CONTRACTUL DE INTRETINERE IN NOUL COD CIVIL Notiune, caractere juridice, conditii esentiale, rezolutiune 2012-02-10 Modificarile intervenite in ultimile

decenii la nivel economic, politic si social au determinat necesitatea crearii unui instrument juridic eficient care sa raspunda cerintelor societatii contemporane. Noul Cod civil reglementeaza pentru prima data atat contracte care anterior cunoscusera consacrare numai in materie comerciala contractul de transport, de consignatie, de expeditie, cat si contracte care anterior faceau parte din categoria celor nenumite, creatii ale practicii judiciare si literaturii de specialitate. Des intalnit, aparut in practica, dezvoltat de aceasta, de doctrina si jurisprudenta, lipsit de norme care sa ii determine definitia si continutul, contractul de intretinere ridica probleme pe de o parte datorita dificultatii cu care este delimitat de contracte asemanatoare cum ar fi vanzarea-cumpararea, in cazul in care bunul se instraineaza in schimbul unei sume de bani si a intretinerii, sau donatia cu sarcini, pe de alta parte datorita necesitatii determinarii regulilor aplicabile: cele ale contractului in general sau cele ale contractelor inrudite. Raspunzand necesitatii existentei unui sistem unitar de reguli aplicate contractului de intretinere, Noul Cod civil redefineste aceasta notiune stabilind criteriile care il delimiteaza de contractele similare si ii determina specificul atat in ceea ce priveste conditiile de existenta, cat si in ceea ce priveste efectele. In Noul Cod civil, contractul de intretinere are o reglementare proprie in Capitolul XVIII Contractul de intretinere, din Titlul IX Diferite contracte speciale, Cartea a V-a Despre obligatii, art. 2254 2263. Articolul 2254 din Noul Cod civil reglementeaza notiunea contractului de intretinere, astfel: (1) Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o anumita durata. (2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului intretinerii. Prin urmare, astfel cum era inteles pana in prezent in practica, contractul de intretinere, era acel contract prin care o parte instraina un bun al sau, in schimbul obligatiei asumate de catre dobanditor de a o intretine, fapt care in principal presupune, efectuarea de catre debitorul obligatiei de intretinere a unor prestatii in natura asigurarea intretinerii respectiv: asigurarea hranei, medicamentelor, asistentei medicale etc. si chiar, in subsidiar, suportarea unor costuri, eventuale, cu interventii medicale, asigurarea unei persoane care sa insoteasca temporar, sau chiar permanent, dupa caz, creditorul intretinerii. In Noul Cod civil, intinderea obligatiei de intretinere este prevazuta la art. 2257, astfel: (1) Debitorul intretinerii datoreaza creditorului prestatii stabilite in mod echitabil tinandu-se seama de valoarea capitalului si de conditia sociala anterioara a creditorului. (2) Debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte, menaj, precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare. Intretinerea cuprinde, de asemenea, ingrijirile si cheltuielile necesare in caz de boala. In ceea ce priveste caracterele contractului de intretinere ar trebui mentionate aspectele de noutate aduse de Noul Cod Civil. Astfel, conform vechiului Cod civil, contractul de intretinere era un contract cu titlu oneros, pentru ca o parte se obliga (instraineaza un bun) urmarind sa obtina in schimb o contraprestatie, respectiv intretinerea pe timpul cat va trai, intretinere constand in hrana,

imbracaminte, ingrijiri medicale si invers: partea care presteaza intretinerea se obliga la aceasta urmarind, in schimb, un echivalent patrimonial constand in lucrul dobandit. Noul Cod civil ofera posibilitatea incheierii contractului de intretinere (precum si a contractului de renta viagera) si cu titlu gratuit art. 2243 Renta viagera poate fi constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de fata, regulilor proprii ale actului juridic de constituire. In sistemul vechiului Cod Civil, aparea caracterul aleatoriu al contractului de intretinere, provenind din faptul ca partile nu cunosteau exact sansele lor de pierdere sau de castig la incheierea lui: o parte instraineaza un bun, astfel ca atat ea, cat si cealalta parte stiau de la inceput doar intinderea prestatiilor la care se obliga creditorul intretinerii; se mai stia ca cel ce presteaza intretinerea va face acest lucru pe tot parcursul vietii creditorului. Insa, in Noul Cod Civil acest aspect poate fi stabilit prin contract intretinerea poate fi stabilita pe tot parcurul vietii creditotului, in cazul in care prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia (alin. 2, art. 2254 din noul Cod civil (2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acestuia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului intretinerii). Conform vechiului Cod civil, contractul de intretinere era in principiu, un contract consensual, intrucat, pentru formarea lui valabila era suficient acordul de vointa valabil exprimat al partilor; noul Cod civil modifica acest aspect, dobandind caracter solemn, prin impunerea formei autentice sub sanctiunea nulitatii absolute. De asemenea, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, contractul de intretinere devine un contract numit, ce are o reglemetare proprie in Capitolul al XVIII-lea, capitol ce ii poarta numele. In vechiul Codul civil, conditiile esentiale ale contractului de intretinere erau prevazute in dispozitiile art. 948: Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Forma, in regula generala, nu era o conditie esentiala a contractului de intretinere. Trebuie insa precizat ca in mod exceptional, atunci cand lucrul instrainat drept pret al intretinerii era un imobil (un teren sau o locuinta ori o unitate individuala) se cerea atat autorizatia prealabila de instrainare, cat si incheierea contractului de intretinere in forma autentica. In Noul Cod Civil nu se face distinctie intre forma contractului de intretinere cand lucrul instrainat este un imobil si forma contractului de intretinere cand lucrul instrainat este un bun mobil. Astfel, potrivit art. 2255 din noul Cod civil Contractul de intretinere se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. Forma autentica se impune datorita importantei actului data de efectele produse fata de parti ducand la iesirea din patrimoniul crediorului a unor bunuri de valoare mare si la grevarea patrimoniului debitorului pentru viitor cu o obligatie ce poate depasi emolumentul cules. Pe langa conditia mai sus mentionata, noul Cod civil mai aduce un element de noutate cu privire la conditiile de validitate. Astfel, apare o conditie suplimentara de validitate atat in cazul contractului de intretinere, cat si in cazul contractului de renta viagera acestea raman lipsite de efecte daca la data incheierii contractului creditorul suferea de o boala din cauza careia a murit in 30 de zile de la acea data. Art. 2247 Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data. Cu privire la rezolutiunea contractului de intretinere, in sistemul vechiului Cod civil, o alta intrebare care se punea in legatura cu efectele contractului de intretinere era acea daca pentru neexecutarea obligatiei de intretinere asumate prin contractul de intretinere se apeleaza la

dispozitiile art. 1020-1021 C. civ. care lasau facultatea creditorului sa ceara executarea ori sa ceara rezolutiunea sau rezilierea, dupa caz, pentru neexecutare sau se apeleaza la dispozitiile art. 1647 C. civ. care interzic rezolutiunea contractului pentru neexecutare. In practica judiciara nu a existat un punct de vedere unitar cu privire la efectele pe care le produce rezolutiunea contractului de intretinere. Astfel, unele instante, au hotarat ca, in cazul admiterii unei actiuni in rezolutiunea contractului de intretinere, partile, fara distictie, urmeaza sa fie repuse in situatia anterioara incheierii conventiei, in sensul ca debitorul intretinerii trebuie obligat sa restituie creditorului bunul transmis la incheierea contractului, iar creditorul intretinerii sa restituie contravaloarea intretinerii primite pe timpul cat contractul s-a executat. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca in cazul rezolutiunii contractului de intretinere, persoana obligata la prestarea intretinerii, care nu si-a indeplinit obligatiile din cauza unor imprejurari ce-i sunt imputabile, nu are dreptul sa ceara restituirea celor ce a prestat in executarea contractului. Ultima solutie este cea legala. Acest aspect este reglemetat de Noul Cod civil la art. 2263, alin. 5 care prevede ca in cazul in care rezolutiunea se pronunta datorita neindeplinirii culpabile a obligatiei de intretinere, debitorul in culpa nu poate obtine restituirea prestatiilor de intretinere deja executate. In concluzie, avand in vedere vidurile legislative care existau in materia contractului de intretinere, tinand seama de aplicarea uneori neuniforma in practica judiciara a dispozitiilor legale, aceste modificari aduse prin Noul Cod civil nu erau doar oportune, ci chiar necesare, in vederea aplicarii mai consecvente a legii. Av. Raluca STEFAN S.C.A. Mircea si Asociati