Sunteți pe pagina 1din 3

O ecuatie frumoasa sau Ecuatia lui Euler

Poate matematica sa fie frumoasa? Majoritatea oamenilor inteleg frumusetea unei picturi, unei melodii, dar cum ramane cu frumusetea matematicii? Numim opere de arta tot ce este placut ochiului, estetic, sau orice care exprima idei fundamentale intr-un mod aparte, deosebit. Matematicienii simt acelasi lucru cand vine vorba despre dovezile matematice elegante si concise. Multi spun ca cel mai frumos rezultat dintre toate il reprezinta Ecuatia lui Euler: Leonhard Euler (pronuntat oiler) a fost un matematician elvetian al secolului XVIII, fiind considerat unul dintre cei mai buni matematicieni care au existat. Dar pentru a descoperi frumusetea acestei ecuatii trebuie sa ii intelegem sensul. Sa incepem cu numerele. Ar trebui sa fim familiarizati cu de la orele de matematica atat din generala, cat si din liceu. Impartind circumferinta unui cerc la diametrul acestuia, rezultatul va fi intotdeauna (3,14159), un numar cu un infinit sir de zecimale. Numere precum sunt numite numere irationale pentru ca nu se pot scrie ca un raport sau ca o fractie. Numarul e este si el un numar pe care l-ati intalnit in scoala la orele de matematica, dar chiar si la fizica in semestrul trecut. Functia f(x)=ex are proprietatea folositoare ca este propria-i derivate. In alte cuvinte, f(x)=f(x)=ex. Ca si , e este un numar irational care incepe cu 2,71828, avand si el un numar infinit de zecimale. Numerele care nu se termina niciodata sunt suficient de ciudate, dar i este si mai ciudat. Multiplii lui i sunt denumiti numere imaginare, dar nu sunt mai putin reale decat cele obisnuite. La inceput, matematicienii l-au folosit in rezolvarea problemelor de aflare a radacinilor patrate, dar usor-usor a acaparat tot, de la ingineria electrica la grafica pe calculator. Pentru a intelege de ce avem nevoie de numerele imaginare, calculati radacina patrata a lui 4. Raspunsul este evident 2, dar si -2 este o radacina patrata de a lui 4. Dar radical de ordin 2 din -4? Poate fi 2 sau -2, deoarece radicand ambele

variante la patrat ajungem la 4. Pentru a rezolva problema, definim radacina patrata a lui -1 ca i , deci i2=-1. De aici rezulta ca radacina patrata din -4=2i, radacina patrata din -9=3i si asa mai departe. Un numar cu parte atat reala, cat si imaginara se numeste numar complex si are forma generala a+bi. Rearanjand ecuatia lui Euler, avem ei =-1. Pare imposibil ca aceste 3 numere ciudate pot impreuna sa furnizeze un asa rezultat simpluDar ce inseamna defapt sa-l ridicam pe e la puterea i* ? Explicatia lui Euler: Stim ca un calcul precum 23 poate fi scris ca 2*2*2, dar ei nu este atat de usor de transformat. Euler a realizat ca are nevoie de o noua metoda de exponentializare pentru a putea manevra numerele complexe asa ca a aplelat la notiunea de infinit. Seriile lui Taylor de functii transforma un simplu f(x) intr-o suma infinita. Orice functie care indeplineste anumite conditii poate fi exprimata ca o serie Taylor, inclusiv ex.

Euler a realizat ca poate folosi exact aceeasi formula pt eix pentru a ajunge la un rezultat similar. Puterile lui i urmaresc aceeasi regula: i1=i ; i2=-1 ; i3=-i ; i4=1 . Cand se ajunge la i5,modelul se repeta, deoarece i5=i1*i4. Folosind aceeasi regula, putem scrie:

Si grupand partile reale si cele imaginare, ajungem la:

Se observa ca cele doua grupari formeaza chiar seriile Taylor. Prima grupare reprezinta seriile lui Taylor pentru cos(x), iar cea de-a doua pentru sin(x), care a fost inmultita cu i. De aici toata lumea observa urmatoarea forma a ecuatiei:

Am reusit. Tot ceea ce mai ramane de facut este sa inlocuim x-ul cu .

Ecuatia lui Euler exprima un adevar general, valid in orice limba sau cultura. Contine5 din cele mai importante numere din matematica: 0 ; 1 ; e ; i si . Toate aceste notiuni fiind cuprinse intr-o singura expresie concisa. Daca nici asta nu este miraculos, ce altceva ar fi? CE POATE FI MAI MAGIC DECAT UN NUMAR IMAGINAR CARE INTERACTIONEAZA CU NUMERE REALE DOAR PENTRU A GENERA NIMICUL?

Referat realizat de: Tatu Teodora Clasa: X R2