Sunteți pe pagina 1din 4

Utilizari ale izotopilor in medicina

Prin radioactivitate se intelege proprietate anumitor nuclee de a emite spontan radiatii, transformandu-se in alte nuclee, proces ce se numeste dezintegrare radioactiva. Doua tipuri de atomi cu acelasi numar de electroni si protoni, dar cu numere de neutroni difeite, se numesc izotopi. Izotopii existenti in natura se numesc naturali, cei produsi in instalatii speciale de catre oameni se numesc izotpi artificiali. Mare majoritate a elementelor chimice se compun dintrun amestec de izotopi naturali de mase apropiate. Elementul clor, de exemplu este format din izotopii naturali 35Cl si 37Cl in proportie de 75,5% si respectiv 24,5%. Unii izotopi naturali si toti cei artificiali sunt instabili, denumiti izotopi radioactivi(radioizotopi, radionuclizi). Radioactivitatea este cateodata denumita naturala sau artificiala dupa natura radioizotopului. Izotopii radioactivi artificiali pot fi obtinuti pe doua cai distincte: prin bombardarea nucleelor elementelor stabile cu paticule elementare sau prin extragerea si separarea lor din produsele de fisiune rezultate in combustibilul nuclear. Medicina nucleara: In medicina nucleara sunt utilizate numeroase radioelemente. Cele mai curente sunt tehnetiul (99Tc), taliul (201Tl), iodul radioactiv (123I, 125I, 131I) si indiul (111In). Un radioelement este utilizat uneori singur, dar, de cele mai multe ori, el este legat de o molecula complexa. Detectia lui este posibila multumita radiatiei pe care o emite, indeplinind astfel functia de "marker" al moleculei, care din acest motiv se numeste "marcata". Compuii marcai izotopic au multiple posibiliti sintetice i aplicative. Un compus chimic devine marcat atunci cnd unul sau mai muli atomi din molecula acestuia sunt nlocuii cu izotopi ai aceluiai element, astfel nct n final el s prezinte un coninut izotopic diferit de cel iniial. Compuii marcai au numeroase aplicaii, principalele direcii de utilizare, la ora actual, fiind: - stabilirea schemelor metabolice; - studiul fenomenelor de adsorbie; - trasori clinici de diagnoz in vivo i in vitro; - studii toxicologice, farmacologice; - stabilirea mecanismelor de reacie.

Radioelementele sunt utilizate in imageria medicala (scintigrafie), in tratamentele cu medicamente radioactive (radioterapie metabolica) si in anumite tehnici de analiza a prelevatelor biologice. Ele mai sunt intrebuintate in dispozitivele de tratament prin iradiere cum ar fi cobaltoterapia (denumita impropriu bomba cu cobalt). Aplicatii ale izotopilor in medicina, in mod autorizat s-au efectuat pentru prima data in anul 1946, cand Congresul SUA a aprobat licenta de folosire a radioizotopilor intr-o serie de spitale, pentru terapie si diagnostic. De fapt aplicatiile radiatiilor ionizate ale elemetelor radioactive in medicina, in scopuri terapeutice analoage cu cele ale razelor X, au fost practicate cu mult inainte de aceasta data, de cand se cunosteau aplicatiile in medicina ale radiului inlocuit mai tarziu cu cobalt. O larga gama de radioizotopi in cantitati mult mai mari decat cei produsi cu ajutorul acceleratoarelor de particule, s-au putu obtine dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu dezvoltarea retelei de reactoare nucleare. In aceasta perioada are loc o dezvoltare rapida a aplicatiilor radioizotopilor in medicina, conducand la formarea unei noi ramuri a medicinii, medicina nucleara. Studii cu ajutorul radioizotopilor: -determinarea metabolismului unui anumit produs farmaceutic -studii privind determinarea traseului in organism a unui compus
Studii de diagnostic: -determinarea volumului si afectiunilor circulatiei sangelui eritrocite marcate cu 51Cr pentru determinarea volumului globulelor rosii. -determinarea tumorilor canceroase: 131I , 198Au -determinarea afectiunior tiroidei: tiroxina
131

-determinarea tumorilor si leziunilor la creier: 99mTc determinarea tumorilor pancreasului, proceselor difuze in splina:131mIn -determinarea debitului cardiac, a capacitatii de digestie -detectarea tumorilor sistemului osos -biosinteza hemoglobinei

Radiofarmaceutica: Utilizarea larga a produselor radiofarmaceutice in medicina nucleara pentru diagnostic si terapie a impus rezolvarea unor probleme diferite pentru producator si utilizator. In functie

de scopul mediacl pentru care este utilizat produsul, se face alegerea radionuclidului respectiv si a formei chimice in care poate dfi utilizat cu eficienta maxima.

Radioizotopul poate fi ales incat el sa faca parte integranta din procesul metabolic, fiind deja un produs ce intra in componenta structurala sau functionala a organului respectiv. Astfel de produsi sunt hormonii tiroidieni, care deja contin deja atomi de iod. La fel, metionina(aminoacid) contine atimi de sulf si poate fi marcata cu 35S. Studii cu ajutorul radioizotopilor: -determinarea metabolismului unui anumit produs farmaceutic -studii privind determinarea traseului in organism a unui compus Tehnetiu 97, un produs al fisiunii in reactoarele nucleare, este izotopul cel mai folosit in medicina nucleara; se aseamana cu platina la caracteristicle exterioare si cum manganul si reniul la comportamentul chimic. Este utilizat ca marker. Radiu : a fost descoperit de Marie Curie si sotul ei, in 1898 si izolat inainte de 1910. Toti izotopii lui sunt radioactivi. Folosirea lui in medicina e din ce in ce mai rara. Se mai foloseste inca la realizarea unor radiografii sau ca sursa de neutroni. Radonul: se foloseste in radioterapie, in diagnosticare imagistica si in cercetare. Iodul: Tratamentul cu iod radioactiv(I131) este cel mai des recomantat in cazul hipertiroidiei. Acest tratament se bazeaza pe faptul ca celulele glandei tiroide sunt singurele celule in organism care au capacitatea de a absorbi iodul. Dandu-i iodului o forma radioactiva ii conferim puterea de a omora prin otravire celulele tiroidei care il absorb. Substantele radiactive sunt, de asemenea, folosite in tratarea unor forme usoare de cancer in prima faza. Acest lucru presupune folosirea unor doze mici, administrate in mod continuu, pentru a limita vatamarea celulelor normale in timp ce se distrug cele canceroase. Tomografia cu Emisie de Pozitroni / PET scan - este o metod de Imagistic Medical de ultim generaie, constituind modalitatea cea mai modern de diagnostic. PET scan permite medicului s examineze complet i dintr-o dat corpul pacientului, prin producerea unor imagini ale fiziologiei, deci funcionrii organismului, imagini imposibil de obinut cu alte metode. Radiografie Fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor X, a imaginii unui corp opac, imaginea insasi.