Fondul Monetar International VIOLETA FMI a fost conceput in iulie 1944 la o conferinta a Natiunilor Unite tinuta la Bretton Woods,

New Hempshire,U.S.A cand reprezentantii a 45 de guverne au stabilit de comun acord sa puna bazele unei institutii pentru cooperare economica, proiectata pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criza din anul 1930. In timpul acelei decade pe masura ce puterea celor mai puternic industrializate state scadea, acestea au incercat sa-si apere economiile prin cresterea restrictiilor asupra importurilor, prin restrictii in ceea ce priveste achizitia bunurilor de peste hotare si detinerea de moneda straina impuse cetatenilor. Dar aceste masuri nu au fost potrivite sitautiei deoarece ele nu au facut decat sa ingreuneze comertul extern, sa micsoreze veniturile si sa creasca rata somajului.Astfel nivelul de trai in aceste state a intrat intr-un declin acut. Pe masura ce Al Doilea Razboi Mondial lua sfarsit statele aliate fruntase au inceput sa contureze variate planuri pentru a restaura ordinea in relatiile monetare internationale, astfel ca la conferinta de la Bretton Woods a luat nastere FMI. Obiectivele acestei institutii au fost aceleasi atunci cand a fost infiintata ca si cele din perioada actuala. Din acea perioada s-au constat cresteri ale veniturilor fara precedent, si desi beneficiile cresterii economice nu s-au manifestat in mod egal pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrasteaza in mod special cu perioada in care au avut loc marile conflagratii. Obiectivele si rolul Fondului Monetar de Investitii au devenit din ce in ce mai importante si din simpla cauza a cresterii numarului de membri.Acest numar de state membre a crescut de peste 4 ori fata de initialul de 45 de state implicate in creearea lui, fapt ce reflecta obtinerea independentei politice a mai multor state in curs de dezvoltare si mai recent a colapsului blocului sovietic. Expansiunea numarului de state membre impreuna cu schimbarile petrecute in economia mondiala au obligat Fondul Monetar International sa se adapteze intr-o mare varietate de moduri pentru a continua sa serveasca aceleasi scopuri in mod eficient. Alaturi de FMI in 1944 a fost creata (BIRD) Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, cunoscuta si sub numele de Banca Mondiala, care a fost creata pentru dezvoltare economica pe termen lung, incluzand finantarea proiectelor de infrastructura. In timp ce FMI este preocupat cu performanta si politici financiare macroeconomice BIRD se ocupa cu dezvoltarea pe termen lung si solutii pentru eliminarea saraciei la nivel mondial. Cand FMI si BIRD au fost create, se avea in vedere aparitia unei noi organizatii pentru a promova liberalizarea comertului international, desi au trebuit sa treaca mai bine de 50 de ani pana cand World Trade Organization sa fie

infiintata(1995). In anii precedenti problemele in materie de comert fiind rezolvate prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife si Comert. Astfel Fondul Monetar International este o oganizatie a Natiunilor Unite infiintata prin tratatul din 1945 pentru a ajuta si a imbunatati sanatatea sistemului economic mondial.Sediu FMI este localizat in Washington D.C, si este condus de cele 186 de tari membre. Obiectivele FMI sunt: CATALINA

Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura baza mecanismului pentru consultatie si colaborare in priviinta problemelor monetare internationale. Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international,si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv principal al politicii economice aplicate in tarile membre. Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea depreciarii monedelor datorata schimbului de natura concurentiala. Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata,care ar elimina anumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international. De a da incredere tarilor membre prin accesul temporar la resursele proprii, deci asigurandu-le sansa de a corecta neajunsurile existente in balanta de plati, fara ca fara ca statele acestea sa fie nevoite sa recurga la masuri disructive fata de proprietatea nationala si internationala. In concordanta cu cele mentionate mai sus sa micsoreze durata si gradul de dezechilibru in balanta de plati a statelor membre

Pentru realizarea acestor obiective FMI: MARCELA Monitorizeaza schimbarile si politicile economice si financiare in tarile membre si la nivel global,si asigura consultanta in acest domeniu tarilor membre, avand ca baza cei 50 de ani de experienta. Spre exemplu: In analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000,FMI sfatuieste guvernul japonez sa sa stimuleze cresterea economica prin pastrarea nivelului saczut al ratei dobanzii, incurajand restructurarea corporatiilor si bancilor si promovand concurenta. Acorda imprumuturi tarilor membre care au probleme in ajustarea balantei de plati,nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar pentru a

sustine ajustarea si reformare politicii economice , actiune indreptata spre eliminarea defectelor si problemelor existente. Spre exemplu: In timpul crizei financiare din Asia(1997-1998) FMI actioneaza rapid pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde $. Asigura guvernelor si bancilor centrale ale statelor membre asistenta tehnica si posibilitati de trainig in acest domeniu de expertiza. Spre exemplu: Dupa colapsul Uniunii Sovietice,FMI ajuta bancile centrale ale statelor baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou sistem de tezaurizare in trecerea la economia de piata.

Principala preocupare a FMI: politicile macroeconomice si de sector financiar NINA In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa faptul ca FMI este interesat in principal de performanta unei economii ca un tot adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice,acestea cuprinzand totalul cheltuielilor, veniturile, rata somajului, inflatia, rata somajului in statul respectiv, precum si balanta de plati a acestuia. FMI isi concentreaza atentia in mod deosebit asupra politicilor macroeconomice ceea ce inseamna strategii referitoare la bugetul guvernului,managementul banilor si creditului, si rata de schimb si a politicilor de sector financiar, incluzand supravegherea bancilor si a altor institutii financiare. In plus, FMI acorda atentie binemeritata politicilor structurale care sunt capabile sa afecteze in masura destul de mare performantele la nivel macroeconomic ceea ce include politica statala fata de piata muncii, care afecteaza rata somajului si cresterea sau scaderea nivelului salariului de baza. FMI ofera consultanta fiecarui membru in ceea ce priveste modul de abordare a acestor arii mentionate mai sus, pentru a permite realizarea obiectivelor cu o eficienta crescuta - obiective precum: inflatie si rata a somajului scazuta si crestere economica sustinuta.

De unde isi obtine FMI resursele financiare? VIOLETA Resursele FMI vine in mare parte din capitalul subscris pe care statele il depun cand intra in aceasta organizatie, sau din revizuiri periodice ale acestor cote care pot fi marite. Statele membre platesc 25% din capitalul subscris in (DSR) Drepturi Speciale de Tragere, sau monede de circulatie internationala cum ar fi dollarul american sau yenul japonez;in ceea ce priveste restul de 75% al sumei FMI poate cere statului respectiv sa il plateasca in moneda proprie.Aceste cote platite determina puterea votului detinuta de un stat in cadrul FMI, cantitatea de bani cu care acesta poate fi finantat in caz de nevoie, sau chiar procentul detinut in Drepturi Speciale de Tragere. Astfel cota platita de noii membrii este proportionala cu marimea relativa a economiei statului in cadrul economiei mondiale.Deci S.U.A avand cea mai puternica economie contribuie cu cea mai mare parte din totalul cotelor adica 17,6%. Cine ia deciziile in cadrul FMI? CATALINA

FMI rspunde n faa guvernelor din rile membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar i Monetar Internaional i Consiliul Director. n vrful structurii organizaionale se afl Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii bncilor centrale sau minitrii de finane din fiecare dintre cele 186 de state membre. Toi guvernatorii se ntlnesc o dat pe an n cadrul ntlnirii Anuale a FMI i a Bncii Mondiale. Directorul general al FMI este Dominique Strauss-Kahn din Frana. Consiliul de Guvernare in care fiecare tara membra este reprezentata, este cea mai mare autoritate in cadrul FMI, se intruneste anual odata cu Intalnirea Anuala a FMI si a Bancii Mondiale.Fiecare stat mambru stabileste un guvernator ( de obicei ministrul de finante sau presedintele Bancii Centrale) si un guvernator alternativ.Consiliul de Guvernare decide cum se procedeaza in cazul problemelor majore, lasand deciziile de zi cu zi Consiliului Executiv. Probleme cheie cu privire la sistemul monetar international sunt luate in considerare de 2 ori pe an intr-un comitet al Guvernatorilor numit Comitetul Financiar Monetar International (CMFI).Un comitet comun al Consiliului de Guvernator si al Bancii Mondiale raporteaza Guvernatorilor schimbarile de politica monetara si alte probleme ce privesc tarile in curs de dezvoltare. Consiliul Executiv este alcatuit din 24 de directori executivi, impreuna cu un director care prezideaza acest consiliu.Ei se intalnesc de obicei de 3 ori pe saptamana, in sesiuni ce au ca durata o zi intreaga,si chiar si mai des daca este 4

necesar.Intalnirile au loc la sediul organizatiei in Washington D.C.Principalele state membre au reprezentanti in acest consiliu in mod permanent, celelalte 16 locuri fiind alese pe termen de 2 ani de grupuri de state.Spre deosebire de alte institutii de acest gen care folosesc principiul- fiecare stat are un vot in cadrul FMI votul fiecarui stat este proportional cu marimea capitalului varsat.Astfel principalele membre au un loc permanent in acest Consiliu,celelalte 16 locuri fiind impartite intre restul statelor membre, dierctorii fiind alesi pentru perioade de 2 ani pe grupuri de tari.Consiliul executiv isi alege un presedinte si unul sau doua ajutoare directe pentru acesta dintre proprii membri.Acesta conduce afacerile FMI sub directivele intregului consiliu pe care il prezideaza. Documentele care asigura baza deliberarilor facute de Consilul Executiv si cel de Guvernare sunt realizate de Staff-ul FMI care cuprinde peste 2800 de angajati civili din diferite state. Instrumentele de imprumut ale FMI si evaluarea acestora: MARCELA

FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza reflectand tipul balantei de plati si circumstantele carora se adreseaza. Acordurile Stand-by formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un acord Stand-By asigura unui stat membru ca poate sa obtina o cantitate de bani stabilita, de obicei in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen scurt in ceea ce priveste balanta de plati. Facilitatea rezervei suplimentare. Furnizeaz finanare adiional pe termen scurt rilor membre care au dificulti la balana plilor datorit unor neateptate pierderi de ncredere pe pia reflectate n scurgeri de capital. Linii de credit contingente. Linii de precauie prin care membrii sunt antrenai s ating politici economice puternice pentru a obine finanarea FMI pe termen scurt cnd sunt ameninai de pierderi neateptate de ncredere datorit dificultilor din alte ri. Asisten de urgen. Introdus n 1962 pentru a ajuta membrii s se descurce cu probleme de pli datorit unor dezastre naturale, aceast form de asisten a fost extins n 1995 pentru membrii care au ieit din conflicte militare cu capacitatea instituional i administrativ precar. n prezent, mprumutaii de FMI sunt fie ri n curs de dezvoltare,ri n tranziie de la planificarea centralizat la sistemul economiei de pia ori ri care se refac din crize financiare.Multe din aceste ri au acces limitat la pieele de capital internaionale datorit dificultilor economice. 5

Particulariti ale mprumuturilor fcute de FMI NINA FMI nu este o agenie de ntrajutorare sau o banc de dezvoltare.mprumut pentru a-i ajuta membrii s se descurce cu probleme la balana de pli sau pentru a reface creterea economic susinut. Spre deosebire de mprumuturile ageniilor de ntrajutorare fondurile FMI nu sunt alocate pentru activiti sau proiecte particulare. Acordarea mprumuturilor FMI sunt condiionate de anumite politici: ara mprumutat trebuie s adopte politici pentru a corecta balana plilor. Astfel aceste condiii asigur c ara respectiv nu va amna deciziile grele, sau nu va acumula n continuare datorii i va putea s devin puternic i astfel va putea restitui creditul.ara mprumutat i FMI trebuie s se neleag n privina politiclor economice ce sunt necesare.FMI aloc fondurile n trane legate de nevoile rii respective n politicile economice adoptate. ntre 2000-2001 FMI s-a axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fr a interveni n politica rii respective. mprumuturile FMI sunt temporare.n funcie de faciliti, mprumuturile pot fi pe perioade de ase luni sau de maxim patru ani.Perioada de rambursare este ntre 3 ani i 5 ani pentru mprumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri stand-by) sau 4 ani i 10 ani pentru mprumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri extinse), dar Consiliul Executiv a fost de acord s introduc perspectiva unor durate de rambursare mai mici: ntre 2 i 4 ani pentru acorduri stand-by i ntre 4 i 7 ani pentru acorduri extinse. FMI ateapt ca mprumutaii si s dea prioritate rambursrii mprumuturilor sale.ara mprumutat trebuie s rambueseze banii la data stabilit pentru ca fondul s poat mprumuta i alte ri care au nevoie de fonduri. n majoritatea cazurilor cnd FMI aprob acordarea mprumuturilor nseamn c ara respectiv se afl pe drumul cel bun n politica economic i astfel sunt ncurajai investitorii strini s investeasc n ara respectiv Mecanisme i politici de finanare oferite de Fondul Monetar Internaional VIOLETA Accesul statelor membre la resursele Fondului Monetar Internaional Articolul V din statutul FMI prevede pentru rile membre posibilitatea de a face apel la resursele financiare ale Fondului. Prin accesul la resursele sale, FMI ncurajeaz politici privind realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea schimburilor interne, precum i facilitarea micrilor de capital internaional. n acest mod sunt ncurajate rile care se confrunt cu un deficit al balanei de pli s nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internaional. De asemenea, statutul FMI mai prevede c resursele obinute de la Fond au un caracter temporar, deoarece,dac ar fi accesate n mod continuu pe termene medii sau lungi, s-ar putea ncuraja practicile( politicile ) nefaste. 6

Statele mebre ale Fondului apeleaz, n principal, la resursele acestuia pentru a-i acoperi deficitul balanei de pli. Accesul la resursele FMI se face pe baza unor principii: Acces egal la resursele FMI., care se pun la dispoziia rilor membre n mod uniform,fr anumite diferene.Statutul FMI nu face deosebiri n accesul rilor membre la resursele financiare. Accesul la resursele FMI depinde de situaia balanei de pli. Accesul la resurse este dependent de necesitile membrilor privind balana de pli, precum i de capacitatea de ajustare a economiei i de restituire a sumelor ctre FMI. Asigurarea accesului liber la resursele FMI. Conform acestui principiu, operaiile rilor membrec cu Fondul se realizeaz numai din iniiativa acestora. Condiionalitatea n utilizarea resurselor FMI. rile membre are care cer acces la resursele Fondului se angajeaz s formuleze i s implementeze programe economice pentru ajustarea macroeconomic i programe prin care acioneaz n vederea eliminrii deficitului balanei de pli. Acest principiu urmrete, de asemenea, s asigure certitudinea c ara care a solicitat acces la resurse va fi n msur s rscumpere moneda naional de la FMI n termenul stabilit. Exigenele FMI la acordarea asistenei financiare ctre rile membre se justific prin faptul c asigur protecia resurselor i accelerarea procesului de ajustare n rile beneficiare. Uneori , Fondul Monetar Internaional este criticat pentru faptul c aplic un model rilor carro le acord asisten financiar fr a ine seama de particularitile economiei lor. FMI urmrete promovarea unor reforme macroeconomice, recomand devalorizarea monedei pentru restabilirea schimburilor externe, reducerea cheltuielilor publice i creterea dobnzilor, dar devalorizarea nu restabilete n toate cazurile echilibrul extern.

Romania FMI

CATALINA

Romania a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar International prin varsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romania devenind in acel moment al 125-lea stat membru al FMI. Cota-parte de participare a Romaniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane DST, care a reprezentat 0,48% din total. Varsarea acestei cote i-a conferit tarii noastre un numar de 10.552 voturi, reprezentand 0,49% din total. Romania dispune in prezent de disponibilitati la FMI care pot fi trase in urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile in limitele implementarii programelor de reforma convenite cu Fondul. Romania contribuie la luarea deciziilor in cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR, Mugur Isarescu si ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care indeplineste functia de guvernator supleant. Dupa aderarea sa la Fond, Romania a participat activ, in perioada 1972-1974, la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar in perioada 1974-1976 la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI. Drepturile si International obligatiile Romaniei MARCELA ca tara membra a Fondului Monetar

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi: dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica; dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de Fond; dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979; dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI; dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale; 8

NINA In urma aderarii la FMI, tara noastra si-a asumat si o serie de obligatii, si anume: subscrierea si varsarea cotei-parti de capital; convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul american; sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile economice internationale; sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre; sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

VIOLETA :Incepand cu anul 1972, tara noastra a incheiat pana in prezent cu Fondul Monetar International 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice. Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar International pana in anul 1989 Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI. Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST. Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat pe 8 septembrie 1978, Romania primind 64,1 milioane DST. Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5 milioane DST.

CATALINA De retinut ca pana la sfarsitul anilor '90, Romania nu avea datorii externe nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate esalonat, in mai multe transe. Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale. Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima transa. Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de reforma. Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere temporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o oarecare crestere.

10

MARCELA Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste, stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei nationale, indisciplina financiara etc. Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie, care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati). Masurile de reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei, stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a. NINA Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc. Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic. Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica 11

a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine). Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica. Al saptelea acord stand-by incheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica, acordul a fost suspendat. FMI ndeplinete 3 funcii principale: supraveghere, asisten tehnic i creditare. 1. Asistena financiar ncepnd cu 1972, Romnia a folosit resursele FMI n unsprezece ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Tipul Acordului Data Aprobrii Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by preventiv Stand-by 10/03/75 09/09/77 06/15/81 04/11/91 05/29/92 05/11/94 04/22/97 08/05/99 10/31/01 07/07/04 05/04/2009 Data ExpirriiSuma AprobataSuma Trasa sau Rezilierii (milioane SDR) (milioane SDR) 10/02/76 09/08/78 01/14/84 04/10/92 03/28/93 04/22/97 05/21/98 02/28/01 10/15/03 07/07/06 03/15/2011 95.0 64.1 1,102.5 380.5 314.0 320.5 301.5 400.0 300.0 250.0 11443.0 95.0 64.1 817.5 318.1 261.7 94.3 120.6 139.75 300.0 0 (nefinalizat)* 6088

Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind ncheiata. Dup expirarea Acordului, n iulie 2006, fr a fi aprut necesitatea efecturii de trageri, colaborarea Romniei cu FMI n domeniul macroeconomic continu sub forma consultrilor anuale. 12

n data de 4 mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat un nou Acord stand-by pe 24 de luni, n valoare de 11.44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar internaional care include alte 5 miliarde EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanei de pli, 1 miliard EUR din programele DPL ale Bncii Mondiale i 1 miliard EUR de la alte instituii internaionale. Totalul creditelor nerambursate la sfritul lunii octombrie 2009 se ridica la 6088 milioane DST, respectiv 690.95% din cot. 2. Supraveghere i Consultri anuale VIOLETA Funcia de supraveghere este stipulat n Articolul IV al Statutului FMI, modificat n 2007, dup aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfritul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei funcii n contextul globalizrii actuale, FMI propune o serie de msuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu. Decizia din 2007 privind supravegherea bilateral. n iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima dat de la sfritul anilor 70 prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale rilor Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie s vizeze n principal stabilitatea extern i s evalueze riscurile i vulnerabilitile unei economii. Consolidarea practicilor de supraveghere. n cadrul supravegherii FMI, o atenie deosebit a nceput a fi acordat sectorului financiar, odat cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) i prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar i pieele de capital, n evalurile macroeconomice. Supraveghere pe baze multilaterale. FMI actualizeaz continuu evalurile privind tendinele economice la nivel regional i mondial. Principalele instrumente de supraveghere regional i global sunt cele dou rapoarte semi anuale, World Economic Outlook i Global Financial Stability Report. Primele consultri multilaterale cu privire la dezechilibrele mondiale, ncheiate pe 7 august 2007, arat nevoia de consolidare a acestor evaluri la nivel regional i mondial. Pentru dezvoltarea n continuare a supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele msuri care vizeaz modificri organizaionale, activitatea de cercetare, discuii cu privire la politicile economice i comunicare. n plus, rapoarte regionale - Regional Economic Outlook Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semi-anual. Cel mai recent REO pentru Europa vizeaz consolidarea sistemului financiar. n Romnia, FMI conduce procesul de supraveghere n mod regulat prin Consultrile din cadrul Articolului IV. La data de 25 iunie 2008, Comitetul Executiv 13

al FMI a finalizat consultrile n cadrul Articolului IV cu Romnia. n urma acestora au fost exprimate aprecieri pentru performanele economice ale rii noastre, fiind lansat ns un avertisment asupra riscurilor decurgnd din dezechilibrele induse de sectorul privat i vulnerabilitile externe. Recomandrile specialitilor FMI vizeaz o politic fiscal mai puin stimulativ, o politic monetar prudent i relansarea reformelor structurale pentru asigurarea sustenabilitii creterii economice. 3. Asistena tehnic CATALINA Tranziia n Romnia a fost susinut prin asistena tehnic substanial din partea ageniilor multilaterale i a donatorilor bilaterali. FMI a oferit sprijin n mai multe domenii, n peste 40 de misiuni de asisten tehnic din 1990 pn acum. Asistena din partea experilor Fondului s-a axat pe un numr de domenii cheie, printre care: reformele fiscale, modernizarea bncii centrale i a sistemului bancar, crearea unei structuri legale orientat ctre pia, cursuri de instruire i mbuntirea colectrii i raportrii datelor statistice. Implementarea unei reforme cuprinztoare a administraiei fiscale n conformitate cu recomandrile mai multor misiuni de asisten tehnic de la Departamentul de Afaceri Fiscale ale Fondului a demarat n ianuarie 2003. La 6 noiembrie 2002 a fost finalizat raportul de ar FMI nr. 02/254) n continuare, n 2003 a fost finalizat un FSAP, n timp ce asistena tehnic din partea Departamentului Sisteme Monetare i Financiare al Fondului privind intirea inflaiei continu. Recent, autoritile romne s-au angajat s actualizeze FSAP pn la sfritul anului 2008. Asistenta tehnic oferit de FMI sprijin dezvoltarea resurselor productive ale rilor membre, ajutndu-le s-i formuleze politici economice i fiscale n sprijinul creterii economice. FMI ajuta aceste ri s-i consolideze capacitile umane i instituionale, i s formuleze politici macroeconomice, structurale i fiscale corespunztoare. Asistena tehnic reprezint aproximativ o cincime din bugetul operaional al FMI. Finanarea asistentei tehnice se face att din resurse interne, ct i externe, cele din urm reprezentnd fonduri din partea donatorilor bilaterali i multilaterali. FMI a oferit Romniei asisten tehnic n numeroase domenii, cum ar fi administrare fiscal i vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare i organizarea bncii centrale, supraveghere bancar, intirea inflaiei, statistic i practici procedurale i instituionale pentru prevenirea splrii banilor. Aranjamente de curs de schimb Din luna august 1994, funcioneaz o pia interbancar descentralizat utiliznd tranzacii directe. Cursul de referin oficial publicat de BNR este o medie a cursurilor raportate pentru tranzaciile interbancare i cu clienii. Romnia a 14

acceptat obligaiile prevzute n Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.

15

mprumutul FMI va fi acordat Romniei n 8 trane

mprumutul convenit de autoritatile romne cu Fondul Monetar International (FMI), in valoare totala de 19,95 de miliarde de euro, va fi acordat Romniei in opt transe, in functie de rezultatele evaluarilor trimestriale efectuate la Bucuresti de catre expertii FMI, dupa cum rezulta din textul Acordului Stand-By, al scrisorii de intentie si al Memorandumului Tehnic, date public itatii de catre FMI. Pentru a putea fata crizei economice, Romania a fost nevoita sa apeleze la finantare externa, a carei valoare se ridica la 19,95 miliarde dolari, dintre care 12,95 provin de la Fondul Monetar International, 5 miliarde euro de la Comisia Europeana, un miliard euro de la Banca Mondiala si un miliard euro de la Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare si Banca Europeana de Investitii. Prima transa, in valoare de 4,37 de miliarde de DST (drepturi speciale de tragere, echivalent cu 5 miliarde de euro), a fost deja virata in 6 mai, imediat dupa aprobarea de catre boardul institutiei financiare internationale a Acordului StandBy. Ulterior, pe baza situatiei rezultate din prima evaluare, care va avea loc la finele lunii iunie, cea de-a doua transa, in valoare de 1718 milioane DST, va fi virata la data de 15 septembrie 2009. FMI: Au fost acordate Romaniei transele restante din imprumut Articol scris de Cosmin Dincu mari, 23 februarie 2010 In cursul zilei de 22 februarie 2010, dupa cum s-a convenit cu prilejul ultimei vizite de evaluare a misiunii Fondului Monetar International (FMI) in Romania, a fost virata suma de 2,45 miliarde euro, adica 2,18 miliarde Drepturi Speciale de Tragere - DST (reprezentand cea de-a treia si a patra transa a imprumutului acordat tarii noastre prin acordul stand-by). Potrivit autoritatilor de la Bucuresti, circa 50% din cele 2,45 miliarde euro au ca destinatie finantarea directa a deficitului bugetar, in timp ce diferenta va alimenta conturile Bancii Nationale a Romaniei (BNR), pentru sustinerea cursului de schimb, informeaza oficialii BNR. Prin aprobarea concluziilor din ultimele doua variante ale raportului de evaluare a programului economic convenit cu membrii guvernului, directorii executivi ai FMI au acceptat, din nou, derogarea solicitata de statul roman in ceea ce priveste tinta de volum a arieratelor acumulate de catre bugetul general consolidat. Astfel, desi se impunea initial ca arieratele statului sa fie reduse la zero la finalul lui 2010, ulterior termenul s-a modificat, fiind stabilit pentru luna aprilie 2011. Suma livrata Romaniei de FMI, stabilita in acordul stand-by incheiat pe doi ani, se ridica la 9,32 16

miliarde euro (8,26 miliarde DST), iar imprumutul stabilit prin programul aprobat la data de 4 martie 2009 de aceasta institutie financiara se situeaza la 12,91 miliarde euro (11,443 miliarde DST). Pachetul total de finantare externa, de la Fondul Monetar International, Uniunea Europeana, Banca Mondiala si Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD), insumeaza 19,95 miliarde euro. In ultima perioada, atat reprezentantii Ministerului de Finante, cat si cei ai FMI au anuntat ca, daca economia isi va relua ascensiunea, urmatoarele transe din imprumut ar putea sa nu mai fie necesare. Deocamdata, cu ocazia eliberarii celor 2,45 miliarde euro, John Lipsky, director executiv adjunct al FMI, a declarat: "Implementarea masurilor antirecesiune de catre autoritatile de la Bucuresti a fost consistenta, in pofida mediului economic si politic dificil. In prezent, Romania se confrunta cu provocari fiscale majore, iar deficitul trebuie redus pentru a indeplini criteriile de acces la zona euro. Tinta de deficit pentru anul 2010 se plaseaza intr-un punct de echilibru intre situatia economica inca precara si obiectivele de consolidare pe termen mediu si lung. Sectorul financiar din Romania continua sa faca fata crizei cu bine, in ciuda cresterii numarului de credite neperformante. Vigilenta in supraveghere este in continuare necesara, pentru a raspunde amenintarilor la adresa stabilitatii sistemului". Urmatoarele inspectii ale expertilor FMI vor fi efectuate la sfrsitul lunilor martie, iunie, septembrie si decembrie 2010. n cazul in care Romnia va reusi sa isi indeplineasca in totalitate criteriile de performanta convenite prin Acordul Stand-By, celelalte transe ale imprumutului vor fi puse la dispozitia autoritatilor romne la 15 iunie, apoi la 15 septembrie si 15 Decembrie 2010. Ele vor avea valori de 768 milioane DST, 769 milioane DST si, din nou, de 769 milioane DST. Ultima transa, in valoare de 874 milioane DST, va ajunge la Bucuresti in 15 martie 2011 si va face ca acest acord sa iasa din tiparele precedentelor acorduri dintre Romnia si FMI care, dupa 1990, nu au fost duse pna la capat dect cu o singura exceptie. Pna la data la care Acordul Stand-By cu FMI va ajunge la final, expunerea institutiei financiare internationale in Romnia se va ridica la circa 10 la suta din PIB-ul Romniei, se arata in documentele date miercuri public itatii de catre FMI. Aceasta suma depaseste media altor imprumuturi acordate recent de FMI. Desi expunerea este mare, expertii Fondului apreciaza ca riscurile ca Romnia sa nu isi poata respecta obligatiile si sa nu achite serviciul datoriei sunt reduse de nivelul relativ mic al datoriei publice (anticipat sa ramna sub 26 la suta din PIB), iar datoria externa publica se va ridica la 10 la suta din PIB la finele lui 2010. Reducerea deficitului de cont curent va aduce datoria externa totala in limite controlabile. 17

Expertii FMI considera ca modul exemplar in care Romnia si-a indeplinit pna in prezent obligatiile externe fundamenteaza convingerea ca si obligatiile fata de FMI vor fi indeplinite la timp. Deficitul bugetar al Romaniei a respectat cerintele FMI Deficitul bugetar al Romaniei a ajuns la finalul anului trecut la 36,4 miliarde lei (8,6 miliarde euro), reprezentand 7,2% din PIB, in crestere de la 5,98% din PIB in noiembrie. Totusi, acesta s-a situat sub tinta de 7,3% din PIB (36,5 mld. lei) convenita cu Fondul Monetar International. Romania a agreat anul trecut cu FMI, CE, Banca Mondiala si alte institutii internationale un pachet de asistenta financiara pe doi ani de aproape 20 miliarde euro. FMI a eliberat deja primele patru transe. De asemenea, CE a dat Romaniei anul trecut prima transa de 1,5 miliarde euro, iar transa a doua, de 1 miliard de euro. La randul sau, Banca Mondiala a dat Romaniei anul trecut primul imprumut, de 300 milioane euro. Reforma FMI o agenda deschisa n anii care au trecut de la crearea sa, Fondul Monetar International s-a schimbat foarte mult. Fondata pe convingerea ca pietele functionau adesea prost, aceasta institutie apara acum suprematia lor cu fervoare ideologica. Avand initial la baza ideea ca trebuie sa se exercite presiuni internationale asupra tarilor lumii pentru ca acestea sa adopte politici economice mai expansioniste, in prezent FMI ofera fonduri numai daca statele respective adopta politici restrictive. n unele situatii, recomandarile sau politicile FMI s-au dovedit a avea efecte contrare asupra economiilor vizate, adancind si mai mult criza acestora. n ultimii 25 de ani, institutiile de la Bretton Woods (FMI si Grupul Bancii Mondiale) s-au confruntat cu o serie de incidente financiare. Acestea au indus dezechilibre si vulnerabilitati sistemice care au fost evidente in crizele financiare din Mexic sau Asia de Est si perturbatii financiare, datorita efectului de contagiune, pe diferite piete si in diferite tari, ca de exemplu in timpul crizei din Rusia. Primele crize sistemice majore prabusirea sistemului monetar bazat pe etalonul aur-devize si pe fixitatea cursurilor valutare au fost surprinzatoare. Spre deosebire de anii `30, relatiile monetare nu au degenerat intr-un haos total, sub auspiciile FMI pastrandu-se totusi un anumit nivel de cooperare. Mai tarziu, sistemul monetar-financiar international a fost expus la un sir de crize, la inceputul anilor `80, dar FMI a fost condamnat pentru rolul sau in crizele financiare de la jumatatea anilor `90. Avand in vedere diferentele de natura ale acestor crize, exista tentatia de a le clasifica pe generatii. Crizele anilor `80 au fost considerate modele de prima 18

generatie. Cresterea indatorarii publice finantate prin aportul de capital bancar a devenit nesustenabila in urma accelerarii inflatiei si supraevaluarii cursurilor valutare. Factorii determinanti ai acestor crize erau de natura macroeconomica, sursele lor putand fi regasite in sectorul public, respectiv incompatibilitatea intre dezechilibrul finantelor publice si constrangerile externe. Crizele de a doua generatie (de exemplu, criza obligatiunilor din 1994) au fost crize de piata, dinamica lor fiind independenta de dimensiunile macroeconomice observate. Criza asiatica se inscrie intre modelele de a treia generatie, ea gasindu-si sorgintea in insusi sistemul financiar. Specificul dinamicii crizei este dat de interdependenta riscurilor. Mecanismul pus la punct pentru administrarea crizelor de prima generatie a fost validat prin Consensul de la Washington - stabilit intre FMI, Banca Mondiala si Trezoreria SUA - cu privire la politicile bune pentru tarile in curs de dezvoltare, consens care a marcat o abordare complet diferita a problemei dezvoltarii si stabilitatii economice. Este o doctrina care glorifica liberalizarea financiara, simultan cu acreditarea FMI pe post de tutore al politicilor economice si de furnizor de finantari in cadrul ajustarii structurale. FMI a dezvoltat o serie de facilitati de finantare, a prelungit scadenta, a largit permanent limitele accesului la resursele sale. Astfel, si-a adjudecat rolul de intermediar financiar care s-a dovedit incompatibil cu crizele de a treia generatie. Gestionarea acestor crize nu presupune substituirea finantarii private oprite pentru perioade indelungate, ci recastigarea increderii pietelor si impiedicarea contaminarii. Trasatura comuna a acestor crize a fost aceea ca au crescut in slabiciuni la nivelul politicilor economice nationale, accentuate de fluxurile internationale de capital si adesea in combinatie cu regimul cursurilor fixe nesustinute. n multe din aceste cazuri, supravegherea FMI nu a fost una cu rol de prevenire (ex ante) si nici una transparenta, accentuand slabiciunile economiei nationale si ale sectorului financiar sau intrebandu-se in legatura cu inconsistenta politicilor economice intr-un regim de cursuri fixe. Academicieni, factori de decizie si organizatii neguvernamentale au criticat deopotriva FMI pentru ca a sprijinit liberalizarea rapida a contului de capital si politicile care serveau in principal interesele creditorilor, pentru ca nu a acordat atentia cuvenita intereselor de stabilitate si crestere si pentru ca nu a fost suficient de deschis la sfaturile din afara. Desi unele critici sunt justificate, nu se poate insa exagera - ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi existat FMI? Pe de alta parte, Fondul a reactionat si a modificat unele politici, de exemplu in ceea ce priveste liberalizarea contului de capital. Dupa crizele din Asia si Rusia s-a repus in discutie regandirea sistemului monetar-financiar international. n acest scop s-a format Forumul pentru stabilitate financiara (FSF Financial Stability Forum), condus de oficialul cu

19

pozitia cea mai inalta la Banca Reglementelor Internationale, dar fervoarea ce a caracterizat perioada imediat urmatoare aparitiei crizelor s-a stins destul de rapid. Eficienta asistentei externe depinde foarte mult de credibilitatea acestui proces. Institutiile internationale pot adauga greutate vocilor locale. n mandatul sau de supraveghere, FMI intampina o serie de limitari critice. n incercarea de a oferi o asistenta corespunzatoare, Fondul este constrans, de exemplu, de progresul economic al tarii sau de bunavointa autoritatilor de a urma sfaturile sale. Pe baza experientei mai multor tari a aparut un consens in legatura cu cadrul general de orientare al diferitelor politici, care serveste scopului cresterii economice durabile si poate ajuta la prevenirea crizelor. Aceste politici includ, printre alti factori, sprijinirea mediului micro si macroeconomic, dezvoltarea unei economii de piata competitive, deschiderea catre comertul international si investitii, stabilitatea preturilor si a cursului valutar. O serie din criticile aduse FMI au fost reinviate in anul 2000 in Raportul Meltzer, care a descris conditionalitatea in obtinerea finantarii ca fiind fortata si ineficienta. Fondul a incercat sa tina cont de aceste divergente in anul 2001, cand sub conducerea Directorului general Horst Kohler a emis noi principii pentru a limita numarul si scopul conditiilor de politica economica in programele individuale. Conditionalitatea nu si-a gasit insa locul in agenda de lucru a Fondului, in ciuda atentiei sporite acordate nevoii de reforme structurale in tarile emergente, in special in ceea ce priveste sectorul financiar. Tot mai multe voci au sustinut de-a lungul timpului reformarea acestei institutii si adaptarea ei la noile conditii din economia mondiala. n acest sens, FMI si Grupul Bancii Mondiale au demarat un proces de evaluare a politicilor tarilor membre in urmatoarele domenii - calitatea datelor, transparenta politicii monetare si a celei financiare, transparenta fiscala, supravegherea bancara, asigurari, sisteme de plati, titluri de valoare, combaterea spalarii banilor, guvernanta corporativa, contabilitate, audit, insolvabilitate si drepturi ale creditorilor - prin prisma standardelor si codurilor internationale de buna practica (Reports on the Observance of Standards and Codes). Aceste evaluari urmaresc nu numai sa sprijine tarile membre in identificarea slabiciunilor politicilor lor, ci si sa ajute participantii pe piata in luarea celor mai bune decizii de investitii. Recomandarile de reforma au privit flexibilitatea cursului de schimb si schimbarea sistemului de repartizare a voturilor in organismele de conducere ale FMI prin cresterea reprezentarii economiilor din Asia, reducerea voturilor europenilor si un vot suplimentar pentru Africa. Au existat si propuneri de reforma radicala a sistemului monetar-financiar international: George Soros (1997) pentru crearea unei agentii internationale de asigurare a investitiilor; John Eatwell si Lance Taylor (1998) pentru instituirea unei autoritati globale de reglementare. 20

Criza financiara actuala a readus Fondul Monetar International in lumina reflectoarelor, dupa ce a intervenit in tari precum Ungaria, Ucraina si Romania. n acest context, se impune reformarea FMI si a Grupului Bancii Mondiale pentru a face fata noilor circuite globale ale capitalului, pentru a reflecta importanta Chinei si puterea financiara a statelor arabe din Golf. La Summit-ul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009 s-a stabilit un Plan global de reforma a sistemului financiar international pe doua directii majore, fiind recunoscut faptul ca o criza globala necesita o solutie globala. Prima directie priveste consolidarea sistemului financiar international, convenindu-se asupra transformarii Forumului pentru stabilitate financiara (FSF Financial Stability Forum) in Consiliul de stabilitate financiara (FSB Financial Stability Board), cu un mandat extins de promovare a stabilitatii financiare, avand ca membri tarile G20, membrii FSF, Spania si Comisia Europeana. Consiliul de stabilitate financiara trebuie sa colaboreze cu FMI pentru a crea un sistem de avertizare timpurie a riscurilor macroeconomice si financiare si pentru a decide actiunile necesare pentru contracararea efectelor negative ale unor viitoare crize. A doua directie urmareste reforma institutiilor financiare internationale pentru a depasi criza actuala si a preveni aparitia unor noi crize. n acest sens, s-a hotarat revizuirea sistemului de formare a resurselor FMI si a instrumentelor de finantare utilizate, consolidarea supravegherii Fondului si imbunatatirea reprezentarii in FMI a tarilor emergente si in curs de dezvoltare. n cadrul Summit-ului G20 de la Pittsburgh din 24-25 septembrie 2009 s-a creionat un Plan de reforma a institutiilor financiare internationale, pentru a face fata provocarilor secolului XXI. Tarile membre s-au angajat la o modificare a sistemului de stabilire a cotelor de subscriere la capitalul FMI pentru o mai buna reprezentare a tarilor in curs de dezvoltare, la transferul unei cote-parti catre tarile in curs de dezvoltare si cu piete emergente dinamice si la o modernizare a FMI si a Grupului Bancii Mondiale ca element esential al efortului de imbunatatire a credibilitatii, legitimitatii si eficientei acestor institutii. Principalele discutii in cadrul Reuniunii anuale a FMI si Grupului Bancii Mondiale de la Istanbul din 6-7 octombrie 2009 s-au axat pe reformarea FMI si impactul social al crizei financiare. Deciziile luate la Istanbul prevad o reforma care sa asigure ca, in noul sau mandat, Fondul va actiona mai eficient in preintampinarea crizelor financiare si va acorda mai multa putere de vot tarilor sub-reprezentante. O astfel de reforma trebuie sa urmareasca o crestere a flexibilitatii in finantarea tarilor in curs de dezvoltare si o monitorizare multilaterala a sistemului monetarfinanciar international. Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, intentioneaza sa transforme aceasta institutie intr-un fond de asigurare, la care actionarii sai sa poata apela atunci cand au nevoie. Este dificil ca o astfel de propunere sa obtina acordul celor 21

186 de state membre, in conditiile in care multe dintre acestea considera Fondul drept o entitate controlata de tarile bogate. Mai mult decat atat, FMI are un sistem de asigurare - linia de credit flexibila - de care au beneficiat tari precum Polonia, Mexic si Columbia. Rolul financiar al FMI trebuie si poate fi unul de catalizator, sub rezerva resurselor sale limitate. Exista temeri legate de utilizarea prelungita a resurselor Fondului, lucru care contravine mandatului sau. Tarile care beneficiaza de programe de sprijin de la Fond de ani de zile sau de decenii nu demonstreaza succesul institutiei. Astfel, FMI trebuie sa incerce sa previna situatiile de genul celor in care tarile lumii sa devina dependente de finantarea pe care el o ofera. Avand in vedere noua arhitectura monetar-financiara internationala care se contureaza, FMI trebuie sa isi asume un rol diferit ca imprumutator de ultima instanta si sa se pozitioneze ca arbitru pe pietele financiare internationale. Este necesar sa ofere in continuare asistenta financiara, de preferat in colaborare cu alte institutii de credit, tarilor care promoveaza politici economice si financiare corespunzatoare, dar care temporar sufera o pierdere a increderii investitorilor. Dar trebuie sa actioneze mai mult decat un pompier si mai putin decat un politist. De asemenea, se impune cresterea rolului si implicarii FMI in calitatea sa de coordonator al negocierilor de restructurare a tarilor membre. FMI va trebui sa incurajeze mai mult institutiile de credit pentru a finanta impreuna diferite sectoare ale economiei mondiale. Toate acestea sustin faptul ca in continuare este necesara o evolutie si nu o revolutie. Concluzii Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor nerentabile etc. FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania, conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei romanesti. 22

23