Sunteți pe pagina 1din 8

SISTEMUL POLITIC

1. Aspecte de ordin general

2. Structura sistemului politic

1. Aspecte de ordin general Sistemul politic se Ónscrie Ón sfera de cuprindere a politologiei - care este considerată a fi ş tiin ţa despre politic ă . Politica (gr. polis - cetate) - activitate de guvernare a societ ăţ ii prin decizii prin care se asigur ă direc ţ ionarea dezvolt ă rii pentru atingerea unor obiective, mobilizarea ş i alocarea resurselor necesare, stabilitatea socială , reglarea raporturilor unui stat cu mediul interna ţ ional.

Ş tiin ţa politic ă - disciplină ş tiin ţ ifică consacrat ă studiului fenomenelor

politice, descrierii ş i analizei sistemelor politice ş i a comportamentului politic. Sistem politic - ansamblul stabil de raporturi şi roluri sociale institu ţ ionalizate care asigură exercitarea puterii (autorit ăţ ii) asupra societăţ ii Ón Óntregul ei.

Societatea nu este sinonimă cu sistemul social, ci este o totalitate complex ă ce ia naş tere ca urmare a interacţ iunii diferitelor sisteme sociale (mediu - scen ă).

Sistemul politic, Ón viziunea lui Jean William Lapierre - este "ansamblul proceselor de decizie care vizează totalitatea unei societăţ i globale" (Ón lucrarea Analiza sistemelor politice) sau "un sistem politic produce decizii obligatorii pentru orice societate global ă ." Sistemele de activitate social ă formeaz ă Ómpreun ă condiţ iile universale de existenţă a societăţ ii umane. Sistemele de activitate social ă sunt considerate a fi:

- sistemul politic - ansamblul proceselor prin care se reglementeaz ă raporturile sociale;

- sistemul economic - ansamblul proceselor prin care Óş i produce ş i schimbă bunurile;

- sistemul ecologic - ansamblul proceselor prin care Ó ş i amenajeaz ă spaţiul, combinat cu alte specii vii;

- sistemul biosocial - ansamblul proceselor prin care o popula ţ ie umană se men ţ ine Ón viaţă ş i se reproduce;

- sistemul cultural - ansamblul proceselor prin care membrii societ ăţii comunic ă unii cu al ţii;

- sistemul social.

2. Structura sistemului politic

2.1. No ţiuni introductive

Politologia a acordat o atenţ ie deosebit ă sistemului politic Ón care natura sistemului politic, a raporturilor politice, evoluţia lor actual ă , reprezint ă teme de interes pentru analiza politică . Situaţ ia politic ă este - după şcoala politologic ă francez ă - un ansamblu de date ce condi ţ ioneaz ă enunţul şi soluţia unei probleme. Ea este condi ţ ionat ă de o serie de factori ş i Ómprejurări, cum ar fi:

- mediul luptei politice;

- gradul de politizare a unei situaţii de fapt;

- con ştientizarea acestei realit ăţ i;

- dinamica procesului de politizare etc.

Situa ţ ia politic ă se distinge prin anumite componente specifice de recunoa ştere, cum ar fi:

- problema politică "la ordinea zilei";

- raportul de for ţ e care pune Ón cauz ă problema respectivă ;

- metode tehnice (instrumente) ce fac posibilă rezolvarea problemei.

De re ţ inut că Ón descifrarea situa ţiei politice un rol important revine cunoaş terii structurii ş i ierarhiei forţelor politice care se confrunt ă , a obiectivelor urmă rite Ón evaluarea corectă a doctrinelor şi ideologiilor pe care le anim ă . Societatea, Ón ansamblul să u - din perspectiv ă sistemic ă - poate fi considerată ca un sistem macrosocial alc ă tuit dintr-un ansamblu de elemente aflate Ón conexiune ş i interac ţ iune reciproc ă, av‚nd drept scop crearea bunurilor materiale ş i spirituale necesare existen ţei ş i dezvolt ării. Œn interiorul acestui sistem func ţioneaz ă o diversitate de subsisteme, care luate Ón parte, acţionează de sine stă tă tor. Sistemul politic reprezintă un subsistem al sistemului social global şi cuprinde concepţiile politice, instituţiile politice şi relaţiile politice prin care se asigur ă organizarea şi conducerea de ansamblu a societ ăţii, funcţ ionalitatea ei. Ca parte a sistemului social global, sistemul politic se afl ă Ón str‚ns ă inteac ţiune cu celelalte subsisteme, slujind at‚t sociatatea Ón ansamblul s ă u, c‚t şi fiecare subsistem Ón

parte. Institu ţ iile politice reprezintă o componentă de baz ă a sistemului politic, care indică gradul de organizare politică a societăţ ii la un moment dat, ş i cuprind:

- statul;

- partidele politice;

- grupurile de presiune.

Rela ţiile politice reprezint ă acele raporturi care se stabilesc Óntre diferite categorii şi grupuri sociale prin care se coordoneaz ă ş i asigur ă ac ţiuni ce vizeaz ă satisfacerea intereselor Ón raport cu puterea politic ă. Exemplu: rela ţ ii Óntre grupuri de indivizi, Óntre partide şi organiza ţ ii politice, Óntre acestea ş i puterea politic ă , Óntre na ţ iune şi na ţ ionalit ăţ i (interetnice) etc. Performan ţ a social ă a sistemului politic este dedus ă din modul Ón care institu ţ iile politice, prin deciziile lor, fac fa ţă cerin ţ elor ce vin din mediul intern, intrasocietal (sistemul economic, demografic, cultural etc.) ş i din partea mediului extrasocietal, reprezentat de via ţ a internaţ ional ă . Func ţ iile vitale ale sistemului politic:

- direcţ ionarea dezvolt ării prin decizii ce privesc ansamblul vie ţ ii sociale;

- asigurarea stabilităţ ii societ ăţ ii prin contracararea proceselor de

dezintegrare şi haos social;

- adaptarea dinamică la schimbările din interiorul şi din afara unei societăţi;

- deschiderea fa ţă de tendin ţ ele de Ónnoire a structurilor care dau viabilitate sistemului. Tră să turile (capacităţ ile) sistemului politic:

- reglementarea prin drept ş i lege Ón vederea controlului asupra

comportamentelor indivizilor şi grupurilor sociale;

- mobilizarea efectivă a resurselor umane şi materiale;

- distribu ţ ia-alocarea de bunuri, servicii, onoruri membrilor societ ăţ ii Ón

func ţ ie de criterii c‚t mai obiective;

- r ă spunsul raţional ş i operativ la cererile ş i presiunile ce se exercită asupra sistemului.

Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie s ă fie:

- universal Ón destinaţ ia ş i func ţ iile sale, extinz‚ndu-se asupra tuturor

membrilor societ ăţii;

- coercitiv, f ă r ă discrimin ări, av‚nd controlul asupra respectă rii normelor şi

regulilor;

- legitim şi autoritar, av‚nd dreptul de a lua decizii obligatorii pentru to ţi, fiind emana ţ ia unei op ţ iuni democratice exprimate.

cum reprezint ă voin ţ a ş i interesele cetăţenilor,

regimurile politice sunt:

Œn

func ţie

de

modul

- democratice;

- autoritare.

Œn raport cu modul de exercitare a puterii, distingem:

- regimul parlamantar-republican sau monarhic - Ón care parlamentul deţ ine un rol preponderent, ş eful statului, av‚nd un rol nesemnificativ;

- regimul preziden ţial, pre şedintele fiind ş i şef al guvernului, fiind ale şi, at‚t parlamentul c‚t ş i pre ş edintele, de c ătre popor;

- regimul semipreziden ţial - o combinată Óntre primele două , presupune un

preş edinte ales prin sufragiu universal, un prim-ministru ş i un guvern care r ăspund Ón faţ a parlamentului;

- regimul militar - puterea politic ă este preluat ă ş i exrecitată de c ă tre cadrele militare. Œn funcţ ie de Ómprejură ri, regimul poate fi dictatorial sau cu caracter general democratic;

- regimul unanimitar - propriu sistemelor totalitare - votarea de liste.

2.2. Statul - ca element al sistemului politic

Statul este o institu ţie vital ă a sistemului politic care Ó şi exercită autoritatea suveran ă asupra unui teritoriu şi a unei popula ţ ii - fiind subiect de drept internaţ ional. Politologic, este considerat un ansamblu de organisme politice, administrative şi judec ătore ş ti, prin care se exercit ă puterea politic ă Ón societate, Ón cadrul unui anumit teritoriu.

Tipuri de state Dup ă structur ă - raportul dintre organele sale centrale şi locale se disting:

- state unitare;

- state federative;

- confedera ţ ii de state.

Statul unitar constituie o comunitate Ón care puterea centrală dirijează şi controlează activităţile organelor administrative locale (judeţe, regiuni). Statul federal este o comunitate de state nesuverane care constituie un

stat central, cu personalitate ş i competenţe distincte de cele ale statelor membre. Œn statul federal se Ónt‚lnesc paralel organe ale puterii ş i ordinii de drept federale şi organe ale puterii de drept ale statelor membre cu delimit ă ri ale competenţ elor. Confederaţ iile de state suverane sunt compuse din state membre care Óşi p ă strează independen ţ a Ón mod integral, competen ţ ele statului federal referindu-se la luarea unor decizii Ón comun Ón domeniul relaţ iilor interna ţ ionale. Func ţ iile statului:

- legislativă ;

- organizatoric ă ;

- economic ă ;

- socială ;

- administrativ ă

- de apă rare etc.

Statul de drept Conceptul a fost invocat de Montesquieu Ón "Spiritul legilor", Ón care a formulat celebra cerinţă ca nimeni să nu fie constr‚ns să facă lucrurile pe care legea nu-l

obligă şi să le facă pe cele pe care legea nu i le Óngăduie. Tră să turile statului de drept:

-

supremaţ ia legii;

-

eligibilitatea organelor puterii de stat;

 

-

pluralismul politic;

 

-

separaţ ia puterilor Ón stat;

-

delimitarea clar ă Óntre stat şi partidele politice;

 

-

respectarea

drepturilor

omului

Ón

concordanţă

cu

reglement ă rile

internaţ ionale;

- circula ţ ia liberă a informa ţiilor ş i persoanelor;

- economie de piaţă func ţ ională ;

- controlul societ ăţii civile asupra forţ elor militare şi al politicii.

Societatea civil ă este expresia formelor libere de asociere naţionale,

locale, profesionale ale cetăţenilor - ascoiere care să fie benevole, autentice, democratice, tolerante ş i, Ón nici un caz, controlate sau manipulate de c ă tre partide sau de că tre stat. Tră să turi ale societăţ ii civile:

- varietatea structural-organizatorică a elementelor sale;

- autonomia autentică ;

- comportamentul politicos, tolerant şi neviolent;

- simţ ul civic.

2.3. Partidele politice Partidul desemnează o grupare relativ organizată ş i stabilă care exprimă

sintetic interesele unui grup social, le reprezint ă ş i le promoveaz ă Ón forme specifice, lupt‚nd pentru cucerirea sau men ţ inerea puterii politice. Membrii unui partid trebuie s ă :

- Ómp ă rt ăşeasc ă aceea şi concepţ ie ideologic ă ;

- subscrie la un set comun de valori social-politice;

- ac ţ ioneze pentru cucerirea puterii ş i aplicarea programului propriu de guvernare. Tră să turile partidelor politice:

- caracterul conştient pronunţat (uneşte oameni cu acelaşi crez politic);

- caracterul de grupare socială (servesc interesele unei grupări sociale);

- caracterul istoric (evolueaz ă odată cu societatea).

Func ţ iile partidelor politice:

- conş tientizarea intereselor unor grupuri de cetăţ eni ş i atragerea lor la viaţ a politic ă ;

- organizarea cet ăţ enilor pe temeiul unor principii ş i reguli care concur ă la atingerea scopului propus;

- formarea ş i pregă tirea cadrelor Ón vederea asigură rii califică rii pentru aparatul de stat, pentru a asigura guvernarea;

- asigurarea guvernă rii prin elaborarea de programe de guvernare;

- men ţinerea tonusului luptei politice ş i concurenţ ei de oferte Ón cadrul opozi ţiei politice.

2.4. Grupurile de presiune Exist ă Ón toate sistemele politice, dar nu sunt recunoscute oficial sub aceast ă titulatură dec‚t Ón S.U.A. Sunt colective de cetăţ eni care ac ţionează organizat, unit, Ón vederea realiz ă rii unor scopuri comune, politice, economice, culturale, religioase, morale etc. Spre deosebire de partidele politice, ce caută explicit să cucerească puterea

politică şi să o exercite, grupurile de presiune nu participă (explicit şi "la lumina zilei") la lupta pentru cucerirea puterii politice. Ele ac ţioneaz ă indirect asupra puterii, c ă ut‚nd să influen ţeze pe cei ce deţ in puterea ş i s ă nu-ş i pună proprii oameni Ón locul acestora. Elementul definitoriu al grupului de presiune Ól constituie presiunea ca tactică sau mijloc specific de ac ţiune politic ă . Tipuri de grupuri de presiune:

- sindicatele;

- asocia ţiile patronale;

- organizaţ iile corporatiste;

- asocia ţiile de femei;

- mi şc ările de tineret;

- asocia ţiile unor na ţionalit ăţi;

- academii;

- universităţ i;

- biserici;

- organe de presă ;

- asocia ţii ale intelectualilor etc.

Forme de ac ţiune:

- presiunea directă asupra organelor puterii;

- presiunea indirectă prin influen ţarea şi manipularea opiniei publice, pentru

ca aceasta s ă ac ţ ioneze Ómpotriva puterii politice:

- informarea puterii politice Ón sensul dorit;

- violen ţa (mai rar).

ANEXA NR. 1

SISTEMUL POLITIC

SISTEMUL POLITIC CONCEPŢ II INSTITUŢ II RELAŢ II POLITICE POLITICE POLITICE
SISTEMUL POLITIC
CONCEPŢ II
INSTITUŢ II
RELAŢ II
POLITICE
POLITICE
POLITICE

SOCIAL-DEMOCRATE

CREŞ TINE DEMOCRATE

AUTORITARE

NEOLIBERALE

STATUL

GRUPURILE DE PRESIUNE

PARTIDELE POLITICE

GRUPURI DE INDIVIZI

NAŢIUNE-NA ŢIONALITĂŢI ETC.

PARTIDE

ANEXA NR. 2

STATUL - CA ELEMENT AL SISTEMULUI POLITIC

TIPURI DE STATE STATE STATE UNITARE FEDERALE CONFEDERAŢ II DE STATE
TIPURI DE STATE
STATE
STATE
UNITARE
FEDERALE
CONFEDERAŢ II
DE STATE

PUTEREA CENTRALĂ DIRIJEAZĂ Ş I CONTROLEAZĂ ORGANELE LOCALE

COMUNITATE DE STATE NESUVERANE ŒN CARE STATUL CENTRAL ARE COMPETEN ŢE DISTINCTE FAŢĂ DE STATELE MEMBRE

COMUNITATE DE STATE ŒN CARE STATELE MEMBRE Œ ŞI PĂSTREAZĂ INDEPENDENŢA

UNELE DECIZII SE IAU ŒN COMUN LA NIVEL CENTRAL