Curs nr. 1 26.02.

2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice

Tema 1

LOHN-ul în
afacerile economice internaţionale

1. Consideraţii cu privire la conţinutul şi caracteristicile lohn-ului

1.1. Definirea lohn-ului

LOHN-ul= reprezintă o afacere economică internaţională desfăşurată pe bază contractuală între două
firme din ţări diferite, în care una execută în schimbul unei retribuţii în bani sau natură un produs la
comandă după modelele, desenele, de regulă cu materiile prime şi materialele celeilalte firme, care îşi
păstrează dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marcă proprie.
- Firma care lansează comanda se numeşte ordonator, importator sau beneficiar.
- Firma care realizează produsul, îndeplineşte rolul de executant şi în mod convenţional este numit
exportator.
Pentru executant lohn-ul este activ, iar pentru ordonator rolul este pasiv.
1.2. Lohn-ul privit din diferite perspective
 Din perspectiva comercială, lohn-ul este denumit si export de manoperă sau de salarii.
Denumirea este discutabilă deoarece pe lângă manoperă se exportă si factori de producţie
(energie, combustibil, etc).
 Din perspectiva cooperării economice internaţionale lohn-ul este denumit “producţie la
comandă”.
 Lohn-ul are atributele unor operaţiuni în contrapartidă, în măsura în care stingerea
obligaţiilor dintre parteneri se face parţial prin produse (materii prime, produse finite).
 Lohn-ul constituie o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece ordonatorul (importatorul),
de regulă, vinde produsele respective, în principal, pe pieţe străine.
Concluzie. Lohn-ul privit din “diferite unghiuri” poate fi considerat o operaţiune relativ complexă. În
esenţă, obiectul afacerii economice îl constituie executarea la comanda ordonatorului a unui produs care se
comercializează de către acesta, sub marcă proprie.
1.3. Principalele caracteristici ale fimelor participante la afacerile economice prin lohn:
a) Executanţii în lohn (exportatorii) se caracterizează prin următoarele aspecte:
- dispun de factori de producţie, clădiri, maşini, utilităţi;
- forţă de muncă ieftină şi care are o bună calificare;
- nu au mărci proprii sau dacă le au introdus pe pieţele externe;
-nu dispun sau nu valorifică în mod performant managementul şi marketingul, mai ales cel al
afacerilor economice;
- cel mai adesea, nu au fondurile necesare pentru a se lansa în programe relevante de export sub
propria marcă;
- se mulţumesc cu puţin, au devenit victimele rutinei.

Forţă de muncă
Factori de calificată
producţie 1
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
Clădiri Maşini Unităţi

dispun de
Executanţii în lohn
nu dispun de

Activitate performantă
Marcă de
de management şi
prestigiu
marketing

Firmele ordonatoare în lohn, cele care lansează comanda, se caracterizează prin următoarele:
• deţin mărci de prestigiu bine introduse pe piaţa mondială;
• desfăşoară un management- marketing de export de calitate superioară;
• ordonatorii în lohn valorifică la maximum avantajele care decurg din poziţia bună pe care o deţin
pe piaţă, vânzând mai mult decât produc în propriile fabrici;
• nu dispun de forţă de muncă ieftină;
• nu au bază materială la care oferta lor de mărfuri este solicitată de piaţă.
1.4. Motivaţii datorate avantajelor lohn-ului
a) Avantajele pentru executanţii (exportatorii) în lohn:
o obţin profituri, fie ele şi modeste;
o asigură ocuparea forţei de muncă, evitând şomajul, conflictele de muncă;
o se menţine producţia la un nivel cantitativ şi valoric acceptabil;
o se folosesc capacităţi de producţie pe seama unor pieţe externe;
o beneficiază de know-how de fabricaţie;
o reprezintă o dovadă a competitivităţii întreprinderii sub aspectul producţiei, lohn-ul putând să fie o
rampă de lansare pentru exportatori sub mărci proprii.
b) Avantaje pentru ordonatorii în lohn (importatorii):
 îşi măresc volumul afacerilor economice fără investiţii în producţie. Acest avantaj este considerabil
dacă avem în vedere, penuria de capital la numeroşi agenţi economici, o anumită tendinţă de
scumpire a creditului pe piaţa mondială, mobilitatea crescândă a progresului tehnico-ştiinţific şi
accentuarea uzurii morale a maşinilor.
 obţin o rată înaltă a profiturilor datorită:
- diferenţelor mari care există, de regulă, între nivelul salariilor din ţara sa şi ţara executantului;
- îşi valorifică din plin avantajele comercializării sub marcă proprie. Marca de prestigiu asigură
preţuri ridicate.

2
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
 îşi consolidează poziţia pe termen lung prin menţinerea şi extinderea cotei de vânzări pe piaţa
mondială, ceea ce reprezintă un avantaj cert în concurenţa aspră ce caracterizează economia de piaţă
contemporană.
1.5. Limite şi riscuri ale lohn-ului
a) Limite şi riscuri pentru executanţii în lohn:
- rată a profitului obţinută de exportator este joasă;
- capitalizarea întreprinderii executante în lohn se amână “sine die”, tocmai acumulărilor modeste de
profit;
- lohn-ul menţine executanţii în anonimat pentru pieţele externe, ceea ce are consecinţe profund
dăunătoare pe termen lung;
- prelungirea pe termene lungi şi foarte lungi a lohn-ului condamnă întreprinderile executante la
plafonare, la stagnare economică, fiind la discreţia firmelor ordonatoare;
- există riscul ca ordonatorul- importator să renunţe la afacerea economică în lohn, fie în cazul unei
conjuncturi nefavorabile ce se poate manifesta pe piaţa produselor respective, fie să se mute pe alte pieţe
care devin mai tentante;
- riscul de preţ care se manifestă pentru exportator, în sensul că preţul după semnarea contractului de
lohn, poate creşte exploziv la forţa de muncă, la utilităţi cum ar fi energia, apa etc astfel încât profitul
devine derizoriu.
b) Limite şi riscuri pentru ordonatorul în lohn
 este posibil ca executantul produselor în lohn să nu respecte întocmai prescripţiile privind calitatea
produselor, să înregistreze procente ridicate de rebuturi. Evident că ordonatorul, de regulă, se
asigură prin contract pentru aceste situaţii, dar problema devine delicată când se irosesc materii
prime şi semifabricate valoroase;
 ca urmare a unei eventuale nerespectări a unor cerinţe de calitate, cât şi a termenelor de livrare,
ordonatorul riscă să piardă momente conjuncturale favorabile sau chiar afaceri economice deja
contractate;
 ordonatorul “preia”indirect unele riscuri, care apar la executant datorită unui management uneori de
calitate redusă, unor dereglări sociale şi politice, calamităţi naturale, etc.
Concluzie.
Apreciind cuobiectivitate avantajele şi limitele comparative între cele două părţi, ordonatorii şi
executanţii în lohn, menţionăm că acest gen de afaceri economice rezolvă sau conciliază descrepanţele ce
se manifestă din punct de vedere calitativ şi sortimental între posibilităţile interne ale întreprinderii
executante a produsului şi cerinţele pieţei externe şi stimulează un anumit spirit de cooperare între
partenerii de afaceri.
Ordonatorul obţine, analizând efectele economice în cumul, o rată a profitului care adeseori este de
zeci de ori mai ridicată decât cea realizată executant, economiseşte eforturi de investiţii, îşi consolidează
poziţia pe piaţa mondială, deci prosperă.
Executantul produselor în lohn valorifică cu o eficienţă minimă resursele materiale şi umane, îşi
asigură existenţa de astăzi pe mâine, deci supravieţuieşte.

2. Contractarea operaţiunilor în lohn

3
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
Contractul afacerilor economice prin prelucrarea în lohn cuprinde o serie de elemente comune
oricărui contract de vânzare-cumpărare internaţională, dar şi unele elemente specifice, care decurg din
conţinutul acestei afaceri.
Evident că acest contract diferă de la o afacere la alta, în funcţie de forţa economică şi de negociere
a partenerilor, amploarea interesului pentru afacere al părţilor, etc.
Clauzele întâlnite frecvent în contractul de lohn sunt următoarele:
a) Părţile contractante.
Ordonatorul= care are funcţia de importator, deoarece în final importă produsul finit, în fond aşa
cum s-a menţionat împortând, în principal manopera,
Executantul (exportatorul) care la răndul său exportă manopera şi facilităţile de producţie
menţionate.
b) Obiectul contractului
Obiectul contractului de lohn este întotdeauna executarea unui produs la comandă, indicându-se în
mod precis denumirea, cantitatea şi calitatea produsului.
c) Preţul. În contractul de lohn problema stipulării preţului diferă de un contract obişnuit de vânzare-
cumpărare, deoarece apare necesitatea detalierii cel puţin sub următorul aspect: preţurile elementelor
aduse de ordonator şi cele ale componentelor valorificate de executant.
d) Condiţiile de plată respectiv modalităţile şi instrumentele de plată folosite (acreditive, incasso-ul
documentar, cambii, etc) precum şi moneda în care se face plata, tendinţa fiind evidentă, aceea de
orientare spre o monedă de largă circulaţie: dolar, euro, etc.
e) Condiţiile de livrare
Aceste condiţii cuprind termenul, locul livrării, mijlocul de transport, uzanţa INCOTERMS 2000 la
care se recurge, etc. În afară de aceste clauze de interferenţă a intereselor părţilor în contractul de lohn se
pot prevedea şi o serie de clauze care stipulează expres drepturile şi obligaţiile specifice frecvente dintre
parteneri.
f) Obligaţii şi drepturi specifice
• Pentru executant:
 Obligaţii: să execute produsul în condiţiile de calitate convenite; să respecte termenele de
livrare; să asigure pregătirea pentru vânzare, stocare, ambalare, etc.; să asigure condiţii pentru
recepţia cantitativă şi calitativă.
 Drepturi: să încaseze preţul convenit; se beneficieze de avansuri, de materii prime, modele,
desene; uneori să indice denumirea fabricii sub marca ordonatorului.
• Pentru ordonator:
 Obligaţii: să asigure modele, desene, consultanţă tehnică, materii prime şi materiale în
totalitate sau parţial; să preia produsele finite în condiţiile în care acestea corespund
standardelor convenite; să plătească preţul cuvenit şi eventual un avans pentru lansarea
produsului în fabricaţie.
 Drepturi: să controleze procesul de fabricaţie şi să efectueze recepţia produsului direct sau
printr-o instituţie abilitată în controlul calităţii; să valorifice marca proprie şi să
comercializeze produsul fără nici o ingerinţă din partea executantului; să perceapă penalizări
pentru nerespectarea de către executant a condiţiilor de calitate şi a termenelor de livrare.
g) Clauze opţionale: răspundere contractuală; cazuri de nulitate a unor clauze; cazuri de renunţare la
anumite drepturi; cesiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale; forţa majoră; clauza penală.
h) Clauze de încetare a contractului- cuprind situaţiile în care contractul va înceta de drept, fără
intervenţia unei instanţe judecătoreşti/tribunal arbitral: expirarea termenului contractului; starea de

4
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
insolvabilitate, faliment, lichidare a uneia dintre părţi; neexecutarea uneia dintre clauzele esenţiale ale
contractului; incapacitatea, moartea uneia dintre părţi; alte situaţii alese de către părţi sau prevăzute de
lege.
i) Alte clauze
o Locul de executare a obligaţiilor: părţile au latitudinea de a alege locul în care să-şi execute
obligaţiile contractuale (domiciliul/sediul producătorului, beneficiarului, un loc neutru, vama,
frontiera franco-.., etc.). În caz contrar se aplică regulile generale ce guvernează contractele şi
obligaţiile.
o Modalităţi de recepţie: părţile pot stipula în contract modul în care se va face recepţia (procese
verbale de recepţie, verificarea mărfii, predarea-primirea certificatelor de calitate, cântărire), locul
şi persoanele care sunt îndreptăţite să o facă.
o Garanţii privind calitatea: producătorul se obligă să garanteze calitatea bunurilor ce fac
obiectul contractului prin certificate de calitate (buletine de analiză) şi să asigure remedierea
bunurilor în perioada de garanţie.
o Condiţii de ambalaj, marcare, etichetare: sunt foarte riguros stabilite pentru că ordonatorii
sunt, de regulă, firme de prestigiu, care ţin la “eticheta” mărfii care circulă sub numele lor.
o Transport: părţile pot stipula în contract clauze care să conţină modul de efectuare a
transportului, mijloacele de transport folosite, cine va efectua transportul, cine va suporta riscul
distrugerii bunurilor pe durata transportului şi cine va suporta cheltuielile făcute cu acesta.
o Clauze asiguratorii: producătorul se poate obliga la instituirea unei garanţii bancare sau a unei
ipoteci în vederea acoperirii valorii avansului, cât şi a valorii materiilor şi materialelor prime, iar
beneficiarul poate asigura produsele prelucrate în lohn la o societate de asigurări.
o Notificări: modalitatea de efectuare a notificărilor (telefon, poştă, fax, telex), perioada în care
trebuie trimis răspunsul la notificări, etc.
j) Dispoziţii finale
 Clauza de confidenţialitate: părţile îşi pot lua angajamentul de a nu divulga informaţiile şi
documentele primite în vederea derulării contractului, fie pe întreaga durată a acestuia, fie pe o
anumită perioadă după expirarea contractului.
 Litigii şi jurisdicţie: se prevede modul de rezolvare a neînţelegerilor apărute din executarea
contractului. Părţile pot alege prin contract instanţele competente să rezolve litigiile apărute între
ele.
 Prelungirea sau modificarea contractului: se menţionează dacă prelungirea contractului este
permisă sau nu, iar dacă este permisă se specifică situaţiile în care intervine prelungirea sau
modificarea.
În final, în contract, se au în vedere şi următoarele aspecte de rutină: valabilitatea anumitor
traduceri; anexe care fac parte din contract; numărul de exemplare şi destinaţia acestora;
semnătura şi ştampila părţilor.
Printre anexele la contract menţionăm: procese verbale de predare-primire, certificate de calitate,
certificate de garanţie, contracte de garanţie (ipotecă, gaj), grafice de eşalonare a plăţii, liste cu felul şi
preţul produselor, etc.
3. Reglementări de politică comercială şi fiscală privind lohn-ul în România

5
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
În România lohn-ul poartă şi denumirea de perfecţionare activă sau pasivă şi este reglementat prin
Legea nr. 387/2006 privind Codul Vamal al României.
În secţiunea a 4-a, art. 134 se precizează că regimul de perfecţionare activă constă în supunerea, pe
teritoriul României, a unora sau mai multor operaţiuni de perfecţionare a:
• mărfurilor străine destinate a fi reexportate sub formă de produse compensatoare, fără a face
dreptul încasării drepturilor de import sau al măsurilor de politică comercială- în această situaţie
perfecţionarea activă este în regim suspensiv. Aceasta este o operaţiune cu caracter temporar, care
are drept efect suspendarea plăţii taxelor vamale.
• mărfurilor importate, introduse în circuitul economic, dacă ele sunt exportate sub formă de
produse compensatoare. În această situaţie regimul de perfectionare activă se efectuează cu
încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la efectuarea exportului, deci se încadrează
în regimurile vamale economice.
Operaţiunile de perfecţionare se referă la:
- prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri;
- transformarea mărfurilor;
- repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţială;
- utilizarea unor mărfuri, care deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau
facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parţial în timpul folosirii lor.
Prin produse compensatoare se înţeleg toate produsele rezultate în urma procesului de perfecţionare.
Regimul de perfecţionare activă, se solicită în scris de către titularul operaţiunii comerciale, cererea
fiind aprobată de autoritatea vamală prin eliberarea unei autorizaţii.
Pentru îndeplinirea formalităţilor vamale sunt necesare următoarele documente:
• factura comercială pentru regim de perfecţionare activă în sistem cu restituire sau factura
proformă pentru regim de perfecţionare activă în sistem de suspendar- se întocmeşte de către
exportator şi însoţeşte coletul sau se furnizează de către importator;
• autorizaţia pentru perfecţionare activă (sistem de suspendare sau restituire)- se furnizează de
către importator;
• lista de colisaj- când o marfă este ambalată în mai multe colete indicând conţinutul fiecărui colet-
se întocmeşte de către exportator;
• instrumentul de garantare a datoriei vamale (ex: scrisoare de garanţie bancară)- se furnizează de
către importator;
• certificat de înmatriculare şi cod fiscal- se furnizează de către importator.
Autoritatea vamală stabileşte termenul în care produsele compensatoare trebuie exportate, ţinând cont
de data la care mărfurile străine sunt plasate sub regimul de perfecţionare activă, de durata necesară
efectuării operaţiunilor de perfecţionare şi livrării produselor compensatoare. Prelungirea acestui termen
se poate face numai la cererea expresă şi justificată a titularului operaţiunii, cu aprobarea autorităţii
vamale.
Autoritatea vamală cere constituirea unei garanţii, care să asigure încasarea drepturilor de import ce ar
putea fi datorate. Autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv
atunci când titularul nu se încadrează în termenul aprobat.
Din punct de vedere fiscal operatiunile de perfecţionare activă sunt scutite de TVA. De asemenea,
sunt supuse impozitului pe profit numai serviciile privind prelucrarea materialelor.

6
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
Perfecţionarea pasivă, conform art. 165 reprezintă exportul temporar de mărfuri româneşti în
vederea supunerii acestora unor operaţiuni de perfecţionare şi importul produselor rezultate, cu exonerarea
totală sau parţială a drepturilor de import. Acest tip de export este supus aceloraşi măsuri de politică
comercială ca şi exportul definitiv.
Și pentru perfecţionarea pasivă autoritatea vamală emite autorizaţie.
4. Motivarea apariţiei şi a extinderii lohn-ului în România

În anii ’60-’70 au fost depuse eforturi imense pentru industrializarea ţării, fiind construite mari
capacităţi de producţie, atât în industria grea, cât şi în cea a bunurilor de consum: mobilă, confecţii,
încălţăminte, marmură, faianţă, ceramică, etc. Între efortul financiar şi uman pentru producţie, pe de o
parte, şi cel pentru comercializare, pentru marketing, mai ales pentru comerţul exterior, pe de altă parte, s-
a creat însă un decalaj.
Cauzele sunt numeroase, dintre ele menţionând:
- nu s-a încurajat creaţia de produs, mulţi ingineri fiind orientaţi către secţiile productive de
execuţie, sectoarele de creaţie de produs atâtea câte erau nu aveau încadrarea corespunzătoare cu
forţa de muncă atât cantitativ cât şi calitativ;
- s-a strangulat pregătirea de economişti pentru comerţul exterior, prin desfiinţarea unicei facultăţi
de relaţii economice internaţionale în anul 1977.
În ultimul deceniu al secolului al XX-lea şi evident în prezent, oferta de forţă de muncă pregătită în
domeniul comerţului exterior s-a dezvoltat, facultăţile de stat şi particulare pregătind anual câteva mii de
economişti în domeniul managementului şi al marketingului.
În vederea realizării acestui deziderat este necesară o activitate de management-marketing inovator
în întreprinderi, dar absolvenţii facultăţilor de management şi marketing nu-şi găsesc decât parţial
plasament corespunzător pregătirii. Managerii întreprinderilor româneşti, în majoritatea lor nici nu-şi
propun, decât sporadic, problema dezvoltării unei producţii sub marcă proprie, a promovării unui
management şi marketing modern.
Concluzie.
În ultimele decenii al secolului al XX-lea şi în primul deceniu din secolul al XXI-lea, lohn-ul a
constituit principala modalitate de export din întreprinderile româneşti producătoare de bunuri de consum,
cu deosebire confecţii şi încălţăminte.
Lohn-ul în anumite limite, are un rol pozitiv, permiţând ocuparea forţei de muncă, valorificarea unor
capacităţi de producţie. Din păcate s-a prelungit prea mult situaţia de executanţi în lohn pentru firmele
româneşti cu riscurile şi neajunsurile specifice acestei afaceri.
Astfel, în industria confecţiilor, al cărei export se limitează în mos practic la lohn, pe lângă
neajunsurile specifice acestei activităţi în oricare alt domeniu s-a distrus o industrie cu tradiţie de aproape
200 de ani, aceea a filaturii şi a ţesăturilor, deoarece ordonatorii îşi aduc materiile prime şi alte materiale.
În aceste condiţii se impun ca absolut necesare eforturi financiare şi, mai ales, manageriale, de
inteligenţă în afaceri economice internaţionale pentru trecerea la exportul sub marcă proprie.

CONTRACT DE PRELUCARE IN LOHN

Nr.______/_______

7
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice

I. Părţile contractante
Art. 1. Prezentul contract s-a încheiat între:
S.C. __________________, cu sediul în __________________, înmatriculată la R.C.
________________ sub nr. _____/__________, cod fiscal ____________, cont
_____________________, deschis la __________________________, reprezentată prin
_________________________, în calitate de ________________, denumită în prezentul contract “
producător în lohn”
şi
S.C. __________________, cu sediul în _________________, înmatriculată la R.C.
______________, sub nr. ________/___________, cod fiscal ____________,
cont______________________, deschis la _________________________ , reprezentată prin
__________________, în calitate de “beneficiar” al produselor rezultate din prelucrarea în lohn.

II. Obiectul contractului

Art. 2. Potrivit acordului părţilor, beneficiarul va livra producătorului materialele ce vor fi supuse
prelucrării fără pretinderea preţului lor şi va prelua produsele rezultate achitând preţul aferent procesării
efectuată de către producător, acesta din urmă obligându-se să realizeze operaţiunile legate de importul
materialelor, să realizeze procesul tehnologic de prelucrare şi să livreze la export, beneficiarului, produsele
finite rezultate.

III. Valoarea contractului

Art. 3. Valoarea totală a contractului constând în preţul procesării ce va fi achitat de beneficiar
producătorului este de ______________ USD.

IV. Durata contractului

Art. 4. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării de către părţi, urmând a se executa
într-o perioadă de __ luni, durată ce va fi corelată cu durata importului temporar al materialelor ce vor fi
supuse prelucrării.

V. Obligaţiile părţilor contractante

Art. 5. Producătorul în lohn are următoarele obligaţii:

a. va asigura, în conformitate cu dispoziţiile legii române, importul temporar al materialelor livrate de
către beneficiar, îndeplinind toate formalităţile şi suportând toate taxele legate de acesta;
b. va executa tehnologia de prelucrare negociată de părţile contractante şi precizată în anexa nr. __,
care face parte integrantă din prezentul contract;
c. va asigura pregătirea pentru export a produselor finite, în vederea livrării către beneficiar în
condiţiile ExW- INCOTERMS 2000;
d. va garanta pentru mărfurile livrate, cu privire la evicţiune şi vicii ascunse;
e. va asigura condiţiile pentru recepţionarea cantitativă şi calitativă, la sediul său, atât pentru
materialele primite în vederea procesării, cât şi pentru livrarea produselor finite;
f. la cererea beneficiarului poate asigura, contra cost, transportul produselor finite cu aplicarea
corespunzătoare a condiţiei de livrare aferente INCOTERMS 2000.

Art. 6. Beneficiarul are următoarele obligaţii:

8
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
a. să asigure materialele necesare procesului de prelucrare sub aspect cantitativ, calitativ, la
termenul stabilit prin anexa referitoare la procesul tehnologic, precum şi la locul de livrare stabilit cu
producătorul;
b. să asigure, dacă va fi cazul, fluxul de materiale, necesar realizării obiectului contractului pe
toată durata acestuia, conform clauzelor prezentului contract;
c. să asigure plata preţului produselor finite în modalităţile şi la termenele prevăzute în contract;
d. să asigure la cererea expresă a producătorului un avans de __% din valoarea contractului, în
vederea realizării condiţiilor de iniţiere a programului de fabricaţie;
e. să asigure preluarea produselor finite în condiţiile negociate şi la termenele convenite,
suportând toate obligaţiile ce-i revin potrivit clauzei de livrare ExW- INCOTERMS 2000.
f. să garanteze pe producător cu privire la materialele livrate în vederea procesării sub aspectul
evicţiunii şi al viciilor de calitate.

VI. Condiţii de plată

Art. 7. Plata preţului produselor finite se va face de către beneficiar prin acreditiv irevocabil
deschis de către beneficiar la banca ______________, din _______________ şi domiciliat la B.C.R. ca
bancă avizatoare şi de plată.
Valabilitatea acreditivului va fi de __ zile de la data deschiderii şi va fi plătit la vedere, respectiv la
prezentarea următoarelor documente:
a. factură comercială (original şi 3 copii);
b. listă de ambalaj- dacă este cazul (original şi 3 copii);
c. documentul de transport;
d. copia licenţei de export (dacă este cazul);
e. certificat de control al S.G.S.
Spezele bancare şi comisioanele legate de deschiderea acreditivului sunt sarcina cumpărătorului.
Art. 8. Dacă s-a acordat producătorului un avans, acesta va fi dedus din plata finală.

VII. Răspunderea contractuală

Art. 9. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor decurgând din prezentul
contract, partea în culpă datorează celeilalte penalităţi în condiţiile clauzei penale şi daune
corespunzătoare eventualelor prejudicii.
Art. 10. Întârzierea în livrarea materialelor potrivit graficului negociat de către părţi va determina
suportarea de către beneficiar a unei penalităţi de __%/ zi/valoare.
Se consideră întârziere în livrare şi situaţia creată prin necesitatea înlocuirii unor materiale calitativ
necorespunzătoare, dacă această operaţiune a determinat decalarea termenului prevăzut în graficul de
livrări.
Art. 11. Beneficiarul va suporta o penalitate de __%/zi/valoare în situaţia nerespectării graficului de
preluare a produselor finite negociat de către părţi.
Art. 12. Beneficiarul va suporta o penalitate de __%/zi/valoare, în cazul în care din vina sa este
întârziată deschiderea acreditivului sau efectuarea plăţii acestuia.
Art. 13. Producătorul va suporta o penalitate de __%/zi/valoare pentru nerespectarea termenului de
execuţie sau pentru nepredarea documentelor sau neefectuarea formalităţilor necesare livrării produselor
finite conform contractului.
Art. 14. Pentru calitatea necorespunzătoare a materialelor livrate sau a produselor finite realizate, cât
şi pentru neexecutarea sau rezilierea unilaterală a contractului, partea în culpă datorează despăgubiri
celeilalte, atât cu privire la paguba produsă, cât şi cu privire la beneficiul nerealizat.
Art. 15. Nerespectarea obligaţiilor contractuale conform clauzelor prezentului contract, permite părţii
păgubite să solicite rezilierea contractului pe lângă penalităţile şi daunele cuvenite.

9
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
Art. 16. Prezentul contract este comercial şi este guvernat de legea română.
Art. 17. Eventualele litigii nesoluţionate prioritar amiabil sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti
de pe raza sediului producătorului.
Art. 18. Părţile pot agrea pe cale de act adiţional saloţionarea eventualelor litigii pe calea arbitrajului
realizat de către instituţia abilitată din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României, hotărârea
pronunţată având caracter definitiv şi executoriu.

VIII. Clauze speciale

Art. 19. Producătorul este obligat să execute controlul de calitate pe fluxul de fabricaţie, iar
beneficiarul este abilitat să efectueze acest control pe linia de fabricaţie a producătorului, prin reprezentant
personal sau prin mandatarea S.G.S. Bucureşti, costurile fiind suportate de către beneficiar.

Art. 20. Părţile convin asupra păstrării confidenţialităţii clauzelor prezentului contract, o parte
neputând face cunoscut terţilor prevederi contractuale fără acordul expres şi prealabil al celeilalte părţi.
Art. 21. Forţa majoră apără de răspundere partea care o invocă şi o dovedeşte în termenul şi condiţiile
negociate.
Art. 22. Constituie cauză de exonerare de răspundere a uneia din părţi orice eveniment pe care aceasta
nu-l putea prevedea la momentul încheierii contractului şi căruia, nu-i putea împiedica sau preveni
efectele, eveniment de natură să facă imposibilă temporar sau definitiv, în tot sau în parte, executarea
obligaţiilor contractuale ale acestei părţi.
Art. 23. Părţile convin să considere drept cauze exoneratorii următoarele evenimente:
- războiul, declarat sau nedeclarat;
- războiul civil;
- răscoalele şi revoluţiile;
- actele de piraterie;
- boicotul;
- sabotajele;
- confiscările;
- naţionalizările;
- embargourile;
- cataclismele naturale;
- acte ale autorităţii, care impun limitări sau interdicţii în executarea obiectului contractului.
Art. 24. Contractantul care invocă o cauză de exonerare are obligaţia de a aviza de aceasta cealată
parte, într-un termen de __ zile, decurgând de la momentul cunoaşterii evenimentului. Încetarea
evenimentului constitutiv de cauză exoneratorie va fi, de asemenea, comunicată în acelaşi termen, de
partea care se prevalează de el.
În lipsa comunicărilor menţionate mai sus, partea va fi decăzută din dreptul de a invoca evenimentul,
ca fiind constitutiv de cauză exoneratorie.
Art. 25. Cauza de exonerare va avea drept efect suspendarea executării obligaţiei devenită imposibilă,
debitorul obligaţiei nedatorând vreo penalitate, iar termenele contractuale afectate de evenimentul
constitutiv de cauză exoneratorie prorogându-se cu o durată corespunzătoare celei a efectelor acestui
eveniment.
Art. 26. Data de referinţă este data ştampilei poştei de expediere, iar dovada invocată va fi certificată
de Camera de Comerţ şi Industrie sau alt organism abilitat de legea contractului.
IX. Dispoziţii finale

10
Curs nr. 1 26.02.2009
Management şi tehnici contemporane de afaceri economice
Art. 27. Prezentul contract poate fi modificat pe cale de acte adiţionale, semnate de către părţi şi care
fac parte de drept din contract.
Art. 28. Parte integrantă a prezentului contract sunt următoarele anexe:
_____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________
Art. 29. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării de către reprezentanţii legali ai părţilor
contractante.
Art. 30. Dovada contractului se face prin 2 (două) exemplare originale (câte unul pentru fiecare parte
contractantă), redactate în limba română, astăzi ________________, la sediul
___________________________.

Producător în lohn, Beneficiar,

11