ºi-au terminat misiunea pentru care au fost
înfiinþate în cadrul
mandatului stabilit (îndeosebi al termenului);
membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membri ai
comisiilor
permanente;
exemple de comisii temporare: de mediere, de anchetã, speciale
pentru avizarea
sau elaborarea unui proiect (avantajul este cã proiectul nu se mai
supune altor comisii).

Comisiile de mediere
funcþioneazã numai pentru concilierea divergenþelor dintre Camere
apãrute în
procesul de revizuire a Constituþiei, fiind alcãtuite din 7 senatori ºi 7
deputaþi (comisie
paritarã);
conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotaþie de cãtre un deputat sau
un
senator, stabilit de comisie, iar hotãrârile comisiei se iau cu acordul
majoritãþii
membrilor acesteia; în caz de egalitate la 7 voturi, votul preºedintelui
este decisiv;
30
activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului ori în cazul
în care
membrii sãi nu ajung la un acord în termenul stabilit.

Comisiile de anchetã
au ca scop obþinerea de informaþii asupra unui subiect determinat, în
orice
domeniu de activitate economico-socialã, pentru realizarea controlului
parlamentar;
dacã ancheta se efectueazã cu aprobarea plenului de o comisie
permanentã, ea
poate avea loc doar în domeniul de activitate al comisiei;
prezintã concluzii plenului adunãrii care le-a înfiinþat;
mijloacele de investigaþie sunt, de regulã, audierile; de asemenea, pot
fi
cercetate documente ºi alte mijloace de probã; se aplicã, prin
analogie, regulile
probatorii din procedura civilã;
singura limitã a unei anchete parlamentare este începerea acþiunii
penale;
comisia îºi înceteazã activitatea o datã cu dezbaterea raportului
prezentat în
plenul Camerei, indiferent de faptul cã aceasta a adoptat sau nu un act
în urma acestei
dezbateri.

 lte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act
A
normativ, în
vederea pregãtirii dezbaterilor în plen sau elaborãrii unei propuneri
legislative,
efectuãrii unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc.
Existã unele comisii speciale comune ambelor Camere, cum ar fi
Comisia
parlamentarã pentru elaborarea Proiectului de hotãrâre privind
modificarea ºi
completarea Regulamentului ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor
ºi Senatului.
2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare
Rol: grupurile parlamentare reprezintã structura organizatoricã a
Camerei pe bazã
de afinitate politicã;
Constituire:
31
grupurile parlamentare sunt formaþiuni interne rezultate din reunirea
senatorilor
sau deputaþilor având aceeaºi concepþie politicã sau concepþii politice
înrudite (pe bazã
de afinitate politicã); dacã sunt alcãtuite pe bazã partinicã, ele
reprezintã partidele în
Parlament;
organizarea grupurilor parlamentare rezultã din urmãtoarele reguli:
numãrul
minim de membri este de 10 deputaþi sau 7 senatori de pe listele unui
partid;
parlamentarii care nu întrunesc numãrul necesar pentru a constitui un
grup, precum ºi
deputaþii independenþi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau
se pot afilia
grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup
sã fie
împrumutaþi la asemenea grupuri mixte (cutumã parlamentarã);
 deputaþii care reprezintã organizaþiile cetãþenilor aparþinând
minoritãþilor
naþionale, altele decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur
grup parlamentar;
formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obþinut
mandate în urma
alegerilor este interzisã; un parlamentar nu poate face parte din mai
multe grupuri
parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe
partide;
crearea grupurilor reprezintã o facultate, nu o obligaþie;
sub aspect exclusiv juridic nu existã nici un raport între grup ºi partidul
politic,
întrucât þin de ordini juridice diferite, una politicã ºi cealaltã
constituþionalã, rezultând
din teoria mandatului reprezentativ ºi nulitatea celui imperativ;
deputaþii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaþiuni politice
nu pot
alcãtui decât un singur grup parlamentar la Camera Deputaþilor,
respectiv la Senat;
în regulamentul Senatului se interzice trecerea de la un grup
parlamentar la
altul, iar senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar nu se pot afilia
altui grup
parlamentar ºi nu pot reprezenta partide sau formaþiuni politice care
nu au obþinut
mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste
alegeri; aceleaºi
reguli sunt ºi la Camera Deputaþilor, unde au, însã, un caracter
cutumiar;
32
parlamentarii aleºi ca independenþi sau deveniþi independenþi prin
pãrãsirea
grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea
unui grup
parlamentar;
dacã are loc o sciziune se poate forma un nou grup, cu condiþia
întrunirii
numãrului minim, ceea ce va atrage în sesiunea urmãtoare
modificare
compoziþiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii
etc.);
- grupul parlamentar se bucurã de unele facilitãþi (spaþiu, telefoane,
faxuri, personal de
secretariat ºi de specialitate, automobile etc.) care sã le asigure
logistica necesarã
îndeplinirii atribuþiilor.
 orice modificare intervenitã în componenþa unui grup parlamentar se
aduce la
cunoºtinþã, în scris, preºedintelui Camerei;
grupurile parlamentare, în funcþie de mãrimea lor, îºi constituie un
secretariat
tehnic a cãrui structurã se stabileºte de Biroul permanent.

Organele de lucru ale grupului parlamentar sunt:


- grupurile parlamentare îºi aleg un lider, unul sau doi vicelideri ºi un
secretar;
a) Liderul grupului, cu urmãtoarele atribuþii:
propune plenului reprezentanþii grupului în comisia de validare;
prezintã plenului componenþa nominalã a grupului parlamentar;
reprezintã grupul în negocierile pentru compunerea Biroului
permanent,
a comisiilor permanente ºi a altor comisii sau delegaþii parlamentare;
propune candidaþii grupului pentru funcþiile din Biroul permanent;
participã la ºedinþele Biroului permanent ori de câte ori este invitat;
poate cere încheierea dezbaterilor în plen;
poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor
birourilor comisiilor permanente propuºi de grupul pe care îl reprezintã;
informeazã membrii grupului asupra activitãþilor plenului ºi ale
comisiilor parlamentare;
reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea plenului;
33
dã mandat unuia dintre vicepreºedinþi pentru înlocuirea sa.
Viceliderul grupului îl înlocuieºte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte
ori este
nevoie, în baza mandatului privind alegerea sa de cãtre membrii
grupului;
b) Secretarul grupului þine evidenþa prezenþei ºi asigurã redactarea
proceselor-
verbale.

Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare


grupurile parlamentare reprezintã structuri organizatorice restrânse,
întrucât nu
cuprind decât o parte din membrii Camerei, precum ºi închise, întrucât
reuniunile lor
nu sunt de regulã publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere,
ci structuri
rezultate din baza electivã a Parlamentului;
Rolul grupurilor parlamentare rezultã din urmãtoarele aspecte:
grupurile fac propuneri pentru alegerea preºedintelui Camerei, a
membrilor
Biroului permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare
permanente sau
temporare ºi a altor structuri, cum sunt delegaþiile parlamentare;
propunerile se fac în cadrul numãrului de locuri ce revine grupurilor, în
raport
cu ponderea lor în Camerã (algoritm);
grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul ºi în numele
membrilor;
liderii grupurilor de la Camera Deputaþilor participã la lucrãrile
Comitetului
ordinii de zi;
grupurile îºi pot desemna un reprezentant care sã exprime în plen
poziþia
întregului grup (mai ales la ºedinþele organizate);
liderul grupului poate cere verificarea cvorumului;
grupul poate sesiza Curtea Constituþionalã cu verificarea
constituþionalitãþii
regulamentului Camerei.

34
2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituþional al
autonomiei
parlamentare
Înfiinþarea structurilor analizate, menþionate de art. 64 din Constituþie,
este
obligatorie; Camerele, însã, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot
constitui ºi alte
structuri cum sunt:
delegaþiile parlamentare, ce se constituie cu respectarea
configuraþiei
politice a Camerei;
grupurile de prietenie cu alte popoare ºi state, în constituirea cãrora
nu
intervine, în nici un fel, apartenenþa politicã.
În alte Parlamente existã ºi grupuri de presiune, alcãtuite nu pe
criteriul
apartenenþei politice, ci în funcþie de aderenþa parlamentarilor la o
idee, cum ar fi
egalitatea sexelor, sau grupuri de studiu, pentru informarea
parlamentarilor asupra
unor aspecte de interes deosebit etc.
35

Capitolul III
MANDATUL PARLAMENTAR

3.1. Noþiunea de mandat parlamentar


Mandatul parlamentar defineºte o demnitate publicã obþinutã prin
alegerea
parlamentarului de cãtre electorat, în vederea reprezentãrii acestuia în
realizarea
competenþelor Parlamentului, demnitate din care rezultã cã mandatul
parlamentar este
reprezentativ, în sensul cã, deºi ales de un segment al corpului
electoral, alcãtuit din
alegãtorii dintr-o circumscripþie, fiecare parlamentar reprezintã întreg
corpul electoral
(circumscripþia constituie numai un mod de desemnare practicat
datoritã dimensiunii
corpului electoral).
Conþinutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin Constituþie,
lege,
regulamentele parlamentare sau pe cale cutumiarã, fiind dedus din
exercitarea
prerogativelor ce alcãtuiesc competenþa Parlamentului.

3.2. Deosebirile mandatului parlamentar faþã de mandatul civil


Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract în puterea
cãruia o
persoanã se obligã, fãrã platã, de a face ceva pe seama altei persoane
de la care a primit
însãrcinarea.
mandatul civil este de drept privat, cu un conþinut rezultat din acordul
de voinþã
expres sau prezumat al pãrþilor ºi cu caracter imperativ, raportat
numai la voinþa
mandantului, pe când mandatul parlamentar este un mandat de drept
public, cu un
conþinut prestabilit ºi cu caracter reprezentativ al întreg corpului
electoral (popor);
mandatul civil rezultã din acordul de voinþã expres sau presupus
dintre mandant
ºi mandatar (cum ar fi în cazul gestiunii de afaceri), pe când mandatul
parlamentar este
rezultatul alegerilor parlamentare (baza electivã), care reprezintã un
act - condiþie
36
pentru dobândirea lui (cu un conþinut prestabilit, cum este actul alegerii
ºi condiþia
reprezentativitãþii rezultate din adiþionarea voturilor pentru fiecare
candidat),
mandatul civil este imperativ, în sensul obligativitãþii împuternicirii
mandantului, pe când mandatul parlamentar este reprezentativ, definind
o demnitate
publicã, al cãrei conþinut este stabilit prin Constituþie, prin
regulamentele
Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiarã; de aceea mandatul
civil implicã
acceptarea de cãtre mandant a actelor mandatarului fãcute în virtutea
împuternicirii
acordate, pe când cel parlamentar este general ºi nu implicã
ratificarea de cãtre
electorat a actelor îndeplinite;
mandatul civil poate fi ºi implicit, pe când mandatul parlamentar este
întotdeauna expres, alegãtorii trebuind sã voteze pentru o listã sau un
candidat, în
funcþie de tipul de scrutin;
mandatul civil este esenþialmente revocabil, pe când mandatul
parlamentar nu
poate fi revocat;
mandatul civil implicã aducerea la îndeplinire de cãtre mandatar a
împuternicirii acordate de mandant, pe când mandatul parlamentar nu
presupune o
relaþie juridicã între alegãtori ºi aleºi ori între partid ºi parlamentari,
potrivit art. 69 alin.
(2) din Constituþie, orice mandat imperativ fiind nul.

3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar


Aºa cum rezultã din cele arãtate:
mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece
Constituþia, legea sau eventual cutuma sunt cele care îi stabilesc
conþinutul ºi îi
determinã limitele;
mandatul parlamentar nu presupune o relaþie juridicã între
parlamentar ºi
alegãtori, sau partid, ci doar o relaþie politicã sancþionatã prin aceea cã
nu va mai fi
ales, iar pe parcursul exercitãrii, pierderea sprijinului politic, chiar
eliminarea din
grupul parlamentar etc.; ca demnitate publicã mandatul parlamentar
presupune
37
împuternicirea datã de alegãtori ca parlamentarul sã fie în serviciul
întregului corp
electoral (popor) ºi nu numai al unei pãrþi din aceasta (alegãtorii
circumscripþiei
electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte),
exercitând astfel un
mandat reprezentativ.

3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar


Trãsãturile mandatului reies din natura sa ºi anume:
împuternicirea pe care o cuprinde are caracter general;
în exercitarea sa, parlamentarul este independent;
mandatul sãu este irevocabil;
conferã parlamentarului un regim special de protecþie.
a) Generalitatea mandatului parlamentar
- o datã ales, parlamentarul devine reprezentantul întregului popor, iar
conþinutul
mandatului sãu este determinat de interesele acestuia, pe care îl
reprezintã, ºi nu numai
ale celor care l-au votat; în definirea acestor interese, opþiunea
parlamentarului este
liberã, chiar dacã el face parte dintr-un partid pe care îl reprezintã în
Parlament; chiar
faþã de partid opþiunea sa rezultã exclusiv din propria convingere;
- mandatul parlamentar exprimã relaþia parlamentarului cu întregul
popor, în
serviciul cãruia este, nu numai cu alegãtorii circumscripþiei care l-au
votat, deºi aceºtia
beneficiazã de prezenþa sa în virtutea obligaþiei parlamentarului de a
þine legãtura cu
alegãtorii.
b) Independenþa mandatului parlamentar
- în exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai
Constituþiei, legilor ºi
este þinut sã adopte atitudini care, potrivit conºtiinþei sale, servesc
binelui public;
- independenþa parlamentarului nu este contrarã obligaþiei depunerii
jurãmântului
care se referã tocmai la îndatorirea de a respecta conþinutul politic al
mandatului;
- libertatea de acþiune a parlamentarului rezultã din prevederile art. 69
alin. 2 din
Constituþie, potrivit cãruia .mandatul imperativ este nul..
38
c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar
- mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din Constituþie, pe
cale de
consecinþã mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind
reprezentativ;
irevocabilitatea este garanþia independenþei care, la rândul sãu, asigurã
generalitatea
mandatului;
- irevocabilitatea nu este afectatã de obligaþia depunerii jurãmântului
datoritã
conþinutului acestuia.
d) Protecþia mandatului parlamentar este îndeosebi de naturã
constituþionalã ºi
datoritã importanþei ei o vom trata separat.

Legãtura politicã dintre parlamentar ºi societate


e) Alte explicaþii privind trãsãturile mandatului parlamentar
- faptul cã mandatul parlamentar are caracter reprezentativ nu
înseamnã cã, o
datã ce alegerea a avut loc, orice legãturã dintre parlamentar ºi
alegãtori dispare;
- parlamentarul este supus permanent ºi difuz influenþei opiniei publice,
pe care,
la rândul sãu, o influenþeazã; independenþa mandatului nu înseamnã cã
parlamentarii
se pot dezinteresa de aspiraþiile de ansamblu ale poporului, deoarece,
altminteri,
principiul reprezentãrii ar fi o simplã ficþiune; Parlamentul îºi desfãºoarã
activitatea
sub control electiv, întrucât electoratul, la urmãtoarele alegeri, poate
sã nu îl mai
aleagã;
- pentru evitarea riscului unei rupturi între Parlament ºi electorat, un rol
important îl
au formele de îmbinare a democraþiei reprezentative cu democraþia
semi-directã:
referendumul (constituþional sau consultativ) ºi iniþiativa popularã;
aceluiaºi scop îi
sunt subordonate ºi posibilitatea dizolvãrii Parlamentului, în caz de crizã
guvernamentalã (art. 89 din Constituþie), ºi durata mandatului
parlamentar de 4 ani,
care tempereazã tendinþa parlamentarilor de a se transforma într-o
oligarhie politicã;
- prin intermediul parlamentarilor, cu excepþia celor independenþi,
partidele
politice sunt reprezentate în Parlament; este o reprezentativitate care
nu e antinomicã
cu mandatul de parlamentar, deoarece corespunde conþinutului sãu
politic; apartenenþa
39
politicã a parlamentarilor are un rol important în asigurarea legãturii lor
cu mediul
social datoritã rolului partidelor politice de intermediari între societate ºi
stat ºi de
mediatori în confruntarea intereselor ºi concepþiilor specifice diferitelor
grupe sociale;
- alegerea parlamentarilor prin vot universal ºi direct asigurã, prin
presiunea
perspectivei scrutinului, un contact permanent între aceºtia ºi mediul
social; astfel,
parlamentarul este în serviciul poporului, având mandat de la corpul
electoral, nu de la
partid, deºi acesta l-a propus ºi susþinut în alegeri; într-o societate
democraticã,
promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onestitate
ºi moralitate,
trãsãturi ce nu sunt de conceput fãrã independenþa de opinie ºi decizie
a
parlamentarului în exercitarea mandatului sãu;
- independenþa parlamentarului constã în aceea cã partidul de care
aparþine nu îi
poate impune, sub aspect juridic, cum sã voteze, cum sã-ºi exercite
dreptul la cuvânt
ori sã nu pãrãseascã partidul sau grupul parlamentar din care face
parte; pe plan politic,
însã, nerespectarea promisiunilor, angajamentelor, a disciplinei de
partid etc. poate
avea consecinþe care pot marca definitiv cariera de politician a
parlamentarului;
- posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituþionalã
înainte de
promulgarea legii, ca ºi pentru controlul constituþionalitãþii tratatelor
ºi acordurilor
internaþionale înainte de ratificare, îi transformã în garanþi ai respectãrii
Constituþiei.

3.5. Dobândirea mandatului parlamentar


a) Dobândirea mandatului parlamentar prin alegeri
Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct,
secret ºi
liber exprimat potrivit sistemului electoral instituit prin legile
electorale; de aceea,
parlamentarul dobândeºte mandatul la data la care a fost ales.
b) Dobândirea mandatului parlamentar prin desemnare
Art. 62 alin. 2 din Constituþie permite reprezentarea distinctã în
Camera
Deputaþilor a organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor
naþionale care nu au
obþinut nici mãcar un mandat prin scrutin, dar au participat la alegeri pe
liste proprii ºi
40
au obþinut un anumit scor electoral, în funcþie de norma de
reprezentare specificã; este
o discriminare pozitivã, în favoarea acestor minoritãþi.
c) Procesul intrãrii în exerciþiul mandatului parlamentar
- biroul electoral de circumscripþie elibereazã certificatul doveditor al
alegerii în
termen de 24 de ore de la încheierea operaþiunii de atribuire a
mandatelor;
- o datã cu eliberarea certificatului, cel ales intrã în posesia mandatului
sãu, ceea ce
conferã imunitate ºi anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea
cheltuielilor
de transport dinspre localitatea unde îºi are domiciliul spre Bucureºti,
în vederea
începerii exercitãrii mandatului;
- parlamentarul intrã, însã, în exerciþiul mandatului de la data întrunirii
legale a
Camerei din care face parte, sub condiþiile validãrii ºi a depunerii
jurãmântului;
totodatã, se naºte ºi obligaþia de a da curs convocãrii Camerelor de
cãtre Preºedintele
României, iar încãlcarea voitã a acestor obligaþii are semnificaþia
refuzului de a-ºi
exercita mandatul;
- Parlamentul nou ales se întruneºte la convocarea Preºedintelui
României în cel
mult 20 de zile de la alegeri; de la aceastã datã înceteazã calitatea de
parlamentar a
membrilor Parlamentului anterior ºi se declanºeazã procedura
preliminarã constituirii
organelor de lucru ale noului Parlament; în perioada preliminarã, alesul
intrã în
exerciþiul mandatului, care însã, prin scopul urmãrit, este limitat la
problematica
validãrii mandatelor rezultate din alegeri;
- o datã cu validarea a cel puþin douã treimi din mandate, potrivit
regulamentelor
celor douã Camere, acestea sunt legal constituite, întrucât îºi pot
exercita în întregime
prerogativele (sã adopte orice lege, inclusiv constituþionalã, sã
învesteascã Guvernul,
sã-ºi aleagã organele de lucru etc.), iar parlamentarii, dupã depunerea
individualã a
jurãmântului în faþa plenului Camerei, intrã pe deplin în exerciþiul
mandatului lor
(nedepunerea jurãmântului are ca efect pierderea mandatului);
- din cele arãtate, rezultã cã între momentul eliberãrii de cãtre birourile
electorale de
circumscripþie a certificatelor doveditoare a câºtigãrii alegerilor ºi
pânã la data
depunerii jurãmântului, existã, în parlalel, douã corpuri legiuitoare:
41
* primul, care îºi continuã mandatul, dar un mandat limitat din punct
de
vedere al competenþelor;
* al doilea, care încã nu ºi-a început activitatea.
În acest mod se asigurã continuitatea autoritãþii legislative, neexistând
nici un
moment vid de putere legislativã.

3.6. Durata mandatului parlamentar


- coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se
exercitã
individual, dar se realizeazã colectiv la nivelul Camerei;
- aceastã duratã se prelungeºte de drept în urmãtoarele situaþii:
pânã la întrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din
Constituþie, pentru a
se asigura permanenþa funcþiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4
din Constituþie
competenþa Parlamentului în aceastã perioadã este însã limitatã întrucât
nu poate
adopta, modifica sau abroga legi organice sau revizui legea
fundamentalã;
pe durata stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã,
pânã la încetarea
acestora.
Durata mandatelor celor douã Camere este egalã; ea poate fi mai micã
de 4 ani în
cazul dizolvãrii Parlamentului; potrivit art. 89 din Constituþie,
Preºedintele
României, dupã consultarea preºedinþilor celor douã Camere ºi a
liderilor
grupurilor parlamentare, poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a
acordat
votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60
de zile de la
prima solicitare ºi numai dupã respingerea a cel puþin douã
solicitãri de
investiturã. Constituþia permite o singurã dizolvare a Parlamentului într-
un an de
zile. Deci, dizolvarea este condiþionatã de existenþa unei crize
guvernamentale, a
cãrei soluþionare reclamã arbitrajul electoratului, dar ea nu poate
avea loc în
ultimele 6 luni ale mandatului Preºedintelui României ºi nici în timpul
stãrii de
mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã.

3.7. Încetarea mandatului poate fi:


42
a) colectivã, ca urmare a încetãrii mandatului Camerei la expirarea
duratei
acestuia sau a dizolvãrii Parlamentului de cãtre Preºedintele României.
b) individualã, pentru nedepunerea jurãmântului, deces, demisie,
incompatibilitate
sau pierderea drepturilor electorale.

3.8. Supleanþii ºi vacanþa circumscripþiei electorale


Supleanþii sunt candidaþii înscriºi pe listã care la alegeri nu au obþinut
un loc în
Parlament; se pot deosebi douã situaþii:
- vacanþa locului de parlamentar, când titularul de pe lista care a
câºtigat
mandatul pierde aceastã calitate, locul sãu urmând a fi luat de
candidatul imediat
urmãtor, cu condiþia ca acesta sã nu-ºi fi schimbat încadrarea politicã;
- vacanþa circumscripþiei electorale, când dacã nu existã supleanþi,
precum ºi în
cazul încetãrii mandatului unui candidat independent, se organizeazã
alegeri parþiale
pentru mandatul respectiv, cu excepþia ultimelor 12 luni anterioare
expirãrii
mandatului Camerei;
- mandatul deputatului sau senatorului ocupat prin sistemul
supleanþilor sau al
alegerii parþiale dureazã pânã la expirarea normalã a mandatului
Camerei din care
parlamentarul face parte (cu excepþia prelungirii acestui mandat în
condiþiile art. 63 alin.
1 sau a dizolvãrii Parlamentului în condiþiile art. 89 din Constituþie).

3.9. Conþinutul mandatului parlamentar reprezintã totalitatea


drepturilor ºi
obligaþiilor pe care le presupune.
Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate în drepturi politice ºi
drepturi
patrimoniale.
Drepturile politice sunt cele prin exercitarea cãrora parlamentarii
realizeazã
conþinutul politic al mandatului lor ºi anume:
a) Iniþiativa parlamentarã ce se poate manifesta sub modalitatea
dreptului de
iniþiativã legislativã, prin propuneri legislative sau amendamente,
depunerea de
43
moþiuni sau proiecte, hotãrâri ori prin declaraþii, dreptul de a participa
la iniþiative
colective, cum sunt pentru suspendarea din funcþie a Preºedintelui
României, moþiunea
de cenzurã pentru demiterea Guvernului, sesizarea Curþii
Constituþionale cu privire la
neconstituþionalitatea legii înainte de promulgare sau a tratatelor sau
altor acorduri
internaþionale înainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de
întrunire a Camerelor în
sesiune extraordinarã etc.
b) Libertatea de exprimare, specificã parlamentarilor prin dreptul la
cuvânt ºi
dreptul la vot.
c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin
chestionarea
Guvernului sau a membrilor sãi pe calea întrebãrilor sau interpelãrilor,
participarea la
iniþierea de moþiuni simple sau de cenzurã, anchete, solicitarea de
informaþii; Guvernul
este obligat sã prezinte informaþiile ºi documentele cerute de Camere.
d) Drepturi legate de organizarea ºi funcþionarea Camerelor care se
referã la
dreptul de a alege ºi a fi ales în organele de lucru ale acestora, la
dreptul de a se
organiza în structuri politice, la dreptul de a face parte din alte
formaþiuni ad-hoc sau
permanente ale Camerei cum sunt grupurile de prietenie cu alte þãri sau
delegaþiile
parlamentare, dreptul de a demisiona.
Drepturile patrimoniale se referã la consecinþele patrimoniale ale
mandatului
reprezentativ; demnitatea de parlamentar rezultã dintr-un raport de
drept public în
cadrul cãruia drepturile patrimoniale reprezintã contraprestaþia
serviciului realizat;
- fac parte dintre mãsurile de protecþie a mandatului parlamentar,
întrucât sunt
destinate sã asigure independenþa patrimonialã a parlamentarilor (au
apãrut ca urmare
a generalizãrii votului universal, ce a permis accesul în Parlament al
unor persoane fãrã
avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura selectarea doar a
celor ce plãteau un
anumit nivel de impozit reprezentând censul de avere);
- sunt consecinþa faptului cã funcþia de parlamentar, constituind o
demnitate publicã,
ca ºi orice altã demnitate, cum este aceea de ministru, judecãtor etc.,
implicã plata unei
remuneraþii a serviciului prestat (indemnizaþia lunarã sau acordarea
unor facilitãþi în
lipsa cãrora serviciul nu s-ar putea presta . transportul, cazarea, plata
cheltuielilor pe
44
plan local, pentru legãtura cu alegãtorii etc.).
Indemnizaþiile ºi alte drepturi patrimoniale
- cuantumul indemnizaþiei lunare se stabileºte prin lege organicã;
- indemnizaþia cuprinde o parte fixã ºi una variabilã, legatã de
participarea la
ºedinþe (diurna de ºedinþã);
- indemnizaþia este de ordine publicã, deci nu se poate renunþa la ea;
- alte drepturi pecuniare se referã la decontarea cheltuielilor de
transport ºi
cazare, îndeosebi pentru parlamentarii din provincie, la suma acordatã
pentru
reprezentativitatea pe plan local, cum este biroul senatorial etc.

3.10. Obligaþiile parlamentarului


Corelativ drepturilor, parlamentarul are urmãtoarele obligaþii:
- participarea la lucrãrile comisiilor ºi a plenului;
- încadrarea într-o comisie permanentã;
- respectarea jurãmântului depus, a procedurii parlamentare ºi a
regulamentelor;
- declararea averii înainte de validare ºi la sfârºitul mandatului;
- evitarea conflictului de interese;
- asigurarea unui contact permanent cu alegãtorii din circumscripþia
electoralã.

3.11. Sancþiuni
Pentru încãlcarea obligaþilor, sancþiunile pot fi disciplinare, pecuniare ºi
politice.
a) Sancþiuni disciplinare
Constituie abateri disciplinare sãvârºite de parlamentari urmãtoarele
fapte, dacã,
potrivit legii, nu constituie infracþiuni:
a) încãlcarea dispoziþiilor privind îndatoririle parlamentarului prevãzute
de
Constituþie ºi de legea statutului deputatului ºi senatorului;
b) încãlcarea jurãmântului de credinþã;
c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei;
45
d) exercitarea abuzivã a mandatului parlamentar;
e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui
parlamentar ori a altui
demnitar în ºedinþele de plen, de comisii sau de birou sau în afara
acestora, dar cu
privire la exercitarea mandatului de parlamentar.
- Sancþiunile disciplinare aplicate de preºedintele Camerei sunt:
atenþionarea,
chemarea la ordine, retragerea cuvântului, avertismentul scris,
eliminarea din salã;
- Sancþiunile disciplinare aplicate de Camerã sunt: interzicerea
participãrii la
lucrãri pentru o perioadã de timp, excluderea temporarã de la un numãr
de maxim 30
de ºedinþe. Excluderea temporarã are ca efect suspendarea
indemnizaþiei lunare pe
timpul excluderii ºi a drepturilor ce þin de calitatea de parlamentar,
cu excepþia
imunitãþii, interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei ºi ale comisiilor,
ca urmare a
interzicerii accesului în incinta Camerei; excluderea se executã de cãtre
chestor ºi, în
caz de opunere, cu ajutorul forþei publice puse la dispoziþia Camerei;
- de regulã, sancþiunile se aplicã gradual, însã în cazul unei fapte mai
grave se
aplicã o sancþiune mai gravã.
b) Sancþiuni pecuniare
Constituie sancþiuni pecuniare urmãtoarele consecinþe ale unei
sancþiuni
disciplinare:
- reducerea indemnizaþiei, neacordarea diurnei de ºedinþã; ele sunt
specifice
pentru combaterea absenteismului;
- sancþiunea pecuniarã complementarã a pierderii dreptului de premiere
anualã.
c) Sancþiuni politice
Constituie sancþiuni politice cele aplicate pentru încãlcarea de cãtre
parlamentari a
disciplinei de partid, fãrã a implica consecinþe juridice.
- ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care
pot fi
revocaþi fie ca urmare a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului
politic;
- sancþiunea maximã ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului
sau a
sancþionãrii de cãtre alegãtori a comportamentului sãu sau al partidului
din care face
46
parte, este aceea cã parlamentarul respectiv nu va mai fi ales.

3.12. Protecþia mandatului parlamentar


Categorii de mãsuri cu rol de protecþie:
- împotriva presiunilor alegãtorilor ºi ale partidului cu sprijinul cãruia a
intrat în
Parlament, mandatul parlamentar este apãrat de dispoziþiile art. 69 alin.
2 care interzic
mandatul imperativ; interdicþia mandatului imperativ este un mijloc de
protecþie a
libertãþii ºi independenþei parlamentarilor; de aceea, programul politic
pe baza cãruia
parlamentarul a fost ales nu are semnificaþia unui mandat imperativ;
realizarea
programului poate antrena rãspunderea politicã a parlamentarului faþã
de partidul politic
pe care îl reprezintã, care îl poate exclude sau îi poate retrage sprijinul
acordat, cât ºi în
faþa electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de
verificare a modului
în care parlamentarii ºi-au adus la îndeplinire mandatul;
- faþã de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri
de interese,
protecþia mandatului este asiguratã prin incompatibilitãþi, evitarea
conflictului de
interese, imunitate parlamentarã ºi drepturile patrimoniale la care ne-
am referit.
a) Incompatibilitãþile reprezintã interdicþia unei persoane ce ocupã
demnitatea de
parlamentar de a îndeplini o altã funcþie care, potrivit legii, este
incompatibilã cu
aceasta. Incompatibilitatea protejeazã independenþa parlamentarului.
Ea implicã
opþiunea acestuia între mandat ºi o altã funcþie publicã sau privatã.
Deputatul va
demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat,
în termenul
legal de la data apariþiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va
demisiona din
funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termenul
prevãzut de lege.
Dupã expirarea acestui termen, parlamentarul care continuã sã se afle
într-un caz de
incompatibilitate este considerat demisionat din funcþia de
parlamentar. Schimbãrile
intervenite în activitatea parlamentarului pe durata exercitãrii
mandatului se aduc
neîntârziat la cunoºtinþa Biroului permanent.
Categorii de incompatibilitãþi
47
- incompatibilitatea cu orice altã funcþie publicã de autoritate, cu
excepþia celei de
membru al Guvernului; scopul este evitarea subordonãrii faþã de
executiv;.
- respectarea bicameralismului duce la interdicþia de a ocupa în
acelaºi timp
funcþia de deputat ºi cea de senator; de altfel, este o cauzã de
iligibilitate;
- alte incompatibilitãþi sunt stabilite prin Legea organicã privind statutul
deputaþilor
ºi senatorilor, cum sunt, de exemplu, cu funcþia de primar, consilier
local, secretar al
Consiliului local etc.
- evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea,
a
independenþei parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemãnãtor
regulile de la
incompatbilitãþi.
Notã: Distincþia între neeligibilitãþi (iligibilitãþi) ºi incompatibilitãþi
- neeligibilitãþile sunt mijloace de protecþie a corpului electoral,
reprezentând
cauze care împiedicã o persoanã sã fie aleasã;
- neeligibilitãþile sunt prevãzute în art. 71 alin.1 din Constituþie ºi au
caracter absolut,
împiedicând pe cineva sã candideze sau, dacã a obþinut mandatul, atrag
nulitatea
acestuia.
Reguli de procedurã
- incompatibilitãþile ºi conflictul de interese interzic cumulul funcþiei de
parlamentar cu funcþia incompatibilã sau în conflict de interese; ele nu
atrag nulitatea
mandatului, ci doar opþiunea parlamentarilor, într-un anumit termen, la
epuizarea
cãruia se prezumã cã parlamentarul a renunþat la mandatul sãu.
b) Imunitatea parlamentarã este un mijloc de protecþie a
mandatului
parlamentar faþã de eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite
împotriva
persoanei sale; ea are scopul de a garanta libertatea de exprimare a
parlamentarului ºi
protejarea acestuia împotriva urmãririlor judiciare represive, abuzive
sau ºicanatorii.
Imunitatea protejeazã mandatul în sine, având caracter obiectiv ºi
imperativ; de
aceea, ea nu constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar
putea renunþa, nici
un privilegiu, contrar egalitãþii cetãþenilor în faþa legii fiind consecinþa
unui imperativ
48
al statutului constituþional al parlamentarului ºi Camerei din care face
parte, precum ºi
al principiului potrivit cãruia parlamentarii sunt în serviciul poporului.
Imunitatea parlamentarã cunoaºte douã modalitãþi: lipsa rãspunderii
juridice ºi
inviolabilitatea.

Lipsa rãspunderii juridice


- este pentru voturile ºi opiniile exprimate în exerciþiul mandatului,
apãrând douã
drepturi de bazã ale parlamentarului: dreptul de vot ºi libertatea
cuvântului;
- este absolutã, în sensul cã nu poate fi ridicatã ºi se referã la orice fel
de
rãspundere, penalã, contravenþionalã sau civilã;
- este perpetuã, apãrând pe parlamentar ºi dupã terminarea
mandatului;
- este o imunitate de fond, întrucât priveºte actele intrinseci mandatului,
cum sunt
votul, amendamentele, luãrile de cuvânt, întrebãrile, interpelãrile,
rapoartele ºi avizele
prezentate din partea comisiei din care face parte etc.;
- lipsa rãspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu
exclude
rãspunderea disciplinarã pentru încãlcarea regulamentelor, rãspunderea
penalã sau
civilã pentru sãvârºirea unor fapte strãine mandatului pe care
parlamentarul îl exercitã;
- ea nu apãrã pe parlamentar pentru faptele sãvârºite în afara
mandatului (articole,
manifestaþii, declaraþii la televiziune sau radio etc. sau pentru
proferarea de injurii,
chiar la tribuna Parlamentului);
- este o imunitate funcþionalã, întrucât priveºte exerciþiul mandatului.

Inviolabilitatea
- se referã numai la interdicþia arestãrii, reþinerii, percheziþionãrii
parlamentarului
fãrã încuviinþarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea lor;
urmãrirea ºi
trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe
lângã Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie, iar competenþa de judecatã aparþine tot
acestei Curþi;
- este o imunitate de procedurã, întrucât poate împiedica actele de
procedurã
49
susmenþionate doar pe durata mandatului; dupã încetarea acestuia,
parlamentarul nu
mai este apãrat, iar pe perioada imunitãþii termenul de prescripþie este
suspendat;
- se referã exclusiv la rãspunderea penalã, în limitele discutate anterior
nu ºi la cea
civilã, contravenþionalã sau de altã naturã (ca în cazul lipsei de
rãspundere), precum ºi
la fapte strãine de exerciþiul mandatului;
- în caz de infracþiune flagrantã, parlamentarul poate fi reþinut ºi supus
percheziþiei,
dar ministrul justiþiei va informa de îndatã Camera din care acesta face
parte, care va
decide, prin vot secret, cu majoritate absolutã, cu privire la menþinerea
sau revocarea
mãsurii;
- inviolabilitatea, în limitele menþionate, are ca scop sã împiedice ca un
parlamentar
sã fie privat de posibilitatea de a-ºi exercita funcþia din cauza urmãririi
represive ºi
arbitrare, inspirate din motive politice;
- inviolabilitatea nu suprimã represiunea, ci întârzie declanºarea
procedurii arestãrii,
reþinerii sau percheziþionãrii parlamentarului;
- cererea motivatã de reþinere, arestare sau percheziþie se adreseazã
preºedintelui
Camerei de cãtre ministrul justiþiei ºi se înscrie cu prioritate pe ordinea
de zi; sãvârºirea
sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale determinã
introducerea unei noi
cereri de reþinere, arestare sau percheziþie;
- cererea ministrului justiþiei va fi înaintatã comisiei juridice, de
disciplinã ºi de
imunitãþi, care va stabili prin raportul sãu dacã existã motive temeinice
pentru
aprobarea cererii sau ea este inspiratã doar din motive politice, iar
soluþionarea este de
competenþa plenului Camerei; este, deci, o modalitate de control al
executivului, care
este autorul cererii, prin ministrul justiþiei ºi care trebuie sã o
motiveze ºi sã o
dovedeascã;
- fiecare Camerã hotãrãºte asupra cererii de ridicare a imunitãþii, în
modalitatea
inviolabilitãþii, dupã ascultarea celui în cauzã, prin votul secret cu bile al
majoritãþii
membrilor sãi.
Încuviinþând sau respingând cererea, Camerele Parlamentului nu se
transformã
într-un organ de jurisdicþie; de aceea, aprobarea cererii ministrului
justiþiei nu are nici o
50
semnificaþie în ce priveºte calificarea juridicã a faptei, care este un
atribut exclusiv al
instanþei de judecatã.
În sens larg, tot o mãsurã de protecþie este ºi competenþa Înaltei Curþi
de Casaþie ºi
Justiþie de a judeca faptele parlamentarilor dupã ridicarea imunitãþii.
51

Capitolul IV
INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR
AL PROCEDURII PARLAMENTARE

4.1. Premise constituþionale

4.1.1. Competenþa Parlamentului este:


generalã, de a delibera asupra problemelor naþiunii, esenþialã fiind
calitatea sa de
unic organ legiuitor;
specialã, îndeosebi în materie de control, numiri etc.
Fiind datã de Constituþie, competenþa Parlamentului nu poate fi nici
extinsã ºi nici
restrânsã printr-un alt act decât legea constituþionalã.

Limitele competenþei Parlamentului:


a) supremaþia Constituþiei, care constrânge Parlamentul sã nu încalce
prevederile
acesteia;
b) principiul separaþiei puterilor , care implicã echilibru ºi colaborarea
între
puterile statului, împiedicând Parlamentul sã se substituie altei
autoritãþi
(Guvernului, judecãtorului, Preºedintelui României);
c) partajarea competenþei, în anumite domenii ºi anume.
cu Guvernul, ce are monopolul iniþiativei în materie de buget ºi ca
efect
al prezumþiei de delegare legislativã ce justificã ordonanþa de urgenþã;
 cu Preºedintele României, în ce priveºte tratatele internaþionale
semnate
în numele României, pe care numai preºedintele le poate trimite
Parlamentului spre
ratificare, instituirea mãsurilor excepþionale (starea de asediu sau de
urgenþã) sau
mobilizarea forþelor armate, ce pot fi luate doar de Preºedintele
României cu
52
aprobarea prealabilã sau posterioarã a Parlamentului, numirea la
propunerea
Preºedintelui a directorilor serviciilor speciale;
 cu corpul electoral, în ce priveºte revizuirea Constituþiei.

4.1.2. Funcþiile Parlamentului


a) Funcþia de legiferare
- existã anumite limitãri care definesc întinderea legitimitãþii
constituþionale a
funcþiei de legiferare:
* încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale este sancþionatã cu
neconstituþionalitatea legii;
* nucleul dur al Constituþiei (limitele revizuirii prevãzute de art. 152
din
Constituþie);
* respectarea principiului separaþiei ºi echilibrului puterilor (Parlamentul
nu se
poate substitui Guvernului sau altor organe publice);
- calitatea Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare nu exclude
intervenþia altor
autoritãþi în procesul de legiferare, cum sunt:
cererea de reexaminare formulatã de Preºedintele României, ce
determinã o nouã
lecturã;
 sesizarea pentru neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii admisã
printr-o
decizie a Curþii Constituþionale, ce obligã Parlamentul, în cadrul
procedurii
complementare a reexaminãrii, sã punã de acord prevederile
neconstituþionale cu
dispoziþiile Constituþiei;
sesizarea, admisã de Curta Constituþionalã, anterioarã ratificãrii, cu
neconstituþionalitatea unui tratat sau acord internaþional;

b) Funcþia de control
- se exercitã în principal asupra executivului, dar poate privi orice alt
domeniu de
activitate;
53
- se realizeazã prin rapoarte ºi programe prezentate Parlamentului, prin
întrebãri,
interpelãri sau anchete parlamentare, prin rezolvarea petiþiilor adresate
Camerelor, prin
moþiuni simple sau de cenzurã;
- deºi necesar ºi deplin, controlul parlamentar nu este totuºi nelimitat,
exercitându-
se în cadrul general al competenþei constituþionale a Parlamentului,
deci cu respectarea
regimului de separaþie a autoritãþilor publice în exercitarea statalã a
puterii. De aceea,
Parlamentul nu se poate substitui controlului exercitat de diferite
autoritãþi ale
administraþiei publice ºi nici nu se poate pronunþa asupra
responsabilitãþii civile, penale,
contravenþionale etc. a unei persoane, adicã nu se poate substitui
atribuþiilor unei instanþe
judecãtoreºti.

c) Funcþia de reprezentare
- a fost esenþialã în configurarea democraþiei reprezentative ºi a
regimului
parlamentar, îndeosebi în perioada iniþialã a conflictului dintre
Parlament ºi monarhie
(care astfel a devenit constituþionalã);
- asigurã agregarea intereselor ºi valorilor ce îºi disputã întâietatea în
societate în
procesul de adoptare a unei mãsuri, indiferent de natura ei exclusiv
politicã sau ºi
legislativã etc.;
- în societatea modernã, funcþia de reprezentare a Parlamentului este
concuratã de
noi centre de reprezentativitate în dezbaterea unor probleme politice,
îndeosebi mass-
media (presa scrisã ºi, mai ales, televiziunea ºi radioul), Guvernul,
Preºedintele
României, grupurile de presiune (sindicate, organizaþii patronale,
biserica, partidele,
mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaþii etc.);
- pentru îndeplinirea funcþiei de reprezentare, limitatã prin însãºi
compoziþia politicã
a Parlamentului, important este aportul Consiliului Economic ºi Social,
ce asigurã
reprezentativitatea pe criterii profesionale (nu politice), contactul cu
structurile
administraþiei publice, îndeosebi centrale, ca ºi cu grupurile de
presiune, în principal la
nivelul dezbaterilor ºi analizei în comisiile parlamentare, ca ºi asigurarea
transparenþei
întregii activitãþi.
54

d) Funcþia externã
- ratificarea ºi denunþarea tratatelor internaþionale;
- declararea stãrii de rãzboi sau încetarea ostilitãþilor militare;
- participarea la structurile parlamentare internaþionale (ale Consiliului
Europei,
ale OSCE, ale Pactului Nord Atlantic).

e) Competenþa de numiri
- învestirea Guvernului sau retragerea încrederii acordate acestuia prin
moþiunea
de cenzurã;
- numirea Avocatului Poporului de cãtre Camerele reunite ale
Parlamentului;
- numirea, la propunerea Preºedintelui României, a directorilor
serviciilor
speciale;
- numirea de cãtre fiecare Camerã a trei judecãtori ai Curþii
Constituþionale (din
cei 9 ce alcãtuiesc Curtea);
- numirea în condiþiile legii a unor membrii ai Consiliului Superior al
Magistraturii;
- numirea unor membri în Consiliul Naþional al Audiovizualului;
- propunerea, de cãtre comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului
Concurenþei
etc.

f) Funcþia de organizare internã


- este o consecinþã a principiului constituþional al autonomiei
parlamentare.
- Camerele valideazã alegerea parlamentarilor ºi au o structurã politicã
proprie,
alcãtuitã din grupurile parlamentare;
-de asemenea, Camerele îºi adoptã regulamente proprii ºi îºi aleg
organele de
lucru pe care pot sã le revoce.
55

4.1.3. Actele Parlamentului


Definire: reprezintã manifestarea de voinþã a uneia din Camere sau a
Camerelor
reunite în ºedinþã comunã rezultatã din desfãºurarea procedurii
parlamentare ºi
obiectivatã într-un înscris; deci, în definirea actului, forma determinã
conþinutul
acestuia;
Categorii: acte juridice ºi acte exclusiv politice; ceea ce le uneºte este
faptul cã
aceste categorii de acte exprimã întotdeauna o opþiune politicã.
acte exclusiv politice prin care Parlamentul îºi exprimã atitudinea cu
scopul de a
influenþa o anumitã activitate, cum ar fi: declaraþia, apelul, mesajul,
chemarea,
proclamaþia etc. Actele exclusiv politice sunt numerus apertus, nefiind
definite
constituþional, iar respectarea lor nu poate fi impusã de forþa coercitivã
a statului;
moþiunea simplã reprezintã singurul act politic definit prin Constituþie;
actele juridice reprezintã manifestãri de voinþã în scopul de a produce
efecte
juridice; de aceea, încãlcarea lor este sancþionatã juridic prin forþa
coercitivã a
statului ºi sunt numerus clausus, fiind prevãzute de cãtre Constituþie ºi
anume:
legile, hotãrârile ºi regulamentele Camerelor; actele juridice sunt
normative, dacã
instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotãrâri);
moþiunea de
cenzurã este un tip de moþiune care, dacã este adoptatã cu respectarea
procedurii
constituþionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului.
a) Legea
- reprezintã actul adoptat de Camerele Parlamentului în forma
aprobatã de
Camera decizionalã, promulgat de Preºedinte, ºi publicat în Monitorul
Oficial al
României;
- poate fi ordinarã, organicã ºi constituþionalã, potrivit art. 73 din
Constituþie;
- legea constituþionalã nu se promulgã, fiind supusã aprobãrii prin
referendum de
cãtre corpul electoral, pe când legea ordinarã sau organicã sunt supuse
promulgãrii.
b) Hotãrârea
56
- reprezintã actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea
acestora,
cum ar fi aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor,
alegerea
organelor interne ale Parlamentului, aprobarea cererii de arestare,
reþinere sau
percheziþionare a unui parlamentar de cãtre Camerã etc.;
- reprezintã un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor;
- ca regulã, hotãrârea are efecte juridice cu caracter intern; aceste
efecte pot fi ºi
externe, cum ar fi o hotãrâre de aprobare a cererii de arestare,
reþinere sau
percheziþionare a unui parlamentar de cãtre Camerã, care, chiar dacã
priveºte
nemijlocit exercitarea în Parlament a mandatului de cãtre deputat sau
senator, dupã
caz, reprezintã ºi autorizarea aplicãrii împotriva parlamentarului a unor
mãsuri
specifice procedurii penale, ceea ce este un efect extern.
Fiecare Camerã îºi adoptã propriul regulament, iar Camerele reunite
adoptã
regulamentul ºedinþelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o
.rezoluþie. sau o
varietate de hotãrâre prin care se fixeazã principiile activitãþii
parlamentare.
Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligaþiei
de publicare în
Monitorul Oficial, dar sub semnãtura preºedintelui Camerei.
Existã câteva deosebiri esenþiale ale regulamentului parlamentar faþã
de lege.
Astfel:
- legile organice au un domeniu rezervat (art.73 din Constituþie);
- legile sunt rezultatul deciziei succesive a ambelor Camere; pentru
adoptarea
legilor . indiferent de natura lor . au loc dezbaterea ºi votarea lor
separatã (inclusiv pe
articolele ce fac obiectul unor amendamente) în fiecare dintre cele
douã Camere,
urmând ca legile, cu excepþia celor constituþionale sã fie adoptate în
forma aprobatã în
Camera decizionalã (chiar dacã nu are loc o dezbatere, prima Camerã
sesizatã îºi
exprimã voinþa, în sensul acceptãrii iniþiativei legislative, în forma cu
care a fost
sesizatã, prin adoptarea tacitã a legii în termenul constituþional
prevãzut în art. 75);
- legile, cu excepþia celor constituþionale, supuse aprobãrii prin
referendum, se
înainteazã promulgãrii de cãtre Preºedintele României;
- regulamentele se adoptã de fiecare Camerã în parte cu votul
majoritãþii absolute
57
a parlamentarilor; aceastã majoritate nu transformã regulamentul în
lege, ci urmãreºte
asigurarea unei reprezentãri cât mai largi a voinþelor parlamentarilor
în adoptarea
actului normativ ce concretizeazã autonomia regulamentarã a
Parlamentului;
- regulamentele parlamentare reprezintã .o prelungire a Constituþiei. în
ce
priveºte organizarea ºi funcþionarea Parlamentului; prin aceste
regulamente nu se pot
institui reguli pentru persoane din afara Parlamentului sau de cãtre o
Camerã pentru
cealaltã.
c) Moþiunea
- poate fi simplã sau de cenzurã;
- moþiunile reprezintã actele prin care o Camerã sau Camerele reunite
îºi exprimã
atitudinea într-o anumitã problemã;
- moþiunea de cenzurã adoptatã are efecte juridice, în timp ce
moþiunea simplã este
exclusiv un act politic;
- de regulã, nu este obligatoriu ca moþiunea sã se concretizeze într-un
înscris, putând
rezulta numai din vot (cum ar fi respingerea unei legi).

Actele interne ale Parlamentului


- nu au fost cuprinse între .Actele Parlamentului. datoritã faptului cã au
caracter
intern ºi efectele lor intereseazã exclusiv procedura parlamentarã;
- ele provin de la organele de lucru ale Camerelor;
- exemple: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate în
fond, de
mediere, avizul unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Camerã
spre dezbatere
celeilalte Camere, ordinea de zi etc.

58

Capitolul V
PROCEDURA PARLAMENTARÃ

5.1. Introducere
Conþinut: procedura parlamentarã cuprinde reguli ce ordoneazã
activitatea
Parlamentului în scopul exercitãrii competenþei sale constituþionale ºi
legale; ele
rezultã din Constituþie ºi din regulamentele parlamentare.
Forma: forma scrisã este esenþialã, dar existã ºi reguli cutumiare sau
precedente
cu caracter complementar, care însã devin obligatorii în sens normativ
doar dupã
receptarea lor cu titlu de cutumã; valoarea precedentului este aceea a
unei soluþii ce nu
are caracter obligatoriu, similar cu precedentul judecãtoresc.
Funcþionalitatea: procedura trebuie sã asigure participarea opoziþiei în
funcþionarea Camerelor ºi în structurile organizatorice ale acestora,
pentru a se
valorifica pluralismul politic.
Diferenþiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de
aplicaþie generalã
ºi reguli speciale (distincþie exclusiv metodologicã); singura distincþie
ºtiinþificã este,
însã, aceea dintre regulile procedurale de naturã constituþionalã,
întrucât de respectarea
lor depinde constituþionalitatea externã a legii (cum sunt majoritatea
necesarã adoptãrii
legii, specializarea sesizãrii etc.), ºi celelalte reguli de procedurã, a cãror
respectare este o
problemã exclusiv de competenþa Parlamentului.

5.2. Premisele procedurii parlamentare


5.2.1. Legislatura
- activitatea parlamentarã se dimensioneazã în timp;
- legislatura desemneazã durata mandatului colectiv al Parlamentului,
implicit al
fiecãrei Camere;
59
- ca regulã, legislatura este de 4 ani, având în vedere explicaþiile date
atunci când
s-a tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea
Parlamentului;
- efectele expirãrii legislaturii: perimã toate lucrãrile nefinalizate, cu
excepþia
proiectelor de lege sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi
a unei Camere
(art. 63 din Constituþie).

5.2.2. Sesiunea
- este perioada în care o adunare parlamentarã îºi exercitã în
deplinãtate
competenþa sa constituþionalã sau, sub aspect funcþional, perioada în
care plenul se
poate întruni în ºedinþe;
- în afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenþa
plenului;
- încheierea sesiunii nu are efecte asupra activitãþii Biroului permanent
ºi nici, cu
aprobarea acestuia, asupra activitãþii comisiilor parlamentare;
- în dreptul parlamentar sunt douã soluþii, a sesiunii continue, cum a
fost în cazul
lucrãrilor Adunãrii Constituante, ºi a sesiunii ordinare, cu posibilitatea
convocãrii în
afara acesteia a sesiunii extraordinare, care este sistemul constituþional
actual;
- convocarea în sesiuni ordinare sau extraordinare se face de cãtre
preºedinþii
Camerelor, înlãturând-se astfel orice imixtiune a autoritãþilor executive
în
funcþionarea Parlamentului.
Douã sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului:
* principiul simultaneitãþii, potrivit cãruia nu poate fi convocatã în
sesiune numai
o Camerã ºi nu poate fi dizolvatã numai una din Camere, iar alegerile
sunt simultane;
în ce priveºte exclusiv convocarea, ca excepþie, în mod justificat poate fi
convocatã
doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului
regulament, alegerea
preºedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea în Camera
decizionalã
pentru aprobarea legii adoptate anterior de cãtre Camera prima sesizatã
etc.;
* principiul continuitãþii, potrivit cãruia sesiunea nu poate fi întreruptã
sau
suspendatã;
Categorii de sesiuni:
60
a. Sesiunea ordinarã
- sunt douã sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie ºi septembrie-
decembrie,
totalizând una din cele mai lungi perioade din Europa;
- pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul îºi poate exercita oricare din
funcþiile
sale;
- deschiderea sesiunii are douã efecte specifice: încetarea mandatului
membrilor
Biroului permanent, cu excepþia preºedintelui, al cãrui mandat este pe
durata
legislaturii, ºi alegerea unui nou birou permanent.
b. Sesiunea extraordinarã
- este pentru o ordine de zi determinatã, fiind justificatã de cerinþa
îndeplinirii unei
sarcini neobiºnuite, de un eveniment neprevãzut sau de situaþiile în
care întrunirea în
sesiune extraordinarã este de drept (adicã nu la cerere); fiind limitatã la
rezolvarea
problemei înscrise pe ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea
ordinii de zi, sã
evite þinerea sesiunii; deci, în realitate, sesiunea are loc numai cu
acordul lor (prin
votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depãºi termenul maxim
pânã la care
preºedintele Camerei, potrivit Constituþiei, convoacã sesiunea ordinarã;
- Camerele se întrunesc în sesiuni extraordinare la cererea
Preºedintelui
României, a Biroului permanent sau a cel puþin o treime din numãrul
deputaþilor
sau al senatorilor; data este cea stabilitã de preºedintele Camerei
prin actul
convocãrii parlamentarilor;
- întrunirea de drept în sesiune extraordinarã se face în condiþiile expres
prevãzute
de Constituþie: în caz de agresiune armatã împotriva þãrii, de
instituire a stãrii de
urgenþã sau de asediu, în ipoteza depunerii dupã închiderea sesiunii
ordinare a unei
ordonanþe de urgenþã de cãtre Guvern.

5.2.3. ªedinþa
- reprezintã forma de constituire a Camerei în reuniune plenarã;
- ºedinþele se desfãºoarã pe parcursul a patru zile din sãptãmânã, cea
de a cincea
fiind rezervatã activitãþii în circumscripþiile electorale;
61
- ºedinþele sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea
preºedintelui sau a cel
puþin 20 de senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera
Deputaþilor, se
hotãrãºte, cu votul majoritãþii parlamentarilor prezenþi, ca acestea sã
fie secrete; la
ºedinþele publice ale Camerelor pot asista diplomaþi, reprezentanþi ai
presei, radioului
ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza acreditãrii sau a invitaþiei
semnate de
secretarul general al Camerei, în condiþiile stabilite de Biroul
permanent; cetãþenii pot
asista pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea
solicitãrii de cãtre
cei interesaþi, în limita locurilor disponibile ºi a spaþiului destinat
publicului.;
parlamentarii, ca iniþiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea
de zi a celeilalte
Camere, au acces la lucrãrile parlamentare ale Camerei din care nu fac
parte; membrii
Guvernului sau reprezentanþii acestora sunt obligaþi sã participe la
lucrãrile
Parlamentului atunci când sunt solicitaþi în acest sens; parlamentarii
Camerei sunt
obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Camerei, prezenþa fiind urmãritã de
un secretar
(parlamentarul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive
independente de voinþa sa
va anunþa biroul permanent, menþionând cauzele care îl împiedicã sã
participe
deoarece altminteri, poate fi sancþionat ºi pierde drepturile
corespunzãtoare din
indemnizaþie).

62

Capitolul VI
PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

Definire: Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli


aplicabile
indiferent de procedura specificã problemei ce face obiectul deliberãrii,
precum ºi
anumite reguli ale procedurii parlamentare speciale de care depinde
constituþionalitatea
externã (formalã) a actului adoptat; unele dintre ele au fost legiferate,
îndeosebi în
materie de numiri, iar restul sunt prevãzute exhaustiv în regulamentele
parlamentare
sau pot fi cutumiare.
Scop: procedura parlamentarã valorificã nu numai dimensiunile juridico-
statale,
ci ºi cele politice ale Parlamentului; astfel, procedura parlamentarã
înlesneºte
dezbaterea liberã ºi contradictorie a problemelor de pe agenda de lucru
a
Parlamentului, transparenþa vieþii parlamentare, permiþând receptarea
ºi cunoaºterea sa,
precum ºi controlul opiniei publice.
Categorii: principalele proceduri parlamentare generale privesc
sesizarea,
pregãtirea lucrãrilor, procedura dezbaterilor ºi procedura de vot.

6.1. Sesizarea
- Parlamentul poate acþiona ºi din oficiu, adicã din iniþiativa sa, dar
regula
este sesizarea; în fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru
soluþionarea
sesizãrii;
- sesizarea, asigurând declanºarea unei proceduri, este expresia unui
drept
sau a unei atribuþii cãreia îi corespunde obligativitatea punerii în
miºcare a
competenþei organului sesizat; ca urmare, competenþa Parlamentului
fiind
constituþionalã sau legalã, numai actele prin care, potrivit Constituþiei
sau legii, se
63
pune în miºcare aceastã competenþã, constituie o sesizare. De aceea, o
petiþie sau o
cerere, cum a fost cea a minerilor când au pãtruns cu forþa în incinta
Camerei
Deputaþilor, neavând asemenea efect, nu constituie o sesizare.
- Existã mai multe tipuri de sesizãri ale Parlamentului; principalele sunt
urmãtoarele:
sesizãri prin care se pune în miºcare competenþa Parlamentului ca
unic organ
legiuitor, ºi anume dreptul de iniþiativã legislativã: proiecte de legi, dacã
iniþiativa este
guvernamentalã, sau propuneri de lege, dacã iniþiativa este
parlamentarã, provenind
de la cel puþin un deputat sau senator, ori popularã (cel puþin 100.000
de cetãþeni cu
drept de vot din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din
aceste judeþe sau
în municipiul Bucureºti sã fie înregistrate cel puþin 5.000 de semnãturi);
 sesizarea se adreseazã diferit în funcþie de obiectul proiectului de
lege sau
propunerii legislative, deoarece, potrivit art. 75 din Constituþie,
competenþa Camerelor
este diferitã; astfel, sesizarea se adreseazã mai întâi Camerei prime
sesizate, urmând ca
ulterior sã decidã definitiv cea de a doua Camerã;
iniþiativa guvernamentalã ºi cea popularã trebuie sã fie conforme Legii
de
organizare ºi funcþionare a Guvernului ºi, respectiv, Legii privind
iniþiativa popularã;
iniþiativa revizuirii Constituþiei se exercitã, potrivit art. 150 din legea
fundamentalã, de Preºedintele României, la propunerea Guvernului, de
cel puþin un
sfert din numãrul deputaþilor sau al senatorilor, precum ºi de cel puþin
500.000 de
cetãþeni cu drept de vot, care trebuie sã provinã din cel puþin jumãtate
din judeþele þãrii,
iar în fiecare din aceste judeþe sau în municipiul Bucureºti trebuie sã fie
înregistrate cel
puþin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative;
sesizãri care declanºeazã procedurile complementare de reexaminare
a
legii adoptate (cerere de reexaminare formulatã de Preºedintele
României sau
decizia Curþii Constituþionale de admitere a sesizãrii privind
neconstituþionalitatea
unei prevederi legale înainte de promulgare sau de constatare a
neconstituþionalitãþii unei prevederi regulamentare);
64
sesizarea pentru sãvârºirea unor acte cu caracter solemn (prestarea
jurãmântului de cãtre Preºedintele României, ºedinþe omagiale etc.);
sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naþiunii de
competenþa Parlamentului, cum sunt mesajele Preºedintelui României
sau
declaraþiile politice ale primului-ministru;
sesizarea pentru exercitarea de cãtre Parlament a competenþei sale
de
numiri, cum este cererea pentru acordarea votului de încredere în
vederea formãrii
Guvernului;
sesizãri prin care se pune în miºcare competenþa de control a
Parlamentului: moþiunea de cenzurã, rapoartele comisiilor de anchetã,
rapoartele
Avocatului Poporului, ale Curþii de Conturi etc.
- sesizãrile pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau
externe (Guvern, Preºedintele României, cetãþeni); la cerere (ceea ce
este regulã)
sau din oficiu (cum ar fi trimiterea legii spre dezbatere celeilalte
Camere);
- sesizarea este, de regulã, facultativã, cu unele excepþii: supunerea
spre
aprobare de cãtre Parlament a mãsurilor excepþionale luate de
Preºedintele
României în baza art. 92, 93 din Constituþie; prezentarea rapoartelor
comisiilor de
anchetã, supunerea spre dezbatere a rapoartelor unor autoritãþi publice
(Avocatul
Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.).
Desesizarea are ca efect încheierea procedurii de soluþionare a sesizãrii;
de
aceea, ea este ireversibilã.

6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor


Eficienþa activitãþii parlamentare depinde de pregãtirea lucrãrilor, spre a
evita
desfãºurarea lor în mod dezordonat ºi fãrã o fundamentare prealabilã.
Metodele
utilizate sunt: programarea dezbaterilor sub forma ordinii de zi,
aprobarea programului
de activitate ºi analiza prealabilã în cadrul comisiilor parlamentare.

65
6.2.1. Procedura .ordinii de zi.
Principiu: Camera este stãpâna ordinii de zi.
Ordinea de zi ºi programul de activitate:
- sunt o garanþie împotriva improvizaþiei ºi surprizei ºi, deºi sub aspect
juridic reglementeazã ordinea dezbaterilor, au un caracter
esenþialmente politic;
- conþinutul proiectului ordinii de zi ºi al programului de activitate este
reglementat de regulamentele Camerelor, precum ºi de regulamentul
ºedinþelor
comune;
- ordinea de zi ºi programul de activitate ale Senatului se aprobã de
plenul
Senatului, la propunerea Biroului permanent lãrgit, cu participarea
preºedinþilor de
comisii ºi a liderilor grupurilor parlamentare;
- la Camera Deputaþilor, proiectul ordinii de zi ºi al programului de
activitate se întocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor
parlamentare, ºi se aprobã de Comitetul ordinii de zi, prezidat de
preºedintele
Camerei, fãrã drept de vot, ce aparþine numai liderilor grupurilor
parlamentare,
fiecare cu puterea de vot a grupului în plenul Camerei; la elaborarea ºi
aprobarea
ordinii de zi este invitat ºi reprezentantul Guvernului, pentru a fi
consultat;
- proiectul ordinii de zi cuprinde, în succesiunea determinatã de
importanþã, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informãri
ºi alte acte
prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Camere, precum ºi, dupã
caz, întrebãri,
interpelãri, declaraþii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul
permanent
ori de parlamentari;
- la întocmirea ºi aprobarea ordinii de zi se asigurã prioritate dezbaterii:
ordonanþelor de urgenþã ale Guvernului;
 proiectelor de legi ºi propunerilor legislative în procedurã de urgenþã,
celor pentru
care Camera respectivã are rolul de Camerã primã sesizatã, precum ºi
celor
referitoare la armonizarea legislaþiei naþionale cu cea a Uniunii
Europene ºi a
Consiliului Europei;
proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaþionale
66
rapoartelor întocmite de comisiile de mediere cu privire la soluþionarea
divergenþelor între Camere în cadrul procedurii de revizuire a
Constituþiei;
rapoartelor sau declaraþiilor primului-ministru cu privire la politica
Guvernului;
- proiectul ordinii de zi pentru sãptãmâna urmãtoare este supus spre
aprobare Senatului ºi se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor
prezenþi, în
ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii; la Camera Deputaþilor
proiectul
se aprobã de Comitetul ordinii de zi pânã la sfârºitul fiecãrei sãptãmâni
de
lucru a Camerei;
- la Camera Deputaþilor modificarea ordinii de zi sau a programului
de lucru se aprobã, în cazuri excepþionale, de Comitetul ordinii
de zi, la
cererea Biroului permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi
modificatã,
pentru motive bine întemeiate ºi urgente, de cãtre plen, numai la
cererea
Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului
sau a
Guvernului;
- importanþa politicã a ordinii de zi: exprimã politica legislativã a
Camerei;
- ordinea de zi este sãptãmânalã, cu excepþia ºedinþelor comune, când
se
referã la problemele pentru care a fost convocatã ºedinþa comunã;
- pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprobã, la fiecare
dintre
Camere, de cãtre plenul acesteia; neaprobarea ordinii de zi de cãtre
Camerã
împiedicã þinerea sesiunii extraordinare;
- înscrierea unui proiect pe ordinea de zi este un act ireversibil, întrucât
el
nu mai poate fi retras de iniþiator la finele legislaturii ºi se transmite
noului
Parlament.

6.2.2. Examinarea ºi avizarea în comisii


- în comisii se examineazã proiectele de legi, propunerile legislative ºi
amendamentele, precum ºi alte acte sau probleme cu care comisia este
sesizatã de
Biroul permanent sau de plenul Camerei;
67
- comisia permanentã sesizatã în fond primeºte ºi analizeazã avizele
celorlalte comisii care examineazã proiectul de lege sau propunerea
legislativã în
termenul stabilit de Biroul permanent; la ºedinþele comisiei sesizate în
fond, alãturi
de membrii acesteia pot participa, fãrã drept de vot, ºi iniþiatorii
propunerilor
legislative sau, în cazul în care comisia considerã necesar, autorii unor
amendamente la proiecte de legi sau propuneri legislative aflate pe
ordinea de zi a
comisiei, reprezentanþii comisiilor sesizate pentru avizare, precum ºi
alþi invitaþi
care ar putea ajuta la înþelegerea unor probleme de specialitate, în
vederea
întocmirii de cãtre comisie a raportului;
- este o fazã prealabilã, pregãtitoare, în care se asigurã fundamentarea
soluþiilor;
- analiza prealabilã în comisii este un mijloc de protecþie a plenului
împotriva surprizelor ºi improvizaþiei ºi de asigurare a fundamentãrii
soluþiilor, din
care cauzã ea prefigureazã decizia plenului sub aspect juridic ºi politic
(reflectã
adevãratul rol al opoziþiei parlamentare, deci clivajul politic concret
faþã de
problema dezbãtutã); neajunsul soluþiei îl constituie posibila întârziere a
lucrãrilor
(comisia sesizatã în fond de la Camera decizionalã poate fi groparul unor
iniþiative
faþã de care grupurile parlamentare nu manifestã voinþa politicã de a le
supune
dezbaterii plenului);
- procedura de avizare în comisii este diferitã, în funcþie de obiectul
dezbaterii ºi de competenþa constituþionalã a Parlamentului; astfel sunt
sesizãri care
nu fac obiectul dezbaterii în comisie: moþiunea de cenzurã, mesajul
Preºedintelui
României, declaraþiile primului-ministru etc.

6.3. Procedura dezbaterilor


- dezbaterea ºi dreptul la cuvânt sunt de esenþa parlamentarismului,
deoarece în acest fel se exprimã diversitatea de opinii; dreptul la cuvânt
poate fi
utilizat într-o manierã obstrucþionistã, spre a împiedica sau întârzia
luarea unei
decizii; de asemenea, este esenþial ca opoziþia sã se poatã exprima;
de aceea,
68
procedura dezbaterilor trebuie sã fie contradictorie ºi sã evite pe cât
posibil
practicile obstrucþioniste;
- ºedinþa este deschisã de preºedinte sau, în lipsa sa, de un
vicepreºedinte;
- parlamentarii iau cuvântul în ordinea înscrierii la cuvânt pe o listã
prestabilitã dacã preºedintele nu hotãrãºte altfel; sunt exceptaþi
parlamentarii care
au dreptul sã ia cuvântul, în afara listei, în probleme ce implicã persoana
lor, cum ar
fi o imputaþie incorectã sau în chestiuni procedurale;
- cuvântul se acordã de preºedinte ºi se rosteºte de la tribuna Camerei,
spre
a se încuraja elocinþa; în practicã, luarea de cuvânt este ºi din salã,
ceea ce
încurajeazã caracterul viu al dezbaterilor;
- de regulã, luarea de cuvânt este limitatã la o intervenþie de cel mult 5
minute;
- vorbitorii sunt obligaþi sã se refere exclusiv la chestiunea pentru
discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt, intervenþie care sã asigure
contradictorialitatea (o intervenþie contra ºi apoi alta pentru soluþia
prezentatã de
iniþiator);
- Camera poate decide sistarea dezbaterilor;
- dacã dezbaterea este organizatã, cum ar fi, de exemplu, la moþiunea
de
cenzurã sau la dezbaterile generale privind un proiect de lege, se
exprimã
reprezentanþii grupurilor parlamentare în durata de timp alocatã;
organizarea
dezbaterilor se aprobã, la Camera Deputaþilor, de cãtre Comitetul ordinii
de zi;
- sunt interzise dialogul între cel de la tribunã ºi persoanele din salã,
proferarea de injurii, calomnii sau tulburarea dezbaterilor;
- de regulã, în plen, dezbaterile sunt publice;
- în comisii, dezbaterile nu sunt publice dacã comisia nu decide altfel;
- la dezbateri pot participa parlamentarii ce au fãcut amendamente,
raportorii comisiilor, membrii Guvernului, diverºi invitaþi; în comisii pot
participa,
fãrã drept de vot, ºi diverºi invitaþi, cei ce au fãcut amendamente etc.;
69
- dezbaterile se caracterizeazã prin oralitate, fiind interzisã citirea
cuvântului rostit, ºi prin contradictorialitate.

6.4. Procedura de vot


Definire: votul reprezintã manifestarea de voinþã care exprimã acordul
sau
dezacordul parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru
a lua decizii
referitoare la mãsuri de ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de
altã naturã, ce
au fãcut obiectul dezbaterii; abþinerile, absenþii, ca ºi cei prezenþi care
nu voteazã au
semnificaþia unui vot .contra., deoarece împiedicã formarea majoritãþii
necesare
adoptãrii mãsurii supuse votului;
- Decizia este expresia voinþei majoritare, obiectivizatã prin însumarea
voturilor
individuale în rezultatul votãrii, dupã ce minoritatea ce s-a opus
adoptãrii mãsurii s-a
putut exprima;
- Votul este un drept . funcþie, în serviciul poporului ºi nu al
parlamentarului care
îl exercitã; de aceea, parlamentarii nu pot renunþa la dreptul de vot ºi
nu îl pot
tranzacþiona în interes personal.
Caracteristicile votului în Parlament:
- votul este universal în cadrul comunitãþii parlamentarilor, egal, direct,
public, cu
excepþia celui secret, dar nu este liber exprimat, datoritã obligaþiei
parlamentarilor de a
se prezenta la ºedinþa de vot;
- votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; în
cursul
votãrii nu se acordã dreptul la cuvânt.
Modalitãþile de vot
a) deschis (public), când se poate ºti votul fiecãrui parlamentar;
modalitãþile sale
sunt votul prin ridicare de mâini sau în picioare, prin apel nominal
(fiecare parlamentar
este chemat la tribunã ºi se pronunþã .contra. sau .pentru.), prin vot
electronic cu
listing;
70
b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bilã
albã sau
neagrã în urnã (bilele introduse în urnele de aceeaºi culoare sunt vot
.pentru., iar cele
în urne de culori diferite, vot .contra.), cu buletine de vot pentru numiri
individuale
sau votul electronic fãrã listing;
Reguli procedurale privind exprimarea votului:
- preºedintele voteazã ultimul;
- repetarea votului se poate face pentru vicii de procedurã sau vicii în
derularea
votãrii sau în caz de paritate de voturi; dacã ºi a doua oarã paritatea se
menþine, votul
este .contra.; retractarea votului nu este admisibilã (votul odatã
exprimat este
dobândit).
Cvorumul anterior votãrii
- Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi organice sau ordinare,
hotãrâri,
moþiuni ºi alte acte cu caracter politic, în prezenþa majoritãþii
parlamentarilor Camerei
respective; pentru adoptarea de legi constituþionale, cvorumul este de
minim douã
treimi din parlamentarii fiecãrei Camere; în orice altã situaþie,
cvorumul a fost
desfiinþat.
- în cadrul procedurii legislative, condiþia cvorumului se aplicã numai la
votul
pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum ºi atunci când, potrivit
prevederilor
regulamentului, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau
a propunerii
legislative la propunerea comisiei sesizate în fond, dupã dezbaterile
generale, deci
înainte de dezbaterea pe articole; verificarea întrunirii cvorumului se
poate dispune
numai la ºedinþele de vot final imediat înaintea votãrii, de cãtre
preºedinte, din proprie
iniþiativã ori la cererea liderului unui grup parlamentar; în cazul în care
cvorumul nu
este întrunit, ºedinþa se suspendã, iar preºedintele va arãta data când
se reiau lucrãrile;
amânarea votãrii are loc ºi atunci când nu este întrunitã cel puþin
majoritatea de douã
treimi necesarã adoptãrii unei legi constituþionale;
- preºedintele Camerei amânã votarea dacã nu este întrunit cvorumul;
în practica
parlamentarã, amânarea votului s-a fãcut ºi în ipoteza în care o mãsurã,
neputând fi
luatã decât cu o majoritate calificatã, s-a constatat cã prezenþa este
inferioarã acelei
71
majoritãþi; în aceastã ipotezã, rezultatul votului ar fi fost cunoscut
înainte de a fi
exprimat, aºa încât supunerea la vot ar fi fost inutilã; dacã situaþia se
repetã, votul are
loc chiar dacã numãrul celor prezenþi este în continuare inferior celui
necesar pentru
adoptarea mãsurii;
- în stabilirea rezultatului votului, esenþial este numãrul minim de
voturi necesar
pentru ca decizia referitoare la mãsura ce a fãcut obiectul votului sã
poatã fi luatã;
aceastã majoritate poate fi simplã, absolutã sau calificatã; existã
majoritãþi de
conjuncturã, în care parlamentarii majoritãþii voteazã cu opoziþia ºi
invers;
- proclamarea rezultatelor votului se face de cãtre preºedinte;
- publicarea votului se asigurã o datã cu procesul verbal al ºedinþei;
- votul se exercitã numai în salã; astfel, unii parlamentari pot fi excluºi
de la vot
ca urmare a aplicãrii sancþiunii disciplinare privind interzicerea
participãrii la lucrãrile
Camerei pentru o perioadã de timp;
- votul este personal ºi nu se poate delega; de aceea, parlamentarii
absenþi sunt
excluºi de la vot, indiferent de motivul care a stat la baza absenþei
lor (cum ar fi
îndeplinirea unei însãrcinãri date de Camerã); totuºi, în mod
excepþional, pentru situaþii
strict determinate, s-a permis în domeniul revizuirii Constituþiei, votul
prin
corespondenþã.

72
Capitolul VII
PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE

Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de


activitate.
În cele ce urmeazã, ne vom opri asupra principalelor proceduri privind
legiferarea,
controlul executivului, numirile etc.

7.1. Procedura legislativã pentru adoptarea legilor ordinare ºi a


legilor
organice
În toatã aceastã secþiune, ne vom referi la procedura de adoptare a
legilor ordinare
ºi a celor organice, urmând ca procedura referitoare la adoptarea legilor
de revizuire a
Constituþiei sã o tratãm într-o secþiune distinctã.
Privitã în ansamblul sãu, procedura legislativã cuprinde regulile de la
conturarea
ideii de lege pânã la publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze:
prima fazã, prealabilã sesizãrii Parlamentului, cu caracter
administrativ;
a doua fazã, parlamentarã;
a treia fazã, promulgarea ºi publicarea legii în Monitorul Oficial al
României.

7.1.1. Conceptul de lege


În sens material: totalitatea actelor normative care alcãtuiesc legislaþia
în
ansamblul ei.
În sens formal: actul adoptat cu acest titlu de cãtre Camerele
Parlamentului, în
forma aprobatã de Camera decizionalã, promulgat de cãtre Preºedintele
României ºi
publicat în Monitorul Oficial.

7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii


legislative)
73
Reprezintã totalitatea regulilor pentru pregãtirea dezbaterilor,
dezbaterea ºi
votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în fiecare
Camerã sau, ca
excepþie, în Camerele reunite în ºedinþã comunã, în situaþiile expres
prevãzute de
Constituþie, referitoare la adoptarea bugetului de stat, a bugetului
asigurãrilor sociale
de stat, precum ºi la adoptarea legii de revizuire a Constituþiei, atunci
când, ca urmare a
medierii dintre cele douã Camere, mai existã divergenþe.
Procedura legislativã parlamentarã cuprinde succesiv:
- etapa de pregãtire a lucrãrilor;
- etapa deliberativã.
Prima etapã priveºte în principal: înregistrarea ºi difuzarea proiectului
parlamentarilor ºi comisiilor parlamentare; analiza în comisii ºi
înscrierea pe ordinea de
zi.
A doua etapã priveºte dezbaterea ºi votarea proiectului în plenul
Camerei. Întrucât
procedura parlamentarã pentru proiectele de lege sau propunerile
legislative este aceeaºi,
în continuare ne vom referi doar la proiecte, pentru ambele categorii.
Trãsãturile procedurii de legiferare
a) contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate . opoziþie;
b) rolul hotãrâtor al grupurilor parlamentare în desfãºurarea
procedurii;
c) caracterul repetitiv al procedurii, nu numai ca efect al
bicameralismului,
dar ºi al faptului cã orice întoarcere a procedurii, cum ar fi în cazul
procedurilor
complementare de reexaminare a legii, înseamnã repetarea ei;
d) oficialitatea în desfãºurarea procedurii, în sensul cã procedura
parlamentarã, o datã declanºatã, se desfãºoarã în temeiul obligaþiilor
constituþionale
ºi regulamentare ce revin organelor de lucru ale Parlamentului, cu unele
excepþii,
cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului, prezentarea
amendamentelor etc.;
e) drepturile ce se exercitã în cadrul procedurii parlamentare . de
iniþiativã
legislativã, de vot, de a cere reexaminarea legii etc. . prin natura lor,
privesc un
interes public;
f) caracterul public al procedurii;
74
g) structura procedurii în mai multe faze succesive (prealabile la
dezbaterea
în plen ºi faza deliberãrii plenului Camerei);
h) competenþa decizionalã diferitã a Camerelor;
i) caracterul imperativ ºi de decãdere a termenelor în cadrul
procedurii
parlamentare;
j) publicitatea ºedinþelor în plen ºi lipsa publicitãþii la ºedinþele
comisiilor;
k) caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepþia dreptului la
cuvânt.

A. Etapa pregãtitoare
Sesizarea Camerei este diferitã în funcþie de conþinutul proiectului, cu
respectarea
articolului 75 din Constituþie. În acest sens, sesizarea este diferitã dupã
cum:
a)Camera decizionalã este Senatul, în care caz, proiectele sunt
înaintate spre
dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, ca primã Camerã sesizatã;
ele sunt pentru
ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaþionale ºi stabilirea
mãsurilor legislative
ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum ºi
adoptarea definitivã a
legilor organice ce privesc organizarea ºi funcþionarea statului.
b) Camerã decizionalã este Camera Deputaþilor în toate cazurile ce nu
fac parte
din enumerarea de la litera a); în aceastã ipotezã, proiectele se
înainteazã la prima
Camerã sesizatã care este Senatul.

Competenþa celor douã Camere ale Parlamentului, în calitate de


Camere prime
sesizate, este redatã în tabelul urmãtor:

Camera Deputaþilor Senat


proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri
internaþionale ºi a mãsurilor legislative ce rezultã
toate proiectele de legi ºi propunerile legislative
de nivelul legilor ordinare
75
din aplicarea acestor tratate sau acorduri
proiectele legilor organice prevãzute în Constituþie la:
art.31
alin.(5)
Dreptul la informaþie art. 3
alin. (2)
Teritoriul
art.40
alin.(3)
Dreptul de asociere art. 5
alin. (1)
Cetãþenia
art.55
alin.(2) ºi
(3)
Apãrarea þãrii art. 5
alin. (1)
Simboluri naþionale
art.58
alin.(3)
Avocatului Poporului . Numirea ºi
rolul
art. 16
alin. (4)
Egalitatea în drepturi
art. 73
alin. (3)
lit e)
organizarea Guvernului ºi a
Consiliului Suprem de Apãrare a
Þãrii
art. 44
alin. (2)
Dreptul de proprietate privatã
art. 73
alin. (3)
lit k)
contenciosul administrativ art. 52
alin. (2)
Dreptul persoanei vãtãmate de o
autoritate publicã
art. 73
alin. (3)
lit l)
organizarea ºi funcþionarea
Consiliului Superior al Magistraturii,
a instanþelor judecãtoreºti, a
Ministerului Public ºi a Curþii de
Conturi
art. 55
alin. (3)
Apãrarea þãrii - incorporarea
art. 73
alin. (3)
lit n)
organizarea generalã a
învãþãmântului
art. 73
alin. (3)
lit a)
sistemul electoral, organizarea ºi
funcþionarea Autoritãþii Electorale
Permanente
art. 73
alin. (3)
lit o)
organizarea administraþiei publice
locale, a teritoriului, precum ºi
regimul general privind autonomia
localã
art. 73
alin. (3)
lit b)
organizarea, funcþionarea ºi finanþarea
partidelor politice
art.79
alin.(2)
Consiliul Legislativ art. 73
alin. (3)
lit d)
organizarea ºi desfãºurarea
referendumului
art.102
alin.(3)
Guvernul . Rolul ºi structura art. 73
alin. (3)
lit f)
regimul stãrii de mobilizare parþialã
sau totalã a forþelor armate ºi al stãrii
de rãzboi
art.105
alin.(2)
Guvernul . Incompatibilitãþi art. 73
alin. (3)
lit g)
regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de
urgenþã
art.117
alin.(3)
Înfiinþarea de autoritãþi
administrative autonome
art. 73
alin. (3)
lit h)
infracþiunile, pedepsele ºi regimul
executãrii acestora
art.118
alin.(2) ºi
(3)
Sistemul de apãrare art. 73
alin. (3)
lit i)
acordarea amnistiei sau a graþierii
colective
art.120
alin.(2)
Administraþia publicã localã .
Principii de bazã
art. 73
alin. (3)
lit j)
statutul funcþionarilor publici
art.123
alin.(3)
Prefectul art. 73
alin. (3)
lit m)
regimul juridic general al proprietãþii
ºi al moºtenirii
art.125
alin.(2)
Statutul judecãtorilor art. 73
alin. (3)
lit p)
regimul general privind raporturile de
muncã, sindicatele, patronatele ºi
protecþia socialã
art.126 Instanþele judecãtoreºti art. 73 statutul minoritãþilor
naþionale din
76
alin.(4) ºi
(5)
alin. (3)
lit r)
România
art.128
alin.(2)
Folosirea limbii materne ºi a
interpretului în justiþie
art. 73
alin. (3)
lit s)
regimul general al cultelor
art. 140
alin.(1)
Curtea de Conturi art. 83
alin. (3)
Preºedintele României - prelungirea
mandatului
art.142
alin. (5)
Curtea Constituþionalã . Structura art. 136
alin. (3),
(4) si (5)
Proprietatea
art. 141 Consiliul Economic ºi Social

În toate cazurile arãtate în tabelul de mai sus în care Camera


Deputaþilor este
Camerã primã sesizatã, Senatul este Camerã decizionalã, reciproca fiind
valabilã.

Aspecte de ordin procedural


proiectele se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor la Biroul
permanent al
Camerei la care au fost depuse; ele trebuie sã fie însoþite de o expunere
de motive, iar
propunerile legislative trebuie redactate în forma cerutã pentru
proiectele de legi;
Biroul permanent este cel care verificã dacã sesizarea a fost depusã cu
respectarea
articolului 75 din Constituþie ºi va trimite celeilalte Camere proiectul de
lege sau
propunerea legislativã respectivã în cazul în care aceastã din urmã
Camerã era
competentã a-l adopta în primã lecturã;
dacã nu sunt însoþite de avizul Consiliului Legislativ ºi, când este
cazul, de cel
al Consiliului Economic ºi Social, proiectele de legi sau propunerile
legislative, dupã
caz, se trimit acestora, avizul urmând sã fie emis în termenul prevãzut
de lege;
în cazul propunerilor legislative iniþiate de cãtre cetãþeni, preºedintele
Camerei
prime sesizate, înainte de comunicarea iniþiativei cãtre parlamentarii
Camerei
respective, va solicita Curþii Constituþionale verificarea îndeplinirii
condiþiilor
constituþionale pentru exercitarea iniþiativei legislative;
proiectele de legi se înregistreazã numai la Camera competentã a fi
prima
sesizatã, în conformitate cu art. 75 din Constituþie ºi nu trebuie sã fie
lovite de vicii de
inadmisibilitate; Biroul permanent are competenþa de a constata
existenþa cauzelor de
inadmisibilitate ºi de a decide dacã Camera unde a fost depus proiectul
este
77
competentã, potrivit art. 75 din Constituþie, sã-l dezbatã în calitate de
Camerã primã
sesizatã;
parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamentului, în
funcþie de
domeniul de specializare a competenþei Camerei prima sesizatã din care
face parte
propunerea legislativã respectivã;
dupã înregistrare la Biroul permanent al Camerei, proiectele, avizul
Consiliului
Legislativ, al Consiliului Economic ºi Social ºi a altor instituþii ori
organisme care,
potrivit legii, au competenþa de avizare, precum ºi dacã este cazul,
decizia Curþii
Constituþionale, punctul de vedere al Guvernului în situaþiile prevãzute
de Constituþie
ºi alte materiale supuse Camerei spre dezbatere ºi aprobare se
distribuie
parlamentarilor ºi comisiilor parlamentare (comisia sesizatã în fond ºi
cele pentru
avizare, dupã caz);
proiectele se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor la Biroul
permanent;
proiectele sunt aduse la cunoºtinþã Camerei de cãtre preºedintele
acesteia, prin
anunþarea titlului, a iniþiatorului, a comisiei sesizate în fond ºi celor
pentru avizare ºi a
termenului pentru depunerea amendamentelor de cãtre parlamentarii
Camerei
respective, sub sancþiunea decãderii;
 termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrãtoare,
atât în
plen, cât ºi în comisii, dacã nu se prevede altfel (de exemplu, termenele
de protecþie a
dreptului parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituþionalã sunt pe zile
calendaristice
sau la Senat, termenele stabilite de Biroul permanent pentru depunerea
raportului de
cãtre comisia sesizatã în fond nu pot fi mai scurte de 5 zile
calendaristice pentru
procedura ordinarã ºi de 3 zile calendaristice pentru procedura de
urgenþã;
Biroul permanent rezolvã conflictele de competenþã care pot sã aparã
între
comisii: conflict pozitiv, în cazul în care douã sau mai multe comisii se
declarã
competente, sau negativ, atunci când o comisie îºi declinã
competenþa în
favoarea altei comisii, care ºi ea refuzã; în cazul când comisia ce
a declanºat
conflictul nu este de acord cu soluþia Biroului permanent, ea se
poate adresa
plenului, care va decide prin votul majoritãþii parlamentarilor prezenþi;
78
comisia sesizatã în fond este aceea care va întocmi un raport
asupra
proiectului de lege sau propunerii legislative cu care a fost sesizatã
cuprinzând
propuneri motivate pentru admitere fãrã modificãri, respingere sau
admitere cu
modificãri, ca ºi motivele neacceptãrii unor amendamente ori avize;
pentru avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii;
avizul se
trimite comisiei sesizate în fond, ca ºi amendamentele parlamentarilor;
dacã un
amendament sau o propunere legislativã (iniþiativã parlamentarã sau
popularã) are
implicaþii bugetare, este obligatoriu sã se solicite punctul de vedere al
Guvernului;
proiectele elaborate de o comisie specialã nu se mai supun examinãrii
într-o altã
comisie;
 raportul comisiei sesizate în fond se transmite Biroului
permanent în
termenul stabilit de cãtre acest Birou, care îl va difuza parlamentarilor,
Guvernului
ºi iniþiatorului; modificarea termenului poate fi aprobatã de cãtre Biroul
permanent la
cererea motivatã a comisiei sesizate în fond;
în sens strict juridic, aceastã etapã nu constituie o fazã decizionalã,
dar are rolul
de a pregãti, fundamenta ºi chiar de a prefigura dezbaterile ºi rezultatul
votului din
Camerã;
procedura în comisie este, în esenþã, aceeaºi cu cea din plen, dar mai
puþin
formalistã; dezbaterea are caracter viu ºi nu existã nici o normã cu
privire la limitarea
numãrului de intervenþii sau a duratei lor; votul este, de regulã,
deschis, prin ridicare de
mâini, iar în caz excepþional, secret;
principala deosebire dintre procedura în comisie ºi procedura din plen
este
cã, de regulã, în comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrãrile
ei participã,
fãrã drept de vot, reprezentanþii iniþiatorilor, parlamentari din alte
comisii, care
au formulat amendamente, spre a le susþine, invitaþii chemaþi de
comisie, cum
sunt experþi sau reprezentanþi ai autoritãþilor publice; dacã se
cere prezenþa
reprezentanþilor Guvernului, aceasta este obligatorie; ºedinþele
comisiilor pot fi
concomitente cu cele ale plenului; în acest caz, la chemarea
preºedintelui ce
prezideazã lucrãrile în plen, parlamentarii sunt obligaþi sã
întrerupã ºedinþa
79
comisiei spre a se prezenta la plenul Camerei;
termenele pentru depunerea raportului de cãtre comisia sesizatã în
fond,
stabilite de Biroul permanent, dupã consultarea preºedintelui comisiei
sesizate în
fond, în cazul în care Camera Deputaþilor este prima Camerã sesizatã,
nu pot fi, de
regulã, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile, iar în cazul în care
este Camerã
decizionalã, aceste termene nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau
mai mari de 60
de zile;
la întocmirea ordinii de zi se va acorda prioritate sesizãrilor cu
privire la
problematica expusã la secþiunea 6.2.1. din prezentul curs;
la oricare dintre cele douã Camere, proiectele de legi ºi propunerile
legislative
se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la
primirea de cãtre
Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care
Camera este
prima sesizatã;
diferenþierea apare în cazul în care Camera este decizionalã; astfel,
proiectele
de legi ºi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în
termen de cel
mult 7 zile pentru cele în care Camera Deputaþilor este Camerã
decizionalã ºi în cel
mult 10 zile pentru cele în care Senatul este Camerã decizionalã;
iniþiatorul proiectului de lege sau a propunerii legislative poate
sã-ºi
retragã iniþiativa, sã o modifice ori sã o rectifice pânã la data înscrierii
acesteia
pe ordinea de zi;
Biroul permanent întocmeºte proiectul ordinii de zi, ce se aprobã la
Camera
Deputaþilor de cãtre Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de cãtre plen (a
se vedea
secþiunea 6.2.1. ce cuprinde prevederi generale în legãturã cu
aprobarea ordinii de zi).

Regimul amendamentelor
Definire: constituie o modificare de formã ce poate avea ºi
semnificaþia unei
modificãri de fond aduse unui text supus deliberãrii
Semnificaþia amendamentului.
80
- este o modalitate de perfecþionare a legii în cadrul procedurii
parlamentare; dacã
cele mai multe ºi importante iniþiative sunt guvernamentale, în ce
priveºte
amendamentele, situaþia este inversã, reechilibrându-se astfel relaþia
dintre Guvern ºi
Parlament;
- dreptul de a propune amendamente derivã din dreptul de iniþiativã
legislativã ºi
din dreptul de vot (dacã parlamentarul este cel ce adoptã legea, este
firesc ca el sã poatã
arãta ºi cum înþelege sã o aprobe); de aceea, dreptul de a formula
amendamente revine
numai celor care participã la procesul legislativ (parlamentarii individual
sau din partea
grupului parlamentar ºi Guvernul), amendamentul constituind principala
contribuþie a
parlamentarilor la elaborarea legii în Parlament;
- amendamentul este un drept procedural, care este conferit numai de
regulamente; de aceea, unii titulari ai dreptului de iniþiativã legislativã .
cetãþenii, în
cadrul iniþiativei populare, ºi Preºedintele României, în cadrul iniþiativei
constituþionale
. nu se bucurã de dreptul de a formula amendamente;
- amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, în final, chiar dacã
aparþin
opoziþiei, expresia activitãþii normative a majoritãþii, fãrã votul cãreia
ele nu ar putea fi
acceptate;
- opoziþia poate adopta douã poziþii: obstrucþionistã, prin
amendamente
inacceptabile pentru majoritate, având deci un scop exclusiv dilatoriu
sau constructivã,
reprezentând o contribuþie pentru îmbunãtãþirea reglementãrii sau care
rezultã dintr-o
negociere politicã prealabilã; pentru evitarea amendamentelor
obstrucþioniste,
regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor.
Trãsãturi ale disciplinei amendamentelor
sub aspect formal, amendamentul se prezintã în scris, cu excepþia
amendamentelor orale care privesc probleme de redactare sau de micã
însemnãtate ºi
care pot fi prezentate ºi direct în ºedinþa Camerei; membrii comisiilor
pot prezenta
amendamente orale în cursul ºedinþelor de analizã ºi dezbateri în
comisie;
amendamentul se prezintã motivat ºi sub semnãtura iniþiatorului, cu
precizarea,
81
dacã este cazul, a grupului parlamentar din care acesta face parte;
amendamentele se supun deliberãrii organului unde au fost depuse (la
comisia
sesizatã în fond sau cele orale în plen); data amendamentului este data
înregistrãrii sale
la comisie care þine o evidenþã specialã a tuturor amendamentelor
primite ºi, la cerere,
elibereazã autorului o dovadã cã a primit amendamentul;
la Camera Deputaþilor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau
Guvernul au
dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizatã în fond, pânã la
împlinirea unui
termen de 5 zile înainte de data stabilitã pentru depunerea raportului;
la Senat,
termenul este de 5 zile pentru procedura ordinarã, respectiv 3 zile
pentru procedura de
urgenþã de la difuzarea proiectului;
pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã,
amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la
anunþarea în plenul
Camerei Deputaþilor când propunerea legislativã se comunicã
Guvernului; comisia este
obligatã sã întocmeascã în urmãtoarele 5 zile un raport asupra
amendamentelor; numai
dupã împlinirea acestui termen, propunerea legislativã poate fi înscrisã
pe ordinea de zi
ºi, dacã este cazul, comunicatã, în forma sa definitivã, deputaþilor ºi
Guvernului; la Senat
nu existã o procedurã specialã;
amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui
membru al
Guvernului;
comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronunþã
asupra
tuturor amendamentelor înregistrate; numai în cazul în care considerã
necesar, comisia
respectivã va solicita ºi avizul unei alte comisii;
pentru a se putea pronunþa, comisia sesizatã în fond va transmite
Guvernului
amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a
bugetului asigurãrilor
sociale de stat, potrivit art. 111 din Constituþie. Amendamentele la
care, în termen de 5
zile de la primire, Guvernul nu prezintã un punct de vedere, se
considerã acceptate;
este interzis preºedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un
amendament asupra cãruia comisia nu s-a pronunþat; pentru
amendamentele orale,
prezentate în plen, de redactare etc., comisia se pronunþã prin raportor;
82
amendamentele de fond direct în plen nu sunt permise, cu
excepþia
subamendamentelor (propunere de modificare a unui amendament
acceptat), a celor ce
privesc modificãrile intervenite în urma examinãrii ºi definitivãrii textului
în comisii
sau a celor de micã însemnãtate sau de redactare (de corelare tehnico-
legislativã,
gramaticale sau lingvistice); în mod excepþional, dacã plenul aprobã
prezentarea unui
amendament de fond sau dacã acceptã un amendament respins de
comisie ºi un
subamendament cu consecinþe importante asupra proiectului,
preºedintele întrerupe
dezbaterile ºi trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate în fond;
când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante
asupra
proiectului, preºedintele Camerei poate trimite textele în discuþie
comisiei sesizate în
fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În
acest caz, prin
amendamente, dezbaterea ºi votul se specializeazã în sensul
concentrãrii lor asupra
problematicii unui articol.

B. Etapa deliberativã
a) Dezbaterea în plen
- are loc în succesiunea stabilitã de ordinea de zi;
- începe cu aducerea la cunoºtinþa parlamentarilor a ordinii de zi ºi are
loc în
ºedinþa Camerei, potrivit programului de activitate aprobat; poate avea
loc în paralel cu
ºedinþele comisiilor parlamentare (la chemarea preºedintelui, ºedinþa
în comisii se
întrerupe de drept, iar parlamentarii au obligaþia sã participe la ºedinþa
plenului);
- cuprinde trei etape:
dezbaterea generalã;
dezbaterea pe articole;
votul final.

a.1. Dezbaterea generalã


- începe cu prezentarea de cãtre iniþiator a motivelor care au condus la
83
promovarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, dupã caz; la
Senat,
Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sãu;
- urmeazã aducerea la cunoºtinþã a raportului comisiei sesizate în fond;
- pentru dezbaterea generalã, preºedintele Camerei dã cuvântul unui
reprezentant al fiecãrui grup parlamentar în ordinea înscrierii;
- iniþiatorul are din nou dreptul la cuvânt înaintea încheierii dezbaterii
generale;
- în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune
respingerea
proiectului de lege sau a propunerii legislative, dupã caz, preºedintele
va
supune votului plenului aceastã propunere ce poate fi acceptatã cu
majoritate
simplã, chiar dacã legea are caracter organic; dacã plenul primei
Camere
sesizate aprobã raportul comisiei prin care se propunea respingerea
iniþiativei
legislative, aceasta se trimite Camerei decizionale, care întotdeauna
este cea de
a doua Camerã, pentru a decide definitiv; dacã, însã, plenul Camerei
decizionale aprobã raportul comisiei sesizate în fond de respingere a
proiectului de lege sau a propunerii legislative, decizia acestuia este
definitivã.

a.2. Dezbaterea pe articole


- dezbaterea pe articole se face în ordinea lor din proiectul de lege ºi
numai a
celor la care s-au formulat amendamente, admise sau respinse în
raportul comisiei
sesizate în fond; de aceea, dacã nu existã amendamente, dupã
dezbaterile generale se
trece direct la vot;
- discutarea articolelor începe cu amendamentele prin care se
propune
suprimarea unui text, apoi urmeazã cele care privesc modificarea sau
completarea
acestuia; Camera se pronunþã prin vot asupra fiecãrui amendament;
- în cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile
parlamentare pot
pune în discuþie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond
sau
amendamentele depuse la comisie, dar care nu figureazã în raportul
acesteia;
- în cazul când existã mai multe amendamente care nu se exclud, ele
se supun la vot
în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în
raportul comisiei
84
sesizate în fond; dimpotrivã, dacã amendamentele se exclud, se începe
cu cel nefavorabil
pentru iniþiatori, care dacã este acceptat, exclude celelalte
amendamente, continuându-se
astfel pânã la epuizarea lor, spre a se evita soluþii contradictorii (de
exemplu, printr-un
amendament se propune ca un termen sã fie de 5 zile, printr-un alt
amendament, de 10
zile, iar printr-un altul de 3 zile);
- în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, însã se pot
formula
subamendamente (care privesc un amendament adoptat) sau
amendamente orale de
corelare tehnico-legislativã, gramaticale ori lingvistice;
- fiecare parlamentar îºi poate exprima punctul de vedere personal sau
al grupului
din care face parte;
- când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante
asupra
proiectului de lege sau propunerii legislative, preºedintele Camerei
Deputaþilor poate
suspenda lucrãrile ºi trimite textele în discuþie comisiei sesizate în fond,
cu stabilirea
termenului de prezentare a punctului de vedere. La Senat, plenul
este cel care va
decide suspendarea lucrãrilor ºi trimiterea unor texte pentru a fi
repuse în discuþia
comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au
dreptul sã fie
ascultaþi în cadrul comisiei; acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii
Guvernului. Comisia
sesizatã în fond va întocmi un raport suplimentar;
- în finalul dezbaterilor fiecãrui articol, iniþiatorul poate lua cuvântul;
- articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerutã este cea
simplã, indiferent
de natura legii respective.

a.3. Votul final


- se realizeazã în fiecare Camerã, cu excepþia legii bugetului, care se
adoptã
în ºedinþã comunã;
- votul final acoperã cerinþa constituþionalã a majoritãþii necesare în
funcþie de
tipul de lege ºi anume: legile organice se adoptã cu majoritate
absolutã, iar cele
ordinare cu majoritate simplã;
- în cursul votãrii nu se poate acorda cuvântul;
85
- înainte de votare, preºedintele Camerei poate cere verificarea
cvorumului prin
apel nominal sau prin numãrare de cãtre secretari; parlamentarii care
nu îºi exercitã
dreptul de vot, dar care au fost prezenþi în sala de ºedinþã intrã în
numãrul
regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacã în sala de ºedinþã nu se
aflã majoritatea
senatorilor, respectiv deputaþilor, preºedintele amânã votarea pânã la
întrunirea
cvorumului legal;
- votul final priveºte ansamblul reglementãrii. Camera poate hotãrî, la
propunerea
preºedintelui, ca votul final sã priveascã pãrþi din ansamblul
reglementãrii, în mãsura
în care fiecare parte constituie o reglementare unitarã; în acest caz este
obligatoriu ca
toate pãrþile astfel separate sã fie supuse succesiv la vot, în aceeaºi
ºedinþã, iar partea
care nu a fost adoptatã se eliminã din cuprinsul reglementãrii;
- semnificaþia votului final este expresia atitudinii, îndeosebi politice, a
fiecãrui
parlamentar în parte faþã de proiect (deci, în principal, a grupurilor
parlamentare);
- votul final poate avea loc la încheierea dezbaterii pe articole sau într-o
ºedinþã
consacratã acestui scop (ºedinþã de vot), în ordinea definitivãrii
proiectelor, ca urmare
a dezbaterii pe articole; în cazul în care pânã la data ºedinþei de vot,
stabilitã prin
ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se
amânã de drept;
ºedinþele consacrate exclusiv votului final, prevãzute în ordinea de zi, se
aduc din timp
la cunoºtinþa Camerei de cãtre preºedintele acesteia, care va preciza
data ºi ora când
vor avea loc;
- proiectul la care nu s-au fãcut amendamente pânã la data ºedinþei de
vot se
supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre iniþiator a
expunerii de
motive ºi de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum
ºi dupã
audierea punctelor de vedere ale reprezentanþilor grupurilor
parlamentare.

a.4. Principiile ordonãrii procedurii între Camere


- ordinea procedurii parlamentare în relaþiile dintre Camere este
univocã ºi
rigidã, de la Camera prima sesizatã la Camera decizionalã;
86
- caracterul rigid este accentuat de existenþa unor termene
constituþionale la
împlinirea cãrora intervine prezumþia absolutã de acceptare;
- Camera decizionalã este întotdeauna specializatã; aceasta
justificã
competenþa ei de a decide definitiv;
- prima Camerã sesizatã este întotdeauna o Camerã de reflecþie din
care cauzã,
proiectul de lege sau propunerea legislativã, dupã ce au fost
adoptate sau
respinse de cãtre aceastã Camerã, este înaintat Camerei decizionale;
- dacã Camera decizionalã respinge proiectul sau propunerea
legislativã,
aceastã decizie este definitivã, iar iniþiativã legislativã respectivã nu va
mai
putea fi introdusã pe ordinea de zi în sesiunea în curs;
- dacã proiectul, în afara obiectului principal al reglementãrii cuprinde ºi
unele
prevederi pentru care decizionalã este cealaltã Camerã, în considerarea
lor ºi
numai a lor, se trimite proiectul la Camera competentã sã decidã
definitiv;
- în cazul în care, prevederile adiacente obiectului principal al
reglementãrii s-
au stabilit de Camera decizionalã, doar ele se trimit la prima Camerã
sesizatã
(de reflecþie) care, dacã ºi le însuºeºte, soluþia este definitivã; dacã nu
este de
acord, se vor retrimite Camerei decizionale aceste prevederi spre
a se
pronunþa definitiv;
Precizare:
Principiile susmenþionate nu se aplicã procedurii parlamentare de
revizuire a Constituþiei ce face obiectul unei analize separate.

b) Adoptarea legii de cãtre Camera prima sesizatã


- Camera prima sesizatã (Camera de reflecþie) este obligatã prin art.
75 din
Constituþie sã se pronunþe asupra proiectelor în termen de 45 de zile;
ca excepþie,
pentru coduri sau legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de
zile; în
cazul depãºiri acestor termene, se considerã cã proiectul de lege sau
propunerea
legislativã au fost adoptate (prezumþia constituþionalã absolutã a unui
acord tacit
rezultând din neorganizarea lucrãrilor, în comisii ºi plen, astfel încât
votul final sã
87
aibã loc fãrã depãºirea termenului constituþional);
- Constituþia nu stabileºte data de la care curge termenul de 45 de zile,
respectiv cel
de 60 de zile; regulamentele parlamentare, astfel cum au fost
modificate, pentru a fi
puse de acord cu Legea de revizuire a Constituþiei, au adoptat soluþii
diferite cu
privire la data de la care încep sã curgã termenele susmenþionate;
astfel:
Regulamentul Camerei Deputaþilor stabileºte cã aceste termen curg de
la data
prezentãrii proiectului de lege sau a propunerii legislative în Biroul
permanent
Regulamentul Senatului stabileºte cã aceste termene curg de la data
primirii tuturor
avizelor legale (de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic ºi Social,
alte avize
cerute de lege) pentru propunerile legislative ºi de la data prezentãrii
în Biroul
permanent, pentru proiectele de lege;
- pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei
ordonanþe de urgenþã,
potrivit art. 115 alin. 4 din Constituþie, dacã Camera prima sesizatã nu
se pronunþã
în termen de 30 de zile de la depunere la Biroul permanent, proiectul de
lege se
considerã adoptat ºi se trimite spre dezbatere Camerei decizionale;
- proiectele de legi ºi propunerile legislative respinse de Camera
decizionalã, nu pot
fi readuse în discuþia acesteia în cursul aceleiaºi sesiuni.
d) Adoptarea legii de cãtre cea de a doua Camerã.
- cea de a doua Camerã este întotdeauna decizionalã.
- în cadrul dezbaterii, în Camera primã sesizatã, s-ar putea ca aceasta
sã adopte
mãsuri de competenþa sa decizionalã, cum ar fi de exemplu, stabilirea
unei
infracþiuni (ce intrã în competenþa decizionalã a Camerei Deputaþilor)
în legea de
ratificare a unui tratat internaþional (ce intrã în competenþa decizionalã
a Senatului);
în acest caz, sunt trei ipoteze posibile:
dacã în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizionalã este de
acord
cu mãsura adoptatã de Camera de reflecþie, prima sesizatã, ea este
definitivã, deoarece, deºi ordinea este inversã faþã de cea obiºnuitã, în
final
s-a respectat competenþa fiecãreia din cele douã Camere;
 pentru acelaºi motiv, dacã în cadrul celei de a doua dezbateri,
Camera
88
decizionalã nu este de acord cu mãsura respectivã sau o modificã, legea
se
întoarce, dar numai în legãturã cu prevederea în cauzã, la Camera ce o
adoptase iniþial, care, în virtutea competenþei sale decizionale, va
decide
definitiv;
aceeaºi este soluþia ºi în cazul în care Camera decizionalã, în cadrul
celei de
a doua dezbateri, adoptã o mãsurã de competenþa decizionalã a
Camerei ce
adoptase legea anterior, situaþie în care legea se întoarce, tot în ce
priveºte
prevederea respectivã, la Camera prima sesizatã, care va decide
definitiv.

Modul de calcul al termenelor procedurale în cadrul procedurii legislative


este
reglementat diferit în regulamentele celor douã Camere. Astfel, dacã la
Camera
Deputaþilor se aplicã regula potrivit cãreia termenele se calculeazã pe
zile
calendaristice, la Senat termenele procedurale de legiferare curg pe zile
lucrãtoare atât
în plen, cât ºi în comisii.

89
Etapa pregãtitoare
r
a
p
o
r
t
Amendament Avize
Etapa deliberativã
Semnarea legii de preºedinte
Legea adoptatã de prima Camerã sesizatã
Legea adoptatã de Camera decizionalã
Birou permanent
Votul final
Dezbateri pe articole
Dezbateri generale
Plenul Camerei
Ordinea de zi
Adoptarea în forma aprobatã de Camera
decizionalã
Adoptarea în forma aprobatã de
Camera decizionalã
Spre promulgare
Procedura prealabilã
promulgãrii, dacã
legea a fost votatã de
ambele Camere
La Camera primã
sesizatã cu competentã
decizionalã pentru pentru
anumite prevederi
Difuzare
fiecãrui
parlamentar
Comisia de
avizare
Comisia
sesizatã în
fond

d. Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare ºi


publicare
- Legea adoptatã de ambele Camere, în forma aprobatã de Camera
decizionalã, este
semnatã de preºedinþii acestora, cu menþiunea tipului de lege,
ordinarã sau
organicã, dupã care urmeazã procedura prealabilã trimiterii spre
promulgare, ºi
anume, legea este depusã spre consultarea parlamentarilor la secretarii
generali ai
Camerelor ºi se trimite la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Avocatului
Poporului ºi
Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituþionalitate
poate fi invocatã
90
pânã la promulgare; dupã împlinirea unui termen de 5 zile, în cazul
legilor adoptate
în procedura obiºnuitã, ºi de 2 zile, în cazul celor adoptate în procedurã
de urgenþã;
dupã împlinirea acestor termene, legea se trimite spre promulgare
Preºedintelui
României; termenele menþionate sunt de protecþie, având ca scop
evitarea unei
promulgãri precipitate, în aºa fel încât sã nu se mai poatã invoca o
sesizare de
neconstituþionalitate;
- dupã promulgare, legea se trimite spre publicare de cãtre
preºedintele Camerei
Deputaþilor;
- Camera Deputaþilor asigurã evidenþa ºi pãstrarea originalelor tuturor
proiectelor de
legi adoptate, a celor promulgate ºi a formelor iniþiale ale acestora, cu
care a fost
sesizat Parlamentul, ºi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în
ordinea
promulgãrii lor, trimiþându-le spre publicare în Monitorul Oficial al
României,
Partea I.

e. Procedura de urgenþã
Are caracter excepþional ºi reprezintã o procedurã acceleratã de
adoptare a legilor
ordinare ºi organice, nefiind aplicabilã legilor constituþionale; procedura
se desfãºoarã
cu aprobarea Camerei sau de drept.
Procedura pe baza aprobãrii Camerei
- la Camera Deputaþilor, la cererea Guvernului sau la propunerea
Biroului
permanent, grupurilor parlamentare ori comisiilor permanente,
procedura de urgenþã
se aprobã de Comitetul ordinii de zi, iar la Senat se analizeazã de cãtre
Biroul
permanent ºi, dacã este cazul, se supune aprobãrii plenului; aprobarea
se solicitã
concomitent cu anunþarea în plen a proiectului, întrucât ea priveºte ºi
etapa prealabilã
de pregãtire a dezbaterilor, cât ºi pe cea a deliberãrii.
e.1. Conþinutul procedurii
La Camera Deputaþilor
deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta
amendamente, care se
91
depun la comisia sesizatã în fond în maxim 48 de ore de la aprobarea
procedurii de
urgenþã; în acelaºi termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic ºi
Social sau
alte autoritãþi care, potrivit legii, au competenþe de avizare, vor trimite
avizul
comisiei sesizate în fond;
comisia sesizatã în fond va întocmi raportul în termen de 3 zile de la
sesizare;
proiectul se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi;
la dezbateri participã reprezentanþii grupurilor parlamentare, fãrã a
putea depune
amendamente sau subamendamente în plen decât cu privire la chestiuni
legate de
formã;
dezbaterea în plen a proiectului nu poate depãºi durata de timp
aprobatã de
Camerã, la propunerea Biroului comisiei sesizate în fond; în situaþia în
care acest
timp s-a epuizat, dezbaterea se încheie, iar preºedintele Camerei
supune votului
fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond, dupã
care va
proceda la votul final al reglementãrii în ansamblul sãu.
La Senat
existã o procedurã similarã, deosebirea fiind doar cã termenele
susmenþionate se
aprobã de Biroul permanent.

Procedura de urgenþã se desfãºoarã de drept în urmãtoarele situaþii:


- pentru adoptarea proiectelor de lege pentru armonizarea legislaþiei
naþionale cu cea
a Uniunii Europene ºi a Consiliului Europei;
- pentru adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea
ordonanþele de urgenþã;
- pentru situaþia în care Camera prima sesizatã a adoptat o prevedere
din proiectul de
lege care intrã în competenþa sa decizionalã, neînsuºitã de cealaltã
Camerã ºi
retrimisã pentru o nouã dezbatere primei Camere sesizate;
- pentru situaþia în care Camera decizionalã a adoptat, într-un proiect
de lege, o
prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere
sesizate.

92
Etapa pregãtitoare
Birou permanent
r
a
p
o
r
t
Amendament Avize
Etapa deliberativã
Procedura de legiferare
(faza parlamentarã a procedurii legislative)
Iniþiativa legislativã
(Guvern, parlamentari, iniþiativa popularã)
Consiliul legislativ
pentru proiectele
neavizate
Curtea
Constituþionalã
pentru verificarea
legalitãþiiin iþiativei
populare
Difuzare
fiecãrui
parlamentar
Comisia de
avizare
Comisia
sesizatã în
fond
Ordinea de zi
Plenul Camerei
Dezbateri pe articole
Semnarea legii de preºedinte
Dezbateri generale
Votul final
Trimiterea legii la
cealaltã Camerã
Repetarea procedurii
de legiferare la
cealaltã Camerã
Adoptarea în forma
aprobatã de Camera
decizionalã
Trimiterea legii
spre promulgare
Procedura prealabilã
promulgãrii, dacã
legea a fost votatã de
ambele Camere

93
e.2. Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobãrii
propunerii
e.2.1. Angajarea rãspunderii Guvernului
Este o procedurã mixtã, de legiferare ºi control, întrucât dacã
majoritatea nu e
rãsturnatã prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, care constituie o
procedurã de
control, proiectul se considerã aprobat, ceea ce constituie efectul unei
proceduri de
legiferare; raþiunea: dacã Guvernul îºi angajeazã soarta, parlamentarii
trebuie sã-ºi
asume rãspunderea fie de a-l demite, fie de a adopta proiectul fãrã de
care Guvernul
considerã cã nu nai poate funcþiona.
Conþinutul procedurii
- poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraþie publicã sau un
program;
- proiectul de lege se considerã adoptat sau, dupã caz, declaraþia
politicã ori
programul aprobate dacã în 3 zile de la angajarea rãspunderii nu se
depune o
moþiune de cenzurã sau aceasta a fost respinsã;
- parlamentarii pot amenda prin propuneri de modificare sau de
completare proiectul
de lege ce constituie obiectul angajãrii rãspunderii Guvernului, însã,
aceste
amendamente trebuie sã fie acceptate de cãtre Guvern;
- angajarea se face în faþa Camerelor reunite în ºedinþã comunã;
- dacã birourile permanente reunite constatã cã nu s-a depus moþiunea,
legea este
adoptatã, ori declaraþia sau programul acceptate; în cazul legii urmeazã
procedura
prealabilã trimiterii la promulgare ( 5 zile în cazul legilor adoptate în
procedurã
obiºnuitã ºi 2 zile în cazul celor adoptate în procedurã de urgenþã
pentru sesizarea
de cãtre parlamentari a Curþii Constituþionale) ºi apoi trimiterea legii
spre
promulgare;
- dacã s-a depus moþiunea de cenzurã, se aplicã procedura specificã
acesteia, iar în
cazul în care Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraþia politicã
sau
programul se considerã respinse.
e.2.2. Dezbaterea legii bugetului direct în ºedinþa celor douã Camere
reunite,
întrucât astfel se evitã repetarea deliberãrii în fiecare Camerã;
e.2.3. Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaþionale, întrucât la
aceste
94
convenþii internaþionale nu se pot face amendamente, conþinutul lor
fiind expresia
acordului de voinþã a pãrþilor, ci numai rezerve, dacã tratatele sau
acordurile
internaþionale respective permit acest lucru.

f) Procedurile complementare
Constau în repetarea, în anumite limite, a procedurii parlamentare
încheiate prin
adoptarea legii, ca urmare a reexaminãrii acesteia la cererea
Preºedintelui României
sau în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a fost acceptatã o
sesizare de
neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii legii de cãtre preºedintele
României.
f.1. Reexaminarea legii la cererea Preºedintelui României
- Preºedintele României poate cere, înainte de promulgare, o singurã
datã,
reexaminarea legii pentru motive de constituþionalitate, oportunitate,
de impact
internaþional etc.;
- discutarea se face începând cu Camera prima sesizatã; dacã legea a
fost
adoptatã de Camerele reunite în ºedinþã comunã, cererea se adreseazã
acestora;
Parlamentul nu este þinut de un termen în care sã ia în discuþie
cererea de
reexaminare a Preºedintelui României;
- Camerele pot accepta sau respinge cererea Preºedintelui, ce se
dezbate, pe rând,
în fiecare Camerã, iar dacã modificã legea, aceasta se va face cu
respectarea regulilor
procedurii obiºnuite;
- practic, în limitele cererii Preºedintelui, reexaminarea are semnificaþia
unei noi
lecturi a legii, astfel încât, cererea întârziind definitivarea, are
semnificaþia unui vot
suspensiv;
- cererea se soluþioneazã cu aceeaºi majoritate cu care a fost adoptatã
legea, fapt
pentru care unii autori nu o considerã ca fiind un veto suspensiv;
- dupã reexaminare, legea retrimisã preºedintelui se promulgã în
termen de 10 zile.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a


fost
acceptatã o sesizare de neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii
legii de cãtre
95
Preºedintele României.
- controlul poate fi declanºat la sesizarea a 50 de deputaþi sau 25 de
senatori, a Înaltei
Curþi de Casaþie ºi Justiþie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a
unuia dintre
preºedinþii celor douã Camere sau la sesizarea Preºedintelui României;
dacã Curtea
Constituþionalã va constata cã legea sau o prevedere a ei, ce face
obiectul sesizãrii,
sunt neconstituþionale, legea se trimite spre reexaminare Camerei
prime sesizate,
procedura parlamentarã urmându-ºi cursul obiºnuit;
- Parlamentul este obligat sã punã de acord prevederile
neconstituþionale cu
dispoziþiile Constituþiei, însã nu existã un termen în care trebuie
adoptatã
legea declaratã neconstituþionalã;
- Parlamentul poate sã nu mai dezbatã legea respectivã, însã, dacã o
adoptã, trebuie
sã o facã cu respectarea deciziei Curþii Constituþionale.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a


fost
acceptatã o excepþie de neconstituþionalitate a legii
- de la data publicãrii în Monitorul Oficial, deciziile Curþii sunt obligatorii
pentru viitor ºi opozabile .erga omnes. (nu doar inter partes litigantes);
Prin Legea de revizuire a Constituþiei din 2003 s-a introdus
instituþia
suspendãrii de drept pe o perioadã de 45 de zile de la data
publicãrii
deciziei a dispoziþiilor declarate ca fiind neconstituþionale;
- acest termen creeazã o obligaþie pentru legiuitor de a pune de
acord
prevederea declaratã neconstituþionalã cu dispoziþiile Constituþiei; faþã
de
terþi, termenul de 45 de zile nu are nici un efect juridic,
deoarece
sancþiunea inaplicabilitãþii intervine de la data deciziei Curþii ºi nu de la
data împlinirii termenului;
- punerea de acord a dispoziþiilor neconstituþionale cu legea
fundamentalã
se va face, în conformitate cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147
alin. 1, în ºedinþa comunã a Camerelor Parlamentului, la sesizarea unei
comisii parlamentare comune;
96
- în situaþia în care Parlamentul nu ia în dezbatere prevederile
neconstituþionale pânã la împlinirea termenului de 45 de zile, se
considerã, cã ºi-a exprimat tacit voinþa a dispoziþiile respective sã nu se
mai aplice.
7.2. Procedura parlamentarã de ratificare a tratatelor sau altor
acorduri
internaþionale

a. Categorii de tratate sau de acorduri internaþionale


- tratate sau acorduri internaþionale semnate, în numele României, de
cãtre
Preºedintele României;
- tratate aprobate de cãtre Guvern, potrivit Legii nr. 590/2003 privind
tratatele.

b. Particularitãþi ale procedurii de ratificare


b.1. Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare
se
suspendã dacã unul dintre preºedinþii celor douã Camere, 50 de
deputaþi sau 25 de
senatori sesizeazã Curtea Constituþionalã printr-o acþiune directã
privind
neconstituþionalitatea unor prevederi ale acestor tratate sau acorduri
internaþionale.
Dacã Curtea respinge sesizarea, procedura îºi reia cursul de la faza în
care se afla la
data sesizãrii.
Dacã, însã, Curtea Constituþionalã admite sesizarea, tratatul nu poate fi
ratificat
decât cu îndeplinirea uneia dintre urmãtoarele condiþii:
- revizuirea Constituþiei, dupã care tratatul sã fie supus din nou
ratificãrii,
- renegocierea ºi modificarea tratatului, pentru punerea sa de
acord cu
prevederea constituþionalã încãlcatã;
- nu se pot formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor
documente
internaþionale ºi, de aceea, o soluþie ar fi formularea unor rezerve,
pentru evitarea
aplicãrii dispoziþiei neconstituþionale, desigur, în aceastã din urmã
situaþie,
dacã prevederile tratatului respectiv o permit.
97
b.2. Pentru aderarea României la NATO ºi Uniunea Europeanã, tratatele
se adoptã
în ºedinþa comunã a Camerelor Parlamentului cu o majoritate de douã
treimi din
numãrul parlamentarilor, care este majoritatea necesarã ºi pentru
revizuirea
Constituþiei; aceastã regulã se aplicã ºi pentru eventualele acte
ulterioare de modificare
a tratatelor constitutive ale celor douã organizaþii internaþionale
susmenþionate.
Cele arãtate se completeazã cu cele arãtate la punctul 7.1. din prezentul
curs.

7.3. Procedura parlamentarã de revizuire a Constituþiei

Subiecþii care pot iniþia revizuirea Constituþiei, potrivit art. 150


din
Constituþie sunt:
- Preºedintele României, la propunerea Guvernului;
- cel puþin o pãtrime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor;
- 500.000 de cetãþeni cu drept de vot, care trebuie sã provinã
din cel puþin
jumãtate din judeþele þãri, iar în fiecare din aceste judeþe sau în
municipiul
Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de semnãturi în
sprijinul
acestei iniþiative.

Revizuirea Constituþiei din anul 2003 a fost de sorginte parlamentarã.


Particularitatea procesului de revizuire a Constituþiei din 2003
constã în
faptul cã, pe baza acordului politic prealabil ºi a unei hotãrâri a
Camerelor
reunite, s-a înfiinþat o Comisie specialã însãrcinatã sã redacteze
propunerea
legislativã de revizuire a Constituþiei ºi sã o prezinte Camerelor
Parlamentului,
similar Comisiei înfiinþate, în 1990, de cãtre Adunarea Constituantã
originarã,
pentru elaborarea Constituþiei
Comisia a fost formatã din 18 parlamentari ai ambelor Camere, cu drept
de
vot, ºi din câte un reprezentant, fãrã drept de vot, din partea
instituþiilor
Preºedintelui României, Guvernului ºi Avocatului Poporului.
98
Propunerea legislativã a parlamentarilor nu poate fi decât colectivã
ºi
distinctã, dupã cum sunt senatori sau deputaþi; deci nu este posibilã o
iniþiativã
fãcutã împreunã, condiþia de numãr urmând a fi stabilitã separat,
pentru fiecare
dintre ei. Propunerea legislativã de revizuire a Constituþiei din anul
2003 a fost
iniþiatã de parlamentarii fiecãrei Camere, urmând sã fie dezbãtutã,
pe temeiul
hotãrârii susmenþionate, mai întâi în Camera Deputaþilor ºi apoi
în Senat.
Formula adoptatã dovedeºte însuºirea propunerii legislative de cãtre un
numãr
suficient de parlamentari din fiecare Camerã pentru ca iniþiativa sã fie în
acord
cu procedura de revizuire prevãzutã în Constituþie. Ordonarea
adoptãrii
iniþiativei mai întâi în una din Camere s-a fãcut în conformitate
cu procedura
legislativã parlamentarã prevãzutã de Constituþie, fiind totodatã
justificatã de
necesitatea evitãrii unor dezbateri paralele care ar fi fost de
naturã sã creeze
contradicþii ºi confuzii.
Dupã ce propunerea legislativã a fost votatã în comisie, ea a fost
transmisã
Curþii Constituþionale ºi Consiliului Legislativ. Dupã pronunþarea acestor
douã
instituþii, comisia a pus de acord textul propunerii legislative de
revizuire cu
decizia Curþii, respectiv cu avizul Consiliului.

Aspecte procedurale:
În cadrul procedurii privind revizuirea Constituþiei, Camerele
Parlamentului au atribuþii identice, neexistând o specializare dupã
competenþã,
cum este în cazul procedurii legislative obiºnuite. Prin urmare, proiectul
legii de
revizuire (atunci când iniþiativa aparþine Preºedintelui României, la
propunerea
Guvernului) sau propunerea legislativã a parlamentarilor . ca în 2003 .
sau a
cetãþenilor se depune în oricare dintre Camere, în funcþie de opþiunea
subiectului
de sezinã parlamentarii pot depune iniþiativa legislativã de
revizuire a
Constituþiei numai în Camera din care fac parte.
Regulamentele parlamentare nu stabilesc competenþe în domeniul
revizuirii Constituþiei pentru nici una dintre comisiile permanente.
De aceea,
99
plenul celor douã Camere reunite va decide cãrei dintre comisiile
permanente îi
revine analizarea în fond a iniþiativei de revizuire a Constituþiei sau
poate decide
înfiinþarea unei comisii speciale care sã analizeze aceastã
problemã (în cadrul
procedurii de revizuire din 2003, rolul unei asemenea comisii l-a avut
Comisia
ce a redactat iniþial proiectul).
Iniþiativa de revizuire este supusã unui control prealabil, general
ºi
abstract exercitat de Curtea Constituþionalã înainte de sesizarea
Parlamentului
(controlul priveºte limitele revizuirii ºi din acest punct de vedere,
consecinþele
sale sunt obligatorii, precum se poate referi ºi la alte aspecte care, însã,
nu sunt
obligatorii nici pentru iniþiator, nici pentru Parlament).
Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor,
dezbaterea
generalã, dezbaterea pe articole sunt comune cu cele existente în
cadrul
procedurii legislative obiºnuite.
Specificitatea procesului de revizuire a Constituþiei constã însã în
urmãtoarele elemente:
- aºa cum am arãtat mai sus, pe lângã subiecþii specifici care
pot iniþia
revizuirea Constituþiei, Camerele sunt identice din punctul de
vedere al
competenþei neexistând Camerã de reflecþie ºi Camerã decizionalã;
- cvorumul de lucru atât la ºedinþele fiecãreia dintre Camere este de
douã
treimi din numãrul parlamentarilor Camerei respective;
- la votul final în Camere, majoritatea necesarã pentru ca legea
constituþionalã sã fie adoptatã, este majoritatea calificatã de douã
treimi
din numãrul parlamentarilor Camerei respective;
- procedura legislativã în cele douã Camere este identicã;
- textul adoptat în prima Camerã sesizatã se transmite celei de a
doua
Camere; dacã proiectul legii sau propunerea legislativã de revizuire a
Constituþiei sunt adoptate de ambele Camere, în aceeaºi formã, ele se
supun
spre ratificare votului popular în cadrul unui referendum pentru
revizuirea
Constituþiei;
100
- dacã în urma votului final în cele douã Camere, textele sunt
diferite,
divergenþele se vor soluþiona dupã urmãtoarea procedurã specificã
revizuirii Constituþiei:
medierea dezacordului prin intermediul unei comisii paritare de
mediere;
soluþionarea divergenþelor neconciliate prin mediere, în cadrul ºedinþei
comune a Camerelor reunite.

Comisia de mediere
* este paritarã, fiind formatã din 7 deputaþi ºi 7 senatori desemnaþi de
fiecare
Camerã, cu respectarea principiului reflectãrii configuraþiei politice;
* dupã întrunire, comisia îºi alege un birou ºi îºi stabileºte regulile de
lucru,
inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul;
* lucrãrile sunt conduse prin rotaþie de un deputat ºi de un senator;
* votul este deschis, în cazul când comisia nu hotãrãºte altfel;
* comisia poate adopta una din prevederile textelor în divergenþã, sau
un text
comun, cu votul majoritãþii simple a membrilor; în caz de paritate, votul
preºedintelui
care conduce ºedinþa în acea zi este decisiv;
* raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, atât cu privire
la fiecare
prevedere în parte, cu majoritate simplã, cât ºi în ansamblul sãu, cu
majoritatea
calificatã de douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere; dacã
ambele Camere
aprobã raportul, divergenþa este stinsã;
* dacã, însã, comisia nu poate sã aplaneze divergenþele, reprezentanþii
Camerelor
situându-se pe poziþii rigide, sau Camerele ori una din ele nu aprobã,
total sau parþial,
raportul comisiei, se declanºeazã, din oficiu, procedura de stingere a
divergenþelor în
ºedinþa comunã a Camerelor;
* activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului, precum
ºi în cazul
în care comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului în termenul
stabilit;
în ceea ce priveºte competenþa comisiei de mediere, pot apãrea
situaþii în care
adoptarea unor soluþii sã aibã efecte prin ricoºeu asupra unor texte
adoptate în
101
aceeaºi formã de cele douã Camere; în acest caz, competenþa este
implicitã, pentru
a se evita adoptarea unor reglementãri necorelate sau contradictorii.

Reunirea Camerelor în ºedinþã comunã


* în ºedinþa comunã se supun dezbaterii numai textele care nu au fost
adoptate în
aceeaºi formã de cãtre Camere;
* dacã nici una dintre Camere nu a adoptat textul comisiei de mediere,
se supune
la vot, mai întâi, textul adoptat de prima Camerã ºi, dacã nu a fost
adoptat, cel votat de
a doua Camerã;
* nu se pot formula amendamente de ºedinþã: la deliberarea raportului
comisiei de
mediere cu privire la soluþionarea divergenþelor dintre Camere cu
ocazia adoptãrii unei
legi de revizuire a Constituþiei;
* dacã una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se
supune
primul la vot ºi numai în cazul în care el nu este adoptat, se supune
textul din Camera
care nu a votat textul propus de comisia de mediere;
* în cazul în care nici unul dintre aceste texte nu a întrunit majoritatea
calificatã
necesarã de trei pãtrimi din numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor,
ele se eliminã din
forma finalã a legii.
O altã particularitate a procedurii legii de revizuire a Constituþiei constã
în faptul
cã, dupã adoptarea ei de cãtre Camere, aceasta nu se poate supune
unui control
preventiv la Curtea Constituþionalã.
De asemenea, legea adoptatã nu se mai supune promulgãrii de cãtre
Preºedintele
României, ci aprobãrii prin referendum.
Justificare:
Dacã corpul electoral aprobã legea, aceasta are ºi un efect
similar
promulgãrii ce rezultã din confirmarea de cãtre corpul electoral a
operei
legiuitorului constituant, ceea ce justificã faptul cã ea va fi publicatã pe
temeiul
hotãrârii Curþii Constituþionale de constatare a rezultatului
aprobativ al
referendumului; din cele arãtate, rezultã cã spre diferenþã de procesul
legislativ
102
obiºnuit, privind legile ordinare sau organice, când, în condiþiile
prevãzute de
Constituþie, procesul legislativ se încheie prin promulgarea legii în
virtutea unei
obligaþii constituþionale a Preºedintelui României ºi, ca urmare, prin
publicarea
ei, în cazul legii de revizuire a Constituþiei, întrucât procesul legislativ se
încheie
prin referendum, efectul similar promulgãrii este numai în cazul
referendumului
aprobativ, întrucât corpul electoral nu este ºi nu poate fi obligat sã
aprobe legea
de revizuire adoptatã de Parlament, pe care, de aceea, o poate
confirma sau
infirma în calitatea sa de putere originarã (în cazul în care
rezultatul nu este
aprobativ, legea adoptatã de Parlament este desfiinþatã, întrucât
opera
reprezentanþilor poporului, ce alcãtuiesc Parlamentul, a fost infirmatã de
corpul
electoral).

Comparaþie între procedura legislativã obiºnuitã


ºi procedura de revizuire a Constituþiei

Aspecte
procedurale
Procedura legislativã obiºnuitã Procedura de revizuire a
Constituþiei
Subiecþii care pot
avea iniþiativa
legislativã
- Guvernul;

- minim un parlamentar;

- 100.000 cetãþeni cu drept de


vot din cel puþin un sfert din
judeþele þãrii, câte cel puþin
5.000 din fiecare judeþ sau din
municipiul Bucureºti;

- numai Guvernul pentru legile


bugetului de stat ºi bugetului
asigurãrilor sociale de stat
- Preºedintele României la
propunerea Guvernului;
- un sfert din numãrul deputaþilor
sau al senatorilor;

- 500.000 cetãþeni cu drept de vot


din cel puþin jumãtate din
judeþele þãrii, câte cel puþin
20.000 din fiecare judeþ sau din
municipiul Bucureºti
Aspecte
anterioare
procedurii
parlamentare
- obþinerea avizului Consiliului
Legislativ în toate cazurile;

- decizia Curþii Constituþionale


cu privire la iniþiativele
legislative populare;

- obþinerea avizului Consiliului


Legislativ;

- decizia Curþii Constituþionale cu


privire la iniþiativele legislativã
de revizuire a Constituþiei,
indiferent de autor (Curtea
Constituþionalã se autosesizeazã
103
- obþinerea avizului Consiliului
Economic ºi Social în unele
situaþii;
ºi realizeazã un control prealabil,
general ºi abstract înainte de
sesizarea Parlamentului cu
privire la limitele revizuirii ºi la
alte aspecte).
Camerele
Parlamentului
- au o competenþã decizionalã
specializatã
- sunt identice din punct de vedere al
competenþei decizionale
Sesizarea - este specializatã, în funcþie de
competenþa Camerelor (iniþiativa
se depune mai întâi la Camera de
reflecþie)
- iniþiativa se depune la oricare
dintre Camerele Parlamentului
atunci când aparþine
Preºedintelui României, la
propunerea Guvernului, sau
corpului electoral;
- iniþiativa parlamentarã se
depune numai la Camera din care
subiecþii de sezinã fac parte
Procedura
legislativã
parlamentarã
- Camerele sunt egale ºi
specializate funcþional;
- Camera prima sesizatã este
Camerã de reflecþie, iar cea de
a doua Camerã este decizionalã
- Camera de reflecþie trebuie sã
adopte legea în termen de 45
de zile de la sesizare (pentru
coduri sau legi de complexitate
deosebitã termenul este de 60
de zile); la Camera decizionalã
se trimite textul adoptat de
prima Camerã în termenele
susmenþionate;
- dacã acest termen este depãºit,
legea este considerã adoptatã
tacit de prima Camerã ºi se
trimite la Camera decizionalã

- Camerele sunt egale; nici una


dintre Camere nu este
decizionalã în cazul existenþei
unor divergenþe între textele
votate în cele douã Camere
- prima Camerã sesizatã nu are un
termen în care sã adopte legea de
revizuire a Constituþiei;
- textul votat în prima Camerã
este dezbãtut în cea de a doua
Camerã;

Respingerea legii - dacã Camera de reflecþie


respinge iniþiativa legislativã,
aceasta se trimite la cea de a
doua Camerã, care va decide
definitiv;
- dacã Camera decizionalã
respinge proiectul de lege cu
care a fost sesizatã, respingerea
este definitivã.
- proiectele de legi sau
propunerile legislative adoptate
de una din Camere se trimit
celeilalte Camere a
Parlamentului;
- dacã aceasta din urmã respinge
proiectul de legea sau
propunerea legislativã, ele se
trimit, pentru o nouã dezbatere,
Camerei care le-a adoptat;
- o nouã respingere este
definitivã.
Soluþionarea
divergenþelor
- ca regulã, cea de a doua
Camerã sesizatã este
decizionalã;
- în cazul în care textele votate de
cele douã Camere sunt diferite,
se declanºeazã procedura de
104
- în cazul în care prima Camerã
sesizatã adoptã o prevedere
care intrã în competenþa sa
decizionalã, prevederea este
definitiv adoptatã dacã ºi cea
de a doua Camerã este de
acord; în caz contrar, numai
pentru prevederea respectivã,
legea se întoarce la prima
Camerã sesizatã, care va
decide definitiv
- soluþia susmenþionatã se aplicã
în mod corespunzãtor ºi în
cazul în care Camera
decizionalã adoptã o prevedere
pentru care competenþa
decizionalã aparþine primei
Camere
mediere de cãtre o comisie
paritarã formatã din 7 deputaþi ºi
7 senatori;
- raportul prin care comisia de
mediere a soluþionat divergenþele
dintre Camere se supune votului
în fiecare dintre camere;
- dacã comisia de mediere nu a
reuºit soluþionarea tuturor
divergenþelor sau dacã una dintre
Camere nu a adoptat unele dintre
soluþiile propuse de comisia de
mediere, textele respective se
supun dezbaterii Camerelor
reunite ale Parlamentului, care
vor decide astfel definitiv
Cvorumul ºi
majoritatea de
vot
- pentru adoptarea de legi
organice sau ordinare,
cvorumul îl reprezintã
majoritatea absolutã a
parlamentarilor fiecãrei
Camere;
- legile ordinare se adoptã cu o
majoritate simplã;
- legile organice se adoptã cu o
majoritate absolutã
- pentru adoptarea legilor
constituþionale cvorumul îl
reprezintã minim douã treimi din
parlamentarii fiecãrei Camere,
iar pentru soluþionarea
eventualelor divergenþe apãrute
în urma procedurii de mediere,
cvorumul este de trei pãtrimi din
numãrul total al parlamentarilor
celor douã Camere reunite;
- majoritãþile pentru adoptarea
legilor constituþionale sunt
identice cu cvorumul precizat în
cazurile susmenþionate
Adoptarea
definitivã a legii
- la momentul obþinerii majoritãþii
cerutã de Constituþie, în funcþie de
tipul de lege, ca urmare a votului
final în Camera decizionalã
- dupã confirmarea de cãtre corpul
electoral prin referendum a soluþiei
legislative de revizuire a Constituþiei
adoptatã de Parlament
Etapa finalã a
procedurii
legislative
- legile organice ºi ordinare se
supun promulgãrii de cãtre
Preºedintele României;
- dupã promulgare, legile
organice ºi ordinare se publicã
în Monitorul Oficial al
României
- legilor constituþionale nu li se
aplicã procedura promulgãrii de
cãtre Preºedintele României,
fiind supuse spre adoptare
corpului electoral, în calitate de
putere originarã;
- dupã adoptarea prin referendum,
legile constituþionale se publicã
în Monitorul Oficial al
României, iar ulterior se va
publica ºi Constituþia revizuitã
Caracterizare
generalã
- procedura este aceea rezultatã
din îmbunãtãþirile aduse de
Legea de revizuire din 2003
- procedura este conformã cu
procedura parlamentarã de
adoptare a Constituþiei din 1991
105

7.4. Proceduri de control


- controlul parlamentar este prin excelenþã posterior; în sens larg;
controlul
parlamentar se referã la toate domeniile de activitate, fiind o consecinþã
a principiului
reprezentãrii;
- tot în sens larg, deliberarea unei legi are semnificaþia unui control
asupra
fundamentãrii sesizãrilor;
- sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizeazã dupã anumite
proceduri
prevãzute de Constituþie ºi de regulamentele parlamentare, care au
efecte diferite,
dupã cum urmeazã:
- efecte politice: întrebarea, interpelarea, moþiunea simplã, ancheta
parlamentarã,
audierea urmatã de declaraþii politice ºi rapoartele unor autoritãþi;
- efecte precumpãnitor juridice: moþiunea de cenzurã, admiterea
cererii de reþinere,
arestare sau percheziþie a parlamentarilor, suspendarea din funcþie a
Preºedintelui
României, punerea sub acuzare a Preºedintelui României.
A. Proceduri de control care au numai efecte politice

7.4.1. Întrebarea
Constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat,
dacã o
informaþie este exactã, dacã Guvernul ºi celelalte organe ale
administraþiei publice înþeleg
sã comunice Camerei informaþiile ºi documentele cerute de Camerã
sau de comisiile
permanente ori dacã Guvernul are intenþia de a lua o hotãrâre într-o
problemã determinatã.
Disciplina procedurii întrebãrilor
prin natura lor, întrebãrile sunt un mijloc de informare a
parlamentarilor,
îndeosebi cu privire la probleme rezultate din activitatea lor în teritoriu,
ºi care
obligã astfel, un membru al Guvernului sau un organ al administraþiei
publice sã se
justifice;
106
fiecare parlamentar poate adresa întrebãri miniºtrilor sau altor
conducãtori ai organelor administraþiei publice pentru obþinerea unei
informaþii
concrete;
Preºedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile care:
- privesc probleme de interes personal sau particular;
- urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii juridice;
- se referã la procese aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti sau pot
afecta
soluþionarea unor cauze aflate în curs de judecatã;
- privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice;
în principiu, ministrul rãspunde pe loc;
durata întrebãrii ºi rãspunsului este limitatã ºi nu este urmatã de
dezbateri;
la întrebãrile orale ºi la întrebãrile scrise, membrii Guvernului nu
rãspund
dacã acela care a adresat întrebarea nu se aflã în sala de ºedinþe; în
cazuri temeinic
justificate, dacã acela care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în
sala de ºedinþe
în ziua în care se prezintã rãspunsul, el poate cere amânarea
rãspunsului o singurã
datã; cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune la
secretarul desemnat
al Camerei ºi se comunicã ministrului pentru relaþia cu Parlamentul; în
cazul când
deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în salã, dupã
constatare, acest fapt
se anunþã în plen de cãtre preºedintele de ºedinþã, iar ministrul vizat
prezintã
rãspunsul la întrebarea adresatã;
întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al
României, Partea a II-a, la sfârºitul fiecãrei sesiuni ordinare;
obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris ºi se depune la secretarul
desemnat al Camerei, care îl informeazã pe ministrul pentru relaþia cu
Parlamentul
asupra întrebãrilor orale la care membrii Guvernului urmeazã sã
rãspundã în cursul
ºedinþei consacrate acestora;
întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de timp de cel
mult un
107
minut, iar ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost
adresatã în cel mult 3
minute; autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu
precizãri ºi
cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute, iar ministrul poate exercita
dreptul la
replicã în acelaºi interval de timp fãrã ca o altã intervenþie pe marginea
întrebãrii
respective sã mai poatã avea loc;
în situaþia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã
întrebarea,
nu este prezent, rãspunsul va fi dat în ºedinþa din sãptãmâna
urmãtoare în timpul
consacrat întrebãrilor orale; Preºedintele Camerei îl informeazã pe
primul-ministru
asupra rãspunsurilor amânate;
parlamentarii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc
un
rãspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei;
întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului ºi celorlalte
autoritãþi
publice de cãtre secretarul desemnat al Camerei, iar rãspunsurile la
întrebãrile
scrise se transmit în cel mult 15 zile;
întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei se
înscriu pe ordinea de zi a ºedinþei în succesiunea primirii rãspunsurilor,
dar nu mai
târziu de 15 zile de la data înregistrãrii acestora; rãspunsurile la aceste
întrebãri se
dau în cele 30 de minute care urmeazã timpului afectat întrebãrilor orale
fãrã a
putea depãºi 5 minute; timpul pentru replicã este de cel mult 3 minute;
nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeaºi
ºedinþã.

7.4.2. Interpelarea
Constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup parlamentar, de
unul sau mai
mulþi deputaþi, prin care se solicitã explicaþii asupra politicii Guvernului
în probleme
importante ale activitãþii sale interne sau externe.
Disciplina interpelãrii
interpelarea se face în scris, arãtându-se obiectul acesteia, fãrã nici o
108
dezvoltare, ºi priveºte un aspect politic al activitãþii Guvernului;
Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la
interpelãri în cel mult douã sãptãmâni, iar pentru motive temeinice,
Camera poate
acorda un nou termen;
în timpul stabilit, prin ordinea de zi, din ºedinþa consacratã dezbaterii
interpelãrilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o
interpelare; în
cazul în care timpul consacrat interpelãrilor permite, un grup
parlamentar poate
dezvolta ºi o a doua interpelare; ordinea luãrii de cuvânt: mai întâi
interpelatorul ºi
apoi reprezentantul primului-ministru sau ministrul interpelat;
interpelãrile primului-ministru se pot face din douã în douã sãptãmâni
ºi
trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale
activitãþii sale
interne sau externe;
fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult douã
minute, iar primul ministru sau ministrul interpelat rãspunde la
interpelare în cel
mult 3 minute; autorul interpelãrii, dupã audierea rãspunsului, poate
interveni cu
întrebãri suplimentare ºi cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute, iar
cel interpelat
are la dispoziþie douã minute pentru replicã, fãrã nici o altã intervenþie;
Camera poate adopta o moþiune simplã ca urmare a rãspunsului
Guvernului la interpelare spre a-ºi exprima poziþia cu privire la
problema ce a fãcut
obiectul interpelãrii.

7.4.3. Moþiunea simplã


Este un act politic care exprimã poziþia Camerei într-o anumitã
problemã de
politicã internã sau externã; dacã este iniþiatã de opoziþie,
fundamentarea poziþiei constã
în critica politicii Guvernului; face parte din procedeele controlului fãrã
sancþiune, în
plinã dezvoltare în parlamentarismul modern.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
moþiunea simplã poate fi iniþiatã de 50 deputaþi sau 1/4 din senatori;
109
trebuie motivatã, nu poate viza finalitãþi specifice moþiunii de
cenzurã;
cei ce au semnat-o nu mai pot semna o altã moþiune privind aceeaºi
problemã ºi
nici nu se pot dezice dupã ce a fost înscrisã pe ordinea de zi;
se depune la preºedintele Camerei, în cursul ºedinþei, se comunicã
Guvernului, se aduce la cunoºtinþa Camerei ºi se afiºeazã, dupã care se
dezbate în
cel mult 6 zile; dacã priveºte probleme de politicã externã, trebuie
însoþitã de avizul
Comisiei de politicã externã, cu consultarea Ministerului Afacerilor
Externe;
amendamentele nu sunt admisibile;
dupã începerea dezbaterii moþiunii simple, semnatarii nu-ºi pot
retrage
adeziunea la moþiune;
pânã la încheierea dezbaterii unei moþiuni simple, semnatarii nu mai
pot
promova o altã moþiune în aceeaºi problemã;
poate fi adoptatã cu votul majoritãþii membrilor Camerei (majoritate
absolutã); moþiunile simple care au obþinut majoritatea absolutã a
voturilor sunt
obligatorii pentru Guvern, pentru membrii sãi ºi pentru celelalte
persoane vizate;
moþiunile se publicã în Monitorul Oficial al României, partea I.
7.4.4. Ancheta parlamentarã
Reprezintã investigarea de cãtre parlamentari a unei situaþii ºi
informarea Camerei
asupra celor constatate.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
se efectueazã prin intermediul unei comisii ad-hoc, instituitã în acest
scop, sau al unei comisii permanente, abilitate de plen în mod expres,
cu precizarea
datei când se va prezenta raportul;
dacã ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabileºte
obiectul
anchetei, componenþa þinând cont de configurarea politicã a Camerei,
conducerea
comisiei, precum ºi data când trebuie prezentat raportul; dacã ancheta
se efectueazã
printr-o comisie permanentã, Camera stabileºte doar obiectul ºi data
prezentãrii
110
raportului;
regulile de lucru ale unei comisii de anchetã sunt similare celor privind
comisiile permanente;
comisia de anchetã nu se poate substitui organelor de justiþie; orice
autoritate este obligatã sã rãspundã anchetei comisiei;
de regulã, se fac audieri, aplicându-se prin analogie regulile de
procedurã
privind citarea martorilor, dar se cerceteazã ºi documente; au fost cazuri
când s-au
prezentat ºi rapoarte paralele;
ancheta se finalizeazã cu un raport; dupã dezbaterea raportului,
misiunea
comisiei înceteazã, anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin
caduce;
Camera poate adopta o moþiune simplã în care sã-ºi exprime poziþia
faþã
de obiectul anchetei.

7.4.5. Audierea ºi dezbaterea unor declaraþii politice sau


rapoarte ale unor
autoritãþi (Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii,
Avocatul
Poporului, serviciile de informaþii, Consiliul Naþional pentru Studierea
Arhivelor
Securitãþii etc.).
Reprezintã proceduri de informare, dar ºi de control, întrucât obligã
autoritatea sã
se justifice; fac parte, ca ºi moþiunea simplã, din sfera controlului fãrã
sancþiune, în
plinã dezvoltare în parlamentarismul modern.
Caracteristici specifice ale procedurii
procedura implicã fie competenþa fiecãrei Camere (regula), fie a
Camerelor reunite în ºedinþã comunã (de exemplu: mesajul
prezidenþial, raportul
Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, raportul Avocatului Poporului,
rapoartele
serviciilor de informaþii etc.);
cu excepþia declaraþiei politice, comisia de specialitate analizeazã
raportul ºi prezintã, dupã raportul autoritãþii, propriul sãu raport; dupã
dezbateri,
Camera sau Camerele reunite, dupã caz, pot adopta o moþiune simplã
exprimând
atitudinea faþã de cele prezentate sau se pot rezuma la simpla audiere,
însoþitã sau
111
nu de dezbateri.

B. Proceduri de control care au efecte precumpãnitor juridice

7.4.6. Moþiunea de cenzurã


Este expresia rãspunderii politice a Guvernului ºi urmãreºte douã
scopuri
conjugate:
angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în ºedinþa comunã
asupra
politicii de ansamblu a Guvernului;
demiterea Guvernului.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
ca regulã, moþiunea de cenzurã este iniþiatã de opoziþie, dar poate fi
iniþiatã ºi de majoritate atunci când a pierdut încrederea în Guvern ºi
urmãreºte
formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniþiatã de cel puþin 1/4 din
numãrul total al
deputaþilor ºi senatorilor;
parlamentarii care au iniþiat o moþiune de cenzurã într-o sesiune,
care a
fost respinsã, nu o mai pot reitera în aceeaºi sesiune, afarã de cazul
când Guvernul
ºi-a angajat rãspunderea, deoarece în aceastã situaþie moþiunea este
provocatã de
însuºi Guvernul;
moþiunea de cenzurã se dezbate ºi se supune la vot în ºedinþa
comunã a
Camerelor;
de la depunerea moþiunii la Biroul permanent, dupã un interval de
maxim 5 zile, moþiunea se prezintã de reprezentantul iniþiatorilor în
plen ºi se
dezbate în 3 zile (termen fix) de la aceastã prezentare;
dezbaterea este precedatã de prezentarea moþiunii de cãtre iniþiator,
urmatã de cuvântul primului-ministru sau al altui reprezentant al sãu;
luãrile de cuvânt sunt, potrivit regulilor ºedinþelor, organizate (în
timpul
alocat ºi într-o alternanþã care sã asigure contradictorialitatea între
susþinãtorii
112
Guvernului ºi aceia care au cerut demiterea lui);
moþiunea de cenzurã se adoptã cu majoritate absolutã ºi are drept
consecinþã demiterea Guvernului.

7.4.7. Admiterea cererii de percheziþionare, reþinere sau


arestare a
parlamentarilor
Reprezintã condiþia pentru ca un parlamentar sã poatã fi
percheziþionat, reþinut, sau
arestat.
Caracteristicile esenþiale ale procedurii
cererea de percheziþionare, reþinere sau arestare a parlamentarilor
se
face de cãtre ministrul justiþiei; este o procedurã de control asupra
justificãrilor
prezentate de executiv, supuse examinãrii comisiei juridice;
cererea ºi raportul comisiei se dezbat în plen cu prioritate;
încuviinþarea percheziþionãrii, reþinerii sau arestãrii parlamentarilor
se
face cu votul majoritãþii absolute a parlamentarilor Camerei;
competenþa de judecatã a parlamentarilor pentru faptele care nu au
legãturã cu voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului
aparþine
Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, iar urmãrirea ºi trimiterea în
judecatã penalã se
pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie.
7.4.8. Suspendarea din funcþie a Preºedintelui României
Este o procedurã, prealabilã referendumului, pentru demiterea
Preºedintelui în
cazul încãlcãrii grave de cãtre acesta a prevederilor Constituþiei.
Aspecte esenþiale ale procedurii
cererea de suspendare din funcþie a preºedintelui României poate fi
iniþiatã de cel puþin o treime din numãrul total al parlamentarilor
(deputaþi ºi
senatori); se aduce la cunoºtinþa parlamentarilor, dupã care aceºtia
constituie o
comisie de anchetã;
113
dupã primirea raportului comisiei ºi a avizului Curþii Constituþionale
(cãreia i se trimite cererea dupã înregistrare), dezbaterea are loc cu
prioritate, cu
participarea Preºedintelui, dacã acesta doreºte;
cererea se supune votului secret cu bile ºi poate fi admisã cu
majoritatea
absolutã a parlamentarilor, dupã care în 30 de zile are loc referendumul
pentru
demiterea Preºedintelui; între timp, funcþia Preºedintelui se aduce la
îndeplinire de
preºedintele interimar (în ordine, preºedintele Senatului, ºi dacã nici
acesta nu
poate îndeplini funcþia, cel al Camerei Deputaþilor).

7.4.9. Punerea sub acuzare a Preºedintelui României

Este o procedurã, prealabilã referendumului, pentru demiterea


Preºedintelui în
cazul sãvârºirii unor fapte de înaltã trãdare.
Aspecte esenþiale ale procedurii
cererea de suspendare din funcþie a Preºedintelui României poate fi
iniþiatã de majoritatea deputaþilor ºi senatorilor ºi se aduce, neîntârziat,
la cunoºtinþã
Preºedintelui României, pentru a putea da explicaþii cu privire la faptele
ce i se
imputã;
cererea se supune votului secret cu bile ºi poate fi admisã cu
majoritatea
calificatã a cel puþin douã treimi din numãrul parlamentarilor;
competenþa de judecatã aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie;
de la data punerii sub acuzare ºi pânã la data demiterii, funcþia
Preºedintelui se aduce la îndeplinire de preºedintele interimar (în ordine,
preºedintele Senatului, ºi dacã nici acesta nu poate îndeplini funcþia, cel
al Camerei
Deputaþilor);
Preºedintele este demis de drept de la data rãmânerii definitive a
hotãrârii
de condamnare.

7.5. Proceduri de numiri


114
7.5.1. Cea mai importantã procedurã se referã la învestirea Guvernului,
care
cuprinde patru etape succesive: desemnarea de cãtre Preºedintele
României a
candidatului la funcþia de prim-ministru; stabilirea de cãtre acesta a
listei Guvernului ºi a
programului de guvernare; solicitarea de cãtre candidat a votului de
învestiturã (faza
parlamentarã); numirea Guvernului de Preºedintele României ºi primirea
jurãmântului
de credinþã.
Caracteristicile fazei parlamentare
candidatul desemnat de cãtre Preºedinte este obligat ca, în termen de
10 zile de
la desemnare, sã cearã Parlamentului acordarea votului de încredere
asupra
programului ºi listei Guvernului;
competenþa de deliberare aparþine Camerelor în ºedinþã comunã;
candidatul la funcþia de premier înainteazã lista cu membrii
Guvernului
împreunã cu programul de guvernare la birourile permanente reunite ale
Camerelor;
pânã la ºedinþa de învestire, fiecare candidat la funcþia de ministru va
fi audiat
de comisiile de specialitate ale celor douã Camere în ºedinþã comunã;
în urma audierii se prezintã premierului un aviz consultativ motivat;
se creeazã astfel posibilitatea înlocuirii pe listã a celor care nu au
trecut testul
comisiei, pentru a se evita respingerea de cãtre plen a listei Guvernului
în ansamblu
(lista este blocatã, fiind supusã la vot în întregime, nu fiecare membru
în parte);
în ziua învestirii, dupã prezentarea programului ºi a listei, iau
cuvântul
reprezentanþii grupurilor parlamentare, ºedinþa fiind organizatã
(fiecare grup poate
utiliza doar timpul alocat, iar ordinea asigurã alternanþa dintre cei ce
sprijinã Guvernul
ºi cei ce i se opun);
apoi se voteazã prin modalitatea votului secret cu bile;
învestitura Guvernului este, aºadar, colectivã ºi nu individualã.

7.5.2. În legãturã cu remanierea Guvernului, dacã prin


propunerea de
remaniere se schimbã structura sau compoziþia politicã a
Guvernului,
115
Preºedintele României va putea revoca sau numi pe noii membri, la
propunerea
primului-ministru, numai pe baza votului de încredere acordat de
Parlament, în
cadrul unei proceduri similare cu cea de învestiturã a Guvernului în
ansamblul
sãu .

7.5.3. Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale,


la
propunerea Preºedintelui României (competenþã partajatã cu
Preºedintele României);
pentru alegerea a trei judecãtori ai Curþii Constituþionale de cãtre
Senat ºi a trei
judecãtori de cãtre Camera Deputaþilor; pentru alegerea consilierilor
Curþii de Conturi;
pentru alegerea sau desemnarea, dupã caz a membrilor Consiliului
Superior al
Magistraturii etc.; în general, alegerea în plen este precedatã de o
analizã ºi propunere
a comisiei permanente de specialitate.

7.6. Procedura de validãri


Reprezintã procedura pentru atestarea legalã a alegerii parlamentarului.
Caracteristici esenþiale ale procedurii
alegerea, dupã întrunirea Parlamentului nou ales, a unei comisii de
validare; la Camera Deputaþilor, ea este pe întreaga legislaturã, iar la
Senat,
atribuþiile sale se exercitã de comisia juridicã;
comisia de validãri constituie grupe de lucru ce examineazã dosarele
alegerilor, soluþioneazã contestaþiile nerezolvate ºi întocmeºte un raport
cuprinzând
lista parlamentarilor ce se propune a fi validatã ºi parlamentarii al cãror
mandat se
propune a fi invalidat; pe parcursul legislaturii, propune validarea
individualã a
supleanþilor dacã întrunesc condiþiile legii (sã nu-ºi fi schimbat
opþiunea politicã ºi
sã ocupe pe listã locul imediat urmãtor);
lista se supune în bloc votului; invalidarea se supune individual; votul
este
cu majoritatea relativã (majoritatea parlamentarilor prezenþi);
înlocuirea parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia,
dar
numai individual, nu în bloc; la Camera Deputaþilor validarea se face
de comisia
116
iniþialã, iar la Senat se realizeazã de cãtre Comisia juridicã, de numiri,
disciplinã,
imunitãþi ºi validãri.

7.7. Procedura depunerii jurãmântului de cãtre Preºedintele


României
de la data jurãmântului, preºedintele ales începe sã-ºi exercite
mandatul ºi
înceteazã mandatul preºedintelui anterior.
Camerele reunite în ºedinþã comunã primesc jurãmântul, dupã
prezentarea hotãrârii de validare a alegerii noului preºedinte de cãtre
Curtea
Constituþionalã; ºedinþa este prezidatã de cãtre preºedinþii celor douã
Camere.
Dupã jurãmânt, preºedintele rosteºte un discurs, iar Camerele
reunite
adoptã o declaraþie de constatare a îndeplinirii procedurii.

7.8. Alte proceduri


Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare.
Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (ziua naþionalã,
Revoluþia românã
din 1989 etc.); procedura se stabileºte îndeosebi pe temeiul
precedentelor.
117

LEGISLAÞIE
118

Constituþia României modificatã prin Legea de revizuire nr. 429


din 23 octombrie 2003
extras

TITLUL III
Autoritãþile
publice
CAPITOLUL I
Parlamentul
SECÞIUNEA 1
Organizare ºi
funcþionare

ARTICOLUL 61
Rolul ºi
structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi
unica autoritate legiuitoare a þãrii.
(2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaþilor ºi Senat.
ARTICOLUL 62
Alegerea
Camerelor
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese prin vot universal, egal,
direct, secret ºi liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, care nu
întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în
Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiþiile legii
electorale. Cetãþenii unei minoritãþi naþionale pot fi reprezentaþi numai
de
o singurã organizaþie.
(3) Numãrul deputaþilor ºi al senatorilor se stabileºte prin legea
electoralã,
în raport cu populaþia þãrii.
ARTICOLUL 63
Durata
mandatului
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4
ani,
care se prelungeºte de drept în stare de mobilizare, de rãzboi, de asediu
sau
de urgenþã, pânã la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputaþilor ºi pentru Senat se desfãºoarã
în
cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea
Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneºte, la convocarea Preºedintelui
119
României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeºte pânã la întrunirea legalã a noului
Parlament. În aceastã perioadã nu poate fi revizuitã Constituþia ºi nu
pot fi
adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi
a
Parlamentului precedent îºi continuã procedura în noul Parlament.
ARTICOLUL 64
Organizarea
internã
(1) Organizarea ºi funcþionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin
regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute
în
bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Camerã îºi alege un birou permanent. Preºedintele Camerei
Deputaþilor ºi preºedintele Senatului se aleg pe durata mandatului
Camerelor. Ceilalþi membri ai birourilor permanente sunt aleºi la
începutul
fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaþi înainte de
expirarea mandatului.
(3) Deputaþii ºi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare,
potrivit
regulamentului fiecãrei Camere.
(4) Fiecare Camerã îºi constituie comisii permanente ºi poate institui
comisii de anchetã sau alte comisii speciale. Camerele îºi pot constitui
comisii comune.
(5) Birourile permanente ºi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit
configuraþiei politice a fiecãrei Camere.
ARTICOLUL 65
ªedinþele
Camerelor
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul lucreazã în ºedinþe separate.
(2) Camerele îºi desfãºoarã lucrãrile ºi în ºedinþe comune, potrivit unui
regulament adoptat cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor,
pentru:
a) primirea mesajului Preºedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat ºi a bugetului asigurãrilor sociale de stat;
c) declararea mobilizãrii totale sau parþiale;
d) declararea stãrii de rãzboi;
e) suspendarea sau încetarea ostilitãþilor militare;
f) aprobarea strategiei naþionale de apãrare a þãrii;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;
h) numirea, la propunerea Preºedintelui României, a directorilor
serviciilor
de informaþii ºi exercitarea controlului asupra activitãþii acestor servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea
indemnizaþiei
ºi a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atribuþii care, potrivit Constituþiei sau
regulamentului,
120
se exercitã în ºedinþã comunã.
ARTICOLUL 66
Sesiuni (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc în douã sesiuni
ordinare pe
an. Prima sesiune începe în luna februarie ºi nu poate depãºi sfârºitul
lunii
iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie ºi nu poate depãºi
sfârºitul
lunii decembrie.
(2) Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc ºi în sesiuni
extraordinare,
la cererea Preºedintelui României, a biroului permanent al fiecãrei
Camere
ori a cel puþin o treime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de preºedinþii acestora.
ARTICOLUL 67
Actele juridice
ºi cvorumul legal
Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni, în
prezenþa
majoritãþii membrilor.
ARTICOLUL 68
Caracterul
public
al ºedinþelor
(1) ªedinþele celor douã Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotãrî ca anumite ºedinþe sã fie secrete.
SECÞIUNEA a 2-a
Statutul deputaþilor ºi al senatorilor
ARTICOLUL 69
Mandatul
reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaþii ºi senatorii sunt în serviciul
poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
ARTICOLUL 70
Mandatul
deputaþilor
ºi al senatorilor
(1) Deputaþii ºi senatorii intrã în exerciþiul mandatului la data întrunirii
legale a Camerei din care fac parte, sub condiþia validãrii alegerii ºi a
depunerii jurãmântului. Jurãmântul se stabileºte prin lege organicã.
(2) Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirii legale
a
Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de incompatibilitate ori de deces.
ARTICOLUL 71
Incompatibilitãþi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp, deputat ºi
senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu
exercitarea
oricãrei funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al
Guvernului.
121
(3) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin lege organicã.
ARTICOLUL 72
Imunitatea
parlamentarã
(1) Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãspundere juridicã pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaþii ºi senatorii pot fi urmãriþi ºi trimiºi în judecatã penalã
pentru
fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziþionaþi, reþinuþi sau
arestaþi
fãrã încuviinþarea Camerei din care fac parte, dupã ascultarea lor.
Urmãrirea ºi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre
Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Competenþa
de
judecatã aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie.
(3) În caz de infracþiune flagrantã, deputaþii sau senatorii pot fi
reþinuþi ºi
supuºi percheziþiei. Ministrul justiþiei îl va informa neîntârziat pe
preºedintele Camerei asupra reþinerii ºi a percheziþiei. În cazul în care
Camera sesizatã constatã cã nu existã temei pentru reþinere, va
dispune
imediat revocarea acestei mãsuri.
SECÞIUNEA a 3-a
Legiferarea
ARTICOLUL 73
Categorii
de legi
(1) Parlamentul adoptã legi constituþionale, legi organice ºi legi
ordinare.
(2) Legile constituþionale sunt cele de revizuire a Constituþiei.
(3) Prin lege organicã se reglementeazã:
a) sistemul electoral; organizarea ºi funcþionarea Autoritãþii Electorale
Permanente;
b) organizarea, funcþionarea ºi finanþarea partidelor politice;
c) statutul deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea indemnizaþiei ºi a
celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea ºi desfãºurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;
f) regimul stãrii de mobilizare parþialã sau totalã a forþelor armate ºi al
stãrii de rãzboi;
g) regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de urgenþã;
h) infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graþierii colective;
j) statutul funcþionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea ºi funcþionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instanþelor judecãtoreºti, a Ministerului Public ºi a Curþii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii;
n) organizarea generalã a învãþãmântului;
o) organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi
regimul general privind autonomia localã;
122
p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele
ºi
protecþia socialã;
r) statutul minoritãþilor naþionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituþie se prevede adoptarea de
legi
organice.
ARTICOLUL 74
Iniþiativa
legislativã
(1) Iniþiativa legislativã aparþine, dupã caz, Guvernului, deputaþilor,
senatorilor sau unui numãr de cel puþin 100.000 de cetãþeni cu drept
de
vot. Cetãþenii care îºi manifestã dreptul la iniþiativã legislativã trebuie

provinã din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste
judeþe, respectiv în municipiul Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel
puþin 5.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative.
(2) Nu pot face obiectul iniþiativei legislative a cetãþenilor problemele
fiscale, cele cu caracter internaþional, amnistia ºi graþierea.
(3) Guvernul îºi exercitã iniþiativa legislativã prin transmiterea
proiectului
de lege cãtre Camera competentã sã îl adopte, ca primã Camerã
sesizatã.
(4) Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii care exercitã dreptul la iniþiativã
legislativã pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerutã
pentru
proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei
competente sã le adopte, ca primã Camerã sesizatã.
ARTICOLUL 75
Sesizarea
Camerelor
(1) Se supun spre dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, ca primã
Camerã sesizatã, proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaþionale ºi a mãsurilor
legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum
ºi
proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5),
articolul
40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3),
articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul
(2),
articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117
alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) ºi (3), articolul 120 alineatul
(2),
articolul 126 alineatele (4) ºi (5) ºi articolul 142 alineatul (5). Celelalte
proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii ºi
adoptãrii,
ca primã Camerã sesizatã, Senatului.
(2) Prima Camerã sesizatã se pronunþã în termen de 45 de zile. Pentru
coduri ºi alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile.
În
cazul depãºirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau
propunerile legislative au fost adoptate.
(3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã,
proiectul
sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide
123
definitiv.
(4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care,
potrivit
alineatului (1), intrã în competenþa sa decizionalã, prevederea este
definitiv
adoptatã dacã ºi cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar,
numai
pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã
sesizatã,
care va decide definitiv în procedurã de urgenþã.
(5) Dispoziþiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în
mod corespunzãtor ºi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o
prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere.
ARTICOLUL 76
Adoptarea
legilor
ºi a hotãrârilor
(1) Legile organice ºi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se
adoptã cu votul majoritãþii membrilor fiecãrei Camere.
(2) Legile ordinare ºi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãþii membrilor
prezenþi din fiecare Camerã.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã, Parlamentul poate
adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de
urgenþã,
stabilitã potrivit regulamentului fiecãrei Camere.
ARTICOLUL 77
Promulgarea
legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preºedintelui României.
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preºedintele poate cere Parlamentului, o
singurã
datã, reexaminarea legii.
(3) Dacã Preºedintele a cerut reexaminarea legii ori dacã s-a cerut
verificarea constituþionalitãþii ei, promulgarea legii se face în cel mult
10
zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare sau de la primirea
deciziei Curþii Constituþionale, prin care i s-a confirmat
constituþionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea în
vigoare a legii
Legea se publicã în Monitorul Oficial al României ºi intrã în vigoare la 3
zile de la data publicãrii sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei.

CAPITOLUL IV
Raporturile
Parlamentului cu
Guvernul
ARTICOLUL 111
124
Informarea
Parlamentului
(1) Guvernul ºi celelalte organe ale administraþiei publice, în cadrul
controlului parlamentar al activitãþii lor, sunt obligate sã prezinte
informaþiile ºi documentele cerute de Camera Deputaþilor, de Senat sau
de comisiile parlamentare, prin intermediul preºedinþilor acestora. În
cazul în care o iniþiativã legislativã implicã modificarea prevederilor
bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea
informãrii este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului. Dacã li se
solicitã prezenþa, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 112
Întrebãri,
interpelãri
ºi moþiuni simple
(1) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi au obligaþia sã rãspundã la
întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputaþi sau de senatori, în
condiþiile prevãzute de regulamentele celor douã Camere ale
Parlamentului.
(2) Camera Deputaþilor sau Senatul poate adopta o moþiune simplã
prin
care sã-ºi exprime poziþia cu privire la o problemã de politicã internã
sau
externã ori, dupã caz, cu privire la o problemã ce a fãcut obiectul unei
interpelãri.
ARTICOLUL 113
Moþiunea de
cenzurã
(1) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºedinþã comunã, pot retrage
încrederea acordatã Guvernului prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã,
cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor.
(2) Moþiunea de cenzurã poate fi iniþiatã de cel puþin o pãtrime din
numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor ºi se comunicã Guvernului la
data depunerii.
(3) Moþiunea de cenzurã se dezbate dupã 3 zile de la data când a fost
prezentatã în ºedinþa comunã a celor douã Camere.
(4) Dacã moþiunea de cenzurã a fost respinsã, deputaþii ºi senatorii
care
au semnat-o nu mai pot iniþia, în aceeaºi sesiune, o nouã moþiune de
cenzurã, cu excepþia cazului în care Guvernul îºi angajeazã rãspunderea
potrivit articolului 114.
ARTICOLUL 114
Angajarea
rãspunderii
Guvernului
(1) Guvernul îºi poate angaja rãspunderea în faþa Camerei Deputaþilor
ºi
a Senatului, în ºedinþã comunã, asupra unui program, a unei declaraþii
de
politicã generalã sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacã o moþiune de cenzurã, depusã în termen
de
3 zile de la prezentarea programului, a declaraþiei de politicã generalã
sau a proiectului de lege, a fost votatã în condiþiile articolului 113.
(3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de
125
lege prezentat, modificat sau completat, dupã caz, cu amendamente
acceptate de Guvern, se considerã adoptat, iar aplicarea programului
sau
a declaraþiei de politicã generalã devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preºedintele României cere reexaminarea legii
adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în
ºedinþa
comunã a celor douã Camere.
ARTICOLUL 115
Delegarea
legislativã
(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonanþe în domenii care nu fac obiectul legilor
organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul ºi data
pânã la care se pot emite ordonanþe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanþele se supun aprobãrii
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea
termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea
efectelor ordonanþei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanþe de urgenþã numai în situaþii
extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având
obligaþia
de a motiva urgenþa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanþa de urgenþã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa
spre
dezbatere în procedurã de urgenþã la Camera competentã sã fie
sesizatã
ºi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã
nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la
depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30
de
zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronunþã asupra
ordonanþei,
aceasta este consideratã adoptatã ºi se trimite celeilalte Camere care
decide de asemenea în procedurã de urgenþã. Ordonanþa de urgenþã
cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea
prevãzutã la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanþele de urgenþã nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituþionale, nu pot afecta regimul instituþiilor fundamentale ale
statului, drepturile, libertãþile ºi îndatoririle prevãzute de Constituþie,
drepturile electorale ºi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri
în proprietate publicã.
(7) Ordonanþele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se
resping printr-o lege în care vor fi cuprinse ºi ordonanþele ale cãror
efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã
este
cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe
perioada de aplicare a ordonanþei.
126
TITLUL VII
Revizuirea
Constituþiei
ARTICOLUL
150
Iniþiativa
revizuirii
(1) Revizuirea Constituþiei poate fi iniþiatã de Preºedintele României la
propunerea Guvernului, de cel puþin o pãtrime din numãrul deputaþilor
sau
al senatorilor, precum ºi de cel puþin 500.000 de cetãþeni cu drept de
vot.
(2) Cetãþenii care iniþiazã revizuirea Constituþiei trebuie sã provinã din
cel
puþin jumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe sau în
municipiul Bucureºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de
semnãturi
în sprijinul acestei iniþiative.
ARTICOLUL 151
Procedura de
revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptatã de Camera
Deputaþilor ºi de Senat, cu o majoritate de cel puþin douã treimi din
numãrul
membrilor fiecãrei Camere.
(2) Dacã prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputaþilor ºi Senatul, în ºedinþã comunã, hotãrãsc cu votul a cel puþin
trei
pãtrimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivã dupã aprobarea ei prin referendum,
organizat
în cel mult 30 de zile de la data adoptãrii proiectului sau a propunerii de
revizuire.
ARTICOLUL 152
Limitele
revizuirii
(1) Dispoziþiile prezentei Constituþii privind caracterul naþional,
independent, unitar ºi indivizibil al statului român, forma republicanã de
guvernãmânt, integritatea teritoriului, independenþa justiþiei,
pluralismul
politic ºi limba oficialã nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi fãcutã dacã are ca rezultat
suprimarea drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale ale cetãþenilor sau
a
garanþiilor acestora.
(3) Constituþia nu poate fi revizuitã pe durata stãrii de asediu sau a
stãrii de
urgenþã ºi nici în timp de rãzboi.

127
REGULAMENTUL CAMEREI DEPUTAÞILOR

CAPITOLUL I
Organizarea Camerei Deputaþilor
Secþiunea 1
Constituirea Camerei Deputaþilor
Art. 1. - Camera Deputaþilor nou-aleasã se întruneºte în ziua ºi la ora
stabilite prin actul de
convocare emis de Preºedintele României, în conformitate cu prevederile
Constituþiei.
Art. 2. - Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Camerei
Deputaþilor sunt conduse de
cel mai în vârstã deputat, în calitate de preºedinte de vârstã, asistat de
4 secretari desemnaþi
din rândul celor mai tineri deputaþi.
Imposibilitatea exercitãrii atribuþiilor de cãtre preºedintele de vârstã sau
de cãtre unul ori mai
mulþi secretari prevãzuþi la alin. 1 atrage de drept înlocuirea acestora
cu deputatul cel mai în
vârstã sau, dupã caz, cu cei mai tineri deputaþi din rândul celor
prezenþi.
În intervalul de timp prevãzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri
parlamentare, cu excepþia
celor care privesc validarea mandatelor de deputat.
Art. 3. - Pentru validarea mandatelor Camera Deputaþilor alege în
prima sa ºedinþã o comisie
compusã din 30 de deputaþi, care sã reflecte configuraþia politicã a
Camerei, aºa cum
aceasta rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.
Comisia de validare funcþioneazã pe întreaga duratã a mandatului
Camerei Deputaþilor.
Art. 4. - Numãrul deputaþilor care vor fi desemnaþi în comisia de
validare de cãtre fiecare
grup parlamentar este în funcþie de proporþia membrilor sãi în numãrul
total al deputaþilor.
Propunerile pentru stabilirea numãrului de deputaþi care revine fiecãrui
grup parlamentar se
fac de cãtre liderii acestor grupuri ºi se transmit secretarilor.
Preºedintele de vârstã prezintã Camerei aceste propuneri în ordinea
mãrimii grupurilor
parlamentare, iar Camera Deputaþilor hotãrãºte asupra lor cu votul
majoritãþii deputaþilor
prezenþi.
Propunerile pentru componenþa nominalã a comisiei se fac de cãtre
grupurile parlamentare
în limita numãrului de locuri aprobat.
Componenþa comisiei este aprobatã de Camerã cu votul majoritãþii
deputaþilor prezenþi.
Art. 5. - Comisia de validare îºi alege un preºedinte ºI 2 vicepreºedinþi,
care alcãtuiesc biroul
comisiei, ºi se organizeazã în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3
membri, cu respectarea
pe cât posibil a proporþiei prevãzute la art. 4 alin. 1.
Art. 6. - Biroul comisiei repartizeazã grupelor de lucru dosarele
referitoare la alegerea
deputaþilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepþia celor
privind membrii grupelor
de lucru.
Verificarea legalitãþii alegerii deputaþilor care compun grupele de lucru
se face de cãtre biroul
comisiei de validare.
Biroul comisiei de validare ºi grupele de lucru sunt obligate sã prezinte
comisiei propunerile
privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în
termen de cel mult 3 zile
de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptã cu votul
majoritãþii membrilor biroului
sau ai grupelor de lucru.
Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesoluþionate
se face în plenul
comisiei.
Comisia de validare se pronunþã asupra contestaþiilor nesoluþionate ºi
asupra acelora a cãror
soluþionare s-a fãcut cu încãlcarea dispoziþiilor legale referitoare la
procedura de soluþionare.
Art. 7. - Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui
deputat în cazurile în
care constatã cã alegerea acestuia s-a fãcut prin încãlcarea legii,
inclusiv prin fraudã
electoralã.
Art. 8. - Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeºte un
raport în care vor fi
precizaþi deputaþii pentru care se propune validarea, invalidarea sau,
dupã caz, amânarea
validãrii mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare
sau de amânare.
128
Art. 9. - Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãþii
membrilor acesteia; în caz de
paritate votul preºedintelui este hotãrâtor.
Art. 10. - Camera Deputaþilor se întruneºte în ºedinþã, de drept, în a
5-a zi de la constituirea
comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
Raportul comisiei de validare se prezintã Camerei Deputaþilor de cãtre
preºedintele acesteia.
Art. 11. - În cazul deputaþilor pentru care nu existã motive de
invalidare potrivit art. 7 se
întocmeºte, pe circumscripþii electorale, o listã cu numele ºi prenumele
acestora, asupra
cãreia Camera se pronunþã printr-un singur vot. În cazul deputaþilor la
care a fost propusã
invalidarea mandatului Camera dezbate ºi se pronunþã prin vot pentru
fiecare caz.
Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul
majoritãþii deputaþilor
prezenþi.
Art. 12. - Camera Deputaþilor este legal constituitã dupã validarea a
douã treimi din
mandatele de deputat.
Secþiunea a 2-a
Grupurile parlamentare
Art. 13. - Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei
Deputaþilor. Ele se pot constitui
din cel puþin 10 deputaþi care au candidat în alegeri pe listele
aceluiaºi partid sau ale
aceleiaºi formaþiuni politice.
Deputaþii unui partid sau ai unei formaþiuni politice nu pot constitui
decât un singur grup
parlamentar.
Deputaþii care au candidat pe listele unei coaliþii electorale ºi fac
parte din partide sau
formaþiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale
partidelor sau
formaþiunilor din care fac parte.
Deputaþii unor partide sau formaþiuni politice care nu întrunesc numãrul
necesar pentru a
forma un grup parlamentar, precum ºi deputaþii independenþi se pot
reuni în grupuri
parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare
constituite potrivit alin. 1.
Deputaþii care reprezintã organizaþiile cetãþenilor aparþinând
minoritãþilor naþionale, altele
decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur grup parlamentar.
Art. 14. - În prima sa ºedinþã fiecare grup parlamentar procedeazã
la desemnarea
conducerii proprii alcãtuite din lider ºi, dupã caz, din unul sau mai mulþi
locþiitori.
Art. 15. - Liderul grupului prezintã Camerei denumirea acestuia,
precum ºi componenþa lui
numericã ºi nominalã.
Succesiunea prezentãrilor se stabileºte de cãtre preºedintele de vârstã
al Camerei, în ordinea
mãrimii grupurilor parlamentare.
Art. 16. - Grupurile parlamentare, în funcþie de ponderea lor în Camera
Deputaþilor, au la
dispoziþie logistica necesarã în vederea desfãºurãrii activitãþii,
autoturisme, personal de
secretariat ºi de specialitate, potrivit hotãrârii Biroului permanent.
Art. 17. - Preºedintele Camerei Deputaþilor împreunã cu liderii
grupurilor parlamentare
repartizeazã locurile în sala de ºedinþe pentru fiecare grup parlamentar.
Art. 18. - Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu
au obþinut mandate în
urma alegerilor este interzisã.
Art. 19. - Orice modificare intervenitã în componenþa unui grup
parlamentar se aduce la
cunoºtinþã preºedintelui Camerei Deputaþilor sub semnãtura liderului
grupului ºi, dupã caz, a
deputatului.
Preºedintele Camerei informeazã deputaþii, în ºedinþã publicã, asupra
modificãrilor intervenite
în componenþa grupurilor parlamentare.
Secþiunea a 3-a
Alegerea preºedintelui Camerei Deputaþilor ºi a celorlalþi
membri ai Biroului
permanent
Art. 20. - Dupã constituirea legalã a Camerei Deputaþilor se aleg
preºedintele Camerei
Deputaþilor ºi apoi ceilalþi membri ai Biroului permanent al acesteia.
129
Preºedintele Camerei Deputaþilor este ºi preºedintele Biroului
permanent, din care mai fac
parte 4 vicepreºedinþi, 4 secretari ºi 4 chestori.
Biroul permanent se alcãtuieºte prin negocieri între liderii grupurilor
parlamentare,
respectându-se configuraþia politicã a Camerei, aºa cum rezultã din
constituirea grupurilor
parlamentare.
Art. 21. - Preºedintele Camerei Deputaþilor este ales pe durata
mandatului Camerei, prin vot
secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele ºi prenumele
tuturor candidaþilor
propuºi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate
face o singurã
propunere.
Este declarat ales preºedinte al Camerei Deputaþilor candidatul care a
întrunit votul
majoritãþii deputaþilor.
Dacã nici un candidat nu a întrunit, dupã douã tururi, votul majoritãþii
deputaþilor, se
organizeazã noi tururi de scrutin, în urma cãrora va fi declarat
preºedinte al Camerei
Deputaþilor candidatul care a obþinut majoritatea voturilor deputaþilor
prezenþi, în condiþiile
întrunirii cvorumului prevãzut la art. 64 din Constituþie.
Art. 22. - O datã cu alegerea preºedintelui Camerei activitatea
preºedintelui de vârstã
înceteazã.
Art. 23. - Alegerea vicepreºedinþilor, a secretarilor ºi a chestorilor
care compun Biroul
permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
În vederea depunerii propunerilor Camera Deputaþilor stabileºte
numãrul de locuri din Biroul
permanent, care revine, pe funcþii, grupurilor parlamentare, potrivit
configuraþiei politice a
Camerei.
Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. 1 se fac de
cãtre liderii grupurilor
parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista
candidaþilor propuºi
pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei
Deputaþilor ºi se aprobã cu
majoritatea voturilor deputaþilor. Dacã nu se realizeazã aceastã
majoritate, se organizeazã un
nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea
voturilor deputaþilor prezenþi.
Votul este secret ºi se exprimã prin bile.
Art. 24. - Vicepreºedinþii, secretarii ºi chestorii sunt aleºi la începutul
fiecãrei sesiuni
ordinare.
Art. 25. - Oricãrui membru al Biroului permanent i se poate revoca
mandatul înainte de
expirarea acestuia, la cererea motivatã a grupului parlamentar care l-a
propus sau a cel puþin
unei treimi din numãrul deputaþilor provenind din minimum trei grupuri
parlamentare. Votul
este secret ºi se exprimã prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile
de la data
înregistrãrii cererii de revocare.
Art. 26. - Funcþiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul
sesiunii se ocupã la
propunerea grupului parlamentar cãruia i-a fost repartizatã funcþia
respectivã, în condiþiile
prevãzute la art. 23.
Art. 27. - O datã cu alegerea Biroului permanent, activitatea
secretarilor desemnaþi în
condiþiile art. 2 alin. 1 înceteazã.
Art. 28. - Hotãrârile prevãzute la art. 1-27 se adoptã prin vot deschis,
în afarã de cazurile în
care se prevede altfel.
Secþiunea a 4-a
Biroul permanent al Camerei Deputaþilor ºi Comitetul ordinii de
zi
Art. 29. - Biroul permanent al Camerei Deputaþilor are urmãtoarele
atribuþii:
a. propune Camerei data începerii ºi data încheierii sesiunilor
parlamentare;
b. solicitã preºedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c. supune aprobãrii Camerei Deputaþilor regulamentul acesteia, precum
ºi propunerile
de modificare;
d. prezintã Camerei Deputaþilor spre aprobare proiectul de buget al
acesteia ºi contul de
încheiere a exerciþiului bugetar;
e. pregãteºte ºi asigurã desfãºurarea în bune condiþii a lucrãrilor
Camerei Deputaþilor;
130
f. primeºte ºi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative ºi
rapoartele comisiilor
parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei
Deputaþilor, dacã
plenul Camerei nu stabileºte altfel;
g. întocmeºte proiectul ordinii de zi a ºedinþelor Camerei ºi programul
de lucru al
acesteia;
h. organizeazã relaþiile Camerei cu parlamentele altor state ºi cu
organizaþiile
parlamentare pe baza consultãrii, în funcþie de natura acþiunilor avute
în vedere, a
Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a
grupurilor
parlamentare, a Comisiei de politicã externã ºi a altor comisii
permanente, informând
Camera Deputaþilor asupra mãsurilor stabilite, inclusiv cu privire la
componenþa
nominalã a delegaþiilor;
i. supune spre aprobare Camerei Deputaþilor componenþa delegaþiilor
permanente la
organizaþiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultãrii
grupurilor
parlamentare ºi cu respectarea configuraþiei politice a Camerei;
j. aprobã statul de funcþii ºi regulamentul serviciilor Camerei
Deputaþilor; supune
aprobãrii Camerei structura serviciilor acesteia;
k. conduce ºi controleazã serviciile Camerei Deputaþilor;
l. aprobã regulamentul privind paza ºi accesul persoanelor în sediul
Camerei
Deputaþilor;
m. îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament,
alte dispoziþii
legale sau însãrcinãri date de Camera Deputaþilor.
Dezbaterile din Biroul permanent se consemneazã în procese-verbale
sau în stenograme.
Deputaþii pot consulta stenogramele sau pot obþine o copie de pe
acestea, cu excepþia celor
declarate confidenþiale de cãtre Biroul permanent, care pot fi numai
consultate.
Art. 30. - Biroul permanent se convoacã la cererea preºedintelui
Camerei Deputaþilor sau la
cererea a cel puþin 4 membri ai sãi.
Art. 31. - Preºedintele Camerei Deputaþilor are urmãtoarele atribuþii:
a. convoacã deputaþii în sesiuni ordinare sau extraordinare;
b. conduce lucrãrile Camerei Deputaþilor, asistat obligatoriu de 2
secretari, ºi asigurã
menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum ºi respectarea
regulamentului;
c. acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã problemele puse
în dezbatere,
stabileºte ordinea votãrii, precizeazã semnificaþia votului ºi anunþã
rezultatul acestuia;
d. conduce lucrãrile ºedinþelor Biroului permanent;
e. convoacã Comitetul ordinii de zi, prezideazã lucrãrile acestuia ºi îi
supune spre
aprobare proiectele ordinii de zi ºi programului de lucru ale Camerei;
f. sesizeazã Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute la art. 144 lit.
a) ºi b) din
Constituþie;
g. asigurã trimiterea de îndatã la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de
lege adoptate
sau respinse de Camerã, sau, dupã caz, Preºedintelui României, spre
promulgare, a
legilor votate, în termenele stabilite de lege;
h. reprezintã Camera Deputaþilor în relaþiile interne ºi externe;
i. îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament,
precum ºi
însãrcinãrile date de Camera Deputaþilor.
Art. 32. - Vicepreºedinþii îndeplinesc, prin rotaþie, atribuþiile
preºedintelui, la cererea sa sau
în caz de indisponibilitate a acestuia, precum ºi alte sarcini încredinþate
de Biroul permanent.
Art. 33. - Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza
solicitãrilor deputaþilor, în
ordinea în care au fost fãcute; prezintã propunerile, amendamentele ºi
orice alte comunicãri
adresate Camerei, efectueazã apelul nominal, consemneazã rezultatul
votului, þin evidenþa
hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asistã pe
preºedinte în
realizarea atribuþiilor ce îi revin ºi îndeplinesc orice alte sarcini primite
de la acesta sau de la
Biroul permanent.
131
Art. 34. - Chestorii verificã modul de gestionare a patrimoniului,
funcþionarea ºi calitatea
serviciilor Camerei Deputaþilor ºi fac propuneri corespunzãtoare Biroului
permanent. Exercitã
controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Biroului
permanent proiectul de
buget al Camerei ºi contul de încheiere a exerciþiului bugetar anual,
asigurã menþinerea
ordinii în localul Camerei Deputaþilor ºi îndeplinesc alte atribuþii, în
conformitate cu dispoziþiile
preºedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.
În exercitarea atribuþiilor de control financiar-contabil chestorii sunt
sprijiniþi de un corp de
control compus din 2 experþi contabili ºi sunt subordonaþi numai
plenului Camerei
Deputaþilor.
La sfârºitul fiecãrei sesiuni chestorii prezintã Camerei Deputaþilor un
raport cu privire la
rezultatele controalelor efectuate.
Art. 35. - Comitetul ordinii de zi este alcãtuit din liderii grupurilor
parlamentare sau din
locþiitorii acestora ºi are urmãtoarele atribuþii:
a. aprobã ordinea de zi a ºedinþelor Camerei ºi programul de lucru al
acesteia, precum ºi
modificãrile sau completãrile aduse ordinii de zi sau programului
aprobat;
b. organizeazã dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup
parlamentar, în funcþie de
ponderea sa în numãrul total al deputaþilor, a timpului afectat pentru
luãrile de
cuvânt în ºedinþa Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este
obligatorie la
dezbaterile politice ºi facultativã la dezbaterile generale asupra unui
proiect de lege
sau unei propuneri legislative;
c. poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a
unei propuneri
legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãºit.
Art. 36. - Comitetul ordinii de zi hotãrãºte cu majoritatea rezultatã
din ponderea votului
fiecãrui membru prezent. Ponderea este datã de proporþia grupului
parlamentar reprezentat
de lider în numãrul total al deputaþilor. Preºedintele Camerei nu are
drept de vot.
La lucrãrile Comitetului ordinii de zi participã ca invitat reprezentantul
Guvernului ºi, dacã
este cazul, preºedintele comisiei parlamentare care a depãºit termenul
de depunere a
raportului.
Comitetul ordinii de zi se întruneºte, de regulã, miercurea ºi lucreazã în
mod regulamentar în
prezenþa a cel puþin jumãtate din numãrul liderilor grupurilor
parlamentare.
Secþiunea a 5-a
Comisiile Camerei Deputaþilor
1. Dispoziþii comune
Art. 37. - Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaþilor,
înfiinþate cu scopul de a
îndeplini însãrcinãrile care le sunt încredinþate în vederea pregãtirii
lucrãrilor Camerei.
Art. 38. - Camera Deputaþilor constituie comisii permanente ºi poate
institui comisii de
anchetã sau alte comisii speciale.
Camera Deputaþilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau
alte comisii comune cu
Senatul.
Comisiile permanente sunt formate dintr-un numãr de 13-40 de
deputaþi, cu excepþia
Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant
al fiecãrui grup
parlamentar. Numãrul membrilor comisiilor permanente se stabileºte,
pentru fiecare caz, de
Camera Deputaþilor. Numãrul membrilor ºi componenþa nominalã a
comisiilor de anchetã sau
speciale se aprobã o datã cu constituirea acestora.
Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singurã comisie
permanentã dintre cele
prevãzute la art. 58, cu excepþia membrilor Comisiei pentru regulament
ºi ai Comisiei pentru
tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor, care pot face parte ºi dintr-o
altã comisie
permanentã.
Art. 39. - Alcãtuirea comisiilor Camerei Deputaþilor se face cu
respectarea configuraþiei
politice a Camerei.
132
Pentru fiecare comisie numãrul de locuri care revine fiecãrui grup
parlamentar sau
deputaþilor independenþi se stabileºte de Camera Deputaþilor, la
propunerea Biroului
permanent.
Art. 40. - Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul
stabilit de
preºedintele Camerei Deputaþilor, de cãtre grupurile parlamentare, în
limita locurilor stabilite
potrivit art. 39 alin. 2.
Art. 41. - Membrii comisiilor sunt desemnaþi prin acordul liderilor
grupurilor parlamentare,
cu respectarea configuraþiei politice a Camerei.
În cazul în care nu existã dezacord asupra desemnãrii membrilor în
comisii potrivit alin. 1,
Camera va aproba componenþa comisiilor cu votul deschis al majoritãþii
deputaþilor prezenþi.
Art. 42. - Dacã grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra
componenþei uneia sau
mai multor comisii, Biroul permanent propune ºi Camera hotãrãºte, cu
votul majoritãþii
membrilor prezenþi, asupra candidaturilor susþinute de fiecare dintre
grupurile parlamentare,
respectându-se configuraþia politicã a Camerei.
Art. 43. - În prima lor ºedinþã, convocatã de preºedintele Camerei,
comisiile permanente îºi
aleg birourile, compuse din câte un preºedinte, 2 vicepreºedinþi ºi 2
secretari, cu excepþia
Comisiei pentru regulament, al cãrei birou este compus din preºedinte,
un vicepreºedinte ºi
un secretar. Funcþiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt
ocupate în ordinea mãrimii
grupurilor parlamentare. Biroul Comisiei pentru tehnologia informaþiei ºi
comunicaþiilor este
format din preºedinte, 3 vicepreºedinþi ºi 2 secretari.
Componenþa biroului comisiei se stabileºte prin negocieri între liderii
grupurilor parlamentare,
respectându-se, pe cât posibil, configuraþia politicã a Camerei, aºa
cum rezultã din
constituirea grupurilor parlamentare.
Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. 1 se fac de
cãtre liderii grupurilor
parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2.
Lista candidaþilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului
membrilor acesteia ºi
se aprobã cu majoritatea voturilor deputaþilor prezenþi.
Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotãrãºte cu votul
majoritãþii deputaþilor din
comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei
treimi din numãrul
membrilor comisiei.
Art. 44. - Biroul fiecãrei comisii:
a. propune ordinea de zi a ºedinþelor, prezentând comisiei lista
cuprinzând toate
iniþiativele legislative ºi celelalte probleme de competenþa acesteia;
b. propune proiectul regulamentului de funcþionare a comisiei;
c. stabileºte sarcinile ce revin deputaþilor din comisie;
d. adoptã hotãrâri în chestiuni care intereseazã bunul mers al activitãþii
comisiei;
e. constituie, dacã este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea,
componenþa ºi
conducerea.
Art. 45. - Preºedintele comisiei:
a. conduce ºedinþele comisiei;
b. poate propune ca la lucrãrile comisiei, în scopul realizãrii lor în bune
condiþii, sã ia
parte ºi alte persoane;
c. asigurã reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul
permanent al
Camerei ºi cu celelalte comisii;
d. îndeplineºte alte atribuþii cerute de desfãºurarea în bune condiþii a
lucrãrilor comisiei.
Art. 46. - Vicepreºedinþii comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa
preºedintelui, atribuþiile
acestuia.
Art. 47. - Secretarii comisiilor:
a. þin evidenþa prezenþei membrilor comisiei la ºedinþele acesteia;
b. asigurã redactarea tuturor actelor comisiei;
c. numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei;
d. urmãresc întocmirea proceselor-verbale ale ºedinþelor comisiei;
133
e. îndeplinesc orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþii
comisiei, ca urmare
a dispoziþiilor biroului sau ale preºedintelui acesteia.
Art. 48. - Convocarea ºedinþelor comisiei se face cu cel puþin 24 de
ore înainte de cãtre
preºedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreºedinte care îl
înlocuieºte.
Participarea deputaþilor la ºedinþele comisiilor este obligatorie.
În caz de absenþã nejustificatã de la lucrãrile comisiei se aplicã
prevederile art. 131 alin. 3.
Deputatul care absenteazã de la lucrãrile comisiei poate fi înlocuit de
un alt deputat din
acelaºi grup, pe baza împuternicirii scrise a liderului grupului
parlamentar.
Art. 49. - În timpul sesiunii ºedinþele comisiilor parlamentare pot avea
loc în acelaºi timp cu
cele ale plenului Camerei, pe baza aprobãrii date de Comitetul ordinii de
zi.
Prin excepþie de la prevederile alin. 1 este interzisã þinerea de ºedinþe
în comisii concomitent
cu ºedinþa de vot organizatã în acest scop, potrivit ordinii de zi.
De asemenea, lucrãrile
comisiei se suspendã de drept în cazul în care preºedintele Camerei
solicitã prezenþa
deputaþilor la lucrãrile în plen.
Art. 50. - ªedinþele comisiilor nu sunt publice.
În mod excepþional comisiile pot hotãrî invitarea la dezbateri a
reprezentanþilor presei,
precum ºi condiþiile în care lucrãrile pot fi transmise la radio sau
televiziune, dacã acest lucru
nu aduce atingere unor interese de stat care recomandã pãstrarea
secretului acestor
dezbateri.
Art. 51. - Miniºtrii au acces la lucrãrile comisiilor. Dacã li se solicitã
participarea, prezenþa lor
devine obligatorie. Guvernul trebuie înºtiinþat, prin preºedintele
Camerei, de data la care au
loc ºedinþele acestora.
Art. 52. - La ºedinþele comisiilor au dreptul sã participe deputaþii
care au fãcut propuneri
care stau la baza lucrãrilor acestora (autori de propuneri legislative, de
amendamente etc.),
precum ºi, la cererea preºedintelui comisiei, specialiºti ai Consiliului
Legislativ.
Comisiile pot invita sã participe la ºedinþe persoane interesate,
reprezentanþi ai unor
organizaþii neguvernamentale ºi specialiºti din partea unor autoritãþi
publice sau a altor
instituþii specializate.
Persoanele interesate ºi reprezentanþii organizaþiilor
neguvernamentale pot solicita
participarea la lucrãrile comisiei printr-o cerere care se aprobã de
membrii acesteia.
Persoanele prevãzute în prezentul articol pot fi ascultate în ºedinþa
comisiei, dar nu pot
participa la vot.
Comisia poate hotãrî, la propunerea biroului comisiei, a preºedintelui
sau a unui deputat,
limitarea duratei luãrilor de cuvânt. Deputaþii ºi invitaþii sunt obligaþi sã
se refere exclusiv la
chestiunea supusã dezbaterii. În caz contrar preºedintele poate retrage
cuvântul. Nimeni nu
poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preºedinte.
Art. 53. - Pentru ca ºedinþele comisiilor sã aibã loc în mod legal este
necesarã participarea
majoritãþii membrilor care le compun.
Hotãrârile comisiilor se adoptã cu votul majoritãþii membrilor prezenþi.
Art. 54. - Preºedinþii comisiilor permanente, în acord cu preºedintele
Camerei, vor urmãri ca,
pe timpul desfãºurãrii sesiunilor, o zi pe sãptãmânã sã fie consacratã
exclusiv activitãþii în
comisii.
Art. 55. - La începerea dezbaterii unei lucrãri aflate pe ordinea de zi
comisia desemneazã, la
propunerea preºedintelui, unul sau mai mulþi raportori dintre membrii
sãi.
Aceºtia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care
va fi supus aprobãrii
acesteia.
Rapoartele ºi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângã opinia
majoritãþii membrilor
comisiei, ºi pãrerea contrarã motivatã a celorlalþi deputaþi din comisie.
Art. 56. - Votul în comisie este, de regulã, deschis.
În anumite situaþii, hotãrâte prin vot de membrii acesteia, se poate
recurge ºi la vot secret.
Art. 57. - Cu privire la desfãºurarea ºedinþelor comisiilor se încheie
procese-verbale, care
pot fi consultate de deputaþi.
134
La sfârºitul fiecãrei ºedinþe, prin grija biroului comisiei se redacteazã un
comunicat de presã.
Sinteza lucrãrilor fiecãrei comisii se publicã sãptãmânal în Monitorul
Oficial al României,
Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbãtute, rezultatul votului
asupra articolelor ºi
proiectelor de lege, numele ºi prenumele celor absenþi.
Comisia, în cazuri justificate, va putea hotãrî stenografierea dezbaterilor
acesteia.
2. Comisiile permanente
Art. 58. - Comisiile permanente se aleg pe întreaga duratã a
legislaturii. Denumirile ºi
domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt urmãtoarele:
1. Comisia pentru politicã economicã, reformã ºi privatizare
restructurarea economiei la nivel macroeconomic ºi la nivel sectorial;
programe de
reconstrucþie ºi dezvoltare; prognozã economicã; mijloace ºi instituþii
specifice ale
economiei de piaþã; problemele preþurilor ºi concurenþei; libera
iniþiativã; privatizarea;
activitatea economicã a Autoritãþii pentru Privatizare ºi Administrarea
Participaþiilor
Statului ºi a societãþilor de investiþii financiare, a regiilor autonome ºi a
societãþilor
comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul ºi exportul de
capital;
alte probleme privind strategia dezvoltãrii economice ºi politica
reformei.

2. Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci


bugetul de stat ºi execuþia bugetarã; bugetul asigurãrilor sociale de
stat ºi execuþia
acestuia; politica financiarã; sistemul de impozite ºi taxe, asigurãri ºi
reasigurãri;
echilibrul monetar, circulaþia bãneascã, credite ºi sisteme de credite,
dobânzi, scont;
bursa de valori ºi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate
de stat;
investiþii realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrii ºi servicii


industria ºi ramurile ei; transporturi, telecomunicaþii, comerþ (interior
ºi exterior),
turism; protecþia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor ºi
a serviciilor;
asigurarea resurselor de materii prime ºi energie pentru economia
naþionalã;
dezvoltarea întreprinderilor mici ºi mijlocii în industrie ºi în servicii;
probleme specifice
ale privatizãrii în industrie ºi servicii, ale dezvoltãrii sectorului privat în
aceste ramuri;
bursele de mãrfuri industriale ºi servicii; strategii de investiþii; calitatea
produselor
industriale ºi a serviciilor; standarde ºi mãrci; protecþia investiþiilor ºi a
mãrcilor;
progresul tehnic ºi dezvoltarea tehnologicã; eficienþa ºi capacitatea
concurenþialã a
produselor ºi serviciilor pe piaþa internã ºi externã.

4. Comisia pentru agriculturã, silviculturã, industrie alimentarã ºi servicii


specifice
programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei,
pisciculturii, silviculturii,
fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizãrii în agriculturã;
libera iniþiativã,
forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodãrirea
fondului funciar;
activitatea societãþilor ºi regiilor cu capital de stat sau mixt din
agriculturã, silviculturã
ºi alimentaþie; servicii pentru agriculturã, îmbunãtãþiri funciare,
industrie alimentarã ºi
silviculturã.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte ºi problemele minoritãþilor


naþionale
drepturile omului ºi ale cetãþeanului; problemele minoritãþilor;
libertatea de
conºtiinþã; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin
alte mijloace
decât prin presã.

6. Comisia pentru administraþie publicã, amenajarea teritoriului ºi


echilibru ecologic
autonomia localã; reforme administrative; organizarea administrativ-
teritorialã;
statutul funcþionarului public; sisteme urbane; reþele urbane ºi rurale;
finanþele
publice locale; sisteme ecologice ºi echilibru ecologic; calitatea aerului,
apei, solului;
135
protecþia florei, faunei ºi aºezãrilor umane; recuperarea zonelor
deteriorate;
tehnologii pentru controlul ºi eliminarea emisiilor poluante; gospodãrirea
apelor;
amenajarea teritoriului; construcþii.

7. Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã


raporturile individuale de muncã (contractul individual de muncã,
timpul de lucru,
concediile, protecþia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicþia muncii,
statutul juridic
al femeii salariate); raporturile colective de muncã (negocierea
colectivã, contractul
colectiv de muncã, jurisdicþia conflictelor colective de muncã); statutul
juridic al
sindicatelor ºi al organizaþiilor patronale; sistemul asigurãrilor sociale
(pensii,
indemnizaþii, ajutor de ºomaj, alocaþie de stat); asistenþa socialã
(ajutoare materiale,
gratuitãþi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bãtrâni,
persoane cu
handicap, minori ºi altele; problematica ocupãrii forþei de muncã.

8. Comisia pentru sãnãtate ºi familie


ocrotirea sãnãtãþii populaþiei; asistenþã sanitarã; forme de
organizare a reþelei
sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei ºi copilului, bãtrânilor ºi
persoanelor
cu handicap; probleme demografice.

9. Comisia pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport


învãþãmântul de toate formele ºi gradele; cercetarea ºtiinþificã;
activitatea sportivã;
problemele tineretului; protecþia proprietãþii intelectuale.

10. Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã


instituþii de artã ºi culturã; protecþia patrimoniului cultural naþional;
activitatea presei
ºi a celorlalte mijloace de informare în masã.

11. Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi


constituþionalitatea proiectelor de lege ºi a propunerilor legislative;
reglementãri în
domeniul dreptului civil, penal, contravenþional, procedurã civilã,
penalã,
administrativã, organizarea judecãtoreascã; alte reglementãri cu
caracter
precumpãnitor juridic; probleme de disciplinã parlamentarã,
incompatibilitãþi ºi
imunitãþi.

12. Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã


probleme privind apãrarea, ordinea publicã ºi siguranþa naþionalã.

13. Comisia pentru politicã externã


probleme ºi programe de politicã externã a României; dialogul
bilateral cu comisiile
similare ale parlamentelor altor state ºi ale organismelor parlamentare
internaþionale;
avizarea tratatelor, convenþiilor ºi altor instrumente internaþionale la
care aderã
România; audierea persoanelor propuse sã fie numite în funcþia de
ambasador al
României în strãinãtate, în urma cãreia dã un aviz consultativ.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupþiei ºi pentru petiþii


examinarea petiþiilor primite ºi cercetarea abuzurilor semnalate prin
aceste petiþii;
efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care
Camera dispune
aceasta ca urmare a prezentãrii, potrivit regulamentului, a unei cereri în
faþa Camerei.

15. Comisia pentru regulament


interpretarea regulamentului; evidenþa ºi regularitatea cutumelor
parlamentare;
elaborarea ºi prezentarea de propuneri Biroului permanent pentru
modificarea
136
regulamentului; studierea ºi informarea operativã a Camerei ºi a
Biroului permanent
despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunãri
parlamentare
paneuropene; analizarea sesizãrilor trimise de Camerã, de Biroul
permanent sau de
preºedintele Camerei cu privire la actele de aplicare a regulamentului ºi
prezentarea
punctului de vedere în Camera Deputaþilor.

16. Comisia pentru tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor


tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor, tehnologii avansate specifice
domeniului,
alinierea la reglementãrile, respectiv la standardele internaþionale, ºi
proprietatea
intelectualã în domeniu.
Art. 59. - Schimbarea unui membru al unei comisii se face la
propunerea grupului sãu
parlamentar ºi cu aprobarea Camerei Deputaþilor.
În cazul în care un grup parlamentar îºi modificã componenþa sau îºi
înceteazã existenþa,
Camera Deputaþilor poate hotãrî asupra rãmânerii în comisii a
reprezentanþilor grupului
iniþial.
Art. 60. - Comisiile permanente examineazã proiecte de lege,
propuneri legislative ºi
amendamente, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; dezbat ºi
hotãrãsc asupra altor
probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete
parlamentare în condiþiile art. 70.
Art. 61. - Biroul permanent trimite, spre examinare ºi în vederea
elaborãrii rapoartelor,
proiectele de lege, propunerile legislative ºi amendamentele comisiei
permanente sesizate în
fond, în competenþa cãreia intrã materia reglementatã prin proiectul
sau propunerea
respectivã. El poate sesiza ºi alte comisii pentru a-ºi da avizul cu
privire la lucrarea
respectivã.
Art. 62. - Orice comisie permanentã care se considerã competentã
pentru a-ºi da avizul
asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui
amendament trimis de Biroul
permanent altei comisii îl informeazã pe preºedintele acestuia cã
doreºte sã îºi dea avizul.
În caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotãrãºte prin
vot.
Art. 63. - Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de
lege sau o propunere
legislativã este de competenþa în fond a altei comisii, ea poate cere
Biroului permanent, în
termen de cel mult 10 zile de la anunþarea în plen a proiectului de lege
sau a propunerii
legislative, trimiterea lor cãtre acea comisie.
În caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. 2.
Biroul permanent soluþioneazã conflictele de competenþã în termen de
cel mult 7 zile.
Prevederile art. 62 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 64. - Comisia permanentã sesizatã în fond va putea stabili un
termen în care sã îi fie
remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul
sau propunerea
legislativã, consultându-se cu acestea ºi þinând seama de termenul de
predare a raportului.
În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizatã în fond îºi
va putea redacta
raportul fãrã a mai aºtepta avizul sau avizele respective.
Art. 65. - La ºedinþele comisiei sesizate în fond pot participa la
dezbateri raportorii comisiilor
sesizate pentru avize.
Art. 66. - În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la
toate avizele celorlalte
comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivã, la toate
amendamentele
primite ºi la avizul Consiliului Legislativ.
Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã
modificãri a actului examinat,
respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri ºi se înainteazã
Biroului permanent.
În cazul în care o comisie examineazã în fond mai multe proiecte de
lege ºi propuneri
legislative care au acelaºi obiect de reglementare se întocmeºte un
singur raport, cu
respectarea prevederilor alin. 1 ºi 2.
Art. 67. - Biroul permanent, dupã consultarea preºedintelui comisiei
sesizate în fond,
stabileºte un termen înãuntrul cãruia comisia trebuie sã îºi depunã
raportul; modificarea
137
acestui termen poate fi aprobatã numai de Camerã. Termenele stabilite
de Biroul permanent
nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
Raportul va fi imprimat ºi difuzat deputaþilor cu cel puþin 8 zile
înainte de data stabilitã
pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul
Camerei.
Art. 68. - Dacã în urma dezbaterilor în plen intervin modificãri
importante pentru conþinutul
proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond.
Asupra acestei mãsuri
Camera Deputaþilor se pronunþã prin vot, la propunerea preºedintelui
Camerei sau a unui
grup parlamentar.
Art. 69. - Comisiile permanente pot þine ºedinþe comune cu aprobarea
Biroului permanent
care va stabili cu acest prilej în ce mod se va asigura conducerea
lucrãrilor. În asemenea
situaþii comisiile elaboreazã un raport sau aviz comun.
Art. 70. - Orice comisie permanentã poate porni o anchetã, în cadrul
competenþei sale, cu
încuviinþarea Camerei Deputaþilor, privitoare la activitatea desfãºuratã
de Guvern sau de
administraþia publicã.
Pentru a obþine încuviinþarea comisia va prezenta o cerere scrisã,
adoptatã cu votul
majoritãþii membrilor sãi, în care vor fi enunþate materiile ce formeazã
obiectul anchetei,
scopul ei, mijloacele necesare ºi termenul pânã la care raportul comisiei
urmeazã sã fie
prezentat Camerei Deputaþilor.
3. Comisii speciale
Art. 71. - Camera Deputaþilor poate constitui comisii speciale pentru
avizarea unor acte
legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau
pentru alte scopuri,
indicate în hotãrârea de înfiinþare a comisiei. Propunerile legislative
astfel elaborate nu se
mai supun examinãrii altor comisii.
Prin aceeaºi hotãrâre se vor desemna deputaþii care compun comisia ºi
biroul acesteia, la
propunerea Biroului permanent al Camerei, ºi se va stabili termenul
pânã la care raportul sãu
va fi depus.
Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au acelaºi statut ca ºi
comisiile permanente.
Membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membru al
comisiilor permanente.
Celelalte probleme legate de organizarea ºi funcþionarea comisiei vor fi
reglementate de
biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 37-57 nu sunt
îndestulãtoare.
4. Comisii de anchetã
Art. 72. - La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi Camera
Deputaþilor va putea
hotãrî înfiinþarea unei comisii de anchetã, prevederile art. 37-57 ºi ale
art. 71 alin. 2-5 fiind
aplicabile.
Art. 73. - Comisia de anchetã poate invita orice persoanã care poate
avea cunoºtinþã despre
o faptã sau o împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului
în cauza care
formeazã obiectul activitãþii comisiei.
La cererea comisiei de anchetã orice persoanã care cunoaºte fapte sau
împrejurãri în
legãturã cu obiectul cercetãrii sau care deþine un mijloc de probã este
obligatã sã le aducã la
cunoºtinþã sau sã le înfãþiºeze. Instituþiile ºi organizaþiile sunt
obligate, în condiþiile legii, sã
rãspundã la solicitãrile comisiei de anchetã în termenul stabilit de
aceasta.
Când, pentru lãmurirea unor fapte sau împrejurãri în vederea aflãrii
adevãrului, sunt
necesare cunoºtinþele unor experþi, comisia de anchetã dispune
efectuarea de expertize.
Dispoziþiile legii referitoare la invitarea, prezentarea ºi ascultarea
martorilor, precum ºi cele
privitoare la prezentarea ºi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau
efectuarea expertizelor se
aplicã în mod corespunzãtor.
Preºedintele comisiei atrage atenþia persoanei audiate cã are obligaþia
de a spune adevãrul,
de a nu ascunde nimic din ceea ce ºtie ºi cã nerespectarea acestei
obligaþii atrage
rãspunderea legalã.
Dispoziþiile prezentului articol se aplicã ºi în cazul comisiilor
permanente care desfãºoarã
anchete potrivit art. 70.
5. Comisii de mediere
138
Art. 74. - Dacã una dintre Camere adoptã un proiect de lege sau o
propunere legislativã
într-o redactare diferitã de cea aprobatã de cealaltã Camerã,
preºedintele Camerei
Deputaþilor ºi preºedintele Senatului vor iniþia procedura de mediere.
În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaþilor, dupã
consultarea grupurilor
parlamentare, un numãr de 7 deputaþi care vor face parte din comisia
de mediere,
urmãrindu-se respectarea configuraþiei politice a Camerei.
Deputaþii aprobaþi de Camera Deputaþilor, împreunã cu 7 senatori
desemnaþi de Senat,
formeazã comisia de mediere.
Art. 75. - Comisia de mediere se reuneºte la sediul uneia dintre
Camere la convocarea
preºedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a
adoptat ultima proiectul ºi
stabileºte regulile dupã care îºi va desfãºura activitatea, inclusiv
termenul în care urmeazã sã
prezinte raportul.
Conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotaþie de cãtre un deputat sau
un senator, stabilit
de comisie.
Art. 76. - Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãþii membrilor
acesteia. În caz de
egalitate la 7 voturi decide votul preºedintelui care conduce ºedinþa
comisiei în momentul
votãrii.
Art. 77. - Activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului,
a cãrui aprobare are
loc în condiþiile art. 76, precum ºi în cazul în care comisia nu ajunge la
un acord asupra
raportului în termenul stabilit.
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la
textele aflate în
divergenþã, în termenul stabilit potrivit art. 75 alin. 1, sau dacã una
dintre Camere nu aprobã
raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenþã se supun
dezbaterii în ºedinþa
comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor ºedinþe.
CAPITOLUL II
Desfãºurarea lucrãrilor Camerei Deputaþilor
Secþiunea 1
Sesiunile ºi actele Camerei Deputaþilor
Art. 78. - Camera Deputaþilor îºi desfãºoarã activitatea în douã sesiuni
ordinare pe an. Prima
sesiune începe în luna februarie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A
doua sesiune începe
în luna septembrie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie.
Camera Deputaþilor se întruneºte ºi în sesiuni extraordinare, la
cererea Preºedintelui
României, a Biroului permanent sau a cel puþin unei treimi din numãrul
deputaþilor.
Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris ºi va
cuprinde ordinea de
zi, precum ºi perioada de desfãºurare a sesiunii. Neaprobarea de cãtre
Camerã a ordinii de zi
solicitate împiedicã þinerea sesiunii extraordinare.
Convocarea Camerei Deputaþilor se face de cãtre preºedintele acesteia.
Preºedintele nu va
lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare
care nu îndeplinesc
condiþiile prevãzute la alin. 2 ºi 3.
În timpul sesiunilor Camera Deputaþilor lucreazã în ºedinþe în plen, pe
comisii ºi în grupuri
parlamentare.
Art. 79. - Camera Deputaþilor adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni. De
asemenea, Camera
Deputaþilor poate adopta mesaje, declaraþii, rezoluþii ºi alte acte
politice.
Secþiunea a 2-a
Ordinea de zi ºi programul de lucru
Art. 80. - Proiectul ordinii de zi ºi proiectul programului de lucru ale
Camerei Deputaþilor
pentru sãptãmâna urmãtoare se întocmesc de Biroul permanent.
Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui
proiect de lege sau
a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a
fost depãºit.
Art. 81. - Ordinea de zi a Camerei Deputaþilor cuprinde toate
problemele care se supun
dezbaterii ºi adoptãrii Camerei.
139
Proiectele de lege ºi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii
de zi în termen de
cel mult 7 zile de la primirea de cãtre Biroul permanent a raportului
comisiei sesizate în fond.
La întocmirea ºi adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va
asigura prioritate cererilor
adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedurã
de urgenþã, cererilor
pentru adoptarea unei asemenea proceduri ºi dezbaterii rapoartelor
întocmite de comisiile de
mediere.
Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se
transmit Biroului
permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puþin
douã zile înainte de
ºedinþa Comitetului ordinii de zi, dacã prin lege, prin prezentul
regulament sau prin hotãrâre
a Camerei nu se prevede un termen mai scurt.
Cererile Preºedintelui României, rapoartele ºi declaraþiile primului-
ministru se înscriu cu
prioritate pe ordinea de zi.
Art. 82. - Programul de lucru al Camerei Deputaþilor se stabileºte în
concordanþã cu ordinea
de zi ºi poate cuprinde mãsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.
Art. 83. - Proiectul ordinii de zi ºi proiectul programului de lucru sunt
sãptãmânale ºi se
aprobã de Comitetul ordinii de zi pânã la sfârºitul fiecãrei sãptãmâni de
lucru a Camerei.
Art. 84. - Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobã
de Comitetul ordinii
de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri excepþionale.
Art. 85. - Ordinea de zi ºi programul de lucru aprobate se transmit
deputaþilor ºi grupurilor
parlamentare pânã în ultima zi de lucru a Camerei.
Prevederile alin. 1 se aplicã în mod corespunzãtor ºi în caz de modificare
sau de completare
a ordinii de zi ori a programului de lucru.
În prima ºedinþã a Camerei, dupã votul din Comitetul ordinii de zi
liderii grupurilor
parlamentare au dreptul sã prezinte Camerei poziþia grupului faþã de
ordinea de zi ºi
programul de lucru.
Secþiunea a 3-a
Procedura legislativã
Art. 86. - În exerciþiul dreptului de iniþiativã legislativã Guvernul
înainteazã Camerei proiecte
de legi. Deputaþii ºi cetãþenii prevãzuþi la art. 73 din Constituþie
pot prezenta Camerei
Deputaþilor propuneri legislative. Ele trebuie sã fie însoþite de o
expunere de motive ºi
redactate în forma cerutã pentru proiectele de lege. Propunerile
legislative formulate de
deputaþi, care implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau
ale bugetului
asigurãrilor sociale de stat, trebuie sã se fundamenteze pe
informarea cerutã în mod
obligatoriu Guvernului, în condiþiile art. 110 din Constituþie.
Proiectele de lege se înainteazã Camerei Deputaþilor însoþite de avizul
Consiliului Legislativ.
În cazul propunerilor legislative iniþiate de cetãþeni preºedintele
Camerei, înainte de
distribuirea lor la deputaþi ºi de sesizarea în fond a comisiei
permanente competente, va
solicita Curþii Constituþionale verificarea îndeplinirii condiþiilor
constituþionale pentru
exercitarea iniþiativei legislative.
Art. 87. - Toate proiectele ºi propunerile legislative se înregistreazã
în ordinea prezentãrii
lor. Ele se imprimã ºi se distribuie deputaþilor de îndatã.
Art. 88. - Proiectele de lege sau propunerile legislative sunt aduse la
cunoºtinþã Camerei de
cãtre preºedintele acesteia, prin anunþarea titlului, a iniþiatorului, a
comisiilor sesizate în fond
ºi pentru avizare, precum ºi a termenului de depunere a raportului.
Art. 89. - Proiectele ºi propunerile legislative se trimit de îndatã de
cãtre Biroul permanent
spre dezbatere ºi avizare comisiilor permanente competente.
Art. 90. - Iniþiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sã îºi
retragã proiectul sau
propunerea pânã la înscrierea sa pe ordinea de zi.
Art. 91. - Dupã examinarea proiectului sau a propunerii legislative
comisia permanentã
sesizatã în fond întocmeºte un raport care va cuprinde propuneri cu
privire la adoptarea sau,
dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii
legislative examinate.
140
Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea
ºi difuzarea acestuia
Guvernului, deputaþilor ºi iniþiatorilor, cu respectarea termenului
prevãzut la art. 67 alin.2.
Art. 92. - Proiectele ºi propunerile legislative avizate potrivit art. 89-91
se supun dezbaterii
Camerei în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de
Comitetul ordinii de zi.
Art. 93. - Deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul
de a prezenta
amendamente la comisia sesizatã în fond, pânã la împlinirea unui
termen de 5 zile înainte de
data stabilitã pentru depunerea raportului. Dacã termenul de depunere
a fost redus la 5 zile,
termenul de depunere a amendamentelor este de 3 zile.
Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã
amendamentele se depun
la acea comisie în termen de 5 zile de la anunþarea în plenul Camerei
Deputaþilor. În aceeaºi
zi propunerea legislativã se comunicã Guvernului. Comisia este obligatã
sã întocmeascã în
urmãtoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor. Numai dupã
împlinirea acestui termen
propunerea legislativã poate fi înscrisã pe ordinea de zi ºi, dacã este
cazul, comunicatã, în
forma sa definitivã, deputaþilor ºi Guvernului.
Amendamentele se depun în scris, motivat ºi sub semnãtura
iniþiatorului, cu precizarea, dacã
este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.
Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui
membru al Guvernului.
Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie. Aceasta va
þine o evidenþã
specialã a tuturor amendamentelor primite ºi, la cerere, va elibera
autorului o dovadã cã a
primit amendamentul.
Comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronunþã
asupra tuturor
amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevãzut la
alin. 1 sau 2. Numai în
cazul în care considerã necesar comisia va solicita ºi avizul unei alte
comisii.
Pentru a se putea pronunþa comisia va transmite Guvernului
amendamentele care implicã
modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de
stat, potrivit art. 110 din
Constituþie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire,
Guvernul nu se opune
se considerã acceptate. Rãspunsul Guvernului poate fi dat numai sub
semnãtura unui
membru al acestuia.
Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art.
101 alin. 3, avizul
comisiei se dã tot oral de cãtre raportor, la solicitarea preºedintelui
Camerei.
Este interzis preºedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un
amendament asupra
cãruia comisia nu s-a pronunþat, cu excepþia situaþiei prevãzute la art.
35 lit. c).
Art. 94. - Dezbaterea generalã a proiectului de lege sau a propunerii
legislative este
precedatã de prezentarea de cãtre iniþiator a motivelor care au condus
la promovarea
proiectului, precum ºi a raportului comisiei permanente de cãtre
preºedintele acesteia sau de
un raportor desemnat de comisie.
Art. 95. - Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii
legislative fiecare grup
parlamentar poate sã desemneze un singur reprezentant. Preºedintele
Camerei dã cuvântul
reprezentanþilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate
propune Camerei
limitarea timpului destinat dezbaterii generale.
Art. 96. - Iniþiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul
sã ia cuvântul înainte
de încheierea dezbaterii generale.
Art. 97. - În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii
legislative nu pot fi
propuse amendamente.
Art. 98. - Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune
respingerea proiectului sau
a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preºedintele
cere Camerei sã se
pronunþe prin vot.
Art. 99. - Camera Deputaþilor trece la dezbaterea pe articole a
proiectului sau a propunerii
legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond existã
amendamente
admise sau respinse.
141
Art. 100. - La discutarea articolelor la care s-au fãcut amendamente
deputaþii pot lua
cuvântul pentru a-ºi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua
cuvântul
reprezentantul Guvernului sau al iniþiatorului ºi raportorul comisiei
sesizate în fond.
Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmeazã sã
fie supus votului
Camerei Deputaþilor are, de regulã, durata de 5 minute. La începutul
dezbaterii proiectului de
lege sau a propunerii legislative se poate stabili ºi altã duratã a
intervenþiei.
La înscrierea pentru a lua cuvântul în scopul dezbaterii unui proiect de
lege, unei propuneri
legislative sau altui act deputaþii vor preciza dacã sunt pentru sau
contra amendamentului
sau prevederilor textului supus dezbaterii. Autorii amendamentelor sau
subamendamentelor
se considerã a fi contra textului iniþial. Dupã luãri de cuvânt din partea
grupurilor
parlamentare care vor sã intervinã pot lua cuvântul iniþiatorul
proiectului ºi raportorul
comisiei sesizate în fond. Fiecare grup parlamentar poate interveni
printr-un singur
reprezentant.
Preºedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuþiilor la
articolul dezbãtut.
Art. 101. - Discutarea articolelor începe cu amendamentele.
În cursul dezbaterilor deputaþii, Guvernul sau grupurile
parlamentare pot pune în discuþie
amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond sau
amendamentele depuse la comisie,
în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu
figureazã în raportul
acesteia.
În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-
legislativã, gramaticale
sau lingvistice.
În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.
Art. 102. - Când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe
importante asupra
proiectului sau propunerii legislative, preºedintele Camerei Deputaþilor
poate trimite textele
în discuþie comisiei sesizate în fond. În acest caz autorii
amendamentelor au dreptul sã fie
ascultaþi în cadrul comisiei. Acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii
Guvernului.
Art. 103. - Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se
propune eliminarea
unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii ºi continuã
cu cele privind
modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care existã mai multe
amendamente de
acelaºi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate,
începând cu cele
cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond.
Camera se va pronunþa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament,
în afarã de cazul în
care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
Se supun dezbaterii ºi votului Camerei numai articolele la care s-au
fãcut amendamente.
Textele articolelor ºi amendamentelor se adoptã cu votul majoritãþii
deputaþilor prezenþi.
Art. 104. - Proiectul de lege sau propunerea legislativã, în forma
rezultatã din dezbaterea pe
articole, se supune Camerei spre adoptare.
Votul final priveºte ansamblul reglementãrii. Camera poate hotãrî, la
propunerea
preºedintelui, ca votul final sã priveascã pãrþi din ansamblul
reglementãrii, în mãsura în care
fiecare parte constituie o reglementare unitarã. În acest caz este
obligatoriu ca toate pãrþile
astfel separate sã fie supuse succesiv la vot, în aceeaºi ºedinþã.
Partea care nu a fost
adoptatã se eliminã din cuprinsul reglementãrii.
Votul final poate avea loc într-o ºedinþã consacratã acestui scop, în
ordinea definitivãrii
proiectelor de lege sau a propunerilor legislative, ca urmare a dezbaterii
pe articole. În cazul
în care pânã la data ºedinþei de vot, stabilitã prin ordinea de zi,
dezbaterea pe articole nu s-a
încheiat, votul final se amânã de drept.
Proiectul de lege sau propunerea legislativã la care nu s-au fãcut
amendamente pânã la data
ºedinþei de vot se supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre
iniþiator a expunerii
de motive ºi de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum ºi
dupã audierea
punctelor de vedere ale reprezentanþilor grupurilor parlamentare.
142
ªedinþele consacrate exclusiv votului final, prevãzute în ordinea de zi,
se aduc din timp la
cunoºtinþã Camerei de cãtre preºedintele acesteia, care va preciza data
ºi ora când vor avea
loc.
Art. 105. - În cazul prevãzut la art. 35 lit. c) dezbaterea se face potrivit
procedurii legislative
obiºnuite, luându-se în discuþie toate amendamentele depuse la comisie
în termenul prevãzut
de prezentul regulament.
Art. 106. - Dispoziþiile art. 87-103 sunt aplicabile ºi pentru proiectele
sau propunerile
legislative primite din partea Senatului.
Secþiunea a 4-a
Procedura de urgenþã
Art. 107. - La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã Camera
Deputaþilor poate adopta
proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de urgenþã.
Cererile Guvernului ºi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor
parlamentare sau ale
comisiilor permanente se supun aprobãrii Comitetului ordinii de zi.
Proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaþiei României cu cea
a Uniunii Europene ºi
a Consiliului Europei ºi ordonanþele emise de Guvern în temeiul art.
114 alin. (4) din
Constituþie se supun de drept aprobãrii Camerei Deputaþilor în
procedurã de urgenþã.
Art. 108. - Deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot
prezenta amendamente în
scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult
48 de ore de la
aprobarea procedurii de urgenþã. În acelaºi interval de timp avizul
Consiliului Legislativ se va
trimite comisiei sesizate în fond.
Comisia sesizatã în fond este obligatã sã depunã raportul în cel mult 3
zile de la sesizare.
Art. 109. - Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate
în fond, înscrie cu
prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea
legislativã.
Art. 110. - La discutarea fiecãrui articol la care s-au fãcut
amendamente se aplicã
prevederile art. 100. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate
amendamente.
Art. 111. - Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri
legislative în procedurã de
urgenþã nu poate depãºi durata de timp aprobatã de Camerã, la
propunerea preºedintelui
acesteia, dupã consultarea biroului comisiei sesizate în fond.
În situaþia în care timpul prevãzut la alin. 1 s-a epuizat dezbaterea se
încheie ºi preºedintele
Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei
sesizate în fond ºi
fiecare articol amendat, dupã care se va proceda la votarea finalã a
proiectului de lege sau a
propunerii legislative.
Secþiunea a 5-a
Procedura de vot
Art. 112. - Legile, hotãrârile ºi moþiunile se adoptã de Camera
Deputaþilor prin vot. Legile
adoptate de Camera Deputaþilor pot fi legi constituþionale, legi organice
ºi legi ordinare.
Art. 113. - Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmeazã
sã fie aprobatã se
considerã adoptatã dacã, la solicitarea preºedintelui Camerei, nu existã
obiecþie.
Art. 114. - Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau
secret.
Votul deschis se exprimã prin ridicarea mâinii, prin ridicare în picioare,
prin apel nominal sau
prin mijloace electronice.
Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare are urmãtoarele
semnificaþii: pentru,
contra sau abþin ere.
Votul secret se exprimã prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace
electronice.
Camera hotãrãºte, la propunerea preºedintelui sau a unui grup
parlamentar, ce modalitate
de vot va folosi, în afarã de cazul în care prin regulament se stabileºte o
anumitã procedurã
de vot.
Art. 115. - Votul prin apel nominal se desfãºoarã astfel: preºedintele
explicã obiectul votãrii
ºi sensul cuvintelor: "pentru" ºi "contra"; unul dintre secretari dã citire
numelui ºi prenumelui
deputaþilor; fiecare deputat rãspunde: "pentru" sau "contra".
Dupã terminarea apelului se repetã numele ºi prenumele deputaþilor
care nu au rãspuns.
143
Art. 116. - Votul prin bile se desfãºoarã astfel: în faþa preºedintelui
Camerei Deputaþilor se
aºazã o urnã albã ºi una neagrã. Deputaþii vin pe rând la urne, dupã
ce primesc de la
secretari câte douã bile, una albã ºi una neagrã, pe care le introduc în
cele douã urne. Bila
albã introdusã în urna albã ºi bila neagrã introdusã în urna neagrã
înseamnã vot "pentru", iar
bila neagrã introdusã în urna albã ºi bila albã introdusã în urna neagrã
înseamnã vot
"contra".
Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în
prezenþa membrilor
Biroului permanent.
Art. 117. - Votul prin mijloace electronice se realizeazã prin
conectarea unuia dintre
contactele care reprezintã "Vot pentru", "Vot împotrivã" sau
"Abþinere". Rezultatul votului
electronic se afiºeazã prin dispoziþia preºedintelui Camerei. În cazul în
care preºedintele
Camerei, asistat de cei 2 secretari, constatã existenþa unor defecþiuni
în conectarea
circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea
acestuia cu altã
procedurã de vot.
Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de
vot este personal.
Utilizarea acestuia de cãtre un alt deputat este interzisã.
Nerespectarea interdicþiei atrage
aplicarea sancþiunii prevãzute la art. 202 alin. 1 lit. e).
Art. 118. - În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec
numele ºi prenumele
candidatului, funcþia pentru care acesta candideazã ºi, dupã caz, grupul
parlamentar din care
face parte.
Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de
vot, cu excepþia
cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o altã
procedurã de vot.
Deputatul voteazã "pentru", lãsând neatinse pe buletinul de vot
numele ºi prenumele
persoanei propuse; el voteazã "contra", ºtergând numele ºi prenumele
persoanei propuse.
Buletinele de vot se introduc în urne.
Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele
care nu poartã
ºtampila de control ºi cele pe care numãrul candidaþilor ale cãror nume
nu au fost ºterse
depãºeºte numãrul funcþiilor pentru care se face alegerea.
Art. 119. - Legile constituþionale se adoptã cu votul unei majoritãþi de
cel puþin douã treimi
din numãrul deputaþilor.
Legile organice ºi hotãrârile privind Regulamentul Camerei se adoptã cu
votul majoritãþii
deputaþilor.
Legile ordinare ºi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu
votul majoritãþii
deputaþilor prezenþi.
În cazurile în care Constituþia sau regulamentul prevede o majoritate de
voturi de cel puþin
douã treimi ºi preºedintele constatã în prealabil imposibilitatea întrunirii
majoritãþii prevãzute,
amânã votul, stabilind ziua ºi ora desfãºurãrii acestuia. O nouã amânare
a votului nu poate
depãºi 30 de zile.
În mãsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte
ale Camerei
Deputaþilor se adoptã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi.
Înainte de votare preºedintele poate cere verificarea cvorumului prin
apel nominal sau prin
numãrare de cãtre secretari. Deputaþii care nu îºi exercitã dreptul de
vot, dar care au fost
prezenþi în sala de ºedinþe, intrã în numãrul regulamentar de stabilire a
cvorumului.
Dacã în sala de ºedinþe nu se aflã majoritatea deputaþilor, preºedintele
amânã votarea pânã
la întrunirea cvorumului legal.
Art. 120. - În caz de paritate de voturi votul se repetã.
Preºedintele Camerei îºi exprimã
votul dupã cel al deputaþilor prezenþi.
Art. 121. - În cursul votãrii nu se poate acorda deputaþilor dreptul de a
lua cuvântul.
Art. 122. - Proiectele de lege ºi propunerile legislative respinse de
Camerã nu pot fi readuse
în discuþia acesteia în cursul aceleiaºi sesiuni.
144
Art. 123. - Proiectele de lege ºi propunerile legislative adoptate de
Camera Deputaþilor se
semneazã de preºedintele acesteia ºi se înainteazã Senatului în
vederea dezbaterii ºi
adoptãrii. Guvernul va fi înºtiinþat despre aceasta.
Proiectele de lege sau propunerile legislative adoptate de Camera
Deputaþilor ºi respinse de
Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputaþilor, dupã care se
trimit Senatului în
vederea unei noi dezbateri. O nouã respingere este definitivã.
În cazul în care Camera Deputaþilor a adoptat un proiect de lege sau o
propunere legislativã
în redactarea aprobatã de Senat, acesta, dupã ce a fost semnat de
preºedintele Camerei
Deputaþilor ºi de preºedintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis
spre promulgare, se
comunicã Guvernului ºi Curþii Supreme de Justiþie ºi se depune la
secretarul general al
Camerei Deputaþilor ºi la secretarul general al Senatului, în vederea
exercitãrii dreptului de
sesizare a Curþii Constituþionale. Dacã legea este aprobatã cu
procedurã de urgenþã,
termenul este de douã zile.
Data la care legea a fost depusã la secretarul general al Camerei
Deputaþilor se aduce la
cunoºtinþã în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere.
Depunerea ºi
comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului
lucreazã în plen.
Dupã împlinirea termenelor prevãzute la alin. 3 legea se trimite, sub
semnãtura preºedintelui
Camerei Deputaþilor, Preºedintelui României în vederea promulgãrii.
Art. 124. - În cazurile de neconstituþionalitate, constatate potrivit
art. 144 lit. a) din
Constituþie, Camera Deputaþilor dezbate, pe baza raportului Comisiei
juridice, de disciplinã ºi
imunitãþi, obiecþia de neconstituþionalitate.
Raportul Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi va cuprinde
aprecieri cu privire la
conþinutul deciziei Curþii Constituþionale ºi va recomanda Camerei
admiterea sau respingerea
obiecþiei de neconstituþionalitate. În raportul Comisiei juridice, de
disciplinã ºi imunitãþi ºi în
timpul dezbaterii obiecþiei de neconstituþionalitate nu pot fi fãcute
amendamente.
În urma dezbaterii legea declaratã în întregime neconstituþionalã sau
ansamblul prevederilor
declarate neconstituþionale se supune unui singur vot.
Obiecþia de neconstituþionalitate a Curþii este înlãturatã numai în cazul
în care atât Camera
Deputaþilor, cât ºi Senatul au adoptat legea, în aceeaºi formã, cu o
majoritate de cel puþin
douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere.
În cazul în care în una dintre Camere nu se obþine majoritatea de douã
treimi, cerutã de art.
145 alin. (1) din Constituþie, prevederile declarate neconstituþionale
prin decizia Curþii
Constituþionale se înlãturã din lege, operându-se, cu aprobarea
Camerei, corelãrile tehnico-
legislative necesare. Dacã legea în ansamblul sãu este declaratã
neconstituþionalã, ea nu se
mai trimite Preºedintelui României spre promulgare.
În cazurile de neconstituþionalitate constatate potrivit art. 144 lit. b)
din Constituþie,
dispoziþiile declarate neconstituþionale nu se mai aplicã. În vederea
înlocuirii acestor dispoziþii
Camera va reexamina textele declarate neconstituþionale pe baza
raportului Comisiei juridice,
de disciplinã ºi imunitãþi.
Art. 125. - Reexaminarea legii de cãtre Camera Deputaþilor, în urma
cererii fãcute de
Preºedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituþie, va
avea loc în cel mult 30
de zile de la primirea cererii.
Cererea Preºedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi
examinatã de comisia
permanentã sesizatã în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea
legislativã; aceasta va
întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecþiile
formulate în cererea de
reexaminare.
Raportul comisiei împreunã cu cererea de reexaminare se supun
dezbaterii Camerei
Deputaþilor dupã regulile procedurii legislative.
Art. 126. - În cazul în care Camera Deputaþilor adoptã un proiect de
lege sau o propunere
legislativã într-o redactare diferitã de cea aprobatã de Senat,
preºedintele Camerei
Deputaþilor, de acord cu preºedintele Senatului, va iniþia procedura de
mediere.
145
Procedura de mediere va fi iniþiatã ºi în situaþia în care Senatul adoptã
un proiect de lege sau
o propunere legislativã într-o altã redactare sau cu unele texte diferite
faþã de proiectul votat
de Camera Deputaþilor.
Aceastã activitate se va desfãºura prin intermediul unei comisii paritare,
care va lucra potrivit
normelor cuprinse în art. 59-69 ºi 74-77.
Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei,
urmându-se procedura
prevãzutã la art. 80-103.
Art. 127. - Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Camerã.
Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii,
numai soluþiile propuse
de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate iniþial de
Camerã. În toate cazurile
raportul comisiei de mediere se aprobã cu majoritatea de voturi
necesarã pentru adoptarea
legii în forma finalã. Rapoartele comisiilor de mediere se aprobã în
ºedinþele consacrate
votului final asupra proiectelor de lege.
Dacã deputaþii ºi senatorii îºi însuºesc textul legii în forma propusã de
comisia de mediere, se
va proceda conform art. 123 alin. 3.
Art. 128. - În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord
cu privire la
problemele aflate în divergenþã sau dacã una dintre Camere nu aprobã
raportul comisiei de
mediere, în tot sau în parte, se aplicã prevederile art. 77.
Secþiunea a 6-a
Desfãºurarea ºedinþelor Camerei Deputaþilor
Art. 129. - ªedinþele Camerei Deputaþilor sunt publice, în afara
cazurilor în care, la cererea
preºedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotãrãºte, cu votul
majoritãþii deputaþilor
prezenþi, ca anumite ºedinþe sã fie secrete.
Art. 130. - La ºedinþele publice ale Camerei Deputaþilor pot asista
diplomaþi, reprezentanþi ai
presei, radioului ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza
acreditãrii sau a invitaþiei
semnate de secretarul general al Camerei, în condiþiile stabilite de
Biroul permanent.
Cetãþenii pot asista la lucrãrile Camerei pe baza unor permise de acces
distribuite la cerere,
în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesaþi, în limita locurilor disponibile
în lojele destinate
publicului.
Membrii Guvernului sau reprezentanþii acestora au acces la lucrãrile
Camerei. Dacã li se
solicitã participarea, prezenþa lor devine obligatorie.
Persoanele care asistã la ºedinþã trebuie sã pãstreze liniºtea ºi sã se
abþinã de la orice
manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind
eliminate din salã de cãtre
forþa publicã pusã la dispoziþia preºedintelui.
La cererea unui deputat sau din proprie iniþiativã, dupã consultarea
Camerei, preºedintele
atrage atenþia mijloacelor de informare în masã asupra informaþiilor
vãdit inexacte (inclusiv
omisiuni, deformãri etc.) privind lucrãrile Camerei sau asupra
comentariilor care aduc
atingere instituþiei parlamentare.
Direcþia pentru presã ºi imaginea Camerei Deputaþilor va prezenta
zilnic o revistã a presei
membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare ºi
preºedinþilor comisiilor
permanente.
Art. 131. - Deputaþii sunt obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Camerei ºi
sã se înscrie pe lista
de prezenþã, þinutã de unul dintre secretari.
Deputatul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive independente
de voinþa sa va trebui
sã anunþe din timp Biroul permanent, menþionând cauzele care îl
împiedicã sã participe.
Deputatului care nu îºi poate motiva absenþa i se reþine din
indemnizaþia lunarã, pentru
fiecare zi de absenþã, o sumã de bani ce reprezintã a 21-a parte din
indemnizaþia lunarã, la
care se adaugã diurna de deplasare.
Art. 132. - Camera Deputaþilor îºi desfãºoarã activitatea în plen, în
comisii ºi în grupurile
parlamentare, pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din sãptãmânã,
potrivit programului
stabilit de Comitetul ordinii de zi. De regulã, a 5-a zi din sãptãmânã este
rezervatã activitãþii
în circumscripþiile electorale în care deputaþii au fost aleºi.
146
Cu aprobarea Comitetului ordinii de zi se vor putea þine ºedinþe ºi dupã
un alt program de
lucru.
Art. 133. - ªedinþa Camerei Deputaþilor este deschisã de preºedinte
sau de vicepreºedintele
care îl înlocuieºte.
Preºedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari.
Art. 134. - Camera Deputaþilor adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni în
prezenþa majoritãþii
deputaþilor.
În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplicã numai la
votul pentru adoptarea
legii în ansamblul ei, precum ºi atunci când, potrivit prevederilor
prezentului regulament, se
supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii
legislative.
Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la ºedinþele de vot
final de cãtre
preºedinte, imediat înaintea votãrii, din proprie iniþiativã ori la cererea
liderului unui grup
parlamentar.
În cazul în care cvorumul nu este întrunit, ºedinþa se suspendã, iar
preºedintele va arãta
când se reiau lucrãrile. Reluarea lucrãrilor se face ºi prin derogare de la
ordinea de zi
aprobatã, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.
Preºedintele Camerei Deputaþilor poate dispune ca toþi deputaþii aflaþi
în sediul Camerei sã se
prezinte la dezbatere sau la vot, sub sancþiunea considerãrii lor ca
absenþi, cu toate
consecinþele ce decurg din aceasta.
Art. 135. - Preºedintele Camerei sau vicepreºedintele care îl înlocuieºte
conduce dezbaterile,
asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi respectarea
regulamentului.
Art. 136. - Secretarii întocmesc liste cu deputaþii care se înscriu la
cuvânt.
Deputaþii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe listã, cu încuviinþarea
preºedintelui Camerei.
Miniºtrilor prezenþi în Camerã li se poate da cuvântul în orice fazã a
dezbaterilor ºi ori de câte
ori solicitã acest lucru.
Art. 137. - Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã este dat de
preºedinte. Persoanele care
iau cuvântul în Camerã vorbesc de la tribuna acesteia.
Art. 138. - La propunerea preºedintelui Camera are dreptul sã limiteze
durata luãrilor de
cuvânt în funcþie de obiectul dezbaterilor.
Deputaþii ºi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate sã se
refere exclusiv la
chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar
preºedintele le
atrage atenþia ºi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul.
Art. 139. - Preºedintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat
pentru a rãspunde
într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop.
Prevederile alin. 1 se aplicã ºi în cazul în care se cere cuvântul în
probleme privitoare la
regulament.
Art. 140. - Preºedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere
încheierea dezbaterii
unei probleme puse în discuþia Camerei. Propunerea de încheiere a
dezbaterii se adoptã cu
votul majoritãþii deputaþilor prezenþi.
Art. 141. - Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atât de la
tribuna Camerei, cât ºi
din sala de ºedinþe.
Se interzice dialogul între vorbitorii aflaþi la tribunã ºi persoanele aflate
în salã.
Art. 142. - Preºedintele Camerei cheamã la ordine pe deputaþii care
tulburã dezbaterile sau
creeazã agitaþie. El poate întrerupe ºedinþa când tulburarea persistã ºi
poate dispune
eliminarea din salã a persoanelor care împiedicã în orice mod
desfãºurarea normalã a
lucrãrilor.
Art. 143. - Dezbaterile din ºedinþele Camerei se înregistreazã pe
bandã magneticã ºi se
stenografiazã.
Stenogramele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a,
în cel mult 10 zile, cu
excepþia celor privitoare la ºedinþele secrete.
Deputaþii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin
confruntarea ei cu banda
magneticã, în cel mult 3 zile de la data ºedinþei.
147
Pânã la apariþia Monitorului Oficial al României deputaþii au dreptul de a
obþine o copie de pe
aceasta.
Secþiunea a 7-a
Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor
Guvernului
Art. 144. - Camera Deputaþilor are dreptul sã cearã urmãrirea penalã
a membrilor
Guvernului.
Art. 145. - Dezbaterea cererii se efectueazã pe baza raportului întocmit
fie de o comisie
permanentã, ca urmare a unei anchete desfãºurate în condiþiile art. 70,
fie de o comisie
specialã de anchetã constituitã în acest scop. Dacã ministrul are ºi
calitatea de deputat,
cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã ºi
imunitãþi, care va elabora
un raport pe care îl înainteazã Camerei.
Rapoartele prevãzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii
de zi.
Cererea se adoptã cu votul a cel puþin douã treimi din numãrul
deputaþilor.
Art. 146. - În cazul în care Camera Deputaþilor decide sã cearã
urmãrirea penalã,
preºedintele Camerei va adresa ministrului justiþiei o cerere pentru
începerea urmãririi
penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înºtiinþa pe Preºedintele
României pentru
eventuala suspendare din funcþie a membrului Guvernului a cãrui
urmãrire penalã a fost
cerutã.
Art. 147. - Dispoziþiile art. 114-143 se aplicã în mod corespunzãtor.

CAPITOLUL III
Moþiuni, întrebãri, interpelãri, informarea deputaþilor, petiþii ºi
diverse intervenþii
1. Moþiuni
Art. 148. - Moþiunea exprimã poziþia Camerei Deputaþilor într-o
anumitã problemã de
politicã internã sau externã.
Moþiunea poate fi iniþiatã de cel puþin 50 de deputaþi.
Preºedintele Camerei nu va lua în considerare moþiunile care nu
îndeplinesc cerinþele
prevãzute la alin. 1 ºi 2 ºi nici pe cele care vizeazã finalitãþi specifice
moþiunii de cenzurã.
Iniþierea moþiunilor de cenzurã are loc în condiþiile prevãzute la art. 78
din Regulamentul
ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului.
Art. 149. - Pânã la încheierea dezbaterii unei moþiuni un deputat care a
semnat-o nu mai
poate semna alte moþiuni în aceeaºi problemã.
Moþiunile trebuie sã fie motivate ºi se depun la preºedintele Camerei
în cursul ºedinþelor
publice.
Dupã primirea moþiunii preºedintele Camerei o comunicã de îndatã
Guvernului ºi o aduce la
cunoºtinþã Camerei, dupã care dispune afiºarea ei la sediul Camerei
Deputaþilor.
Art. 150. - Preºedintele Camerei stabileºte data dezbaterii moþiunii,
care nu poate depãºi 6
zile de la înregistrarea acesteia, înºtiinþând Guvernul în acest sens.
Moþiunile privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii
numai însoþite de avizul
Comisiei pentru politicã externã ºi cu consultarea Ministerului Afacerilor
Externe.
Art. 151. - Dezbaterea moþiunii se face cu respectarea dispoziþiilor
cuprinse în art. 129-143
ºi se aprobã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi.
Art. 152. - Dupã începerea discutãrii moþiunii deputaþii nu îºi pot
retrage adeziunea la
moþiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a
moþiunii de cãtre
preºedintele Camerei.
Art. 153. - La moþiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
2. Întrebãri
a) Dispoziþii comune
Art. 154. - Fiecare deputat poate adresa întrebãri Guvernului,
miniºtrilor sau altor
conducãtori ai organelor administraþiei publice.
148
Întrebarea constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este
adevãrat, dacã o
informaþie este exactã, dacã Guvernul ºi celelalte organe ale
administraþiei publice înþeleg sã
comunice Camerei informaþiile ºi documentele cerute de Camera
Deputaþilor sau de comisiile
permanente ori dacã Guvernul are intenþia de a lua o hotãrâre într-o
problemã determinatã.
Art. 155. - Preºedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile
care:
n. privesc probleme de interes personal sau particular;
o. urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii juridice;
p. se referã la procese aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti sau pot
afecta
soluþionarea unor cauze aflate în curs de judecatã;
q. privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice.
La întrebãrile orale ºi la întrebãrile scrise membrii Guvernului nu
rãspund dacã cel care a
adresat întrebarea nu se aflã în sala de ºedinþe.
În cazuri temeinic justificate, dacã cel care a adresat întrebarea nu
poate fi prezent în sala
de ºedinþe în ziua în care se prezintã rãspunsul, el poate cere
amânarea rãspunsului o
singurã datã. Cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune
la secretarul
desemnat al Camerei ºi se comunicã ministrului pentru relaþia cu
Parlamentul. În cazul în
care deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în salã, dupã
constatare acest fapt
se anunþã în plen de cãtre preºedintele de ºedinþã, iar ministrul vizat
prezintã rãspunsul la
întrebarea adresatã.
Întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al
României, Partea a II-a, la
sfârºitul fiecãrei sesiuni ordinare.
b) Întrebãri orale
Art. 156. - Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, între orele
18,30-19,30, deputaþii
pot adresa întrebãri orale membrilor Guvernului. Întrebãrile orale se
adreseazã de cãtre
deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.
Obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris ºi se depune la secretarul
desemnat al Camerei
Deputaþilor cel mai târziu pânã la ora 14,00 a zilei de miercuri din
sãptãmâna premergãtoare
celei în care urmeazã sã fie pusã întrebarea. Secretarul Camerei
Deputaþilor îl informeazã pe
ministrul pentru relaþia cu Parlamentul asupra întrebãrilor orale la care
membrii Guvernului
urmeazã sã rãspundã în cursul ºedinþei consacrate acestora.
Art. 157. - Întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de
timp de cel mult un
minut. Ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost adresatã în
cel mult 3 minute.
Autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu
precizãri ºi cu comentarii,
fãrã a depãºi douã minute. Ministrul poate exercita dreptul la replicã în
acelaºi interval de
timp. Nici o altã intervenþie pe marginea întrebãrii respective nu mai
poate avea loc.
Membrul Guvernului poate amâna rãspunsul la întrebarea oralã pentru
sãptãmâna urmãtoare
numai în cazuri temeinic justificate.
În situaþia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã
întrebarea, nu este prezent,
rãspunsul va fi dat în ºedinþa din sãptãmâna urmãtoare, consacratã
întrebãrilor orale.
Preºedintele Camerei Deputaþilor îl informeazã pe primul-ministru
asupra rãspunsurilor
amânate.
c) Întrebãri scrise
Art. 158. - Fiecare deputat are dreptul sã adreseze Guvernului,
membrilor sãi sau altor
conducãtori ai organelor administraþiei publice întrebãri scrise care se
depun la secretarul
desemnat al Camerei Deputaþilor.
Deputaþii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc un
rãspuns în scris sau oral
de la tribuna Camerei Deputaþilor.
Întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului ºi celorlalte
autoritãþi publice de cãtre
secretarul desemnat al Camerei Deputaþilor.
Art. 159. - Rãspunsurile la întrebãrile scrise se transmit deputatului în
cel mult 15 zile.
149
Întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei
Deputaþilor se înscriu pe
ordinea de zi a ºedinþei în succesiunea primirii rãspunsurilor, dar nu mai
târziu de 15 zile de
la data înregistrãrii acestora.
Rãspunsurile la întrebãrile prevãzute la alin. 2 se dau în cele 30 de
minute care urmeazã
timpului afectat întrebãrilor orale. Un rãspuns nu poate depãºi 5 minute.
Dacã rãspunsul la o
întrebare dã naºtere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul
pentru replicã este
de cel mult 3 minute.
Art. 160. - Dacã timpul afectat rãspunsurilor la întrebãri nu este
suficient, rãspunsurile care
nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a ºedinþei din lunea
urmãtoare.
Art. 161. - Nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri
în aceeaºi ºedinþã.
3. Interpelãri
Art. 162. - Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul acestora,
fãrã nici o dezvoltare.
Interpelarea constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup
parlamentar, de unul sau
mai mulþi deputaþi, prin care se solicitã explicaþii asupra politicii
Guvernului în probleme
importante ale activitãþii sale interne sau externe. Guvernul ºi fiecare
dintre membrii sãi sunt
obligaþi sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni. Pentru
motive temeinice
Camera poate acorda un nou termen.
Ele se citesc în ºedinþa publicã din ziua de luni, consacratã întrebãrilor,
între orele 19,30-
20,00, dupã care se prezintã preºedintelui Camerei spre a fi transmise
primului-ministru.
Art. 163. - Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un
registru special ºi se
afiºeazã la sediul Camerei.
Dezvoltarea interpelãrilor are loc în ºedinþa din ziua de luni, alternativ
cu ºedinþele
consacrate întrebãrilor. În ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la
interpelãri, dezvoltarea
acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltãrii interpelãrii
nu poate depãºi 3
minute.
În ºedinþa consacratã dezbaterii interpelãrilor un grup parlamentar nu
poate prezenta mai
mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelãrilor
permite, un grup
parlamentar poate dezvolta ºi o a doua interpelare.
Art. 164. - În ºedinþa consacratã dezvoltãrii interpelãrii se dã
cuvântul interpelatorului ºi
apoi reprezentantului primului-ministru.
Art. 165. - Camera Deputaþilor poate adopta o moþiune prin care sã îºi
exprime poziþia cu
privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii.
4. Interpelãri pentru primul-ministru
Art. 166. - Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, consacratã
rãspunsurilor la
interpelãri, între orele 18,00-18,30, deputaþii îl pot interpela pe primul-
ministru. Interpelãrile
trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale
activitãþii sale interne sau
externe.
Interpelãrile ce urmeazã sã fie adresate primului-ministru se depun la
secretarul desemnat al
Camerei Deputaþilor pânã în ziua de miercuri, ora 14,00, din
sãptãmâna care precedã
rãspunsurile primului-ministru.
Art. 167. - Interpelãrile vor fi adresate în ordinea depunerii lor la
secretarul desemnat al
Camerei Deputaþilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de
timp de cel mult douã
minute. Primul-ministru rãspunde la interpelare în cel mult 3 minute.
Autorul interpelãrii,
dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu întrebãri suplimentare ºi
cu comentarii, fãrã a
depãºi douã minute. Primul-ministru are la dispoziþie douã minute
pentru exercitarea
dreptului la replicã. Dupã aceasta, în legãturã cu interpelarea respectivã
nu mai poate avea
loc nici o altã intervenþie.
Art. 168. - În situaþii justificate interpelarea primului-ministru poate fi
amânatã cel mult o
sãptãmânã.
5. Informarea Camerei Deputaþilor ºi a deputaþilor
Art. 169. - Camera Deputaþilor ºi deputaþii au dreptul sã obþinã
informaþiile necesare în
vederea desfãºurãrii activitãþii lor din partea organelor administraþiei
publice.
150
Art. 170. - Camera Deputaþilor ºi comisiile sale pot cere Guvernului ºi
celorlalte organe ale
administraþiei publice informaþii ºi documente în cadrul controlului
parlamentar al activitãþii
acestora.
În cazul în care informaþiile sau documentele solicitate privesc, potrivit
legii, secrete de stat,
Guvernul informeazã Camera Deputaþilor despre aceasta, iar Camera
decide în ºedinþã
secretã.
Documentele se restituie dupã consultare.
Art. 171. - Deputatul poate solicita de la organele administraþiei
publice centrale, printr-o
cerere adresatã preºedintelui Camerei Deputaþilor sau preºedintelui
comisiei permanente din
care face parte, orice informaþii sau documente, în copie certificatã,
utile pentru desfãºurarea
activitãþii sale. Cererea poate fi refuzatã în cazul în care aceasta
priveºte secrete de stat de
importanþã deosebitã. Refuzul se aduce la cunoºtinþã Camerei
Deputaþilor care va decide în
ºedinþã secretã.
6. Petiþii
Art. 172. - Oricine are dreptul de a se adresa cu petiþii Camerei
Deputaþilor.
Petiþiile vor fi prezentate în scris ºi semnate, precizându-se domiciliul
petiþionarului sau al
unuia dintre petiþionari.
Art. 173. - Petiþiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii,
consemnându-se numãrul
de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiþionarului ºi obiectul
cererii.
Art. 174. - Petiþiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea
abuzurilor, corupþiei ºi
pentru petiþii ºi altor comisii permanente, spre dezbatere ºi soluþionare.
Oricare membru al Camerei poate lua cunoºtinþã de conþinutul unei
petiþii, adresându-se în
acest sens preºedintelui comisiei sesizate.
Art. 175. - Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacã va
trimite petiþia unei
autoritãþi publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite,
dacã o va prezenta
Camerei.
Petiþionarului i se aduce la cunoºtinþã soluþia adoptatã.
Art. 176. - Trimestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupþiei
ºi pentru petiþii
prezintã Biroului permanent ºi, la începutul fiecãrei sesiuni, Camerei un
raport asupra
petiþiilor primite ºi asupra modului de soluþionare a acestora.
În raport se vor face menþiuni cu privire la soluþiile date de autoritãþile
publice la petiþiile care
le-au fost trimise spre soluþionare.
Autoritãþile publice care au primit petiþii spre soluþionare sunt obligate
sã transmitã comisiei
soluþiile adoptate în termen de cel mult o l unã de la primirea petiþiei.
7. Diverse intervenþii
Art. 177. - În fiecare zi de marþi primele 50 de minute ale ºedinþei vor
fi rezervate pentru
diverse intervenþii ale deputaþilor.
Împãrþirea celor 50 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale
majoritãþii, opoziþiei ºi
pe deputaþi care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul
afectat nu se epuizeazã
preºedintele de ºedinþã este abilitat sã acorde cuvântul în continuare,
respectându-se aceeaºi
regulã.
Ordinea luãrilor de cuvânt va fi alternativã, din sãptãmânã în
sãptãmânã, ºi se va face pe
grupuri parlamentare.
Durata intervenþiei nu poate depãºi 3 minute.
Art. 178. - Înscrierile pentru diverse intervenþii asupra unor probleme
de actualitate se fac
în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat al
Camerei Deputaþilor, cu
excepþia cazurilor neprevãzute.
Înscrierile pentru diverse intervenþii consacrate unor aniversãri,
comemorãri etc. se vor face
cu o sãptãmânã înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la
secretarul desemnat în
acest scop.
151
Art. 179. - În cazul în care tematica ºi conþinutul intervenþiei vizeazã
activitatea ºi politica
Guvernului, extrasul respectiv din stenogramã va fi transmis
ministrului pentru relaþia cu
Parlamentul.
CAPITOLUL IV
Statutul deputatului
Secþiunea 1
Imunitate parlamentarã
Art. 180. - Deputaþii se bucurã de imunitate parlamentarã de la data
eliberãrii certificatului
doveditor al alegerii, sub condiþia validãrii.
Art. 181. - Deputatul nu poate fi tras la rãspundere juridicã, sub
nici o formã, pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Art. 182. - Nici un deputat nu poate fi reþinut, arestat, percheziþionat
sau trimis în judecatã
penalã ori contravenþionalã fãrã încuviinþarea prealabilã a Camerei
Deputaþilor ºi dupã
ascultarea sa.
Cererea de reþinere, arestare, percheziþie sau privind posibilitatea
trimiterii în judecatã penalã
ori contravenþionalã se adreseazã preºedintelui Camerei de cãtre
ministrul justiþiei.
Sãvârºirea sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale sau
contravenþionale
determinã introducerea unei noi cereri de reþinere, arestare, percheziþie
sau de trimitere în
judecatã penalã ori contravenþionalã.
În cererea adresatã preºedintelui Camerei Deputaþilor ministrul justiþiei
va preciza ºi va
motiva pentru care dintre mãsurile prevãzute la art. 69 din Constituþie
solicitã încuviinþarea.
Preºedintele Camerei aduce la cunoºtinþã deputaþilor cererea, în
ºedinþã publicã, dupã care o
trimite de îndatã Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi spre
examinare, care va stabili
prin raportul sãu dacã existã sau nu existã motive temeinice pentru
aprobarea cererii.
Hotãrârea comisiei se adoptã, în cel mult 30 de zile de la sesizare, prin
votul majoritãþii
membrilor comisiei. Votul este secret.
Ministrul justiþiei va înainta Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi
toate documentele pe
care aceasta le solicitã; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei
Deputaþilor, prin
intermediul Biroului permanent, pentru a hotãrî cu privire la acest refuz.
Cererea prevãzutã la alin. 2, împreunã cu raportul comisiei, se
înainteazã grupului
parlamentar din care face parte deputatul în cauzã. Grupul îºi va
exprima punctul de vedere
cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 30 de zile de la
data sesizãrii grupului.
În cazul deputaþilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar
aceºtia pot sã depunã la
Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.
Raportul comisiei, împreunã cu raportul grupului parlamentar, se
înainteazã Biroului
permanent ºi se supun dezbaterii ºi aprobãrii Camerei Deputaþilor.
Camera Deputaþilor se va
pronunþa separat asupra fiecãrei mãsuri a cãrei încuviinþare se cere de
cãtre ministrul
justiþiei, potrivit art. 69 din Constituþie.
Camera Deputaþilor hotãrãºte asupra cererii în cel mult 3 luni de la
sesizare, cu votul
majoritãþii membrilor sãi. Votul este secret ºi se exprimã prin bile.
Art. 183. - Numai în caz de infracþiune flagrantã deputatul poate fi
reþinut ºi supus
percheziþiei fãrã încuviinþarea prealabilã a Camerei Deputaþilor.
Ministrul justiþiei îl va informa
neîntârziat pe preºedintele Camerei asupra reþinerii ºi percheziþiei.
Preºedintele Camerei
poate fi informat ºi pe altã cale.
În cazul în care Camera Deputaþilor constatã cã nu existã temei pentru
reþinere, se va
dispune imediat revocarea acestei mãsuri. În situaþia în care Camera
Deputaþilor nu este
întrunitã în ºedinþã, aceastã competenþã revine Biroului permanent.
Dispoziþia de revocare a reþinerii se executã de îndatã prin ministrul
justiþiei.
Art. 184. - Toate cererile privind ridicarea imunitãþii parlamentare se
înscriu cu prioritate pe
ordinea de zi.
152
Secþiunea a 2-a
Incompatibilitãþi
Art. 185. - Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu
exercitarea oricãrei
funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al
Guvernului, precum ºi cu alte
funcþii stabilite prin lege.
Art. 186. - Calitatea de deputat este incompatibilã cu funcþia de
Preºedinte al României ºi
cu cea de senator.
Art. 187. - Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul
persoanelor care, potrivit legii,
nu pot face parte din partidele politice.
Art. 188. - Se interzice utilizarea numelui însoþit de calitatea de
deputat în orice acþiune
publicitarã privitoare la o activitate care aduce profit.
Art. 189. - Deputatul care se aflã în una dintre incompatibilitãþile
prevãzute la art. 185-188
va demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de
deputat în termen de 10
zile de la data apariþiei cazului de incompatibilitate.
Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. 1 deputatul care continuã sã
se afle într-un caz
de incompatibilitate este considerat demisionat din funcþia de deputat.
Demisia se aduce la
cunoºtinþã Camerei Deputaþilor ºi se publicã în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 190. - Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat
urmãtor de pe lista
partidului, formaþiunii politice ori coaliþiei acestora, dacã pânã la data
validãrii mandatului
partidul sau formaþiunea politicã pentru care a candidat confirmã în
scris cã aparþine
acesteia. Asupra legalitãþii alegerii supleantului comisia de validare va
prezenta Camerei
Deputaþilor un raport.
Art. 191. - În cursul termenului prevãzut la art. 189 deputatul trebuie
sã declare în scris la
Biroul permanent orice activitate pe care va continua sã o
desfãºoare în viitor, care se
încadreazã în incompatibilitãþile prevãzute de lege.
Art. 192. - Schimbãrile intervenite în activitatea deputatului pe durata
exercitãrii mandatului
se aduc la cunoºtinþã Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile
de la data apariþiei
acestora.
Art. 193. - Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare
Comisiei juridice, de
disciplinã ºi imunitãþi a Camerei Deputaþilor, care va întocmi un raport.
Propunerile comisiei
se aprobã de Camerã cu votul majoritãþii membrilor sãi.
Dacã deputatul a fãcut sã înceteze cauza de incompatibilitate, dupã
sesizarea comisiei, se va
lua act despre aceasta în procesul-verbal al ºedinþei; asemenea cazuri
nu se trec în raportul
comisiei.
Secþiunea a 3-a
Exercitarea mandatului de deputat
Art. 194. - Deputaþii, reprezentanþi ai poporului, îºi exercitã drepturile
ºi îºi îndeplinesc
îndatoririle pe toatã durata legislaturii pentru care au fost aleºi.
Art. 195. - Deputaþii intrã în exerciþiul mandatului, pe baza
certificatului doveditor al
alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaþilor, sub condiþia
validãrii.
Art. 196. - Dupã validarea mandatelor, deputaþilor li se elibereazã
legitimaþia de membru al
Camerei Deputaþilor, semnatã de preºedintele acesteia.
Deputaþii primesc un însemn distinctiv al calitãþii lor de reprezentant al
poporului, cu dreptul
de a-l purta pe toatã durata mandatului.
Modelul însemnului se stabileºte de Biroul permanent, iar cheltuielile
pentru confecþionarea
acestuia se suportã din bugetul Camerei Deputaþilor.
Art. 197. - Calitatea de deputat înceteazã la data întrunirii legale a
Camerei nou-alese sau în
caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate
ori de deces.
Art. 198. - Deputaþii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã
preºedintelui Camerei.
Acesta, în ºedinþã publicã, îl întreabã pe deputatul respectiv dacã
stãruie în demisie, iar dacã
rãspunde afirmativ sau nu se prezintã în Camerã pentru a rãspunde, cu
toate cã a fost
înºtiinþat, preºedintele declarã locul vacant.
153
Art. 199. - Deputaþii care sunt membri ai Guvernului vor primi
indemnizaþia ºi diurna de
deplasare de la autoritãþile la care îºi desfãºoarã activitatea.
Art. 200. - Reþinerile din indemnizaþia lunarã a deputatului în temeiul
art. 48, 131 ºi 207 se
aprobã de Biroul permanent pe baza examinãrii lunare a situaþiei
prezenþei deputaþilor la
lucrãrile Camerei.
Secþiunea a 4-a
Absenþe ºi concedii
Art. 201. - Nici un deputat nu poate lipsi de la ºedinþele Camerei sau
comisiei din care face
parte decât în cazul în care a obþinut aprobarea unui concediu.
Deputaþii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa
la desfãºurarea altor
acþiuni parlamentare, situaþie în care nu sunt consideraþi absenþi.
Prevederile alin. 2 se aplicã ºi deputaþilor care sunt membri ai
Guvernului, în cazul în care
absenþa acestora a fost determinatã de exercitarea atribuþiilor funcþiei
pe care o îndeplinesc.
Prezenþa deputaþilor, membri ai Guvernului, la lucrãrile în plen ale
Camerei Deputaþilor este
obligatorie la deschiderea ºi încheierea sesiunilor, la dezbatere a ºi
adoptarea proiectelor de
legi ºi a propunerilor legislative din sfera lor de competenþã, la
desfãºurarea orei ministeriale
consacrate întrebãrilor ºi rãspunsurilor la întrebãri, la dezbaterea
interpelãrilor privind politica
ministerului de care rãspund, la prezentarea rapoartelor ºi declaraþiilor
politice ale primului-
ministru.
Secþiunea a 5-a
Sancþiuni
Art. 202. - Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele sancþiuni:
r. avertismentul;
s. chemarea la ordine;
t. retragerea cuvântului;
u. eliminarea din sala de ºedinþe;
v. interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei pe timp de maximum 15
zile;
w. excluderea temporarã.
Sancþiunile prevãzute la lit. a), b), c) ºi d) se aplicã de cãtre
preºedintele Camerei, iar cele
prevãzute la lit. e) ºi f), de cãtre Camerã, la propunerea preºedintelui.
Pentru aplicarea sancþiunilor prevãzute la lit. e) ºi f) cazul se va trimite
Comisiei juridice, de
disciplinã ºi imunitãþi, care va prezenta un raport asupra cercetãrii
efectuate.
Art. 203. - La prima abatere de la regulament preºedintele Camerei îl
avertizeazã pe
deputatul în culpã ºi îl invitã sã respecte regulamentul.
Art. 204. - Deputaþii care vor nesocoti avertismentul ºi invitaþia
preºedintelui ºi vor continua
sã se abatã de la regulament, precum ºi cei care, chiar pentru prima
datã, încalcã în mod
grav dispoziþiile regulamentului vor fi chemaþi la ordine.
Chemarea la ordine se înscrie în stenograma ºedinþei.
Art. 205. - Înainte de a chema la ordine un deputat preºedintele
Camerei îl invitã sã îºi
retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente ºi care ar da
loc la aplicarea
sancþiunii.
Dacã expresia întrebuinþatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã
explicaþiile date sunt
apreciate de preºedinte ca satisfãcãtoare, sancþiunea nu se mai aplicã.
Art. 206. - În cazul în care, dupã chemarea la ordine, un deputat
continuã sã se abatã de la
regulament, preºedintele Camerei îi va retrage cuvântul, iar dacã
persistã, îl va elimina din
salã.
Art. 207. - În cazul unor abateri grave, sãvârºite de deputat în mod
repetat, sau al unor
abateri deosebit de grave Camera poate aplica sancþiunea interzicerii
participãrii deputatului
la lucrãrile ei pe o perioadã de maximum 15 zile sau poate hotãrî, la
propunerea
preºedintelui, excluderea temporarã a deputatului în culpã.
Gravitatea abaterilor va fi stabilitã de Comisia juridicã, de disciplinã ºi
imunitãþi în cel mult 4
zile.
154
Art. 208. - Excluderea temporarã poate varia de la o ºedinþã pânã la
maximum 30 de
ºedinþe din aceeaºi sesiune.
Aplicarea excluderii temporare are urmãtoarele consecinþe:
j. suspendarea indemnizaþiei lunare pe timpul excluderii;
k. suspendarea drepturilor ce þin de calitatea de deputat, cu excepþia
imunitãþii;
l. interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei ºi ale comisiilor;
m. interzicerea accesului în localul Camerei Deputaþilor.
Art. 209. - Excluderea se executã de cãtre chestor ºi, în caz de
opunere, cu ajutorul forþei
publice puse la dispoziþia preºedintelui Camerei.
Art. 210. - Pentru menþinerea ordinii în ºedinþele comisiilor preºedinþii
acestora au aceleaºi
drepturi ca ºi preºedintele Camerei ºi pot aplica sancþiunile prevãzute la
art. 202 alin. 1 lit.
a), b) ºi c).
În cazul în care un deputat sãvârºeºte abateri deosebit de grave,
preºedintele comisiei va
suspenda ºedinþa ºi va aduce cazul la cunoºtinþã preºedintelui
Camerei, care îl va supune
Camerei Deputaþilor în vederea aplicãrii sancþiunilor prevãzute de
regulament.

CAPITOLUL V
Serviciile Camerei Deputaþilor
Art. 211. - Personalul din serviciile Camerei Deputaþilor este condus de
secretarul general al
Camerei Deputaþilor.
Secretarul general ºi secretarul general adjunct sunt numiþi ºi eliberaþi
din funcþie de cãtre
Camera Deputaþilor, la propunerea preºedintelui acesteia.
Secretarul general este ordonator principal de credite. În îndeplinirea
atribuþiilor sale
secretarul general emite ordine.
Art. 212. - Camera Deputaþilor aprobã bugetul propriu înaintea
dezbaterii bugetului de stat
ºi îl înainteazã Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.
Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu
consultarea Guvernului.

CAPITOLUL VI
Dispoziþii finale
Art. 213. - Proiectele de lege ºi propunerile legislative înscrise pe
ordinea de zi a Camerei
Deputaþilor ºi a Senatului al cãror mandat a expirat îºi continuã
procedura în Camera
Deputaþilor nou-aleasã.
Art. 214. - Camera Deputaþilor adoptã hotãrâri potrivit procedurii
prevãzute la art. 80-143.
Art. 215. - Dispoziþiile prezentului regulament pot fi modificate
potrivit procedurii de
elaborare ºi adoptare a legilor, prevãzutã la art. 80-143, cu votul
majoritãþii deputaþilor.

Republicat în temeiul art. IV din Hotãrârea Camerei Deputaþilor nr. 5


din 12 ianuarie 2001,
publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie
2001, dându-se
articolelor o nouã numerotare.
Regulamentul Camerei Deputaþilor, aprobat prin Hotãrârea Camerei
Deputaþilor nr. 8 din 24
februarie 1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50
din 25 februarie
1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
112 din 2 iunie 1995
ºi nr. 53 din 14 martie 1996.
Prezentul text republicat include ºi modificãrile ºi completãrile aduse
regulamentului, dupã
ultima republicare, prin hotãrârile Camerei Deputaþilor nr. 33 din 30
septembrie 1996,
publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 2
octombrie 1996, nr. 41 din
25 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 453 din 26
noiembrie 1998, nr. 39 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul
Oficial al României,
Partea I, nr. 515 din 19 octombrie 2000, nr. 48 din 21 decembrie
2000, publicatã în
155
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2000,
ºi nr. 5 din 12
ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
21 din 15 ianuarie
2001

HOTARÂRE nr. 23 din 11 noiembrie 2003


privind modificarea si completarea Regulamentului Camerei
Deputatilor,
aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994
EMITENT: ADUNAREA (CAMERA) DEPUTAeILOR
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 798 din 12 noiembrie 2003

In temeiul art. 64 alin. (1) din Constitutia Romaniei*),

__________
*) Constitutia Romaniei a fost republicata an Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I,
nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Camera Deputatilor adopta prezenta hotarare.

ART. I
Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea
Camerei Deputatilor nr.
8/1994, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din
31 ianuarie 2001, se
modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Litera f) a articolului 29 va avea urmatorul cuprins:
"f) primeste si distribuie proiectele de legi, propunerile legislative si
rapoartele
comisiilor parlamentare, an ordinea depunerii acestora, si hotaraste, an
cazul initiativelor
legislative, retinerea lor spre dezbatere si adoptare ca prima Camera
sesizata sau trimiterea
la Senat a celor pentru care Camera Deputatilor este Camera
decizionala;"
2. Litera f) a articolului 31 va avea urmatorul cuprins:
"f) sesizeaza Curtea Constitutionala an conditiile prevazute la art.
146 lit. a), b), c) si
e) din Constitutie;"
3. Alineatele 1 si 5 ale articolului 52 vor avea urmatorul cuprins:
"La sedintele comisiilor au dreptul sa participe deputatii si senatorii
care au facut
propuneri care stau la baza lucrarilor acestora (autori de propuneri
legislative, de
amendamente etc.), precum si, la cererea presedintelui comisiei,
specialisti ai Consiliului
Legislativ.
..............................................................
Comisia poate hotara, la propunerea biroului comisiei, a
presedintelui sau a unui
deputat, limitarea duratei luarilor de cuvant. Deputatii, senatorii si
invitatii sunt obligati sa se
refere exclusiv la chestiunea supusa dezbaterii. In caz contrar
presedintele poate retrage
cuvantul. Nimeni nu poate lua cuvantul decat daca ai este dat de
presedinte."
4. Articolul 63 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 63. - Daca o comisie permanenta considera ca un proiect de
lege sau o
propunere legislativa este de competenta an fond a altei comisii, ea
poate cere Biroului
permanent, an cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea lor catre acea
comisie.
In caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin.
2."
5. Articolul 67 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 67. - Biroul permanent, dupa consultarea presedintelui comisiei
sesizate an fond,
stabileste un termen anauntrul caruia comisia trebuie sa depuna
raportul; modificarea
acestui termen poate fi aprobata la cererea motivata a comisiei sesizate
an fond. Termenele
stabilite de Biroul permanent, an cazul an care Camera Deputatilor este
prima Camera
156
sesizata, nu pot fi, de regula, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile.
In cazul an care
Camera Deputatilor este Camera decizionala, aceste termene nu pot fi,
de regula, mai mici
de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
Raportul va fi imprimat si difuzat deputatilor cu cel putin 3 zile
anainte de data
stabilita pentru dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative an
plenul Camerei, an
cazul proiectelor de legi si propunerilor legislative an care Camera
Deputatilor este prima
Camera sesizata, si cu cel putin 5 zile an cazul celor pentru care
Camera Deputatilor este
Camera decizionala."
6. Articolul 79 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 79. - Camera Deputatilor adopta legi, hotarari si motiuni simple.
De asemenea,
Camera Deputatilor poate adopta mesaje, declaratii, rezolutii si alte acte
politice."
7. Alineatele 2 si 3 ale articolului 81 vor avea urmatorul cuprins:
"Proiectele de legi si propunerile legislative se anscriu an proiectul
ordinii de zi an
termen de cel mult 5 zile de la primirea de catre Biroul permanent a
raportului comisiei
sesizate an fond, an cazul an care Camera Deputatilor a fost sesizata ca
prima Camera, si an
termen de cel mult 7 zile pentru cele an care este Camera decizionala.
La antocmirea si adoptarea ordinii de zi an domeniul legislativ se va
asigura prioritate
cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor an
procedura de urgenta,
cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri, proiectelor de legi
si propunerilor
legislative pentru care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata
si dezbaterii
rapoartelor antocmite de comisiile de mediere."
8. Articolul 86 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 86. - In exercitiul dreptului de initiativa legislativa Guvernul
anainteaza Camerei
proiecte de legi. Deputatii, senatorii si cetatenii prevazuti la art.
74 din Constitutie pot
prezenta Camerei Deputatilor propuneri legislative. Acestea trebuie sa
fie ansotite de o
expunere de motive si redactate an forma ceruta pentru proiectele
de legi. Propunerile
legislative formulate de deputati si senatori, care implica modificarea
prevederilor bugetului
de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat, trebuie sa se
fundamenteze pe
informarea ceruta an mod obligatoriu Guvernului, an conditiile art. 111
din Constitutie.
Potrivit art. 75 din Constitutie, se supun spre dezbatere si
adoptare Camerei
Deputatilor, ca prima Camera sesizata:
1. proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea
tratatelor sau a altor
acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea
acestor tratate sau
acorduri;
2. proiectele legilor organice prevazute an Constitutie la:
a) art. 31 alin. (5) - Dreptul la informatie;
b) art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere;
c) art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate
publica;
d) art. 55 alin.(2) si (3) - Apararea tarii;
e) art. 58 alin. (3) - Avocatul Poporului - Numirea si rolul;
f) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:
- lit. e) - organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii;
- lit. k) - contenciosul administrativ;
- lit. l) - organizarea si functionarea Consiliului Superior al
Magistraturii, a instantelor
judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;
- lit. n) - organizarea generala a anvatamantului;
- lit. o) - organizarea administratiei publice locale, a teritoriului,
precum si regimul
general privind autonomia locala;
g) art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ;
h) art. 102 alin. (3) - Guvernul - Rolul si structura;
i) art. 105 alin. (2) - Guvernul - Incompatibilitati;
j) art. 117 alin. (3) - Infiintarea de autoritati administrative
autonome;
157
k) art. 118 alin. (2) si (3) - Sistemul de aparare;
l) art. 120 alin. (2) - Administratia publica locala - Principii de baza;
m) art. 123 alin. (3) - Prefectul;
n) art. 125 alin. (2) - Statutul judecatorilor;
o) art. 126 alin. (4) si (5) - Instantele judecatoresti;
p) art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne si a interpretului an
justitie;
r) art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi;
s) art. 142 alin. (5) - Curtea Constitutionala - Structura.
Potrivit art. 75 din Constitutie, se supun spre dezbatere si
adoptare Camerei
Deputatilor, an calitate de Camera decizionala:
1. toate proiectele de legi si propunerile legislative de nivelul legilor
ordinare;
2. proiectele legilor organice prevazute an Constitutie la:
a) art. 3 alin. (2) - Teritoriul;
b) art. 5 alin. (1) - Cetatenia;
c) art. 12 alin. (4) - Simboluri nationale;
d) art. 16 alin. (4) - Egalitatea an drepturi;
e) art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privata;
f) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:
- lit. a) - sistemul electoral, organizarea si functionarea Autoritatii
Electorale
Permanente;
- lit. b) - organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;
- lit. d) - organizarea si desfasurarea referendumului;
- lit. f) - regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor
armate si al starii de
razboi;
- lit. g) - regimul starii de asediu si al starii de urgenta;
- lit. h) - infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;
- lit. i) - acordarea amnistiei sau a gratierii colective;
- lit. j) - statutul functionarilor publici;
- lit. m) - regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;
- lit. p) - regimul general privind raporturile de munca, sindicatele,
patronatele si
protectia sociala;
- lit. r) - statutul minoritatilor nationale din Romania;
- lit. s) - regimul general al cultelor;
g) art. 136 alin. (3) si (4) - Proprietatea;
h) art. 141 - Consiliul Economic si Social.
Proiectele de legi se anainteaza Camerei Deputatilor ansotite de
avizul Consiliului
Legislativ.
In cazul propunerilor legislative initiate de cetateni, presedintele
Camerei, anainte de
comunicarea lor catre deputati si de sesizarea an fond a comisiei
permanente competente,
va solicita Curtii Constitutionale verificarea andeplinirii conditiilor
constitutionale pentru
exercitarea initiativei legislative."
9. Articolul 87 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 87. - Proiectele de legi si propunerile legislative se anregistreaza
an ordinea
prezentarii lor. Acestea se distribuie deputatilor dupa prezentarea lor la
Biroul permanent."
10. Articolul 89 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 89. - Proiectele de legi si propunerile legislative prevazute la art.
88 se trimit, de
andata, de catre Biroul permanent spre dezbatere si avizare
comisiilor permanente
competente."
11. Alineatul 1 al articolului 91 va avea urmatorul cuprins:
"Dupa examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative,
comisia permanenta
sesizata an fond antocmeste un raport care va cuprinde propuneri cu
privire la adoptarea,
adoptarea cu modificari ori respingerea proiectului sau a propunerii
legislative examinate, cu
158
precizarea articolelor care intra an competenta decizionala a Camerei
Deputatilor, respectiv a
Senatului an cazul an care Camera Deputatilor este Camera
decizionala."
12. Alineatele 1 si 7 ale articolului 93 vor avea urmatorul cuprins:
"Deputatii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a
prezenta
amendamente la comisia sesizata an fond, pana la amplinirea unui
termen de 5 zile anainte
de data stabilita pentru depunerea raportului.
..............................................................
Pentru a se putea pronunta, comisia va transmite Guvernului
amendamentele care
implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale
de stat, potrivit art.
111 din Constitutie. Amendamentele la care, an termen de 5 zile de la
primire, Guvernul nu
prezinta un punct de vedere se considera acceptate. Raspunsul
Guvernului poate fi dat
numai sub semnatura unui membru al acestuia."
13. Articolul 102 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 102. - Cand dezbaterea amendamentelor releva consecinte
importante asupra
proiectului de lege sau a propunerii legislative, presedintele Camerei
Deputatilor poate
trimite textele an discutie comisiei sesizate an fond, cu stabilirea
termenului de prezentare a
punctului de vedere. In acest caz autorii amendamentelor au dreptul
sa fie ascultati an
cadrul comisiei. Acelasi drept al au si reprezentantii Guvernului."
14. Dupa articolul 105 se introduce articolul 105^1 cu urmatorul
cuprins:
"Art. 105^1. - In temeiul art. 75 alin. (1) si (2) din Constitutie,
Camera Deputatilor, ca
prima Camera sesizata, se pronunta asupra proiectului de lege sau a
propunerii legislative an
termen de 45 de zile de la data prezentarii la Biroul permanent. Fac
exceptie codurile si legile
de complexitate deosebita, asupra carora se pronunta an termen
de 60 de zile de la data
prezentarii la Biroul permanent si ordonantele de urgenta, pentru care
termenul este de 30
de zile de la data depunerii acestora la Camera Deputatilor.
La data expirarii termenelor prevazute la alin. 1 proiectele de legi
sau propunerile
legislative se considera adoptate de Camera Deputatilor si se trimit
Senatului sub semnatura
presedintelui Camerei Deputatilor."
15. Articolul 106 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 106. - Dispozitiile art. 87-105 sunt aplicabile si pentru proiectele
de legi primite
din partea Senatului, cand acesta este prima Camera sesizata,
Camera Deputatilor fiind
Camera decizionala."
16. Articolul 107 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 107. - La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Camera
Deputatilor poate
adopta proiecte de legi sau propuneri legislative an procedura de
urgenta.
Cererile Guvernului si propunerile Biroului permanent, ale grupurilor
parlamentare sau
ale comisiilor permanente se supun aprobarii Comitetului ordinii de zi.
Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislatiei Romaniei cu
cea a Uniunii
Europene si a Consiliului Europei si cele privind aprobarea sau
respingerea ordonantelor de
urgenta se supun de drept dezbaterii si adoptarii Camerei
Deputatilor an procedura de
urgenta.
Procedura de urgenta se aplica si an cazul an care Camera
Deputatilor a adoptat, ca
prima Camera sesizata, o prevedere din proiectul de lege care intra
an competenta sa
decizionala, neinsusita de Senat si retrimisa pentru o noua dezbatere,
precum si an cazul an
care Senatul, an calitate de Camera decizionala, a adoptat, antr-un
proiect de lege, o
prevedere pentru care competenta decizionala apartine Camerei
Deputatilor. Decizia Camerei
Deputatilor este definitiva."
17. Articolul 112 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 112. - Legile, hotararile si motiunile simple se adopta de
Camera Deputatilor prin
vot. Legile adoptate de Camera Deputatilor pot fi legi
constitutionale, legi organice si legi
ordinare."
18. Articolul 122 va avea urmatorul cuprins:
159
"Art. 122. - Proiectele de legi si propunerile legislative respinse de
Camera Deputatilor
an calitate de Camera decizionala nu pot fi readuse an discutia acesteia
an cursul aceleiasi
sesiuni."
19. Alineatele 1, 2 si 3 ale articolului 123 vor avea urmatorul cuprins:
"Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de
Camera
Deputatilor ca prima Camera sesizata se semneaza de presedintele
acesteia.
Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse
de Camera
Deputatilor ca prima Camera sesizata se anainteaza Senatului, an
calitate de Camera
decizionala. Guvernul va fi anstiintat despre aceasta.
Legea adoptata de Camera Deputatilor cu privire la care Senatul s-a
pronuntat ca
prima Camera sesizata ori, dupa caz, an calitate de Camera decizionala
pentru unele
prevederi, semnata de presedintele Camerei Deputatilor si de
presedintele Senatului, se
comunica, cu 5 zile anainte de a fi trimisa spre promulgare, Guvernului,
Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, precum si Avocatului Poporului si se depune la
secretarul general al
Camerei Deputatilor si la secretarul general al Senatului, an vederea
exercitarii dreptului de
sesizare a Curtii Constitutionale. Daca legea este adoptata an procedura
de urgenta,
termenul este de doua zile."
20. Articolul 124 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 124. - In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit
art. 146 lit. a) din
Constitutie, Camera Deputatilor reexamineaza prevederile respective
pentru punerea lor de
acord cu decizia Curtii Constitutionale, pe baza raportului Comisiei
juridice, de disciplina si
imunitati.
Raportul Comisiei juridice, de disciplina si imunitati va cuprinde
propuneri pentru
eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstitutionale prin
decizia Curtii
Constitutionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art.
93-105. Cu prilejul
reexaminarii Camera Deputatilor va efectua corelarile tehnico-legislative
necesare.
In cazul sesizarii neconstitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri
internationale
depuse la Parlament pentru ratificare, potrivit art. 146 lit. b) din
Constitutie, procedura
parlamentara se antrerupe si se reia dupa publicarea deciziei Curtii
Constitutionale.
In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit.
b) din Constitutie,
Camera Deputatilor nu poate ratifica tratatul sau acordul international
declarat ca fiind
neconstitutional.
In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 147 alin.
(1) din Constitutie,
dispozitiile declarate neconstitutionale din legi, din regulamente si din
ordonantele aprobate
prin lege asi anceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curtii
Constitutionale, termen pe durata caruia aceste dispozitii sunt
suspendate de drept. In
vederea punerii de acord a acestor prevederi cu dispozitiile Constitutiei,
Camera va
reexamina textele declarate neconstitutionale pe baza raportului
Comisiei juridice, de
disciplina si imunitati.
Reexaminarea textelor declarate neconstitutionale se face mai antai
de prima Camera
sesizata."
21. Alineatul 1 al articolului 125 va avea urmatorul cuprins:
"Reexaminarea legii de catre Camera Deputatilor, an urma cererii
facute de
Presedintele Romaniei an temeiul art. 77 alin. (2) din Constitutie, va
avea loc an cel mult 30
de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectueaza mai antai
de Camera
Deputatilor daca aceasta a fost prima Camera sesizata."
22. Articolul 148 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 148. - Motiunea simpla exprima pozitia Camerei Deputatilor
antr-o anumita
problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o
problema care a facut
obiectul unei interpelari.
Motiunea simpla poate fi initiata de cel putin 50 de deputati.
160
Presedintele Camerei nu va lua an considerare motiunile simple care
nu andeplinesc
cerintele prevazute la alin. 1 si 2 si nici pe cele care vizeaza finalitati
specifice motiunii de
cenzura.
Initierea motiunilor de cenzura are loc an conditiile prevazute la
art. 78 din
Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului."
23. Articolul 181 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 181. - Potrivit art. 72 din Constitutie, deputatii nu pot fi
trasi la raspundere
juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate an
exercitarea mandatului."
24. Articolul 182 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 182. - In temeiul art. 72 din Constitutie, deputatii pot fi
urmariti si trimisi an
judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu
opiniile politice
exprimate an exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati,
retinuti sau arestati fara
ancuviintarea Camerei Deputatilor, dupa ascultarea lor. Urmarirea si
trimiterea an judecata
penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie.
Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza
presedintelui Camerei
Deputatilor de catre ministrul justitiei. Savarsirea sau descoperirea
ulterioara a unor noi fapte
penale determina introducerea unei noi cereri de retinere, arestare sau
perchezitie.
Presedintele Camerei aduce la cunostinta deputatilor cererea, an
sedinta publica, dupa
care o trimite de andata Comisiei juridice, de disciplina si imunitati spre
examinare, care va
stabili prin raportul sau daca exista sau nu exista motive temeinice
pentru aprobarea cererii.
Hotararea comisiei se adopta, an cel mult 5 zile de la sesizare, prin votul
majoritatii
membrilor acesteia. Votul este secret.
Ministrul justitiei va inainta Comisiei juridice, de disciplina si
imunitati toate
documentele pe care aceasta le solicita; an caz de refuz comisia se va
adresa Camerei
Deputatilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotara cu
privire la acest refuz.
Cererea prevazuta la alin. 2, ampreuna cu raportul comisiei, se
anainteaza grupului
parlamentar din care face parte deputatul an cauza. Grupul asi va
exprima punctul de vedere
cu privire la cerere antr-un raport scris, an termen de 5 zile de la data
sesizarii grupului.
In cazul deputatilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar,
acestia pot sa
depuna la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.
Raportul comisiei ampreuna cu raportul grupului parlamentar se
anainteaza Biroului
permanent si se supun dezbaterii si aprobarii Camerei Deputatilor.
Camera Deputatilor se va pronunta asupra masurii an cel mult 20 de
zile de la
sesizare, cu votul majoritatii membrilor prezenti."
25. Articolul 183 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 183. - In caz de infractiune flagranta, deputatii pot fi retinuti
si supusi
perchezitiei. Ministrul justitiei al va informa neantarziat pe presedintele
Camerei Deputatilor
asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul an care Camera constata ca nu
exista temei pentru
retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.
Dispozitia de revocare a retinerii se executa de andata prin ministrul
justitiei."
26. Dupa articolul 213 se introduce articolul 213^1 cu urmatorul
cuprins:
"Art. 213^1. - Prevederile privind medierea, respectiv art. 74-77 si
art. 126-128, se
aplica numai an cazul legilor constitutionale."
27. La articolele 149-153 termenul "motiune" se anlocuieste cu
"motiune simpla".
ART. II
Proiectele de legi si propunerile legislative anregistrate pana la data
intrarii an vigoare
a Legii de revizuire a Constitutiei se dezbat si se adopta potrivit
prevederilor Regulamentului
Camerei Deputatilor anterioare intrarii an vigoare a prezentei hotarari.
ART. III
Regulamentul Camerei Deputatilor aprobat prin Hotararea Camerei
Deputatilor nr.
8/1994, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din
31 ianuarie 2001, cu
161
modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, va fi
republicata an Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

Aceasta hotarare a fost adoptata de Camera Deputatilor an sedinta


din 11 noiembrie
2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia
Romaniei.

PREªEDINTELE CAMEREI DEPUTAÞILOR


VALER DORNEANU

Bucuresti, 11 noiembrie 2003.


Nr. 23.

ÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄ

REGULAMENTUL SENATULUI

REGULAMENT Nr. FARA Emitor: SENAT Datã act: 30/06/1993 Datã


republicare: 02/02/2001
Publicaþie: Monitorul Oficial Nr. 58 Data apariþiei: 02/02/2001
REGULAMENTUL SENATULUI*)

*) Republicat în temeiul art. II din Hotãrârea Senatului nr. 5 din 17


ianuarie 2001, publicatã
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 25 ianuarie 2001,
dându- se textelor o
nouã numerotare.
Regulamentul Senatului a fost aprobat prin Hotãrârea Senatului nr. 16
din 30 iunie 1993,
publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 178 din 27 iulie
1993, ºi modificat
prin:
- Hotãrârea Senatului nr. 11 din 29 martie 1994, publicatã în Monitorul
Oficial al României,
Partea I, nr. 87 din 4 aprilie 1994;
- Hotãrârea Senatului nr. 18 din 28 iunie 1996, publicatã în Monitorul
Oficial al României,
Partea I, nr. 136 din 28 iunie 1996;
- Hotãrârea Senatului nr. 4 din 13 februarie 1997, publicatã în Monitorul
Oficial al României,
Partea I, nr. 29 din 21 februarie 1997;
- Hotãrârea Senatului nr. 6 din 16 martie 1999, publicatã în Monitorul
Oficial al României,
Partea I, nr. 113 din 19 martie 1999;
- Hotãrârea Senatului nr. 5 din 17 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul
Oficial al României,
Partea I, nr. 43 din 25 ianuarie 2001.

Capitolul I
Organizarea Senatului

Sectiunea 1
Constituirea Senatului

Articolul 1
Senatul nou- ales se întruneºte, potrivit Constituþiei României, la
convocarea Preºedintelui
României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
Articolul 2
162
(1) Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Senatului sunt conduse
de cel mai în vârstã
senator, asistat de 4 secretari desemnaþi dintre cei mai tineri senatori.
(2) Imposibilitatea exercitãrii atribuþiilor de cãtre preºedintele de vârstã
sau de cãtre unul ori
mai mulþi secretari atrage de drept înlocuirea acestora cu urmãtorii
senatori, potrivit aceloraºi
criterii.
(3) Pânã la alegerea Biroului permanent pot avea loc dezbateri numai cu
privire la validarea
mandatelor de senator.
Articolul 3
(1) Pentru validarea mandatelor Senatul alege în prima sa ºedinþã o
comisie compusã din 12
senatori, care sã reflecte configuraþia politicã a Senatului rezultatã din
alegeri.
(2) Nu pot face parte din comisia de validare senatori împotriva cãrora
au fost înregistrate
sesizãri de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei.
Articolul 4
(1) Numãrul senatorilor care vor fi propuºi în comisia de validare de
cãtre fiecare partid sau
formaþiune politicã este în funcþie de numãrul senatorilor acestora.
(2) Propunerile pentru stabilirea numãrului de senatori ce revine fiecãrui
partid sau
formaþiune politicã se fac de reprezentanþii acestora ºi se transmit
secretarilor. Preºedintele
de vârstã prezintã Senatului aceste propuneri, în ordinea numãrului de
senatori ai fiecãrui
partid sau ai fiecãrei formaþiuni politice Senatul hotãrãºte asupra
propunerilor cu votul
majoritãþii senatorilor prezenþi.
(3) Componenþa comisiei se aprobã de Senat cu votul majoritãþii
senatorilor prezenþi.
Articolul 5
Comisia de validare îºi începe de îndatã activitatea, îºi alege un
preºedinte ºi 2 vicepreºedinþi,
care alcãtuiesc biroul comisiei, ºi se organizeazã în 3 grupe de lucru
cuprinzând câte 3
membri. Alegerea se face prin vot deschis.
Articolul 6
(1) Biroul comisiei de validare repartizeazã grupelor de lucru dosarele
complete primite de la
Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor, cu excepþia celor
referitoare la membrii
comisiei.
(2) Verificarea legalitãþii alegerii senatorilor care compun grupele de
lucru se face de biroul
comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de cei 9 membri ai
grupelor de lucru.
(3) Biroul comisiei de validare ºi grupele de lucru sunt obligate sã
prezinte comisiei
propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de senator, în
scris, în termen de cel
mult 3 zile de la constituirea acesteia. Propunerile se adoptã cu votul
majoritãþii membrilor
comisiei.
(4) Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor
nesoluþionate se face în plenul
comisiei.
(5) Comisia de validare se pronunþã ºi asupra contestaþiilor depuse la
aceastã comisie, în
termen de 3 zile de la constituirea sa.
(6) Contestaþiile pot fi depuse, sub sancþiunea decãderii, pânã la
adoptarea prin vot a
raportului de cãtre comisia de validare. Contestaþiile pot fi formulate de
cetãþeni români cu
drept de vot ºi de persoanele juridice române interesate.
Articolul 7
Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator
numai în cazul în care
constatã existenþa, în legãturã cu alegerea acestuia, a unor încãlcãri ale
legii ce nu au fãcut
obiectul contestaþiilor soluþionate definitiv, în conformitate cu
dispoziþiile legii electorale.
Articolul 8
Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeºte un
raport în care
nominalizeazã senatorii pentru care se propune validarea sau invalidarea
mandatelor, cu
motivarea propunerilor de invalidare.
Articolul 9
163
Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãþii membrilor
acesteia; în caz de paritate
votul preºedintelui este hotãrâtor. Opiniile diferite se consemneazã ºi
fac, parte din raport.
Articolul 10
Senatul se întruneºte în a 5- a zi de la constituirea comisiei de validare
pentru dezbaterea
raportului prezentat de preºedintele comisiei.
Articolul 11
(1) Senatul se pronunþã printr- un singur vot asupra listei cuprinzând
numele ºi prenumele
senatorilor propuºi pentru validare. Senatul dezbate, ºi se pronunþã prin
vot cu privire la
fiecare senator propus pentru invalidarea mandatului.
(2) Validarea sau invalidarea mandatelor de senator se face cu votul
majoritãþii senatorilor
prezenþi.
Articolul 12
Senatul este legal constituit dupã validarea a douã treimi din mandatele
de senator.
Articolul 13
Dupã validare senatorii depun jurãmântul în condiþiile legii.
Articolul 14
Dupã încheierea activitãþii comisiei de validare competenþele acesteia
revin Comisiei juridice,
de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri.

Sectiunea 2
Grupurile parlamentare

Articolul 15
(1) Dupã validare senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare.
(2) Un grup parlamentar poate fi constituit ºi poate funcþiona pe toatã
durata legislaturii
dintr- un numãr de cel puþin 7 senatori, care au fost aleºi pe listele
aceluiaºi partid sau ale
aceleiaºi formaþiuni politice.
(3) Senatorii care au candidat pe listele unei coaliþii electorale ºi care
fac parte din partide
sau formaþiuni politice diferite se pot constitui în grupuri parlamentare
proprii ale partidelor
sau formaþiunilor respective, în condiþiile alin. (2).
(4) Un senator poate face parte dintr- un singur grup parlamentar.
Articolul 16
(1) Senatorii aleºi ca independenþi se pot afilia unuia dintre grupurile
parlamentare
constituite potrivit art. 15 alin. (1) ºi (2).
(2) Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum ºi constituirea
de grupuri
parlamentare ale unui partid sau unei formaþiuni politice care nu a
participat la alegeri sau
care nu a obþinut locuri în Senat în urma alegerilor sunt interzise.
(3) Senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar constituit potrivit art.
15 alin. (1) ºi (2) nu
se pot afilia altui grup parlamentar ºi nu pot reprezenta partide sau
formaþiuni politice care
nu au obþinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat
la aceste alegeri.
(4) Senatorii aleºi ca independenþi sau deveniþi independenþi prin
pãrãsirea grupurilor
parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup
parlamentar.
Articolul 17
Grupurile parlamentare îºi aleg un preºedinte, unul sau 2 vicepreºedinþi
ºi un secretar înainte
de ºedinþa de constituire a Senatului nou- ales.
Articolul 18
(1) Preºedintele grupului are urmãtoarele atribuþii:
a) propune Senatului reprezentanþii grupului în comisia de validare;
b) prezintã Senatului componenþa nominalã a grupului parlamentar;
c) reprezintã grupul în negocierile pentru compunerea Biroului
permanent, pentru
compunerea birourilor comisiilor permanente, precum ºi pentru
compunerea comisiilor
Senatului;
164
d) propune candidaþii grupului pentru funcþiile din Biroul permanent;
e) participã la ºedinþele Biroului permanent ori de câte ori este invitat;
f) poate cere încheierea dezbaterilor în Senat;
g) poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor
birourilor comisiilor
permanente propuºi de grupul pe care îl reprezintã;
h) informeazã membrii grupului asupra activitãþilor Senatului ºi ale
comisiilor Senatului;
i) reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului;
j) dã mandat unuia dintre vicepreºedinþi pentru înlocuirea sa;
(2) Vicepreºedintele grupului îl înlocuieºte pe preºedinte în lipsa
acestuia sau ori de câte ori
este nevoie, în baza mandatului.
(3) Secretarul grupului þine evidenþa prezenþei ºi asigurã redactarea
proceselor- verbale.
Articolul 19
(1) Preºedintele grupului prezintã Senatului denumirea acestuia, precum
ºi componenþa lui
numericã ºi nominalã.
(2) Succesiunea prezentãrilor se stabileºte de preºedintele de vârstã al
Senatului, în ordinea
mãrimii grupurilor parlamentare.
Articolul 20
(1) Orice modificare intervenitã în componenþa unui grup parlamentar
se aduce la cunoºtinþã
în scris preºedintelui Senatului.
(2) Preºedintele Senatului informeazã senatorii în ºedinþã publicã
asupra modificãrilor
intervenite în componenþa grupurilor parlamentare.
Articolul 21
(1) Grupurile parlamentare, în funcþie de mãrimea lor, îºi constituie un
secretariat tehnic a
cãrui structurã se stabileºte de Biroul permanent. Numirea ºi salarizarea
membrilor acestuia
se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, cu contract de
muncã pe duratã
determinatã, corespunzãtoare legislaturii. Numirea în ºi revocarea din
funcþie se fac la
propunerea grupului parlamentar respectiv.
(2) Grupurile parlamentare dispun, de asemenea, de logistica necesarã
în vederea
desfãºurãrii activitãþii, precum ºi de mijloacele de transport, stabilite de
Biroul permanent în
funcþie de mãrimea grupurilor.

Sectiunea 3
Biroul permanent al Senatului

Articolul 22
(1) Dupã constituirea legalã a Senatului se aleg preºedintele Senatului
ºi ceilalþi membri ai
Biroului permanent al acestuia.
(2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preºedintele
Senatului, 4 vicepreºedinþi, 4
secretari ºi 2 chestori. Preºedintele Senatului este ºi preºedintele
Biroului permanent.
(3) Repartizarea funcþiilor în Biroul permanent se stabileºte prin
negocieri între reprezentanþii
grupurilor parlamentare, respectându- se configuraþia politicã a
Senatului aºa cum rezultã din
constituirea iniþialã a grupurilor parlamentare. În cazul în care nu se
ajunge la un acord,
problema se supune votului Senatului.
Articolul 23
(1) Preºedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot
pe care sunt înscrise
numele ºi prenumele tuturor candidaþilor propuºi de grupurile
parlamentare. Fiecare grup
parlamentar poate face o singurã propunere.
(2) Este declarat ales preºedinte al Senatului candidatul care a întrunit
la primul tur de
scrutin votul majoritãþii senatorilor.
(3) Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar, se
organizeazã un al
doilea tur de scrutin, la care participã primii 2 candidaþi care au obþinut
cel mai mare numãr
de voturi sau, dupã caz, primul clasat ºi candidaþii care s- au clasat pe
locul al doilea cu un
165
numãr egal de voturi; va fi declarat preºedinte al Senatului candidatul
care a obþinut cel mai
mare numãr de voturi din totalul voturilor exprimate.
(4) În caz de egalitate de voturi se organizeazã un nou tur de scrutin.
Articolul 24
Preºedintele Senatului este ales pe durata mandatului acestei Camere a
Parlamentului.
Articolul 25
O datã cu alegerea preºedintelui Senatului activitatea preºedintelui de
vârstã înceteazã.
Articolul 26
(1) Alegerea vicepreºedinþilor, secretarilor ºi chestorilor care compun
Biroul permanent se
face la propunerea grupurilor parlamentare.
(2) În vederea depunerii propunerilor Senatul stabileºte numãrul de
locuri din Biroul
permanent câre revine fiecãrui grup parlamentar în condiþiile art. 22
alin. (3). Propunerile se
transmit preºedintelui Senatului.
(3) Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. (1) ºi
repartizate conform alin. (2)
se fac de preºedinþii grupurilor parlamentare. Propunerile se înainteazã
preºedintelui
Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu
buletine.
(4) Le primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obþinut
votul majoritãþii
senatorilor.
(5) Dacã un candidat nu a obþinut numãrul de voturi necesar, se
organizeazã un al doilea tur
de scrutin, candidatul urmând sã fie declarat ales dacã a obþinut votul
majoritãþii senatorilor
prezenþi.
(6) În cazul în care un candidat nu a obþinut nici dupã cel de- al doilea
tur de scrutin
numãrul necesar de voturi, grupul parlamentar în cauzã va face o altã
propunere, care se
supune aceleiaºi proceduri de, vot. Procedura se repetã pânã la alegerea
unui reprezentant
al acelui grup parlamentar în funcþia stabilitã în Biroul permanent al
Senatului.
Articolul 27
Vicepreºedinþii, secretarii ºi chestorii sunt aleºi la începutul fiecãrei
sesiuni ordinare a
Senatului.
Articolul 28
Pentru constatarea rezultatelor votului ºi încheierea procesului- verbal
se alege o comisie
formatã din câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din Senat.
Articolul 29
(1) Membrii Biroului permanent pot fi revocaþi înainte de expirarea
mandatului, la cererea
grupului parlamentar pe care îl reprezintã; prin votul majoritãþii
senatorilor. Votul este secret
ºi se exprimã prin bile.
(2) Cererea de revocare se supune aprobãrii Senatului dupã 3 zile de la
înregistrare, dar nu
mai târziu de 10 zile.
Articolul 30
O datã cu alegerea Biroului permanent activitatea secretarilor
desemnaþi în condiþiile art. 2
înceteazã.
Articolul 31
Funcþiile din Biroul permanent, devenite vacante în timpul sesiunii, se
ocupã la propunerea
grupului parlamentar cãruia i- a fost repartizatã funcþia respectivã, în
condiþiile prevãzute la
art. 26.
Articolul 32
(1) Biroul permanent al Senatului are urmãtoarele atribuþii:
a) propune Senatului datele de începere ºi de terminare ale fiecãrei
sesiuni a Senatului,
conform art. 63 din Constituþie;
b) solicitã preºedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinarã;
c) supune aprobãrii plenului Regulamentul Senatului, precum ºi
propunerile de modificare a
acestuia;
d) pregãteºte ºi asigurã desfãºurarea în bune condiþii a lucrãrilor.
Seriatului;
166
e) primeºte proiectele de lege ºi propunerile legislative ºi sesizeazã
comisiile permanente în
vederea întocmirii rapoartelor ºi a elaborãrii avizelor, dispune difuzarea
proiectelor de lege, a
propunerilor legislative ºi a rapoartelor tuturor senatorilor;
f) întocmeºte proiectul ordinii de zi a ºedinþelor Senatului ºi
programul de activitate, cu
participarea preºedinþilor grupurilor parlamentare, a preºedinþilor
comisiilor permanente ºi cu
consultarea reprezentantului Guvernului pentru relaþia cu Parlamentul;
g) organizeazã relaþiile Senatului cu parlamentele altor state ºi cu
organizaþiile parlamentare,
stabileºte componenþa nominalã a delegaþiilor;
h) analizeazã ºi supune dezbaterii Senatului propunerile Comisiei de
politicã externã privind
orientãrile generale ale politicii externe a României sau programele de
politicã externã;
i) supune spre aprobare Senatului componenþa delegaþiilor permanente
la organizaþiile
parlamentare mondiale, europene sau regionale, pe baza consultãrii
grupurilor parlamentare;
j) prezintã Senatului proiectul de buget al acestuia ºi contul de încheiere
a exerciþiului
bugetar;
k) exercitã controlul financiar- contabil ºi ia hotãrârile ce se impun în
acest domeniu;
l) supune aprobãrii Senatului structura serviciilor acestuia;
m) propune Senatului numirea secretarului general;
n) aprobã statul de funcþii ºi regulamentul de organizare ºi funcþionare
a serviciilor Senatului,
la propunerea secretarului general, precum ºi regulamente privind
desfãºurarea activitãþii
serviciilor Senatului;
o) controleazã serviciile Senatului;
p) aprobã regulamentul privind paza, accesul ºi serviciul de permanenþã
în sediul Senatului;
r) îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de lege, de prezentul
regulament sau însãrcinãri
date de Senat.
(2) Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemneazã în
procese- verbale ºi în
stenograme.
Articolul 33
Biroul permanent se convoacã la cererea preºedintelui Senatului sau la
cererea a cel puþin 4
membri ai sãi.
Articolul 34
Biroul permanent va invita la lucrãrile sale preºedinþii grupurilor
parlamentare ºi preºedinþii
comisiilor parlamentare ori de câte ori considerã necesar.
Articolul 35
(1) Preºedintele Senatului are urmãtoarele atribuþii:
a) convoacã Senatul în sesiuni ordinare ºi extraordinare;
b) conduce lucrãrile Senatului, asistat de 2 secretari;
c) acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã problemele
supuse dezbaterii,
stabileºte ordinea votãrii, anunþã rezultatul acesteia ºi proclamã
rezultatul votului;
d) asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi respectarea
regulamentului;
e) conduce lucrãrile Biroului permanent;
f) reprezintã Senatul în relaþiile cu Preºedintele României, Camera
Deputaþilor, Guvernul ºi
Curtea Constituþionalã;
g) reprezintã Senatul în relaþiile interne ºi externe;
h) poate sesiza Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute la art. 144
lit. a) ºi b) din
Constituþie;
i) dispune de fondul preºedintelui, conform legii ºi în limitele
prevederilor bugetare;
j) aprobã decontarea cheltuielilor pentru deplasãrile în strãinãtate pe
care le- a dispus;
k) aprobã indemnizaþiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în
calitate de colaborator,
precum ºi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate
pentru audieri la Senat;
l) îndeplineºte ºi alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament sau
însãrcinãri date de
Senat.
167
(2) Preºedintele Senatului asigurã interimatul funcþiei de Preºedinte al
României, conform
art. 97 din Constituþie.
Articolul 36
(1) Vicepreºedinþii îndeplinesc, în ordinea stabilitã de Biroul permanent,
atribuþii ale
preºedintelui, la solicitarea sau în absenþa acestuia.
(2) În perioada în care preºedintele Senatului asigurã interimatul
funcþiei de Preºedinte al
României atribuþiile preºedintelui Senatului se exercitã de unul dintre
vicepreºedinþi, ales prin
vot secret, cu majoritatea voturilor senatorilor.
Articolul 37
Secretarii întocmesc lista cuprinzând înscrierile la cuvânt în ordinea în
care au fost fãcute,
prezintã preºedintelui propunerile, amendamentele ºi orice alte
comunicãri adresate
Senatului, efectueazã apelul nominal, consemneazã, rezultatul votului,
rãspund de evidenþa
hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asistã pe
preºedinte în
realizarea atribuþiilor ce îi revin, în ordinea stabilitã de Biroul
permanent, ºi îndeplinesc orice
alte sarcini care le sunt încredinþate de acesta sau de Biroul permanent.
Articolul 38
(1) Chestorii verificã modul de gestionare a patrimoniului Senatului,
exercitã controlul
financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Senatului proiectul de
buget ºi încheierea
exerciþiului bugetar anual, asigurã menþinerea ordinii în sediul
Senatului ºi îndeplinesc orice
alte sarcini, în conformitate cu dispoziþiile preºedintelui Senatului ºi ale
Biroului permanent.
(2) La sfârºitul fiecãrei sesiuni chestorii prezintã Senatului un raport cu
privire la rezultatele
controalelor efectuate.

Sectiunea 4
Comisiile Senatului

1. Dispoziþii comune

Articolul 39
Comisiile sunt organe de lucru ale Senatului, constituite pentru
pregãtirea activitãþii de
legiferate, precum ºi pentru realizarea funcþiei de control parlamentar.
Articolul 40
(1) Senatul îºi constituie comisii permanente ºi poate institui comisii de
anchetã sau alte
comisii speciale.
(2) Senatul constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii
comune cu Camera
Deputaþilor.
(3) Numãrul, denumirea ºi competenþa fiecãrei comisii, precum ºi
numãrul membrilor
acestora se hotãrãsc de cãtre Senat, la propunerea Biroului permanent.
Articolul 41
(1) Componenþa comisiilor se stabileºte potrivit configuraþiei politice a
Senatului rezultate din
constituirea iniþialã a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între
reprezentanþii
grupurilor parlamentare.
(2) Opþiunile senatorilor se prezintã de grupurile parlamentare în
termenul stabilit de Biroul
permanent. Propunerile de membri ai comisiilor se fac de, preºedinþii
grupurilor
parlamentare, cu respectarea prevederilor alin. (1) în cazul în care nu se
ajunge la un acord
Senatul hotãrãºte prin vot deschis.
(3) Senatul aprobã componenta nominalã a fiecãrei comisii cu votul
deschis al majoritãþii
senatorilor prezenþi.
(4) În aceleaºi condiþii se aprobã ºi revocarea unor membri ai comisiei,
la solicitarea
grupurilor parlamentare care i- au propus iniþial.
Articolul 42
168
(1) În prima lor ºedinþã, convocatã de preºedintele Senatului, comisiile
îºi aleg birourile,
compuse dintr- un preºedinte, 1- 2 vicepreºedinþi ºi 1- 2 secretari. În
componenþa de
ansamblu a birourilor se va urmãri pe cât posibil respectarea
configuraþiei politice a
Senatului.
(2) Membrii birourilor comisiilor pot fi revocaþi înainte de expirarea
mandatului, la cererea
grupului parlamentar pe care îl reprezintã, prin votul majoritãþii
membrilor comisiei. Grupul
parlamentar care a cerut revocarea poate solicita înlocuirea senatorului
revocat din funcþie cu
un alt membru al grupului parlamentar care face parte din comisie.
Articolul 43
Comisiile adoptã propriul regulament de organizare ºi funcþionare, care
se supune aprobãrii
Biroului permanent.
Articolul 44
Biroul fiecare comisii propune:
a) ordinea de zi a fiecãrei ºedinþe;
b) sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei;
c) constituirea de subcomisii, cu votul majoritãþii membrilor comisiei,
stabilindu- le
componenta ºi sarcinile;
d) alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãþilor comisiei.
Articolul 45
Presedintele comisiei are urmãtoarele atribuþii:
a) asigurã reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent ºi
cu celelalte comisii;
b) conduce ºedinþele comisiei;
c) invitã, din proprie iniþiativã sau la solicitarea membrilor comisiei, sã
participe la lucrãrile
comisiei ºi persoane din afara ei, dacã interesele lucrãrilor respective o
cer;
d) are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la
ºedinþele altor comisii care
examineazã lucrãri ce prezintã importanþã pentru comisia pe care o
conduce;
e) îndeplineºte alte atribuþii prevãzute de regulamentul propriu de
organizare ºi funcþionare.
Articolul 46
Vicepreºedintele îndeplineºte, în lipsa sau la cererea preºedintelui,
atribuþiile acestuia.
Articolul 47
Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuþii:
a) þine evidenta prezenþei senatorilor la ºedinþele comisiei;
b) asigurã redactarea tuturor actelor comisiei;
c) numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei;
d) urmãreºte întocmirea proceselor- verbale ale ºedinþelor comisiei;
e) îndeplineºte orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþilor
comisiei.
Articolul 48
(1) Convocarea ºedinþelor comisiei se face de preºedintele acesteia sau,
în lipsa sa, de un
vicepreºedinte care îl înlocuieºte, potrivit programului de lucru al
Senatului.
(2) În timpul sesiunii ºedinþele comisiilor pot avea loc în acelaºi timp cu
cele ale plenului, cu
încuviinþarea acestuia.
(3) În afara programului de lucru, în cadrul sesiunii, comisiile pot fi
convocate ºi pot þine
ºedinþe cu aprobarea sau din dispoziþia Biroului permanent.
Articolul 49
(1) ªedinþele comisiilor nu sunt publice.
(2) În interesul desfãºurãrii lucrãrilor comisiile pot invita sã participe la
dezbateri specialiºti
sau reprezentanþi ai autoritãþilor publice ºi ai unor organizaþii
neguvernamentale.
(3) Condiþiile în care reprezentanþii mijloacelor de informare în masã au
acces la lucrãrile
comisiilor se stabilesc de plenul acestora.
Articolul 50
(1) Reprezentanþii Guvernului au acces la lucrãrile comisiilor. Comisiile
pot solicita
participarea la lucrãrile lor a unor membri ai Guvernului sau a
conducãtorilor unor instituþii
169
publice, situaþie în care prezenþa acestora este obligatorie, data la care
are loc ºedinþa
comisiei va fi adusã la cunoºtinþã invitaþilor cu cel puþin 3 zile înainte.
(2) La ºedinþele comisiilor pot participa ºi senatori din alte comisii, fãrã
a avea drept de vot.
(3) Biroul comisiei hotãrãºte condiþiile ºi limitele participãrii personalului
de specialitate al
Senatului la ºedinþele comisiilor.
Articolul 51
La propunerea preºedintelui, a biroului comisiei sau a unui senator
comisia poate hotãrî
limitarea duratei luãrilor de cuvânt.
Articolul 52
(1) Comisiile lucreazã legal în prezenþa majoritãþii membrilor lor.
(2) Hotãrârile comisiilor se adoptã cu Votul majoritãþii membrilor
prezenþi. În caz de paritate
votul preºedintelui sau, dupã caz, al înlocuitorului acestuia este
hotãrâtor.
Articolul 53
(1) Dupã încheierea dezbaterilor sau a efectuãrii lucrãrii aflate în
examinare comisia
desemneazã dintre membrii sãi, la propunerea preºedintelui, unul sau
mai mulþi raportori.
(2) Raportorii se vor îngriji de întocmirea raportului sau avizului
comisiei, care va fi supus
aprobãrii acesteia prin vot.
(3) Rapoartele ºi avizele vor cuprinde, pe lângã opinia majoritãþii
membrilor comisiei, ºi
pãrerile contrare, motivate, ale celorlalþi senatori din comisie, la cererea
expresã a acestora.
Articolul 54
Votul în comisie este deschis. Comisia poate decide ca anumite hotãrâri
sã fie luate prin vot
secret.
Articolul 55
(1) Lucrãrile comisiilor se consemneazã în procese- verbale ºi pot fi
stenografiate.
(2) Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta la sediul
comisiei actele ºi
documentele acesteia, cu încuviinþarea biroului comisiei, fãrã
strãmutarea lor ºi fãrã ca
lucrãrile comisiei sã fie stânjenite.
(3) Acte ºi documente ale comisiilor pot fi consultate ºi de alte persoane
interesate decât
membrii Senatului, numai cu aprobarea biroului comisiei.
(4) Toate actele ºi documentele emise de comisie vor fi semnate de
preºedinte ºi de
secretar.
(5) Secretarul comisiei supravegheazã evidenþa ºi pãstrarea tuturor
actelor ºi documentelor
comisiei de personalul de specialitate al acesteia.

2. Comisiile permanente

Articolul 56
(1) Comisiile permanente sunt alese pe toatã durata mandatului
Senatului.
(2) Comisiile permanente sunt urmãtoarele:
I. Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri;
II. Comisia economicã;
III. Comisia pentru privatizare;
IV. Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci;
V. Comisia pentru agriculturã, industrie alimentarã ºi silviculturã;
VI. Comisia pentru politicã externã;
VII. Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã;
VIII. Comisia pentru drepturile omului ºi minoritãþi;
IX. Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã;
X. Comisia pentru învãþãmânt ºi ºtiinþã;
XI. Comisia pentru culturã, culte, artã ºi mijloace de informare în masã;
XII. Comisia pentru administraþia publicã ºi organizarea teritoriului;
XIII. Comisia pentru cercetarea abuzurilor ºi petiþii;
170
XIV. Comisia pentru sãnãtate, ecologie, tineret ºi sport.
(3) În termen de 30 de zile*) de la, data intrãrii în vigoare a prezentului
regulament comisiile
permanente îºi elaboreazã regulamente proprii, care se aprobã de Biroul
permanent al
Senatului. Acestea vor preciza ºi domeniile lor de activitate.
Articolul 57
(1) Fiecare senator este obligat sã facã parte dintr- o singurã comisie
permanentã. Acelaºi
senator poate face parte dintr- o a doua comisie permanentã. Pe durata
mandatului orice
senator îºi poate schimba opþiunea.
(2) Preºedintele Senatului ºi senatorii, membri ai Guvernului, nu fac
parte din comisiile
permanente pe durata exercitãrii acestor funcþii.
(3) Calitatea de membru al comisiei poate înceta la propunerea grupului
parlamentar din
care face parte senatorul. În acest caz acelaºi grup parlamentar poate
propune un alt
senator pentru a fi ales membru al comisiei.

*) Termenul curge începând cu data intrãrii în vigoare a Hotãrârii


Senatului nr. 5/2001.

Articolul 58
Comisiile permanente au urmãtoarele atribuþii:
a) examineazã proiecte ºi propuneri legislative, în vederea elaborãrii
rapoartelor sau avizelor;
b) solicitã rapoarte, informaþii ºi documente de la autoritãþile publice;
c) efectueazã anchete parlamentare, atunci când considerã necesar, ºi
prezintã rapoarte
Biroului permanent;
d) controleazã modul în care ministerele ºi celelalte organe ale
administraþiei publice
îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament în domeniile
lor specifice de
activitate;
e) dezbat ºi hotãrãsc asupra altor probleme transmise de Biroul
permanent;
f) rezolvã ºi alte sarcini potrivit regulamentului propriu.
Articolul 59
Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative ºi
amendamentele
comisiilor în competenþa cãrora intrã materia reglementatã prin
acestea, spre dezbaterea ºi
elaborarea rapoartelor sau avizelor:
Articolul 60
(1) Orice comisie permanentã care se considerã competentã cu privire la
un proiect de lege,
o propunere legislativã sau un amendament, trimise de Biroul
permanent altei comisii, poate
solicita Biroului permanent sã îi fie transmise spre avizare.
(2) În caz de refuz din partea Biroului permanent Senatul hotãrãºte
asupra solicitãrii comisiei
prin votul majoritãþii senatorilor prezenþi.
Articolul 61
(1) Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de lege sau o
propunere legislativã
este de competenþa în fond a altei comisii, poate cere Biroului
permanent transmiterea lor
cãtre acea comisie, în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.
(2) În caz de refuz din partea acestuia se procedeazã potrivit art. 60
alin. (2).
(3) La fel se procedeazã ºi în caz de conflict de competenþã între
comisii.
Articolul 62
(1) Comisia permanentã sesizatã în fond comunicã în scris celorlalte
comisii care examineazã
proiectul sau propunerea legislativã termenul în care sã îi fie remise
avizele acestora.
(2) În cazul nerespectãrii acestui termen comisia sesizatã în fond poate
redacta raportul fãrã
sã mai aºtepte avizul sau avizele respective.
Articolul 63
La ºedinþele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri
raportorii comisiilor sesizate
pentru avize.
Articolul 64
171
(1) În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri la avizele
celorlalte comisii care au
examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ ºi la toate
amendamentele primite. În cazul
propunerilor respinse se menþioneazã motivele avute în vedere.
(2) Raportul cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã
modificãri a actului
examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri ºi se
înainteazã Biroului
permanent.
Articolul 65
Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în
termenul stabilit de
acesta. Termenul poate fi modificat la cererea motivatã a comisiei.
Articolul 66
(1) Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de
cãtre comisia sesizatã în
fond ºi, numai dacã aceasta considerã necesar, ºi de o altã comisie.
(2) Pentru observaþiile formulate în plen cu privire la probleme de
redactare avizarea se face
oral de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond.
(3) Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie, care va
þine o evidenþã
specialã a tuturor amendamentelor depuse.
Articolul 67
Dacã în urma dezbaterilor în plen sunt necesare modificãri importante
ale conþinutului
proiectului sau propunerii legislative, preºedintele Senatului, la cererea
oricãrui senator sau a
unui grup parlamentar, supune votului Senatului suspendarea
dezbaterilor ºi trimiterea
proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond.
Articolul 68
Comisiile permanente pot þine ºedinþe comune. În asemenea situaþii
comisiile pot conveni ca
raportul sau avizul lor sã fie comun.
Articolul 69
(1) Orice comisie permanentã poate iniþia o anchetã parlamentarã, în
limitele competenþelor
sale materiale, privitoare la activitatea desfãºuratã de un minister sau
de altã autoritate
publicã.
(2) Pentru a obþine încuviinþarea comisia permanentã va prezenta o
cerere scrisã, temeinic
motivatã, adoptatã cu votul majoritãþii membrilor sãi, în care vor fi
enunþate obiectivele ºi
scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare ºi termenul de
depunere a raportului.
(3) Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum ºi
dacã raportul se
supune dezbaterii ºi aprobãrii Senatului.
(4) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înºtiinþate despre aceasta
cu cel puþin 5 zile
înainte. Cheltuielile de deplasare si, eventual, de cazare vor fi suportate
din bugetul
Senatului.
(5) Prezenþa la audieri este obligatorie.
(6) Procedura audierii este cea prevãzutã în regulamentul comisiei
permanente.

3. Comisii speciale
Articolul 70
(1) La propunerea Biroului permanent Senatul poate constitui, prin
hotãrâre, comisii speciale
pentru avizarea unor proiecte de lege complexe, pentru elaborarea unor
propuneri legislative
sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinþare a comisiei.
Proiectele de lege astfel
avizate ºi propunerile legislative elaborate de comisie nu vor mai fi
supuse examinãrii altor
comisii.
(2) Prin aceeaºi hotãrâre se vor preciza senatorii care compun comisia ºi
biroul acesteia, la
propunerea Biroului permanent, precum ºi termenul în care va fi depus
raportul comisiei.
(3) Membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membri ai
comisiilor permanente.
(4) Celelalte probleme legate de organizarea ºi funcþionarea comisiei
vor fi reglementate de
biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 39- 55 nu sunt
îndestulãtoare.
172

4. Comisii de anchetã

Articolul 71
(1) La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi Senatul va putea
hotãrî înfiinþarea unei
comisii de anchetã, fiind aplicabile prevederile art. 39- 55, 69 ºi ale art.
70 alin. (2) ºi (4).
(2) La cererea motivatã a comisiei Senatul poate aproba prelungirea
termenului stabilit
pentru depunerea raportului. În acest caz comisia este obligatã sã
prezinte un raport
preliminar.
(3) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura
includerea lui în
proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii.
(4) Dupã dezbaterea raportului Senatul adoptã o hotãrâre cu privire la
acesta.

5. Comisii de mediere

Articolul 72
(1) Dacã una dintre Camere adoptã un proiect de lege sau o propunere
legislativã într- o
redactare diferitã de cea adoptatã de cealaltã Camerã, preºedintele
Senatului, împreunã cu
preºedintele Camerei Deputaþilor, prin intermediul unei comisii paritare,
iniþiazã procedura de
mediere.
(2) În acest scop Biroul permanent va propune Senatului un numãr de 7
senatori,
urmãrindu- se respectarea principiilor prevãzute la art. 41.
(3) Senatorii stabiliþi de Senat prin votul deschis al majoritãþii
senatorilor prezenþi, împreunã
cu cei 7 deputaþi desemnaþi de Camera Deputaþilor, formeazã comisia
de mediere.
(4) Cvorumul regulamentar al ºedinþei este asigurat de prezenþa a cel
puþin 4 senatori dintre
membrii comisiei de mediere a Senatului.
Articolul 73
(1) Comisia de mediere se reuneºte la sediul uneia dintre Camere, la
convocarea
preºedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat
ultima proiectul, ºi
stabileºte regulile dupã care îºi va desfãºura activitatea, inclusiv
termenul în care urmeazã sã
prezinte raportul.
(2) Reprezentanþii Senatului în comisia de mediere au competenþa de a
examina ºi de a
hotãrî, împreunã cu cei ai Camerei Deputaþilor, numai asupra
redactãrilor diferite adoptate
de Camera Deputaþilor la textele adoptate de Senat ºi se vor pronunþa,
în aceste limite,
asupra redactãrilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltã dintre
redactãri sau un text
comun.
(3) Conducerea lucrãrilor comisiei se realizeazã prin rotaþie de cãtre un
senator ºi un
deputat, stabiliþi de comisie.
Articolul 74
Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãþii membrilor acesteia. În
caz de egalitate la 7
voturi, decide votul preºedintelui care conduce ºedinþa comisiei în
momentul votãrii.
Articolul 75
(1) Activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului.
(2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit
potrivit art. 73 alin.
(1), la un acord cu privire la textele aflate în divergenþã sau dacã una
dintre Camere nu
aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenþã se
supun dezbaterii în
ºedinþa comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor
ºedinþe.
Capitolul II
Desfãºurarea lucrãrilor Senatului
Sectiunea 1
Sesiunile ºi actele Senatului
Articolul 76
173
Senatul se întruneºte în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune
începe în luna februarie
ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna
septembrie ºi nu poate
depãºi sfârºitul lunii decembrie.
Articolul 77
(1) Senatul se întruneºte ºi în sesiuni extraordinare, la cererea
Preºedintelui României, a
Biroului permanent ori a cel puþin o treime din numãrul senatorilor.
(2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris ºi
va cuprinde motivul
ºi durata sesiunii.
(3) Convocarea Senatului se face de preºedintele acestuia.
(4) Respingerea de cãtre Senat a ordinii de zi solicitate împiedicã
þinerea sesiunii
extraordinare.
Articolul 78
(1) În timpul sesiunilor Senetul lucreazã în ºedinþe în plen, în comisii ºi
în grupuri
parlamentare.
(2) În afara sesiunilor Senatul lucreazã prin Biroul permanent, în grupuri
parlamentare ºi, cu
aprobarea sau din dispoziþia Biroului permanent, în comisii
parlamentare.
Articolul 79
(1) Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni.
(2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaraþii ºi alte acte
cu caracter politic.
Sectiunea 2
Ordinea de zi ºi programul de activitate
Articolul 80
(1) Ordinea de zi ºi programul de activitate ale Senatului se aprobã de
plenul Senatului, la
propunerea Biroului permanent.
(2) Materialele care se supun dezbaterii Senatului se transmit Biroului
permanent pentru a se
întocmi proiectul ordinii de zi ºi al programului de activitate ale
Senatului.
(3) Propunerile legislative se comunicã Guvernului în termen de 3 zile de
la înregistrare,
pentru a se pronunþa ºi în ceea ce priveºte aplicarea art. 110 din
Constituþie.
Articolul 81
(1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri
legislative, rapoarte, informãri
ºi alte acte prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Senat, precum ºi,
dupã caz, întrebãri,
interpelãri, declaraþii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul
permanent ori de
senatori.
(2) La întocmirea ºi aprobarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va
asigura prioritate
dezbaterii proiectelor de lege în procedurã de urgenþã, dezbaterii
ordonanþelor de urgenþã ºi
a rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.
(3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se
transmit Biroului
permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puþin douã
zile înainte de
ºedinþa Biroului permanent, dacã prin lege, prin prezentul regulament
sau prin hotãrârea
Senatului nu se prevede un termen mai scurt.
Articolul 82
(1) Proiectul ordinii de zi pentru sãptãmâna urmãtoare este supus spre
aprobare Senatului ºi
se adoptã, cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi, în ultima zi de
activitate în plen a
sãptãmânii.
(2) Ordinea de zi ºi programul de activitate, aprobate pentru sãptãmâna
urmãtoare, se
distribuie senatorilor ºi se afiºeazã la sediul Senatului.
(3) Ordinea de zi se difinitiveazã ºi se adoptã zilnic.
Articolul 83
Decretele Preºedintelui României pentru ratificarea tratatelor
internaþionale, precum ºi
rapoartele sau declaraþiile primului- ministru cu privire la politica
Guvernului se înscriu în
proiectul ordinii de zi ºi se dezbat cu prioritate.
Articolul 84
174
(1) Ordinea de zi poate fi modificatã numai la cererea Biroului
permanent, a unui grup
parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului pentru motive
bine întemeiate ºi
urgente.
(2) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr- o
singurã luare de cuvânt,
limitatã în timp. În cazul în care existã opoziþia, se va da cuvântul unui
singur vorbitor pentru
fiecare grup parlamentar, dupã care se va trece la vot.
Sectiunea 3
Procedura legislativã
Articolul 85
(1) Iniþiativa legislativã aparþine Guvernului, senatorilor ºi unui numãr
de cel puþin 250.000
de cetãþeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 73 din Constituþie.
Senatul dezbate ºi
proiectele de lege sau propunerile legislative transmise de Camera
Deputaþilor.
(2) În exercitarea dreptului de iniþiativã legislativã Guvernul înainteazã
Senatului proiecte de
lege, iar senatorii ºi cetãþenii, propuneri legislative. Acestea trebuie sã
fie însoþite de
expunere de motive ºi redactate în forma proprie unui act normativ, pe
articole ºi, dupã caz,
pe capitole ºi secþiuni.
(3) Legile constituþionale pot fi iniþiate în condiþiile art. 146 ºi 147 din
Constituþie.
(4) Propunerile legislative formulate de senatori, care implicã
modificarea bugetului de stat
sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sã fie însoþite de
dovada solicitãrii
informãrii Guvernului, înaintatã prin preºedintele Senatului, în
conformitate cu dispoziþiile art.
110 din Constituþie.
(5) Proiectele de lege ºi propunerile legislative se înainteazã Biroului
permanent al Senatului,
care dispune:
a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea
avizelor sau a raportului,
stabilind ºi termenele de depunere a acestora;
b) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, dacã acesta nu a fost dat;
c) distribuirea cãtre senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a
avizului Consiliului
Legislativ, a hotãrârii Curþii Constituþionale, în cazurile prevãzute de
Constituþie, ºi a punctului
de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile
legislative, stabilind ºi
termenul de depunere a amendamentelor de cãtre senatori sub
sancþiunea decãderii. Aceste
dispoziþii se aplicã ºi grupurilor parlamentare.
(6) Mãsurile hotãrâte de Biroul permanent se aduc la îndeplinire de
secretarul general, prin
serviciile Senatului. Termenele prevãzute pentru toate operaþiunile
reglementate în acest
articol se stabilesc de Biroul permanent în funcþie de procedura ordinarã
sau procedura de
urgenþã.
(7) Propunerile legislative fãcute de cetãþeni se distribuie senatorilor ºi
sunt transmise
comisiilor permanente competente, împreunã cu hotãrârea Curþii
Constituþionale privind
îndeplinirea condiþiilor pentru exercitarea iniþiativei legislative de cãtre
cetãþeni.
(8) Termenele prevãzute în prezentul articol pentru avize, rapoarte ºi
amendamente nu pot
sã fie mai scurte de 10 zile calendaristice pentru procedura ordinarã ºi
de 5 zile
calendaristice pentru procedura de urgenþã:
Articolul 86
Toate proiectele ºi propunerile legislative se înregistreazã la Senat în
ordinea primirii lor, se
distribuie senatorilor, dar nu pot fi înscrise pe ordinea de zi decât dupã
trecerea unui termen
de cel puþin 5 zile.
Articolul 87
(1) Proiectele ºi propunerile legislative se trimit, sub semnãtura
preºedintelui Senatului, spre
dezbatere ºi avizare comisiilor permanente competente.
(2) Examinarea proiectelor ºi propunerilor legislative se poate face ºi la
cererea altei comisii
care se considerã competentã, în condiþiile art. 60.
Articolul 88
175
(1) Iniþiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sã îºi
retragã proiectul sau
propunerea pânã la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea
plenului.
(2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativã a fost adoptatã
de Camera
Deputaþilor, retragerea nu mai poate fi fãcutã din momentul sesizãrii
Senatului.
Articolul 89
(1) Dupã examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia
permanentã sesizatã în
fond întocmeºte un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu
privire la adoptarea sau,
dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii
legislative examinate.
(2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune ºi asigurã,
prin secretarul general
al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului ºi iniþiatorului,
cu cel puþin 3 zile
lucrãtoare înainte de data dezbaterii în plen.
Articolul 90
Proiectele ºi propunerile legislative, avizate potrivit art. 87 ºi 89, se
supun dezbaterii
Senatului în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de acesta.
Înscrierea pe
ordinea de zi a proiectelor de lege ºi a propunerilor legislative se face în
cel mult 30 de zile
de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond.
Articolul 91
(1) Amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a
bugetului asigurãrilor
sociale de stat se trimit de preºedintele comisiei sesizate în fond la
Guvern, solicitându- se
punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un
punct de vedere
pânã la data stabilitã de comisie, se considerã cã amendamentul a fost
acceptat.
(2) Concluziile examinãrii amendamentelor se includ în raportul
comisiei, iar amendamentele
se anexeazã la acesta.
Articolul 92
(1) Dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative începe
cu prezentarea, de
cãtre iniþiator sau, dupã caz, de reprezentantul acestuia, a motivelor
care au condus la
promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în
mod obligatoriu de un
membru al sãu.
(2) Dezbaterea continuã cu prezentarea raportului comisiei permanente
sesizate în fond, de
preºedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.
Articolul 93
(1) Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative
fiecare grup
parlamentar poate sã îºi desemneze un singur reprezentant.
(2) În cazuri justificate, la cererea oricãrui senator, Senatul poate
aproba, cu votul deschis al
majoritãþii senatorilor prezenþi, sã li se dea cuvântul la dezbaterile
generale ºi altor senatori
din cadrul aceloraºi grupuri parlamentare.
(3) Preºedintele Senatului dã cuvântul reprezentanþilor grupurilor
parlamentare ºi apoi
celorlalþi senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Preºedintele poate
propune Senatului
limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, ºi aceasta se hotãrãºte
de plen, conform
alin. (2).
Articolul 94
Iniþiatorul proiectului ori al propunerii legislative, sau, dupã caz,
reprezentantul acestuia are
dreptul sã ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. Acelaºi
drept îl are ºi
raportorul comisiei sesizate în fond.
Articolul 95
În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu
pot fi propuse
amendamente.
Articolul 96
(1) Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea
proiectului sau a
propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preºedintele
cere Senatului sã se
pronunþe prin vot.
176
(2) Dacã prin raportul comisiei se propune dezbaterea ºi adoptarea
proiectului de lege, iar în
dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, dupã
încheierea acestora
cererea de respingere se supune votului Senatului.
Articolul 97
(1) Dupã dezbaterile generale, ºi dacã proiectul de lege nu a fost
respins ºi se constatã cã
prin raportul comisiei sesizate în fond nu s- au operat modificãri sau
completãri la textele
proiectului ori propunerii legislative, proiectul de lege se supune în
întregime votului final.
(2) În cazurile în care comisia sesizatã în fond a operat modificãri sau
completãri la textele
proiectului sau propunerii legislative cuprinse în raportul acesteia,
preºedintele consultã
Senatul dacã sunt observaþii la acestea ºi dezbaterile pe texte continuã
numai asupra acestor
observaþii, care se rezolvã prin vot. Dupã terminarea dezbaterilor
asupra modificãrilor ºi
completãrilor operate de comisie raportul în întregime se supune votului
ºi dupã aceasta
proiectul de lege în întregime se supune votului final.
(3) În cazurile în care se constatã cã sunt ºi amendamente respinse de
comisie ºi dacã se
cere susþinerea acestora în plen, se dezbat numai, acestea ºi se rezolvã
prin vot, apoi
raportul comisiei se supune în întregime votului, dupã care proiectul sau
propunerea
legislativã se supune în întregime votului final.
Articolul 98
(1) La dezbaterile care au loc în condiþiile art. 97 senatorii pot lua
cuvântul pentru a exprima
punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul
lor de vedere.
(2) De asemenea, iau cuvântul ºi reprezentantul Guvernului sau al
iniþiatorului, precum ºi
reprezentanþii comisiei sesizate în fond.
(3) Preºedintele Senatului poate supune spre aprobare sistarea
discuþiilor la textele aflate în
dezbatere.
Articolul 99
În cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot
pune în discuþie
amendamentele depuse în termen la comisie, în condiþiile procedurii
prevãzute la art. 97.
Articolul 100
Dacã din dezbaterile desfãºurate în condiþiile art. 97 rezultã necesitatea
reexaminãrii de cãtre
comisia sesizatã în fond a unor texte, plenul poate decide prin vot
deschis, cu votul
majoritãþii senatorilor prezenþi, suspendarea dezbaterilor ºi trimiterea
spre reexaminare a
textelor în discuþie, comisia pronunþându- se de urgentã prin raport
suplimentar.
Articolul 101
(1) Discutarea textelor în condiþiile art. 97 începe cu cele prin care se
propune eliminarea ºi
continuã cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul
în care existã mai
multe amendamente de acelasi fel, ele se supun la vot în ordinea în care
au fost prezentate.
(2) Senatul se va pronunþa prin vot distinct asupra fiecãrui
amendament, în afarã de cazul în
care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte.
(3) Fiecare text se supune votului Senatului.

Sectiunea 4
Procedura de urgenþã

Articolul 102
(1) La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã Senatul poate
adopta proiecte de lege sau
propuneri legislative cu procedurã de urgenþã.
(2) Cererea Guvernului ºi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor
parlamentare sau ale
comisiilor permanente se supun aprobãrii Senatului în ziua în care au
fost înregistrate sau,
dacã senatorii nu se aflã în plen, în prima ºedinþã ce urmeazã zilei de
înregistrare a acestora.
Aprobarea procedurii de urgenþã se face cu votul majoritãþii senatorilor
prezenþi.
(3) Ordonanþele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din
Constituþie se supun
aprobãrii Senatului în procedurã de urgenþã.
177
Articolul 103
(1) Senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta
amendamente în scris,
motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite
de Biroul permanent.
În acelaºi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite
comisiei sesizate în fond.
(2) Comisia sesizatã în fond este obligatã sã depunã raportul în
termenul stabilit de Biroul
permanent.
(3) Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond,
înscrie cu prioritate
în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativã.
(4) Senatul va putea limita durata dezbaterilor generale, dupã care va
trece la dezbaterea
proiectului în condiþiile art. 97.
(6) Dezbaterea proiectului se face în condiþiile prevãzute la art. 97.
Articolul 104
În cazul proiectelor de lege ºi al propunerilor legislative primite de la
Camera Deputaþilor,
dacã au fost operate modificãri substanþiale faþã de proiectul iniþial,
preºedintele comisiei
permanente sesizate în fond poate solicita avizul Consiliului Legislativ.

Sectiunea 5
Desfãºurarea ºedinþelor Senatului

Articolul 105
ªedinþele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea
preºedintelui sau a cel
puþin 20 de senatori, se hotãrãºte, cu votul majoritãþii senatorilor
prezenþi, ca acestea sã fie
secrete.
Articolul 106
(1) Membrii Guvernului sau reprezentanþii acestora au acces la lucrãrile
Senatului. Dacã li se
solicitã participarea, prezenþa lor este obligatorie.
(2) La ºedinþele publice ale Senatului pot asista diplomaþi,
reprezentanþe ai presei, radioului
ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza acreditãrii sau a invitaþiei
semnate de secretarul
general al Senatului, în condiþiile stabilite de Biroul permanent.
Cetãþenii pot asista la
lucrãrile Senatului pe baze unor permise de acces distribuite la cerere,
în ordinea solicitãrii de
cãtre cei interesaþi, în limita locurilor disponibile în spaþiul destinat
publicului.
(3) Persoanele care asistã la ºedinþã trebuie sã pãstreze liniºtea ºi sã se
abþinã de la orice
manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi
evacuate din salã.
Articolul 107
(1) Senatorii sunt obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Senatului. Prezenta
este urmãritã de un
secretar al Biroului permanent al Senatului.
(2) Senatorul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive
independente de voinþa sa va
anunþa Biroul permanent, menþionând cauzele care îl împiedicã sã
participe.
Articolul 108
Senatul îºi desfãºoarã activitatea în plen, pe comisii ºi pe grupuri
parlamentare, conform
programului de activitate propus de Biroul permanent ºi aprobat de
Senat.
Articolul 109
(1) ªedinþa Senatului este deschisã de preºedinte sau de
vicepreºedintele care îl înlocuieºte.
(2) Preºedintele este asistat de 2 secretari.
(3) Înainte de începerea dezbaterilor preºedintele de ºedinþã anunþã
dacã este întrunit
cvorumul, ordinea de zi ºi programul de activitate.
Articolul 110
(1) Senatul adoptã legi, hotãrâri, moþiuni ºi alte acte cu caracter politic,
în prezenþa
majoritãþii senatorilor. În orice altã situaþie cvorumul este de o treime
din numãrul
senatorilor.
(2) Înainte de votare preºedinþii grupurilor parlamentare pot cere
preºedintelui Senatului
verificarea întrunirii cvorumului.
178
(3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preºedintele
Senatului suspendã ºedinþa
ºi anunþã ziua ºi ora de reluare a lucrãrilor.
Articolul 111
Preºedintele Senatului conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea
regulamentului ºi la
menþinerea ordinii în sala de ºedinþe.
Articolul 112
(1) Înainte de începerea dezbaterilor generale secretarii întocmesc lista
cuprinzând senatorii
care se înscriu la cuvânt.
(2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii în listã, cu încuviinþarea
preºedintelui Senatului.
(3) Reprezentanþilor Guvernului li se poate da cuvântul în orice fazã a
dezbaterii ºi ori de
câte ori solicitã acest lucru. Acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii
comisiilor sesizate pentru
raport de fond.
Articolul 113
Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna
acestuia sau de la
microfoanele special instalate, nici o persoanã nu poate lua cuvântul
decât dacã îi este dat
de preºedinte.
Articolul 114
Preºedintele are dreptul sã limiteze durata luãrilor de cuvânt în funcþie
de subiectul
dezbaterilor sau sã propunã Senatului sistarea discuþiilor.
Articolul 115
(1) Preºedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a
rãspunde într- o
chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi în cazul în care se cere cuvântul în
probleme privitoare la
regulament.
Articolul 116
(1) Preºedintele, un grup parlamentar sau cel puþin 20 de senatori pot
cere încheierea
dezbaterii unei probleme puse în discuþia Senatului.
(2) Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptã cu votul majoritãþii
senatorilor prezenþi.
Articolul 117
(1) Senatorii ºi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate sã se
refere exclusiv la
chestiunea pentru care s- au înscris la cuvânt ºi sã respecte regulile
deontologiei
parlamentare. În caz contrar preºedintele le atrage atenþia ºi, dacã nu
se conformeazã, le
retrage cuvântul.
(2) Nu se admite dialogul între vorbitori ºi celelalte persoane aflate în
salã.
Articolul 118
Preºedintele cheamã la ordine pe senatorii care tulburã dezbaterile. El
poate întrerupe
ºedinþa când tulburarea persistã ºi poate dispune evacuarea din salã a
persoanelor care
împiedicã în orice mod desfãºurarea normalã a lucrãrilor Senatului.
Articolul 119
(1) Dezbaterile din ºedinþele Senatului se înregistreazã pe bandã
magneticã ºi se
stenografiazã.
(2) Stenogramele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II
- a, cu excepþia
celor privitoare la ºedinþele secrete.
(3) Senatorii au dreptul sã verifice exactitatea stenogramei prin
confruntarea ei cu banda
magneticã, în cel mult 3 zile de la data ºedinþei, înainte de publicarea
stenogramei în
Monitorul Oficial al României:

Sectiunea 6
Procedura de vot

Articolul 120
179
(1) Legile, hotãrârile, moþiunile, precum ºi celelalte acte cu caracter
politic se adoptã de cãtre
Senat prin vot.
(2) Legile adoptate de Senat pot fi legi constituþionale, legi organice sau
legi ordinare.
Articolul 121
(1) Votul senatorului este personal. EI poate fi deschis sau secret.
(2) Votul deschis se exprimã public prin ridicarea mâinii, apel nominal,
ridicare în picioare sau
electronic.
(3) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare are
urmãtoarele semnificaþii:
pentru, contra sau abþinere. Constatarea rezultatelor se face de
preºedinte. Dacã
preºedintele o cere sau dacã constatarea sa este contestatã, de
preºedintele unui grup
parlamentar, voturile se numãrã de secretar.
(4) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea
sau numirea în unele
funcþii, ori prin bile sau electronic, în cazul votãrii legilor, hotãrârilor sau
moþiunilor.
(5) În cazul în care prin regulament nu se stabileºte o anumitã
procedurã de vot obligatorie,
aceasta se va hotãrî de Senat, la propunerea preºedintelui.
Articolul 122
(1) Votarea prin apel nominal se desfãºoarã astfel: preºedintele explicã
obiectul votãrii ºi
sensul cuvintelor "pentru" ºi "contra"; unul dintre secretari dã citire
numelui ºi prenumelui
senatorilor; fiecare senator rãspunde "pentru" sau "contra".
(2) Dupã terminarea apelului se repetã numele ºi prenumele senatorilor
care nu au rãspuns.
Articolul 123
Votul prin bile se desfãºoarã astfel: în faþa preºedintelui Senatului se
aºeazã o urnã albã ºi
alta neagrã. Senatorii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la
secretari câte douã bile,
dintre care una albã ºi una neagrã, pe care le introduc în cele douã
urne. Bila albã introdusã
în urna albã ºi bila neagrã introdusã în urna neagrã înseamnã vot
"pentru", iar bila neagrã
introdusã în urna albã ºi bila albã introdusã în urna neagrã înseamnã vot
"contra".
Articolul 124
(1) Votul electronic se desfãºoarã prin conectarea unuia dintre
contactele care reprezintã vot
"pentru", vot "contra" sau "abþinere". Rezultatul votului electronic se
afiºeazã la comanda
preºedintelui Senatului. În cazul unei defecþiuni tehnice votul se repetã.
Dacã defecþiunea
persistã, se recurge, dupã caz, la celelalte modalitãþi de vot.
(2) Cartela de vot este netransmisibilã.
(3) Dacã votul este deschis, la solicitarea oricãrui grup parlamentar se
elibereazã câte o listã
cuprinzând rezultatele votului.
Articolul 125
(1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numãrul de
ordine, numele ºi
prenumele candidatului, funcþia pentru care acesta candideazã si, dupã
caz, grupul
parlamentar din care face parte.
(2) Senatorul voteazã "pentru" lãsând neatinse pe buletinul de vot
numele ºi prenumele
persoanei propuse, el voteazã "contra" ºtergând numele ºi prenumele
persoanei propuse.
(3) Buletinele de vot se introduc în urne.
(4) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat,
cele care nu poartã
ºtampila de control ºi cele pe care au fost lãsate neatinse numele ºi
prenumele candidaþilor ºi
care, în acest mod, depãºesc numãrul funcþiilor pentru care se face
alegerea sau numirea.
Articolul 126
(1) Dacã la alegerea sau numirea în anumite funcþii nu se obþine
numãrul necesar de voturi,
votul se reia conform reglementãrilor specifice. În caz de paritate de
voturi procedura de
votare se repetã.
(2) În situaþiile în care votul este deschis preºedintele voteazã numai
dupã ce restul
senatorilor ºi- au exprimat votul.
Articolul 127
În cursul votãrii nu se acordã dreptul de a lua cuvântul.
180
Articolul 128
Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se
face prin proces-
verbal, încheiat în prezenþa membrilor Biroului permanent al Senatului.
Articolul 129
(1) Legile constituþionale se adoptã cu votul unei majoritãþi de cel
puþin douã treimi din
numãrul senatorilor.
(2) Legile organice ºi hotãrârile privind Regulamentul Senatului se
adoptã cu votul majoritãþii
senatorilor.
(3) Legile ordinare ºi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu
votul majoritãþii
senatorilor prezenþi.
(4) În cazul legilor constituþionale, când preºedintele constatã în
prealabil imposibilitatea
întrunirii majoritãþii prevãzute, amânã votul, stabilind ziua ºi ora
desfãºurãrii acestuia. O
nouã amânare a votului nu poate depãºi 30 de zile.
(5) Dacã prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale
Senatului sau mãsurile
luate de acesta se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi.
(6) Înainte de votare preºedintele poate cere verificarea cvorumului prin
apel nominal sau,
prin numãrare de cãtre secretari. Senatorii care nu îºi exercitã dreptul
de vot, dar care au
fost prezenþi în sala de ºedinþã intrã în numãrul regulamentar de
stabilire a cvorumului.
(7) Dacã în sala de ºedinþã nu se aflã majoritatea senatorilor,
preºedintele amânã votarea
pânã la întrunirea cvorumului legal.
Articolul 130
(1) Votul final priveºte ansamblul reglementãrii.
(2) Votul final poate avea loc într- o ºedinþã consacratã acestui scop, în
ordinea definitivãrii
proiectului de lege sau a propunerii legislative.
Articolul 131
(1) Votul poate fi contestat numai de preºedintele unui grup
parlamentar, imediat dupã
anunþarea rezultatului votului de preºedintele Senatului. Asupra
contestaþiei Senatul se
pronunþã prin votul majoritãþii senatorilor prezenþi. Contestaþia poate
fi susþinutã de un
singur vorbitor într- un interval de timp rezonabil ºi, în caz de opoziþie,
poate lua cuvântul
într- un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din
partea fiecãrui grup
parlamentar.
(2) Admiterea contestaþiei are drept consecinþã repetarea votului.
Articolul 132
(1) Numirile, confirmãrile sau avizele pentru numiri în funcþii, care,
potrivit legii, se fac de
cãtre Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei
juridice, de numiri,
disciplinã, imunitãþi ºi validãri.
(2) În vederea întocmirii raportului comisia va examina propunerile de
numiri, confirmãri sau
avize, având dreptul de a chemea pentru audiere candidaþii.
(3) Candidaþii vor fi invitaþi si la dezbaterea în plen a raportului, iar
Senatul poate hotãrî
audierea lor ºi în plen.

Sectiunea 7
Procedura pentru medierea, respingerea, reexaminarea ºi
promulgarea legii

Articolul 133
Proiectele de lege ºi propunerile legislative examinate mai întâi de Senat
se semneazã, dupã
adoptare, de preºedintele Senatului ºi se înainteazã Camerei
Deputaþilor, în vederea
dezbaterii ºi adoptãrii. Guvernul va fi înºtiinþat despre aceasta.
Articolul 134
(1) În cazul în care Senatul a adoptat fãrã modificãri un proiect de lege
sau o propunere
legislativã primitã de la Camera Deputaþilor, aceasta va fi semnatã de
preºedintele Senatului,
va fi depusã la secretarul general al Senatului în vederea exercitãrii
dreptului de sesizare a
181
Curþii Constituþionale ºi va fi transmisã Camerei Deputaþilor pentru
îndeplinirea formalitãþilor
de promulgare.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi pentru legile adoptate de Senat în
urma medierii
divergenþelor cu Camera Deputaþilor, când aceasta din urmã a fost
prima sesizatã.
(3) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face, numai în
zilele în care Senatul
lucreazã în plen ºi se aduce la cunoºtinþã senatorilor în aceeaºi zi.
Senatorii îºi pot exercita
dreptul de sesizare a Curþii. Constituþionale, potrivit legii.
Articolul 135
(1) În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere
legislativã adoptatã
anterior de Camera Deputaþilor, aceasta se trimite, pentru o nouã
dezbatere, Camerei
Deputaþilor. Dacã proiectul de lege sau propunerea legislativã este
respinsã de Senat ºi a
doua oarã, respingerea este definitivã.
(2) În cazul în care Camera Deputaþilor respinge un proiect de lege sau
o propunere
legislativã adoptatã anterior de Senat, Senatul procedeazã la o nouã
dezbatere. O nouã
respingere de cãtre Camera Deputaþilor este definitivã.
(3) În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere
legislativã, ca primã
Camerã sesizatã, nu le mai înainteazã Camerei Deputaþilor. Respingerea
se comunicã
iniþiatorului.
(4) De la, prevederile alin. (3) se excepteazã proiectele de lege privind
aprobarea
ordonanþelor adoptate de Guvern.
(5) Proiectele de lege sau propunerile legislative respinse de Senat nu
pot fi readuse în
discuþia acestuia în cursul aceleiaºi sesiuni.
Articolul 136
(1) În caz de neconstituþionalitate, constatatã potrivit art. 144 lit. a) din
Constituþie, Senatul
dezbate ºi hotãrãºte pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri,
disciplinã, imunitãþi ºi
validãri asupra obiecþiei de neconstituþionalitate, în termen de 30 de
zile de la înregistrarea
comunicãrii.
(2) În urma dezbaterii legea se supune unui singur vot, dacã aceasta a
fost declaratã în
întregime neconstituþionalã. În, celelalte cazuri se supun votului numai
prevederile declarate
neconstituþionale sau textele propuse de comisie.
(3) Obiecþia de neconstituþionalitate este înlãturatã numai în cazul în
care atât Senatul, cât ºi
Camera Deputaþilor au adoptat legea, în aceeaºi formã, cu o majoritate
de cel puþin douã
treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere.
(4) În cazul în care în una dintre Camere nu se obþine majoritatea de
douã treimi cerutã de
art. 145 alin. (1) din Constituþie, prevederile declarate
neconstituþionale prin decizie a Curþii
Constituþionale se înlãturã din lege, iar dacã legea în ansamblul sãu
este declaratã
neconstituþionalã, ea nu se mâi trimite la promulgare Preºedintelui
României.
(5) Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, pe baza
concluziilor reþinute
din examinarea conþinutului deciziei Curþii Constituþionale, recomandã
Senatului prin raportul
ei admiterea sau respingerea obiecþiei de neconstituþionalitate. Nu pot
fi propuse
amendamente la textele considerate neconstituþionale. Comisia poate
propune texte
corespunzãtoare deciziei Curþii Constituþionale.
Articolul 137
(1) Dacã Senatul adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã
într- o redactare
diferitã de cea adoptatã de Camera Deputaþilor, preºedintele Senatului,
de acord cu
preºedintele Camerei Deputaþilor, iniþiazã procedura de mediere. În
acelaºi mod se
procedeazã ºi în cazul în care Camera Deputaþilor adoptã un proiect de
lege sau o propunere
legislativã într- o redactare diferitã de cea adoptatã de Senat.
(2) Aceastã procedurã se desfãºoarã de o comisie de mediere, care
lucreazã potrivit
normelor cuprinse în art. 56- 68 ºi 72- 75.
Articolul 138
182
(1) În procedura de adoptare a legilor medierea divergenþelor dintre
Senat ºi Camera
Deputaþilor se face prin intermediul unei comisii de mediere, potrivit
art. 80- 104.
(2) Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului,
urmându- se
procedura prevãzutã la art. 80- 104, sau, dupã caz, pe ordinea de zi a
ºedinþelor comune ale
Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevãzute în regulamentul
ºedinþelor comune.
(3) Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii,
numai soluþiile
propuse de comisia de mediere diferite de cele adoptate iniþial de
Senat. În toate cazurile
raportul comisiei, de mediere se aprobã potrivit procedurii ºi cu
majoritatea de voturi
necesarã în vederea adoptãrii legii în forma finalã.
Articolul 139
Dacã ambele Camere ale Parlamentului îºi însuºesc textul legii în forma
propusã de comisia
de mediere, se va proceda conform art. 133.
Articolul 140
(1) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord sau dacã
una dintre Camere
nu aprobã, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele
aflate în divergenþã se
supun dezbaterii Camerei Deputaþilor ºi Senatului în ºedinþã comunã,
potrivit regulamentului
acestor ºedinþe.
(2) Dupã finalizarea dezbaterilor în ºedinþã comunã se procedeazã,
conform prevederilor art.
133.
Articolul 141
(1) În cazul în care Preºedintele României cere, înainte de promulgare,
reexaminarea unei
legi adoptate prima datã de Senat, cererea va fi înscrisã în termen de
cel mult 30 de zile în
proiectul ordinii de zi a Senatului.
(2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preºedintelui României se face cu
respectarea
procedurii legislative.
Articolul 142
Pentru legile adoptate, potrivit Constituþiei, în ºedinþa comunã a celor
douã Camere, noua
deliberare se face tot în ºedinþã comunã, conform Regulamentului
ºedinþelor comune ale
Camerei Deputaþilor ºi Senatului.
Articolul 143
(1) Evidenta ºi pãstrarea originalelor tuturor proiectelor de lege
adoptate atât de Senat, cât
ºi de Camera Deputaþilor, a legilor promulgate de Preºedintele
României, precum ºi a
formelor proiectelor de lege ºi propunerilor legislative, în redactarea
iniþialã, cu care a fost
sesizat Parlamentul se fac de cãtre Camera Deputaþilor.
(2) Camera Deputaþilor face, de asemenea, ºi numerotarea legilor
adoptate de Parlament, în
ordinea promulgãrii lor, trimiþându- le spre publicare în Monitorul Oficial
al României, Partea
I.
(3) În acelaºi mod se va proceda ºi cu privire la celelalte acte adoptate
de Parlament -
hotãrâri, moþiuni, acte cu caracter politic.
Sectiunea 8
Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului
Articolul 144
Senatul are dreptul sã cearã punerea sub urmãrire penalã a membrilor
Guvernului, potrivit
dispoziþiilor Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã.
Articolul 145
(1) Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie
permanentã, ca urmare a
unei anchete desfãºurate în condiþiile art. 69, fie de o comisie de
anchetã.
(2) Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi.
(3) Hotãrârea se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor.
Articolul 146
Dacã Senatul hotãrãºte sã cearã punerea sub urmãrire penalã a unui
membru al Guvernului,
preºedintele Senatului va adresa ministrului justiþiei o cerere pentru
începerea urmãririi
183
penale, potrivit legii. De asemenea, va înºtiinþa Preºedintele României
pentru eventuala
suspendare din funcþie a acestuia.
Articolul 147
Dispoziþiile art. 105- 129 se aplicã în mod corespunzãtor.

Capitolul III
Moþiuni, întrebãri, interpelãri, informãri, petiþii

Sectiunea I
Moþiuni

Articolul 148
(1) Moþiunea exprimã poziþia Senatului într- o anumitã problemã de
politicã internã sau
externã.
(2) Moþiunile pot fi iniþiate de cel puþin o pãtrime din numãrul
senatorilor.
(3) Moþiunile trebuie sã fie întocmite corespunzãtor actelor juridice ale
Senatului ºi sã
cuprindã motivarea ºi dispozitivul. Moþiunile se depun la preºedinte, în
plenul Senatului.
Articolul 149
(1) Pânã la închiderea dezbaterii unei moþiuni, semnatarii nu mai pot
promova o altã moþiune
în aceeaºi problemã.
(2) Dupã primirea moþiunilor care nu intrã sub incidenþa art. 150 alin.
(2) preºedintele
Senatului le comunicã de îndatã Guvernului ºi le aduce la cunoºtinþã
plenului, dupã care
dispune afiºarea lor la sediul Senatului ºi distribuirea lor senatorilor.
Articolul 150
(1) Preºedintele Senatului stabileºte data dezbaterii moþiunii, care nu
poate depãºi 6 zile de
la depunerea acesteia, înºtiinþând Guvernul asupra datei stabilite.
(2) Preºedintele Senatului - nu va supune dezbaterii moþiunile care nu
îndeplinesc cerinþele
prevãzute la art. 148 ºi nici pe cele care vizeazã finalitãþi specifice
moþiunii de cenzurã,
prezentând Senatului motivele deciziei sale.
(3) Moþiunile privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii
numai însoþite de
avizul Comisiei pentru politicã externã ºi cu consultarea Ministerului
Afacerilor Externe.
Aceastã condiþie trebuie îndeplinitã în termen de 3 zile de la depunerea
moþiunii.
Articolul 151
(1) Dupã începerea dezbaterii moþiunii senatorii semnatari nu îºi pot
retrage adeziunea la
moþiune.
(2) La moþiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
(3) Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a moþiunii în plenul
Senatului.
(4) Nici o moþiune nu poate fi supusã votului înainte de dezbaterea ei.
Articolul 152
(1) Dezbaterea moþiunii se face cu respectarea dispoziþiilor cuprinse la
art. 105- 119 ºi se
adoptã cu votul majoritãþii senatorilor.
(2) Moþiunile adoptate de Senat se publicã în Monitorul Oficial al
României, Partea I, ºi sunt
obligatorii pentru Guvern ºi membrii sãi, precum ºi pentru celelalte
persoane vizate.
Sectiunea 2
Întrebãri
Articolul 153
1) Fiecare senator poate adresa întrebãri orale sau scrise Guvernului,
membrilor acestuia sau
conducerii autoritãþilor administrative autonome.
(2) Întrebarea constã în solicitarea de a se rãspunde dacã un fapt este
adevãrat, dacã o
informaþie este exactã, dacã Guvernul înþelege sã comunice Senatului
documentele ori
informaþiile solicitate de senator sau dacã are intenþia de a lua o
hotãrâre într- o problemã
determinatã.
184
(3) În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebãri care privesc
probleme de interes personal
sau particular, care urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii
juridice ori care
privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice.
(4) Cei întrebaþi, dacã sunt prezenþi, au obligaþia sã rãspundã imediat
la fiecare întrebare sau
vor declara cã prezintã rãspunsul în zilele urmãtoare, indicând data.
Pentru cei care nu sunt
prezenþi Senatul va stabili data la care aceºtia sunt obligaþi sã rãspundã
întrebãrilor, pe care
o va comunica celor în cauzã.
(5) Membrul Guvernului poate amâna rãspunsul la întrebarea oralã
pentru sãptãmâna
urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate.
(6) La prezentarea întrebãrii senatorul va preciza dacã doreºte sã
primeascã rãspunsul în
scris sau oral în ºedinþã publicã.
Articolul 154
Dacã rãspunsul la o întrebare dã naºtere unei replici, durata afectatã
pentru aceasta este de
cel mult 3 minute. Rãspunsul la replicã va fi dat în aceleaºi condiþii în
care s- a rãspuns la
întrebare.
Articolul 155
(1) Nici un senator nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în
aceeaºi ºedinþã. Durata
afectatã întrebãrilor ºi rãspunsurilor va fi stabilitã de Biroul permanent.
(2) Întrebãrile care n- au putut fi prezentate ºi rãspunsurile care n- au
putut fi date în timpul
stabilit vor fi reprogramate pentru ºedinþa urmãtoare, menþinându- se
ordinea înscrierilor.
Articolul 156
Senatul stabileºte o zi din sãptãmânã consacratã întrebãrilor ºi
rãspunsurilor la acestea.

Sectiunea 3
Interpelãri

Articolul 157
(1) Interpelarea constã într- o cerere adresatã Guvernului sau unui
membru al acestuia de
cãtre un senator sau de un grup parlamentar, prin care se solicitã
explicaþii asupra politicii
Guvernului în probleme importante ale activitãþii sale interne sau
externe.
(2) Interpelãrile se fac în scris, arãtându- se obiectul ºi motivarea
acestora, ºi se depun la
secretarul desemnat al Senatului.
Articolul 158
(1) Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într- un registru
special, se afiºeazã la
sediul Senatului ºi se comunicã celui interpelat.
(2) Interpelãrile se prezintã în ºedinþã publicã de cãtre autor.
(3) Biroul permanent stabileºte o zi din sãptãmânã consacratã
prezentãrii ºi dezbaterii
interpelãrilor.
(4) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la
interpelãri în cel mult
douã sãptãmâni. Pentru motive temeinice Senatul poate acorda un nou
termen.
Articolul 159
(1) În ºedinþa consacratã dezbaterii interpelãrii se dã cuvântul autorului
ºi apoi celui
interpelat. Dacã rãspunsul la interpelare dã naºtere unei, replici, se dã
cuvântul în aceeaºi
ordine. Preºedintele Senatului poate limita durata luãrilor de cuvânt.
(2) Rãspunsul la interpelãrile adresate Guvernului se prezintã de primul-
ministru sau de
reprezentantul acestuia. Rãspunsul la interpelãrile adresate membrilor
Guvernului se prezintã
de ministru sau, dupã caz, de un secretar de stat.
Articolul 160
Senatul poate adopta o moþiune prin care sã îºi exprime poziþia cu
privire la problema ce a
fãcut obiectul interpelãrii, cu respectarea condiþiilor prevãzute în
secþiunea 1 din prezentul
capitol.
185

Sectiunea 4
Informarea Senatului ºi a senatorilor

Articolul 161
(1) Preºedintele Senatului poate solicita Guvernului ºi celorlalte organe
ale administraþiei
publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activitãþii acestora,
informaþiile ºi
documentele necesare.
(2) Preºedinþii comisiilor permanente pot solicita de la organele
prevãzute la alin. (1)
informaþiile ºi documentele necesare referitoare la domeniul lor de
activitate.
(3) Fiecare senator are dreptul de a cere informaþiile ºi documentele
menþionate prin
intermediul preºedintelui Senatului sau al preºedinþilor comisiilor.
(4) Solicitarea informãrii este obligatorie în cazul în care o iniþiativã
legislativã implicã
modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor
sociale de stat.
(5) Autoritãþile prevãzute la alin. (1) sunt obligate sã rãspundã în
termen de cel mult 10 zile.
În situaþii excepþionale în care rãspunsul necesitã date suplimentare,
acestea au obligaþia de
a declara în scris cã interesul public nu le permite sã rãspundã la timp ºi
de a cere un termen
suplimentar, care nu poate depãºi 30 de zile. În cazul în care
autoritãþile nu rãspund în
termenele prevãzute senatorul interesat poate cere invitarea lor în
plenul Senatului.
(6) Refuzul nejustificat de a rãspunde la solicitãrile prevãzute în
alineatele precedente
atrage, dupã caz, rãspunderea juridicã potrivit legii. Preºedintele
Senatului poate sesiza
autoritãþile competente, la solicitarea senatorului interesat.
Articolul 162
În cazul în care informaþiile sau documentele solicitate privesc, potrivit
legii, secrete de stat,
Guvernul informeazã Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în
ºedinþã secretã.
Articolul 163
Documentele primite se restituie organului respectiv dupã consultare.

Sectiunea 5
Petiþii

Articolul 164
Oricine are dreptul de a se adresa cu petiþii Senatului. Petiþiile vor fi
prezentate în scris ºi
semnate, precizându- se domiciliul petiþionarului sau al unuia dintre
petiþionari.
Articolul 165
Petiþiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii,
consemnându- se
numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiþionarului ºi
obiectul cererii.
Articolul 166
(1) Petiþiile înregistrate se repartizeazã spre soluþionare de cãtre unul
dintre vicepreºedinþii
Senatului, desemnat de preºedinte, comisiei permanente competente,
potrivit obiectului
petiþiei, ori senatorilor cãrora le- au fost adresate personal.
(2) Orice membru al Senatului poate lua cunoºtinþã de conþinutul unei
petiþii, adresându- se
în acest scop preºedintelui comisiei cãreia i- a fost repartizatã.
(3) Senatorul cãruia îi sunt adresate petiþii le va transmite spre
soluþionare autoritãþilor
publice competente.
Articolul 167
(1) Comisia va decide care sunt petiþiile a cãror rezolvare nu suferã
amânare, sesizând de
îndatã autoritãþile publice competente, în vederea soluþionãrii lor.
Pentru celelalte petiþii
comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacã le va
trimite unei autoritãþi
publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite problema ce face
obiectul petiþiei se
prezintã Senatului.
186
(2) Autoritãþile publice sesizate au obligaþia sã informeze Senatul, în
scris, în termen de cel
mult 30 de zile, despre soluþia adoptatã.
(3) Petiþionarului i se aduce la cunoºtinþã soluþia adoptatã.

Sectiunea 6
Declaraþi politice

Articolul 168
(1) În fiecare sãptãmânã Biroul permanent alocã o anumitã perioadã de
timp dintr- o zi de
ºedinþã pentru declaraþii politice ale senatorilor.
(2) Declaraþiile politice se fac în nume propriu sau în numele grupului
parlamentar.
(3) În raport cu conþinutul lor declaraþiile politice pot da dreptul la
replicã senatorilor,
grupurilor parlamentare ºi autoritãþilor vizate.
Capitolul IV
Statutul senatorului

Sectiunea 1
Imunitatea parlamentarã

Articolul 169
(1) Senatorii se bucurã de imunitate parlamentarã.
(2) Imunitatea parlamentarã are ca scop garantarea libertãþii de
exprimare a senatorului ºi
protejarea acestuia împotriva urmãririlor judiciare represive, abuzive
sau ºicanatoare.
(3) Senatorul nu poate fi urmãrit pe cale judiciarã pentru opinii sau
voturi exprimate în cursul
îndeplinirii mandatului.
(4) Nici un senator nu poate fi reþinut, arestat, percheziþionat sau
trimis în judecatã, penalã
ori contravenþionalã, pentru fapte strãine exercitãrii mandatului, fãrã
încuviinþarea prealabilã
a Senatului ºi numai dupã ascultarea sa.
(5) Cererea de autorizare a trimiterii în judecatã, penalã ori
contravenþionalã, precum ºi
cererea de reþinere, de arestare sau de percheziþie se adreseazã
preºedintelui Senatului de
ministrul justiþiei.
(6) Preºedintele Senatului aduce cererea la cunoºtinþã senatorilor în
ºedinþã publicã, dupã
care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi
ºi validãri spre
examinare, care va stabili dacã a fost sau nu a fost fãcutã în scopul de
a- l abate pe senator
de la exerciþiul funcþiei sale. Hotãrârea comisiei se adoptã prin votul
secret al majoritãþii
membrilor acesteia.
(7) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere ºi aprobare
plenului raportul
comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.
(8) Senatul hotãrãºte asupra cererii cu votul secret al majoritãþii
membrilor Senatului.
Articolul 170
În caz de infracþiune flagrantã senatorul poate fi reþinut ºi supus
percheziþiei. Ministrul
justiþiei îl va informa neîntârziat pe preºedintele Senatului asupra
reþinerii ºi percheziþiei în
cazul în care Senatul constatã cã nu existã temei pentru reþinere va
dispune de îndatã
revocarea acestei mãsuri cu votul secret al majoritãþii membrilor sãi.
Dispoziþia de revocare a
reþinerii se executã de îndatã, prin ministrul justiþiei.
Articolul 171
Cererile de reþinere, de arestare, de percheziþie sau autorizarea
trimiterii în judecatã, penalã
ori contravenþionalã, se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
187

Sectiunea 2
Incompatibilitãþi

Articolul 172
Calitatea de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcþii
publice de autoritate, cu
excepþia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitãþi sunt cele
stabilite prin lege
organicã.
Articolul 173
Exercitarea unor funcþii conferite de un stat strãin sau de cãtre o
organizaþie internaþionalã ºi
salarizate de cãtre acestea este incompatibilã cu mandatul de senator.
Articolul 174
(1) Senatorii cãrora Guvernul le încredinþeazã o misiune temporarã de
cel mult 6 luni pot
acumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator o singurã
datã.
(2) Încredinþarea unei misiuni pe o perioadã mai mare de 6 luni este
incompatibilã cu
calitatea de senator.
Articolul 175
(1) Senatorul care se aflã într- o incompatibilitate prevãzutã la art. 172,
173 ºi art. 174 alin.
(2 sau în legea organicã prevãzutã la art. 68 alin. (3) din Constituþie va
demisiona din
funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de
30 de zile de la data
validãrii mandatului.
(2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1) senatorul care se
aflã într- un caz de
incompatibilitate este declarat demisionat din funcþia de senator de
cãtre Senat, la cererea
Biroului permanent al acestuia, pe baza raportului Comisiei juridice, de
numiri, disciplinã,
imunitãþi ºi validãri.
(3) Locul vacant va fi ocupat de supleantul imediat urmãtor de pe lista
partidului sau
formaþiunii, politice pentru care a candidat, excluzându- se persoanele
care nu mai fac parte
din partidul sau formaþiunea politicã respectivã. Asupra legalitãþii
alegerii supleantului
Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri va prezenta
Senatului un raport.
Articolul 176
În cursul termenului prevãzut la art. 175 alin. (1) senatorul trebuie sã
declare la Biroul
permanent al Senatului orice activitate pe care va continua sã o
desfãºoare în viitor.
Articolul 177
Schimbãrile intervenite în activitatea senatorului, în timpul exercitãrii
mandatului, se aduc la
cunoºtinþã Biroului permanent în cel mult 10 zile de la data apariþiei
acestora, fiind aplicabile
ºi prevederile art. 175.
Articolul 178
Se interzice utilizarea numelui oricãrui senator, însoþit de aceastã
calitate, în orice acþiune
publicitarã privitoare la o întreprindere financiarã, industrialã sau
comercialã.

Sectiunea 3
Exercitarea mandatului de senator

Articolul 179
(1) Senatorii intrã în exerciþiul mandatului la data întrunirii legale a
Senatului, sub condiþia
validãrii.
(2) Dupã constituirea legalã a Senatului fiecare senator va depune în
faþa plenului Senatului,
întrunit în ºedinþã solemna, jurãmântul prevãzut la art. 82 alin. (2) din
Constituþia României.
Articolul 180
(1) Dupã validare, pe durata exercitãrii mandatului senatorilor li se
elibereazã legitimaþia de
membru al Senatului, semnatã de preºedintele acestuia.
188
(2) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calitãþii lor
de reprezentant al
poporului, cu dreptul de a- l purta pe toatã durata exercitãrii
mandatului. Modelul însemnului
se stabileºte de cãtre Biroul permanent, iar cheltuielile pentru
confecþionarea acestuia se
suportã din bugetul Senatului.
(3) Legitimaþia ºi însemnul se pot pãstra de senator dupã încetarea
mandatului, cu titlu
evocativ.
Articolul 181
Pe durata exercitãrii mandatului senatorii beneficiazã de paºaport
diplomatic.
Articolul 182
Calitatea de senator înceteazã la data întrunirii legale a Senatului nou-
ales, precum ºi în caz
de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori
de deces.
Articolul 183
(1) Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripþiile
electorale se organizeazã,
pentru fiecare senator câte un birou senatorial, având ca personal
încadrat un ºef de birou
senatorial, un ºofer ºi o secretarã- dactilografã, personal care face parte
din aparatul
Senatului.
(2) Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de
muncã pe duratã
determinatã, de secretarul general al Senatului, la propunerea
senatorilor în cauzã.
(3) Pe perioada în care îndeplineºte aceastã activitate personalul
angajat se considerã
detaºat sau, dupã caz, transferat în interesul serviciului, în condiþiile
legislaþiei muncii.
(4) Contractul de muncã al personalului birourilor senatoriale înceteazã
din dispoziþia
senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi înceteazã
calitatea de senator, la
data la care noul titular dispune aceasta.
Articolul 184
(1) Senatorii primesc drepturile bãneºti potrivit Legii privind
indemnizaþiile ºi celelalte
drepturi ale senatorilor ºi deputaþilor, precum ºi salarizarea personalului
din aparatul
Parlamentului României ºi beneficiazã de celelalte drepturi potrivit legii
ºi prezentului
regulament.
(2) Senatorii primesc indemnizaþia lunarã ºi celelalte drepturi începând
cu data intrãrii în
exerciþiul mandatului ºi pânã la încetarea acestuia.
Articolul 185
Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri poate
propune Biroului permanent
diminuarea indemnizaþiei lunare ºi a diurnei de ºedinþã, în funcþie de
prezenþa senatorului la
lucrãrile Senatului.
Articolul 186
Pe durata exercitãrii mandatului de senator contractul de muncã al
persoanei în cauzã se
suspendã, cu excepþia cazurilor în care Biroul permanent decide altfel,
la cererea Senatului ºi
cu avizul unitãþii.

Sectiunea 4
Concedii, absenþe, demisii

Articolul 187
Nici un senator nu poate lipsi de la ºedinþele Senatului sau ale comisiei
din care face parte
decât în cazul în care i s- a aprobat aceasta.
Articolul 188
(1) Concediile se acordã pentru motive de boalã sau interese personale.
(2) Concediile de boalã se acordã pe baza certificatului medical.
(3) Pentru interese personale se pot acorda în timpul unei sesiuni cel
mult 8 zile de concediu
cu plata indemnizaþiei, iar peste aceastã duratã, concedii fãrã platã,
care se pot efectua
189
integral sau în mai multe tranºe. Concediile pânã la 4 zile se aprobã de
preºedintele
Senatului, iar cele cu o duratã mai mare de 4 zile, de cãtre Biroul
permanent.
(4) Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea
menþionat, de cãtre unul
dintre secretarii Senatului, numãrul zilelor de concediu efectuate de
senatorul respectiv.
Articolul 189
(1) Senatorul care lipseºte de la 8 ºedinþe consecutive fãrã a avea
concediu sau peste
concediul acordat va fi invitat de preºedinte sã justifice motivele
absenþei.
(2) Dacã în termen de 20 de zile de la comunicarea invitaþiei senatorul
nu se prezintã sau nu
trimite justificarea, pierde toate drepturile prevãzute la art. 184.
Articolul 190
(1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisã adresatã preºedintelui.
(2) Preºedintele Senatului, în ºedinþã publicã, întreabã senatorul dacã
stãruie în cererea de
demisie ºi, dacã rãspunsul este afirmativ ori dacã senatorul nu se
prezintã pentru a
rãspunde, declarã locul vacant.

Sectiunea 5
Deontologia parlamentarã; abateri ºi sancþiuni

Articolul 191
Încãlcarea dispoziþiilor obligatorii privind îndatoririle senatorului
prevãzute în Constituþie ºi în
prezentul regulament, exercitarea abuzivã a mandatului de senator,
comportamentul injurios
sau calomniator la adresa unui parlamentar sau a altui demnitar în
ºedinþele de plen, de
comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea
mandatului de senator,
constituie abatere de la deontologia parlamentarã.
Articolul 192
Abaterile de la deontologia parlamentarã se sancþioneazã cu:
a) avertisment;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) îndepãrtarea din salã pe durata ºedinþei;
e) interzicerea de a participa la lucrãrile Senatului pe o perioadã de
maximum 30 de zile
calendaristice.
Articolul 193
Abaterile ºi sancþiunile prevãzute la art. 191 ºi la art. 192 lit. a)- d) se
constatã ºi se aplicã de
preºedintele de ºedinþã sau, dupã caz, de preºedintele comisiei
senatoriale.
Articolul 194
(1) Preºedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un
senator, sã îl invite sã îºi
retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente ºi care ar
atrage aplicarea mãsurii.
(2) Dacã expresia întrebuinþatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã
explicaþiile date sunt
apreciate de preºedinte sau de senatorul vizat ca satisfãcãtoare, mãsura
nu se mai aplicã.
Articolul 195
În cazul în care, dupã chemarea la ordine, senatorul continuã sã se
abatã de la regulament,
preºedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacã persistã, îl
va îndepãrta din salã.
Articolul 196
(1) Pentru menþinerea ordinii în ºedinþele comisiilor preºedinþii
acestora au aceleaºi drepturi
ca ºi preºedintele Senatului ºi pot aplica mãsurile prevãzute la art. 192
lit. a)- d).
(2) În cazul în care un senator sãvârºeºte abateri deosebit de grave
preºedintele comisiei va
suspenda ºedinþa ºi va aduce cazul la cunoºtinþã preºedintelui
Senatului, care îl va supune
Biroului permanent.
Articolul 197
190
(1) Abaterile grave sau repetate, care implicã aplicarea sancþiunilor
prevãzute la art. 192 lit.
e), se constatã de Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi
validãri a Senatului, la
sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau din Camera Deputaþilor,
a unui senator ori a
unui deputat. Sesizarea se adreseazã preºedintelui Senatului.
(2) Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri
soluþioneazã sesizarea înaintatã
de preºedintele Senatului în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii
acesteia la comisie.
Soluþia comisiei se ia cu votul majoritãþii membrilor prezenþi.
(3) Raportul comisiei se înainteazã de îndatã, împreunã cu dosarul
cauzei, Biroului
permanent al Senatului.
(4) Biroul permanent soluþioneazã cauza în termen de 7 zile de la data
primirii raportului,
împreunã cu dosarul cauzei.
(5) Împotriva hotãrârii Biroului permanent al Senatului petiþionarul sau
senatorul sancþionat
poate face contestaþie în termen de 15 zile de la data comunicãrii
acesteia.
(6) Contestaþia se soluþioneazã de cãtre plenul Senatului în termen de
30 de zile de la
înregistrarea acesteia, cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi.
(7) Hotãrârea plenului Senatului este definitivã ºi executorie.
Articolul 198
În cazul aplicãrii sancþiunii prevãzute la ar. 192 lit. e) senatorului în
cauzã i se suspendã
toate drepturile bãneºti ºi materiale ce i s- ar cuveni pe durata
interzicerii participãrii la
lucrãrile Senatului.
Articolul 199
Sancþiunile prevãzute la art. 192 se aplicã pentru fiecare abatere ºi se
cumuleazã aritmetic.

Capitolul V
Serviciile Senatului

Articolul 200
(1) Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului.
(2) Secretarul general este numit de cãtre Senat, pe durata mandatului
acestuia, la
propunerea preºedintelui.
(3) Secretarul general poate fi revocat la propunerea preºedintelui
Senatului sau a cel puþin
20 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulatã o singurã
datã în cursul aceleiaºi
sesiuni.
(4) Secretarul, general este ordonator principal de credite ºi, în
îndeplinirea atribuþiilor sale,
emite ordine.
Articolul 201
(1) Pe baza legii bugetului de stat Senatul aprobã bugetul anual, precum
ºi execuþia
acestuia, dupã verificarea de cãtre chestorii Senatului.
(2) Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto ºi modul de utilizare
a acestora, precum
ºi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul
permanent, în limita
sumelor prevãzute în bugetul anual.
Articolul 202
(1) Structura organizatoricã a serviciilor Senatului, precum ºi numãrul
maxim de posturi se
aprobã de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent.
(2) Statul de funcþii se aprobã de Biroul permanent, la propunerea
secretarului general al
Senatului.
Articolul 203
(1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrãrile Senatului, ale comisiilor ºi
pentru unele activitãþi
ale serviciilor Senatului se aprobã de Biroul permanent.
(2) Indemnizaþia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune
de beneficiarul
colaborãrii ºi se ordonanþeazã de secretarul general al Senatului.
191

Capitolul VI
Dispoziþii finale

Articolul 204
Constituþionalitatea prezentului regulament poate fi verificatã de Curtea
Constituþionalã, la
cererea preºedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puþin
25 de senatori.
Articolul 205
Dispoziþiile prezentului regulament pot fi modificate cu votul majoritãþii
senatorilor.
Articolul 206
(1) Prevederile art. 183 referitoare la angajarea unei secretare-
dactilografe ºi a unui ºofer,
precum ºi la dotarea birourilor senatoriale cu câte un autoturism se vor
aplica cel mai târziu
o datã cu adoptarea bugetului Senatului pe anul 1994.
(2) Pânã la punerea în aplicare a dispoziþiilor alineatului precedent,
pentru exercitarea
mandatului de senator în circumscripþiile electorale, prin grija
prefecturilor ºi, dupã caz, a
consiliilor locale se va organiza, pentru fiecare senator, un birou
senatorial.
(3) Pentru desfãºurarea activitãþilor senatoriale prefecturile ºi, dupã
caz, consiliile locale vor
pune la dispoziþie senatorului un mijloc de transport ºi o dactilografã.
(4) Biroul permanent al Senatului va face de îndatã demersurile
necesare la Guvernul
României, în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului
articol.

HOTARÂRE nr. 20 din 18 noiembrie 2003


privind modificarea si completarea Regulamentului Senatului,
republicat
EMITENT: SENATUL
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 834 din 24 noiembrie 2003

Senatul adopta prezenta hotarare.

ART. I
Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr.
16/1993, republicat an
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, cu
modificarile si
completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum
urmeaza:

1. Articolul 17 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 17. - Grupurile parlamentare asi aleg un lider, unul sau 2
vicelideri si un
secretar."

2. La articolul 18 alineatul (1) partea introductiva va avea urmatorul


cuprins:
"Art. 18. - (1) Liderul grupului are urmatoarele atributii:"

3. La articolul 18 alineatul (1), litera a) se abroga.

4. La articolul 18 alineatul (1), litera e) va avea urmatorul cuprins:


"e) participa la sedintele Biroului permanent, fara drept de vot;"

5. La articolul 18 alineatul (1), litera j) se abroga.

6. La articolul 18, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:


"(2) Viceliderul grupului al anlocuieste pe lider an lipsa acestuia
sau ori de cate ori
este nevoie, an baza mandatului."

192
7. La articolul 19, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
"Art. 19. - (1) Liderul grupului prezinta Senatului denumirea
acestuia, precum si
componenta lui numerica si nominala."

8. La articolul 26, alineatele (2) si (3) vor avea urmatorul cuprins:


"(2) In vederea depunerii propunerilor, Senatul stabileste numarul de
locuri din Biroul
permanent care revine fiecarui grup parlamentar.
(3) Propunerile nominale pentru functiile prevazute la alin. (1) si
repartizate conform
alin. (2) se fac de liderii grupurilor parlamentare. Propunerile se
anainteaza presedintelui
Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu
buletine."

9. La articolul 32 alineatul (1), litera e) va avea urmatorul cuprins:


"e) primeste proiectele de legi si propunerile legislative si decide:
- retinerea proiectului si sesizarea comisiilor permanente
competente an vederea
antocmirii rapoartelor sau avizelor an cazul an care Senatul este
competent sa dezbata si sa
adopte ca prima Camera sesizata, precum si an cazul an care Senatul
este sesizat de catre
Camera Deputatilor;
- transmiterea proiectelor de legi si a propunerilor legislative Camerei
Deputatilor, an
cazul an care aceasta este competenta sa le dezbata si sa le adopte ca
prima Camera
sesizata;"

10. La articolul 32 alineatul (1), dupa litera e) se introduce o litera


noua, litera e^1),
care va avea urmatorul cuprins:
"e^1) dispune difuzarea proiectelor de legi, a propunerilor legislative
si a rapoartelor
tuturor senatorilor, dupa andeplinirea cerintei prevazute la lit. e);"

11. La articolul 32 alineatul (1), litera f) va avea urmatorul cuprins:


"f) antocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Senatului si
programul de activitate,
cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, a presedintilor
comisiilor permanente si cu
consultarea reprezentantului Guvernului pentru relatia cu Parlamentul;"
12. La articolul 32 alineatul (1), litera h) se abroga.

13. La articolul 32 alineatul (1), litera n) va avea urmatorul cuprins:


"n) aproba statul de functii si regulamente pentru buna desfasurare a
activitatii
serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general al Senatului."

14. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 34. - Biroul permanent va invita la lucrarile sale presedintii
comisiilor
parlamentare ori de cate ori considera necesar."

15. La articolul 35 alineatul (1), litera h) va avea urmatorul cuprins:


"h) poate sesiza Curtea Constitutionala an conditiile prevazute la art.
146 lit. a), b), c)
si e) din Constitutie*);"

-----------
*) Constitutia Romaniei a fost republicata an Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I,
nr. 767 din 31 octombrie 2003.

16. Articolul 36 va avea urmatorul cuprins:


193
"Art. 36. - (1) Vicepresedintii andeplinesc atributiile stabilite de Biroul
permanent sau
ancredintate de presedintele Senatului si raspund, dupa caz, an fata
acestora si de
activitatea desfasurata de comisiile permanente repartizate.
(2) Vicepresedintii conduc activitatea Biroului permanent si a
Senatului, la solicitarea
presedintelui sau, an absenta acestuia, prin decizie.
(3) In perioada an care presedintele Senatului asigura interimatul
functiei de
Presedinte al Romaniei, atributiile presedintelui Senatului se exercita de
unul dintre
vicepresedinti, desemnat la propunerea presedintelui."

17. Articolul 37 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 37. - (1) Secretarii andeplinesc urmatoarele atributii, stabilite
de Biroul
permanent sau de Senat:
a) participa la conducerea operativa a sedintelor an plen, alaturi de
presedintele
Senatului, si antocmesc lista inscrierilor la cuvant an ordinea an care au
fost facute; prezinta
presedintelui propunerile, amendamentele si orice alte comunicari
adresate Senatului; tin
evidenta prezentei senatorilor la lucrari; verifica cvorumul de sedinta
si efectueaza apelul
nominal din dispozitia presedintelui de sedinta; prezinta Senatului
rezultatul votului atunci
cand acest lucru se impune;
b) raspund de evidenta hotararilor adoptate;
c) supravegheaza antocmirea stenogramelor si verifica transmiterea
lor spre publicare
an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a;
d) tin evidenta situatiei proiectelor de legi si a propunerilor legislative
anregistrate la
Senat;
e) tin evidenta avizelor necesare pentru propunerile legislative;
f) urmaresc evidenta proiectelor de legi si a propunerilor legislative
retransmise de
Camera Deputatilor, pentru care Senatul decide an mod definitiv.
(2) Atributiile prevazute la alin. (1) lit. b)-f) se andeplinesc prin
serviciile Senatului."

18. La capitolul I, dupa sectiunea a 3-a se introduce o sectiune


noua, sectiunea a
3^1-a, cu urmatorul cuprins:
"SECeIUNEA a 3^1-a
Competenta Senatului
Art. 38^1. - Senatul, ca prima Camera sesizata, are an competenta
spre dezbatere si
adoptare proiectele de legi si propunerile legislative, an domeniile
stabilite de art. 75 din
Constitutie, dupa cum urmeaza:
1. toate proiectele de legi si propunerile legislative de nivelul legilor
ordinare;
2. proiectele legilor organice prevazute la:
a) art. 3 alin. (2) - Teritoriul;
b) art. 5 alin. (1) - Cetatenia;
c) art. 12 alin. (4) - Simboluri nationale;
d) art. 16 alin. (4) - Egalitatea an drepturi;
e) art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privata;
f) art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate
publica;
g) art. 55 alin. (3) - Apararea tarii - ancorporarea;
h) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi - lit. a), b), d), f), g), h), i), j),
m), p), r) si s);
i) art. 83 alin. (3) - Presedintele Romaniei - prelungirea mandatului;
j) art. 136 alin. (3), (4) si (5) - Proprietatea;
k) art. 141 - Consiliul Economic si Social.
Art. 38^2. - Senatul ia an dezbatere si adoptare, an calitate de
Camera decizionala,
proiectele de legi si propunerile legislative adoptate de Camera
Deputatilor, la sesizarea
acesteia, an domeniile stabilite la art. 75 din Constitutie, dupa cum
urmeaza:
194
1. proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea
tratatelor sau a altor
acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea
acestor tratate ori
acorduri;
2. proiectele legilor organice prevazute la:
a) art. 31 alin. (5) - Dreptul la informatie;
b) art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere;
c) art. 55 alin. (2) - Apararea tarii - andatoriri militare;
d) art. 58 alin. (3) - Avocatul Poporului - numirea si rolul;
e) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi - lit. e), k), l), n) si o);
f) art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ;
g) art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul si structura;
h) art. 105 alin. (2) - Guvernul - incompatibilitati;
i) art. 117 alin. (3) - Infiintarea de autoritati administrative
autonome;
j) art. 118 alin. (2) si (3) - Sistemul de aparare;
k) art. 120 alin. (2) - Administratia publica locala - principii de baza;
l) art. 123 alin. (3) - Prefectul;
m) art. 125 alin. (2) - Statutul judecatorilor;
n) art. 126 alin. (4) si (5) - Instantele judecatoresti;
o) art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne si a interpretului an
justitie;
p) art. 134 alin. (2) si (4) - Consiliul Superior al Magistraturii -
atributii;
r) art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi;
s) art. 142 alin. (5) - Curtea Constitutionala - structura.
Art. 38^3. - Senatul desfasoara lucrari ampreuna cu Camera
Deputatilor, an sedinta
comuna, potrivit Regulamentului sedintelor comune, privind urmatoarele
activitati ce sunt an
conformitate cu competentele prevazute de Constitutie:
a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei; aprobarea bugetului de
stat si a
bugetului asigurarilor sociale de stat; declararea mobilizarii totale sau
partiale; declararea
starii de razboi; suspendarea sau ancetarea ostilitatilor militare;
aprobarea strategiei
nationale de aparare a tarii; examinarea rapoartelor Consiliului Suprem
de Aparare a Tarii;
numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor
de informatii si
exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii; numirea
Avocatului Poporului;
stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei
si a celorlalte drepturi
ale acestora; andeplinirea altor atributii care se exercita an sedinta
comuna - art. 65 alin. (2)
din Constitutie;
b) recunoasterea circulatiei si anlocuirea monedei nationale cu
aceea a Uniunii
Europene - art. 137 alin. (2) din Constitutie;
c) innoirea cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament -
art. 140 alin. (5)
din Constitutie;
d) aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene -
art. 148 alin. (1)
din Constitutie;
e) aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord - art. 149 din
Constitutie."

19. La articolul 45, litera b) va avea urmatorul cuprins:


"b) conduce sedintele comisiei, conform normelor stabilite an
Regulamentul Senatului
si an regulamentul comisiei;"

20. La articolul 53, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:


"(3) Rapoartele si avizele vor cuprinde, pe langa opinia majoritatii
membrilor comisiei,
si parerile contrare, motivate, ale celorlalti senatori din comisie, la
cererea expresa a
acestora, rezultatul votului si mentionarea amendamentelor admise
sau respinse an anexe
separate."

195
21. La articolul 56 alineatul (2), punctele VII, VIII, IX, X, XI si XIV
vor avea urmatorul
cuprins:
"VII. Comisia pentru aparare, ordine publica si securitate nationala;
VIII. Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati;
IX. Comisia pentru munca, familie si protectie sociala;
X. Comisia pentru anvatamant, stiinta si tineret;
XI. Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare an masa;
..................................................................
XIV. Comisia pentru sanatate, ecologie si sport."

22. La articolul 56, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:


"(3) Comisiile permanente elaboreaza regulamente proprii, care se
aproba de Biroul
permanent. Acestea vor preciza si domeniile lor de activitate."

23. La articolul 57, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:


"(2) Presedintele Senatului si senatorii, membri ai Guvernului, pot
face parte din
comisiile permanente pe durata exercitarii acestor functii."

24. La articolul 60, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 60. - (1) Orice comisie permanenta care se considera
competenta cu privire la un
proiect de lege, o propunere legislativa sau un amendament, trimise
de Biroul permanent
altei comisii, poate solicita Biroului permanent, cu cel putin 5 zile
anainte de termenul stabilit
pentru depunerea raportului, sa-i fie transmise spre avizare."

25. La articolul 61, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 61. - (1) Daca o comisie permanenta considera ca un proiect
de lege sau o
propunere legislativa este de competenta an fond a altei comisii,
poate cere Biroului
permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative
catre acea comisie,
an termen de cel mult 5 zile de la anregistrarea la comisie."

26. La articolul 62, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 62. - (1) Comisia permanenta sesizata an fond primeste si
analizeaza avizele
celorlalte comisii care examineaza proiectul de lege sau propunerea
legislativa an termenul
stabilit de Biroul permanent."

27. Articolul 63 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 63. - (1) La sedintele comisiei, alaturi de membrii acesteia,
au dreptul sa
participe senatorii si deputatii, an calitate de initiatori ai propunerilor
legislative sau, an cazul
an care comisia considera necesar, si autorii unor amendamente la
proiecte de legi sau
propuneri legislative aflate pe ordinea de zi a comisiei.
(2) La sedintele comisiei sesizate an fond pot participa la dezbateri
atat reprezentantii
comisiilor sesizate pentru avize, cat si senatorii interesati.
(3) Numai membrii comisiilor permanente au drept de vot.
(4) Membrii Guvernului sau reprezentantii acestora au acces la
lucrarile comisiilor.
Daca li se solicita participarea, prezenta este obligatorie. Presedintele
comisiei va anstiinta
Guvernul, an termen util, despre data sedintei si ordinea de zi."

28. La articolul 64, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 64. - (1) In raportul comisiilor sesizate an fond se fac referiri
motivate la avizele
celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului
Legislativ, al Consiliului
Economic si Social ori al altor institutii sau organisme care, potrivit legii,
sunt competente sa
avizeze un proiect sau o propunere legislativa, precum si la toate
amendamentele din avizele
196
primite, inclusiv cele prevazute an punctul de vedere al Guvernului. In
cazul propunerilor
respinse se mentioneaza motivele avute an vedere."

29. La articolul 64, dupa alineatul (2) se introduc 4 alineate noi,


alineatele (3)-(6), cu
urmatorul cuprins:
"(3) In toate cazurile raportul va cuprinde, an anexe distincte,
amendamentele admise
si cele respinse de comisie, cu motivarea corespunzatoare, precizand
Camera decizionala
pentru fiecare amendament admis sau respins.
(4) In cazul an care o comisie examineaza an fond mai multe
proiecte de legi si
propuneri legislative, care au acelasi obiect de reglementare, se
antocmeste un singur raport
de admitere, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3).
(5) Pentru fiecare dintre celelalte proiecte de legi sau propuneri
legislative se
antocmeste raport de respingere.
(6) Prevederile alineatelor precedente se aplica si ordonantelor
Guvernului, cu
obligatia de a fi prevazute an raport si masurile necesare cu privire la
efectele juridice
produse pe perioada de aplicare a ordonantelor solutionate."

30. Articolul 65 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 65. - Raportul comisiei sesizate an fond se depune la Biroul
permanent an
termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat, la cererea
motivata a comisiei, fara
a depasi 15 zile de la data sesizarii sale de catre Biroul permanent an
cazul ordonantelor de
urgenta si an cazul an care Senatul este prima Camera sesizata."

31. Articolul 67 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 67. - (1) Daca an urma dezbaterilor an plen sunt necesare
modificari importante
ale continutului proiectului sau propunerii legislative, presedintele
Senatului, la cererea
oricarui senator sau a unui grup parlamentar, supune votului Senatului
suspendarea
dezbaterilor si trimiterea proiectului spre reexaminare comisiei sesizate
an fond, cu stabilirea
termenului an care Comisia urmeaza sa se pronunte si sa adopte raport
suplimentar.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si an cazul an care Senatul dezbate
prevederi ce intra
an competenta sa decizionala, an conditiile art. 75 alin. (4) si (5) din
Constitutie."

32. Articolul 68 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 68. - (1) Comisiile permanente pot tine sedinte comune. In
asemenea situatii
comisiile dezbat si adopta raport sau aviz comun.
(2) Biroul permanent poate stabili ca doua sau mai multe comisii sa
dezbata si sa
adopte raport comun asupra unui proiect de lege ori unei propuneri
legislative."

33. La articolul 69, alineatele (1) si (5) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 69. - (1) Orice comisie permanenta poate initia o ancheta
parlamentara, an
limitele competentelor sale materiale, privitoare la activitatea
desfasurata de un minister sau
de alta autoritate publica centrala ori institutii de sub autoritatea
acestora.
.................................................................
(5) Prezenta la audieri este obligatorie. Persoanele care, cu rea-
credinta, nu raspund
solicitarilor comisiilor Senatului vor fi sanctionate potrivit legii."

34. Articolul 78 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 78. - (1) In timpul sesiunilor senatorii lucreaza an sedinte an
plen, an comisii si
an grupuri parlamentare, precum si an circumscriptiile electorale ori
andeplinesc alte
activitati dispuse de Senat.
197
(2) In afara sesiunilor, senatorii asi pot desfasura activitatea, din
dispozitia sau cu
aprobarea Biroului permanent, an comisii permanente ori speciale, an
grupuri parlamentare,
an circumscriptiile electorale sau andeplinesc alte sarcini dispuse de
Senat."

35. Articolul 81 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 81. - (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de legi,
propuneri legislative,
rapoarte, informari si alte acte prevazute de lege pentru a fi dezbatute
de Senat, precum si,
dupa caz, antrebari, interpelari, declaratii sau alte probleme propuse de
Biroul permanent, de
senatori ori de Guvern.
(2) La antocmirea si aprobarea ordinii de zi an domeniul legislativ se
va asigura
prioritate dezbaterii ordonantelor de urgenta ale Guvernului,
proiectelor de legi si
propunerilor legislative an procedura de urgenta, proiectelor de legi si
propunerilor legislative
care sunt an competenta Senatului, ca prima Camera sesizata, si
rapoartelor antocmite de
comisiile de mediere."

36. La articolul 82, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:


"(3) Ordinea de zi si programul de lucru se definitiveaza si se
adopta la anceputul
fiecarei sedinte, la propunerea Biroului permanent."

37. Articolul 83 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 83. - Proiectele de legi pentru ratificarea tratatelor
internationale, precum si
rapoartele sau declaratiile primuluiministru cu privire la politica
Guvernului se anscriu an
proiectul ordinii de zi si se dezbat cu prioritate."

38. La articolul 84, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 84. - (1) Ordinea de zi poate fi modificata la propunerea Biroului
permanent, la
solicitarea unui grup parlamentar sau a unei comisii permanente,
precum si la cererea
Guvernului pentru motive antemeiate si urgente."

39. La capitolul II, titlul sectiunii a 3-a va avea urmatorul cuprins:


"Procedura legislativa a Senatului"

40. Articolul 85 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 85. - (1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului,
deputatilor,
senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de
vot, an conformitate
cu art. 74 din Constitutie.
(2) Proiectele de legi initiate de Guvern si propunerile legislative
initiate de senatori,
de deputati si cetatenii care exercita dreptul la initiativa legislativa
trebuie sa fie ansotite de
expunere de motive si trebuie sa fie redactate an forma proprie unui
act normativ, pe
articole si, dupa caz, pe capitole si sectiuni.
(3) Guvernul asi exercita initiativa legislativa prin transmiterea
catre Senat a
proiectului de lege ce intra an competenta sa de adoptare, ca prima
Camera sesizata.
(4) Senatorii, deputatii si cetatenii asi exercita dreptul la initiativa
legislativa prin
transmiterea catre Camera competenta a propunerii legislative, an
scopul de a o dezbate si
adopta ca prima Camera sesizata.
(5) Legile constitutionale pot fi initiate an conditiile art. 150 si 151
din Constitutie.
(6) Propunerile legislative formulate de senatori si deputati, care
implica modificarea
bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, trebuie sa
fie ansotite de
dovada solicitarii informarii Guvernului, anaintata prin presedintele
Senatului, an
conformitate cu dispozitiile art. 111 din Constitutie."

198
41. Dupa articolul 85 se introduc doua articole noi, articolele 85^1 si
85^2, care vor
avea urmatorul cuprins:
"Art. 85^1. - (1) Proiectele de legi si propunerile legislative se supun
spre dezbatere si
adoptare Senatului, ca prima Camera sesizata, an conditiile prevazute
la art. 75 din
Constitutie. In cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat,
ca prima Camera
sesizata, acestea se anregistreaza si se tin an evidenta. Acestea vor
intra an procesul
legislativ numai dupa primirea avizelor legale de la: Consiliul
Legislativ, Guvern, Consiliul
Economic si Social si Curtea Constitutionala.
(2) Pentru celelalte proiecte de legi si propuneri legislative care se
dezbat si se adopta,
potrivit art. 75 alin. (1) din Constitutie, mai antai de Camera
Deputatilor, ca prima Camera
sesizata, competenta decizionala apartine Senatului.
(3) Senatul, ca prima Camera sesizata, se pronunta asupra
proiectelor de legi si
propunerilor legislative cu care este sesizat, an termen de 45 de zile de
la data prezentarii
acestora an Biroul permanent. Pentru coduri si alte legi de complexitate
deosebita, termenul
este de 60 de zile de la data prezentarii an Biroul permanent.
(4) Dupa adoptarea ori respingerea de catre Senat, ca prima
Camera sesizata, a
proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit
Camerei Deputatilor, care va
decide definitiv.
(5) In cazul depasirii termenelor prevazute la alin. (3), proiectul de
lege sau
propunerea legislativa se considera ca a fost adoptata si se anainteaza
Camerei Deputatilor,
care va decide definitiv.
Art. 85^2. - (1) In vederea ancadrarii an termenele prevazute la art.
85^1 alin. (3) si
la art. 103, 103^1 si 103^2, proiectele de legi si propunerile
legislative se anainteaza
Biroului permanent al Senatului, care dispune:
a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru antocmirea
avizelor sau a
raportului, stabilind si termenele de depunere a acestora;
b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative
Camerei Deputatilor, an
cazul an care o comisie permanenta apreciaza ca Senatul nu este
competent sa dezbata si sa
adopte proiectul ca prima Camera sesizata. In aceste cazuri, avizul
Comisiei juridice, de
numiri, disciplina, imunitati si validari este obligatoriu;
c) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic
si Social si al altor
institutii sau organisme care, potrivit legii, au competenta de avizare,
daca acesta nu a fost
dat;
d) distribuirea catre senatori a proiectelor sau propunerilor
legislative, a avizului
Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social si al altor institutii
ori organisme care,
potrivit legii, au competenta de avizare, a hotararii Curtii
Constitutionale, an cazurile
prevazute de Constitutie, si a punctului de vedere al Guvernului, an
cazurile cerute de lege,
pentru propunerile legislative, stabilind si termenul de depunere a
amendamentelor de catre
senatori, sub sanctiunea decaderii.
(2) Conflictul negativ si conflictul pozitiv de competente antre Senat
si Camera
Deputatilor, ca prima Camera sesizata, potrivit solutiilor date de
birourile permanente ale
Camerelor, se rezolva an conformitate cu prevederile regulamentului
sedintelor comune.
(3) Masurile hotarate de Biroul permanent se duc la andeplinire de
secretarul general,
prin serviciile Senatului. Termenele prevazute pentru toate operatiunile
reglementate an
acest articol se stabilesc de catre Biroul permanent, an functie de
procedura ordinara sau
procedura de urgenta.
(4) In cazul an care Biroul permanent al Senatului constata ca este
competent sa
dezbata, secretarul general al Senatului trimite propunerea legislativa
prevazuta la alin. (2)
Curtii Constitutionale, pentru a proceda potrivit legii. Propunerile
legislative facute de
cetateni se distribuie senatorilor si sunt transmise comisiilor
permanente competente,
ampreuna cu hotararea Curtii Constitutionale privind andeplinirea
conditiilor pentru
exercitarea initiativei legislative de catre cetateni. In cazul an care
Biroul permanent al
199
Senatului hotaraste ca Senatul nu este competent sa o dezbata ca
prima Camera sesizata,
propunerea legislativa respectiva este transmisa Camerei Deputatilor.
(5) Termenele prevazute la alin. (1)-(3), precum si cele prevazute la
art. 85 si 85^1,
pentru avize, rapoarte si amendamente nu pot fi mai scurte de 5 zile
calendaristice pentru
procedura ordinara si de 3 zile calendaristice pentru procedura de
urgenta."

42. Dupa alineatul (1) al articolului 88 se introduce un alineat nou,


alineatul (1^1),
care va avea urmatorul cuprins:
"(1^1) Initiatorul propunerii legislative poate sa renunte la aceasta
pana la anscrierea
sa pe ordinea de zi a plenului Senatului. Biroul permanent ia act de
renuntare."

43. Articolul 90 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 90. - Proiectele si propunerile legislative, avizate potrivit art. 87
si 89, se supun
dezbaterii Senatului an succesiunea prevazuta pe ordinea de zi
aprobata de acesta.
Inscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de legi si a propunerilor
legislative se face an cel
mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate an
fond, an cazul an
care Senatul este prima Camera sesizata, si an cel mult 10 zile, an
celelalte situatii prevazute
la art. 75 din Constitutie."

44. Dupa articolul 101 se introduce, an cadrul sectiunii a 4-a a


capitolului II, un articol
nou, articolul 101^1, care va avea urmatorul cuprins:
"Art. 101^1. - Proiectele de legi si propunerile legislative se
dezbat si se adopta cu
procedura de urgenta, de drept, an urmatoarele situatii:
a) ordonante de urgenta;
b) Senatul a adoptat, ca prima Camera sesizata, o prevedere din
proiectul de lege care
intra an competenta sa decizionala, neinsusita de Camera
Deputatilor si intoarsa pentru o
noua dezbatere;
c) Camera Deputatilor a adoptat un proiect de lege, an calitate de
Camera decizionala,
dar anumite prevederi din proiectul de lege adoptat sunt de
competenta decizionala a
Senatului."

45. La articolul 102, alineatele (2) si (3) vor avea urmatorul cuprins:
"(2) Cererea pentru procedura de urgenta se analizeaza de Biroul
permanent si, daca
este cazul, se supune aprobarii Senatului an prima sedinta de plen
dupa anregistrarea
acesteia. Aprobarea procedurii de urgenta se face cu votul majoritatii
senatorilor prezenti.
(3) Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislatiei nationale
cu cea a Uniunii
Europene si a Consiliului Europei se dezbat si se adopta de Senat an
procedura de urgenta."

46. La articolul 103, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 103. - (1) Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile
permanente sau Guvernul
pot prezenta amendamente an scris, motivate, care se trimit comisiei
sesizate an fond, an
termenele stabilite de Biroul permanent. In acelasi interval de timp,
avizul Consiliului
Legislativ, al Consiliului Economic si Social sau al altor autoritati ori
organisme care, potrivit
legii, au competente de avizare se va trimite comisiei sesizate an fond."

47. La articolul 103, alineatul (5) se abroga.

48. Dupa articolul 103 se introduc doua articole noi, articolele 103^1
si 103^2, care
vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 103^1. - Senatul se pronunta an termen de 30 de zile asupra
proiectelor de legi
sau propunerilor legislative prevazute la art. 101^1 lit. a) si art. 102.
200
Art. 103^2. - In cazul ordonantei de urgenta, daca Senatul nu se
pronunta an termen
de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este considerata
adoptata si se trimite
Camerei Deputatilor."

49. La capitolul II, dupa sectiunea a 4-a se introduce o sectiune


noua, sectiunea a
4^1-a, cu urmatorul cuprins:
"SECeIUNEA a 4^1-a
Termene procedurale
Art. 104^1. - In perioadele de vacanta parlamentara a Senatului
proiectele de legi si
propunerile legislative se anregistreaza la data depunerii lor, iar
termenele procedurale de
legiferare ancep sa curga de la data reluarii activitatii Senatului.
Art. 104^2. - Pentru propunerile legislative termenele de legiferare
curg de la data
anregistrarii acestora la Biroul permanent, ansotite de avizele necesare.
Art. 104^3. - Termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe
zile lucratoare an
plen si an comisiile permanente ale Senatului."

50. La articolul 106, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 106. - (1) Deputatii, an calitate de initiatori ai propunerilor
legislative aflate pe
ordinea de zi, precum si membrii Guvernului sau reprezentantii acestora
au acces la lucrarile
Senatului. Daca li se solicita participarea, prezenta membrilor
Guvernului este obligatorie."

51. Dupa alineatul (2) al articolului 107, se introduce un alineat nou,


alineatul (3), cu
urmatorul cuprins:
"(3) Senatorilor absenti nemotivat de la activitatile Senatului li se
vor retine din
indemnizatia lunara cota-parte corespunzatoare absentei, precum si
diurna de deplasare
corespunzatoare zilelor de absente. Retinerea se va face pe baza
evidentei antocmite de
departamentul de specialitate al serviciilor Senatului, avizata de
secretarul Biroului
permanent, ansarcinat cu aceasta atributie."

52. Articolul 110 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 110. - (1) Senatul adopta legi, hotarari, motiuni simple si
alte acte cu caracter
politic, an prezenta majoritatii senatorilor.
(2) Inainte de votare liderii grupurilor parlamentare pot cere
presedintelui Senatului
verificarea antrunirii cvorumului de sedinta.
(3) In cazul an care cvorumul legal de sedinta nu este antrunit,
presedintele Senatului
suspenda sedinta si anunta ziua si ora de reluare a lucrarilor."

53. La articolul 117, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 117. - (1) Senatorii si celelalte persoane care iau cuvantul
sunt obligati sa se
refere exclusiv la chestiunea an dezbatere pentru care s-au anscris la
cuvant si sa respecte
regulile deontologiei parlamentare. In caz contrar, presedintele le atrage
atentia si, daca nu
se conformeaza, le retrage cuvantul."

54. La articolul 120, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:


"Art. 120. - (1) Legile, hotararile, motiunile simple, precum si
celelalte acte cu caracter
politic se adopta de catre Senat prin vot."

55. La articolul 121, alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:


"(5) In cazul an care prin regulament nu se stabileste o anumita
procedura de vot
obligatorie, procedura de vot se va hotara de Senat, la propunerea
presedintelui."

56. La articolul 122, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:


201
"(2) Dupa terminarea apelului se repeta numele si prenumele
senatorilor care nu au
raspuns la primul apel."

57. Articolul 123 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 123. - Votul prin bile se desfasoara astfel: an fata
presedintelui Senatului se
asaza o urna alba si alta neagra. Senatorii vin an ordinea apelului la
urne, dupa ce primesc
de la secretari cate doua bile, dintre care una alba si una neagra, pe
care le introduc an cele
doua urne. Bila alba introdusa an urna alba si bila neagra introdusa an
urna neagra
anseamna ®vot pentru., iar bila neagra introdusa an urna alba si bila
alba introdusa an
urna neagra anseamna ®vot contra.."

58. La articolul 129, alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:


"(4) In cazul legilor constitutionale si al legilor organice, cand
presedintele constata,
anainte de vot, ca prezenta senatorilor nu este asiguratorie pentru
cvorumul de vot, amana
votul, stabilind ziua si ora desfasurarii acestuia. O noua amanare a
votului nu poate depasi
30 de zile."

59. Articolul 133 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 133. - Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau
respinse de Senat,
ca prima Camera sesizata, se semneaza de presedintele Senatului si se
anainteaza Camerei
Deputatilor, Camera decizionala. Guvernul va fi anstiintat despre
aceasta."

60. Dupa articolul 133 se introduce un articol nou, articolul


133^1, care va avea
urmatorul cuprins:
"Art. 133^1. - (1) Senatul se pronunta asupra proiectelor de legi
si propunerilor
legislative ce intra an competenta sa, ca prima Camera sesizata, an
termen de 45 de zile.
Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebita termenul este de
60 de zile. Asupra
ordonantelor de urgenta Senatul se pronunta an termen de 30 de zile de
la depunere.
(2) In cazul depasirii termenelor prevazute la alin. (1) se considera
ca proiectul de
lege sau propunerea legislativa a fost adoptata an forma anaintata de
initiator. In acest caz,
adoptarea se anunta an plenul Senatului, iar proiectul de lege sau
propunerea legislativa se
transmite, sub semnatura presedintelui Senatului, catre Camera
Deputatilor, care va decide
definitiv.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), daca s-a adoptat raport si s-
au dat avize ori
amendamente, acestea se anainteaza anexat proiectului de lege sau
propunerii legislative, ca
material documentar."

61. La articolul 134, alineatele (1) si (3) vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 134. - (1) In cazul an care Senatul, an calitate de Camera
decizionala, a adoptat
fara modificari un proiect de lege sau o propunere legislativa primita
de la Camera
Deputatilor, aceasta va fi semnata de presedintele Senatului, va fi
depusa la secretarul
general al Senatului an vederea exercitarii dreptului de sesizare a Curtii
Constitutionale si va
fi transmisa Camerei Deputatilor pentru andeplinirea formalitatilor de
promulgare.
................................................................
(3) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai
an zilele an care
Senatul lucreaza an plen si se aduce la cunostinta senatorilor an aceeasi
zi, prin prezentare
an sedinta de plen si prin afisare datata si certificata la avizierul general
de la sala de
sedinta. Senatorii asi pot exercita dreptul de sesizare a Curtii
Constitutionale, potrivit legii."
62. Articolul 135 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 135. - (1) In cazul an care Senatul, ca prima Camera
sesizata, adopta o
prevedere care, potrivit dispozitiilor Constitutiei, intra an competenta sa
decizionala,
202
prevederea este definitiv adoptata daca si Camera Deputatilor este de
acord. In caz contrar,
numai pentru prevederea respectiva legea se antoarce la Senat, care va
decide definitiv, an
procedura de urgenta.
(2) Dispozitiile alin. (1) referitoare la antoarcerea legii se aplica an
mod corespunzator
si an cazul an care Senatul, an calitate de Camera decizionala, adopta o
prevedere pentru
care competenta decizionala apartine Camerei Deputatilor, ca prima
Camera sesizata."

63. Dupa articolul 135 se introduce un articol nou, articolul


135^1, care va avea
urmatorul cuprins:
"Art. 135^1. - In cazul an care Senatul respinge un proiect de lege
sau o propunere
legislativa, respinsa anterior de Camera Deputatilor, respingerea este
definitiva, iar proiectul
de lege sau propunerea legislativa nu mai poate fi readusa an
discutia acestuia an cursul
aceleiasi sesiuni parlamentare."

64. Articolul 136 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 136. - (1) In cazurile de neconstitutionalitate constatate
potrivit art. 146 lit. a)
din Constitutie, Senatul reexamineaza prevederile respective pentru
punerea lor de acord cu
decizia Curtii Constitutionale. Senatul dezbate, pe baza raportului
Comisiei juridice, de
numiri, disciplina, imunitati si validari, obiectia de neconstitutionalitate
si hotaraste asupra
acesteia.
(2) Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si
validari va cuprinde
propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate
neconstitutionale cu decizia
Curtii Constitutionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor
art. 97-101. Cu
aprobarea Senatului, an urma dezbaterii raportului, an cuprinsul legii se
opereaza si corelarile
tehnico-legislative necesare.
(3) In cazul unei obiectii de neconstitutionalitate asupra tratatelor sau
altor acorduri
internationale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutie,
procedura parlamentara se
suspenda si se reia dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale.

(4) In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146


lit. b) din
Constitutie, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul
international declarat ca fiind
neconstitutional.
(5) In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 147
alin. (1) din
Constitutie, dispozitiile declarate neconstitutionale asi anceteaza efectele
juridice la 45 de zile
de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, an acest interval,
Parlamentul sau
Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile declarate
neconstitutionale cu prevederile
Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind
neconstitutionale sunt
suspendate de drept.
(6) Reexaminarea textelor declarate neconstitutionale se face antai
de prima Camera
sesizata."

65. La articolul 143, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:


"(3) In acelasi mod se va proceda si cu privire la celelalte acte
adoptate de Parlament
- hotarari, motiuni simple, acte cu caracter politic."

66. Dupa articolul 143 se introduc doua articole noi, articolele 143^1
si 143^2, care
vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 143^1. - Prevederile din aceasta sectiune, privitoare la
procedura de mediere,
astfel cum sunt modificate si completate, sunt aplicabile numai
proiectelor de legi si
propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a Parlamentului, pana la
data intrarii an
vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei - 29 octombrie 2003.
203
Art. 143^2. - Dispozitiile prevazute la art. 137-140 se aplica an
mod corespunzator
procedurii de revizuire a Constitutiei."

67. Articolul 148 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 148. - (1) Motiunea simpla exprima pozitia Senatului antr-o
anumita problema de
politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a
facut obiectul unei
interpelari.
(2) Motiunile simple pot fi initiate de cel putin o patrime din numarul
senatorilor.
(3) Motiunile simple trebuie sa fie antocmite corespunzator actelor
juridice ale
Senatului si sa cuprinda motivarea si dispozitivul. Motiunile se depun
la presedintele de
sedinta, an plenul Senatului."

68. Articolul 149 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 149. - (1) Pana la ancheierea dezbaterii unei motiuni simple
semnatarii nu mai
pot promova o alta motiune an aceeasi problema.
(2) Dupa primirea motiunilor simple, care nu intra sub incidenta art.
150 alin. (2),
presedintele Senatului le comunica de andata Guvernului si le aduce la
cunostinta plenului,
dupa care dispune afisarea la sediul Senatului si distribuirea acestora
senatorilor."

69. Articolul 150 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 150. - (1) Presedintele Senatului stabileste data dezbaterii
motiunii simple, care
nu poate depasi 6 zile de la depunerea acesteia, instiintand Guvernul
asupra datei stabilite.
(2) Presedintele Senatului nu va supune dezbaterii motiunile
simple care nu
andeplinesc cerintele prevazute la art. 148 si nici pe cele care vizeaza
finalitati specifice
motiunii de cenzura, prezentand Senatului motivele deciziei sale.
(3) Motiunile simple privind probleme de politica externa se supun
dezbaterii numai
ansotite de avizul Comisiei pentru politica externa si cu consultarea
Ministerului Afacerilor
Externe. Aceasta conditie trebuie andeplinita an termen de 3 zile de la
depunerea motiunii."

70. Articolul 151 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 151. - (1) Dupa anceperea dezbaterii motiunii simple senatorii
semnatari nu asi
pot retrage adeziunea la motiune.
(2) La motiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.
(3) Dezbaterea se ancheie prin supunerea la vot a motiunii simple an
plenul Senatului.
(4) Nici o motiune simpla nu poate fi supusa votului anainte de
dezbaterea ei."

71. Articolul 152 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 152. - (1) Dezbaterea motiunii simple se face cu respectarea
dispozitiilor cuprinse
an art. 105-119 si se adopta cu votul majoritatii senatorilor.
(2) Motiunile simple adoptate de Senat se publica an Monitorul Oficial
al Romaniei,
Partea I, si sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si
pentru celelalte persoane
vizate."

72. La articolul 153, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:


"(3) In plenul Senatului nu pot fi formulate antrebari care privesc
probleme de interes
personal ori particular, care urmaresc an exclusivitate obtinerea unei
consultatii juridice sau
tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu andeplinesc
functii publice."

73. Articolul 169 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 169. - Senatorii se bucura de imunitate parlamentara pe toata
durata exercitarii
mandatului."

204
74. Dupa articolul 169 se introduc doua articole noi, articolele 169^1
si 169^2, care
vor avea urmatorul cuprins:
"Art. 169^1. - Senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru
voturile sau pentru
opiniile politice exprimate an exercitarea mandatului.
Art. 169^2. - (1) Senatorii pot fi urmariti si trimisi an judecata
penala pentru faptele
care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate an
exercitarea mandatului,
dar nu pot fi perchezitionati, retinuti ori arestati fara ancuviintarea
Camerei din care fac
parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea an judecata penala se
pot face numai de
catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Competenta de judecata
apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi
retinuti si supusi
perchezitiei. Ministrul justitiei al va informa neantarziat pe
presedintele Senatului asupra
retinerii si a perchezitiei. In cazul an care Senatul constata ca nu
exista temei pentru
retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri, cu votul secret
al majoritatii
membrilor sai. Dispozitia de revocare a retinerii se executa de andata,
prin ministrul justitiei.
(3) Cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza
presedintelui Senatului
de ministrul justitiei. Savarsirea ori descoperirea ulterioara a unor noi
fapte penale determina
introducerea unei noi cereri de retinere, arestare sau perchezitie.

(4) Presedintele Senatului aduce cererea la cunostinta senatorilor an


sedinta publica,
dupa care o trimite, de andata, Comisiei juridice, de numiri, disciplina,
imunitati si validari
spre examinare si antocmirea raportului. Hotararea comisiei se adopta
prin votul secret al
majoritatii membrilor acesteia.
(5) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere si aprobare
plenului raportul
comisiei, temeinic motivat, an termen de 15 zile de la data depunerii lui.
(6) Senatul hotaraste asupra cererii cu votul secret al majoritatii
membrilor Senatului."

75. Articolul 170 se abroga.


76. Articolul 171 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 171. - Cererile de retinere, de arestare sau de perchezitie se
anscriu cu prioritate
pe ordinea de zi."

77. La capitolul IV, sectiunea a 2-a - Incompatibilitati, precum si


articolele 172-178 se
abroga.

78. Articolul 179 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 179. - (1) Senatorii intra an exercitiul mandatului la data
antrunirii legale a
Senatului, sub conditia validarii si a depunerii juramantului.
(2) Dupa constituirea legala a Senatului, fiecare senator va depune,
an fata plenului
Senatului antrunit an sedinta solemna, juramantul de credinta fata de
tara si popor: ®Jur
credinta patriei mele, Romania.
Jur sa respect Constitutia si legile tarii.
Jur sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale
cetatenilor,
suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a
Romaniei.
Jur sa-mi andeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul ancredintat de
popor.
Asa sa ma ajute Dumnezeu!.
(3) Juramantul de credinta se poate depune si fara formula
religioasa, aceasta putand
fi anlocuita cu formula: ®Jur pe onoare si constiinta., care prefateaza
juramantul."

79. Articolul 181 va avea urmatorul cuprins:


205
"Art. 181. - Pe durata exercitarii mandatului, senatorii si membrii lor
de familie
beneficiaza de pasaport diplomatic."

80. Articolul 185 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 185. - Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si
validari, la sesizare,
propune Biroului permanent diminuarea indemnizatiei lunare si a diurnei
de deplasare, an
functie de prezenta senatorului la activitatea Senatului."
81. Articolul 186 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 186. - Pe durata exercitarii mandatului de senator, contractul
de munca al
persoanei an cauza se suspenda, cu exceptia cazurilor an care Biroul
permanent decide
altfel, la cererea senatorului, cu avizul unitatii si al Comisiei juridice,
de numiri, disciplina,
imunitati si validari a Senatului."

82. Articolul 187 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 187. - Nici un senator nu poate lipsi nemotivat de la sedintele
Senatului sau ale
comisiei din care face parte si de la celelalte activitati specifice
andeplinirii mandatului de
senator."

83. Articolul 189 se abroga.

84. Articolul 191 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 191. - Constituie abateri disciplinare savarsite de senatori
urmatoarele fapte,
daca, potrivit legii, nu constituie infractiuni:
a) ancalcarea dispozitiilor privind andatoririle senatorului prevazute
de Constitutie si de
legea statutului deputatilor si al senatorilor;
b) ancalcarea juramantului de credinta;
c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului;
d) exercitarea abuziva a mandatului de senator;
e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui
parlamentar ori a altui
demnitar an sedintele de plen, de comisii sau de birou ori an afara
acestora, dar cu privire la
exercitarea mandatului de senator."

85. Articolul 192 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 192. - Abaterile de la deontologia parlamentara se sanctioneaza
cu:
a) atentionare;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvantului;
d) andepartarea din sala pe durata sedintei;
e) avertisment public - scris;
f) interzicerea de a participa la lucrarile Senatului pe o perioada de
cel mult 30 de zile
calendaristice."

86. La articolul 197, alineatele (1), (2), (4), (6) si (7) vor avea
urmatorul cuprins:
"Art. 197. - (1) Abaterile grave sau repetate, care implica aplicarea
sanctiunilor
prevazute la art. 192 lit. e) si f), se constata de Comisia juridica, de
numiri, disciplina,
imunitati si validari a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din
Senat sau din Camera
Deputatilor, a unui senator ori a unui deputat. Sesizarea se adreseaza
presedintelui
Senatului.
(2) Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari
solutioneaza sesizarea
anaintata de presedintele Senatului an termen de 30 de zile de la data
anregistrarii acesteia
la comisie. Solutia comisiei se ia cu votul majoritatii membrilor prezenti,
an sedinta secreta.
206
.................................................................
(4) Biroul permanent solutioneaza cauza an termen de 7 zile de la
data primirii
raportului, ampreuna cu dosarul cauzei. Hotararea Biroului permanent
se prezinta an sedinta
publica a plenului Senatului.
.................................................................
(6) Contestatia se solutioneaza de catre plenul Senatului, an termen
de 30 de zile de
la anregistrarea acesteia, cu votul majoritatii senatorilor prezenti, an
sedinta secreta.
(7) Hotararea plenului Senatului, data asupra contestatiei, este
definitiva si executorie
si se aduce la cunostinta publica an sedinta de plen."

87. Articolul 198 va avea urmatorul cuprins:


"Art. 198. - (1) In cazul aplicarii sanctiunii prevazute la art. 192 lit.
f), senatorul an
cauza nu beneficiaza de drepturile banesti si materiale ce i s-ar cuveni
pe durata interzicerii
participarii la lucrarile Senatului.
(2) Senatorul sanctionat disciplinar an baza prevederilor art. 192 lit.
e) si f) nu poate
reprezenta Senatul an relatiile interne si externe ale acestuia, pe o
perioada de 1 an de la
data ramanerii definitive a sanctiunii."

88. Titlul capitolului VI va avea urmatorul cuprins:


"Dispozitii tranzitorii si finale"

89. Dupa articolul 205 se introduce un articol nou, articolul 205^1,


cu urmatorul
cuprins:
"Art. 205^1. - Prevederile articolelor privind medierea, precum si ale
articolelor privind
dezbaterea an sedinta comuna a divergentelor existente antre Camere
au caracter
tranzitoriu, fiind aplicabile pana la dezbaterea si adoptarea, respectiv
respingerea proiectelor
de lege si a propunerilor legislative anscrise pe ordinea de zi a
Senatului si Camerei
Deputatilor pana la data de 29 octombrie 2003, data intrarii an vigoare
a Legii de revizuire a
Constitutiei, cu exceptia prevederilor art. 143^2."

90. Articolul 206 se abroga.

ART. II
In tot cuprinsul Regulamentului Senatului, sintagmele:
"presedintele grupului
parlamentar", "vicepresedintele grupului parlamentar", precum si
sintagma "motiune" se
anlocuiesc cu sintagmele: "liderul grupului parlamentar", "viceliderul
grupului parlamentar" si
"motiune simpla".
ART. III
In termen de 30 de zile de la data intrarii an vigoare a prezentei
hotarari, comisiile
permanente asi adapteaza regulamentele proprii, cu respectarea
prevederilor art. 56 alin. (3)
din Regulamentul Senatului.
ART. IV
Regulamentul Senatului, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 58
din 2 februarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv
cu cele aduse prin
prezenta hotarare, va fi republicat an Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, dandu-se
textelor o noua numerotare.

Aceasta hotarare a fost adoptata de Senat an sedinta din 18


noiembrie 2003, cu
respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
republicata.

PREªEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
207

Bucuresti, 18 noiembrie 2003.


Nr. 20.

-------

208

BIBLIOGRAFIE

1. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar


românesc, Editura
Actami, Bucureºti, 1999
2. Mihai constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan; Revizuirea
Constituþiei României . explicaþii ºi comentarii - , Editura Rosetti,
Bucureºti,
2003
3. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Studii constituþionale, vol I,
Editura
Actami, Bucureºti, 1995
4. Ioan Deleanu, Instituþii ºi proceduri constituþionale, vol. II Editura
Servo-Sat,
Arad, 1998
5. Tudor Drãganu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice, Tratat
elementar,
vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1998
6. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, Drept Constituþional ºi
Instituþii politice,
Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001
7. Cristian Ionescu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice, vol.
II, Editura
Lumina Lex, Bucureºti, 1997
8. Maria Nãstase Georgescu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice,
Editura
Sylvi, Bucureºti, 2001
9. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaºi, 1998
10. Ion Predescu, Bianca Predescu, Mandatul parlamentar ºi
imunitatea
parlamentarã, Editura Scrisul românesc, Craiova, 2002
11. Cristian Ionescu, Principii ale democraþiei constituþionale,
Editura Lumina
Lex, Bucureºti, 1997
12. Victor Duculescu, Constanþa Cãlinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de
teorie
ºi practicã parlamentarã, vol I ºi II, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001
13. Cristian Ionescu, Dezvoltarea Constituþionalã a României . Acte
ºi
documente - , Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1998
14. Dan Claudiu Dãniºor, Drept Constituþional ºi Instituþii politice,
Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1997
15. Simina Tãnãsescu, ªtefan Deaconu, Drept Constituþional ºi
Instituþii politice
. Caiet de seminarii - Editura All Beck, Bucureºti, 2001
16. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept contencios
constituþional,
Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2003