Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com/
Prefata
Am asteptat acest moment Toata viata mea si chiar mai mult Si acum vad atat de clar Ceea ce nu puteam sa vad inainte. Momentul este acum sau niciodata Aceasta sansa nu va mai aparea Arunc precautia si pe mine in vant. Nu exista nicio promisiune de siguranta cu aceste aripi de mana a doua Dar sunt dispus sa aflu ce inseamna imposibilul. Un act de credinta. Voi atinge soarele sau voi muri incercand. ~ Thrice, Punctul de topire al cerii Nu putea sa cred ce vedeam. Era imposibil, mai presus de imposibil. Visam, deliram, trebuia sa fie asa. Doar asa imi puteam explica ceea ce se afla chiar in fata mea. El se uita la mine posomorat, observand in final felul in care il fixam. Nu era niciun semn de recunoastere pe fata lui, nimic care sa indice faptul ca stia cine sunt. Doar aceeasi privire intunecata, sprancenele incruntate. E gresit. E gresit. E gresit. Nu e normal. Nu poate fi. Edward? m-am inecat. Pieptul meu parea stramt, prea stramt si capul mi se invartea. Nu se putea. Era imposibil. Complet, in mod absolut imposibil. Deliram. Dar ceilalti puteau sa-l vada si ei. Imposibil. Totul a devenit negru.
Capitolul 1 Inceputuri
Am trait toata viata mea intr-un mic oras numit Columbia City, din Oregon. Atat cat stiam, era extraordinar doar prin faptul ca este cel mai plictisitor oras de pe fata pamantului, fara exceptie. Nu exista niciun mall adevarat, doar daca nu vrei sa iei in calcul mini-market-ul, ceea ce eu nu fac, si nu exista niciun magazin sau restaurant central, in adevaratul sens al cuvantului. Nu este suficient de mare pentru nimic central cu exceptia statiei de benzina. Practic, trebuia sa mergem pana in Portland pentru a face orice interesant. Nu aveam nici macar propria scoala si trebuia sa mergem pentru asta in orasul vecin, St. Helens. Pana in septembrie trecut, singurul lucru bun pe care l-a dat vreodata Columbia City era Edward Anthony Masen, vecinul meu. La saptesprezece ani, Edward era cu patru ani mai mare decat mine, dar eram cei mai buni prieteni. Nu prea erau multi de varsta noastra in oras asadar te multumeai cu ce puteai si avandu-l pe Edward Masen ca cel mai bun prieten nu era ca si cand ai fi ales ce era pe fundul butoiului, daca intelegeti ce vreau sa spun. Avea cel putin 1, 85m, inaltandu-se aproape cu un cap peste cei 1, 65m ai mei, cu parul aramiu permanent ciufulit. Pielea lui intotdeauna parea sa aiba un bronz auriu indiferent cat de innorat era afara, si ochii lui de un verde intens erau cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata. Eu, ca si restul populatiei feminine din scoala, si posibil cativa reprezentanti masculini, m-am indragostit de Edward de cand am devenit adolescenta, poate chiar mai dinainte. Din punctul meu de vedere, infatisarea lui naucitoare il califica ca a opta minune a lumii. Ca si cand fizicul lui minunat nu era suficient, Edward era si inteligent, amabil, binecrescut, amuzant si atletic. El era perfectiunea incarnata. Edward fusese vecinul meu dintotdeauna si il urmam indeaproape de cand imi puteam aminti, chiar si in vara inspaimantatoare cand el avea zece ani si era innebunit dupa serpi, broaste, melci, paienjeni si toate chestiile care misuna noaptea. Aveam chiar cutii de conserve legate cu o sfoara care se intindea intre casele noastre ca sa putem vorbi unul cu celalalt noaptea cand ar fi trebuit sa fim in pat. Nu-mi puteam imagina viata mea fara Edward. El facea ca viata sa merite traita. Din pacate, Edward a inceput sa se intalneasca cu Tanya Minarikova, o alta ciudatenie a orasului meu, care ar fi aratat mai acasa in paginile revistei Vogue decat in Micutul Orasel, USA. Era inalta cu parul blond roscat, cu ochi albastri incredibili si cu un fizic minunat pe care il mostenise de la mama ei, o fosta balerina din Slovacia. Binenteles ca Edward n-ar fi iesit decat cu o fata care sa fie aproape la fel de frumoasa ca si el. Tanya era exact opusul meu. Eu eram micuta la doar 1, 65m cu parul lung castaniu, ochi caprui si cu nimic absolut iesit din comun privitor la fizic. Nu eram un minunat supermodel si Edward nu ar fi fost niciodata interesat de mine. Din fericire, Jacob Black a intrat in viata mea, cam in acelasi timp in care Tanya intra in viata lui Edward. Mai mult ca sigur asta s-a intamplat in directa legatura cu faptul ca Edward dorea sa-si petreaca timpul singur cu prietena lui, fara Bella, si eu a trebuit sa gasesc noi cai de a ma distra.
Primul eveniment in Columbia City, care merita sa fie numit distractiv, a fost cand populatia a crescut brust cu sase si familia Brandon s-a mutat in oras. Au fost pomeniti de toata lumea toata vara, dar nu s-au strans prea multe informatii despre ei in putinele luni de cand sosisera. Totusi, era ceva legat de familia Brandon. In primul rand, fiecare dintre ei era incredibil de frumos. Ei ii faceau pe Edward si Tanya sa para complet insignifianti prin comparatie. Toti din familie erau nenatural de palizi, excesiv chiar si pentru vremea constant ploioasa din Colmbia City. Tatal era blond cu ochi scantaietori si parea prea tanar sa aiba patru copii adolescenti, si la fel arata sotia lui, o femeie cu parul ondulat de culoarea caramelului, care semana cu starletele hollywoodiene ale anilor 1930. El era un doctor de succes care lucra la patruzeci de minute distanta, in Portland, iar ea conducea de acasa o afacere proprie de decoratiuni. Copiii lor erau toti adolescenti, mai degraba spre 19 ani, chiar daca Carlisle si Esme Brandon aratau de maxim treizeci. Emmett era usor infricosator datorita staturii lui masive. Umerii lui largi si bratele musculoase erau contrabalansate de permanentul zambet care producea gropite, ca la tatal sau, si parul inchis, carliontat, ca de copilandru. Al doilea copil cu parul inchis era opusul fratelui sau, insemnand ca era incredibil de micuta, abia de 1.60m. Parul ei era taiat scurt, totusi foarte feminin si fiecare miscare a ei era gratioasa, fluida, ca un dans. Gemenii blonzi nu aveau o infatisare la fel de prietenoasa ca fratii lor cu parul inchis, amandurora lipsindu-le vesnicele zambete ale lui Alice si Emmett. Rosalie trebuie sa fi fost cea mai minunata fata pe care o vazusem in viata reala, poate chiar si in fantezii. Avea parul blond, lung pana la talie si maxilarele cu o taietura perfecta. Era ca o printesa a ghetii. Fratele ei geaman, Jasper, ar fi fost minunat daca n-ar fi avut expresia atat de rece si distanta in permanenta. Avea parul de un blond murdar, dezordonat, si era inalt, chiar daca nu era la fel de musculos ca fratele sau. Parea ca e permanent prada unor dureri si ingrozitor de nefericit ca traieste aici. Nu-l invinovateam. Auzisem ca s-au mutat aici din New York, asadar micutul Columbia City era o majora decadere. Bandon-ii cu fete de ingeri erau barfa micului nostru oras si asta doar s-a accentuat cand ei s-au izolat. Nu erau vazuti niciodata plimbandu-se prin oras sau la mini-market. Mergeau la scoala si apoi acasa, dar nimeni nu fusese invitat la ei acasa si au refuzat toate invitatiile la mici reuniuni. Era practic ceva nemaiauzit in eticheta unui mic oras si familia Brandon a ramas barfa orasului pentru ceva vreme. Ei pareau sa pastreze distanta si dupa cateva incercari esuate, micutul nostru oras era mai mult decat doritor sa le ofere spatiu. Eram interesata de aceasta familie ciudata, dar dupa o vreme nu mai erau asa de distractivi. Jake, totusi, fusese mai mult decat distractiv, dar cand am sarbatorit aniversarea de 6 luni am realizat ca am avut permanent sentimentul ca era ceva ce nu-mi spunea. A considerat ca este o paranoia a mea. Am inlaturat aceste ciudatenii, gandind ca trebuie sa fie normale. Ce stiam eu? Aveam doar 13 ani si Jake avea 16. Se mai intalnise cu fete de varsta lui inainte si eu eram inca noua in jocul asta. Din pacate, la 17 ani, Edward era cel mai intelept dintre noi toti si a vazut jocurile lui Jake. A vazut de asemenea, prin parbrizul masinii lui Jacob, un VW Rabbit, cand acesta se saruta patimas cu Leah Clearwater.
Hei, Bella a spus Edward zambindu-mi cu acelasi zambet pe care il folosea cu Dna Baker la magazin. L-am privit cu precautie in timp ce el traversa peluza si se aseza langa mine pe veranda din spatele casei mele, zambetul pentru Dna Baker fiind fixat pe fata lui bronzata. Era zambetul pentru Pretind ca sunt fericit ca vorbesc cu tine cand de fapt as prefera sa nu, care nu ii cuprindea si ochii. Pot sa vorbesc cu tine pentru un minut? Despre? am intrebat eu ezitant, inca privindu-l pe el si zambetul lui fals. Probabil ca nu paream impresionata, deoarece aproape imediat a renuntat la fata vesela si s-a uitat la mine serios. Fir-ar, e greu si-a trecut o mana nervos prin par si stomacul meu a inceput sa faca tumbe. Ce se intampla aici? Edward isi folosea zambetul fals in combinatie cu trecerea mainii prin par doar cand se gandea la ceva cu adevarat neplacut. Bella, e legat de Jacob. M-am simtit rau brusc. Ce e cu Jacob? Edward? Ce e rau cu Jacob? puteam sa-mi aud vocea ridicandu-se de ingrijorare. Este bine? Este ranit? E mai mult decat bine a spus Edward incet. M-am uitat la el confuza. Atunci ce e cu Jacob? am insistat cand am vazut ca Edward doar statea acolo uitanduse la mine cu ochi ingrijorati. I s-a incordat maxilarul pentru o secunda si apoi si-a mutat privirea. Aproape ca simteam furia radiand din el. Edward? Ce e cu Jacob? Se vede cu Leah Clearwater pe ascuns a spus brusc, tinandu-si privirea departe de ochii mei. M-am uitat la pumnii lui inclestati de furie. I-am vazut impreuna pe malul raului, la el in masina, noaptea trecuta. Pe malul raului? m-am inecat eu. Era un singur motiv pentru care Jacob ar duce-o pe Leah pe malul raului, si cu siguranta nu era pentru aerul proaspat sau panorama rustica. Imi pare rau, Bella m-a tras mai aproape de el, tinandu-ma la pieptul lui. Era neobisnuit de cald si umed pentru septembrie, dar m-am ghemuit in el oricum, avand nevoie sa simt comfortul bratelor lui. Mi-a trebuit toata vointa sa nu-l smulg din masina si sa-l arunc in rau. Esti sigur ca era el? vocea mi-a tremurat si abia mai puteam vedea, ochii umplandu-mise de lacrimi. Totul capata atata sens acum. Felul in care el tot timpul dorea sa petrecem timpul impreuna doar ziua, niciodata noaptea, faptul ca nu era niciodata acasa cand il sunam, felul in care surorile lui mai mari se uitau la mine aproape cu vinovatie. Ele stiau si nu mi-au spus. Nu realizasem. Cum de niciodata nu am realizat? Imi pare rau, Bella m-a alinat, strangandu-ma mai tare langa el. Lacrimile au rabufnit apoi si au curs libere pe obrajii mei in timp ce mi-am ingropat fata in tricoul rosu, uzat, al lui Edward.
M-a tinut pana cand lacrimile s-au oprit si m-am oprit din tremurat. Jacob fusese primul meu prieten si acum, nu doar ca am priedut asta, dar am pierdut si unul dintre cei mai vechi prieteni. Nu vroiam sa ma gandesc la el, nu vroiam sa-l vad sau sa-i vorbesc, sau sa mai aud de el niciodata. Doar imi doream in asemenea oras mic eram obligati sa ne vedem din nou si asta des. Mergeam la aceeasi scoala si el locuia doar la cateva strazi distanta. Am stat acolo impreuna inca o vreme si Edward mi-a masat spatele, linistindu-ma in timp ce eu ma uitam cu privirea impaienjenita la copacii din spatele caselor noastre. Am o idee a zambit Edward, un zambet normal de data asta. Te scot in oras Nu, Edward am refuzat eu, scuturand din cap. Sunt toata rosie si umflata si tricoul tau e ud leoarca. Am aratat spre o pata uda evidenta, de langa umar. Nu-mi pasa a replicat el, ridicandu-se si intinzand mana sa ma ajute sa ma ridic. Haide Bella. Ai nevoie sa iesi de aici pentru o vreme. Dar Tanya? am mormait eu, insa l-am apucat de mana si l-am lasat sa ma ajute sa ma ridic. Nu se va supara? Nu aveti intalnire in seara asta? O sa o sun si o sa contramandez, a spus el, imbratisandu-ma. Micuta mea prietena e ranita si are nevoie de mine. Putem sa avem intalnirea si mai tarziu, cand te vei simti tu mai bine. Ochii mei incepeau sa-si revina, in timp ce bunavointa lui Edward ma coplesea. Eram atat de norocoasa sa-l am. A fost intotdeauna acolo pentru mine si intotdeauna ar fi, indiferent ce s-ar intampla. Nici chiar incantatoarea Tanya Minarikova nu l-ar fi putut opri sa fie langa prietena lui cea mai buna. Imi iau un pulover am oftat, intorcandu-ma in casa. Mi-am inhatat hanoracul de unde cazuse pe canapea si ma pregateam sa ma intorc la Edward cand a sunat telefonul. Am ascultat cum suna de trei ori inainte sa raspund. Alo? am intrebat tremurat. Aveam o suspiciune cine ar putea fi. Hei, Bella a raspuns vocea vesela a lui Jacob. M-a facut sa mi se faca rau la stomac. Ce faci acum? Si cam cat de minunat ar fi daca ai face acel ceva cu mine? In mod normal, as fi ras la incercarea lui de a se umfla in pene. In general, Jake era un tip super atent, si super dragut. Azi nu am ras. Nu ar trebui in schimb sa faci ceva cu Leah? am pufnit eu. Stai.Ce? vocea lui Jake se ridicase confuza si aproape ca-l puteam auzi intrand in pamant de rusine de partea cealalta a receptorului. De ce ai pomenit-o pe Leah Clearwater?
Nu stiu Jacob vocea mea era venin, De ce as vorbi despre Leah Clearwater? Ai vreo idee? Bella, stai vocea lui ruga, dar eu terminasem cu el. Nu era nimic ce ar putea spune care sa imbunatateasca situatia. Pot sa explic. Sa explici? am ras amar. Sa explici ce faceai cu limba bagata pe gatul ei? Ce? Ii acordai primul ajutor? Bella, imi pare rau se scuza Jake, cu vocea tremurata. Am facut o greseala. Te rog, imi pare atat de rau. E prea tarziu Jacob Black, am raspuns eu rece. Sa nu mai suni aici. Am trantit receptorul si m-am prabusit la podea. Edward probabil intrase in casa sa ma caute cand a vazut ca nu am iesit imediat. Nu stiam cat a auzit din conversatie, dar a stiut exact ce sa faca atunci cand s-a asezat pe jos langa mine si a inceput sa-mi mangaie parul in timp ce eu ma zguduiam de un val nou de suspine. E in regula Bella, a spus el incet, sarutandu-mi crestetul capului. Sunt aici. Te tin eu. l-am imbratisat, infasurandu-mi bratele in jurul taliei lui. Sa nu ma parasesti niciodata Edward. El a zambit si m-a sarutat din nou pe crestet. Nicio sansa, pustoaico. Prieteni pe viata, iti amintesti? Am scos lantisorul pe care il purta pe sub tricou. Era un lant micut cu un mic pandantiv pe care i-l daruisem cand a implinit doisprezece ani. Medalionul care atarna de lant avea un mic leu gravat si i-am spus ca trebuie sa-l poarte mereu ca sa arate lumii ca el este cel mai bun prieten al meu. Si l-a purtat, la fel cum si eu am purtat medalionul pereche, pe care mi l-a dat de ziua mea si care avea un micut miel gravat. Un miel? am intrebat, trecandu-mi degetele peste micul medalion gravat. Eu ti-am luat un leu mare si viteaz, si tu imi iei mie un miel micut? Sunt protectorul tau, Bella a spus Edward mandru. Am 12 ani acum, asadar e job-ul meu sa fiu mare si puternic si sa ma asigur ca nimeni nu te va rani niciodata. Tu esti dulce si mica ca un mielusel. Si esti si pufoasa cam ca el. El a ras si mi-a ciufulit parul castaniu. Bine, domnule Leu am zambit catre cel mai bun prieten al meu. Presupun ca voi fi mielul tau. Perfect mi-a dat parul deoparte si s-a chinuit cateva minute cu inchizatoarea, dar in final lantisorul atarna in jurul gatului meu. Prieteni pe viata.
Prieteni pe viata, am fost eu de acord. Drumul spre Portland nu a durat mult, doar vreo 40 de minute, dar imi doream sa fi durat mai mult. Ma simteam in siguranta aici, cu Edward, in vechea lui Honda gri cu toate zgomotele si zdranganiturile ei. Radioul era mai mult de decor, nu prea mergea niciodata, dar ma simteam in siguranta si comfortabil in timp ce priveam randurile groase de copaci trecand pe langa noi. Deci, incotro ne intreptam, neinfricatul meu conducator? am intrebat, dorindu-mi sa pot opri scancetul trist sa-mi acapareze vocea. Nu am nimic pregatit, a recunoscut el, trecandu-si mana prin par, oprind in zona metropolitana aglomerata. Ma gandeam sa ne plimbam in jurul centrului sau poate sa dam o raita prin Lloyd Center. Cumparaturi? am intrebat neincrezatoare. Tu, Edward Masen, vrei sa mergi la cumparaturi? Ei bine, a vrea e un pic cam mult, a admis el, batand cu degetele pe volan. Semidoritor sa merg la cumparaturi e mai adecvat. Nu asta fac fetele? Terapie prin shopping sau asa ceva? Ce-ai zice de terapia cu inghetata? Sau cu prajituri? am sugerat. Shopping-ul nu prea ma pasiona nici pe mine. Putem merge la All American Ice Cream si apoi sa facem o incursiune la Mrs. Fields Cookies. Inghetata si prajituri? Edward a ridicat o spranceana, arunacandu-mi o ocheada din coltul ochiului in timp ce parca in parcarea enormului mall. Bine, dar sa nu mananci prea mult. Nimeni nu are voie sa i se faca rau in masina asta indiferent cat e de important. Eu doar mi-am dat ochii peste cap. Edward, intotdeauna asa de grijuliu cu nenorocita aia de masina. Am fost intai la magazinul cu inghetata, unde mi-am inecat amarul intr-o Banana Split si apoi am oprit la magazinul cu prajituri de unde am luat o punga cu prajiturele cu ciocolata pentru drum. Ne-am plimbat fara o directie anume ore intregi pana la noua, cand mall-ul se inchidea. Inapoi acasa? m-a intrebat el, uitandu-se in sus la cerul care se intuneca. Vara deja trecuse si incepea sa se intunece mai devreme. Nu inca, te rog l-am rugat eu. Putem sa mai stam putin? El a dat din cap si ne-am urcat in masina. Orice iti doresti, Bella.
Am mers in tacere si eu ma uitam cum strazile treceau, intrebandu-ma unde mergeam. Un zambet urias mi-a aparut pe fata cand Edward a oprit la parcul de pe faleza. Ne-am plimbat de-a lungul aleilor din parc si mi-am permis sa uit totul, intinzandu-ma dupa mana lui. El mi-a permis sa i-o tin si ne-am oprit sa admiram fantana arteziana in tacere. Dupa o vreme, am continuat sa ne plimbam pe docul cu barci, unde ne-am asezat si am ascultat cum se spargeau valurile de barci. Iti multumesc ca m-ai adus aici, Edward sprijinindu-ma de umarul lui si mainile noastre fiind inca lipite. Ma gandeam ca o sa-ti placa a spus el incet. Intotdeauna pretindeai ca ai cea mai mare barca de aici de cate ori veneam cand eram mici. Niciodata nu alegeai de doua ori aceasi barca, dar erai mereu asa de convinsa ca e aceasi si ca era barca ta de vis. Nu rade de mine, m-am plans eu, dar amandoi am chicotit aducandu-ne aminte. Am stat in tacere ore in sir, bucurandu-ne de seninatatea apei. Cativa oameni au trecut si ne-au zambit. Probabil credeau ca suntem tineri indragostiti, dar eu eram doar cu cel mai bun prieten din lume. Edward era ca cealalta jumatate a mea. Ar trebui sa mergem, a oftat Edward si eu am aprobat din cap. Era aproape miezul noptii si am fi fost dati afara de patrula de politie daca am mai fi stat mult. Charlie si Rennee probabil ca se framanta ca nu stiu unde sunt, am realizat eu, chircindu-ma cand ma gandeam la morala pe care o s-o primesc la intoarcerea acasa. Esti in regula, Bella, m-a reasigurat Edward in timp ce m-a ajutat sa ma ridic si m-a condus la masina lui. I-am sunat eu cand tu erai la baie si le-am spus ce s-a intamplat. L-am imbratisat inainte de a intra in masina. Esti cel mai bun lucru din viata mea. Nu stiu ce m-as face fara tine. Ai fi probabil moarta, a chicotit el. Cine altcineva te-ar mai opri sa nu cazi prada propriei neindemanari, fiind un magnet de accidente? As prefera sa-i spun provocare gravitationala, multumesc foarte mult, am marait, dandu-i un ghiont in stomac in joaca si apoi m-am asezat in masina. Acasa?, m-a intrebat, intrand pe partea lui. Acasa, am fost de acord, expirand zgomotos. Era timpul sa infrunt realitatea.
Capitolul 2 In noapte
Blestem, te implor, binecuvanteaza-ma acum cu lacrimile tale patimase. Sa nu dispari domol in aceasta buna noapte. Furie, furie impotriva mortii luminii. ~Dylan Thomas Drumul inapoi a fost linistit, chiar daca mi-era groaza sa ma intorc acasa. Camera mea era plina cu amintiri cu Jacob si stiam ca voi izbucni in lacrimi cand le voi vedea. Si apoi mai erau Charlie si Rennee. Ei ar fi vrut probabil sa stie ce se intamplase si ar fi vrut probabil sa vorbim despre asta. M-am cutremurat la acest gand. As fi vrut sa pot fugi cu Edward pentru totdeauna si sa nu ma mai gandesc la nimic din toate astea vreodata. Priveam cum copacii intunecati treceau rapid, unul estompandu-se in celalalt si am zambint auzindu-l pe Edward fredonand ce se auzea la radio. Avea o voce buna si o exceptionala ureche muzicala. Canta la pian de cand avea cinci ani si se pricepea intr-un mod remarcabil. Din pacate, nu existau profesori de pian foarte buni in zona, asadar nu a mai luat lectii, cu exceptia uneia pe luna in Portand. Am clipit si mi-am inchis ochii pe jumatate cand un flash alb mi-a trecut prin fata ochilor dintre copaci. Ce ar putea fi, atat de tarziu in noapte? Era prea mare sa fie o pasare si prea rapid. Nu era nimeni in zona asta, nici macar alte masini pe sosea, deci ce ar fi putut sa fie? Am ignorat, gandindu-ma ca ochii imi jucau o festa. Eram destul de obosita si ochii mei erau iritati dupa ce plansesem toata ziua. Eram cam sleita de puteri. Am incercat sa fredonez impreuna cu Edward melodia de la radio, dar am renuntat dupa cateva secunde. Vocea mea era groaznica in comparatie si faceam ca si a lui sa sune rau cu ciripelile mele asadar m-am oprit si m-am rezumat la a-l asculta pe el. Totul s-a intamplat atat de repede, incat nu am avut timp nici sa realizez ce se intampla. Licarirea de alb prinsa cu coada ochiului inca o data, balansandu-se prin frunzisul intunecat al copacilor aplecati peste acea portiune de sosea. Inainte de a-mi intoarce capul ca sa vad ce fusese, s-a napustit ca un fulger de lumina in fata masinii. Nu era o lumina sau un animal. Era o femeie cu infatisare salbatica, cu pielea de un alb pal si cu parul rosu ca focul fluturand in spatele ei. Edward a icnit si a apasat cu putere frana, rotind volanul catre dreapta, ferind de putin ciudata femeie. Tipetele mele de groaza au spart tacerea noptii, impletindu-se cu freamatul copacilor, in timp ce noi ieseam de pe sosea. Masina a lovit un damb de pamant intr-un unghi ciudat, partea dreapta scufundandu-se in pamantul moale, in timp ce rotile de pe partea stanga inca se mai invarteau cu viteza, din inertie. Cu un scrasnet de metal rasucit, masina s-a rasturnat, parbrizul spargandu-se la impact. Mi-am inchis ochii strans si mi-am simtit corpul izbindu-se dureros de centura de siguranta, in timp ce capul a lovit ceva tare, cazandu-mi apoi pe spate. Sunetul metalului zgariat de trunchiurile de copaci si pamant urla in capul meu, lovindumi urechile si corpul mi s-a izbit inca o data de centura, rupandu-mi coastele de la
impactul rigid. Zdrobirea parea sa tina la infinit, totul miscandu-se cu incetinitorul, in timp ce masina a intrat in copacii grosi, sunetul groaznic de metal zgariand pamant si pietre, sunandu-mi in urechi si metalul lovind lemnul auzindu-se ca o impuscatura. Intr-un final, masina parea sa se fi oprit cu un tremur si apoi sunetul ingrozitor mi-a spintecat capul dureros, fortandu-ma sa-mi inchid ochii. Am incercat sa-mi pun mainile la urechi dar bratul drept trebuie sa fi fost rupt. Durea prea mult sa-l misc. Sunetul era ca si cum piatra isi facea loc prin metal si era mai tare si mai cumplit decat o mie de unghii zgariand o tabla de scris si a fost ultimul lucru pe care l-am auzit inainte sa ma prabusesc in intuneric. Nu stiu cat am fost inconstienta. Putea sa fi durat zece secunde, sau o ora, nu stiam sigur. Am clipit cu durere, avand dificultati in a vedea. Vederea mea era ondulata si capul imi bubuia de o durere sfasietoare. Am icnit cand am incercat sa vad unde eram si am ignorat durerea care sapa in pieptul meu. Masina. Centura de siguranta. Masina lui Edward. Edward. Mi-am rasucit capul mult prea repede si mi-am simtit stomacul urcandu-mi in gat ca reactie la durere, am inghitit furios incercand sa-mi calmez starea de rau. Mi-am mijit ochii, dar abia daca putea sa vad in fata mea, ochii nefocalizand normal. M-am concentrat mai tare si am realizat ca nu aveam cum sa-l vad pe Edward pentru ca el nu era acolo. Probabil iesise din masina deja. Poate ca incerca sa ma scoata si pe mine. Sangele mi se aduna in cap, adaugandu-se la durerea sfasietoare si ametindu-ma. Eram cu capul in jos. Trebuia sa ies din masina. Am pipait cu mana stanga incercand sa-mi scot centura, dar era dificil cu greutatea corpului meu presand pe ea. Am tipat cand a cedat si am aterizat brutal pe capota indoita a masinii. M-am uitat la portiera de pe partea mea, incercand sa vad daca puteam iesi afara. Portiera era complet mototolita, n-as fi fost in stare sa o deschid. M-am tarat pe genunchii invinetiti pana pe partea soferului, inlaturand cioburile de sticla din cale ca sa nu ma tai. Am gemut cand mi-am prins mana printr-o gaura din capota de sub scaunul soferului. Acesta era umed, cald si lipicios. M-am tarat cat de repede am putut, in pragul isteriei, cu singurul gand de a iesi naibii odata din masina. Nu ma puteam gandi la nimic altceva, trebuia doar sa ies din nenorocita de masina. M-am tarat, ignorand umezeala lipicioasa de sub mainile si genunchii mei goi si cu o mana intinsa incercam sa gasesc portiera. Nu era nicio portiera. Intreaga portiera si o mare parte din partea soferului lipsea, marginile metalului fiind zdrentuite si ascutite. Respiratia a inceput sa mi se accelereze dezlantuit. Mi-am muscat buza ca sa nu tip. Edward. Unde era Edward?
M-am tarat din masina si am vomitat violent in timp ce tremuram de durere si soc chiar langa epava masinii. M-am zguduit si mai tare in timp ce corpul meu nenorocit se crispa. Cand in sfarsit m-am oprit, m-am ridicat impleticindu-ma si mi-am scos hanoracul. Stopurile masinii erau inca aprinse si am putut sa vad darele intunecate de sange de pe mainile si picioarele mele goale. Mi-am sters mainile cu hanoracul si l-am frecat cu furie pe picioare. Trebuia sa dau jos sangele de pe mine. Sangele lui Edward. O, Doamne! Sangele lui Edward era pretutindeni. Unde era Edward?? Am aruncat hanoracul pe jos cand si ultima pata din sangele lui Edward disparuse de pe corpul meu si m-am impleticit inainte, impiedicandu-ma in radacinile groase si lovindumi genunchii de pamantul tare. Am tipat de durere cu vocea ragusita. Edward! am strigat, uitandu-ma in jur si ignorandu-mi capul pulsand. Edward!! Am asteptat si am ascultat, inima mea batand salbatic. Unde disparuse? Nu m-ar fi lasat aici, nu asa. EDWARD!!!! Lacrimile au inceput sa-mi curga in timp ce cautam printre copaci cat de bine puteam. Mi-am facut drum catre fata masinii unde inca mai ardea un far si m-am indreptat la lumina lui spre padurea intunecata. Am vazut partile lipsa din zona soferului, contorsionate ingrozitor langa un trunchi de copac mare si gros. M-am uitat inapoi la masina. Pamantul rascolit si calea spre distrugere erau in spatele masinii, nu in fata ei. Cum a putut ajunge partea soferului pana aici? Cand m-am intors spre bucatile de portiera, ceva mi-a atras atentia fiind luminat de far. M-am apropiat incet, stomacul revoltandu-mi-se realizand ce era. Darele de un rosu intunecat din sangele lui Edward manjeau pietrele si radacinile din fata masinii. A luat-o pe aici. Dar de ce s-a dus mai adanc in padure? De ce m-a parasit? EDWARD! am strigat cu putere chiar daca ma ustura gatul. EDWARD! UNDE ESTI??? Suspine au izbucnit din corpul meu distrus, facand si mai greu mersul si m-am impleticit inainte in padure, disperata sa-mi gasesc prietenul. Era aici, puteam sa simt asta. Mi-am apasat bratul rupt lipit de piept si m-am miscat incet, incercand sa nu ma impiedic in reteaua de radacini si ierburi, urmarind darele de sange. Am inconjurat un cedru gros, antic si am gemut cand am vazut. Brandon-ii stateau grupati, soptind atat de incet incat abia ii auzeam si apoi s-au intors incet, unul cate unul, sa se uite la mine. Ce faceti?, am intrebat printre lacrimi. Ce faceti aici? Unde este Edward?
Ochii lor s-au mutat de la unul la altul si cea mai mica, Alice, a inaintat spre mine, cu mainile ridicate intr-un gest de calmare. Bella, totul va fi bine, a spus ea domol, fiecare cuvant calm si lent. Tatal meu este doctor, el poate ajuta. Mintea mea s-a rasucit in timp ce incercam sa pun piesele cap la cap, dar nu gaseam sensul la ceea ce se intampla sau la ceea ce vedeam. Am auzit tipatul ascutit al unui barbat tanar, un tipat de pura agonie, si am tremurat cand am auzit sunetul. EDWARD! am strigat si am pasit inainte, incercand sa trec printre Brandon-i. Asta era ce ascundeau de mine. Edward era aici, il gasisem. Trebuia sa-l vad. Va rog, am suspinat. Edward! Alice a inaintat si m-a apucat de umeri, stransoarea ei fiind surprinzator de puternica pentru cineva atat de mic si Emmett, fratele ei foarte masiv a pasit in spatele ei. Tipetele strangulate ale lui Edward rasunau in padurea intunecata si am gemut de durerea care se auzea in ele. Nu! am gemut. Te rog, te rog lasa-ma sa-l vad. EDWARD! Alice si-a slabit stransoarea si eu m-a rasucit, incercand sa trec pe langa ea, dar Emmett m-a prins de umar, din spate. M-am zbatut sub mana lui de fier incercand sa vad ce ei blocau. Dr. Brandon era ghemuit peste o figura intunecata, in timp ce sotia lui statea teapana langa el, cu o mana acoperindu-si gura si cu cealalta tinandu-se strans peste stomac. Masa diforma peste care se aplecase Dr. Brandon, s-a smucit violent si l-am auzit pe Edward tipand din nou. EDWARD! am urlat si mi-am folosit toata forta ca sa ma eliberez, dar Emmett m-a strans mai tare. Mainile lui erau ca gheata pe pielea mea si tari ca piatra. NU! Da-mi drumul, te rog! Trebuie sa-l vad! Scoate-o de aici!, a comandat D-na Brandon, cu o tristete adanca in voce. Ea nu poate sa vada asta. NU! m-am zbatut cat de tare am putut, disperata sa scap. Va rog! Va rog! Trebuie sa-l vad! Edward! Va rog! Va rog! Imploram si corpul mi s-a zguduit de suspine violente, dar Emmett nu mi-a dat drumul. Jasper si Rosalie ar trebui sa apara, duceti-o la sosea. Esme a comandat din nou. Vocea ii suna de parca ar fi plans, dar nu vedeam nicio lacrima pe fata ei incordata. Inima aproape ca mi s-a oprit cand am auzit un urlet sfasietor venind dinspre Edward si masa diforma s-a mai zbatut o data, urmata de gemete de agonie.
Am vrut sa protestez mai mult, dar stransoarea puternica a lui Emmett m-a rasucit ca sa nu mai pot vedea. M-a ridicat in brate, tinandu-ma ca pe un bebelus, si a inceput sa alerge spre sosea cu Alice alergand langa el. Cand am ajuns la sosea, acolo astepta o masina sport, neagra, pe partea soselei unde se vedeau urmele de roti intrand in pamant. Alice a deschis portiera pasagerului, a dat scaunul in fata si Emmett m-a pasat blondei inalte care statea pe bancheta din spate. Rosalie Brandon m-a apucat tinandu-ma ca si cand as fi fost un copilas, in loc de o fata de 13 ani si mi-a asezat capul la ea in poala. In regula, Jasper, am putut sa aud vocea cristalina a lui Alice vorbind la geamul de pe partea soferului, in timp ce Emmett inchidea portiera pasagerului. Du-o la spitalul din St.Helens. Masina aproape imediat a demarat si a pornit in viteza spre St.Helens. Nu, am gemut, suspinand in poala lui Rosalie. Edward. Trebuie sa ne intoarcem. Trebuie sa-l luam pe Edward. Taci, Bella, mi-a soptit Rosalie linistitor. Totul va fi bine. Carlisle il ajuta pe Edward chiar acum. Totul va fi bine. De ce nu-l aducem la spital? m-am inecat printre lacrimi. El are nevoie de mai mult ajutor decat mine, el ar fi trebuit sa fie aici. Carlisle este cel mai bun medic de urgenta din emisfera vestica, m-a asigurat Rosalie, tinandu-ma strans pe scaun. Daca se poate face ceva, atunci el este cel care o poate face. Daca se poate face ceva? DACA??? Inima ei bate mult prea repede, am auzit-o pe Rosalie spunandu-i lui Jasper in timp ce mintea mea se intuneca, daca? Ce vroia sa spuna cu daca? Trebuie sa o ducem la spital inainte sa se prabuseasca. Am auzit motorul urland in timp ce Jasper a fortat masina vintage mai tare, zburand catre St.Helens si oprind brusc la intrarea aripii de urgente a spitalului. Rosalie m-a trecut in bratele lui Jasper prin portiera, cel putin asa mi s-a parut mie in capul meu confuz, si m-a purtat pe brate pana in spital. Am nevoie de ajutor, va rog, a strigat vocea lui joasa si eu am detectat o urma de accent sudist. Era ciudat. Nimeni din restul familiei nu avea accent sudist. Nici macar sora lui geamana. Va rog, a fost implicata intr-un accident de masina in afara Portland-ului.
O asistenta a aparut langa el aproape instantaneu, indreptandu-l spre o targa unde sa ma aseze. Jasper m-a lasat pe ea cu grija, ca si cand n-as fi fost deloc grea. Un doctor a aparut langa mine, punandu-si masca pe fata si manusile si m-a examinat, plimband o lanterna prin fata ochilor mei. Contuzii, mai mult ca sigur, a murmurat el catre asistenta. M-am uitat in jur salbatic, dar am observat ca Jasper si Rosalie disparusera, lasandu-ma singura in spital. Nicio sangerare externa, doar vanatai grave. Trebuie sa-i facem radiografii imediat. Doua asistente mi-au asezat corpul pe targa, prinzandu-mi capul si gatul cu un guler si mi-au explicat ca s-ar putea sa am intindere la gat sau leziuni la coloana si ca trebuie sa ma relaxez. Edward, am gemut. Va rog, trebuie sa-l vad pe Edward. Cine este Edward? l-a intrebat o asistenta pe doctor. Mai este si un alt pacient? Nu, a raspuns cealalta asistenta. Doar fata. Sedati-o, inainte sa-si faca rau singura, a ordonat doctorul in timp ce eu am inceput sa ma zgaltai pe targa, strigand dupa Edward. M-am trezit cu dureri. Totul parea amortit din varful capului pana in varful degetelor. Am clipit si am incercat sa-mi focalizez vederea prin ceata pe care o creau sedativele. O, scumpo, mi-a strans Rennee mana stanga si mi-am intors ochii ca sa o pot vedea. Capul mi-era inca infasurat si imobil. Oh, Bella, scumpo, te-ai trezit. Charlie, s-a trezit! L-am vazut pe tata venind langa mama si uitandu-se in jos la mine. Amandoi aratau obositi si imbatraniti cu cearcane mari in jurul ochilor. Nasul lui Rennee era rosu din cauza ca plansese atata. Mama? am mormait eu. Ce se intampla? Esti la spital, copilas, a spus ea, trecandu-si mana peste obrazul meu. Ai avut un accident. Accident. Sange. Brandon-ii. Edward. Edward urland. Edward murind. Sfasiat. Edward, am tipat. Mama, tata, trebuie sa-l gasiti pe Edward. Brandon-ii! Rennee si Charlie s-au uitat unul la altul cu tristete si am vazut cu groaza cum lacrimi incepeau sa curga pe fata lui Rennee. Chiar si ochii lui Charlie s-au umezit, barbia incepand sa-i tremure. Brandon-ii te-au gasit, a spus Charlie incet. Ei erau in masina in spatele vostru cand sa intamplat accidentul. Dr. Brandon a facut tot ce s-a putut, scumpo. Chiar a facut.
Ce??? am intrebat eu confuza. Nu era nicio masina in spatele nostru. Nu era. Eram singurii de pe sosea. O femeie cu parul rosu a sarit in fata masinii. Unde este Edward? Rennee a suspinat si s-a retras, mergand spre fereastra. Imi pare asa de rau, Bella. Nu. Unde este Edward? am cerut eu. Tata. Unde este Edward? Bella, linisteste-te, a spus Charlie cu voce joasa. Iti vei face rau. De ce nu-mi spuneti unde este Edward? m-am rugat eu, lacrimile curgandu-mi pe obraji. Nici macar nu am incercat sa le inlatur. Tata, te rog. Unde este Edward? Edward a fost foarte grav ranit, s-a inecat Charlie, uitandu-se la mine cu o expresie grava. Dr. Brandon a facut tot ce era omeneste posibil, scumpo. Nu, nu, nu, am suspinat eu. Nu o spune, tata. Nu o spune. Doar spune-mi unde este. Edward a murit, Bella. Imi pare atat de rau, Charlie mi-a strans umarul intr-o incercare de a ma consola. Era mult prea grav ranit. Dr. Brandon n-a putut face nimic. Nu, nu, nu. am gemut eu. Nu Edward. Nu Edward. Nu Edward nu putea sa fi disparut. Nu putea. Trebuia sa fie aici in spital. Chiar nu putea sa dispara. Nu m-ar fi parasit. Nu m-ar fi parasit niciodata. Niciodata. Trei zile mai tarziu Funeraliile au fost mici si discrete. Sicriul fusese inchis la sugestia Dr-ului Brandon. Le-a spus celor din familia Masen ca fata era mult prea distrusa ca sa mai poata fi reparata pentru a tine sicriul deschis. Am auzit ca nici nu au cerut sa vada corpul dupa ce a vorbit Esme cu ei. Era prea greu. Eu nu am spus nimic. Nu am plans. Nu mai puteam sa plang. Toti ma priveau ingrijorati. Tanya a spus cateva cuvinte si a trebuit escortata pana la scaunul ei cand s-a prabusit. Si ea nici nu pierduse ce am pierdut eu. Imi pierdusem cel mai bun prieten. Imi pierdusem cealalta jumatate. Pierdusem totul. 25 Decembrie 2005 I-a cumparat cadouri de Craciun, i-a soptit Rennee lui Charlie. Eu am continuat sa impachetez cadourile si m-am facut ca nu o aud. Ce ar trebui sa facem in legatura cu asta?
Las-o sa le trimita parintilor lui, a oftat el si amandoi ma privira ingrijorati. Mi-am simtit fata inrosindu-se de furie. Uram cand vorbeau despre mine asa. Si au tot facut asta in ultima vreme. 14 Martie 2006 Bella, au trecut luni, mi-a spus Dr-ul Anderson calm, aranjandu-si ochelarii cu rame din plastic purpuriu. Eu doar m-am uitat la ea. Trebuie sa vorbesti despre Edward Masen la un moment dat ca sa poti trece peste. Nu vreau `sa trec peste` Edward, am mormait eu suparata. Mi-am incrucisat bratele pe piept. El nu m-ar fi lasat in urma. Nu pot sa-l parasesc. Bella, el nu mai e, a spus ea si eu am pufnit ca raspuns. Era doar un psiholog, ce stia ea. 20 Iunie 2006 Alo? Buna ziua, D-le Masen, Bella sunt. Buna Bella. Ce mai faci? Am sunat doar ca sa-i spun lui Edward La Multi Ani pentru aniversarea de 18 ani. Tacere. Bella. Te rog sa nu mai suni pentru Edward. Click. 13 Septembrie 2006 Am urlat cand am aruncat tortul pe jos. De ce imi faceti asta? Oamenii din camera doar se holbau la mine si eu m-am holbat la ei. Pumnii mi se inclestasera si pieptul mi se zguduia de respiratii gafaite. V-am spus ca nu mai vreau zile de nastere. Edward nu poate imbatrani si atunci n-o fac nici eu. 14 Septembrie 2006 Vrei sa-mi spui si mie ce ai facut ieri, Bella? m-a intrebat usor Dr. Anderson, uitanduse la mine.
NU, am mormait eu, uitandu-ma la dusumea. Dispari naibii. 24 Octombrie 2007 Bella? Ce s-a intamplat? Rennee s-a repezit spre mine ghemuindu-se pe jos unde eu plangeam. Vopseaua era varsata peste tot in jurul meu, iar pensula statea uitata in mana mea. Panza era o harababura violenta de dungi furioase. Nu pot sa gasesc nuanta potrivita de verde, am suspinat eu. Tot incerc. Tot incerc de cateva saptamani sa gasesc nuanta potrivita de verde dar nu pot. E cam ca verdele muschiului, dar sunt si pete de auriu si de verde ca padurea. Nu reusesc sa o nimeresc. Nu pot. Ochii lui Edward aveau cea mai frumoasa nuanta de verde pe care am vazut-o vreodata, imposibil de redat. Viata fara Edward era imposibila. 19 Iunie 2008 Nu stiu ce se ma fac cu ea, Charlie, a spus Rennee stresata. Era tot timpul stresata zilele astea. Nu vorbeste cu altcineva decat daca e intrebata direct. Nu mai iese afara. Doar merge la scoala, isi face temele si apoi se baga in pat. Stiu, a raspuns Charlie. Trebuie sa o scoatem de aici pentru o vreme. Sa o trimitem undeva? a intrebat Rennee, cu vocea ingrijorata. Sa o trimitem unde? Stiu o familie in Forks, Washington, care ar putea sa ne ajute, a spus el dupa o pauza. O sa-l sun pe Dave Newton maine sa vad daca Bella poate petrece ultimul an de liceu cu ei. Poate o schimbare de peisaj va ajuta. Doamne, sper, a oftat Rennee. Mi-am inchis strans ochii si m-am asezat pe pat, ascultand conversatia lor din dormitorul de langa. Propriii mei parinti nu ma mai vroiau. 1 Septembrie 2008 Buna, Bella, un barbat de varsta mijlocie, cu parul grizonat, intr-un costum bleumarin mi-a intins mana. Eu sunt Dave Newton. Ea este sotia mea, Judith si fiul nostru, Mike. Ma bucur sa va cunosc, am mormait eu. Rennee si Charlie si-au luat ramas-bun, aratand tristi si nelinistiti, dar si eu eram ingrijorata. Daca planul nu mergea? Daca nu puteam niciodata sa trec peste?
Tot e gretos. Si ai castigat doar pentru ca ai trisat, m-am bosumflat eu, dar am inceput sa butonez furioasa in timp ce jocul pornise din nou. L-as bate pe Edward Masen la jocul lui stupid. Dar ce face ca septembrie sa fie asa de bun? E moartea verii, stiai? Trebuie sa te duci din nou la scoala si toate hainele sunt noi si necomfortabile. Iubesc frunzele de toamna, si mirosul din aer, si faptul ca e cald, dar nu prea cald. Si iubesc puloverele haioase pe care mama ta te pune sa le imbraci cand se raceste, am chicotit. Puloverul de `intors la scoala` de anul trecut avea pe el un dinozaur monstruos in nuante de verde si maro hidoase, dar Edward l-a purtat cu stoicism pana la portile scolii, chiar daca varsta de 12 ani era prea mare pentru pulovere cu dinozauri. Pacat ca puloverul a fost `furat` in pauza de masa, saptamana urmatoare. In plus, e luna mea de nastere. Mancare buna si cadouri fara frig, umed si intunecat. Ai dreptate, a oftat Edward. .. M-am intors sa-i imbratisez pe Rennee si Charlie de `ramas bun` si au plecat fara sa spuna prea multe. Ne luasem `ramas bun` inainte sa plecam si inca o data in masina. Newton-ii stiau putin despre trecutul meu din discutiile cu Charlie, dar nu stiau cat de intins era dezastrul. S-ar fi putut sa nu ma mai vrea daca ar fi fost martori la caderile mele din ultimii cativa ani. Acum ne jucam de-a increderea si pretindeam ca totul era perfect; ca eu voi sta aici doar pentru o scurta perioada din alte motive decat colapsul complet si total al mintii, corpului si familiei mele. Dl si Dna Newton mi-au zambit cu caldura, dar ochii lor ma studiau, masurandu-ma in timp ce incercau sa-si dea seama ce fel de fata eram. Fusesm analizata in cele mai mici detalii, dar fetele lor erau dragute si nu m-am ingrijorat prea tare pentru asta. Aveam destule griji si fara sa disec fiecare minut din viata mea. Fiul lor semana extrem de tare cu un golden retriever credincios. Parul lui era luminos, blond auriu si fata lui semana cu cea a unui catelus incantat ca urma sa-si intalneasca noul partener de joaca. Ma asteptam pe jumatate sa inceapa sa dea din coada. Eu sunt Mike, si-a aruncat mana inainte si eu i-am scuturat-o, abtinandu-ma sa nu ma stramb la atingerea umeda. Mike, de ce nu o conduci pe Bella in camera ei, si sa-i arati casa? A sugerat Dna Newton, impingandu-si sotul spre bucatarie. Noi o sa aducem ceai si prajiturele in living ca sa putem vorbi. Sigur, mama, a spus Mike cu un ranjet. Ma uitam sceptica la el nu eram partenerul de joaca al niciunui catelus.
Haide, Bella, m-a grabit Mike, ridicand una din cele doua valize ale mele. Nu prea mai aveam multe lucruri. Imi cumparam doar ce era esential in perioada asta. Restul lucrurilor mele, ca mobila de exemplu, fusesera aduse de Charlie saptamana trecuta. Sa-ti arat casa. Asta e, evident, intrarea principala. E cea mai buna alegere daca vrei sa intri sau sa iesi din casa. Mai sunt si alte mijloace posibile de a intra, dar asta e de departe cel mai usor. Mike a facut o pauza, asteptand sa rad la gluma lui, insa tot ce am putut sa adun a fost un zambet strans. Inca o data, ranjetul nu a palit. Newton-ii astia erau insistenti. M-am simtit ca o nemernica, dar cum puteam sa afisez o fatada de fericire pentru niste straini, daca nu reuseam asta nici macar pentru parintii mei? Bine. Deci, o sa-ti arat si restul etajului principal cand o sa coboram pentru ceai si restul. Urmeaza-ma. S-a intors si a urcat pe treptele din lemn uzate de atatia ani de folosinta. Acesta e primul etaj si aici e camera mea, cea mai mica baie din lume si dormitorul parintilor mei. Puteam vedea in camera lui Mike din cum stateam pe scari si aproape ca am zambit cand am vazut haosul general de acolo. Restul casei era impecabil de curata, dar incepand din locul unde usa lui se deschidea spre hol, camera lui era un ravagiu complet. Puteam vedea carti, haine, echipamente sportive si diferite alte obiecte aruncate haotic pe fiecare centimetru patrat din spatiu. Mike m-a prins holbandu-ma si a pasit rapid spre camera lui, s-a inrosit si a inchis usa rapid. Nu e nevoie sa te uiti inauntru chiar acum, nu-i asa? N-am spus nimic si l-am urmat cuminte in timp ce am urcat pe scara serpuita la urmatorul etaj. Asta va fi baia ta, a indicat el din cap spre o usa de lemn din dreapta mea. Si asta e dormitorul tau. M-am uitat in camera si am simtit un junghi ciudat cand am vazut mobila mea de acasa in acest nou si strain mediu. Era patul meu, biroul, scaunul meu comfortabil, dar asta era camera lor, in casa lor, cu toate ale lor. Nici nu-mi dadeam inca seama daca imi placea senzatia asta de semi-familiaritate, sau daca intr-adevar vroiam sa am un inceput complet nou fara nicio amintire a vietii mele trecute. Am oftat si m-am apucat sa despachetez valizele, deschizandu-le incet si alegand cateva lucruri. Mike s-a trantit la mine pe pat langa valiza si eu am tresarit surprinsa. Eram atat de adancita in contemplatiile mele referitoare la camera incat am uitat ca statuse in spatele meu tot timpul asta. M-am incruntat usor cand el s-a intins pe patul meu punandu-si bratele indoite sub cap. Cine credea pustiul asta Newton ca e ??? Umm, vreau sa ma apuc sa despachetez cateva lucruri, am spus eu incet continuand sa scot lucruri din valiza. Ne vedem jos in cateva minute.uh
Mike, a completat el pentru mine. Nu ma deranjeaza sa astept aici. Pot sa te ajut daca vrei. Se uita la mine cu speranta, cu aceeasi fata de catelus credincios si nu m-a lasat inima sa-l dau afara. Nu facea nimica rau, doar ca eram complet uimita ca el statea la mine pe pat si eu nu-l cunosteam deloc. Oh, nu, nu am mormait eu in timp ce atarnam cateva lucruri pe umerase. Ma descurc. Nu e mult de facut. Am vazut oamenii ai strazii care impachetau mai multe haine decat tine, a comentat el in timp ce mi-a luat cele doua mici valize si le-a indesat in sifonier. Asta e tot ce ai? L-am strafulgerat cu o privire rece si aproape ca-mi simteam propria-mi raceala. Nu e nimic in neregula cu hainele mele. Am destule, multumesc. Ochii lui Mike s-au marit la atitudinea mea rece si s-a ridicat stanjenit, ezitand un moment inainte sa se ridice de tot de pe pat. Stii, ma gandesc sa ma duc sa vad daca mama nu are nevoie de ajutor cu pregatirea ceaiului. Ne vedem jos, Bella. M-am simtit prost cand el a parasit rapid camera. Nu prea puteam sa o controlez pe Bella Nemernica zilele astea si cateodata iesea la iveala in fata unor victime inocente care chiar nu meritau tratamentul de regina a ghetii. Totusi, eram fericita sa am putina intimitate ca sa ma pot adapta in liniste la noua mea resedinta. Momentul ceaiului a fost ciudat, asa cum era de asteptat, si pentru prima data eram incantata sa fug la mine in camera si sa ma bag in pat. Aveam prea multe la care sa ma adaptez dintr-o data. Dl si Dna Newton m-au intrebat mai multe chestii generale despre copilaria mea cum mi se parea scoala de acasa? Mi-a placut sa locuiesc in Oregon? Care era felul meu preferat de mancare? Ce fel de inghetata imi placea? Mi-au pus toate intrebarile ca la carte si cu cat mai multe intrebari puneau cu atat mai buna idee imi faceam despre ce anume fusesera informati deja. Nici macar o data nu au intrebat ceva care sa ma fii deranjat si au indreptat discutia foarte departe de subiectul prieteniilor din copilarie. Poate ca asta era un lucru bun. Poate ca m-ar lasa in pace si sa reusesc sa-mi pun in ordine propria-mi dezordine, in loc sa incerce mereu sa o faca ei pentru mine. Poate ca asta era un lucru rau. Poate ca le era frica de mine sau de ce as putea face daca ma enervam. M-am rasucit si m-am uitat la ceas, strambandu-ma cand am observat cat arata. Era 6 dimineata si eu nici macar nu atipisem. In loc de asta, aceleasi ganduri imi treceau prin cap in continuu si nu eram in stare sa-mi opresc creierul sa mai gandeasca.
Am oprit alarma inainte ca zgomotul infernal sa aiba sansa sa izbucneasca si m-am furisat la baie pentru un dus matinal. M-am incruntat cand stomacul meu a protestat o combinatie de lipsa de somn ce-mi provoca greata si emotiile din prima zi de scoala. Am incercat sa-l potolesc in timp ce intram sub jetul fierbinte. Am supravietuit unor chestii mai rele. Dupa ce mi-am terminat dusul si m-am sters, m-am intors in camera, tragand cu ochiul atenta sa vad daca vreun Newton s-a decis sa-si bage nasul aici sa vada ce fac. Pana acum, toate bune. Niciun Newton. Am inchis usa rapid, ingrijorata ca o usa deschisa ar putea transmite un soi de semnale familiei Newton, invitandu-i inauntru. Odata ce m-am aflat din nou in siguranta propriului spatiu, m-am miscat repede tragand pe mine o pereche de jeansi, un tricou cu Pink Floyd negru pe care-l primisem de la Charlie de Craciunul trecut si un hanorac verde ca iarba care vazuse si zile mai bune. Mi-am trecut degetele prin par, nu prea ma oboseam sa-l pieptan, si m-am strambat cand mi-am vazut imaginea in oglinda. Cand a devenit pielea mea asa de palida? Culoarea palida a pielii mele accentua cearcanele purpuriu inchis ce-mi inconjurau ochii. Am incercat sa zambesc in oglinda, dar se pare ca nu reusea nicicum sa-mi ajunga si la ochi. Ei doar se uitau inapoi la mine, reci, morti si deprimati. Chiar si ochii mei caprui aratau mai spalaciti decat nuanta lor normala de ciocolatiu inchis. Mi-am potolit cateva fire rebele de par cu mana si m-am dat cu putin gloss rosu ca sa vad daca era vreo diferenta. Nu era, dar macar ma straduiam, nu? Ca sa nu mai spun ca azi era prima mea zi de scoala in Forks si ar fi trebuit sa fie o diferenta. Am coborat pe scari si mirosul a ceva ce se prajea era imbietor si revoltator in acelasi timp pentru stomacul meu revoltat. M-am uitat timida in bucatarie. Era ciudat sa umblu prin aceasta casa straina, nefamiliara si sa-mi pregatesc micul dejun. Mike era in bucatarie aratand pe jumatate adormit in timp ce se holba la toaster, asteptand ca strudelul lui sa sara. M-am incruntat la gandul ca o sa mananc strudele la toaster. De ce sa nu mancam si placinte din floricele in timp ce eram la strudele? Hei, Bella, a mormait Mike somnoros, frecandu-se la ochi si incercand sa se indrepte putin in scaun. Strudel? Nu, multumesc, am raspuns eu, incercand sa nu-mi incretesc nasul. Aveti ceva cereale sau altceva? Oh da. Acolo. Nu e nimic prea bun totusi, si s-a indreptat din nou sa se holbeze la toasterul lui cu ochii pe jumatate inchisi. M-am uitat in dulapul pe care il deschisese si am gemut cand am vazut cutia de cereale cu miere si alune. Despre ce vorbea acolo cu `nimic bun`?
Mi-am turnat un castron si m-am asezat in liniste langa Mike. M-am decis ca Mike nu era o persoana matinala si ca imi placea versiunea asta a lui muuuult mai tare decat cea de baiat super-indraznet care se tolanise noaptea trecuta la mine pe pat. Din pacate, versiunea silentioasa a durat doar pana cand a trebuit sa plecam spre scoala, zece minute mai tarziu. Imediat ce aerul proaspat al diminetii l-a pocnit pe Mike, s-a inviorat in timp ce parcurgeam cele trei strazi pana la liceul din Forks. Mike povestea despre prietenii lui, cui avea sa ma prezinte, ce profesori erau draguti si de care sa ma feresc. Am dat din cap si am dat raspunsurile potrivite in momentele potrivite si am urmarit cum liceul Forks se profila in zare. Nu era extrem de mare, dar totusi arata impozant. In loc de o singura cladire mare din caramida, se pare ca era format din cateva mici cladiri imprastiate la intamplare pe zona aceea. Mai multe cladiri inseamna mai multe cai sa te ratacesti. Mike se pare ca-mi observase incruntarea pentru ca m-a inghiontit cu umarul si mi-a zambit cand m-am uitat la el. Nu te nelinisti, Bella. Nu e chiar asa de infricosator pe cat pare. Nu ma speriasem, m-am aparat eu glacial. La naiba, tot nu aveam control asupra nemernicei. Dar asta nu l-a facut pe Mike sa se supere si m-am simtit trasa catre una din cladirile din caramida in timp ce el ma apucase de un brat cu mainile lui mari. In timp ce ma tara catre una din cele mai mici cladiri, am reevaluat aspectul lui acum ca era in vazul public. Arata bine, dar totusi destul de comun si cu siguranta genul infumurat. Mi-am tras bratul din inclestarea lui si am incercat sa raman cat mai in umbra. Asta este Secretariatul, mi-a explicat el, zambindu-mi, in timp ce suna clopotelul. Vrei sa te astept? Nu ma deranjeaza sa intarzii la ora. Oh, nu. Multumesc ca m-ai condus pana aici Mike, i-am intors zambetul cu unul politicos si i-am facut usor cu mana. Sunt sigura ca ma descurc de aici. Uh.ne vedem mai tarziu, banuiesc. Mda, a zis Mike, iesind din birou. Poate ne vedem la ore. Mi-a facut cu ochiul si a disparut. Nu mi-a luat mult sa completez hartiile, sa-mi iau cartile si orarele. Secretarele din birou pareau bine informate de venirea mea si aveau pregatite toate cele ce-mi trebuiau. Poate chiar prea bine informate, m-am gandit eu posaca, in timp ce citeam o notita de la indrumatoarea scolii care fusese pusa peste cartle mele rugandu-ma sa trec pe la ea curand pentru a sta putin de vorba. Ai nevoie de ajutor sa ajungi la prima ora, dragalaso? m-a intrebat doamna de la birou, uitandu-se curios la mine pe deasupra ochelarilor cu rama aurie.
Uh, nu, am replicat eu, indreptandu-ma spre iesire. Cred ca ma descurc. In regula Isabella, mi-a strigat ea in timp ce eu ieseam din cladire. Noroc. Mi-am studiat orarul si m-am incruntat de ce am vazut. Matematica si engleza inainte de pranz cu biologie si sport dupa, iar engleza era singura ora din lista pe care o apreciam. Mike nu era in clasa mea de matematica sau de engleza si eram aproape dezamagita ca singura fata pe care o puteam recunoaste in Forks nu era acolo. Lucrurile ar fi fost ceva mai usoare daca era macar o singura fata prietenoasa in multime. Am simtit cum ma micsorez sub privirile insistente ale celorlalti elevi in timp ce toti se uitau la mine, curiosi sa afle cine eram. N-am mai fost niciodata `fata cea noua`. Toti ma cunosteau si eu intotdeauna cunosteam pe toata lumea in Oregon. Uram sa fiu centrul atentiei, dar cu cat incercam mai mult sa ma ascund cu atat mai mult ochii lor penetrau spatiul meu personal. Eram pe punctul sa o zbughesc din banca atunci cand clopotelul de pauza de pranz a sunat, cand o fata tacuta care statea langa mine la ora de engleza, a venit timida in fata mea. Isabella? a intrebat ea dulce, si eu m-am uitat in sus surprinsa. Fata asta era singura din clasa care nu s-a chiorat la mine de parca as fi fost cine stie ce extraterestru care ar fi fost aruncat pe planeta lor. Aproape ca nici nu s-a uitat la mine, cu exceptia unei ocheade cand am fost prezentata clasei de catre profesor. Bella, am corectat automat. Te rog, spune-mi Bella. Sigur, Bella, a spus moale fata si mi-a zambit sincer. Era foarte inalta, aproape de 1.80m si avea ochii mari inteligenti si caprui, cu parul lucios, pana la linia barbiei. Ma intrebam daca vrei sa iei pranzul cu mine si cu prietenii mei azi? Ma simtisem atat de izolata pe parcursul celor doua ore trecute incat eram gata sa accept orice invitatie pe loc. In afara de asta, aveam de gand sa fiu o noua versiune de Bella de Forks imbunatatita, nu Bella de Oregon, carpa moale care fusesem. Schimbarile astea trebuie sa porneasca de undeva. Super, fata cea inalta parea usurata, gandindu-se ca am sa o refuz. Apropo, eu sunt Angela. Imi pare bine sa te cunosc, am raspuns si am sperat ca vocea mi-a sunat sincera. Vroiam sa fiu sincera, chiar vroiam, dar momentan aveam raspunsul emotional al unui obiect fara viata, cel putin in cele mai multe incercari de socializare. Chiar vroiam sa o iau de la capat aici si lipsa mea de emotii nu m-ar ajuta sa-mi fac prieteni si sa `trec peste`, orice ar insemna asta. Am urmat-o prin labirintul de vestiare aliniate de-a lungul culoarului si printre cladirile de caramida pana la o cladire mare, rectangulara, asezata in spatele celorlalte. Am
observat ca sala de mese era cel mai aproape de padurea groasa care parea cam infricosatoare peste tot in Forks, ca si cand ar fi incercat incet-incet sa-si recucereasca terenul pe care l-a pierdut in favoarea civilizatiei. M-am relaxat putin cand am intrat in cladire. Cantinele erau la fel. Toate pareau sa fie organizate identic si sa aiba aceleasi substante necunoscute care treceau drept mancare, indiferent unde te-ai fi aflat, iar faptul ca era o intreaga valmaseala de elevi acolo, a facut sa trec neobservata. Doar persoanele aflate in imediata mea apropiere s-au uitat la mine ciudat si chiar daca faptul ca eram o noutate le-a atras atentia, foamea i-a refocalizat rapid pe a cumpara mancare. Multumesc lui Dumnezeu pentru metabolismul de adolescent. Eu mi-am luat un sandwich cu salam si branza, o sticla de limonada si o banana si am urmat-o pe Angela in timp ce-si facea loc printre randurile de mese cu usurinta. Am dat din cap cand l-am vazut pe Mike, el asezandu-se vizavi de Angela si de mine, impreuna cu alti cativa pusti pe care nu-i cunoscusem. Oooh, fata cea noua mananca cu noi la masa noastra cea mica? Ce onoare, a spus o fata cu parul saten lung si carliontat, cu un ranjet larg lasand sa se vada randurile de dinti de un alb stralucitor. Eu sunt Jessica Stanley Bella Swan, am raspuns eu dand din cap. Hei, fata noua, mi-a facut cu mana un tip inalt, cu o infatisare cam ciudata si cu ochelari. Eu sunt Eric. Si prezentarile au continuat pana cand am aflat ca stateam la masa cu Jessica, Eric, Angela, Ben si Tyler, dar aveam deja dificultati in a asocia numele cu fetele. Toti se uitau la mine cu zambete mari asezate pe fetele lor si parea ca se asteptau ca eu sa spun sau sa fac ceva. M-am uitat in jos la masa si la sandwich-ul meu neatins si am inceput sa cojesc folia. Nu stiu daca asta se asteptau sa fac, dar dupa cateva inghitituri, se pare ca au trecut peste si au inceput sa-si manace fiecare pranzul, conversand ca de obicei. Poti sa crezi ca Lauren Mallory l-a invitat pe Cullen sa iasa impreuna? a ras Jessica si am fost surprinsa sa o vad pe Angela zambind, chiar daca era prea draguta ca sa rada impreuna cu Jessica. Adica, de parca ar avea vreo sansa! Nici nu stiu ce-a fost in capul ei a raspuns Angela moale, cu ochii mariti de uimire. El arata bine si toate, dar e in permanenta ursuz. Nu cred ca voi avea vreodata tupeul sa-l invit sa iesim. De ce ai vrea sa-l inviti pe Cullen, a sarit Ben in defensiva, punandu-si un brat protector in jurul Angelei. Am presupus ca formau un cuplu sau ceva de genul, chiar daca nu am avut timp suficient sa analizez situatia inainte ca Jessica sa-i intrerupa.
El arata bine si toate? a repetat Jessica, ochii ei marindu-se exagerat. Cullen este cel mai minunat tip de pe pamant. Cui ii pasa ca are nivelul emotional al unei stanci? Ati vazut fata aia? Acea linie a maxilarului? Ochii aia? Cine e Cullen? am intrebat eu, scanand cantina si uitandu-ma dupa un tip care sa se potriveasca descrierii de `cel mai minunat tip de pe pamant`, dar n-am vazut pe nimeni iesit din comun. Poate ca aveau standarde joase aici in Forks. Cu siguranta nu prea aveai de unde sa alegi, nu ca in Columbia City as fi avut multe optiuni. Jessica si-a intins gatul si parea focalizata pe o masa neocupata, care parea mai la distanta de celelalte. E ciudat, inca n-au ajuns. Ei?, am intrebat, curiozitatea mea iesind la suprafata. Era ceva ciudat la acesti Culleni. Puteam spune asta dupa ce am vazut cum hazul obisnuit de la masa a incetat brusc imediat ce numele a fost rostit. Era misterios si intrigant. Nu ma puteam abtine sa nu aud mai multe. Sunt cinci, mi-a raspuns Jessica, aplecandu-se spre mine, de parca ar fi divulgat cine stie ce secret bine pazit. Toti sunt adoptati de cuplul asta care n-a putut avea copii. Toti sunt incredibil de frumosi si perfecti si au intotdeauna notele cele mai mari. Nu-ti face griji totusi incercand sa le fii prietena. Sunt foarte exclusivisti. Am ignorat amareala din vocea Jessicai in timp ce mi-am aruncat privirea inca o data spre masa goala. Am zambit si am realizat ca toate orasele mici erau la fel. Imediat ce o noua familie se muta acolo, barfa incepea si se intensifica daca copiii erau un pic mai timizi in a-si face prieteni. Cu propria-mi natura introvertita, as fi facut probabil acelasi lucru si as fi vorbit doar cu fratii mei, decat sa infrunt stangacia necomfortabila a intalnirii cu noi persoane si a-mi face noi prieteni. Vorbind de lup, a suierat Mike si m-am uitat in sus provocata de tonul din vocea lui. Mike nu fusese decat un catelus credincios in scurtul timp de cand il cunoscusem si sunetul de dezgust contemplativ din vocea lui m-a surprins. S-a intins peste masa apucandu-ma de mana intr-o incercare de a-mi capta atentia, dar eu mi-am smuls-o absenta, deja cautand `lupul` de care vorbise. Mi-am intins gatul, in timp ce ma rasuceam, incercand sa prind o imagine cu acesti misteriosi Cullen-i. Erau prea multi oameni in cale asa ca nu am apucat sa-i vad decat dupa ce s-au asezat la masa. La vederea fetei mici, asemanatoare unei micute zane cu parul negru tepos, am inghetat. Cand barbatul blond, inalt, intr-o jacheta albastra inchisa de sus pana jos in nasturi, s-a asezat langa ea, am inceput sa am probleme cu inghititul. Cand minunata blonda ca o statuie si barbatul cu umerii lati si cu parul inchis si carliontat s-au asezat langa ei, nu mai puteam respira. Ce faceau ei aici? Nu puteau fi aici. Si de ce isi spuneau Cullen acum?
Mintea mea se invartea in timp ce ma uitam la ei socata, dar nu putea sa se agate de nimic concret. Erau ultimele persoane care-l vazusera pe Edward in viata. Ei erau motivul pentru care am fost smulsa de langa el. Ei l-au furat pe Edward de langa mine fara macar sa-mi permita sa-mi iau adio. Ochii mi s-au concentrat pe Alice Brandon, sau Cullen, sau ce dracu de nume mai avea zilele astea, nu prea mai conta. Ea facuse parte din asta, parte din acea noapte cand pamantul s-a sfaramat in jurul meu, lasandu-ma sa ma inec in cenusa. Avea tupeul sa stea vizavi de mine acum, zambind si razand, sprijinindu-se de Jasper si lovindu-l jucaus in umar cu pumnul. Ea chiar se distra naibii cu el! Pielea mi s-a albit ca hartia la vederea Brandon-ilor/Cullen-ilor, dar mi-am simtit obrajii cum mi se inrosesc de furie. Era vina lor ca Edward disparuse. Nu stiu de ce simteam asa, dar tot timpul asa am simtit. Cand Edward a murit, ei erau acolo, inexplicabil, in mijlocul padurii, fara un vehicul vizibil. M-au tinut departe de Edward, cand el zacea pe pamantul din padure, zdrobit, insangerat si urland in agonia mortii. Ei l-au furat pe Edward de langa mine si stiam ca erau legati de asta cumva, intr-un fel care nu avea explicatie si nicio proba in sprijin, dar am simtit cu fiecare fibra si cu fiecare bataie a inimii si eram convinsa. Nu-i asa ca sunt minunati? Jessica inca mai era aplecata spre mine, balmajind in continuare despre Brandon-i/Cullen-i, doar ca vocea ei o percepeam vag. Pacat ca sunt luati. Totusi, niciunul dintre ei nu arata nici pe jumatate la fel de bine ca Edward. Mi-am pironit privirea pe Jessica si ea a zambit realizand ca in sfarsit imi captase atentia total, chiar daca nu avea nicio idee de ce. Chiar a spus Edward? Sau doar mi-am imaginat? O gramada de tipi purtau numele de Edward, nu-i asa? Ce pacat ca nu iese cu nimeni, comenta Jessica, ochii ei parasindu-ma si focalizandu-se pe ceva de partea cealalta a incaperii. Vocea ei parca era acid si ma intrebam ce a facut acest `Edward` ca sa merite atata dispret. Mi-am intors privirea inca o data, incercand sa localizez punctul pe care Jessica il fixa. Nu era greu de vazut. El mi-a tintuit ochii de parca ar fi fost atrasi spre el ca un magnet. Arata ingrozitor de nefericit si indurerat, de parca aceasta sala de mese era o zona din Iad special creata pentru el si astepta momentul inevitabil al torturii. S-a trantit pe scaun langa Alice, neobosindu-se sa-si atinga mancarea din tava. Nu-mi venea sa cred ce vedeam. Era imposibil, mai presus de imposibil. Visam. Deliram. Trebuia sa fie asa. Era singura cale sa-mi explic ce era in fata mea.
S-a uitat la mine intunecat, in sfarsit observand felul in care il fixam cu privirea. Nu exista niciun semn de recunoastere pe fata lui, nimic care sa indice faptul ca stia cine sunt. Doar aceeasi privire intunecata si sprancenele incruntate. E gresit. E gresit. E gresit. Nu era in regula. Nu putea fi. Edward? m-am inecat. Pieptul meu mi se parea stramt, prea stramt si capul mi se invartea. Nu putea fi. Era imposibil. In mod absolu, complet imposibil. Cateva lucruri s-au intamplat in acelasi timp. Capul lui Alice a tasnit in sus, ochii ei intalnindu-i pe ai mei instantaneu, in timp ce gura ei s-a deschis intr-un O socat. Edward a intepenit langa ea si o expresie de pura ostilitate, si inca ceva ce n-am putut sa inteleg, i-au schimonosit fata in ceva ce nu mai era Edward cel pe care mi-l aminteam eu, dar in ceva intunecat si mai putinuman, intr-un fel. Gura lui Alice s-a miscat repede, dar nu am putut sa citesc nimic de pe buzele ei. Aveam probleme cu focalizarea, ameteala devenind din ce in ce mai accentuata si respiratia accelerandu-mi-se dezlantuita. Corpul a inceput sa-mi tremure violent in timp ce fixam masa indepartata. Jasper si Emmett au sarit in picioare si l-au tarat cu forta pe Edward afara pe usa din spate a cantinei. Puteam auzi scaunele colegilor mei de masa impinse pe langa mine, vocile lor alarmate in timp ce se ingramadeau in jurul meu, dar eu nu ma uitam la ei. Incercam sa vad pe langa ei, unde l-au dus Jasper si Emmett pe Edward, dar in schimb, miscarea brusca mi-a distrus echilibrul si lumea care se invartea m-a inghitit. Totul a devenit negru.
Edward? a intrebat Mike. Ce vrei cu Cullen-ii? a incercat el sa ma impinga sa ma asez pe cel mai apropiat scaun. Cred ca trebuie sa stai jos putin, Bella. Ai lesinat. Esti bine? I-am dat mana deoparte si mi-am facut loc prin multimea inutila, care doar statea acolo si se holba la mine. Imi blocau calea spre Edward. Masa era goala cand am ajuns acolo. Stiam ca asa va fi. Apucasem sa vad expresia stranie care i-a contorsionat fata lui Edward doar cateva secunde inainte ca ei sa-l tarasca afara. Ei. Brandon-ii, sau Cullen-ii, conform celor din Forks. Ce cautau ei aici? Si de ce era Edward cu ei? Mike a aparut langa mine, facandu-si loc prin multime, gasindu-ma in timp ce ma holbam la masa la care au stat ei si la scaunul pe care a stat el. Bella! Ce faci? Cred ca trebuie sa mergi la cabinetul medical, a inceput el, punandu-mi o mana pe umar si incercand sa ma indrepte spre hol. Nu, am protestat, inlaturandu-i mana. Unde locuiesc Br-uh, Cullen-ii, Mike? Mike a ramas confuz in fata mea cateva momente, uitandu-se ciudat la mine de parca mias fi pierdut mintile. Poate ca mi le pierdeam. Nu era important acum. Ce era important era sa-i gasesc pe Brandon-i/Cullen-i. Chiar in afara orasului, a spus el ezitant, pe fata lui fiind o expresie clara de confuzie. Ce conteaza? Trebuie sa merg acolo, am spus, facandu-mi loc pana la masa unde statusem ca sa-mi iau rucsacul si jacheta. Chiar acum? a intrebat Mike. Vocea lui arata clar cat era de innebunit. Da, am raspuns eu scurt. Uau, Bella. Ia-o incet! a protestat Mike, incercand sa ma potoleasca. Mike, te rog. Stiu ca nu ma cunosti foarte bine, dar chiar trebuie sa fac asta, am spus eu oprindu-ma si uitandu-ma direct in ochii lui mari, albastri. Chiar trebuie sa-i vad pe Cullen-i acum. Ii cunosc. E foarte important. Putem merge pana la ei acasa, te rog? Mike s-a uitat la mine pentru o secunda, analizandu-mi fata si apoi a incuviintat oftand. Haide, Bella. Putem sa luam masina mamei.
Ne-am grabit spre casa, dupa ce l-am pus pe Mike sa verifice parcarea, ca sa-mi confirme ca masina Cullen-ilor nu mai era acolo. Tot timpul el se uita la mine de parca as fi fost complet nebuna. Cand am ajuns acasa la el, intentia de a fura masina mamei lui, care nici macar nu era acolo, s-a dovedit a fi inutila. Alice Brandon-Cullen statea pe alee, in timp ce Jasper statea pe o motocicleta neagra supraveghand totul. Bella, m-a intampinat Alice, dand din cap. Mike. Ce cauti aici?, am cerut eu, cu o frustrare clara in voce. Ce se intampla aici? De ce erau Brandon-ii aici? De ce era Edward cu ei? Familia noastra s-a mutat aici, a raspuns ea simplu, dar ochii ei erau ingrijorati. Stia ce vroiam de fapt sa intreb. Nu poti sa-l vezi pe Edward chiar acum. De ce nu? mainile mi s-au inclestat in pumni. Ei l-au luat pe el de langa mine acum patru ani, si apoi l-au smuls din viata mea. Nu stiam cum era posibil ca el sa fie aici. Fusesem la inmormantarea lui. Auzisem urletele agonizante care ieseau din gatul lui, dupa accident. Nu putea fi aici. Nu putea fi cu ei. El nu mai este. a facut ea o pauza si si-a muscat buza, ochii ei fluturand spre Jasper si apoi spre mine din nou, in timp ce ezita. Nu mai este la fel cum ti-l amintesti, Bella. E schimbat. As putea spune si eu asta, am suierat la ea mijindu-mi ochii. Simteam ca explodam. Stiau unde traiam si trebuiau sa fi stiut cat de important era Edward pentru mine cat de esential era el in viata mea. Tot orasul stia asta. Si de ce l-au rapit? De ce ne-au lasat sa credem ca era mort, de ce ne-au fortat sa credem ca era mort? Ce i-ati facut? Nu se poate sa ma fi abandonat asa daca nu i-ati fi facut voi ceva. Edward al meu nu m-ar fi parasit niciodata. Cu coltul ochiului l-am vazut pe Mike, miscandu-se stingherit si pe Jasper facand o miscare sa se dea jos de pe motocicleta, dar Alice a ridicat o mana, uitandu-se la el, spunandu-i din priviri sa ramana pe motor. El nu mai e Edward al tau, a soptit Alice. Fata ei a trecut prin mai multe stari emotionale, de parca s-ar fi chinuit cu ceva, inainte ca o masca de calm indiferent sa-i acopere fata. Lasa-l in pace pe Edward, Bella, a spus ea in final, apoi s-a rasucit pe calcaie si a sarit in spatele lui Jasper pe motocicleta. Au accelerat fara macar sa-si puna castile si eu fusesem lasata acolo, infuriata, in fata casei Newton cu un Mike naucit ezitand langa mine.
M-am napustit in casa si am alergat in camera mea, rascolind printr-una din cutiile mele, cautandu-mi fotografiile. Am gasit una si am scos-o afara in timp ce auzeam pasii ezitanti ai lui Mike chiar in fata usii mele. Bella? Ce se intampla? a intrebat Mike, intrand fara ca eu sa-l las. Am clipit furioasa in timp ce incercam sa-mi tin in frau lacrimile. Am ridicat fotografia si am varat-o in fata lui Mike. Ti se pare cunoscut? am intrebat eu. Mana imi tremura rau si baiatul blond si confuz a trebuit sa o ia din mana mea ca sa vada imaginea clar. Deja il cunosteai pe Edward Cullen? a intrebat Mike neincrezator. Banuiesc ca ii cunosti pe Alice si Jasper, si il cunosti si pe fratele lor Edward. Si ce-i asa mare afacere? Edward nu este fratele lor, Mike, am tipat eu exasperata. Uita-te la poza. Uita-te! La ce ma uit? a intrebat Mike, facand un pas inapoi in timp ce eu gesticulam salbatic, batand cu putere in sticla ramei. Ce varsta crezi ca aveam in poza asta? am cerut eu. Ummmm, nu stiu. Poate 12 sau cam asa? a spus el, incruntandu-se si inca neintelegand. Si ce varsta crezi ca are Edward in poza asta? am continuat eu, sprancenele ridicandumi-se de frustrare in timp ce-l imboldeam sa se uite intr-adevar la poza. Uh, in jur de 16-17, cred a spus Mike incet. S-a incruntat adanc cand a realizat ce spusesem tot timpul asta. Stai. Nu e normal. Stii de ce sunt aici?, l-am intrebat, invartindu-ma prin camera nervoasa si framantandumi mainile. Adica aici, in Forks. Prietenul tau a murit si parintii tai au crezut ca e mai bine sa te trimita intr-un loc nou? se uita Mike la mine cu atentie, inca nesigur de ce se intampla. Stii numele acelui prieten? am intrebat. Nu. Tatal tau a vorbit cu parintii mei. N-am stiut niciodata numele lui, a recunoscut el. Numele lui era Edward Masen, am raspuns eu. Am traversat camera si am luat rama din mana lui Mike, intorcand-o si scotand poza din rama. I-am dat-o inapoi lui Mike, in asa fel incat el sa vada ce scria pe spate. Bella si Edward Masen, 10 Mai 2004, a citit Mike cu voce tare, in timp ce eu imi treceam nervoasa degetele prin par, continuand sa masor camera in lung si-n lat, un
milion de ganduri ravasite alergandu-mi prin cap. Nu poate sa fie corect, a spus el incet, ca pentru el. Asta e Edward Cullen. Edward Masen a murit intr-un accident de masina la cateva luni dupa ce a fost facuta fotografia asta, am explicat eu, vocea ridicandu-mi-se stresata. Acum patru ani. Mike s-a dat in spate cand eu m-am intors in locul unde statea el in mijlocul camerei, uitandu-se neincrezator la poza din mana. Deci de ce Edward Masen are inca 17 ani? De ce locuieste Edward Masen cu familia Brandon? De ce i se spune Cullen acum? De ce toti il striga asa? Bratele mele gesticulau salbatic in timp ce ceream raspunsuri de la Mike, pe care stiam ca nu le avea. Nu stiu, a scuturat Mike din cap, apoi s-a trantit la mine pe pat. Poate ca doar seamana extrem de mult cu Edward Masen, pentru ca este imposibil sa fie una si aceeasi persoana. M-am dus din nou la cutiile mele, si cu o energie frenetica aruncam tot felul de lucruri pe jos. In final am scos un imens album foto si i l-am dat lui Mike. Uita-te! Uita-te la fotografiile astea! Mike a deschis albumul incet, uitandu-se la mine inainte sa-si intoarca privirea spre fotografii. Pagina dupa pagina, a vazut fotografii din anii petrecuti de mine cu Edward. Era fara de tagada ca Edward Cullen si Edward Masen erau aceeasi persoana. Nu exista nicio alta explicatie. Cum de este posibil? a intrebat el, uitandu-se la mine de parca as fi stiut ceva care ar fi putut explica toate astea. Nu stiu, am spus, punand fotografia lui Edward in buzunarul jeans-ilor. Dar vom afla. Trebuie sa mergem la casa Cullen chiar acum. Putem sa luam bicicletele, a sugerat Mike. Poti sa folosesti bicicleta mea cea veche, cred ca e pe marimea ta. Perfect, am replicat eu. Ce ai de gand sa faci cand ajungem acolo? a intrebat el. Nu stiu, am recunoscut sincer. Tot ce stiam era ca nu aveam de gand sa-l las pe Edward sa dispara din nou de langa mine. Nu il voi pierde din nou. Stiam ca nu voi pleca pana cand Brandon-ii/Cullen-ii, sau oricine dracu spuneau ei ca sunt, nu-mi raspundeau la intrebari.
ignorand durerea din genunchi, in timp ce ma detasam de bicicleta, in tot acest timp cautand sursa vocii aceleia. Alice statea teapana pe marginea aleii, singura acum, chiar daca motocicleta neagra a lui Jasper era parcata langa ea. Ochii ei stranii, de un auriu inchis ma priveau rece, dar nu a facut niciun pas spre mine. Parea de parca mai degraba ar fi disparut in umbra copacilor decat sa vina unde stateam eu pe cimentul rece. Ar fi fost totul mult mai usor daca l-ai fi uitat, a oftat ea si si-a rotit ochii. Dar cu totii stim ca n-ai facut-o. De ce nu faci ce e mai bine pentru tine..pentru voi amandoi? M-am holbat la ea confuza si mi-am simtit pumnii inclestandu-mi-se, cand un val de furie a trecut prin mine. Mi-am pierdut cel mai bun prieten acum patru ani. Acum, dintr-o data, il vad in cantina unui liceu cu tine, ultima persoana care l-a vazut in viata si crezi ca o sa plec si gata?? Mike, a spus Alice cu o voce extrem de dulce, zambind dragut la baiatul naucit. Cred ca Bella s-a lovit la cap sau ceva cand a lesinat. Ar trebui sa o duci acasa sa se odihneasca. A vazut pozele, ma certam eu, furioasa ca incerca sa-l induca pe Mike in eroare. Puteam deja sa vad un razboi care se forma in capul lui in timp ce medita la ce sa creada. Povestea mea era imposibila, amandoi stiam asta, dar pozele erau un lucru cert. Eram de necombatut in faptul ca Edward era, cumva, in viata si bine in Forks, Washington. Stiu, s-a incruntat Alice. De ce ai facut asta? De ce trebuie sa faci totul sa fie atat de complicat? Stiu? Ce vroia sa spuna cu `stiu`? Am tresarit socata cand Jasper a iesit calm dintre umbrele intunecate din spatele ei. Era incredibil cat de silentios era miscandu-se peste frunzele din padure. Nici macar nu am auzit fosnetul lor. Statea in umbra in acelasi fel ca Alice, soptindu-i ceva rapid, uitanduse rece la noi. Ea a dat usor din cap si fara niciun alt cuvant, amadoi au sarit pe motocicleta si au demarat, ferindu-l de putin pe Mike. Veniti inapoi! am strigat eu. Eram asa de furioasa incat aproape imi simteam sangele pulsandu-mi in tample. De necrezut, a zis Mike incet, uitandu-se spre iesirea de pe alee. Cullenii sunt asa de ciudati si de nepoliticosi. Am dat cu piciorul intr-o piatra inainte sa ma intorc si sa ma uit spre casa. Nu conta cat de nepoliticoasa sau ciudata fusese intalnirea mea cu Alice si Jasper, important era sa-l gasesc pe Edward. Cei doi Brandon-Culleni plecasera, asadar nimic nu m-ar mai opri sa inaintez spre casa.
Haide Mike, am mormait eu, in timp ce-mi taram bicicleta spre casa. Casa nu semana cu nicio alta pe care o vazusem inainte si era uimitor sa vezi arhitectura ei moderna intr-un orasel de nicaieri ca Forks. Parea sa fie o cladire unghiulara, din beton, cu o parte contrastanta din lemn si fiecare perete continea fereastre imense de la podea pana la tavan. Puteam vedea mobila eleganta, treptele si cateva camere in timp ce ma apropiam, insa nu am vazut pe nimeni inauntru. Luand o gura adanca, dar tremurata, de aer, m-am fortat sa merg spre intrarea din lemn si sticla si sa bat fara sens. Nu a aparut nimeni in timp ce eu cautam semne de viata sau miscari prin casa cu pereti de sticla. Nu era nicio lumina aprinsa si niciun semn ca ar fi fost cineva acasa. Am batut din nou, mai tare, si am continuat sa astept, dar tot n-am primit niciun raspuns. Nu e nicio masina in garaj, mi-a strigat Mike dintr-o cladire de beton separata de casa, dar totusi pastrand aceeasi tema arhitectonica cu ea. Banuiesc ca nu sunt acasa. M-am chiorat prin usa de sticla inainte sa ma intorc spre Mike. Asa se pare, am admis eu posomorata. Hai sa mergem acasa, a sugerat el. Mama o sa fie foarte nervoasa pe noi ca am intarziat la cina. E abia 4.30, am raspuns eu plat, uitandu-ma la casa goala. Cina nu e mai devreme de o ora de acum incolo. O sa ne ia cel putin o ora sa pedalam inapoi, a replicat el, uitandu-se la cer. Probabil mai mult, deoarece va fi mai greu sa ne orientam pe intuneric. M-am uitat in jur si am realizat ca cerul se intunecase si ca umbrele incepusera sa se lungeasca si sa se contopeasca. M-am urcat inapoi pe bicicleta si am inceput sa pedalez incet spre drumul principal. Poate doar pentru ca nerabdarea de a-l gasi pe Edward disparuse, dar bicicleta parea mai greu de condus si mai inceata cand am inceput drumul inapoi spre Forks. De-a lungul drumului, incepusera sa se formeze in capul meu indoieli asupra a ceea ce vazusem si a ceea ce gandisem. Singurul motiv pentru care fusesem trimisa in Forks era pentru ca niciodata n-am putut sa trec peste noaptea aceea. Retraiam constant acea scena, fiecare secunda haituindu-ma chiar daca eram treaza sau dormeam. N-am fost niciodata capabila sa-l uit pe Edward, niciodata in stare sa-mi iau adio. Ceea ce faceam acum nu era deloc diferit de datile trecute cand il `vedeam` pe Edward. Strafulgerari de bronz imi raneau constant noptile. O strafulgerare de bronz in biblioteca scolii de cealalta parte a raftului, ochi verzi fixandu-ma din umbra in coltul ochiul meu, disparand cand ma intorceam sa vad, un zambet in coltul gurii vazut undeva in departare
l-am tot vazut pe Edward peste tot de cand murise. Stiu ca asta imi doream sa vad, dorindu-mi ca el sa existe in continuare. Stiam ca nu e real dar ASTA era altceva. De data asta Edward nu a disparut cand m-am uitat la el. L-am vazut si el s-a uitat direct la mine. L-a vazut si Mike, toata lumea il vazuse. Fusese real, nu doar o amintire sau o dorinta. N-aveam cum sa ma indoiesc de asta. Aveam dreptate si comportamentul ciudat al lui Alice si al lui Jasper nu facea decat sa-mi intareasca convingerea. Dl si Dna Newton au incercat sa-mi capteze atentia toata cina si ma tot angajau in discutii, dar nu ma puteam concentra. Stiam ca era nepoliticos, dar mintea mea tot fugea spre misterul lui Edward si al Brandon-Cullenilor. Mike tot imi trimitea ocheade ingrijorate si priviri intelegatoare de peste masa, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca vroiam sa scap de aici si sa ma duc inapoi la casa Brandon-Cullen cat mai repede cu putinta. Incercand sa ma revansez pentru comportarea mea de la masa, am strans toate vasele si am inceput sa le frec in apa fierbinte plina de detergent din chiuveta. Spalatul vaselor era momentul meu de relaxare totala. Multi oameni urasc sa spele vasele, considerand asta ca pe cine stie ce corvoada, chiar gretos cand mai gaseai ramasite de mancare pe farfurii, dar pe mine ma relaxa. Imi placea felul in care apa calda imi incalzea mainile de obicei reci, imi placea spuma si mirosul detergentului si felul in care intotdeuna totul se termina cu bine. Spalatul vaselor avea totdeauna ca rezultat vase curate, fara pata. Imi doream ca si restul problemelor de pe lumea asta sa se poata rezolva la fel de usor. Cand vasele au fost in sfarsit gata, am urcat pe scari pana in camera mea si am zacut acolo, uitandu-ma la tavanul aplecat din camera mea de mansarda si m-am gandit la Edward si la posibilitatea ca el sa fi fost aici, in Forks, tot timpul asta. De ce, de ce, de ce? Erau atat de multe intrebari care mi se invarteau in cap si niciun raspuns de care sa ma agat. Nu stiu cat timp am zacut acolo pierduta in ganduri, dar abia daca l-am observat pe Mike stand in usa in timp ce batea cu putere in tocul de lemn. Bella? a intrebat el cu grija. Pot sa intru? Sigur, am incuviintat, ridicandu-ma si privindu-l cum apuca scaunul de la birou si se aseaza langa pat. Ce s-a intamplat? Esti bine? m-a intrebat el, mijindu-si ochii albastri in timp ce-mi studia fata. Am simtit cum incep sa ma inrosesc sub atentia lui nu pentru ca as fi fost flatata, ci pentru ca uram sa fiu centrul atentiei. Era un fel de insistenta in ochii lui care m-a facut sa ma simt aiurea. De obicei, cand oamenii se uitau asa insemna ca facusem ceva ciudat si se indoiau de sanatatea mea mintala. S-a tot intamplat asta in ultima vreme.
Mda, bine, am spus. M-am fortat sa zambesc, dar zambetul mi-a fost intampinat cu o ridicare sceptica din sprancene. Nu puteam sa-l prostesc pe Mike. La naiba. Bine? a intrebat el. Cu siguranta nu crezuse replica cu sunt bine. Minunat. Doar un pic confuza, am recunoscut, surprinsa de mine insami ca ma deschideam asa de usor in fata lui Mike. L-am studiat cu atentie in timp ce statea pe scaun langa patul meu. Era ceva dezarmant la Mike. Trebuie sa fi fost treaba cu catelusul credincios, sau poate zambetul lui sincer care ii cuprindea si ochii. Parea de incredere. Eu sunt mai mult decat un pic confuz, a mormait el. Cullenii au fost tot timpul . diferiti, dar azi au fost chiar bizari. Am dat din cap, muscandu-mi ganditoare buza. Totusi nu s-au purtat total bizar. Fusesera complet predictibili. Ascundeau ceva si aveam de gand sa-i dau de cap. Aveam de gand sa-l recuperez pe Edward chiar daca asta m-ar fi omorat. Brandon-Cullenii nu au fost la scoala a doua zi. N-au fost nici ziua urmatoare, nici cea care a urmat. Au trecut doua saptamani si totusi, nicio urma de Edward sau de noua lui familie. Disparusera de pe fata pamantului, sau asa parea. Pedalam inapoi la casa lor in fiecare zi, uitandu-ma prin peretii de sticla, cautand un semn de viata sau vreo urma ca se schimbase ceva, dar nu vedeam nimic. N-ar fi lasat totul in urma asa, nu? Absenta lor a fost simtita de ceilalti elevi in ultimele zile. Nimeni nu parea sa fi observat ceva, sau nimanui sa-i pese in prima saptamana. Aparent, cand vremea era buna, asa cum era acum, familia pleca frecvent din oras in diferite excursii montane. Brandon-Cullenii erau foarte izolati, asadar nimeni nu le ducea lipsa cand dispareau in zilele frumoase. Vremea se schimbase. Nu mai era insorita si in scurt timp primele ploi interminabile de toamna au inceput sa curga peste Forks. Susotelile au inceput pe coridoare, ca poate s-a intamplat ceva cu ei intr-una din excursii, un dezastru de proportii monumentale care sa fi luat cu el intreaga familie. Zvonurile au inceput sa se imprastie cum ca ar fi avut un tragic accident de masina sau ca ar fi avut loc o alunecare de teren. Profesorii aruncau priviri ingrijorate spre locurile goale si masa din cantina a ramas goala in timp ce elevii aruncau priviri curioase, de parca Brandon-Cullenii aveau sa apara brusc in orice minut. Eu stiam ca nu e nimic din toate astea. Disparusera din cauza mea, pentru ca ii descoperisem pe ei si pe Edward. L-au rapit in noaptea accidentului, i-au inscenat inmormantarea si acum il tineau ostatic cumva. Cand s-a uitat la mine, nu puteam sa
descriu expresia de pe fata lui era salbatica, furioasa, speriata si confuza, toate la un loc, si s-a impotrivit cand ceilalti doi l-au tarat din cantina, departe de mine. Oare ii spalasera creierul? Intr-un fel il fortasera sa stea departe de familia si prietenii lui, de mine. Nu stiu cum, dar trebuia sa inceteze. Hei, Bella, ti-ai uitat cartea in clasa de matematica, mi-a spus Mike, aducandu-ma inapoi in prezent, in timp ce-mi arunca manualul meu de matematici pe masa langa tava cu mancare. Esti intotdeauna asa de uituca, sau iti place sa ma vezi alergand dupa tine? Am scos limba la Mike intr-o incercare de a incalzi atmosfera. In ultimele doua saptamani fusese un prieten adevarat. M-am trezit deschizandu-ma in fata lui, in ciuda obiceiului meu de a ma inchide in interior. I-am povestit despre viata mea din Oregon, despre familia mea, scoala, si chiar cateva lucruri despre Edward. Singurul lucru despre care nu am putut sa vorbesc a fost viata mea din ultimii patru ani. Au fost prea grei si, ca sa fiu sincera, o parte din ei pareau sa se piarda unul in altul. Erau luni intregi despre care am descoperit ca nu-mi mai puteam aduce aminte. Timpul era doar..pierdut. Pe bune, sunt stralucitor, a zambit Mike, facandu-mi cu ochiul. Fetele nu se pot abtine cand se pierd in ochii mei albastri de bebelus. Mi-am dat ochii peste cap. De asta fac coada la masa, ca sa te rezerve pentru vineri noaptea, nu-i asa? Sunt doar speriate de tine a zis el, bosumflandu-se. Presupun ca se gandesc ca singurul motiv pentru care sunt asa de sleit e ca ne dam intalnire noi doi. Sleit? am intrebat eu, ridicand o spranceana. Si cum am ajuns eu sa te sleiesc? Intotdeauna ma tarasti dupa tine pe bicicleta pana la casa Cullenilor si alerg dupa tine constant cu manualele tale, puloverul tau, cheile tale, pranzul tau. a inceput el sa-mi insire lucrurile pe degete. Bine, bine, am oftat eu, tragandu-i mainile in jos. Daca ar fi continuat sa-mi tot insire lucruri, si-ar fi terminat rapid toate degetele. Cred ca, poate, intr-un fel, am profitat de firea ta generoasa. Si ce sa cer in schimb? a intrebat el, un zambet mic fluturandu-i in coltul gurii. Nimic, am raspuns, uitandu-ma la el suspicioasa. Exact. Nimic, a spus el si apoi, brusc, s-a intors sa se uite pe fereastra, evitandu-mi privirea fixa. Dar poate ca totusi exista ceva ce as vrea sa te intreb, eventual.
Ce, Mike?, am intrebat eu, sincer curioasa de ce ar fi putut Mike sa vrea de la mine. Nu mai aveam nimic de oferit. E balul asta care se apropie si ma gandeam ca poate ai vrea sa mergi cu mine? s-a uitat inapoi la mine, cu nervozitate in ochi.. mi-am simtit stomacul tresarind. Ca prieteni, desigur. Nu stiu ce sa zic, am mormait in timp ce-mi simteam obrajii inrosindu-se. Nu se putea intampla asta. Nu eram deloc interesata, plus ca era complet ciudat sa locuim amandoi in aceeasi casa. Opreste chestia asta, acum. Ca prieteni, a adaugat el din nou, in graba, inca neuitandu-se la mine. Uh, eu nu stiu sa dansez, am replicat eu brusc, uitandu-ma nervoasa la sandwich-ul meu. Niciun dans. Deloc. Te rog? s-a rugat Mike, in sfarsit uitandu-se la mine si incercad sa-mi prinda privirea. Am ramas cu privirea concentrata pe sandwich. Pe bune, Mike, m-am uitat in sus la el, ochii mei rugandu-l s-o lase balta. Eu nu dansez. Nu merg la baluri. Nu dansez nici macar cand nu se uita nimeni. Fara dansuri. Te rog, intelege. Mda, sigur, a replicat el cu un zambet chiar daca i-am simtit dezamagirea in voce. Nicio problema, Bells. Fara dansuri. Bells? Multumesc Mike, am spus eu, respirand din nou nedandu-mi seama ca-mi tinusem respiratia pana acum. Esti un prieten minunat. Dap, a spus el, incercand sa para mai vesel. Asta sunt eu. Super prietenul. Ne-am mancat pranzul in tacere pentru restul pauzei, prefacandu-ne ca nu era aiurea. Vrei sa dam o tura cu bicicletele azi, dupa scoala? am intrebat eu, dregandu-mi vocea. Si sa mergem unde? a intrebat el, ochii lui albastri fiind plini de speranta. Pe aleea aia draguta pana sus la casa Cullen, am replicat eu, zambind dragut. Poate puteam sa trecem repede peste faza asta stanjenitoare. Corect, Edward, a mormait el. Nu cred Bells. Ploua.
Mi-a zambit prietenos si apoi si-a facut loc sa iasa din cantina fara sa se uite inapoi sa vada daca vin dupa el. La naiba. Am mers incet pana la sala de biologie, tinandu-mi ochii in jos. M-am asezat la masa mea, singura in spatele clasei si m-am uitat la privelistea posomorata prin fereastra. Ploaia curgea, intunecand tot ce atingea, transformand lumea intr-un loc gri si posomorat. Vocea profesorului se auzea pe fundal, dar cuvintele imi scapau. Mi-am tinut ochii departe de linia zdrentuita a copacilor care se infasurau la marginea terenului scolii. Copacii de aici nu difereau prea mult de copacii care mi-au luat viata in urma cu patru ani. Poate ar trebui sa ma mut in Arizona, ma gandeam sumbru. Acolo nu sunt copaci, nu ca astia doar cactusi. Ma puteam descurca cu ei. Am sarit in picioare cand ceva mi-a prins privirea la marginea padurii. Mi-am mijit ochii, concentrandu-ma pe marginea umbroasa a copacilor, cand am vazut din nou o strafulgerare de bronz. Inima a inceput sa-mi bata cu putere si am inceput sa gafai. Ochii mi s-au blocat pe strafulgerarile de bronz care s-au oprit la marginea padurii. Edward. Edward era acolo, fixandu-ma de la marginea padurii. Nu-i puteam distinge trasaturile suficient de bine ca sa pot spune ce expresie avea pe fata, dar am stiut mai presus de orice convingere ca se uita direct la mine. M-am aplecat mai mult spre fereastra, punand o mana pe pervaz, chinuindu-ma sa il vad mai bine. Domnisoara Swan, nu iti mai spun inca o data sa te uiti inspre fata clasei. Fii atenta. Ochii mi-au trecut peste profesor pentru o fractiune de secunda, inainte sa se intoarca spre copaci, in timp ce balmajeam o scuza rapida. Nu mai era nici urma de Edward cand m-am uitat inapoi spre copaci. Am cautat disperata un indiciu care sa-mi arate ca inca era acolo, dar el disparuse. M-am lasat inapoi in scaun, fortandu-mi ochii spre fata clasei. Eram dezamagita ca plecase asa de repede, dar nu mai simteam sentimentul ala de pierdere, pe care il avusesem de la incidentul din cantina. In loc de asta, un sentiment de motivare m-a cuprins, sufland o noua viata in mine. De trei lucruri eram absolut sigura:
Primul, Edward Masen era in Forks, Washington. Al doilea, Brandon-Cullenii erau cauza a tot ce se intampla. Si al treilea, eram indragostita irevocabil si neconditionat si nu ma voi opri pana cand nu il voi avea inapoi pe Edward al meu.
Capitolul 6 Revelatii
Hei, Bells! Bella! Asteapta-ma! a strigat Mike la mine in timp ce ma grabeam spre casa. M-am oprit si l-am asteptat, dupa ce s-a dat o mica lupta in mine daca sa-l astept, sau sa-l ignor si sa continuu sa merg. Deci l-am asteptat sa ma ajunga si m-am intors fara sa spun un cuvant, inca foarte concentrata pe faptul ca l-am vazut pe Edward si ca el, fara discutie, s-a uitat inapoi la mine. Stiam ca era mult prea departe sa ma vada clar, in asa fel incat n-ar fi putut sa spuna ca eram eu cea de peste drum, de dupa fereastra, dintr-o oarecare clasa, si totusi aveam sentimentul ciudat ca s-a uitat fix in ochii mei. Esti bine?, m-a intrebat Mike, tragandu-ma de maneca. Am clipit repede, in timp ce-mi inlaturam imaginea lui Edward din minte, si m-am intors sa ma uit la el. Da, sigur, am raspuns, zambind reasigurandu-l de asta. De ce? Eram doar ingrijorat, a zis Mike, tragandu-se de bluzonul bleumarin de parca ar fi fost rusinat sa nu arate ceva. Nu trebuie sa te ingrijorezi in privinta mea, Mike, am raspuns eu, rosind usor. Stiu ca m-am comportat cam ciudat de cand a inceput scoala, dar sunt bine, serios. Nu e vorba despre asta, a spus el chicotind. Dar despre ce este vorba? Ai trecut de casa mea, casa noastra, uh, casa, cam acum doua strazi, a aratat el spre inapoi si am simtit cum imbujorarea se accentua in timp ce ma uitam in jur. Casele cu siguranta nu-mi erau familiare. Haide Bella. Aduna-te si revino la realitate. Corect, am balmajit eu. Vroiam sa fac o plimbare?
Prin ploaia asta torentiala, Bells? a ras el din nou, scuturandu-si apa din par ca sa-mi demonstreze ce vroia sa spuna. Fusesem asa de pierduta in ganduri, ca nici nu realizase ca jacheta si pantofii mi-erau uzi leoarca. Hai sa mergem acasa, fac niste nachos. Mda, multumesc. Dupa amiaza si cina au trecut destul de usor. Mike inca incerca sa ma bage in discutiile de familie, dar eu ma scuzam constant pentru expresia mea detasata, distrasa. Mi-era dificil sa ascult despre cum merg afacerile la magazinul familei Newton, cand cel mai bun prieten al meu, demult pierdut, pe care l-am crezut mort, se ascundea pe undeva prin zona. Cand in sfarsit s-a facut ora rezonabila de mers la culcare, fara sa par necioplita sau sa provoc suspiciuni, m-am strecurat la mine in camera si m-am asigurat ca usa era incuiata in spatele meu. Incepusem sa apreciez detaliile subtile ale camerei mele de mansarda, ca intimitatea oferita de o usa care se incuia, sau posibilitatea de a avea intregul etaj la dispozitia mea, chiar daca Mike venea destul de des sus, sa vada ce fac. Iesise in seara asta cu Ben Cheney si cu prietena acestuia, Angela, asadar aveam la dispozitie o gramada de timp doar pentru mine. Nu ca nu l-as fi placut pe Mike, chiar imi placea. A devenit repede cel mai bun prieten al meu aici, in Forks ceva ce nu mai avusesem de cand murise Edward. Pentru prima oara in atatia ani, ma simteam bine confesandu-ma unei alte persoane, in loc de jurnalele mele ponosite pe care le umpleam cu ganduri, vise si povesti din ultimii patru ani. Avand un confident uman poate fi periculos totusi. Cand terminam un jurnal, in asa fel incat fiecare pagina era plina de cuvintele si desenele mele, il ardeam pentru ca secretele mele sa ramana ascunse si in siguranta. Nu prea puteam sa-i dau foc lui Mike dupa ce iam umplut creierul cu misterele vietii mele si altfel cum l-as fi putut opri sa nu spuna nimanui nimic? Din tot ce stiam, ar fi putut sa le spuna lui Ben si Angelei despre ideea mea nebuneasca cum ca prietenul meu mort era viu si sanatos chiar acum, in Forks. Mi-am scuturat capul incercand sa-mi alung gandurile otravite din minte. Daca nu a incercat sa ma puna la zid cand i-am spus ca am vazut o fantoma, probabil ca nu avea sa se apuce acum. Mike s-a dovedit a fi un prieten loial si o dovada de judecata sanatoasa in noua mea viata. Charlie si Rennee pareau permanent fericiti sa auda ca imi petreceam timpul cu el si ca nu devenisem o leguma, atunci cand vorbeam cu ei in fiecare marti, joi si duminica, avand program de telefoane in familie. Cateodata, aproape ca o puteam auzi pe Renne plangand cand ii povesteam de prietenia mea cu Mike si de cunostintele pe care le facusem prin el Ben Cheney, Angela Weber, Tyler Crowley, si Jessica Stanley. Aproape ca auzeam mandria din vocea ei cand raspundea la povestirile mele si imi puteam imagina zambetul cald al lui Charlie, sau cum i se umezeau ochii de cat era de fericit.
Ma simteam mai bine stiind ca nu imi mai taram constant parintii in paienjenisul misterului meu. Asta a fost principalul motiv pentru care nu le-am spus despre Edward si despre Brandon-Culleni. Daca le-as fi spus despre suspiciunile mele sau cum gandurile mele erau permanent indreptate spre ei si purtarea lor bizara, m-ar fi luat din Forks si mar fi dus acasa intr-o secunda. Aveam nevoie sa stau aici si sa fiu bine, ca sa-l pot gasi pe Edward, pe Edward al meu, si sa descopar ce ii facusera Brandon-Cullenii. Dupa ce mi-am tras pe mine pijamaua cu dungi roz si verzi si am stins lumina, m-am asezat pe pat. Am ascultat zgomotele din casa si l-am auzit pe Mike cand s-a intors si pe parintii lui cum se duceau spre dormitor. Am stat asa, ascultand, pana cand am fost sigura ca toata lumea adormise si m-am ridicat indreptandu-ma in varful picioarelor spre sifonier. Am scos niste jeansi, un tricou, un hanorac rosu si niste tenisi, si m-am imbracat cat de repede si de silentios am putut. In ultimele cateva saptamani, ajunsesem sa invat casa si acum evitam sa calc pe portiunile de scara care stiam ca scartaie. Cand am ajuns la parter, m-am oprit la intrare in timp ce indesam o cheie in buzunarul din spate al jeansilor. Inca nu se auzea niciun zgomot de la etajele superioare deci am reusit sa ajung jos fara sa trezesc pe nimeni. Usa a scartait usor cand am deschis-o, dar nu suficient de tare ca sa se auda la etaj. Am inchis-o incet in spatele meu, si apoi m-am miscat repede pe alee. Am insfacat bicicleta lui Mike, lasand-o pe cea ruginita sprijinita de peretele garajului. Ma simteam un pic vinovata, bicicleta fiind una din posesiunile de marca ale lui Mike, dar stiam ca bicicleta mea ar fi fost mult mai greu de miscat. Am pedalat cu furie prin orasul intunecat, adormit. Toata lumea dormea, asa ca am putut sa merg cu bicicleta pe mijlocul stazii, departe de masinile parcate pe marginea drumului. Forks era prea mic pentru a avea prea multe lumini stradale, asa ca drumul nu mi-era luminat decat de lumina argintie a lunii si de cativa senzori luminosi de miscare montati in fata caselor. Stiam ca ar trebui sa fiu atenta la umbre, dar asta era Forks. Nu locuia niciun monstru aici, niciun criminal nu salajluia printre umbre, asteptandu-ma pe mine. Stiam tata era seful politiei si verifica atent toate rapoartele din Forks si imprejurimi. Ma simteam atat de in siguranta mergand prin intunericul noptii de parca as fi fost in mijlocul unei zile de vara luminoasa, insorita. M-am aplecat pe bicicleta fortandu-ma sa merg mai repede, ajungand in sfarsit la drumul lung, serpuit care ducea la casa Brandon-Cullenilor. Aici, in bezna, pe langa copaci, era mai dificil sa ma simt in siguranta. Umbrele erau amenintatoare, si a trebuit sa incetinesc in timp ce ma chinuiam sa ma obisnuiesc cu intunericul. Inima imi bubuia si creierul a
inceput sa se indoiasca de decizia mea. Daca nu reuseam sa ajung fara sa ma accidentez? Daca erau animale salbatice pe acolo care sa ma prinda? Peninsula Olympic era plina de lupi, ursi si rasi fiecare dintre ele putand fi usor de gasit prin zona impadurita. Cea mai mare grija care mi-a trecut prin cap a fost daca voi gasi sau nu aleea care ducea la casa Cullenilor. Fusesem atat de pierduta in ganduri, imaginandu-mi-l pe Edward stand la marginea padurii, ca nu mai stiam de cat timp mergeam pe drumul serpuit. Nu stiam cat de repede mergeam, cat mai aveam pana la alee sau daca trecusem de ea. Fusesem impulsiva, sarind pe bicicleta si doar pedaland, fara sa ma gandesc la micile detalii ca de exemplu, de unde sa stiu cand sa intorc pe alee. Era destul de complicat sa o nimeresc pe lumina, cum o sa reusesc acum? Dupa inca doua trei minute de pedalat, am oprit bicicleta si am priponit-o cu cricul, mergand pana la marginea drumului, cautand vreun indicator care sa imi spuna unde eram. Mersesem pe bicicleta pe drumul asta in fiecare zi de dupa prima calatorie pana aici si stiam drumul pe lumina, dar noaptea totul era diferit, schimbat si intunecat. Crengile aratau sinistru, ridicandu-se spre luna palida si zgomotele padurii erau infricosatoare si intimidante. Mi-am luat bicicleta cu intentia de a ma intoarce spre oras, cand am vazut cu coltul ochiului o strafulgerare palida in lumina lunii. Conducandu-mi bicicleta in directia aceea, m-am avantat in intuneric, incercand sa vad ce fusese. Apropiindu-ma, mi-am dat seama ca drumul o cotea la dreapta. Era aleea casei Cullen. M-am uitat pe dupa coltul aleii si am vazut piatra mare care marca proprietatea lor si am zambit victorioasa. Am reusit, o gasisem. Urcandu-ma inapoi pe bicicleta, am mers pe aleea lunga indreptandu-ma spre casa Cullen. Mergeam repede. Puteam deja sa vad cum luna se reflecta in peretii de sticla ai casei. Nu era nicio lumina aprinsa, dar stiam ca de data asta lucrurile stateau altfel, pentru ca stiam ca ei erau aici. Il vazusem pe Edward, stiam ca era inca aici. Am sarit de pe bicicleta si am inceput sa alerg spre casa, cand m-am izbit de ceva rece si tare ca piatra, care m-a tras inapoi apucandu-ma de hanorac. M-am smucit si am alergat cativa pasi, incercand sa scap de acel ceva ce ma atacase si nu-l puteam vedea. Parul mi se desfacuse si imi flutura, si mi-as fi dorit sa-l pot prinde la loc in timp ce-mi dadeam parul din ochi incercand sa vad de ce ma izbisem. Alice? Buna, Bella, ma bucur sa te vad, mi-a zambit rece, mana ei mica inca tinand hanoracul meu. Vocea ei cristalina parea cumva ca un ecou al luminii inghetate a lunii. Ma bucur ca ai trecut pe la noi, dar cred ca ar trebui sa pleci acum. M-am dat inapoi rapid si am dat peste ceva la fel de tare. Chestia tare s-a miscat repede, abia putand sa inregistrez miscarea, urmatorul lucru pe care l-am realizat a fost strasoarea de fier a unor maini care se simteau ca gheata pe bratele mele goale. Mi-am intins gatul
ca sa vad si acolo era Emmett stand calm in spatele meu. M-am zbatut sa scap din stransoarea lui, dar nu ma puteam misca. Linisteste-te, micuta Bella, mi-a soptit Emmett la ureche. Tonul lui era aproape linistitor, dar statura masiva si stransoarea dura, nu. Nu vreau sa-ti fac rau. Din nou ea?, o voce de femeie a intrebat din directia casei. Termina odata cu ea ca sa ne putem continua vietile. Tatal ei e seful politiei, s-a auzit o voce moale, adanca, cu un mic accent sudist, de undeva din spatele lui Emmett. Daca ii facem ceva, n-o sa aiba pace. Daca disparem in mod misterios si ea odata cu noi, oamenii vor viermui pe aici. Baiatul blond stie ca ea vine des pe aici. O vor asocia cu noi. Nu merge cum zici tu, Rosalie, a raspuns Alice ganditoare, expresia ei parand ametita. Edward este atat de dificil. N-a fost altceva decat dificil, a zis blonda, cu o voce clar iritata. Nu e chiar asa de rau, a raspuns vocea lui Emmett din spatele meu. Stiam ca vorbea incet, dar inca puteam sa simt vibratiile puternice ale cuvintelor prin pieptul lui. Destul, a strigat o alta voce feminina. Ce s-a intamplat, s-a intamplat si nu putem decat sa mergem mai departe. Nu putem schimba trecutul. Bella, imi cer scuze pentru impolitetea familiei mele, o alta voce de barbat se auzi, tonul fiindu-i la fel de adanc si de muzical ca al celorlalti Brandon-Culleni. Sunt sigur ca ai o gramada de intrebari. Te rog, vino inauntru si sa vorbim ca oamenii civilizati. Am putut s-o aud pe Rosalie batand din picior dezaprobatoare, dar nimeni n-a protestat in timp ce ne miscam spre casa. Stransoarea lui Emmett nu a slabit, dar am simtit-o mai mult ca si cum m-ar fi ghidat si sustinut, decat ca si cand m-ar fi fortat sa ma supun. Am fost condusa in casa, si mi-am pironit ochii pe capul blond al Drului Brandon in timp ce se misca silentios prin spatiu, pana cand s-a oprit in moderna si luxoasa bucatarie. Dna Brandon s-a miscat sa aprinda luminile si am clipit la explozia intensa de lumina. Cand ochii mi s-au obisnuit, am vazut ca eram intr-o bucatarie mare, deschisa si eram asezata la o masa lunga. Totul arata impecabil de curat, fara un fir de praf si fara dezordine sau resturi de mancare la vedere. Rosalie s-a asezat rigida pe un scaun, cat mai departe posibil de mine, dar ochii ei reci, ca topazul, ma sfredeleau. Antipatia pe care o simtea fata de mine nici macar nu era ascunsa si nu ma simteam comfortabil. Alice s-a asezat langa ea, uitandu-se la mine cu o expresie de emotie abia retinuta, dar din cand in cand, fata ei lua o expresie blanca, de parca era la
milioane de kilometri departare. Cei doi baieti, Emmett si Jasper, pareau sa stea in garda, tot verificand perimetrul casei si blocand intrarile. Dna Brandon statea in picioare langa mine, cu un zambet placut, dar aveam senzatia ca m-ar fi trantit imediat la podea daca as fi incercat sa fug. M-am retras cat ma putut de departe de ea, ramanand totusi pe scaun. Drul Brandon statea chiar vizavi de mine, ochii lui iarasi nuanta aceea bizara de topaz fixandu-ma ca si cum ar fi incercat sa vada prin mine. M-am uitat in jos unde mainile mele erau inclestate pe masa. Ti-am spus sa stai departe, a murmurat Alice, simtindu-se regretul in vocea ei. Destul, Alice, a replicat drul Brandon taios, inainte sa-mi zambesca placut. Permite-mi sa ma prezint, Bella. Numele meu este Carlisle Cullen, si aceasta este familia mea. A facut un gest catre dna Brandon, Aceasta este sotia mea, Esme, si copiii mei Alice, Rosalie, Jasper si Emmett. Mai am inca un fiu, pe nume Edward, care nu poate sa fie aici momentan. Edward nu este fiul tau, am replicat eu intunecat, mijindu-mi ochii si provocandu-l sa ma contrazica. Ce i-ai facut? Carlisle, daca Volturii afla despre asta l-a intrerupt Rosalie, impingandu-si scaunul in spate cu putere si sarind in picioare. Stai jos, Rosalie, a ordonat Carlisle. Vocea lui era inca binevoitoare si calma, dar ordinul a fost convingator. Rosalie s-a bosumflat furioasa, dar a facut ce i s-a zis. Ai dreptate, Bella, a continuat el, sprancenele incruntandu-i-se usor. Nu este fiul meu prin nastere, dar este fiul meu acum, printr-o legatura mai puternica decat cea de sange. M-am holbat la el incercand sa inteleg ce a vrut sa spuna. Am tras cu ochiul si la ceilalti, dar ei se uitau afara prin sticla de pe pereti la padurea din jur si la intuneric. De parca ar fi cautat ceva. Spune-mi ce s-a intamplat cu el sau o sa-i spun acestui Volturii ce ati facut, am amenintat eu, gandindu-ma la numele amintit de Rosalie. Parea o persoana rea, cineva de care le era teama, pentru ca expresiile lor s-au intunecat cand ea a mentionat numele. Nu as face asta daca as fi in locul tau, a replicat Carlisle cu un zambet amuzat. L-am studiat atenta. Parea perfect cu parul lui de un blond pal, cu puloverul alb si cu pantalonii kaki. Era un doctor ce salva vieti nu parea genul care sa rapeasca adolescente in toiul noptii, si totusi, iata-ne aici. Suntem periculosi pentru tine, Bella, dar Volturii te-ar ucide inainte sa-ti dai seama ca sunt acolo. Nu sunt la fel de toleranti cu oamenii ca noi. Toleranti? Oameni? Incerca sa-mi spuna ca nu e om?
Ce vrei de la mine?, am suierat eu, frustrata din cauza lipsei de raspunsuri. Ceilalti inca se uitau atenti prin ferestrele mari, doar Carlisle uitandu-se la mine. Ce i-ati facut lui Edward? Vrem sa-l uiti pe Edward, a raspuns Esme usor in locul lui, o urma de tristete si regret simtindu-i-se in voce. M-am uitat la ea atent cu coada ochiului, asigurandu-ma ca o vad si pe ea si pe Carlisle in acelasi timp. Pareau ca-si vorbesc unul altuia doar din priviri si zambete. Edward pe care il stiai tu a murit in noaptea accidentului. Trebuie sa accepti asta si sa mergi mai departe. Nu o sa merg mai departe, am tipat eu furioasa. Ma suturasem de calmul asta rece pe care il aruncau peste mine. E aici! E in viata, aici, si voi aveti legatura cu asta. SUNT CONVINSA DE ASTA! Ai dreptate, a raspuns Carlisle, ramanand calm in ciuda furiei mele, aruncand o privire spre Alice, care arata de parca se pregatea sa zica ceva. Si-a inchis gura bosumflandu-se putin, si s-a uitat in continuare in liniste, in timp ce Carlisle continua. Suntem foarte implicati in intamplarea nefericita din noaptea aceea, dar trebuie sa ma crezi cand iti spun ca e mai bine sa nu stii. Ar trebui sa-ti vezi de viata ta si sa-l uiti pe el si pe noi. Nu, am replicat printre dintii inclestati. Vreau sa-l vad pe Edward. Acum. Nu pot sa te las sa faci asta, Isabella, a raspuns barbatul blond, aratand brusc foarte obosit. Am observat ca avea cearcane purpurii in jurul ochilor si ca arata foarte palid acum. Privirea mi s-a rotit prin camera si pe fetele celorlati Brandon-Culleni si am descoperit ca si ei erau la fel de palizi si cu cearcane intunecate sub ochii in aceeasi nuanta de topaz. Am avut o presimtire in spatele mintii mele ca ochii lui Edward nu vor mai avea minunata nuanta de verde. Nu e sigur. Ce vrei sa spui cu `nu e sigur`? am tipat eu, tragandu-ma de la masa, rasturnand scaunul in timp ce saream in sus. Ceilalti n-au reactionat, doar se uitau rece. O urma de amuzament a aparut pe zambetul de pe fata lui Rosalie, intetind flacarile furiei mele. Sunteti toti nebuni. I-ati facut ceva lui Edward, sunt convinsa. De asta v-ati schimbat numele, nu-i asa? L-ati rapit, l-ati adus aici, v-ati schimbat numele si apoi, ce? I-ati spalat si creierul? Nu e departe de adevar, a chicotit Emmett din spatele meu, rasul oprindu-i-se cand Alice si Rosalie l-au fulgerat cu niste priviri ucigatoare. Toata lumea s-a intors catre Alice careia ii disparuse orice expresie de pe fata si avea privrea pierduta. Vine, a spus ea incet, cu o voce visatoare. Stie. O vede in mintile noastre. Scoteti-o de aici si tineti-l pe el pe loc. A ordonat Esme, punandu-mi mana in mana mare a lui Emmett. Degetele lui s-au infasurat peste ale mele si am fost uimita de cat de rece era mana lui, ca marmura de rece. Nu e inca pregatit pentru asta.
S-ar putea sa fie, a raspuns Alice, inca visatoare. Stie ca e ceva diferit la ea. Dar el este inca nou-nascut, a strigat Rosalie protestand. Nu va fi in stare sa se abtina. Pana si Jasper se mai chinuie inca. A fost la scoala, s-a contrazis Alice, toata lumea uitandu-se din nou la ea. Cu noi toti aici, va fi in regula. Nu, a ordonat Calisle. Este mult prea periculos acum. Ce ar trebui sa facem cu ea? a intrebat Jasper, vocea lui profunda taiand cearta fetelor, in ciuda tonului lui moale. Ati vorbit un pic cam prea liber in fata ei si stie prea multe deja. Nu puteam s-o trimitem acasa si sa-i spunem ca a visat, nu-i asa? Trebuie s-o omoram, a raspuns Rosalie infricosator. Am putea foarte bine sa-l lasam pe Edward la ea, chiar nu e alta solutie. Intotdeauna exista o alta solutie, a raspuns Carlisle. Solutii care o lasa pe Bella in viata si constiinta lui Edward curata. Stiti ce torturat ar fi daca l-am lasa sa o ucida. Sa o lasam pe Bella in viata? Ca si cand Bella moarta era ceva normal? Deci o sa ne riscam cu totii vietile si sa riscam ca Volturii sa se razbune doar pentru ca Edward ar putea avea mustrari de constiinta? a tipat ea, mainile ei gesticuland furioase. Este absurd. Ai grija, Rose, a avertizat-o Esme. Bella, vino cu mine. Ai putea foarte bine sa-ti petreci noaptea aici pana gasim noi o solutie. Emmett, poti sa vii si tu? Emmett a dat din cap si am urmat-o pe Esme, mana lui rece inca tinand-o strans pe a mea. Stiam ca eram tinuta ostatica si ca ar fi trebuit sa-mi fie frica, dar nu simteam decat unde de calm si oboseala care treceau prin mine. Mana lui Emmett, chiar daca era rece la atingere si tare ca piatra, se simtea cumva mai mult comfortabila si blanda decat infricosatoare. Imi dadea un ciudat sentiment de siguranta, cam ca atunci cand ma ratacisem intr-un mall, copil fiind, si gardianul mi-a luat mana si m-a condus in siguranta in bratele mamei mele. Emmett era fara doar si poate de incredere, chiar daca semana cu un urs urias ca marime, dar avea parul intunecat si cret si un zambet copilaresc care ii incalzea ochii. Si Esme parea calma si de incredere. Ochii ii erau calzi, precum caramelul topit si zambea cu o expresie materna, chiar daca parea cam tanara pentru a-mi fi mama. Ceilalti nu pareau asa de demni de incredere. Rosalie era frumoasa, ca un manechin inalt si blond, dar parea in acelasi timp letala, ca un inger razbunator trimis pe pamant sa distruga toate gandurile impure pentru a crea o lume la fel de frumoasa ca ea. Alice parea suficient de draguta, mica si cu infatisarea de zana, cu parul scurt si ravasit, care arata la
fel de lucios ca penele corbului, dar era ceva misterios la ea. Intotdeauna zambea de parca ar fi stiu ceva raspunsul la un mister care ti-ar fi sapat prin minte. Curbura buzelor ei perfecte formau cuvinte nespuse, de asta eram sigura. Jasper parea infricosator datorita felului de a reactiona si de a se misca in jurul meu, de parca adevarata lui natura abia astepta sa iasa la iveala. Ca si ceilalti, era inuman de frumos, liniile fetei semanand cu o sculptura a unui zeu si totusi avea o expresie ciudat de inocenta cu parul lui blond ciufulit. Imi amintea de o pisica salbatica, suplu si agil si la fel de letal. Ma simteam calma in preajma lui, in ciuda faptului ca mintea mea imi spunea sa stau in garda, de parca nu m-as fi putut abtine, neputandu-mi controla sentimentele langa el. Nu fusesem niciodata o persoana emotiva si eram intotdeauna extrem de sigura de ce simteam. Sa simt ca asta disparea cumva in prezenta lui, ma facea sa ma simt ciudat de rupta de mine insami si a inceput sa-mi creasca neincrederea in blondul incruntat. Uite, a zambit Esme, facandu-mi loc sa intru intr-o camera comfortabila de la etajul al doilea. In timp ce restul casei avea podele din lemn, aceasta camera avea pe jos un covor mare, auriu si gros si restul era tot auriu, de la peretii grosi acoperiti cu drapaje, la pernele decorative de pe canapeaua din piele neagra. Auriul bogat al camerei contrasta puternic cu albul imaculat din restul casei. Mai era acolo si o linie audio foarte scumpa, impinsa langa unul din pereti si inconjurata de rafturi pline de CD-uri. De partea cealalta erau rafturi cu carti de toate felurile, de la carti cu cotoarele uzate pana la tomuri imbracate in piele. Era si un semineu pe una din parti si o imensa fereastra din sticla ce dadea spre o terasa din lemn si spre padurea intunecata de dincolo. Mai multe carti si cd-uri erau aruncate la intamplare pe podea si mobila, de parca o furtuna ciudata trecuse prin camera, facand-o mai umana si mai locuibila decat celelalte camere care aratau extrem de steril. Odihneste-te aici si simte-te bine, a spus Esme, aratand spre canapea. Noi vom avea o intalnire de familie ca sa discutam situatia asta. Sa stii doar ca vom pune pe primul plan siguranta ta. De asta Emmett va sta de paza la usa, pentru a se asigura ca esti in siguranta. Daca ai nevoie de ceva, trebuie doar sa-i spui lui. A inchis usa, lasandu-ma singura in camera aurie, fara a-mi da sansa sa raspund. Indata ce mi-am recapatat controlul si m-am oprit din a ma mai holba innebunita, m-am napustit la usa si am deschis-o. Emmett se sprijinea de tocul usii si si-a intins lenes un brat de-a lungul iesirii, blocanduma astfel. Nu prea cred, micuta Bella. Potoleste-te si asculta niste muzica. Nu va lua prea mult pana situatia va fi rezolvata. Cuvintele lui erau calmante, dar nu vedeam nici o urma ca ar fi crezut o iota cand spunea ca situatia se va rezolva asa de usor. Incruntandu-ma, am realizat ca el chiar nu avea de gand sa ma lase sa ies, asa ca m-am rasucit rapid pe calcaie si m-am trantit pe canapeaua uzata din piele cu un suspin infrant.
Ei, haide acum, nu fii asa posaca, a ras Emmett. Edward isi petrece tot timpul aici, asadar nu ar trebui sa fie chiar asa de rau. M-am uitat in sus socata camera lui Edward? dar Emmett deja inchisese in urma lui usa din lemn masiv. Cu un oftat, m-am predat inchisorii mele ciudate si am asteptat sa fiu eliberata.
Ai citit cartea aia de un milion de ori, a apreciat Edward, incepand sa vasleasca, indreptand barca spre docul dintre salcii. Deja o stii pe de rost, de ce te-ai mai obosit sa o aduci? Pentru ca-mi place am mormait eu si Edward si-a rasfrant buza de jos intr-o strambatura bosumflata. Scuze, printeso, a oftat el. Ar mai trebui sa lasi cartile deoparte din cand in cand, Bella. Incearca si tu sa traiesti, in loc sa citesti despre asta. Daca o sa tot traiesti prin altcineva, viata ta proprie o sa treaca pe langa tine inainte ca tu sa realizezi asta. . Mi-am aplecat capul intr-o parte ca sa pot citi titlurile cartilor, degetele de la mana libera mangaind usor cotoarele lor. Toate erau indoite ceea ce arata ca fusesera citite cel putin o data. Am scos un manual de franceza si m-am incruntat. Edward nu fusese niciodata un fan al limbilor straine, poate ca asta nu era a lui. Am pus cartea la loc pe raft si m-am dat inapoi incet, inca uimita de schimbarea brusca a personalitatii lui Edward. Am incercat sa ma scutur de ciudatul sentiment pe care mi-l dadea prezenta cartilor, convingandu-ma ca erau probabil ale Cullenilor si nu ale lui Edward. Am ignorat vocea micuta care spunea ca era o gramada de loc de depozitat carti in casa aia, daca ele nu-i apartineau lui. Indreptandu-ma spre cd-uri, am zambit cand am vazut cateva discuri cu formatii cunoscute, imprastiate pe partea de sus a sistemului audio. Asta era Edward. Intotdeauna avusese o colectie de discuri impresionanta, stivuite peste tot prin camera lui. Nu reusisem sa descopar niciun sistem anume de organizare a lor, dar el era capabil intotdeauna sa gaseasca discul pe care-l cauta, in cateva secunde. M-am uitat la titluri, din nou asezate fara un anume mod de catalogare, dar am vazut ca Edward avea toate discurile lui favorite si ceva peste. Am scos un disc cu concerte de pian si am zambit, trecandu-mi degetele peste carcasa veche din plastic. Fusese discul lui preferat, un cadou pe care i l-am facut cand devenise frustrat la orele de pian. Avusesem intentia de a-i readuce inspiratia prin el, insa a devenit mult mai mult decat atat. Il asculta tot timpul. Mi-am mai trecut inca o data mana peste disc. Aceasta nu era copia pe care i-o daruisem eu. Aceea era crapata si zgariata de indelungata folosinta si hartia din interior era uzata si sifonata, iar discul era plin de mici zgarieturi toate fiind semne clare ale unui obiect mult-iubit. Carcasa asta era imaculata. Toate erau asa. L-am pus la loc in raft si m-am dus la fereastra uitandu-ma afara. Privelistea era minunata, din spatele casei pana la muntii impaduriti. Gazonul verde se intindea sub lumina argintie a lunii, pana unde raul serpuit il oprea si padurea incepea pe malul celalalt al lui. Copaci plantati artistic si randuri de flori imparteau gradina din spate in zone mici, ornamentale, care erau ingrijite si in acelasi timp salbatice, aratand ca gradinile din epoca
romantica, inspirate din natura. Luna acoperea totul intr-o lumina eterica, argintie si raul arata ca metalul topit asa cum serpuia printre pietrele de pe mal. Uitandu-ma la munti, am realizat ca soarele rasarea din spatele lor si s-ar fi filtrat in camera asta aurie in fiecare dimineata. Trebuie sa fi fost o priveliste ametitoare in care sa te trezesti. M-am intors brusc, confuza. Ei au spus ca asta era camera lui Edward, eram aproape sigura de asta. Eram mai mult decat sigura, singurul lucru care ma oprise sa nu fac o criza, a fost ca asta era camera lui Edward. Alea erau hainele lui, cartile lui, discurile lui, manusa lui de baseball.dar unde era patul lui?? M-am uitat la canapeaua neagra cu neincredere. Doar nu dormea pe o canapea, nu-i asa? Restul casei era decorat in asa fel incat iti puteai da seama ca nu duceau lipsa de fonduri. Nimic nu tipa aici locuiesc oameni bogati, dar se subintelegea ca erau foarte instariti. Cu siguranta asemenea oameni i-ar fi putut oferi un pat si lui. Poate ca asta era camera lui, dar nu era dormitorul lui? M-am incruntat, neconvinsa de logica mea. N-avea niciun sens ca toate lucrurile lui sa fie aici, insa nu si patul. Am decis ca trebuie sa fi folosit canapeaua ca si pat, negasind nicio alta explicatie logica. Mi-am aruncat ochii spre usa camerei si mi-am muscat buza in timp ce dezbateam. Nu mai auzisem nimic de la Emmett de ceva vreme nici macar o miscare. Poate ca a plecat. Am mers incet pana la usa si am deschis-o inca o data si am sarit in sus cand m-am trezit fata-in-fata cu baiatul masiv cu parul carliontat. Ma rog, fata-in-piept, din moment ce Emmet era cam cu jumatate de metru mai inalt decat mine. Deci, asculta, micuta Bella, a chicotit el, cu un ranjet pe fata cu gropite. Nu o sa plec, deci inceteaza sa mai incerci sa te furisezi. Oricum, aproape au terminat de vorbit. Despre ce vorbesc? am intrebat eu, frustrarea din cauza situatiei facand ca gura sa mi-o ia pe dinainte. Despre tine, a raspuns Emmett relaxat, ridicand o spranceana sugerand ca trebuia sa-mi fi dat seama deja. Si despre Edward, fireste. Asta stiu, am oftat eu exasperata, Dar ce discuta despre mine si Edward? Ce se intampla aici? Stiam ca trebuia sa-mi tin gura si sa ma intorc la turele pe care le faceam anxioasa prin camera, dar era ceva la Emmett care imi spunea ca e in regula sa vorbesc cu el. Avea o infatisare infricosatoare si era mare, dar era si o blandete in el care iti spunea ca e ok sa lasi garda jos. Era probabil din cauza gropitelor si a parului negru, carliontat.
Nu ne asteptam ca tu sa apari aici, a raspuns Emmett usor. Trebuie sa ne gandim ce sa facem cu tine acum ca ai aparut. Si de ce conteaza asa de mult ca sunt aici? am insistat eu. Eram si in Oregon, dar se pare ca nu va deranjam pe atunci. E pentru ca l-ati rapit pe Edward, nu-i asa? Ce i-ati facut? Stiam ca depasisem limita, dar Emmett nu a reactionat la cuvintele mele, doar s-a sprijinit relaxat de tocul usii de parca s-ar fi asteptat la asta. Lucrurile sunt diferite acum, a raspuns el rar, accentuand fiecare cuvant. Edward e si el diferit. Lucrurile s-au schimbat. Te rog, Emmett, m-am rugat eu, pasind mai aproape de el. Doar vreau sa stiu ce s-a intamplat cu el. Este cel mai bun prieten al meu. Imi lipseste si il iubesc si nu ma pot da deoparte si sa vad cum il pierd din nou. De asta ne temeam noi, a rostit Emmet atat de incet incat am gandit ca nici nu vroia sa o spuna cu glas tare. Nu cred ca pot sa-ti spun. Te rog, am implorat eu din nou si m-am intins sa-l apuc de mana, dar m-am retras gemand. Bella, a spus el, cu o voce care suna ca un avertisment o voce care parea sa-mi spuna sa nu o zic cu voce tare. Pielea ta e rece ca gheata, am soptit eu. Ce esti tu, Emmett? De ce esti atat de rece? El nu a spus nimic. De ce e Edward aici, cu voi? Ce s-a intamplat in noaptea aia? Chiar a murit? Era macar in sicriu? Era? A ajuns macar la nenorocita aia de inmormantare, Emmett? Chiar a murit? Vocea mea a inceput sa se ridice si cuvintele au izbucnit cum tasneste apa dintr-un baraj. Corpul a inceput sa-mi tremure si capul sa mi se invarta, neputand sa se agate de nimic solid. Ce esti tu, Emmett? Ce esti? Ce esti? I-am apucat din nou mana. Se simtea mai mult ca marmura rece decat ca pielea umana. E si Edward ca tine acum? Ce i-ati facut? De ce nu pot sa-l vad? Emmett, ce se intampla aici?, s-a auzit o voce cristalina, pe care am recunoscut-o datorita faptului ca parul de pe ceafa mi s-a ridicat, si am vazut-o pe Alice apropiindu-se din spatele lui Emmett.
Pleaca de langa mine, am tipat la ea. Era prea mult. Uram persoanele astea. Eram speriata si confuza si ei erau cauza pentru care eram asa. Obosisem sa mai astept. Intotdeauna am asteptat. Am asteptat de cand Edward a fost luat de langa mine, nu aveam de gand sa-l mai astept. El era aici si Alice si Emmett Cullen nu aveau sa-mi stea in cale. Oh, Bella, nu, a soptit Alice, cu ochii mariti. M-am uitat la ea, dar n-am vazut decat ochii intelegatori care pareau sa spuna imi pare rau din adancul caramelului topit din ei. Alice a inaintat rapid, infasurandu-si bratele mici in jurul meu. M-am zbatut in imbratisarea ei, care era de neclintit, chiar daca era blanda. Am tremurat cand am realizat ca si ea se simtea cum se simtea si Emmett, ca stanca. Si Edward e tare ca si voi? am intrebat eu cu amaraciune. Alice a gemut putin surprinsa de intrebarea mea, dar a raspuns soptit. Da. Imi pare rau, Bella. Ar fi murit daca noi nu Alice, a avertizat-o Emmett incet. Va afla oricum, Emmett, s-a contrazis Alice fara sa se uite la el. In schimb, sprancenele ii erau incruntate, de parca s-ar fi concentrat foarte tare, in timp ce ma privea. Va merge prea departe incercand sa afle. Va suferi incercand sa afle adevarul, dar il va afla. Ar fi mai bine daca i-am spune odata. Tratatul, a zis Emmett, ochii scapandu-i in spate, de parca s-ar fi asteptat ca altii sa-l surprinda vorbind despre lucruri ilegale. Mi-am tinut gura inchisa si am incetat sa ma mai zbat in bratele lui Alice. Aveau de gand sa-mi spuna. In sfarsit aveau de gand sa-mi spuna. Oricum va afla, a repetat ferm Alice. Daca ii spunem acum, consecintele sunt mult mai favorabile. Poate ar trebui sa-l intrebam pe Carlisle mai intai a spus Emmett, uitandu-se din nou in spatele lui. Sunt ocupati cu Edward acum, a raspuns Alice cu un zambet poznas. Nu se vor supara oricum. Am vazut asta. Am inghitit nervoasa. Era ceva cu zambetul ala in care nu prea aveam incredere. Si-a luat din nou expresia aia de parca stia ceva ce eu nu stiam, un adevar zguduitor. Stia ce se intamplase cu Edward si avea sa-mi spuna, in sfarsit.
De unde sa incep? A meditat ea, tuguindu-si buzele. Oh, stiu. Accidentul. Atunci s-a rupt totul. Tot viitorul s-a strambat complet in noaptea aia. Viitorul? Mai exista o, uh, familie, ca a noastra, a inceput Alice, reajustand pozitia in care stateam, asezandu-ne pe canapea mai comfortabil, chiar daca bratele ei ma tineau in continuare aproape de ea. Inca mai aveam tricoul lui Edward strans in maini si ma jucam cu el acum. Creau probleme in Oregon, pentru noi toti. Am avut.niste discutii cu ei in noaptea aia.in padure. S-a oprit brusc, regretand probabil intelegerea de a-mi spune adevarul. Ma intrebam cat de mult din ce-mi spunea era adevarat. Imi dadeam seama ca edita lucrurile. In afara de asta, cine purta discutii cu altcineva in mijlocul unei paduri? Unul din membrii familiei, Victoria, a zbughit-o spre sosea ca sa scape de noi, a spus Alice usor, ignorand privirea ascutita pe care i-a aruncat-o Emmett. A scapat pentru ca a trecut o masina pe acolo care ne-a blocat calea. Masina a deviat de pe sosea, a fost un accident groaznic. Era atat de mult sange, peste tot, atat de mult. A fost foarte greu. Alice, a averizat Emmett din nou, vocea lui intunecandu-se. Scuze, a spus Alice, scuturand din cap. Varfurile parului ei negru mi-au mangaiat obrajii. Oricum, Edward murea, Bella. Nu mai aveam ce sa facem, asa ca l-am facut.lam facut ca noi. Ca voi, am repetat eu. M-am uitat la Emmett. Vroiam sa aud de la el, nu de la Alice. Ea s-a uitat la mine cu ingrijorare si simpatie, urmarindu-mi atenta reactiile. Ce vrei sa spui cu `ca noi`? Noi nu suntem ca restul oamenilor, Bella, a raspuns Emmett cu un oftat. Suntem diferiti. Suntem mai puternici, mai rapizi.As spune ca suntem mai destepti, dar ce facem noi acum e o tampenie, Alice. Alice a inlaturat critica lui cu un mic suras afectat si apoi a continuat sa ma priveasca cu ochii ei mari si intelegatori. Singura cale de a-l opri pe Edward sa moara, adica sa moara de-a binelea, a fost sa-l transformam. Dar odata ce l-am transformat, nu-l mai puteam lasa sa se intoarca. De ce nu?, am intrebat. Vocea mea era aeriana, plina de groaz imbinata cu respect, ca a unui copilas care asculta o poveste. Dureaza pana te adaptezi la schimbare, a explicat Alice. Trebuie sa inveti din nou cum sa te comporti in preajma oamenilor, sa reactionezi ca ei. Dureaza sa capeti control. Control a ce? am intrebat suspicioasa.
Cum am mai spus, a raspuns Emmettin locul lui Alice. Mai puternici, mai rapizi, mai destepti, mai flamanzi. Alice, o sa intram rau de tot in rahat ca facem asta, si nu numai de la Carlisle si Esme. Ai incredere in mine Emmett, a spus Alice, fluturand o mana mica, palida spre el. Erau amandoi incredibil de palizi si pielea le era perfecta. Ti-am spus, am vazut asta. Se rezolva mult mai bine asa. Ai vazut asta? am intrebat. Vad lucruri, Bella, a explicat ea cu un zambet. E ceva super care mi s-a intamplat mie, dar nu se intampla tuturor. Am avut toate celelalte chestii ca oricine altcineva cand m-am transformat, dar am si abilitatea de a vedea viitorul, ca un clarvazator. Alice, prea multa informatie, a avertizat Emmett. Ar trebui sa-l aduc pe Carlisle. Sssst, Emmett, l-a sasait Alice si si-a mijit ochii la el. Nu te mai invarti incoace sincolo si aseaza-te. In plus de asta, ti-am spus, sunt ocupati cu Edward. Emmett a incetat sa se invarta nelinistit si s-a dus sa se sprijine cu spatele de tocul usii. Vezi viitorul? am repetat eu naucita. Da, a radiat ea spre mine. Si cred ca o sa fim foarte bune prietene. Daca lucrurile se rezolva cum trebuie. M-am foit nelinistita. Nu-mi placea cum suna daca lucrurile se rezolva cum trebuie si nu aveam incredere in partea cu foarte bune prietene. Dupa toate avertizmentele, privirile amenintatoare, cum am fi putut fi? N-as putea niciodata sa am incredere in ea. Daca am presupune ca `vezi viitorul`, orice ar insemna asta, am privit-o pe Alice cu suspiciune, ochii fugindu-mi si spre Emmett, Atunci de ce nu ai `vazut` sosirea mea in Forks? Alice a oftat. Viziunile mele nu sunt perfecte, Bella. Nu sunt Dumnezeu sau ceva de genul, `a-toate-vazator si a-tot-puternic` sau altceva. Vad de cele mai multe ori rezultatul deciziilor calea pe care esti in momentul ala. Emmett a inceput sa se miste din nou, mormaind ceva de genul suntem total terminati. Total terminati. De cele mai multe ori selectez ce vad. Urmaresc anumite persoane, de exemplu familia mea, si cativa altii. Nu te urmaream pe tine, asadar nu ai aparut in viziunile mele. N-aveai nicio intentie sa imi vezi familia sau pe Edward. Nu mergeai pe nicio cale care sa se fi intersectat cu vietile noastre in mod direct, asadar, nicio viziune.
Si tu?, l-am intrebat pe Emmett. Nu-mi puteam masca suspiciunea din voce si el parea usurat de scepticismul din cuvintele mele. Viziunile tale cum sunt? Eu nu am viziuni, a raspuns el si apoi a chicotit. Doar ciudatii au probleme cu capul. Emmett, zau, l-a certat Alice, dandu-mi drumul in sfarsit din imbratisare si s-a ridicat cu mainile in solduri. Incerc sa o luminez pe Bella cu privire la noi si tu ii spui ca suntem ciudati. Nu `noi`, s-a aparat el cu un zambet poznas pe fata. Doar tu. Si Edward. Edward are viziuni?, am intrebat, brusc devenind din nou interesata. Nu, a raspuns Alice, muscandu-si buza si incruntandu-se. Era evident ca nu vrusese sa-l mentioneze pe Edward. El poate sa facaalte chestii. Ce sunteti voi? am intrebat, inca incapabila sa pun totul cap la cap. Vezi, asta-i problema, Bella, a spus Alice, aratand vinovata. Ti-am spus tot ce puteam sa-ti spun. Realmente nu pot sa-ti spun nimic despre partea aia. Dar te putem indruma spre directia buna, totusi, a spus Emmett, brusc interesat de un morman de carti de langa combina. M-am ridicat si am mers pana la teancul de carti, uitandu-ma inapoi spre Emmett. Doar tine minte, micuta Bella, a soptit el usor. Eu nu ti-am spus nimic. Tu singura ti-ai dat seama. S-au intors si asteapta in bucatarie, a spus Alice, aplecandu-si capul ca si cand ar fi ascultat ceva ce eu nu puteam auzi. Vor sa mergem jos, cu Bella. Auzisem cuvintele ei ca prin ceata, fara macar sa le inregistrez. Ma ghemuisem langa micul teanc de carti si am inceput sa le ridic, uitandu-ma la titluri. Dracula. Cronicile Vampirilor de Anne Rice. Vampirul. Am ridicat fiecare carte si m-am uitat la ele curioasa si apoi m-am oprit, uitandu-ma cu mai multa atentie la ultima carte. Partea de sus a teancului fusesera toate romane de fictiune, scrise pentru divertisment. Ultima carte era insa un text istoric despre indienii Quileute, bastinasii care traisera in si pe langa Forks. Am luat cartea de jos si am deschis-o unde cotorul era cel mai mult indoit, la capitolul despre miturile Quileute. Am rasfoit paginile incet si m-am oprit cand am vazut coltul de sus al paginii, indoit.
Cei Reci, am citit eu titlul. Am parcurs pagina si am simtit cum parul de pe ceafa mi s-a ridicat in timp ce anumite cuvinte imi sareau in ochi. Cel care nu e mort. Nemuritor. Cu pielea rece. Forta si viteza inumana. Ochii rosii. Bautor de sange. Vampiri? am spus cu voce tare, scapand cartea si intorcandu-ma sa ma uit la Alice si Emmett. Mi se pareau diferiti acum. Paloarea extrema, ca alabastrul perfect, pielea rece si forta surprinzatoarevampiri? Nu aveau ochii rosii, dar puteau fi nemuritori. Nu imbatranisera si nici nu se schimbasera deloc de cand locuisera in Columbia City. Emmett s-a strambat cand cuvintele au iesit de pe buzele mele, iar Alice a zambit larg, incuviintand incet. Ti-ai dat seama singura, Bella!, cuvintele lui Alice parca erau cantate, tonul ei fiind melodios si cristalin. Acum iti putem spune totul. Acum pot sa-l vad pe Edward?, am intrebat cu vocea plata. Ma simteam amortita in timp ce inceracm sa procesez totul. Nu, a raspuns Alice, intepenind. Inca nu-l poti vedea pe Edward. Niciunul din voi nu e pregatit pentru asta inca. Dar, am protestat eu. Nu, a replicat Alice rece. M-am uitat la ea cu precautie. Arata letal acum, cu ochii reci si cu buzele stranse ferm. Ma intrebam daca era mereu asa de schimbatoare. Alice e foarte protectoare cu Edward, o voce moale a explicat din usa, facandu-ma sa sar. Esme statea in prag, cu o expresie intelegatoare pe fata. Trebuie sa-i ierti impolitetea. E foarte ingrijorata de cum va primi vestea asta si cum va reactiona in prezenta ta. Oh, am spus eu, aruncandu-i lui Alice o alta privire suspicioasa. Ea a incercat sa-si imblanzeasca expresia, dar tensiunea inca radia din corpul ei. Nu crede ca o intalnire intre voi doi ar merge, deocamdata, a explicat Esme in timp ce Alice a balmajit ceva cu `stiu` in spatele meu. Te rog, Bella, poti sa ni te alaturi jos? Am vrea sa discutam putin cu tine si apoi Emmett te va duce acasa.
Fara sa spun un cuvant, m-am indreptat spre Esme, care m-a condus jos, in zona formala de luat masa, fara sa ma atinga. Carlisle, Rosalie si Jasper erau deja asezati, si asta am facut si eu, asezandu-ma pe scaunul pe care Esme l-a tras pentru mine. Stii cine suntem, a spus Carlisle. Nu era o intrebare. Da. Asta face lucrurile foarte dificile pentru noi, Bella, a oftat el adanc. Arata obosit. M-am uitat spre Rosalie si Jasper. Amandoi stateau tepeni. Jasper arata de parca nu era interesat de ce se intampla, dar ochii lui pareau indurerati si Rosalie se uita la mine de parca eram un fir de praf murdarind casa alba, fara pata. Ceilalti s-au asezat la masa pe scaunele libere, aratand solemn. Oamenii, ca tine, n-ar trebui sa afle de cei ca noi. Exista legi carora ne supunem. Nu voi spune, am soptit eu. N-o sa spun, promit. Va rog, doar lasati-ma sa-l vad pe Edward. N-o sa spun. N-are niciun plan sa ne expuna, a spus Alice in apararea mea, in ciuda ostilitatii ei indreptate spre mine doar in urma cu cateva secunde. Nu, nu cred ca o va face, a zambit cald Carlisle. Edward vrea sa o vada, a continuat Alice, dar vocea ei parea stranie si indepartata. Ochii ei erau sticlosi si se uita in gol, de parca vedea ceva ce noi nu puteam. Avea o viziune. Stie ca nu poate, dar vine oricum. Ochii i s-au limpezit si s-a miscat instantaneu spre usa de la bucatarie care se deschidea spre veranda intunecata. Va fi bine, nu vrea sa-i faca rau. O sa stea afara, a zis Alice rapid. Niciodata nu face ce i se spune, a suierat Rosalie. Ne aduce mai multe necazuri decat lucruri bune, Carlisle. Relaxeaza-te, Rose, a chicotit Emmett. Din cate am auzit, ai fost mult mai rea cand teai alaturat acestei familii. Rosalie i-a rauncat o privire fioroasa lui Emmett, dar atentia mea era atrasa in alta parte. Era dificil sa vad ceva cand era atat de intuneric, dar eram sigura ca pot vedea o silueta intunecata miscandu-se rapid dinspre padure spre casa. M-am ridicat, atrasa spre ea si am stat langa fereastra, urmarind silueta intunecata cum se apropia. A incetinit considerabil, apropiindu-se cu precautie ca si cand se intreba ce sa faca.
Edward, am soptit cand silueta a devenit mai clara in lumina slaba ce iesea din casa. Era Edward. Arata exact asa cum mi-l aminteam, dar cumva nepamantean in acelasi timp. Avea aceeasi piele palida ca a celorlalti, dar parul avea inca nuanta ciudata de cupru, la fel de indisciplinat cum imi aminteam. Unghiurile fetei lui pareau mai clare, mult mai definite si nu mai avea dulceata tineretii. Era mult mai frumos, inuman de frumos, asa cum statea in fata mea, separati fiind doar de peretele de sticla. Ochii mi s-au plimbat pe corpul lui, in final ajungand la ochi. Ochii lui erau complet diferiti de ochii lui Edward al meu. Edward pe care-l stiam eu avea ochii de un verde uluitor care dansau de viata si lumina interioara. Avea un suflet vibrant si i se vedea asta in ochi cu o stralucire care ii egala sarmul si carisma. Ochii astia erau intunecati si haituiti. Pareau indurerati. Era o adancime nesfarsita in intunecimea lor si chiar daca aveau aceeasi nuanta de topaz pe margini, ca a ochilor celorlalti, ce am observat a fost culoarea, de un negru profund. Inima-mi sarea in piept in timp ce il priveam si el se uita inapoi la mine, capul fiindu-i aplecat usor pe o parte de parca ma analiza. Sprancenele i s-au incruntat in timp ce ochii intunecati cutreierau pe fata mea, ca si cand incerca sa-si aminteasca de mine sau sa memoreze fiecare trasatura. Mi-am asezat palmele pe sticla, incercand sa fiu mai aproape de el, vag observand ca Jasper si Emmett erau si ei afara acum, dar stand in spatele lui Edward, observandu-l cu atentie. Maxilarul lui Edward s-a inclestat in timp ce continua sa ma fixeze. A pasit incet spre geam si a ridicat o singura mana, punand-o de partea cealalta a geamului, peste palma mea dreapta. Am zambit si ochii lui s-au imblanzit pentru o secunda, inainte sa sa intunece din nou si sa-si retraga mana rapid. S-a incruntat si si-a luat ochii de la mine, privind in jos, spre pamant. Am simtit cum mi se rupe inima cand m-a respins. Nu mai stia cine sunt. Nu mai insemnam nimic pentru el. Edward al meu s-ar fi napustit in casa in cateva secunde, ciufulindu-mi parul si imbratisandu-ma, asa cum facea cand se intorcea din tabara in verile copilariei noastre. Mi-am infipt piciorul in podea si m-am impins, alergand spre usa care era doar cativa pasi mai incolo. Abia m-am mai putut misca cand am simtit niste brate subtiri care imi inconjurau talia si ma tineau pe loc. Da-mi drumul, Alice!, am tipat eu, zbatandu-ma intr-o incercare de a ma smulge din stransoarea ei de fier. Nu, a spus ea moale. Nu pot. Edward nu este inca suficient de puternic sa fie in preajma ta. Nu te mai zbate, o sa te ranesti singura.
Am continuat sa ma zbat cateva secunde inainte sa ma las moale in bratele ei. Edward statea in acelasi loc, uitandu-se in jos, la pamant. Edward! am strigat eu, sperand ca va face ceva. S-a uitat la mine, cu ochii indurerati si plini de regrete, apoi s-a intors si a trecut pe langa Jasper si Emmett, disparand in umbrele noptii. Lacrimile imi curgeau in liniste pe obraji, in timp ce stateam, bratele lui Alice sustinanduma mai mult decat propriile-mi picioare, urmarind cum cel mai bun prieten al meu ma respinge si dispare in noapte. Nu, am hohotit eu. Un val de greata m-a lovit si stomacul mi s-a chircit in timp ce lacrimile au inceput sa-mi curga mai tare. A facut ce trebuia, a spus Alice alinandu-ma. Are nevoie de mai mult timp, a adaugat Esme, punandu-mi o mana pe umar. Ar fi fost linistitoare mana ei daca raceala din ea nu mi-ar fi trimis un fior de-a lungul spinarii. Edward este vampir? am intrebat-o cu vocea moarta. Imi pare rau, Bella, a spus Esme incuviintand. A fost singurul lucru pe care am putut sa-l facem pentru el. Daca nu eram noi acolo, voi n-ati fi avut niciodata accidentul ala. Nu puteam sa-l lasam sa moara. Vreau sa merg acasa, am replicat eu rece. Desigur, a raspuns Carlisle de unde statea, langa usa. Emmett si cu mine te ducem acum acasa.
Brandon-Cullenii pe care mai degraba i-as numi doar Cullenii si sa nu ma mai refer la viata lor de dinainte sub nicio forma erau vampiri. Edward era vampir. Ei erau cumva responsabili de moartea lui, si ca sa se revanseze pentru asta, l-au transformat in vampir chestia asta nu era in regula. Nu putea fi in regula. Deschizand usa, am sarit inapoi surprinsa cand l-am vazut pe Mike Newton cazand lat pe podeaua dormitorului meu, capul lovindu-i-se de tibiile mele. Mike? Ce faci aici? am suierat eu, uitandu-ma pe hol, peste el, sa vad daca mai era vreun Newton care sa salajluiasca prin apropiere. Ugh, uh, ce? s-a ridicat Mike teapan, fara indoiala amortit dupa ce dormise pe podeaua rece de lemn toata noaptea cu capul sprijinit de usa dormitorului meu. De ce dormi sprijinit de usa mea? am cerut eu, nevenindu-mi sa cred, in timp ce el s-a ridicat stanjenit in picioare. Doar te asteptam, a explicat el, cumva timid, fara sa se uite in ochii mei. Am auzit cand ai iesit afara noaptea trecuta. Mi-am tuguiat buzele in timp ce dezbateam noutatile. Fusesem sigura ca nimeni nu era treaz cand am plecat si fusesem super atenta sa nu fac niciun zgomot. Nici nu stiam daca sa fiu incantata ca el isi facuse griji pentru mine, sau sa fiu suparata ca practic ma spiona. Darcand te-ai intors? a intrebat el, clipind somnoros la mine. M-as fi trezit cand ai fi deschis usa si n-ai mai avea expresia aia de surpriza pe fata chiar acum pentru ca ai fi stiut ca sunt aici. As fi putut sa o sarut pe Alice. Cand Emmett ma conducea acasa, Alice i-a spus sa ma bage in casa pe fereastra dormitorului de la mansarda si nu pe la intrarea principala, in ciuda protestelor mele ca as muri daca as fi incercat sa ma catar intr-un copac si de acolo sa ma tarasc la mine in camera printr-o fereastra. S-a dovedit ca n-a trebuit sa fac prea mare efort, cand Emmett a sarit in copac cu un efort minim si apoi a aterizat silentios pe pervazul ferestrei mele, in tot acest timp purtandu-ma si pe mine in brate, de parca as fi fost o papusa mica, fara greutate. Cand m-am intors? am decis eu sa joc la sigur. Stia ca n-aveam cum sa ajung inapoi in camera fara sa-l trezesc. Mike, n-am iesit afara. Mike parea confuz la declaratia mea, sprancenele incruntandu-i-se, uitandu-se la mine cu gura cascata. Ba da, Bella. Te-am auzit plecand, si apoi am venit aici sa vad si camera ta era goala.
Probabil ca m-ai auzit cand ma duceam la baie, am mintit eu, simtindu-mi obrajii inrosindu-mi-se. Minteam groaznic, dar adevarul era mult prea absurd. Fara doar si poate, minciuna imi va fi acceptata ca unica explicatie logica.. Am fost aici toata noaptea, evident. Si-n plus, unde as fi putut merge in toiul noptii? La casa Cullen, a raspuns Mike imediat. Nu e nimeni acolo, am replicat eu oftand, permitand ca oboseala de dupa evenimentele noptii trecute sa arate a dezamagire si depresie. Am fost acolo de atatea ori Mike. Nu e nimic acolo. El nu e acolo. Mike si-a mijit in continuare ochii scuturand din cap neincrezator. Cine esti tu? Si ce ai facut cu Bella? Tu niciodata nu i-ai lasa balta pe Culleni. Ce se intampla Bells? M-am uitat in jos si mi-am frecat ochii cu o mana, sperand ca asta sa ma faca sa arat si mai disperata decat incercam deja sa fiu. Nu stiu. Doar ca el nu e acolo si nici nu se va mai intoarce. Am privit in sus si l-am vazut pe Mike urmarindu-ma cu ochii lui albastri, suspiciosi, dar pe fata avea o expresie intelegatoare. Am venit in Forks ca sa scap de vechea mea viata, sa ma fac bine, am murmurat eu. Trebuie sa las in pace amintirea lui Edward. Uita-te la mine! Alerg dupa diversi tipi despre care ma amagesc ca ar fi prietenul meu mort. Cat de nebunesc e? Nu e nebunesc, Bella, a raspuns Mike bland, asezandu-si o mana linistitoare pe umarul meu. Mi-am simtit stomacul rasucindu-mi-se de vina de a-mi induce in eroare singurul adevarat prieten pe care il avusesem de la moartea lui Edward. Adica, Cullen asta arata infiorator de similar cu tipul din poze. Inteleg cum ai putut crede ca este acelasi tip. Nu-mi vine sa cred ca m-am lasat atrasa in toata chestia asta din nou, am oftat, asezandu-ma pe jos si ingropandu-mi capul intre genunchi. Stii, nu este prima oara cand il `vad` pe Edward. N-am spus asta nimanui. Am crezut ca o sa dispara daca plec din Oregon. Nu este vina ta, m-a linistit Mike, inca mangaindu-mi linistitor umarul. Fiecare atingere o simteam ca pe un alt pumnal de gheata in inima, stiind ca-l amagesc. Uram sa mint, dar sa minti pe cineva atat de bun si bland ca Mike era extrem de dureros. Ma facea sa ma simt rau. Trebuie sa ma straduiesc mai mult. Cuvintele imi erau hotarate si Mike a zambit in timp ce eu paream sa-mi revin din `melancolie`. Gata cu Cullenii, gata cu Edward. Acum am o noua viata. Asa este, Bells, a radiat el. Forks e un loc unde poti s-o iei de la capat.
Mmmhmm, am fost eu de acord. Acum, am nevoie sa fac un dus. Te deranjeaza? Oh, nu, desigur, s-a fastacit Mike, ridicandu-se si indreptandu-se catre scari. Si, Mike? Da? a raspuns el de pe prima treapta. Te rog nu mai astepta la usa mea. E cam infiorator. Scuze, n-o sa se mai intample, a balmajit el rosind. Am zambit cand m-am intors cu spatele la el si am intrat in baie. Daca purpuriul de pe fata lui ar fi fost un indicator, as zice ca era mult prea rusinat sa mai faca asta pentru ceva vreme de acum incolo. Dupa un dus rapid si un schimbat de haine, eram deja la usa de afara, cu o briosa in mana. Mike era la dus in timp ce ma imbracam, asadar stiam ca nu m-ar fi urmarit sau nu m-ar fi intrebat incotro ma indreptam. Nu exista decat un singur loc unde sa vreau sa fiu acum, si acest loc era cel unde era Edward. Am ajuns doar pana la garaj, unde bicicleta mea statea sprijinita langa cea a lui Mike, aparuta la loc peste noapte, in mod magic, chiar daca stiam ca o lasasem la Culleni, cand am auzit motorul. Intorcandu-ma, am vazut-o pe Alice tragand pe alee intr-un jeep mare, negru, si facandu-mi semne sa ma urc. El vrea sa te vada, a spus ea cu un zambet larg, in timp ce eu ma asezam ezitant pe locul de langa ea. Si stiam ca aveai sa vii spre noi curand, indiferent daca cineva vroia sau nu sa te vada, asa ca m-am gandit sa vin sa te iau si sa te scutesc de chinul de a pedala pe bicicleta. Multumesc, am balmajit eu, in timp ce-mi legam centura. Chiar este, uh, foarte dragut din partea ta. Nici n-ai idee, a ras ea, vocea ei sunand ca niste clopotei muzicali, chiar si atunci cand vorbea normal. Mersul cu bicicleta, sau pe jos, sau in orice alta forma, este ultimul lucru pe care vrem sa-l faci la prima ta intalnire cu Edward. O sa fie si asa destul de greu si fara inima ta pompand nebuna sangele fierbinte. Ma holbam cu ochii mari la Alice, cuvintele ei ciudate facandu-ma sa tremur putin, inainte de a ma relaxa din nou in scaun. Ea a condus tot restul drumului in tacere deplina, dar un zambet ciudat a ramas pe fata ei tot timpul. Imi placea aceasta noua, zambitoare Alice, mult mai mult decat cea infricosatoare din ultimele saptamani, dar inca ma simteam stanjenita in preajma ei. Avea aura asta de atotstiutoare si asta ii dadea o incredere care ma nelinistea. Evident ca nu era
perfecta in viziunile ei, deoarece nu fusese capabila sa ma vada venind, datorita unor anumite circumstante, si atunci cum putea sa fie capabila sa opreasca ceva la fel de imprevizibil? Imediat ce a oprit masina, era afara din ea deschizandu-mi deja portiera, inainte ca eu sa am ocazia sa-mi desfac centura macar. Rosalie Hale aparuse cumva langa ea, cu un cosulet plin cu chestii in mana palida, subtire. Nu ne baga in seama, Bella, a spus Alice cu un zambet larg. Trebuie doar sa facem cateva chestii care sa te faca mai putin.atragatoare. Mai putin atragatoare?, am repetat eu, confuza. Vocea mi-a sunat mult prea sus si prea subtire. Mi-am dres-o si am incercat din nou. Ce vrei sa spui? Cat ar trebui sa-i spunem? a intrebat Alice, intorcandu-se spre Rosalie. Blonda inalta m-a studiat cu atentie cateva secunde cu ochi duri si reci. Spune-i totul, a spus Rosalie intr-un final, cu vocea adanca si frumoasa. Trebuie sa stie in ce se baga. Corect, a dat Alice din cap. Bun, Bella. Cam asa sta treaba. Sangele este atragator pentru toti vampirii, indiferent de persoana care il poarta. Singura exceptie fiind sangele artificial, pentru ca are gust groaznic si miroase a spital. Pana si vampirii urasc mirosul ala. Am incuviintat, inca derutata de tot ce se intampla in jurul meu. Cu Edward si cu tine e un pic diferit. Dupa ce a vazut Alice, si dupa cum a reactionat Edward cand te-a vazut in prima zi in cantina, credem ca tu esti cantareata lui. Eu nu cant, am balmajit eu, incercand sa vad ce era in cosul pe care il tinea Rosalie. O cantareata nu canta, cel putin nu vocal, a continuat Alice. Cantareata este o fiinta umana al carei sange cheama vampirii, de fapt este vorba despre o anumita persoana pentru un anumit vampir, o fiinta omeneasca care este atragatoare in mod particular. Exista povesti cu vampiri care, de-a lungul istoriei, au innebunit cand si-au intalnit cantareata. Se spune ca este cea mai intensa sete de sange pe care o poate simti un vampir te arde si instinctele animalice tasnesc din tine, preluand controlul. Suficient, Alice, a certat-o Rosalie, ridicand o spranceana. Daca o sperii prea tare, pulsul ei o s-o ia razna. Corect, a incuviintat Alice. In concluzie, aroma ta este atragatoare in mod special pentru Edward, asadar vom incerca sa facem tot ce putem ca sa te facem mai putin atragatoare.
In regula, am raspuns eu, urand felul in care imi tremura vocea. Cum facem asta? In primul rand o sa te injectam cu un sedativ foarte usor te va relaxa in asa fel incat sati tina pulsul linistit. Si va interfera cu aroma sangelui tau., a explicat Alice, in timp ce o urmaream cu ochii mariti pe Rosalie scotand o seringa din cosulet. Apoi o sa te invaluim intr-un parfum puternic, care este extrem de iritant pentru nasurile sensibile ale vampirilor. Si vom ascunde, de asemenea, toate arterele principale cu imbracaminte. Inteleg, am spus eu incet, gemand cand mainile de gheata ale lui Rosalie mi-au tras bluzonul de pe un umar, ridicandu-mi maneca de la tricou. Stai cuminte, nu vreau sa-ti fac rau, a ordonat Rosalie. M-a intepat rapid si m-am strambat cand presiunea serului mi-a ciupit bratul. E prea slab ca sa te afecteze, e mai mult ca sa dilueze aroma sangelui tau, dar ar trebui sa te si calmeze. Eu doar am dat din cap. Inima imi batea ca un ciocan in piept si ma indoiam serios ca ceva mai slab decat un tranchilizant pentru cai ar putea s-o incetineasca. Inchide ochii, Bella, a comandat Alice cu un zambet placut. Am facut asta si am simtit un nor de parfum floral foarte puternic care mi-a invaluit fata si corpul. Wow, chiar ca e puternic, am tusit eu, dar Alice a continuat sa ma pulverizeze de inca vreo doua ori. Okay, okay, gata cu parfumul! Scuze, niciodata nu poti fi suficient de precaut, mi-a facut ea cu ochiul. Infasoar-o, Rose. Rosalie m-a studiat pentru o secunda, apoi a inceput rapid sa ascunda fiecare particica de piele expusa. Mi-a tras femoarul bluzonului pana sus, mi-a tras manecile peste maini si apoi a infasurat o esarfa usoara in jurul gatului meu. Nu stiu daca e suficient, Alice, s-a incruntat ea, buzele ei rosii formand un botic perfect. Crezi ca e suficient de deghizata? Cred ca da, a aprobat Alice. E greu sa ma concentrez pe tot. Toata lumea isi schimba gandurile asa de des ca ma doare capul, dar n-am vazut niciun rezultat nefavorabil pentru o vreme. Rezultat nefavorabil?, am balmajit eu, dar cele doua fete m-au ignorat. In regula, Jasper si Emmett sunt gata, iar Carlisle si Esme sunt pregatiti in caz ca e nevoie de ei. Hai s-o ducem inauntru. Alice si-a pus o mana usoara pe spatele meu si mia dat un ghiont bland spre usa casei. Rose mergea in fata noastra si am avut o senzatie ciudata sa eram tratata ca un prizonier, garzile mele flancandu-ma, in timp ce eram condusa spre camera de vizite. Felul oficial
in care toata lumea se comporta era atat de departe de normal, incat nu m-am putut abtine sa nu ma simt rau. Mi-am frecat palmele umede de materialul bluzonului si m-am uitat la casa Cullen cu un presentiment rau. Nu vedeam nici urma de ceilalti Culleni sau de Edward. Nelinistea mea a crescut si mai mult cand am fost condusa pe scari in sus. Linisteste-te, Bella, mi-a soptit Alice, luandu-si mana de pe spatele meu si apucanduma de mana. Stiu ca este ciudat, dar va merge bine totul. Trebuie sa-si calmezi bataile inimii. Usor de zis. Inima mea parea ca mai are putin si imi va sari singura din piept de cat de tare batea si genunchii mi-erau moi, in timp ce ajunsesem la capatul treptelor si ne indreptam spre o usa alba. Asta e biroul lui Carlisle, a spus Alice in timp ce Rosalie a deschis usa. Edward este inauntru. Am intrat ezitand, uitandu-ma pe dupa coltul usii pana l-am vazut pe Edward. Statea pe un scaun de birou comfortabil, din piele, ochii fiindu-i plecati spre podea. Pozitia lui parea aiurea si dupa o inspectie mai profunda, am putut vedea ca era asa datorita faptului ca bratele lui erau prinse in spatele scaunului, Jasper stand chiar in spatele lui, tinandu-l pe Edward pe loc. Emmett statea imediat langa, cu bratele incrucisate peste pieptul larg si aratand mult mai intimidant si mai periculos decat baiatul zambitor, cu gropite, cu care vorbisem cu o zi in urma. Fara miscari bruste, a atentionat Alice. Asta este cea mai proasta idee pe care ai avut-o a suierat Rosalie la urechea lui Alice, care statea langa mine. M-am miscat mai aproape de birou, vazand scaunul comfortabil din fata lui, despre care am presupus ca era pentru mine. Alice si Rosalie m-au urmat ca niste umbre, si i-am observat pe Carlisle si Esme stand in lateralul biroului. Am avut senzatia ca toata lumea era gata sa sara in actiune si m-am cutremurat gandindu-ma ce ar face o casa plina de vampiri sa devina atat de nervosi. Edward?, vocea mea era ragusita, ca o soapta, in timp ce ma chinuiam sa gasesc cuvintele in gatul meu brusc uscat. Parul ciufulit de culoarea bronzului s-a miscat usor, dar Edward nu si-a ridicat privirea. Am putut sa vad cum bratele i se incordeaza usor, zbatandu-se putin in stransoarea lui Jasper, dar parea ca mai mult il testa pe Jasper decat sa incerce sa se elibereze.
Sunt eu. Sunt Bella, am spus eu usor. Stia cine sunt? Pentru o clipa, cand ne-am intalnit ultima oara, am crezut ca mi-am regasit prietenul pierdut. Ochii lui aurii, duri, s-au inmuiat pentru o clipa, dar apoi a plecat atat de brusc. Poate ca nu-si amintea. Stiu, a spus el cu voce joasa, si eu am tremurat la auzul ei. Nu semana deloc cu vocea lui Edward al meu era adanca, mai melodioasa si mai patrunzatoare. Era seducatoare si incitanta, atragandu-ma si facandu-ma sa-mi doresc mai mult. Totusi, pastra anumite nuante din vocea prietenului meu din copilarie, ceea ce a facut ca stomacul sa mi se rasuceasca amintindu-mi durerea pe care am simtit-o cand el a murit. Uita-te la mine, am soptit eu, implorandu-l sa-si ridice capul. Te rog, Edward. Trebuie sa-ti vad fata.. I-am vazut mai intai ochii, erau mai luminosi decat data trecuta de culoarea caramelului si a mierii. Totusi, o umbra de intuneric negru persista, in ciuda nuantei luminoase din irisii lui. Am simtit un fior pe sira spinarii. M-a privit, ochii fiindu-i pe jumatate ascunsi de o suvita rebela de par aramiu, si dupa o deliberare scurta, si-a ridicat de tot capul, lasandu-se pe spate in scaun, in timp ce Jasper l-a strans vizibil mai tare. Aproape ca m-am chircit de tensiunea pe care am vazut-o in umerii lui Edward in timp ce Jasper ii tinea bratele prinse in spatele scaunului. Nu respira, Edward, l-a avertizat Carlisle calm. Va fi mai usor asa. Edward a dat usor din cap, ochii lui neparasindu-mi fata nicio secunda. Privirea lui s-a intensificat si si-a incruntat sprancenele, aplecandu-si usor capul intr-o parte. Ciudat. Cum?, am soptit eu, foindu-ma stingherita sub privirea lui fixa. Esti tacuta, vocea lui parand nesigura si aproape.infricosata? Carlisle, nu pot sa aud nimic de la ea. Serios?, vocea lui Carlisle sunand intrigata. Este foarte interesant. Ce vrei sa spui ca nu ma `auzi`?, am intrebat eu, frustrata. Sunt chiar aici. Un zambet mic, strengaresc a trecut pe fata lui Edward, o amintire a zambetelor lui de pusti, care arata cumva sinistru acum cand se combina cu privirea lui intunecata. Esti aici, tacuta si tipand in acelasi timp. Am intepenit, mintea mea alergand, dar neputandu-se agata de nimic concret. Tacuta si tipand in acelasi timp? Nu auzea nimic de la mine? Despre ce vorbea? De ce asa de codat?
Iti amintesti de mine sau nu?, am cerut eu, obosind sa mai imi fie teama, obosind sa ma mai intreb. Eram ingrozita de ce raspuns mi-ar putea da de cand l-am vazut prima oara. Obosisem sa-mi mai fac griji si sa mai astept. Trebuia sa stiu. Da, a raspuns el, dar sprancenele i s-au incruntat in timp ce o tristete cumplita a trecut peste el, transformand vampirul frumos si ciudat ce statea in fata mea, in prietenul pe care il pierdusem acum patru ani. Dar nu totul. Imi amintesc fragmente. Sentimente puternice, momente, dar nu tot. Aerul mi-a iesit suierand pe gura, de parca ma pocnise cineva in stomac. Isi amintea de mine! Isi amintea! Si totusi nu ma simteam complet linistita. De ce nu m-ai sunat, sau sa-mi scrii o scrisoare, sau ceva? am tipat eu, simtind furia cum trecea prin mine. Ridicandu-ma de pe scaun, am facut un pas mai aproape de birou, iar Edward urmarea fiecare miscare ca un uliu, baiatul fiind acaparat din nou de monstru. De ce se uita la mine ca un animal de prada? Ochii i se mijisera, concentrandu-se pe fiecare miscare a mea. Daca ti-ai fi amintit de mine atunci ar fi trebuit sa stii cat de multa nevoie aveam de tine. N-aveam cum. Vinovatia pe care am simtit-o in vocea lui nu se regasea si in expresia fetei. Vroiam sa-l cred, dar nu ma puteam increde in expresia rece de pe fata lui. De ce nu?l-am acuzat eu. Cand m-ai parasit, viata mea a fost distrusa. Nu mai puteam sa fac nimic. Nu puteam sa traiesc fara tine. Nu stiam, nu realizam, a murmurat Edward, mutandu-si privirea. N-aveam cum sa fiu langa tine, Bella. Nici acum nu pot. Nu pot nici macar sa respir cand tu esti aici. Nu pot sa fac asta acum, am gemut in timp ce pieptul a inceput sa mi se stranga. Vederea mi s-a incetosat in timp ce situatia coplesitoare a pus stapanire pe corpul meu si mi-a adus lacrimile in ochi. Nu ma puteam concentra, stiam doar ca trebuie sa ies de acolo. Departe de chestia rece care nu era Edward al meu. Imi pare rau. Trebuie sa plec. M-am intors si am iesit ca un glont pe usa, Cullenii nefacand niciun pas sa ma opreasca. Am zburat pe scari in jos cat de repede am putut, surprinsa ca nu m-am prabusit si am sarit peste ultimele trei trepte, fugind catre iesire. Eram atat de concentrata sa ies de acolo, incat nu am auzit incaierarea de deasupra mea, pana cand vocea sfasietoare nu mia sfredelit urechile. EDWARD! OPRESTE-TE! M-am rasucit pe calcaie si m-am izbit de pieptul tare ca piatra al lui Edward. Mainile lui m-au prins de umeri, tinandu-ma bland sa nu cad, dar oricum nu aveam cum sa ma misc in stransoarea lui.
Edward, am gemut eu, uitandu-ma in sus la fata lui. Ma asteptam sa vad monstrul care devenise, doar foame si sete de sange in ochii lui, si am fost socata de ce am vazut. Regret, vinovatie, durere. Arata distrus. Bella, imi pare rau, a soptit el, ochii lui cautandu-i pe ai mei. Te rog nu pleca. Oh, am spus eu fara suflare, netrecandu-mi prin minte niciun gand coerent . Fata lui era usor contorsionata, de parca fusese injunghiat. Si a gemut dureros. E mai greu decat am crezut, a murmurat aproape doar pentru el. Nu ma asteptam sa mirosi atat de atragator. Iarta-ma. Si-a slabit stransoarea de pe umerii mei, insa nefacand niciun pas in spate. Edward, stai departe de ea, a comandat Carlisle, cu vocea puternica si imperativa. E in regula, Carlisle, a spus Edward incet. Credcred ca ma pot controla acum. Departeaza-te de langa ea, a ordonat Carlisle din nou, mainile ridicandu-i-se si pasind putin mai aproape de locul unde stateam noi, langa intrare. Bella, mi-amintesc lucruri, a spus el, ochii lui implorandu-ma sa inteleg. Mi-amintesc de tine. Si-a dus mana sub camasa si la acea miscare, Jasper a sarit, trantindu-l pe Edward la podea si tinandu-l jos cu un marait infiorator. Daca faci o singura miscare, iti rup gatul ca s-o protejez pe ea, a amenintat Jasper, dezvelindu-si dintii langa gatul lui Edward. Nu aveam de gand sa o ranesc, a marait Edward, in timp ce se zbatea putin in stransoarea lui Jasper. Vroiam doar sa-i arat medalionul. Medalionul?, am intrebat eu, ghemuindu-ma la podea ca sa pot vedea mai bine fata lui Edward. Lasa-l sa se ridice putin, Jasper, a spus Carlisle, cu vocea inca tensionata. Il cred, dar nu-i da drumul. Cu o miscare fluida, rapida, Jasper s-a ridicat stand acum ghemuit si Edward era ingenunchiat in fata mea, cu bratele rasucite la spate ca un prizonier.
Ochii mi s-au fixat pe medalionul care atarna peste camasa lui. Medalionul cu leu, am gemut eu, aplecandu-ma mai aproape. L-ai pastrat. Nu l-am dat niciodata jos, a soptit Edward. Imi aminteste de umanitatea mea. Imi aminteste de tine. M-am intins in fata, dar m-am tras inapoi cand Jasper l-a tarat pe Edward inapoi. Nu, Jasper, a spus Alice, atingand umerii incordati ai lui Jasper, cand a aparut langa el. Pot sa vad. O sa fie totul bine. Edward va fi cuminte. Jasper a dat din cap si s-a ridicat linistit, dar ochii lui ramasesera concentrati si alerti. Continua Bella, a spus Alice cu un zambet bland. M-am miscat mai aproape de Edward si am intins o mana tremuranda ca sa ating medalionul din bronz care se odihnea pe pieptul lui Edward. Edward era complet neclintit, la fel ca o statuie din marmura. Nici macar nu respira. Degetele mele s-au inchis in jurul medalionului, degetul mare mangaind figurina leului din mijloc. Se simtea ca gheata de rece. E rupt, a spus eu usor, degetul meu urmarind o linie taioasa care trecea chiar prin mijlocul leului. Accidentul, a explicat Edward. L-a stricat. Oh, am dat eu din cap. M-am uitat in sus si l-am vazut pe Edward studiindu-ma, de parca ar fi incercat sa memoreze fiecare trasatura si am simtit cum ma inrosesc. Edward s-a cutremurat si si-a inchis ochii. Umm, cred ca trebuie sa oprim chestia asta acum si sa mai incercam mai tarziu, a spus Alice, vocea ei sunand un pic cam nervoasa si un pic cam prea vesela. Cred ca Edward a inceput sa oboseasca putin. Bella, te conduc eu acasa. Era vina mea. Am rosit. El vroia sa ma omoare. Umm, mda. Sigur, m-am ridicat in graba si m-am indepartat rapid de Edward, inima rupandu-mi-se incet cand am vazut expresia lui de rusine si infrangere in timp ce-si pleca capul si se lasa in stransoarea de fier a lui Jasper.
La revedere, Bella, a murmurat Edward. Vocea lui era dureroasa. Se lupta cu ce era, cu toata puterea lui. Stiam ca nu eram in siguranta. Pa, Edward, am raspuns eu si am fost transportata rapid in jeep de Alice si Esme. Imi pare rau pentru asta, Bella, a spus Esme, ajutandu-ma cu centura. Edward este inca atat de nou.Este un imens pas inainte ca a putut sa se controleze atata, fiind in aceeasi camera cu tine. Va mai dura insa pana cand va putea sa-si suprime instinctele in preajma ta. Mda, okay, am replicat eu lamentabil. In timp ce Alice scotea jeepul de pe alee, mi-am aruncat privirea la fereastra din spatele casei si am icnit, socata de ce am vazut. Silueta intunecata a lui Edward privea de la fereastra mare a etajului doi, dar era ceva in neregula cu fereastra. Crapaturi uriase si sticla impaienjenita radiau din locul in care statea el, sticla abia mai rezistand. In timp ce luam curba, am zarit fata lui intunecata intorcandu-se, dar apoi n-am mai vazut nimic cand frunzisul verde mi-a blocat vederea.
Capitolul 10 Surprize
La ce te gandesti? a intrebat Edward, cercetandu-ma din ochi. Esti foarte tacuta. Ma gandeam ca o sa vorbesti mai mult daca familia nu ar fi atat de prezenta. Familia era inca prezenta, stiam asta cu certitudine. In fiecare zi in care l-am vizitat pe Edward, au incercat sa imi dea mai mult spatiu si mai multa libertate ca sa interactionez cu el, dar siguranta mea era inca o problema serioasa. Poate ca nu mai erau asa vizibili, dar stiam ca sunt pe aproape, ascultand si asteptand sa vada daca lucrurile se schimba. Stiam ca aceasta incercare de a se increde in Edward era data mai mult de darul de a prevedea al lui Alice, decat de credinta ca ar putea sa se abtina, insa iluzia de intimitate era de apreciat, fara doar si poate. Scuze, ma gandeam, am spus eu, revenind la realitate in timp ce ma mustram mental. Timpul petrecut cu Edward era si asa destul de
scurt ca sa ma mai pierd si eu in visare. Acum era vremea sa iau de la el tot ce puteam ca sa mai rezist inca o zi. La ce? a intrebat, aplecandu-si capul usor spre stanga de parca se astepta sa auda raspunsul. Shakespeare. Nu participi la discutie pentru ca visezi la Shakespeare? a intrebat Edward, usor neincrezator si am simtit cum incep sa ma inrosesc la baza gatului. Poate, am inghitit eu cu greutate, fiindu-mi foarte greu sa raman insensibila sub intensitatea privirii lui Edward. Ma urmarea atat de atent la fiecare vizita, studiindu-mi fiecare miscare. De parca vroia sa vada prin mine sau sa-mi intre in minte. Stiam ca nu-mi poate citi mintea, chiar daca inca nu stiam de ce, dar aveam senzatia ca el oricum incearca sa faca asta. Imi spui? a intrebat el usor, cu vocea fina de catifea si si-a ridicat sprancenele intrebator. Ce a facut Shakespeare ca tu sa te pierzi asa? Umm, Sa nu rosesti. Sa nu rosesti. Nu-s sori, ochii iubitei, nu scnteie roia-i gur ca mrgeanu-n mri, de-i alb neaua, snul ei de ce e posomort, i-i noapte al ei pr? tiu, din Damasc, albe i roii roze cu care chipul nu-i e logodit, miresme tiu, strnind apoteoze strine de al Doamnei duh smerit, mi place s-o ascult, dei-i mai scump auzului, o muzic,-i tiut, Nu le-am vzut, zeiele cum umbl, dar ea, mergnd, pete doar pe lut. Si totui, jur pe cer, fptura-i rar, cu nimeni i nimic nu se compar. M-am uitat in sus surprinsa cand Edward a terminat sonetul in locul meu, eu incepusem sa ma balbai la sfarsit. Da, acela. Am balmajit eu si un zambet strengar s-a intins usor pe fata lui Edward provocandu-mi inima sa se accelereze.
De ce Sonetul 130? a intrebat, radicand o spranceana, si85 continuand sa ma urmareasca. Um, nu stiu, am mormait. Cred ca imi ramasese prin minte. Esti ingrijorata ca nu te gasesc atragatoare in comparatie cu celelalte, a ghicit Edward incruntandu-se. Asa este? . Stateam pe treptele verandei, cu barbia sprijinita in maini si ma uitam visatoare la aleea casei lui Edward Masen. Plecase in urma cu cateva ore cu Tanya, cea mai frumoasa fata pe care o vazusem vreodata. Imi spunea de o gramada de vreme ca ei de fapt nu-si dadeau intalniri, negand ca ar avea vreun sentiment romantic indreptat catre ea, si totusi iesisera din nou, la un alt film. Bella, scumpo, vino inauntru, mi-a spus mama deschizand usa din spate meu. E mai mare decat tine si a ajuns in faza in care doreste sa-si petreaca timpul cu fete de varsta lui. Dar mama, am protestat eu, intorcandu-ma sa ma uit la ea. A spus ca o sa ne jucam Mario Kart daca ajunge acasa suficient de devreme. Asa a spus? Mama si-a strans buzele si s-a uitat spre casa Masen. Cred ca o sa am o discutie cu Edward. Se face tarziu, Bella. Trebuie sa te pregatesti de culcare. Cu umerii lasati si tarsaindu-mi picioarele, am intrat in casa si m-am dus la baie sa ma spal pe dinti. Ii auzeam pe parintii mei certandu-se in timp ce puneam pasta pe periuta de dinti. Nu trebuie sa te duci acolo si sa vorbesti cu baiatul, sunt sigur ca e doar o neintelegere, a spus Charlie. Stiu ca a fost o neintelegere, dar continua sa-i faca asta, s-a contrazis Rennee. Ea nu realizeaza ca diferenta de varsta dintre ei va face ca lucrurile sa fie diferite de acum. Edward va vrea sa petreaca mai mult timp cu prietenele lui si Bella va fi data deoparte.
A fost doar o greseala, a mormait Charlie. Eram putin surprinsa. De obicei, mama era cel mai infocat fan al lui Edward, si tata era cel care ma indemna sa-mi petrec timpul cu baieti mai apropiati de varsta mea, precum Jacob Black. Jacob era baiatul celui mai bun prieten al lui si, in opinia lui Charlie, un bun exemplu de cum ar trebui sa fie un baiat. El nu intelege, a continuat Rennee. Ea are 12 ani, e suficient de mare ca sa se uite dupa baieti. E suficient de mare sa realizeze ca a fost detronata de o bomba sexy. Nu stiu ce sa zic despre asta, Rennee, a raspuns Charlie. Pai atunci n-ai decat sa-ti privesti fata cum il asteapta pe el toata noaptea, pentru ca eu nu am de gand s-o fac, Rennee parea furioasa si am auzit usa deschizandu-se. Ma duc sa vorbesc cu Elizabeth. E fiul ei, poate ar putea ea sa vorbeasca cu el. Cred ca e un plan mai bun, a fost Charlie de acord. Rennee e mereu cea impulsiva, pregatita sa actioneze, in timp ce tatei ii placea sa se gandeasca inainte. Punand jos periuta de dinti, m-am uitat in oglinda. In ultima vreme totul parea disproportionat. Nasul parea sa-mi fi crescut peste noapte, iar parul era un dezastru de suvite satene, incalcite. M-am ciupit de obraji ca sa incerc sa-i fac la fel de stralucitori si rozalii ca ai Tanyei, dar aratam de parca as fi fost palmuita. M-am incruntat si m-am strecurat la mine in camera. N-o sa fiu niciodata suficient de draguta pentru Edward Masen. .. Bella, esti frumoasa, a spus usor Edward, cu privirea mult mai intensa. Am simtit cu rosesc de furie si Edward a pufnit, inchizandu-si ochii. La dracu, am suierat eu ridicandu-ma si am vazut-o pe Alice venind repede spre mine, urmata indeaproape de Jasper. Scuze.
Nu, mie imi pare rau, s-a scuzat Edward, nemiscandu-se. Nu trebuia sa abordeaz un subiect asa de delicat. Corect, am mormait eu. Pa Bella, a zis el frustrat, in timp ce Alice m-a apucat de mana si ma condus in fata casei, deschizandu-mi apoi portiera de la camioneta. Ahhhhhh, am batut eu iritata cu piciorul in podeaua masinii, facando pe Alice sa ridice intrebator dintr-o spranceana. Sa incerci sa-ti distrugi masina n-o sa ajute, a zambit ea. Care e problema, Bella? Sunt furioasa, am marait eu, aruncandu-ma pe spate in scaun si inchizandu-mi centura cu furie. Continuu sa fac varza totul. Stiu ca e dificil, a aprobat Alice, sprijinindu-se de portiera deschisa. Edward se straduieste foarte tare. O sa mai dureze ceva timp. El se straduieste, dar se pare ca eu nu-i usurez cu nimic sarcina, am marait din nou. Rosesc din orice chestie. Stiu, a zis Alice, dandu-si ochii peste cap cand m-am uitat la ea mirata. Pot sa vad, iti amintesti? s-a batut cu degetele intr-una din tample, de parca imi spunea ca ar fi trebuit sa ma gandesc la asta mai devreme. Corect, am balmajit eu. Deci, cat timp va mai trece pana sa putem sa stam impreuna ca oamenii normali, asa cum faceam? Bella, Alice s-a uitat la mine fix, vocea fiindu-i prevenitoare. Stiu, stiu, am oftat exasperata. Doar ca, stiu ca el n-o sa mai fie la fel niciodata, stiu astaDoar ca vreau sa stiu cand putem sa incepem sa ne petrecem timpul fara ca eu sa fiu soarta cruda reprezentata printr-un elefant rozaliu. Niciodata n-o sa fii in siguranta langa el, a spus ea usor. Atata timp cat esti om, n-o sa fii niciodata in siguranta langa el, sau langa oricare dintre noi.
Stii ca nu asta am vrut sa spun, am bagat cheile in contact si apoi m-am uitat la Alice cu bratele incrucisate peste piept. Vroiam sa spun, cand o sa putem sa stam impreuna fara ca altcineva sa ne supravegheze? Asta nu e clar, a replicat Alice incet si am avut senzatia ca-mi ascundea ceva. Aceeasi senzatie mi-a dat-o fiecare Cullen in parte, inclusiv Edward. Ocheade furisate parand sa comunice intelesuri ascunse pe care nu puteam sa le pricep, si cateodata Edward privea catre cineva pe care nu-l puteam vedea si dadea din cap sau din mana imperceptibil, gandind ca eu nu observam. Observam totul in ce-l priveste pe Edward. O lista incepea sa se formeze in capul meu: ce mai ramasese din Edward al meu, pe o parte, si ce era nou la el, pe partea cealalta. Ce-mi amintea de Edward al meu era trecerea mainii prin par atunci cand era nelinistit sau emotionat, felul in care degetele lui se miscau necontrolat cand se gandea, de parca ar fi cantat la pian, felul in care zambea strengareste in coltul gurii. Toate astea erau de la Edward al meu. Dintre lucrurile noi, corpul rece si palid, nemaiexistand baiatul cald si bronzat pe care-l stiam eu, si ochii pastrand o intunecime care nu mai existase acolo niciodata inainte. Ochii ii erau complet diferiti, si chiar si acum ma mai asteptam ca atunci cand ridic ochii spre el sa-i vad pe ai lui de un verde intens iluminati de un zambet interior. In loc de asta, intalneam intunecimea neagra inconjurata de o culoare de topaz. Era o durere si o tristete in ei pe care n-o vazusem niciodata la Edward si care imi era in mod ciudat familiara. Felul in care aratau ochii lui imi aducea aminte de cum erau ochii mei cand credeam ca l-am pierdut. Pa Alice, am oftat si am inchis portiera. Mi-a facut cu mana in timp ce motorul se trezea la viata si am disparut pe drumul familiar inapoi spre casa. I like that boom boom pow. Them chickens jackin my style. They try copy my swagger. Im on that next shit now. Am urcat scarile incet, incercand sa nu rad cand am ajuns la al doilea etaj. Am pasit cu atentie incercand sa nu fac zgomot si m-am
apropiat de usa lui Mike. Zambind, am observat ca era ceva mai ordonata. Im so 3008. You so 2000 and late. I got that boom boom boom wha? Mike a intepenit, rusinat, cand am dat cu piciorul in usa si am inceput sa rad. Obrajii ii ardeau, si s-a aruncat pe jos peste harababura de discuri de pe podea, incercand sa opreasca muzica o miscare care m-a facut sa rad mai tare. Bella, hei, nu stiam ca esti acasa, a zambit Mike, dand cu piciorul in cateva tricouri care ii stateau in cale, in timp ce-si facea drum spre usa. Credeam ca sunt singur acasa. Scuze, am chicotit eu, acoperindu-mi gura incercand sa-mi opresc hohotele de ras si sa ma fortez sa respir. Nu stiam ca esti un fan asa de infocat a lui Fergie. Ei bine, da, a ranjit Mike. Adica am avansat la Fergie si ma gandeam sa intru in generatia MTV. Inteleg, am spus eu, tragand adanc aer in piept dupa ce m-am oprit din ras. Si tu ce mai faci? a intrebat el, sprijinindu-se de tocul usii. N-ai prea fost pe acasa toata saptamana. Care-i treaba? Imi petrec timpul cu scoala si incerc sa tin pasul cu temele, sa fac un pic de lectura la biblioteca, cam asta fac. Minteam. Speram doar ca el sa coreleze roseata din obrajii mei cu faptul ca am recunoscut ca sunt o tocilara si nu cu incapacitatea mea de a minti. Adevarul era ca petrecusem toata saptamana facand scurte vizite la Culleni, incercand sa-l facem pe Edward sa nu mai fie atat de innebunit dupa mirosul meu. Nu se intamplase nimic rau pana acum, dar eram zburata afara de fiecare data cand controlul lui slabea. Era ceva nou in felul in care se comporta Edward cu mine. Nu ma puteam abtine sa nu rosesc cand ochii lui ma ardeau cu privirea, cautand in ei trecutul pe care-l uitase. Imediat ce se intampla asta,
eram smulsa de acolo si trimisa inapoi acasa, inainte sa-mi dau seama ce se intampla. Mi-am dat repede seama ca nu va mai fi niciodata prietenul pe care il stiam de atata timp in Columbia City. Edward Masen cel lipsit de griji, care era ca fratele meu mai mare, nu mai exista. Ii luase locul un barbat cu ochii intunecati, care doar semana cu el. Pometii pareau mai ascutiti, mai definiti, iar maxilarul putin mai patrat. Buzele lui nu mai erau asa de pline, acum fiindu-i ceva mai subtiri, ca ale unui barbat, nu ca cele ale unui adolescent. Va fii vesnic blocat intre varste, nu tocmai barbat, dar mult prea indepartat de inocenta ca sa ramana adolescent. Mi se parea ca infatisarea lui era uluitoare. Parul dezordonat si silueta mladioasa a corpului lui ii aratau tineretea, la fel ca si pielea lui perfecta, fara cusur. Muschii puternici care se profilau sub pielea perfecta de alabastru, miscarile precise, si privirea haituita din ochii lui il faceau sa arate ca un barbat matur. Frumusetea lui ireala ma facea sa uit sa mai respir de fiecare data cand se uita la mine. Infatisarea uluitoare era o caracteristica a tuturor Cullenilor, chestie pe care am observat-o in timp ce stateam stingherita vizavi de Edward in fiecare zi, sub ochii lor foarte atenti. Fiecare dintre ei era perfect, iar eu eram plina de defecte. Pielea mea nu era perfecta si semne ale naturii mele aducatoare de ghinioan erau peste tot. Cicatrici palide, albe aratau dezastrul pe care l-am adus asupra mea in trecut. Parul mi-era adesea ciufulit si nearanjat. Nu aveam nicio idee cum sa-l potolesc, sau cum sa ma machiez, in asa fel incat sa arat ceva mai atragatoare. Genunchii mi-erau prea ascutiti, aveam abdomenul supt in ciuda staturii mele mici, si eram dureros de constienta de cat de impleticite mi-erau miscarile in comparatie cu gratia innascuta a vampirilor. Edward fusese atragator ca om, lucru care nu mi-a scapat nici macar atunci. Totusi lucrurile erau diferite acum. Felul in care ma urmarea cu ochii nu mai era la fel, cu o privire prietenoasa, si devenise mai greu pentru mine sa ignor felul in care il percepeam. Nu ma mai dusesem de doua zile la Culleni, dupa conversatia pe care am avut-o cu Edward. Nu stiam ce sa fac sau ce sa-i spun, asa
ca m-am ingropat in teme, incercand in acelasi timp sa ma gandesc la ce simteam in legatura cu toata treaba asta cu vampirii. Cum ma puteam astepta sa se controleze, cand eu nici macar nu-mi puteam tine in frau propriile emotii si ganduri? Tendinta mea de a rosii se putea incheia distrugandu-ne pe amandoi. Inchizand si incuiand usa in spatele meu, m-am dus la sifonier si miam tras scaunul de birou pana in fata lui ca sa ma pot catara sa vad raftul de sus. Impingand patura groasa de lana pe care o pusesem acolo, am apucat acel ceva ce cautam. O cutie de carton plina cu amintiri din copilaria mea era inghesuita intr-un colt. Mai aveam o cutie mica cu albume de fotografii, cele pe care i le aratasem lui Mike, care era sub pat, dar cele mai importante amintiri erau in aceasta cutie. Am tras-o jos, gemand usor si aproape pierzandu-mi echilibrul, punand-o apoi pe pat. Mi-am trecut degetele, tremurand usor, peste marginile impaturite si am deschis-o cu grija. Albumele pe care i le aratasem lui Mike fusesera albumele sigure. Ele erau pline cu fotografii doar cu Edward sau doar cu mine, insa niciuna cu noi doi impreuna. Fotografiile acelea erau generale, amintindu-mi de cine era el si de cine eram eu, fara prea mult continut sentimental. Insa, cutia mare din sifonier pastra intreaga istorie a lui Edward si a Bellei. Toate detaliile cele mai intime ale prieteniei noastre erau in acea cutie. Aproape ca nu vrusesem sa o iau cu mine, gandindu-ma ca mi-ar aduce prea mult aminte de trecut, in asa fel incat mutarea mea in Forks sa nu mai merite. Totusi nu am suportat sa ma despart de ea, asa ca iat-o aici, ascunsa in siguranta camerei mele. Primul lucru pe care degetele mele l-au gasit a fost cutiuta mica din catifea care pastra medalionul meu cu mielut. Deschizand cutia de bijuterii, am mangaiat cu tandrete medalionul geaman. In timpul asta, s-a auzit o bataie scurta la fereastra si eu am scapat cutia pe jos, inmarmurita. Edward? am soptit, in timp ce el a deschis fereastra si a sarit fara zgomot pe podea. Ce faci aici? Unde sunt ceilalti?
In ciuda dorintei de a ramane calma, am simtit cum inima mi-o ia la goana. Edward era de obicei teapan, inghetat ca o statuie, in timpul vizitelor mele. Nu prea se misca si n-a facut niciodata niciun gest de a ma atinge, doar daca erau si alti membrii ai familiei lui langa el, pregatiti sa actioneze daca s-ar fi intamplat ceva. Acum el se misca rapid, aproape prea repede ca sa fie natural si intr-o tacere si cu o gratie pe care n-o mai vazusem niciodata inainte. S-a oprit si m-a privit cum ma holbam cu gura larg deschisa. Imi pare rau ca te-am surprins asa. Si-a ridicat mana intr-un gest de nevinovatie si scuze. N-ai mai venit pe la mine si vroiam sa vad daca esti bine. Oh, am spus eu, nefiind in stare sa scot pe gura ceva mai elaborat. Nu-ti face griji, Alice sta de paza, si s-a batut cu degetele intr-o tampla pentru a indica viziunile ei. Este in apropiere cu Emmett, in caz de ceva. In regula. Doua cuvinte. Banuiesc ca asta insemna o imbunatatire. Nu mi-am dat seama ca vazandu-l pe Edward atat de brusc, in dormitorul meu, sa-mi produca un asemenea soc in sistem. Este prea mult pentru tine, a spus el, incruntandu-se, uramrindu-ma cum incercam sa ma adun. Ar trebui sa plec. Imi pare rau, Bella. Nu, nu, Edward. Stai, m-am repezit eu, fortandu-mi picioarele sa se miste in timp ce mergeam spre el si apucandu-l de incheietura. S-a incordat la contactul meu brusc si ochii mi-au zburat spre ai lui, asteptand sa atace. Oops. Edward a zambit ciudat, uitandu-se in jos unde mana mea o prinsese pe a lui. Ti-ai pus viata in primejdie si tot ce poti sa spui e `oops`? Scuze, am balmajit eu, tragandu-mi mana inapoi. E in regula, Bella, a soptit el. Ma controlez. A stat stingherit langa fereastra pentru un minut pana am avut prezenta de spirit sa ma dau deoparte si sa-l las sa se miste in camera. S-a uitat in jur curios, asimiland toate detaliile care faceau ca locul acela sa ma reprezinte.
Lantisorul tau, a spus el incet, aplecandu-se si ridicandu-l de pe jos unde il scapasem eu. Mhmm, am dat eu din cap, inca naucita, in timp ce el s-a ridicat si sa intors la mine, avand lantisorul in mana. Ai vrea sa ti-l pun eu? a intrebat, aratand spre gatul meu si intinzand lantisorul in asteptare. Uh, sigur, am balmajit. Mintea urla la mine sa vorbesc cu el, era doar Edward, dar nu puteam sa-mi fac gura sa coopereze. Atat de usor, ca o aripa de fluture, el mi-a ridicat parul si l-a dat intr-o parte, asezand lantul de aur pe pielea mea si inchizandu-l apoi rapid. A intins lantul in jurul gatului meu, degetele lui reci facandu-mi pielea sa se zgribuleasca unde fusese contactul. Acum e mai bine, a zambit si am simtit cum peretii incertitudinii se crapa. Era zambetul lui Edward, zambetul pe care mi-l dadea atunci cand era cu adevarat fericit. Acum ne potrivim. Si-a scos medalionul cu leu de sub tricoul alb. Am devenit brusc constienta de mine insami, realizand ca aratam total dezastruos in tricoul meu cel vechi si in pantalonii de trening, parul prins intr-o coada dezordonata, in timp ce el arata ca un manechin Calvin Klein in tricoul alb si jeansii drepti, pe picior. Aveam de gand sa ma uit pe cateva fotografii, am spus incet si am aratat catre cutia de pe pat. Vrei sa vezi si tu? Poate reusesc sa-ti trezesc niste amintiri. Poate, a zis el, uitandu-se curios la cutie. Cu o gratie infinita si cu miscari care erau mai aproape de viteza normala, a traversat camera si s-a asezat pe pat langa cutie. M-am asezat si eu de partea cealalta si am inceput sa scot diverse lucruri afara, explicandu-i lui Edward semnificatia lor, in timp ce el le privea cu curiozitate. Si-a trecut degetele cu atentie peste diverse obiecte din cutie ca si cand si-ar fi putut aduce aminte doar atingandu-le.
Un pumnal? a intrebat el mirat cand a scos o lama mica de metal si o teaca de piele din cutie. De ce ai un pumnal? Oh, asta e de cand am fost pirati de Halloween, am explicat eu, luand de la el lama uzata, ruginita. Fusese uitat de un pescar pe docuri si tu l-ai luat si mi l-ai dat mie, ca o nota finala a costumului meu de pirat. Hmm, a spus el, cand i l-am dat inapoi. S-a uitat cu interes la suprafata ruginita, dar am putut sa vad in ochii lui ca nu-si aducea aminte deloc acel episod. Am si o fotografie pe aici, pe undeva, am spus si am inceput sa caut printre albume pana am gasit anul potrivit. Dand paginile, am gasit intr-un final pozele de la Halloween si i-am dat albumul lui Edward. Ochii lui au trecut peste fotografii, cu o expresie moale, si un zambet trist i-a aparut pe fata. Uite ce fericiti eram amandoi, a spus usor. Fara griji, fara probleme. Doar incantare si fericire. Am cautat in cutie si am scos niste hartii botite care fusesera legate usor in sul. Tu mi-ai scris asta, si i-am dat partitura muzicala. La ultima mea aniversare, nu stiai ce cadou sa-mi faci si eu nu vroiam sa-ti spun, asa ca mi-ai scris cantecul asta. Imi amintesc de asta, vocea fiindu-i mai joasa decat de obicei, de parca ar fi fost emotionat. Trebuia sa fie perfect. Am stat la pian trei zile pana sa-l termin. Nu stiam asta, am zambit incurajator. Edward si-a coborat din nou ochii spre cutie si fotografiile care erau imprastiate pe pat si pe jos. A fost minunat, Bella. Iti multumesc. Ochii i-au zburat spre fereastra si s-a incruntat, o adancitura formandu-se intre sprancenele lui. A venit timpul sa plec, a spus el, cu vocea ragusita. Iti multumesc, Bella.
S-a intins si mi-a strans cu blandete mana, apoi s-a ridicat si s-a indreptat spre fereastra. Stai putin, Edward, am sarit eu de pe pat si urmandu-l la fereastra. Te rog, lasa-ma sa stiu. Cum de ai fost in stare sa stai langa mine asa, singur? Cel mai mare dar al meu, pentru moment, a murmurat el, uitandu-se la mine cu ochii intunecati. Cel mai mare dar este ca nu trebuie sa respir. Noapte buna, Bella. Stai, am spus, cand Edward se catarase pe pervazul ferestrei. Am insfacat un tricou de pe jos, la intamplare, si i l-am dat. Ia asta. A apucat tricoul rosu, dar s-a uitat la mine, cu o mirare clara in ochi. Un tricou? L-am purtat ieri, am explicat. Miroase a mine. Poate daca te obisnuiesti sa stai in permanenta in mirosul ala, te vei obisnui cu totul. Poate, mi-a zambit el strengareste si apoi a sarit de la fereastra, aterizand cu usurinta in iarba, trei etaje mai jos. Noapte buna, Bella Swan. Noapte buna, Edward, am soptit eu in timp ce inchideam fereastra dormitorului meu. Inima inca imi batea cu putere in piept cand am adunat si am pus la loc in cutie toate amintirile.
ora rezonabila, si apoi spre scoala cu alti elevi la fel de entuziasmati, si sa scriu chestionarul saptamanal de la spaniola. Luni insemna ca sunt cat mai departe cu putinta de sambata. Weekendurile au devenit esentiale in viata mea, pentru ca atunci puteam sa petrec mai mult timp cu Edward si Cullenii, invatand mai multe despre viata si noua lui familie. Daca trebuia sa fiu scoasa rapid de acolo, nu era sfarsitul zilei, asa cum era in timpul saptamanii, pentru ca erau dati cand Edward iesea, se racorea, venea inapoi si incercam din nou. In timpul saptamanii, imediat ce o dadeam in bara, sau faceam ceva incredibil de prostesc ca de exemplu sa rosesc, vizita se incheia si eram trimisa acasa pana a doua zi. Weekendul trecut a fost diferit. Am stat departe de Edward, stiind ca ar fi devenit mult prea greu pentru mine sa-mi controlez emotiile in preajma lui. Majoritatea fetelor au groaza de imbujorare, pentru ca se gandesc ca este penibil, o imagine a nesigurantei si a dorintelor. Pentru mine, fiecare imbujoarare putea fi ultima. Puteam sa vad cu Edward tremura de nerabdare cand sangele fierbinte imi urca in obraji, felul in care gatul lui se strangea si cum i se inclestau falcile. Era inspaimantator si totusi de neevitat. Acum cu precadere devenise de neevitat. Privirea patrunzatoare a lui Edward aproape ca ma desfiinta, atunci cand se uita la mine, aproape fara sa clipeasca. Imi urmarea fiecare miscare cu precizia unui vultur. La inceput, ma convinsesem ca el doar incerca sa isi dea seama cine sunt si sa-si aminteasca de sine insusi. Toate astea se schimbasera. Esti frumoasa, spusese el. Apoi am trecut prin diverse intamplari din copilarie, si eu ii explicasem cat de must insemnase el pentru mine cat de mult inca mai inseamna pentru mine. Lucrurile devenisera prea intime si prea personale. Cum explici un senzatia de a fi pur si simplu impreuna, cuiva care nu mai intelege acea conexiune? Aveam banuiala ca de cand devenise vampir, Edward se rupsese treptat de ambele lumi, si de cea umana si de cea a vampirilor. Chiar daca Alice parea sa tina sincer la el, si el ii intorcea afectiunea intr-o varianta mai voalata, nu parea sa fie prea apropiat de nimeni
altcineva din familia lui. Din ce apucasem sa vad in timpul scurt petrecut si cu ceilalti Culleni, Edward se izola de cele mai multe ori. Izolarea de familia lui se batea cap in cap cu pastrarea mea in viata toti incercand sa faca posibila aceasta relatie dintre noi doi, in special Esme, care ma aprecia foarte mult. El vana singur din momentul in care capatase increderea familiei, suficient de mult ca sa fie lasat singur, si era mereu extrem de incapatanat in concentrarea de a ramane cat mai uman cu putinta. Acestea fiind spuse, el nu prea se mai incadra in conditia umana. Se misca un pic cam prea repede pentru a parea normal, ceva ce restul elevilor pusesera pe seama dependentei de droguri. Toti spuneau ca priza cocaina ca sa poata sa fie mereu asa de in forma si alert. Nelinistea pe care el o simtea cand era in preajma lor, nu prea nega acest zvon sau comportamentul lui total anti-social. Cullenii au lasat ca acest zvon sa devina explicatia pentru lipsa lui Edward de la scoala. El fusese trimis la dezintoxicare si ceilalti nu fusesera nici ei la scoala pentru ca incercau sa treaca peste evenimentul neplacut. Esme nu era prea fericita de povestea asta, dar Rosalie a convins-o ca era spre binele lui. Edward nu parea interesat de povestea asta si de presupunerile pe care le faceau colegii pe seama lui. Nu eram foarte sigura, dar simteam ca Edward se considera ca facand parte din ambele lumi, totusi neapartinand cu adevarat niciuneia. Eram convinsa ca Edward imi apartinea mie, indiferent cine era sau ce facuse. Inima mea nu ar fi putut niciodata sa nu mai bata pentru el. Ii daduse tricoul meu ca sa incerce sa devina mai putin sensibil la mirosul meu, si speram ca asta era un pas spre a-i arata ca am fost si voi ramane intotdeauna fidela inimii mele plina de devotament si dragoste pentru el. m-am incruntat cand gandul a trecut prin mintea mea. Stiam ca-l iubesc pe Edward, intotdeauna il iubisem, cuvintele fusesera spuse de amndoi in cateva ocazii, dar niciodata nu insemnase dragoste dragoste. Insemnase dragostea oe care o simti pentru fratele, sau varul, sau cel mai bun prieten al tau. Acum nu mai eram atat de sigura ca insemna acelasi lucru.
Acest barbat, acest vampir, nu mai era in totalitate cel mai bun prieten al meu din copilarie, si totusi inca il iubeam. Nu mai era baiatul care m-a invatat sa merg pe bicicleta, care m-a ajutat sa fug de acasa ca sa cautam fantome in padure, sau care m-a tinut de mana in prima mea zi de scoala. Acest Edward abia daca-si mai amintea cine eram. Cum de puteam inca sa-l iubesc? Sa continuu sal iubesc in ciuda acestor schimbari, acestor pierderi? Pentru ca inca era Edward. Adanc in el, acolo unde conta de fapt, Edward al meu era inca acolo, asteptandu-ma pe mine. Am inchis alarma, m-am tarat din pat si m-am pregatit pentru scoala in timp ce ingrijorarea si deruta mea legata de Edward continuau sami alerge prin cap. Dna Newton s-a incruntat cand mi-am facut aparitia in bucatarie pentru micul dejun, uitandu-se la jeansii mei extrem de tociti. Urmele de uzura din genunchi cedasera intr-un final, creand gauri in material si cateva pete de iarba decorau jeansii din denim albastru decolorat. Imi pare rau ca nu m-am gandit la asta mai devreme, Bella, dar ai vrea sa mergi candva la cumparaturi? a intrebat ea, zambindu-mi cu blandete si prefacandu-se ca nu mi-a observatjeansii jerpeliti. Ummmm, mda, ar fi placut, dna Newton, am raspuns politicos in timp ce luam cutia cu cereale de pe dulap. Pana si eu trebuia sa recunosc ca-mi trebuiau ceva mai multe haine. Cumparam foarte rar si lucrurile mele erau cel mult purtabile. Oh, bine atunci, a zambit ea, aranjandu-si parul in oglinda de pe usile dulapului. Pentru ca fata aia draguta Cullen a sunat si a zis ca voi doua va duceti in Port Angeles sa faceti cumparaturi, dupa scoala. Asa a zis?, am intrebat eu, fiind evident surprinsa si derutata. Dna Newton s-a intors sa se uite la mine. Nu stiai? Parea ca deja planificaseti impreuna asta si eu doar vroiam sa-ti spun ca sunt de acord.
Ah, da, am spus eu. Doar ca uitasem complet/ multumesc dna Newton. Multumita, si-a aranjat costumul, si-a pus pantofii cu toc si a plecat spre serviciu. Nu-mi venea sa cred. Familia ei detinea un magazin de articole sportive si camping, de ce trebuia sa se imbrace asa de elegant si sa se chinuie pe tocurile alea in fiecare zi? Mi-am mancat cerealele rapid si mi-am pus castronul in masina de spalat vase, toate astea inainte sa-l aud pe Mike tropaind in jos pe scari. I-am zambit inainte sa ma duc sus sa ma spal pe dinti si sa-mi iau lucrurile pentru scoala. Dupa ce mi-am luat si cheile, am coborat si am realizat ca ar trebui sa incerc sa fiu mai draguta cu Mike dupa tot ce facuse ca sa ma ajute sa ma integrez la scoala. Hei, Mike, vrei sa te duc eu cu masina?, l-am intrebat aratand spre fata casei unde era parcata camioneta mea. Deja te duci la scoala? a intrebat el, somnoros. Si-a frecat ochii ca sa accentueze remarca. nah, cred ca o sa merg pe jos, dar mai tarziu. Bine, am spus si i-am facut cu mana. Ne vedem la scoala. Am condus repede pana la scoala, ma rog, cat de repede putea sa mearga masina mea, si am parcat in locul meu obisnuit. Mi-am scos apoi Ipod-ul din rucsac, mi-am pus castile si am dat drumul la niste muzica lenta, niste blues. Diminetile de luni erau pentru astfel de melodii. Mi-am luat apoi o carte si m-am indreptat spre biblioteca, ingropandu-ma in Dracula. Dupa prima zi in casa Cullen, Emmett a insistat sa citesc cateva carti emblematice despre vampiri. In timp ce o citeam, nu puteam sa nu zambesc de cat de amuzante erau unele dintre miturile acelea. Zambesti la Dracula? o voce melodioasa m-a intrebat din spate si m-am intors, surprinsa sa o vad pe Rosalie Hale stand in spatele meu. Intotdeauna am stiut ca esti cam dusa. Buna Rosalie, am spus surprinsa. Dintre toti Cullenii, Rosalie si Jasper erau cei mai reci cu mine ambii pastrand distanta cand eu
eram in casa. Inca imi venea greu sa cred ca Rosalie, printesa de gheata, era cu Emmett, care era tot luminos, calduros si zambitor. Ne intalnim in parcare dupa scoala, a zambit ea, buzele ei perfecte, rosii, curbandu-se intr-un suras. Avem o surpriza pentru tine. Dna Newton a spus ceva de cumparaturi, am spus catand sa vad daca aproba. Cand ea mentionase fata Cullen, am crezut ca era vorba de Alice. Era vizibil ca Alice era cea tot timpul pusa la punct cu ce inseamna moda si tot ea era cea mai obsedata de cumparaturi din toata familia. E ideea lui Alice, a admis blonda. Dar e plecata. Ii tine companie lui Edward la vanatoare. O sa intarzie la scoala. Oh, am raspuns, nu prea stiind ce sa mai zic. Rosalie ma facea intotdeauna sa ma simt incomod in prezenta ei chestie de care ea nu parea constienta. Din ce intelesesem din discutiile cu Edward, Rosalie era cea care tanjea cel mai mult dupa o viata de muritoare si totusi ea era cea care semana cel mai mult cu un vampir. Parea ca ea isi arata raceala si imortalitatea, doar ca sa ii sperie pe ceilalti, in asa fel incat sa nu impartaseasca aceeasi soarta. Clopotelul a sunat, intrerupand momentul penibil dintre noi doua, si eu mi-a adunat repede cartile, incantata ca am gasit o scapare de langa fata cea inalta. Sa nu uiti, Bella, a strigat ea moale in timp ce eu ma grabeam sa ies. Dupa scoala. Nu suportam ideea de a merge la cumparaturi nici inainte, dar stiind ca o sa merg cu Rosalie, ma facea sa tremur. Nu scapam de senzatia pe care o aveam ca ea ma dispretuieste, din nu stiu ce motiv, si ca sarmul meu ciudat nu era asa de dragut pentru ea cum era pentru ceilalti din familie. Intrasem la ora de spaniola si mi-am deschis cartea, ingropandu-mi nasul in ea incercand sa memorez cateva cuvinte si verbe pentru lucrarea de azi. Eram la jumatatea conjugarii unui verb cand am auzit o voce cristalina care mi-a intrerupt gandurile.
Buna dimineata, Bella, a ciripit Alive fericita, asezandu-se in banca cu mine, loc care nu fusese ocupat inainte. Buna Alice, am spus eu ezitant, intrebandu-ma ce cauta ea la ora de spaniola. Ca raspuns la gandurile mele, profesoara si-a dres vocea si a prezentat-o pe Alice apoi ne-a zis sa punem deoparte manualele pentru lucrare. Am fulgerat-o pe Alice cu o privire intrebatoare, dar ea mi-a evitat cu grija privirea, ocupandu-se de chestionar. Toata ziua, diferiti Culleni apareau la orele mele. Alice fusese la spaniola si sport, Rosalie la biologie, si Emmett isi imbunatatea notele la engleza, in caz ca nu reusea sa intre sa faculatatea de sport unde vroia sa mearga. Profesoara era cea mai derutata ca Emmett facea din nou engleza de a 11-a, balbaindu-se ca era sigura ca Emmett terminase cu 10 anul trecut. Ha, ha, as vrea eu, a chicotit Emmett. Tata n-o sa ma lase in pace pana nu schimb saptele cu care am terminat anul trecut. O verificare rapida in inregistrarile din computer au scos la iveala ca Emmett chiar luase 7. Profesoara se uita la Emmett cu un amestec de neincredere si frustrare. Intr-un final, ziua de luni, ingrozitor de lunga s-a terminat si m-am indreptat spre parcare, intrebandu-ma ce mi-au mai pregatit Cullenii pe ziua de azi. Alice zambea si aproape ca dansa cand s-a indreptat spre mine, apucandu-ma de mana si tragandu-ma spre Jeepul negru al lui Emmett. Astazi vii la noi acasa, a radiat ea toata spre mine. Rosalie si-a dat ochii peste cap la entuziasmul lui Alice, inainte sa deschida portiera si sa se urce. Statea afara din masina, nervoasa, brusc foarte constienta ca o sa fiu intr-un spatiu foarte mic plin de vampiri si cu siguranta n-aveam sa stau pe scaunul din spate.
Alice a impins o Rosalie foarte nemultumita pe bancheta din spate inainte sa sara si ea inauntru, iar eu am urcat pe locul din fata, legandu-mi centura cu maini tremurande. Stai asa, am protestat in timp ce Emmett s-a asezat la volan si a pornit motorul. Si cu masina mea cum ramane? Jasper o s-o duca acasa pentru tine, a zambit Alice fericita, cautand in buzunarul rucsacului si scotand cheile. Ia-le J. A aruncat cheile spre el prin geamul deschis si el a dat din cap spre mine, inainte de a se indrepta spre locul unde era parcata camioneta mea cea rosie. Nu-ti face griji, Bella, a spus Alice, mangaindu-mi mana cu a ei. Jasper e cel mai bun sofer din cati cunosc. O sa aiba grija de masina ta. Ii plac masinile vechi, din nu stiu care motiv. Am dat din cap, dar am inghitit cu greu cand blondul subtire s-a urcat si a pornit motorul. N-am mai putut sa vad si restul pentru ca Emmett deja demarase in forta, grabind jeepul cu o viteza alarmanta. M-am agatat de centura in timp ce Emmet gonea spre casa, iar Alice a inceput sa rada, sunetul pe care ea l-a scos s-a auzit in urechile mele ca o muzica de clopotei. Nu-ti mai face griji, Bella, a chicotit ea usor. N-o sa se intample nimica rau. Am aprobat din cap dar mainile mele au ramas inclestate pe centura de siguranta. Am ajuns la casa Cullen in timp record si ma dureau degetele cand le-am desclestat de pe centura. Am respirat incet ca sa-mi calmez inima mult prea agitata. Ca sa fiu sincera, stilul lui Emmett de a conduce era cam ca al celorlalti. Arareori se abatea de la mijlocul benzii, si asta doar daca trebuia sa evite vreo groapa. Insa, pe mine, viteza mare la masini ma facea sa fiu extrem de agitata de la accident. Aleea marginita de copaci care ducea la casa Cullen era mult prea asemanatoare cu bucata de autostrada unde Edward fusese luat de langa mine.
Edward este acasa? am intrebat cand ne dadeam jos din jeep. Miam inaltat gatul sa ma uit prin ferestrele mari, dar n-am vazut niciun semn ca ar fi fost acasa. E plecat momentan, a zambit Alice. Dar asta nu conteaza pentru ca azi o sa-ti petreci timpul cu Rosalie si cu mine. Oh, am spus incet, sperand ca nu am aratat prea dezamagita, chiar daca asa ma simteam. Haide, micutule om cu dorinta de moarte, a spus blonda, conducandu-ma spre casa. Alice m-a luat din nou de mana si m-a tras dupa ea. M-am uitat la Emmett dupa ajutor sau dupa o explicatie, dar el doar a ridicat din umeri si mi-a facut cu mana. Am urcat scarile pana la etajul trei si Alice a zambit in timp ce deschidea o usa de lemn spre o camera pe care n-o stiam. Asta e camera lui Jasper si a mea, a explicat ea cand eu am gemut vazand camera minunata. Arata ca o camera dintr-o statiune exotica, cu tavanul deschis, podea din marmura alba, si cu niste drapaje care curgeau peste pat de deasupra. Peisajul ce se vedea prin ferestrele imense era acelasi ca in camera lui Edward, dar Jasper si Alice nu aveau balcon. Inca ma holbam cand o mana m-a apucat de brat usor si m-a condus mai departe in camera. Ei bine Bella, iata surpriza ta! A deschis niste usi gigantice din lemn care dadeau intr-un dressing mare. Numai dressingul era mare cat toata camera mea din casa Newton. Un dressing? am intrebat eu derutata. Surpriza e un dressing? Nu, surpriza nu e dressingul meu, a mormait Alice, entuziasmul ei scazand momentan din cauza lipsei mele de incantare. Hainele din dressing sunt. De ce sa fie o surpriza pentru mine hainele din dressingul tau? am intrebat, inca neintelegand ce era asa mare afacere. Rosalie s-a strecurat pe langa mine si s-a sprijinit de tocul usii in spatele meu.
Bella, haide, colaboreaza cu mine aici,a oftat Alice rotindu-si ochii. Vreau sa-mi schimb garderoba de toamna-iarna, dar Carlisle a zis ca intai sa scap de hainele vechi si apoi sa-mi iau altele noi. Ma pregateam sa le dau, dar m-am gandit ca poate o sa vrei tu cateva. Multumesc, dar sunt in regula, pe bune, am refuzat eu, sperand sa nu fi sunat nepoliticos. Am inceput sa dau inapoi, dar Rosalie mi-a blocat iesirea din dressing. Oh nu, n-ai s-o faci, Swan, a ranjit Rosalie. Alice e foarte hotarata sa iasa ca ea. Nu o cunosti foarte bine, asa ca te ia usor acum, dar daca as fi in locul tau mi-as misca micul fund de om inapoi in dressing si mi-as alege niste haine. M-am uitat inapoi la Alice si ea a dat din cap solemn, de parca era o chestiune de importanta majora, nu o aluzie fina la garderoba mea saracacioasa. Bine, deci ce trebuie sa fac? Minunat! Stiam eu ca o sa intri in joc, a zambit larg Alice si a inceput sa-mi puna in brate diverse articole. Aceste culori o sa mearga minunat cu culoarea parului tau, si astea s-ar potrivi. Eu doar statea acolo, in timp ce diferite articole de imbracaminte erau aruncate spre mine pana cand n-am mai putut sa le tin. Am lasat totul sa cada pe jos si doar atunci Alice s-a intors sa se uite la mine. S-a intamplat ceva, Bella? a intrebat ea, cu ochii mari si inocenti. O stiam prea bine ca sa ma incred in ochii ei de caprioara nevinovata. Cu cat ochii ei erau mai mari si mai dulci cu atat mai diabolica era. Nu mai pot sa tin atatea haine, m-am plans, aratand spre gramada imensa de haine de pe jos. Am crezut ca vrei sa iau un pulover sau doua, nu atatea haine cat sa umplu un mic magazin de profil. Ti-am spus. Carlisle a spus ca trebuie sa-mi golesc sifonierul inainte sa-mi pot cumpara alte haine, a explicat Alice. Cu cat dau mai multe, cu atat fac mai mult loc. In plus de asta, tu ai nevoie de asta. De toate astea. Am ignorat privirea pe care a aruncat-o infatisarii mele si am incercat sa indes hainele intr-o cutie pe care Rosalie se pare ca o fabricase
din neant. Blonda a ramas tacuta, dar s-a aplecat ca sa ma ajute sa impaturesc si sa asez hainele in cutia mare. Am zambit la ea in semn de multumire si chiar daca nu mi-a zambit inapoi, am vazut ca nu mai avea privirea aceea inghetata de dezgust pe care o avea de obicei. Poate ca ii deveneam simpatica. Cand am crezut ca aveam totul impachetat, m-am ridicat, intinzandumi picioarele amortite. Stateam ghemuita de prea mult timp. Rosalie s-a uitat la mine cu privirea din nou rece, urma de caldura pe care o avea in ochi in timp ce ma ajuta, disparuse total. Hei, pune-ti astea pe tine a spus Alice, distragandu-ma de la analiza atitudinii glaciale a surorii ei. Si grabeste-te. Edward o sa fie aici cat de curand. Am luat mica gramajoara din mainile ei si am vazut o pereche de jeansi impaturiti, o bluza cu maneci lungi albastru marin din cel mai moale bumbac si o jacheta rosie care se potrivea cu restul. Am fost zorita in baia din marmura alba unde am tras repede pe mine hainele pe care mi le daduse Alice. Nu o stiam de mult timp, dar am descoperit ca viata tindea sa fie mai usoara daca doar o ascultam pe Alice si nu ma certam cu ea asupra micilor detalii. Totul imi venea perfect si jacheta rosie scotea in evidenta culoarea buzelor si a obrajilor mei, in timp ce albastrul bluzei parea sa scoata in evidenta albul pielii. Ma facea sa arat minunat, iar jeansii pareau croiti direct pe mine. De fapt, jeansii imi veneau chiar prea bine. Hei! Credeam ca ai spus ca astea sunt hainele tale vechi. Am strigat eu, dand buzna inapoi in dormitor. Ai spus ca sa iau doar cateva haine vechi de-ale tale, asa ca ce dracu sunt astia?, am aratat in jos spre pantaloni si spre picioarele mele, uitandu-ma la Alice, apoi la Rosalie si inapoi la Alice in timp ce asteptam raspunsul la intrebare. Stiu ca jeansii astia nu apartin niciuneia dintre voi. Pentru tine sunt prea mari, Alice, iar pentru tine sunt prea scurti, Rosalie. I-ati cumparat pentru mine? Rosalie doar a ranjit, dar Alice s-a uitat direct la mine, cu ochii mari, intr-o incercare de a parea complet nevinovata.
Deci? am insistat eu cand nimeni nu mi-a raspuns. Incepeti sa vorbiti, altfel toata cutia aia de haine o sa fie aruncata in ocean la Prima Plaja. Bine, bine, a mormait Alice, uitandu-se acru la mine. Poate ca am cumparat cateva lucruri pentru tine, ca pantaloni si jeansi, dar restul sunt ale mele si ale lui Rosalie, din hainele noastre mai vechi. Serios! Pai, atunci multumesc, am spus eu incet, realizand ca n-am aratat niciun fel de recunostinta pentru ce facusera ele pentru mine. Dar va rog sa nu mai faceti asta niciodata. Cu placere, Bella, a radiat Alice, ignorand a doua parte a replicii mele. Pana si Rosalie a aratat un zambet mic, balmajind ceva de genul pentru putin inainte sa iasa din camera. Stiu ca am pornit cu stangul si asta e felul meu de a-mi cere scuze. M-am uitat in sus surprinsa, cu o privire intrebatoare. Zambetul ei a palit usor si s-a intors cu spatele la mine, facandu-si de lucru cu umerasele goale pe care acum le aseza la loc pe bare. Imi pare rau pentru tot, serios, a spus ea incet. Edward este foarte special. Este, de asemenea, unul dintre cei mai buni cititori de minti pe care i-am intalnit vreodata. Am ascutat in liniste, urmarind-o cum aseaza umerasele, surprinsa sa o vad pe ea atat de vulnerabila fara masca aia vesela sub care se ascundea. Nu e la fel ca majoritatea alor nostri, a continuat. El chiar vrea sa-si mentina umanitatea si sa ramana cat mai aproape de cine fusese inainte. Uraste faptul ca trebuie sa omoram ca sa putem supravietui si faptul ca oricat de plini am fi cu sange de animal, dorinta de sange uman nu se potoleste niciodata. Dar am crezut ca ai spus ca el nu a omorat niciodata niciun om, am spus eu. Ar mai fi tajit dupa sange uman chiar daca nu l-ar fi gustat niciodata?
Nici n-a facut-o, a spus ea cu un zambet trist. Dar inca e acolo, instinctual. Si cand ai aparut tu, aproape ca l-a distrus. Am vazut totul in mintea mea. Ar fi facut praf si pulbere cantina aia ca sa ajunga la tine si ar fi omorat pe oricine i-ar fi stat in cale, inclusiv pe noi. Am gemut si am vazut ingrozita cum buza de jos a fetei a inceput sa tremure. Arata de parca ar fi inceput sa planga, dar nicio lacrima n-a curs din ochii ei. A fost groaznic, Bella, a soptit ea, cu vocea ragusita. N-am vazut niciodata atata distrugere provocata de un singur vampir. Sa aiba mainile patate de atata sange l-ar fi distrus. Nici n-ar fi putut vreodata sa treaca peste uciderea ta. In special a ta. De asta arata atat de furios cand l-ati scos cu forta din cantina? Da, a incuviintat ea usor. A vazut totul in mintea mea in timp ce viziunile mi se infatisau. Chiar si cand a vazut, chiar daca era dezgustat de el insusi, parfumul tau l-a izbit, chemandu-l. Este inca atat de nou, are dificultati in a se controla la scoala. Sa mai adaugi si faptul ca si-a intalnit persoana care canta pentru el la tot acest amestec, era prea mult pentru el. Din fericire, Jasper mi-a simtit frica si schimbarea brusca din Edward si a reusit sa-l scoata afara inainte sa apuce sa actioneze macar. Aproape ca am murit. Era mai mult o declaratie decat o intrebare. Un zambet ciudat a aparut pe fata lui Alice si s-a uitat la mine cu o privire pe care n-am prea putut s-o inteleg. Ai fost aproape de moarte de mai multe ori decat realizezi tu, a spus rar, lasand gravitatea cuvintelor sa-si faca efectul. Si n-ai fi fost singura care ar fi murit in ziua aia. M-ar fi omorat si pe mine ca sa ajunga la tine. As fi incercat sa te protejez si el m-ar fi sfasiat fara ezitare. De atunci se simte tot timpul vinovat. Doamne, am expirat zgomotos. Inca nu realizasem cat de diferit sau de periculos era acest nou Edward, dar asta era mult peste orice mias fi putut imagina. Violenta pe care ea a descris-o m-a facut sa-mi fie greata si a trimis fiori inghetati pe spatele meu. Mi-era frig.
E acasa, a spus ea bland, punand o mana rece peste a mea. Nu vreau sa te gandesti la el ca la un monstru, Bella. Vreau doar sa stii in ce te bagi. Ai dreptul sa stii si trebuia sa stii ce s-ar intampla cu el daca ceva rau ti s-ar intampla tie. Te rog ai grija. O sa am, am promis eu, tragandu-mi mana si intorcandu-ma sa ies din camera. Pentru prima oara, am simtit cat de nesigura era situatia. Alice? Da?, ea statea pe pat, cu o carte groasa in mana. Stiu ca nu e nemaipomenit, dar o sa fie mai bine, nu? Ai vazut si lucrurile se rezolva, nu? O sa fie si vremuri bune, dar nimic si nicaieri nu e perfect. Am dat incet din cap si m-am intors in hol, miscandu-ma incet in timp ce ma indreptam spre livingul din fata, unde ma intalneam de obicei cu Edward. Asadar nimic nu e perfect, am murmurat incet in timp ce ma pregateam mental pentru prima intalnire cu vampirul mai mult decat cu vechiul, dragul meu prieten.
Mi-am facut curaj inainte de a intra in living. Stiam ca el era deja acolo, stand jos si asteptandu-ma, asa cum facea intotdeauna, totusi trebuia sa ma pregatesc sa-l vad. Fiecare intalnire fusese ca o prima data, de cum intra in raza mea vizuala. Ochii mei se plimbau pe fata lui mult mai ascutita si definita decat fusese odata, pe silueta lui odata slaba, dar care acum era musculoasa si pe pielea lui atat de palida. Intotdeauna ma opream mai mult la ochi. Acel auriu stralucitor era cea mai socanta diferenta. Indiferent de cate ori m-am uitat in ochii lui cei noi, inca ma mai asteptam sa vad caldura ochilor lui de
un verze intens, care sa ma priveasca la randul lor. Era singurul lucru la care nu puteam renunta. Statea in scaunul lui obisnuit, vizavi de masuta de cafea din fata canapelei mari, albe, pe care, de obicei, stateam eu. M-am asezat repede, agitata, stergandu-mi palmele umede de jeansii cei noi, inainte sa ma uit la Edward. Parea mai incordat decat de obicei, stand teapan pe scaun, degetele lui lungi strangeau ca niste gheare bratele scaunului sapand in material. Ochii mei au urmarit lungimea bratelor lui, observand muschii tensionati si intinsi de sub pielea perfecta si palida. Manecile camasii lui gri m-au blocat sa vad mai departe, insa ochii mi s-au oprit la piept. Sub materialul gri, moale, pieptul lui se ridica si cobora usor, o data, si inca o data, si inca o data. Sus. Jos. Sus. Jos. Mi-am simtit gura cum se casca de uimire si ochii cum mi se largeau de soc. Ochii lui Edward erau seriosi, tensiunea din corp reflectanduse si in ei, dar mai era si o stralucire de victorie acolo. Respiri? am intrebat surprinsa. Respiri langa mine? Da, a zambit mandru si a aratat spre masa unde tricoul meu era impaturit. M-am obisnuit cu mirosul tricoului tau si m-am gandit sa incerc. Si?, am intrebat, studiindu-i pozitia, asa cum statea teapan in scaun. Arata de parca reusise sa se abtina, dar doar cu greu. Fara sa ma gandesc, mi-am dat parul pe spate si am icnit cand mainile lui Edward s-au strans mai tare, rupand bratele scaunului in care statea. Oh! Si.e.dificil, a spus in final, plecandu-si ochii si punandu-si mainile pe coapse. Mult mai dificil decat anticipasem, dar nu.nu coplesitor de dificil. Ochii i-au zburat din nou la mine, scuzandu-se fara vorbe pentru incapacitatea de a se controla total. Daca e prea mult, pot sa plec, am sugerat eu, incepand sa ma ridic, dar el a ridicat mana si m-a facut sa ma asez la loc.
Nu, te rog. Ramai. Pot sa fac fata. Am dat din cap si stateam acolo agitata. Nu ma relaxam pe canapeaua aia asa cum faceam de obicei. Ochii mei au privit spatiul din jur, in cautarea celorlalti Culleni, dar n-am vazut pe nimeni prin preajma. Stiam ca Rosalie si Alice erau probabil la etaj, dar nu stiam daca mai era cineva aici, in zona, acum. Vor putea sa vada si sa ma opreasca daca se intampla ceva, a incercat Edward sa ma linisteasca, iar eu m-am uitat in jos la pantofii mei, rusinata ca el observase cum ma uitam. Era si asa destul de rau ca el se straduia atat de tare doar ca sa poata sta cu mine, fara ca eu sa ma mai uit in jur dupa o posibila protectie impotriva lui. Iarta-ma, am spus rusinata, uitandu-ma in sus la el. Stomacul mi s-a rasucit cand i-am privit ochii si durerea vizibila din ei. Stiam ca Edward nu-mi putea citi mintea, dar totusi trebuia sa invat sa-mi controlez gandurile si pe mine insami atunci cand eram in preajma lui. Nu vroiam sa-l ranesc in halul asta. El mi-a zambit, incercand din nou sa ma linisteasca, dar era un zambet trist si am observat ca ridicarea si coborarea pieptului lui se oprise. Nu trebuie sa te opresti sa respiri, am murmurat usor. Imi pare rau, eu doar . cred ca abia acum am realizat cu adevarat ce s-a intamplat si nu mai stiu cum . sa . fiu .. in preajma ta. Edward a incuviintat serios, un rid formandu-i-se intre sprancene. Inca nu incepuse sa respire din nou. Atunci inseamna ca intelegi cat de periculos este. Cat de periculos sunt eu. Stiu ca esti constienta de asta pentru ca ti-am mirosit frica si nelinistea. Am dat din cap si am simtit cum ma inrosesc usor de rusine. Ma simteam vinovata si ma intrebam daca Edward putea mirosi si vina. Alice imi spusese sa nu ma gandesc la el ca la un monstru, si iata-ma facand exact asta. L-am urmarit pe Edward cum se incorda ca reactie la imbujorarea mea, dar n-a venit nimeni sa ma ia de acolo in viteza. Cu siguranta Alice avea incredere in el acum. Si tu ar trebui sa ai. E Edward, nu un monstru.
Inteleg, am spus incet. Inteleg ca esti diferit acum, si ca nu ma pot astepta sa ne intoarcem la cum eram odata. Inteleg ca nu-ti pot cere sa fii din nou baiatul pe care il stiam, pentru ca tu nu mai esti el si gandind ca pot sa te transform din nou in el este . nedrept. Surprinzandu-ma, Edward s-a aplecat in fata, sprijinindu-si coatele pe genunchi si acoperindu-si capul cu palmele. La inceput, fusesem socata ca s-a miscat atat de mult fata de pozitia lui obisnuita de statuie, dar cel mai mult m-a socat pozitia de infrangere completa pe care o avea. La inceput am stat, nestiind ce sa fac. Inima imi batea tumultoasa in piept, indicand panica mea. Stiam ca o putea auzi, dar n-a aratat niciun semn ca ar fi observat. Doar statea acolo, cu capul in maini, degetele fiindu-i inclestate in par. Imi pare rau ca nu pot sa fiu cine vrei tu sa fiu, a spus fara sa-si ridice privirea. As fi vrut sa stiu cum eram, am incercat sa-mi amintesc..Nu doar pentru tine, dar si pentru mine. Nu mai stiu cine sunt. Am intins o mana tremuranda spre el, ezitand in aer cand l-am vazut cum se incordeaza, dar cu o gura de aer linistitoare, i-am asezat-o pe umar. As vrea sa-ti pot da inapoi amintirile. Si mie imi pare rau. De ce sa-ti para rau? S-a uitat printre palmele deschise, ochii fiindui mai mult negrii decat aurii, asa cum parea sa fie mereu. Nu e vina ta. Nu-mi amintesc prea multe, dar imi amintesc noaptea aia. Toti ne amintim ultima noapte. E ca o gluma proasta singura amintire pe care o avem e moartea si durerea care o urmeaza. In rest, totul se incetoseaza si dispare, dar nu si acele ultime momente. Cuvintele erau reci si amare. Erau neasteptate. Ochii ii masurau camera, neuitandu-se la mine, si am realizat ca incerca sa-si ascunda emotiile de mine, sa traga inapoi durerea si sa se controleze. Nu fusese niciodata bun la asta cand fusese om. Intotdeauna am putut sa-l citesc ca pe o carte. Simtindu-ma neajutorata, am continuat sa-l privesc pe el si lupta lui de a se controla. Mi s-a rupt inima pentru el. Parea atat de pierdut.
Iarta-ma, a ras el, dar nu era niciun strop de fericire in el. Lucrurile au fost ciudate, sau mai ciudate, de fapt, de cand ai venit tu. Ma descurcam binisor cu toate astea si incercam sa ma adaptez la genul asta de viata si cu noua mea familie. Functiona. Ochii lui s-au intors intr-un final la mine, incetand sa mai caute acel ceva ce nu parea sa fie aici. Dar apoi am aparut eu si ti-am amintit de tot ce ai pierdut. Am completat eu si el a dat din cap in loc de raspuns. Exact. Vrei sa stii cum erai inainte? am intrebat eu usor. Sau chestia asta o sa-ti faca mai mult rau, stiind exact cum erai si ce ai lasat in urma? O parte din mine e egoista, a admis, dupa un moment de gandire. Primesc o a doua sansa. As fi murit in noaptea aia si stiu asta. N-ar trebui sa fiu aici pentru ca Edward Masen a murit acum patru ani intrun accident de masina. A fost o inmormantare si tot ce trebuie. A facut o pauza si eu am asteptat rabdatoare ca el sa-si aleaga cuvintele. Ma simt egoist pentru ca familia Cullen mi-a dat toate astea. Mi-au dat o viata noua, daca vrei sa spui asa. Nu stiu daca pot sa o numesc `viata`, dar nu prea exista un cuvant pentru ce facem noi. Am dat din cap, indemnandu-l sa continue, fiind dureros de constienta de faptul ca mana mea era inca asezata pe umarul lui. Eram si mai constienta de faptul ca el nici nu parea sa observe asta, era atat de pierdut in propriile-i ganduri. Chiar si cu toate astea, el a facut un gest care sa cuprinda camera, familia Cullen din casa, Forks, viata in general. Vreau sa ma intorc la ce aveam inainte. Inca mai vreau sa stiu cine eram ca sa pot sa fiu din nou acea persoana. Vreau ambele lumi. Am dat din cap si mi-am muscat buza, gandindu-ma la ce aveam in rucsac. Eu iti pot aduce inapoi amintirile, Edward.dar daca iti impartasesc unele de-ale mele?
Mi-ar placea asta, a spus el moale. Mi-a zambit bland, dar puteam sa vad in ochii lui ca asta nu era decat un bandaj pus peste rana. M-am ridicat repede si m-am dus la intrarea casei unde imi lasasem rucsacul si am scotocit prin el pana am gasit un teanc micut de poze, inghesuite intr-un buzunar. Le-am luat si m-am intors in living, miscandu-ma incet si cu grija sa vad daca Edward era bine. Ultimul lucru pe care vroiam sa-l fac acum era sa-l surprind si sa-l coplesesc cu parfumul meu. Am niste poze, am spus, intinzandu-le in fata ca sa le vada si apoi m-am asezat din nou pe locul meu de pe canapea. Vrei sa le vezi? In loc de raspuns, Edward s-a ridicat de pe scaunul lui si s-a asezat pe canapea langa mine. Era la cativa centimetri de mine, asiguranduse ca nu ma atinge, dar totusi, era surprinzator de aproape. Am inghitit zgomotos si am incercat sa-mi recapat stapanirea de sine, dar cand era asa de aproape, ochii mei vroiau sa-l priveasca, sa-i observe fiecare milimetru perfect al fetei lui. Era frumos de departe, dar de aproape era incredibil, uluitor de frumos. A luat prima poza din mana mea, atent sa nu-mi atinga degetele, si a studiat-o. Am mers la pescuit? a intrebat el si a asteptat povestea. Doar o data, am zambit, luandu-mi ochii de pe fata lui si mutandu-i pe fotografie. Edward zambea smechereste in poza aceea, un baiat serios de 10 ani, iar eu radiam, stirba, la sase ani. Dupa asta, tata si Billy au refuzat sa ne mai ia cu ei. Chiar asa rau a fost?, a intrebat, curiozitatea simtindu-i-se in voce. Cu coltul ochiului am vazut cum colturile gurii lui minunate se curbau intr-un suras. Spune-mi. .. Tata, pe rooooooooooooooooooooog, m-am rugat eu, agatandu-ma de capatul camasii lui din flanel. Te rooooooooo-hooooooooooooog? Eu si Edward o sa fim cuminti. Promit.
Charlie s-a uitat la mine si la Edward, incercand sa para serios, dar nici macar mustata nu-i ascundea zambetul pe care incerca cu greu sa si-l retina. Billy Black, cel mai bun prieten al tatei si partenerul lui de pescuit, se uita amuzat, din spate. Era 4.30 am si tata si Billy deschisesera usile vechiului Chevy al tatalui meu doar ca sa ne vada pe noi doi dormind pe bancheta si imbracati de pescuit. Edward practic innota in pantalonii pescaresti si camasa de flanel a lui Charlie, fiind inalt pentru varsta de 10 ani, dar inca mult mai scund decat un barbat in toata firea. Eu purtam pelerina de ploaie a tatalui meu pe post de patura si palaria lui de pescar pe cap, care imi acoperea si ochii. Edward fusese nevoit sa-si suflece manecile de cateva ori ca sa i se poata vedea mainile. Edward ramasese la mine peste noapte, facandu-ne tabara in living in micul cort Ninja Turtles pe care mi l-au cumparat Rennee si Charlie. Stiam ca tata si Billy aveau de gand sa mearga la pescuit in dimineata asta, asa ca atunci cand parintii mei au plecat la culcare, ne-am strecurat in camioneta tatalui meu, punand pe noi costumatia pe care tata o aruncase in masina pentru excursia de dimineata. Intentionasem sa stam treji toata noaptea, dar se pare ca adormisem, doar ca sa ne trezim in fata unui Charlie care nu era deloc amuzat de situatie si a unui Billy extrem de amuzat. Edward si cu mine ne uitam la Charlie, cu ochi mari de catelus, si repetam incontinuu, ca o incantatie te rugam, te rugam, te rugam, te rugam, te rugam, te rugam, te rugam, te rugam, te rugam. Haide Charlie, n-are cum sa fie asa de rau, a chicotit Billy. Cum ai putea sa spui nu la asta? Tati, te rugam? am implorat eu, inaintand in genunchi si apucandu-i mana tatalui meu. Te rugam, o sa fim cuminti. O sa te las sa pastrazi tot pestele pe care il prind. Bine, bine, a oftat Charlie, rotindu-si ochii intr-un mod dramatic, dar zambea cu gura pana la urechi. Bine, pe bancheta din spate cu voi, dracusorilor. Corect. Eu iau pusca, a zambit Billy, tragand scaunul in fata ca Edward si cu mine sa ne putem strecura pe bancheta din spate.
Rennee o sa vrea sa vada asta. A spus Charlie, scuturandu-si capul. O anunt de ce se intampla si apoi ne miscam. Intai am auzit-o pe mama, apoi am vazut-o. Isabella Marie Swan, e adevarat ce am auzit, ca te duci la pescuit? Cuvintele ei erau dure, dar vocea se ineca de ras. A ras si mai tare cand ne-a vazut pe amandoi, imbracati in costumatia tatei, in timp ce asteptam extrem de nerabdatori pe bancheta din spate. Nicio fiica de-a mea n-ar merge niciodata la pescuit de bunavoie. Am zambit la camera in timp ce ea ne facea poze, balmajind despre cat de adorabili eram. Gata, Rennee, gata, a spus Charlie, luandu-i camera din mana. In stilul asta n-o sa mai ajungem niciodata la lac. Bine, bine, a spus ea, strangandu-i mana tatalui meu pe camera. Ia asta cu tine. Vreau sa vad poze. A fugit in garaj si s-a intors un minut mai tarziu adaugand veste de salvare pentru toti in spatele camionetei. Excursia pana la lac a fost cam de cosmar. A trebuit sa oprim imediat ce am intrat pe drumul de pamant, serpuit, care dadea in spatele lacului, unde le placea lui Charlie si lui Billy sa pescuiasca. Edward na suportat prea bine hurducaiala de pe drum si a trebuit sa iasa ca sa vomite. A fost verde pe tot parcursul drumului pana la lac, dar, cand in sfarsit am ajuns acolo, parea sa-si revina de la aerul curat. Edward si cu mine eram legati fedeles in oribilele veste portocalii, in ciuda protestelor noastre. M-am bosumflat cand am vazut ca Charlie isi punea vesta de adult inapoi in camioneta. Nu era drept ca noi sa trebuiasca sa le purtam si ei nu. Toata supararea mea a fost curand inlocuita de bucurie, cand Billy si Charlie au lansat in apa barca mica, cu un singur motor, in timp ce Edward si cu mine stateam pe un bolovan langa apa si priveam. In sfarsit venise timpul sa plecam. Ce o sa prindem, tata? am intrebat, cand el m-a ridicat in brate si ma asezat in barca mica.
O sa prindeti carasei, a spus el, tinand barca pe loc ca sa poata pasi si Edward in ea, fiind pe jumatate carat de Billy. Billy si cu mine o sa prindem crap pentru diseara, la masa. O sa prind si eu crap, a zis Edward, cu ochii seriosi. Ei, nu mai spune? a facut Charlie. Pai, cred ca esti barbat in toata firea de-acum, asa ca ai putea sa ne ajuti sa prindem cina. Edward a dat din cap cu seriozitatea responsabilitatii pe care o puteai intalni doar la pusti si s-a asezat cu autoritate in fata mea, cu pieptul scos inainte de mandru ce era. Am urmarit ingrozita cum lui Edward i se da o undita lunga si flexibila, cu fir de pescuit infasurat la capat. Un carlig micut era legat de fir si apoi un vierme a fost pus in carlig, ca momeala. Uite aici, fiule, a zis Charlie. Arunc-o in lac si anunta-ma cand simti ca a muscat. Mie mi s-a dat un bat mic caruia i se aplicase acelasi tratament ca unditei lui Edward si m-am ridicat fericita, bagand carligul in apa si afara din apa, in timp ce asteptam ca pestele sa muste. Intr-un final m-am plictisit de asta, asa ca am inceput sa arunc cu undita inspre partea lui Edward de barca, apoi inspre a mea, din nou inspre a lui, si apoi inspre a mea, stanga, dreapta, stanga, dreapta. Distractia mea s-a terminat brusc cand carligul meu s-a agatat de spatele camasii lui Edward. M-am uitat spre Charlie si Billy, dar ei erau preocupati cu punerea unei alte momeli in carligele lor, amandoi pierzand pestii in ora ce trecuse. Intorcandu-ma spre Edward, care era pe jumatate adormit si nu bagase de seama ca l-am agatat, mam ridicat atenta si m-am strecurat pana pe partea lui de barca incercand sa scot carligul. Nu mergea si cumva am reusit sa-l fac sa se incurce si mai tare in material. Ce faci, Bella?, a intrebat Edward, incercand sa se intoarca si sa vada ce faceam. Miscarea lui brusca si chinurile mele au facut ca barca sa se balanseze, si Charlie s-a intors sa vada ce facem. Acum, ce-ar fi sa va potoliti, Bells, a intins bratul ca sa ma potoleasca, dar eu m-am ferit.
E in regula, tata, am spus, concentrandu-mi din nou eforturile pe camasa lui Edward. El incepuse sa se fataie din ce in ce mai tare in incercarea de a vedea ce fac. Incerc doar sa-l eliberez pe Edward. Sa ma eliberezi de ce?, a intrebat Edward. Fiti atenti, voi doi, ne-a avertizat Charlie, dar un pic prea tarziu. Am tras cu toata puterea de carligul din camasa lui Edward in acelasi timp in care el s-a intors in directia opusa sa vada ce fac. Barca s-a inclinat, carligul a iesit si eu m-am impleticit in spate, partea interioara a genunchilor mei lovind marginea barcii. Cu un tipat ascutit am cazut pe spate din barca, in apa inghetata a lacului. Bella! cei trei din barca au urlat la unison, in timp ce eu m-am lovit de apa, improscand-o peste tot. Te salvez eu!, a tipat Edward si a sarit din barca, in ciuda mainilor care s-au intins sa-l opreasca. A aterizat langa mine, si eu am tusit si am inghitit niste apa de la improscatura lui. Atunci cand a iesit la suprafata, m-a apucat de spatele vestei de salvare si a inceput sa ma traga spre mal. M-am uitat la tatal meu dupa ajutor, dar el si Billy radeau de se prapadeau. Billy a luat camera si a inceput sa faca poze. M-am incruntat la el, furioasa ca Edward fusese singurul care a incercat sa ma salveze. Edward! Edward!, a strigat Charlie, si Edward s-a oprit ca sa se uite inapoi. Ridica-te. Edward arata interzis, dar s-a ridicat. Apa ii venea doar un pic mai sus de talie. Mi-am lasat si eu picioarele in jos si m-am ridicat, apa venindu-mi doar pana la umeri. Oh, a zis el ratacit, o roseata patandu-i tenul auriu si urechile i-au luat foc. Billy a inceput sa rada si mai tare si umerii lui Charlie s-au zguduit de un ras care i-a umplut ochii de lacrimi.
Fa poze pentru Rennee, Billy a impins camera in mainile lui Charlie. Nu poate sa piarda asta. Amandoi am stat in apa care ne venea pana la gat si respectiv pana la talie, extrem de suparati, in timp ce tata si Billy faceau poze cu eroul si domnita la anaghie, chicotind si stergandu-si tot timpul lacrimile de ras. Intr-un final, am iesit din apa, si ne-am asezat, infrigurati si nefericiti, pe un bolovan mare, in timp ce Billy si Charlie au incropit, pe plaja pietroasa a lacului, un foc de tabara din crengi rupte si iarba uscata. Ne-am incalzit si ne-am uscat, timp in care barbatii au incarcat barca inapoi in remorca si apoi ne-am intors in oras, fara peste, dar fericiti. .. Edward a zambit in timp ce se uita pe poze si a chicotit usor cand iam povestit excursia la pescuit si felul in care Rennee i-a pregatit o mare `cina de erou`, tot timpul certandu-i pe Charlie si Billy ca rasesera de noi, cand el a incercat doar sa ma salveze. As vrea sa-mi pot aminti, a spus el, degetele-i mangaind una din poze. Poza din mana lui era cu noi doi in apa, scotand limba la camera. A ajutat ca ti-am povestit si ti-am aratat pozele astea? am intrebat nelinistita, din ce in ce mai constienta de apropierea lui. In acelasi moment in care Edward s-a tras mai aproape ca sa vada mai bine pozele pe care le aveam in mana, am dezvoltat o incredibila, aproape dureroasa constientizare a prezentei lui. A crescut si mai mult cand el disparuse si golul si dorul au umplut locul lui. Putin, a dat el din cap, punand poza din mana lui pe masa si luand alta. Completeaza fragmentele de amintiri pe care le-am pastrat. Le adauga culori si-mi aminteste de cine am fost. Cine esti, l-am corectat eu, si apoi mi-am muscat buza. Eram, m-a corectat la randul lui, uitandu-se serios la mine. Apreciez ca ma ajuti sa-mi amintesc de viata mea, dar te rog aminteste-ti ca nu mai sunt asa acum, Bella.
Stiu, am replicat, pironindu-mi ochii in podea. Pot sa o pastrez pe asta? a intrebat, tinand o poza cu el `salvanduma` din lac. Sigur. Pot sa te intreb ceva? a intrebat el. Si-a intors corpul in asa fel incat acum se uita direct la mine, genunchiul de sub jeansi atingandu-se de al meu. M-a prins ca ma holbam si buzele i s-au curbat usor intrun suras. De ce ai ales pozele astea? Povestea asta? Oh, nu stiu, am spus sincer. Nu-mi dadeam seama de ce am ales pozele astea, dar stiam ca vrusesem sa i le arat lui Edward de cand ma uitasem noaptea trecuta prin cutia cu fotografii. Mi s-a parut ca e o poveste buna. Edward a dat din cap, tuguindu-si buzele ganditor. Ce e?, am intrebat, suspicioasa. Edward poate ca nu-si amintea cat de apropiati fusesem, dar eu inca ii mai stiam expresiile fetei. La ce te gandesti? Ma gandeam ca povestea pe care ai ales-o a fost o alegere interesanta, a raspuns el, zambetul largindu-i-se. De ce? am intrebat, incurcata. Am cautat un raspuns, dar nu puteam intelege ce gasea Edward asa de amuzant. Pentru ca ai ales pozele ca sa incerci sa ma salvezi, spunandu-mi o poveste de cand am incercat sa te salvez eu pe tine. Ochii mi s-au marit in timp ce ma gandeam la ce a spus. Poate ca in subconstient am incercat sa-l `salvez` eu pe el, asa cum a spus, aratandu-i cum ma apara el. Stii ca incerc sa te salvez? Ochii lui ii cautau pe ai mei si m-am fortat sa stau locului, chiar daca inima continua sa-mi bata cu viteza sub intensitatea privirii lui. De ce se uita intotdeauna la mine asa?
Sunt vampir, a spus incet, uitandu-se in jos la mainile lui. Si asta te sperie. Stiu ca pe mine ma sperie al dracului de tare, asa ca nu te condamn. Incerci sa-mi amintesti de mortalitatea mea, de cine eram cand eram om, ca sa ma salvezi de la a deveni ceea ce sunt de fapt. Nu, m-am contrazis eu, scuturand din cap. Am vazut cum umerii i se intepenesc si am realizat ca `respirase` din nou. M-am oprit imediat, vazand cat de mult l-a afectat miscarea parului meu. Vreau doar sa fii fericit. Si da, chiar vreau sa-ti amintesti, pentru ca sunt egoista, dar nu vreau sa te schimbi sau ceva. Ba da, vrei, a spus el simplu. Vocea ii era inceata si intunecata si nu si-a luat ochii de la maini. Nu vrei sa ma ranesti, dar il vrei inapoi pe vechiul Edward. Am stat acolo, tacuta, asteptand ca Edward sa continue sa-mi spuna adevarurile. N-avea niciun sens sa neg chiar il vroiam inapoi. Edward Masen era Edward al meu, dar in momentul asta stateam langa Edward Cullen. Vreau sa continui sa imi povestesti despre trecut, a explicat, in sfarsit, privindu-ma. Negura din ochii lui parea sa inghita caramelul de pe margini, in timp ce regretul lui a devenit dureros de evident. Dar nu mai pot continua asa, pretinzand ca pot fi cine vrei tu sa fiu. Trebuie sa incetezi sa te mai astepti ca eu sa-mi amintesc. Nu mai suport sa vad expresia aceea dezamagita de pe fata ta cand nu pot sa fiu Edward Masen pentru tine. Imi.imi pare rau, am raspuns eu. N-am realizat ca asa aratam. Nam vrut sa te ranesc. Sa ma ranesti? Edward a ras, dar era un ras atat de amar incat mau trecut fiori. De parca ai putea sa ma ranesti, de parca macar ai putea incerca. Edward? ma uitam derutata la el in timp ce fata i se intuneca si ochii i se innegurau. Sunt vampir, Bella, vocea ii era joasa si ciudata. Sunt rece ca moartea, pielea mi-e mai mult piatra decat carne, veninul imi curge prin vene in loc de sange. Sunt un monstru.
Nu esti un monstru, am replicat ferm. Mi-am asezat mana peste a lui si am ignorat felul in care tot corpul i s-a tensionat sub atingerea mea. Tu esti Edward. Canti la pian, iubesti muzica, padurea, oceanul, sa alergi . si, de asemenea, obisnuiai sa ma iubesti pe mine. Atata cat pot eu sa spun, lucrurile astea sunt inca adevarate. Am rosit la cuvantul cu I care mi-a scapat de pe buze, pe negandite, si chiar daca era la trecut, ma intrebam daca era suficient ca amintirile astea incetosate sa stea marturie. Imi spusese ca ce-i amintea de mine era mai mult un sentiment impresionant si emotionant, decat amintiri exacte. Poate ca inca ma iubea. Nu iubire, iubire, binenteles, dar iubirea pentru cea mai buna prietena. Asta este ce ma defineste, sau doar ce-mi place? a murmurat el pentru sine. Edward? Bella?, m-am uitat in sus, surprinsa sa o vad pe Alice stand la intrarea in living. Scuze ca va intrerup. Edward si-a indreptat privirea spre Alice si ea s-a concentrat pe el. Mi-a luat o secunda sa realizez ca aveau o conversatie tacuta prin gandurile lui Alice si o serie de gesturi codate de partea lui Edward. Eu fusesem lasata sa stau acolo, mai mult decat enervata, in timp ce ei vorbeau despre mine in limbajul lor tacut. Ar trebui sa mergi acasa acum, Bella, a oftat Edward, vocea sunandu-i ingrijorata. Dar Te rog, Bella, si-a prins puntea nasului intre degete si a asteptat. La revedere, Edward, am soptit si am urmat-o pe Alice la usa. Ea a deschis portiera pasagerului din Volvo-ul argintiu pe care il aveau si m-am urcat simtindu-ma respinsa si dezgustatoare. N-a mers bine, am oftat, trantindu-ma in scaun in timp ce Alice ma conducea spre casa.
Nici nu trebuia, a replicat Alice, uitandu-se la mine ingrijorata. Amandoi aveati nevoie de discutia aia. E singura cale ca lucrurile sa progreseze si sa treceti peste toata problema asta cu `vampirul`. Am ras usor. ` problema cu `vampirul` de parca era un fel de detaliu mic, insignifiant. De ce a trebuit sa plec? am intrebat, curioasa. Din cate pot sa spun, n-aveam nevoie sa fiu salvata. Edward are nevoie de niste timp ca sa-si puna gandurile in ordine, a raspuns ea. Jasper poate sa simta emotiile si Edward se confrunta cu niste chestii foarte grele. Este foarte derutat. Este inca atat de nou in lumea noastra si pentru stilul nostru de viata si el se agata cu disperare de vechea lui viata. Cred ca povestea ta a fost ultimul lucru pe care sa-l mai poata asimila inainte de a se prabusi, ultima constientizare a faptului ca nu mai poate fi acea persoana. Dar a tot spus asta, tot timpul asta. A spus-o, dar niciodata n-a crezut asta cu adevarat, a raspuns ea, uitandu-se la mine in timp ce a luat o curba cu o gratie uluitoare. Ma intrebam daca usurinta asta la condus era o caracteristica a vampirilor sau doar o specialitate a Cullenilor. Jasper a zis ca Edward se chinuie groaznic sa nu lase ca trecutul lui sa se piarda. Cred ca abia acum, cu tine si confruntandu-si trecutul,a realizat ca nu mai poate fi baiatul acela si ca nu mai poate trai viata aceea vreodata. Oh, nu-mi putea opri valurile de durere care curgeau prin mine. Mam chinuit sa respir egal si am clipit des ca sa retin lacrimile care amenintau sa tasneasca. Trebuie sa ma uite. Nu, Bella, nu, a spus Alice impaciuitoare. N-am vrut sa sune asa. Am vrut doar sa spun ca se chinuie cu el insusi. Tine la tine. Te vrea aici. Am ramas tacuta cat timp ea a condus restul drumului pana la mine acasa. Alice putea sa spuna ce vroia, dar eu stiam adevarul. Trebuia sa plec pentru ca ii aminteam lui Edward de ce a pierdut si realizase ca nu se mai poate agata de trecut. Il fortasem sa-si aminteasca
trecutul, cand tot ce avea nevoie era sa se indeparteze de el si sa-si accepte noua viata. Nu el era monstrul, ci eu.
Am simtit cum mi se strange stomacul si mai tare cand am realizat ca eu eram aspectul cel mai rau din viata lui Edward de acum. Cullenii incercau sa-l ajute. L-au salvat de la moarte, iar acum eu il taram inapoi in trecut, reamintindu-i de ce pierduse. Trebuie sa plec, am realizat eu. Trebuie sa ma intorc in Oregon la parintii mei si sa-l las pe Edward sa-si traiasca noua viata. Nu mai puteam sa ma tot astept ca el sa fie din nou om pentru mine, trebuia sa-l las in pace. Cu pas nesigur, am mers pana la birou si m-am asezat in scaunul de lemn. Am rascolit pe birou pana am gasit stiloul si hartie si le-am asezat in fata mea. La inceput doar am stat, uitandu-ma fix la hartie, nestiind de unde sa incep. Aveam propozitii care imi treceau rasucindu-se prin minte, dar nimic nu mi se parea cum trebuie. Prea dure, prea dulci, prea sumbre Nu-mi gaseam cuvintele. Cu o respiratie sacadata si cu ochii umezi, am pus stiloul pe hartie si am inceput sa scriu. Edward, Iti promit ca asta va fi ultima oara cand ma vei vedea. Nu ma voi mai intoarce. Nu te voi mai pune sa treci din nou prin toate astea. Poti sa mergi in continuare cu viata ta fara ca eu sa ma mai amestec. O sa ti se para ca nici n-am existat. Nu iti fac niciun bine. Bella M-am uitat fix la bilet, randurile dure de cerneala albastra pe hartia alba, goala. Cuvintele erau gresite, dar erau necesare. Trebuia sa plec de langa Edward, pentru binele lui. Deschizand sertarul de sus al biroului, am cautat inauntru pana am gasit niste plicuri curate. Am impaturit scrisoarea si am impins-o intrun plic pe care l-am sigilat cu inima grea.
Am scris numele lui Edward pe spatele plicului si m-am incruntat la scrisul meu copilaros. Totul parea gresit. Simteam ca un bilet de o asemenea importanta merita ceva mai bun, ca de exemplu o caligrafie sofisticata. In loc de asta, mainile mele tremuratoare au mazgalit cuvintele pe hartie. Am ridicat telefonul si m-am trantit pe spate in pat, fiindu-mi rau, in timp ce ma chinuiam sa pun si ultima piesa din planul meu la loc, am format numarul. Alo? Buna, mama. Am incercat sa sun cat mai vesela, dar stiam ca n-are cum sa fie bine asa. Aproape ca puteam sa-mi vad mama incruntandu-se. Bella, scumpo? Ce s-a intamplat? Nimic nu s-a intamplat, am asigurat-o eu, dar vocea mi-a sunat prea vesela. A sunat ciudat si distorsionata la fel cum se vedeau imaginile intr-un carusel. Ce s-a intamplat? a insistat ea, si eu am oftat. Nu puteam sa ascund nimic de mama mea. Poate ca era cu capul in nori si copilaroasa, dar intotdeauna a fost in stare sa sparga barierele si sa vada adevarul. Nu s-a intamplat nimic, doar ca ma gandeam, am facut o pauza ca sa iau o gura mare de aer si sa-mi inchid ochii. Chiar daca stateam pe spate pe pat, am simtit cum lumea se scufunda in jurul meu. Doar ca ma gandeam ca ar trebui sa vin acasa. Vreau sa ma intorc in Oregon. De ce? Rennee a incercat sa para ingrijorata, dar am simtit bucuria din vocea ei. Iti este dor de casa? S-a intamplat ceva la scoala? Ma gandesc ca sunt destul de bine ca sa ma intorc acasa, am raspuns, nesigura daca minteam sau spuneam adevarul. Ma simteam mai bine stiam ca Edward e in viata -, dar chiar eram mai bine? Oare golul creat de moartea lui Edward avea sa continue sa ma inghita daca stiam ca el e undeva, acolo, fara mine?
Intr-un final mi-am deschis ochii si mi-am muscat buza sa-mi opresc tipatul de surpriza. Alice statea in fata ferestrei mele dand din maini disperata si aratandu-mi sa inchid telefonul. Numai putin, mama, trebuie sa fac ceva, am balmajit in telefon, privind derutata cum Alice flutura nebuneste din maini. Punandu-mi mana peste telefon, m-am intors spre ea. Ce e Alice? Stiu ce vrei sa faci. Sa nu indraznesti sa-l parasesti acum. Mi-am holbat ochii la ea, confuza. A intins mana dupa telefon, dar mam tras inapoi. Poftim? Nu te poti intoarce in Oregon, a soptit ea, cu ochii implorand. Nu poti sa-i faci asta lui Edward. Spune-i mamei tale ca doar ti-era putin dor de casa si ca vroiai sa vorbesti cu ea, dar ca totusi te gandesti sa mai ramai in Forks. Ce tot spui acolo? am suierat eu. Nu stii de ce am eu nevoie si n-ai niciun drept sa-mi spui mie ce ar trebui sa fac. Du-te acasa. Bella, daca pleci, il distrugi, a raspuns ea serios. Ochii ii erau mariti, implorandu-ma sa inteleg. Am ridicat din nou telefonul si mi-am luat mana de pe receptor. Mama? Da, sunt aici. Deci, am vorbit cu tatal tau si putem sa venim sa te luam vineri. Ea nici macar nu mai incerca sa-si ascunda bucuria din voce. De fapt, o sa trebuiasca sa te sun eu mai incolo, am spus nesigura. Am ceva ce trebuie sa rezolv acum si te sun imediat ce-am terminat, ok? Ok, a raspuns ea incet. Esti sigura ca esti bine, scumpo? Dap, doar ca trebuie sa fac ceva. Am dat din cap chiar daca ea nu putea sa ma vada prin telefon. Te sun imediat ce termin.
Bine, a raspuns Rennee. Sa suni curand. Te iubesc, draga mea. Si eu te iubesc mama, am spus si am inchis telefonul inainte sa ma rasucesc catre fata cu parul intunecat. Ce dracu, Alice? Nu te poti intoarce in Oregon, a inceput ea din nou. Buzele ii erau stranse si vocea ferma. Nu poti sa-i faci una ca asta. El are nevoie de tine. Nu, nu are, ma certam eu. El are nevoie doar de tine si de familia voastra acum. Tot ce fac eu este sa-l ranesc sa-i amintesc de ce a pierdut si sa-l fortez sa fie cine vreau eu sa fie. El nu poate sa faca asta, si nici eu nu pot. N-am de gand sa mai imi pun sperante false in el. Lucrurile nu sunt doar albe sau negre, s-a contrazis ea. Nu-i faci niciun bine incercand sa-l transformi in Edward Masen, dar totusi e bine ca incerci sa-i amintesti de umanitatea lui. Poti sa-i oferi ceva ce noi toti ne dorim, Bella. As da orice sa fiu in stare sa-mi amintesc viata de dinainte. M-am holbat la ea, cu pieptul greu de suvoaiele de emotii care curgeau prin mine. Nu-mi amintesc nimic, intelegi, a spus incet micul vampir. Nici macar nu stiu cine m-a transformat. M-am trezit singura in intuneric, fara nimeni langa mine. Singurul motiv pentru care am sfarsit bine este datorita viziunilor mele. Am putut sa vad ca intr-o zi aveam sa-l intalnesc pe Carlisle si familia lui si asta a facut ca lucrurile sa fie bune. Nu stiam asta, am raspuns usor. M-am schimbat in bine si am putut sa-mi controlez tentatia de a vana oameni, pentru ca am putut sa vad ca poate exista si un alt fel de viata, mai buna, langa Carlisle. Nu mai aveam amintiri care sa-mi spuna cine fusesem, a explicat Alice, asezandu-se pe patul meu aratandu-mi sa ma asez si eu. Ceilalti isi amintesc cine au fost, si asta ii ajuta.
De asta nu omoara oameni?, am intrebat, curioasa. Isi amintesc de vietile lor de dinainte si asta ii opreste sa omoare oameni? Cam asa, a raspuns ea cu un zambet usor. Iti amintesti relatiile pe care le-ai avut fata aia nu e doar o fata, ea este fiica cuiva, sora cuiva, si cea mai buna prietena a altcuiva. Ea are sperante si vise. Ea nu este doar viitoarea ta masa. Dar Edward n-are nevoie de mine, am protestat, ignorand imaginea lui Edward, acoperit de sange de om, care-mi aparuse in minte. Va are pe voi toti sa-l opriti sa omoare pe cineva. Ea a clatinat din cap. Nu este acelasi lucru. Edward este inca in faza de nou-nascut, cand este cel mai greu sa-ti stapanesti pornirile. El stie convingerile noastre si stie ca nu exista o alta cale sa supravietuiasca, dar inca nu este apropiat de noi. Niciodata nu a renuntat la cine era. De aceea are nevoie de tine. Am ridicat o spranceana, neconvinsa, ceea ce a facut-o pe Alice sa ofteze frustrata. El inca nu face parte din niciuna din lumi. Nu si-a acceptat abilitatile de vampir pentru ca incearca sa se agate de putinul care-i mai aminteste despre cum sa fie om. Nu-si poate recapata umanitatea deoarece, sa fii vampir presupune si palirea amintirilor despre trecut si te schimba in esenta. A explicat ea. Are nevoie de tine ca sa-l ajuti sa mearga mai departe. Noi credem ca tu esti veriga lipsa, Bella. Daca isi aminteste cine era cand era cu tine, atunci tot tu il poti face sa accepte cine e acum. Vrei sa-l conving sa fie mai mult vampir? am intrebat nevenindu-mi sa cred. Si cam cum ar trebui sa fac asta? Nu stiu, a admis ea, uitandu-se in jos. Nu am putut sa vad daca merge sau nu, pentru ca tu esti inca hotarata sa te intorci in Oregon. As vrea sa-ti pot arata ce sa intampla cu Edward fara tine. Eram multumita ca nu putea. Era extrem de usor sa-mi imaginez cum era sa pierzi pe cineva. O sa trebuiasca sa stau in Forks.
Multumesc Bella! a zambit Alice, imbratisandu-ma rapid. Stiam eu ca o sa te razgandesti. Dar inca nu ti-am comunicat decizia mea, m-am incruntat eu. Nici nu trebuie, a ras ea, si si-a batut o tampla cu degetul. Deja am vazut. Oh, iti multumesc. Nici n-ai idee cat va insemna asta pentru Edward. Daca accepta faptul ca este vampir si va sfarsi prin a ma ucide, o sa vreau ca pe piatra funerara sa scrie `Este numai vina lui Alice`, am mormait eu. Totul o sa fie bine, a promis Alice, apucandu-mi mana si strangando usor. M-am concentrat sa nu ma infior la atingerea ei de gheata. Pentru amandoi. Mi-a aruncat unul din zambetele ei ciudate de `am un secret` si era iesita pe fereastra inainte sa apuc sa mai spun ceva. M-am uitat in jos la telefon, care era inca pe pat. Trebuia sa o sun din nou pe Rennee. La naiba. Am format incet, batand nervoasa cu degetele in noptiera de langa pat, in timp ce ascultam cum suna si asteptam ca mama mea sa raspunda. Alo? Buna, mama, tot eu sunt. Bun, Bella, uite asta-i planul, a inceput Rennee. Vocea ii era extrem de vesela si eu am inghitit cu greu in timp ce vina pe care o simteam lua amploare. N-o sa mearga bine. Tatal tau si cu mine o sa venim vineri, imediat dupa ce termina munca si o sa aducem cutii si tot ce trebuie ca sa te luam de acolo. Mama, am intrerupt-o, dar Rennee se pornise. O sa fie minunat, a chicotit ea in telefon. O sa zugravesc din nou camera ta, pana te intorci. Sunt o gramada de gauri in pereti de la
posterele tale, de cand le-ai dat jos. Ai prefera sa fie un turcoaz dragut sau un verde primavaratec? Sau poate o nuanta frumoasa de bej, intotdeauna ti-au placut nuantele de pamant. Si o sa mai trebuiasca sa-ti iau niste asternuturi si un balansoar care sa se potriveasca Mama!, am intrerupt-o mai tare. Mi se rupea inima cand o auzeam atat de fericita, stiind cat de mult aveam s-o dezamagesc. Fara zugraveala atunci? a intrebat ea. Daca vrei sa faci tu asta si sa-ti alegi singura culoarea, pot sa astept pana in weekend. Nu e vorba de asta, mama, am zis incet, si am auzit-o cum isi tinea respiratia stiind ce aveam de gand sa spun. Cred ca ar trebui sa stau aici, in Forks. Nu inteleg, a inceput Rennee. Doar ce-ai sunat si pareai asa de suparata. Ce se intampla? Nu se intampla nimic, am raspuns, chinuindu-ma sa-mi gasesc cuvintele. `Prietenul meu e vampir si trebuie sa-l ajut sa ia contact cu tot ce inseamna asta ca sa poata fi intr-adevar vampir` n-ar fi mers ca explicatie totusi. Doar ca am o zi proasta si-mi plangeam de mila, atata tot. Dar pareai atat de sigura ca vrei sa te intorci acasa. Nici macar nu incerca sa-si ascunda dezamagirea din voce. Tatalui tau si mie, noua, ne e dor de tine. Minunat, acum umbla exact la corzile sensibile ale sufletului. Si mie mi-e dor de voi, am raspuns. Chiar imi este, dar trebuie sa fac asa. Trebuie sa stau. Pentru mine. Dar, Bella, a protestat Rennee. Imi pare rau, mama, mi-am cerut iertare sincer. Trebuia sa ma gandesc mai mult inainte sa te sun, sa-mi fac ordine in ganduri si toate cele. Chiar imi pare rau, dar cred ca trebuie sa raman.
Nu e nevoie sa ramai acolo, sa stii, a continuat mama mea. Cand te-am trimis in Washington, ne-am gandit ca schimbarea de decor o sa fie ceea ce aveai nevoie ca sa iesi din depresia aia. Nu te-am trimis acolo ca sa te exilam. Poti sa vii acasa cand vrei tu. Mama, te rog, asculta-ma. Stiu ca nu ati vrut sa ma exilati. Stiu ca mati trimis aici ca sa ma ajutati, si exact asta faceti. Ma ajutati, si faptul ca m-ati trimis in Forks a fost o decizie foarte buna. Doar ca am nevoie de mai mult timp. Mai mult timp? vocea ei suna goala in urechile mele. Imi pare atat de rau, m-am scuzat din nou. Doar ca am nevoie de mai mult timp. O sa vin acasa imediat ce o sa fiu pregatita, promit. Ai pe cineva cu care sa vorbesti acolo, Bella? a intrebat brusc. Poftim? Ai pe cineva caruia sa te confesezi, care sa fie acolo, in Washington cu tine? De ce intrebi? am balbait eu, surprinsa de schimbarea brusca din conversatie. Mi se pare ca inca nu ti-ai prea facut prieteni, si am vazut asta cand te-am vizitat si de asemenea, nu vorbesti niciodata la telefon despre prietenii tai, a raspuns ea serioasa. Ai multi prieteni acolo? Da. O familie de vampiri si un baiat pe care noi toti il credeam mort de patru ani. Um, intr-un fel, am raspuns, balbaindu-ma putin. E Mike. Daca vrei sa stai in Forks atunci vreau sa incerci sa-ti faci mai multi prieteni, Bella, a ordonat Rennee. Asta va fi intelegerea. Judith mi-a spus ca obisnuiai sa-ti petreci mai mult timp cu Mike si sa mergeti cu bicicleta tot timpul, dar ca acum nu prea va mai vedeti. Ea spunea ca petreci cea mai mare parte a timpului stand singura.
Imi place sa ma plimb singura ca sa ma gandesc, am mintit eu. Nu stiam ca Dna Newton vorbea cu mama mea la telefon in legatura cu progresul meu. Avea sens si nu o condamnam, dar nici macar nu ma gandisem ca Dna Newton imi tinea contul. Ei bine, asta e intelegerea Bella, nu puteam ignora faptul ca Rennee inca suna ranita. Daca vrei sa stai in Forks, trebuie sa faci progrese mai mari in eforturile de a-ti face mai multi prieteni si sa incerci sa te integrezi acolo. B-bine, m-am balbait eu. O sa incerc, promit. Multumesc, a spus ea. Imi pare rau, dar chiar vreau tot ce e mai bun si mai bine pentru tine. Sigur ca asta vrei. Stiu ca asta vrei., am oftat In orice caz, cred ca o sa inchid acum, mama. Bine, draga mea, a spus Rennee, vocea sunandu-i un pic mai fericita si mai putin suparata. Te iubim. Si eu va iubesc. Pa. Pa. Am inchis telefonul si m-am trantit pe spate in pat, expirand zgomotos. Cum aveam sa-l conving pe Edward sa fie vampir, sa-i amintesc de cine fusese, si sa-mi fac si o gramada de prieteni noi? Mi-am tot muscat buza de jos in timp ce dezbateam clauza cu `facutul prietenilor` care acum era atasata de ramanerea mea in Forks. Stiam, in adancul sufletului, ca indiferent cat de obsedata devenisem de Edward, trebuia sa-mi mai petrec timpul si cu Mike si prietenii lui. Tot vedeam expresia aia abatuta pe fata lui Mike in timp ce el incerca in mod constant sa ma includa in lumea lui si eu il tot inlaturam. Viata mea avea nevoie de echilibru. Nu mai fusese echilibrata din noaptea accidentului, dar chiar si pana atunci fusese incert echilibrul
asta. Viata mea fusese intotdeauna anormal de centrata in jurul lui Edward cu o singura exceptie, cand m-am intalnit, pentru scurta vreme, cu Jacob Black. O sa devin prietena cu prietenii lui Mike, eram hotarata sa fac asta. Cativa dintre ei chiar mi se pareau interesanti. Eric Yorkie parea cam pampalau, dar era chiar dragut, si cealalta prietena a lui, Angela Weber, mi se parea ca ar putea sa-mi fie prietena buna. Era timida si tacuta, cam ca mine, si niciodata nu-mi punea intrebari idioate asa cum faceau Jessica Stanley si Lauren Mallory. Fa-ti Prieteni, am mazgalit pe o bucatica de hartie de langa pat. Am ridicat scrisoarea pe care i-o scrisesem lui Edward si am inghesuit-o in sertarul de sus inainte sa ma schimb in pijama si sa ma ghemuiesc in pat. Era doar 9.30 seara, dar eram mult prea secatuita ca sa mai incerc sa-mi modific viata in seara asta.
El a ridicat din umeri. Cerul nu este albastru mi s-a parut atat de cliseic. M-am gandit sa modific putin. Nu prea are aceeasi rezonanta, nu? Nu, nu tocmai, am fost de acord si n-am putut sa ma abtin sa nu zambesc. In ciuda proportiilor lui mari si musculoase, nu puteai sa nu-l iubesti pe Emmett. Serios acum, micuta Bella, zambetul i-a palit si s-a uitat la mine cu o fata ingrijorata. Nu trebuie sa fii agitata. Cand tu esti agitata, Edward e agitat, si apoi, amandoi o sa-l agitati pe Jasper, ceea ce o va agita pe Alice si o va enerva pe Rose. Daca Rose e nervoasa, toata lumea va fi nefericita si atunci Carlisle se va stresa, iar Esme se va ingrijora si totul se va duce dracului. Nu vreau sa te presez sau ceva, dar daca te calmezi putin, o sa-mi faci viata putin mai dulce, intelegi ce vreau sa spun? Am dat din cap si am rosit, strangandu-mi degetele in pumni ca sa nu mai trag de maneci si mi-am fortat picioarele sa stea potolite. Scuze, Emmett. E doar Edward. Nu trebuie sa te scuzi, a chicotit el. Glumeam, in mare parte. Ma rog, era un fel de gluma. Rose chiar face viata tuturor un cosmar, atunci cand e ofticata. E o adevarata petarda. Am dat din cap cu stangacie cand Emmett a zambit, nestiind exact cum sa raspund. Rosalie ma speriase complet, fara comentarii, ma speriase. Sub absolut nicio forma nu aveam de gand sa spun vreodata ceva rau despre ea, in special nu la ea in casa. Inca nu puteam sa inteleg cum il gasise pe Emmett. Pareau complet incompatibili. Hei, Jasper, a strigat el dintr-o data, aplecandu-se ca sa poate vedea jos, in hol. Poti sa vii pana aici un moment? Blondul inailt a aparut la usa si m-a privit cu suspiciune. M-am cutremurat cand i-am vazut pozitia teapana si ochii care ii inghetasera atunci cand si-a trecut privirea peste mine, inainte sa se concentreze pe Emmett. Da?
Emmett a aratat cu capul spre mine. Un pic de ajutor? Jasper n-a spus nimic, dar ochii lui s-au concentrat pe mine. M-am holbat la el, perplexa, cateva minute, si apoi am realizat ca ma linistisem si stomacul mi se relaxase. Pana si bataile inimii mi se incetinisera. Colturile gurii lui Jasper s-au ridicat usor intr-un zambet. Mai bine? Da, am raspuns in acelasi timp in care Emmett a spus, Mult!. Bun, a zis el, iesind pe usa, salutand gratios cu capul. L-am vazut cum m-a privit cu coada ochiului cand a plecat si n-am putut sa-mi opresc un fior. Jazz e baiat bun, a spus Emmett, observandu-mi nelinistea. Nu cred ca ma place, am raspuns mormait. Nu stiam ce ii facusem, dar el parea sa pastreze permanent distanta fata de mine. Intotdeuna ma privea cu aceeasi expresie inghetata in ochi. Nu, nu e vorba despre asta, micuta Bella, a scuturat el din capul cu par cret intunecat. E vorba ca te place prea mult. Prea mult? Ochii mi s-au marit. Cum poti sa-ti imaginezi ca asta, am dat din mana spre usa, se numeste ca ma place prea mult? Emmett a ridicat dintr-o spranceana, parand sa realizeze ce vroiam sa spun. Oh, da. M-am prins. Bella? Parul ravasit, castaniu inchis, a fost primul lucru pe care l-am vazut, inainte sa ma concentrez pe barbatul palid. Ochii ii erau luminosi cum nu-i mai vazusem niciodata, de o frumoasa nuanta aurie ca mierea, dar intunecimea parea sa fi ramas in ei in ciuda auriului. Studiasem cu atentie ochii celorlalti Culleni, intrebandu-ma daca intunecimea din lumina era o caracteristica a vampirilor, dar numai Edward parea sa fi pastrat intunericul de onix in ochii lui. Daca as fi fost sincera cu mine insami, as fi spus ca negura aceea imi ingheta si-mi rasucea stomacul de fiecare data cand o vedeam. Era mult prea diferita de
lumina stralucitoare care se vedea in ochii de un verde intens, cand Edward era uman. Ceva il haituia si aveam sa aflu ce anume. Erau si alte diferente la Edward, in afara de ochi. Obrajii lui pareau colorati chiar daca era imposibil, din ce stiam eu, si semilunele purpuriu inchis care-i inconjurau ochii, palisera considerabil. Arati altfel decat de obicei, am observat eu cu voce tare. Am vanat, a raspuns el, plecandu-si usor capul, rusinat. Emmett sia rotit ochii si a iesit din camera, clatinand din cap. Edward a aruncat o privire fioroasa in directia in care el se retragea, dar Emmett ori nu a observat, ori nu i-a pasat. Ei cred ca mi-e frica sau rusine ca sunt vampir, a admis el cu un amestec de jena si iritare. Si-ti este? Ochii i s-au marit surprinsi de o asemenea intrebare directa si eu aproape ca m-am tras inapoi. Chiar vroiam sa fac asta? Chiar aveam de gand sa ma arunc cu capul inainte in aceasta noua lume si sa nu ma uit inapoi? Da, trebuia. Poftim? Ti-e rusine sau frica ca esti vampir? am intrebat eu. M-am tras spre unul din capetele canapelei de piele neagra si i-am facut semn lui Edward sa vina langa mine. Nu stiam de ce eram asa de hotarata, dar banuiam ca abilitatea lui Jasper avea ceva de-a face cu asta. Intrebarea adevarata era daca el ma facuse mai curajoasa, sau daca lipsa fricii paralizante imi permitea sa spun tot ce avusesem permanent in minte. Lui Emmett ii place sa tachineze, a batut el in retragere, in timp ce se aseza nelinistit in capatul opus al canapelei, ochii lui evitandu-i pe ai mei. Nu vorbesc doar despre faza de acum, cu Emmett, am insistat eu, folosindu-mi resursa de curaj atata timp cat o mai aveam. Vorbesc de tine, incepand cu schimbarea ta. Ti-e frica de ceea ce esti?
De ce crezi asta?, a intrebat el, un rid formandu-i-se intre sprancene, in timp ce se incrunta. S-a foit stanjenit si continua sa nu ma priveasca. Mi-am infipt degetele in pielea moale a canapelei, simtind nevoia sa ma agat de ceva stabil care sa ma ajute sa ma simt mai puternica si sa ma opreasca sa ma transform la loc intr-un morman de incertitudine. Nu faci niciodata chestii de-ale vampirilor in preajma mea. Binenteles ca nu! Furia din vocea lui a fost ca o palma peste fata si m-am refugiat instinctiv, cat de departe am putut, pe canapea. Intr-un final, s-a uitat la mine si mi-am dorit sa nu fi vazut furia, salbaticia din ochii lui. Daca as fi facut chestii de-ale vampirilor in preajma ta, ai fi murit, Bella. Te-as fi omorat. Nu ma refeream in sensul asta, am raspuns cu voce mica. Chiar si cu ajutorul lui Jasper, efectul calmant se spulbera si frica si incertitudinea au crescut si mai mult cu lipsa mea de incredere. Atunci la ce te refereai? In ce sens ai spus-o? Si-a prins puntea nasului intre degetul mare si cel aratator, si si-a inchis strans ochii. Cu siguranta nu respira. Ceilalti fac tot felul de chestii Vocea mea s-a pierdut cand am realizat ca nu prea puteam sa explic cum faceau ceilalti `chestii deale vampirilor`. Felul in care se misca nu prea e uman. E mai rapid si mai fluent. E mult mai gratios. Si tu te misti cateodata asa, dar de obicei, te fortezi sa te misti incet. Nu stiu, serios. Doar . vreau sa fii tu insuti langa mine. Nu. Pot. Sa. Fiu. Eu. Insumi. Langa. Tine. Declaratia lui taioasa m-a facut sa ma-nfior. Nu-l vazusem pe Edward niciodata atat de furios. Ba da, am insistat eu. Incerc sa-ti spun ca e in regula ca nu mai poti fii Edward Masen. Am inteles acum. Serios. Incerc sa-ti spun ca poti sa fii cine esti acum. Ceea ce sunt, a inceput el, dar a ezitat, incercand sa se adune. Ceea ce sunt se numeste monstru, Bella. Chiar acum stii ce am facut inainte sa vin aici? Stii?
Mi-am scuturat capul, abilitatea de a vorbi pierzandu-mi-se sub focul arzator din ochii lui Edward. Era atata ostilitate acolo, atata furie si amaraciune. Nu mai stiam cine e el. Am rupt gatul unei caprioare si am scurs-o complet, a suierat el. Eram prins de frenezia vanatorii. Am lasat monstrul sa preia controlul, conducandu-ma spre cea mai apropiata sursa de sange. Naveam niciun pic de control, doar dorinta de a ma hrani. Nici macar nu stiam ce fel de animal era putea fi om, pentru numele lui Dumnezeu. Nu conta. Nimic nu mai conteaza, decat vanatoarea si mirosul sangelui si nevoia de a-ti potoli arsura neostoita din gat. S-a uitat la mine cu o expresie tensionata pe fata. Nu stiu ce-as face daca ti s-ar intampla ceva din cauza mea. Sau sau daca ti-as face eu ceva. M-am intins instinctiv si mi-am apasat mana peste cea a lui Edward. Inima mea a facut o tumba la vibratia care parca radia din el cand neam atins si m-am retras imediat cand am vazut cum corpul lui se tensioneaza si se fereste de mine. E in regula, l-am reasigurat eu, chiar daca nu-mi puteam imagina lupta care se dadea in el din cauza mea. Putem sa facem asta. Te rog, lasa garda jos, macar putin. Nu. S-a inchis complet, tragandu-si mana de langa a mea, ridicandu-se si probabil ar fi iesit in goana daca n-ar fi aparut brusc Alice in calea lui. Edward Anthony Masen Cullen, treci imediat la loc. Da-te din calea mea, Alice, a marait el printre dintii inclestati. Stai. Jos. Si-a pus o mana in sold si cu cealalta a indicat canapeaua. In ciuda staturii mignone, era complet infricosatoare, fatada umanitatii, pe care o afisa de obicei, fiind inlocuita de ferocitatea adevaratei ei naturi. Am privit nelinistita cum Edward o fulgera cu ochii, in tacere, si parea ca aceasta conversatie tacuta a durat vreo zece minute, chiar daca
era posibil sa fi durat doar un moment. Tensiunea era palpabila si eu m-am ghemuit nelinistita, in timp ce batalia tacuta continua intre ei. Am respirat usurata cand, intr-un final, Edward a pasit inapoi si s-a asezat din nou pe canapea, chiar daca privirea ii ramasese blocata pe Alice. Bun, uite care-i treaba, a spus ea, personalitatea schimbandu-i-se rapid in cea obisnuita, vesela, senina. Nu stiu ce se intampla cu voi doi, dar e ceva mare care va leaga vietile, poate chiar si sufletele, impreuna. Edward a pufnit cand ea a spus suflete, dar a continuat sa stea tacut. Alice l-a ignorat pur si simplu si a continuat. Sansele ca Bella sa te gaseasca aici erau aproape nule, Edward. Si ea este cantareata ta. Luand totul in considerare, sunt prea multe legaturi intre voi doi ca sa poata fi ignorate. Am tras cu ochiul la Edward sa vad cum a primit vestile astea. Privirea aceea fioroasa disparuse, inlocuita de o expresie de contemplare solemna. Voi doi sunteti atrasi unul catre celalalt intr-un fel pe care nu cred cal vom putea vreodata intelege complet, dar am vazut ce s-a intamplat cand te-ai decis sa pleci. A facut o pauza dramatica, uitandu-se in ochii nostri, fortandu-ne sa intelegem intensitatea totala a declaratiei ei. Amandoi ati fii distrusi. Nu conteaza ce-am face, unde ne-am duce, voi doi veti fii intotdeauna impreuna. Sufletele voastre urla unul dupa celalalt. Edward a mai scos inca un sunet dezaprobator la mentionarea sufletelor si Alice a intors o privire ucigatoare de intensitate maxima spre el. Poti sa crezi cat vrei tu ca esti blestemat, Edward Cullen, dar eu stiu ca ai un suflet. Am vazut ce se intampla cu tine cand incerci sa-l abandonezi si n-am de gand sa las ca asta sa se intample, niciodata. Deci asta incercai tu sa blochezi de mine, a murmurat el, gravitatea avertismentului lui Alice parand sa atarne greu pe umerii lui. M-ai vazut incercand sa plec.
Ochii mi-au zburat la Alice panicati si ea s-a uitat la mine doar o fractiune de secunda, dar Edward a vazut tot. Ai vazut-o pe Bella plecand, a spus el plat, neuitandu-se la mine. Pumnii mi s-au strans cand am vazut expresia infranta de pe fata lui si pe Alice nespunand nimic. Furia clocotea in mine, infierbantandumi urechile si obrajii, si formand lacrimi, pe care incercam sa le inlatur clipind furios. Nu stiam daca Jasper inca isi incerca abilitatea, dar nimic nu-mi calma furia. Nu poti sa te uiti asa, Edward. Nu poti sa te uiti asa de tradat la mine, am spus printre dintii inclestati. Tutu tocmai vroiai sa ma parasesti. Nu aveai de gand doar sa pleci din camera, aveai de gand sa pleci de tot, nu-i asa? De aceea face Alice asta, pentru ca tu aveai de gand sa ma PARASESTI pe mine! Edward n-a scos un sunet, dar nici nu trebuia. Inclestarea gurii, ochii plecati, felul in care parea complet nemultumit au spus totul. Nici macar nu pot sa respir langa tine, Bella. Vocea lui era groasa, si cuvintele fortate, de parca facea eforturi majore sa le formeze si sa le spuna cu voce tare. Nu pot sa respir, nu pot sa te ating.Tot ce fac te-ar putea ucide. N-ai face asta, l-am asigurat eu, atenta sa nu incerc sa-l ating din nou. Stomacul mi-a tresarit si mi s-a rasucit de tensiune si stres, iar mainile au inceput sa-mi tremure. N-ai putea face asta niciodata, Edward. Am incredere in tine. Te voi omori, a respirat el usor, trantindu-se pe spatar. Durerea de pe fata lui m-a distrus si lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji cand el a venit in fata mea ca un fel de dezastru minunat. Alice a vazut asta. Sangele mi s-a scurs din obraji atunci cand m-am intors sa ma uit la Alice. Ea statea acolo urmarind scena cu o expresie tulburata pe fata, de parca, cumva, nu anticipase aceasta discutie. Era posibil asa ceva? Parea sa stie totul cu abilitatea ei, asadar cum de putea sta aici, acum, in fata noastra, aratand atat de nesigura?
E adevarat?, am incercat sa-mi stapanesc vocea, dar aceasta a tremurat in ciuda eforturilor mele. Tehnic, da, dar nu in felul in care a sugerat Edward. Pareau ca se desfasurau tot felul de conversatii invizibile intre Alice si Edward, iar eu am asteptat iritata ca ei sa termine si sa ma lamureasca, chiar daca aveam un puternic sentiment ca vor ascunde in continuare lucruri de mine. Ochii mi s-au concentrat pe un pahar de apa care fusese asezat pe o masuta de langa canapea cel mai probabil era pus acolo pentru mine, din moment ce nimeni altcineva din casa aia nu mai bea apa si m-am abtinut cu greu sa nu-l izbesc de podea ca sa le amintesc ca eram inca acolo. Ummm, alo? Pot sa aflu si eu cateva detalii despre presupusa mea iminenta moarte? am cerut eu. As cam vrea sa stiu, multumesc. Nu-ti face griji, Bella, a murmurat Edward, folosindu-si cea mai blanda voce. Alice se inseala. Am sa schimb lucrurile, in asa fel incat acestea sa nu se intample niciodata. Dar ce-ai vrut sa spui cu `tehnic`?, am insistat eu. Edward, a inceput Alice sa explice, dar Edward a intrerupt-o rapid. Nu este important, a continuat el, cu voce puternica. Si acum, Alice o sa ne lase singuri. Dar La revedere, Alice, a spus Edward in timp ce o conducea la usa. O sa ma ocup de asta in felul meu. Alice era pe punctul de a se opune, insa ochii ei si-au pierdut concentrarea si ea a ramas tacuta. O secunda mai tarziu, parea sa fi iesit din transa si apoi s-a intors, fara niciun cuvant, si a plecat, coborand scarile. Puteam sa jur ca avea zambetul ei micut de `atotstiutoare` asezat pe fata.
Edward?, m-am intors la el derutata, dar el o urmarea pe Alice plecand avea o expresie ciudata in ochi in timp ce o urmarea. Am o idee, a spus el moale, intorcandu-se spre mine. Nu mi-a scapat faptul ca el a respirat o data, incet, deliberat. Am urmarit tacuta cum un fior parea sa-l cutremure si cum a inchis ochii. Dupa cateva secunde a expirat incet si si-a redeschis ochii. Devine mai usor de fiecare data. Cuvintele erau murmurate si eu nu eram sigura ca trebuia sa le aud, dar m-am relaxat, desfacandu-mi degetele din stransoarea de moarte de pe canapea. Care e ideea ta?, am intrebat curioasa, inca simtind ca merg pe un teren periculos. Totul cu Edward parea atat de dramatic, de fiecare data. As fi mintit daca as fi spus ca nu ma epuiza, ca nu ma coplesea pericolul care bantuia fiecare minut pe care-l petreceam impreuna. Totusi, nu puteam nega vocea micuta care imi spunea ca merita. Cred ca ar trebui sa o luam de la capat, a sugerat el, uitandu-se in sus la mine printre genele lui lungi si groase. Aproape putem simti cum furia si frica ma paraseau atunci cand ma privea asa. Edward trebuia sa fi mintit ca nu-si aminteste viata lui umana, pentru ca stia ce efect are acea privire asupra mea. Sa o luam de la capat? Da. Am pornit gresit. Prima oara ai venit la mine asteptandu-te sa-l gasesti pe Edward Masen, si euei bine, eu am vrut sate ucid. Am inghitit zgomotos si Edward s-a uitat in jos stanjenit. N-ai vrut sa ma omori, Edward. Aveai doar dificultati in a rezista sangelui meu. Nu puteam nici macar sa incep sa ma gandesc cum de aceasta conversatie parea naturala cum puteam sa vorbesc despre el dorindu-si sa-mi sece trupul si despre cum parfumul meu aproape ca a cauzat o ucidere in masa in cantina scolii, fara sa clipesc sau sa ma indoiesc. M-am luptat cu impulsul de a chicoti isteric. Cred ca ar trebui sa facem asta din nou, a explicat el. Sa incercam din nou cu cine suntem acum si nu cu cine eram.
Pai, asta schimba modul in care vad eu lucrurile, dar ce facem in legatura cu tine care crezi ca o sa ma omori? am intrebat ezitant. Imi placea directia asta, dar nu vroiam sa-i las spatiu ca sa se retraga. Indoielile mele aveau sa persiste atata timp cat intunericul ramanea in ochii lui. Inca e o parte din cum obisnuiam sa fiu, a spus el ganditor. Acum stiu ca am capatat un fel de auto-control in preajma ta. Pot sa fac asta, dar tu nu trebuie sa impingi limitele, niciodata. Fara presiuni, am fost eu de acord, mintea zburandu-mi la scena terifianta din cantina, pe care mi-o descrisese Alice. Cu siguranta as fi facut tot ce puteam ca sa evit asta. Deci, cum incepem? Am urmarit cu uimire cum el isi intinde mana spre mine. I-am luat mana intr-a mea si m-am pregatit pentru raceala pielii lui. Edward Anthony Masen Cullen. A zambit la mine din coltul gurii, uitandu-se inca o data printre genele groase si am simtit cum ma inrosesc. Eram dureros de constienta de prezenta lui, dar sa-l ating era fenomenal, in sensul ca puteam simti fiecare punct de contact. Isabella Marie Swan, am raspuns eu si el a zambit ceva mai larg. Pai, nu e chiar asa de rau, a observat, uitandu-se la mainile noastre impreunate. Tot ce am putut eu sa fac a fost sa rosesc prosteste, uluita de situatia prezenta. Si acum? am intrebat, uitandu-ma la el ca sa vad continuarea. Nu era peste capacitatile mele sa recunosc ca majoritatea problemelor, care s-au ivit inainte, fusesera din cauza mea si legate de natura mea usor impulsiva. Pai, ai vreo intrebare? s-a ridicat si parea stanjenit, cu mainile infipte in buzunare si usor adus de spate. Era o reminiscenta a pozitiei pe care o lua de fiecare data cand nu se simtea comfortabil, sau cand avea probleme cu parintii mei. Um, intrebari? Despre scoala?, am balbait eu. Eram sigura ca daca ar fi putut, Edward s-ar fi inrosit. Din fericire pentru el, eu roseam suficient pentru amandoi.
Pai, cam asta fac oamenii, nu? a ras el stanjenit si si-a trecut o mana prin par, ravasindu-l si mai mult decat era deja. Afla chestii unul despre celalalt. Nu stiu, n-am iesit niciodata la o intalnire sau ceva. Intalnire?, am scheunat eu. Ma gandeam ca era imposibil sa ma inrosesc mai tare de atat, dar cumva am simtit cum fata imi ia foc mai puternic. Edward a aruncat o privire ingrijorata spre mine si am observat ca incetase sa mai respire incet si adanc in acelasi moment in care eu incepusem sa ma inrosesc ca o idioata. Nu ca as vrea sa sugerez ca asta facem noi acum, a raspuns el si puteam spune ca si el era la fel de tulburat ca si mine, chiar daca era mai putin vizibil. Vroiam doar sa spun Stiu, stiu, am incercat eu sa calmez situatia si sa las cometariul sa se piarda, dar nu puteam ignora felul in care inima imi bubuia in piept. Ce dracu, Bella? E Edward. Aduna-te. Dar nu e Edward al tau. Asta e toata treaba. Gah. Cartile, am spus, concentrandu-ma pe cel mai apropiat lucru de langa mine teancul de carti cu vampiri de langa canapea. Iti place sa citesti? Si toate cartile astea sunt ale tale? Edward arata recunoscator ca in sfarsit avea un pai de care sa se agate si l-a insfacat imediat. Toate sunt ale mele, a dat el din cap. Imi place sa citesc tot felul de carti, dar in mod special operele lui Dostoievski. `Crima si Pedeapsa` este una din favoritele mele in acest moment Nu mi-a scapat faptul ca preferata momentului era despre un barbat obligat sa reactioneze disperat, datorita situatiei lui, doar ca sa innebuneasca din cauza vinovatiei si sa-si petreaca tot restul romanului in paranoia si in teama de ce facuse si cautand absolvirea. Poate ca deslusisem prea multe in ea, citind-o de prea multe ori.
De cele mai multe ori, citesc ca sa treaca timpul, a admis el. Nu conteaza care este subiectul, le folosesc doar ca sa mai trec peste inca o zi si apoi peste urmatoarea. La ce te referi?, am intrebat moale. Intunecimea parea sa fi devenit mai densa intr-un minut, transformand auriul in negru, in timp ce zambetul lui Edward a palit si ochii i s-au deconcentrat. Nu poti sa vorbesti cu familia ta sau sa faci teme sau orice altceva? Cateodata e placut doar sa dormi si sa astepti ziua urmatoare. Eu nu dorm, Bella, a oftat el si parea obosit. Fara somn, fara vise. M-am uitat in jur, in camera si am realizat ca Edward nu dormea pe canapea, nici nu avea vreun fel de pat in alta parte, in casa. Nu exista odihna pentru cei blestemati, a soptit el. Tu nu esti blestemat, m-am incruntat eu. In plus de asta, o luasem de la capat. Nu ai voie sa spui asta, iti amintesti? Scuze, a murmurat el. Dar, in ceea ce-i priveste pe ceilalti, ei sunt adesea mult mai implicati in tot soiul de activitati decat mine. Eu sunt ciudatul pe aici. Ei au alte obligatii unul fata de celalalt. Intelesesem substratul din vorbele lui si doar am dat din cap aprobandu-l, nedorind sa insist mai mult. Asadar, cartile in franceza, seria Sherlock Holmes, politica Rusiei toate sunt doar pentru a trece timpul?, am intrebat, trecandu-mi degetele peste cartile din diferitele rafturi din camera. In esenta, a dat el din cap. Edward? Mmm? Stii cand ai zis mai devreme ca nu ai iesit niciodata la o intalnire? Vocea mi-a tremurat usor si m-am injurat singura in minte. Mda.
Ai iesit la intalniri inainte, si i-am insirat cateva nume de fete cu care el iesise in Oregon. Si cand ai murit, inca te intalneai cu Tanya. Stiu ca am mai avut intalniri inainte, a admis el. Dar nu e acelasi lucru. Nu-mi aduc cu adevarat aminte de niciuna din fetele alea si nu mai sunt uman. Nici macar nu ma gandesc sa am intalniri cu un vampir, ca sa zic asa. Singura fata de care-mi amintesc este Tanya, pentru ca imi amintesc ca o rupsesem cu ea in ziua accidentului. Cum? ma holbam la el socata. Stiam ca gura mea atarna larg deschisa, dar nu prea-mi mai pasa acum de asta. Nu mi-ai spus niciodata. Tu erai cea care avea nevoie de alinare in noaptea aceea, daca imi amintesc corect, a spus el moale. Statea inuman de teapan, uitanduse, prin fereastra, la lumina palida, gri, a zilei de toamna. Nu stiu sigur, nu mai este atat de clar, dar imi amintesc ca m-am despartit de ea chiar inainte sa aflu ca si tu te despartisesi de Jacob. Escapada noastra nu a fost complet altruista din partea mea. Eu doar ma holbam la el, izbita de revelatia aceea. In primul rand, nu realizasem cat de mult din acea noapte isi amintea Edward. In al doilea rand, se despartise de Tanya? Tu si Tanya v-ati despartit? Dar de ce? Ea vroia ca eu sa o iubesc, dar nu puteam. Aproape ca n-am auzit cuvintele urmatoare, erau soptite atat de incet. Deja imi daruisem inima altcuiva.
Hmmm? Edward s-a intors cu fata la mine. Ce ai spus putin mai devreme? Ah, ea vroia ca eu sa o iubesc, dar nu puteam, a raspuns el plat, cu fata perfect controlata. Nu, dupa asta, am insistat eu. Dupa asta am spus `hmmm`. De ce?, expresia fetei lui era compusa cu grija, si indiferent ce simtea de fapt, era ascuns de mine. Dar ce ai spus intre `nu puteam` si `hmmm`? vocea mea era in mod clar pitigaiata, insa Edward continua sa faca pe prostul, dand din umeri, aratand ca nu stia despre ce vorbesc. A trebuit sa-mi infig piciorul in covor ca sa nu mai bat din el. O boare de zambet i-a luminat fata lui Edward stia ca invinsese. Chiar daca zambetul disparuse aproape imediat, a fost tot ce mi-a trebuit ca sa-mi confirme ce crezusem ca auzisem. Cred ca ai auzenii. Mi-am rostogolit ochii, dar m-am lasat invinsa. Daca as fi continuat sa incerc sa scot de la el cuvintele, ar fi devenit totul la fel de stanjenitor ca si roseala puternica din obrajii mei, care a aparut atunci cand cuvintele pe care Edward `nu le spusese` si-au facut efectul. El deja isi daruise inima cuiva care nu era Tanya. Singura alta fata cu care Edward avusese vreodata vreun fel de relatie, de orice fel, eram eu. Dar oare era posibil sa fie asa? Vreau sa incerc ceva, a spus el brusc, pasind mai aproape de mine. Ce? Ai incredere in mine? Hmmm?, am studiat fata lui Edward, surprinsa sa vad scanteia de incantare din ochii lui. Era o privire familiara, una pe care Edward o folosea des atunci cand inca mai era uman. Aceasta era scanteia de viata si entuziasm pe care o asteptam, retrezirea acelei parti din
Edward care stiam ca exista acolo, in interiorul acestei versiuni noi, de vampir. Ai incredere in mine?, a repetat el, aruncandu-mi zambetul favorit in coltul gurii, acela care ma facea intotdeauna sa cedez. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Intotdeauna, am raspuns eu, rosind furios, in ciuda tuturor eforturilor sa nu fac asta. Zambetul i s-a largit si a intins spre mine o mana palida, gratiosa. Arata-mi. Fara ezitare, mi-am pus mana mea cea calda in a lui, surprinzator de rece, inchizandu-mi degetele usor peste ea, de parca el ar fi fost cel fragil. M-a tras inspre fereastra larga, tinandu-ma delicat de mana. A ezitat o secunda, de parca si-ar fi facut curaj, si apoi a deschis imensa fereastra, conducandu-ma pe terasa. Ce faci? am intrebat, dar el mi-a trecut un deget peste buze, facandu-ma sa tac. Arata-mi ca ai incredere in mine, a repetat el. Am dat din cap si am ramas tacuta, dar inima imi incepuse sa o ia la goana. Ce vroia sa spuna cu `sa am incredere in el`? Ce vroia sa spuna cu `arata-mi`? Sa nu-mi dai drumul. Am vazut strafulgerarea unui zambet si dintr-o data m-am trezit aruncata in spatele lui Edward si bratele mele ii inconjurau umerii. Edward? Inima imi bubuia, pulsul imi urla in urechi si stiam ca si Edward simtea asta. A chicotit usor, vibratiile rezonand in ambele noastre corpuri. Incet, el a pasit spre marginea terasei, apoi a sarit cu usurinta pe balustrada. Greutatea mea adaugata parea sa nu-l incomodeze catusi de putin si el a ras cand eu am icnit. Edward? vocea mi se ridicase cu cateva tonuri din cauza emotiilor atunci cand el s-a ghemuit pe marginea balustradei, ochii lui maturand rapid pamantul de jos si padurea de dupa.
Ai incredere in mine, a raspuns el, tonul vocii fiindu-i mult mai jos decat eram eu obisnuita si moale ca mierea. Era vocea vampirului, banuiam eu. Intunecata si provocatoare, seducandu-ma cu tonalitatea bogata si transmitand incredere in corpul meu brusc foarte doritor. Mi-am infasurat bratele in jurul gatului lui, mai strans, si picioarele in jurul taliei lui, lipindu-ma de spatele lui si rugandu-ma cu fervoare ca el sa nu fie pe cale sa faca ce ma gandeam eu ca avea de gand sa faca. Edward a sarit de pe terasa de la etajul doi cu o agilitate pe care niciun om n-ar putea-o niciodata atinge, iar eu mi-am inchis ochii stras, simtind cum stomacul mi se rasuceste, atunci cand am perceput lipsa gravitatiei. Mi se parea ca eram suspendati, nemiscati, si ca pluteam deasupra gradinii din spate, pana cand vantul mi-a spulberat parul si Edward a aterizat gratios, ghemuindu-se cu un genunchi lasat pe iarba, iar celalalt lipit de piept. Un raset scurt a rasunat si apoi alergam deja, Edward miscandu-se mult prea repede pentru ca ochii mei sa poata focaliza ceva. Intr-o secunda zburam din nou, inaltandu-ne peste raul serpuit din spatele casei Cullen dintr-o singura saritura. Am observat ca alergam din nou doar din cauza ca simteam cum se misca muschii lui Edward de pe spate. Incercand sa fiu curajoasa, mi-am fortat un ochi sa se deschida ca sa vad putin din peisajul care se derula, insa, imediat mi i-am inchis stras pe amandoi, gemand, chestie care era orice mai putin curajoasa. Verdeata si crengi treceau pe langa noi cu viteza luminii, cu mult mai repede decat ar putea merge o masina, ce sa mai vorbim de niste picioare care alergau. Chiar daca am incercat cu furie, nu reuseam sa inteleg cum de Edward parea capabil sa alerge cu o asemenea viteza printre copaci fara ca macar o crenguta sa ne atinga. Viteza incredibila a inceput sa se incetineasca, dar nu detectam nicio diferenta a directiei. Habar n-aveam incotro mergeam, sau de ce, tot ce stiam era ca ajungeam acolo foarte repede. Am incetinit din nou, inainte ca, intr-un final, sa ne oprim de tot. Edward era ciudat de linistit sub mainile mele, rece si nemiscat, mai mult ca o statuie decat ca un barbat.
Nu stiu la ce ma astepam in momentul acela daca ma asteptam ca pieptul lui sa se miste in timp ce el gafaia de la oboseala alergarii, sau sa se sufoce, sau sa-si intinda muschii amortiti, ca semn al unei ramasite a umanitatii dar indiferent la ce m-am asteptat eu, acel ceva nu s-a intamplat. El doar statea acolo si astepta intr-o tacere nemiscata ca eu sa ma dau jos din spatele lui. Am avut nevoie de un efort concentrat ca sa-mi relaxez stransoarea de moarte din jurul gatului si taliei lui. Daca ar fi fost un om normal, sunt aproape sigura ca i-as fi rupt traheea, zdrobindu-i-o cu stransoarea panicata a mainilor mele. Totusi, Edward nu era un om obisnuit, si cand am alunecat de pe spatele lui pe picioarele mele care tremurau, instabile, pe corpul lui nu era nicio urma sau vreun alt semn de oboseala fizica. Esti bine?, mi-a ridicat el barbia in sus, ca sa ma uit la el. Ochii lui ma sfredeleau, incercand sa afle adevarul, dar eu abia ma puteam concentra. Doar da-mi un minut, am spus, uitandu-ma in alta parte si ridicand un deget. M-am scurs pe pamantul umed, mai mult cazand decat asezandu-ma, si am tras aer adanc, dar tremurat, in timp ce incercam sa-mi potolesc nervii si dezorientarea continua pe care o simteam de la viteza cu care alergase Edward. Un val de ameteala m-a lovit, si pentru o secunda am fost ingrozita de posibilitatea de a vomita pe tenisii negri, foarte frumosi, foarte noi si foarte scumpi ai lui Edward. Am inghitit cu greu, si mi-am inchis ochii, punandu-mi capul intre genunchi, incercand sa fac lumea sa nu se mai invarta. Bella? vocea lui Edward era acum ingrijorata si am simtit cum se lasa pe jos langa mine, dar eu mi-am tinut in continuare ochii inchisi si capul bine infipt intre genunchi. Inca un minut. Esti Am spus inca un minut.
A incetat sa mai vorbeasca, dar inca puteam sa-l simt langa mine, urmarindu-ma cu atentie. Pentru o secunda am fost aproape suficient de enervata ca sa-mi permit sa vomit pe pantofii lui. Ultimul lucru pe care si l-ar dori oricine se simtea rau, era sa ai pe cineva langa tine care sa-ti analizeze fiecare miscare. Din fericire, dupa cateva guri de aer, adanci si calmante, si dupa surprinzator de binevenita mana rece a lui Edward, care se odihnea pe spatele meu, m-am simtit sufiecient de bine ca sa-mi deschid ochii si sa privesc in jos. Terenul era un amestec de pamant maroniu, umed, si pietre, cu arbusti mici si tufisuri care cresteau haotic printre trunchiuri noduroase de copaci. Era minunat sa privesti, iar parfumul naturii si vitalitatea imprejurimilor m-au ajutat sa ma energizez si sa-mi revin din calatoria mult-prea-rapida. Unde suntem? Lacul Crescent, a raspuns el, inainte sa se intoarca sa priveasca peste umar. Apa e aproape, dar n-am vrut sa merg pana acolo din cauza ca ar putea cineva sa urmareasca linia malului. N-ai fi putut sa.auzi daca mai e si altcineva pe aici? De obicei, da, dar pescarii sunt mai smecheri, a spus el serios. De ce? Pentru multi oameni, pescuitul e ca o meditare, cred. Ei doar merg acolo si lasa natura sa-i inconjoare si incearca sa devina o parte din ea. Gandurile lor incetinesc si ei doar exista. Imi este mult mai greu sa le detectez gandurile cand sunt in starea asta. Oh. Explicatia avea sens, banuiesc. M-am gandit la ideea de apa si ma intrebam daca asta cumva micsora puterea lui Edward. Parea sa fie o tema des folosita in filme si literatura, ca apa sa slabeasca entitatile supranaturale poate ca era un fel de adevar in asta.
La ce te gandesti, Bella? am clipit in ochii intrebatori ai lui Edward. Ei, din fericire, zambeau acum, iar capul ii era inclinat intr-un unghi intrebator, in timp ce ma urmarea. Hmmm? Te uitai fix la fruntea mea. Oops, imi pare rau, am rosit, mutandu-mi privirea din ochii lui, in zare. Sa nu-ti para. Te intrebai in legatura cu talentul meu, nu-i asa? Credeam ca nu-mi poti citi mintea, am murmurat eu, uitandu-ma in jos la pantofii mei maro, uzati, si dand cu piciorul in pamant. Eram fericita ca purtam o pereche de pantofi de-ai mei si nu unii din cei noi pe care ii aveam de la Alice si Rosalie. Majoritatea celor pe care mi dadusera ele nu erau deloc practici pentru nimic altceva decat sa stea intr-o frumoasa vitrina a unui magazin de pantofi, si stiam ca mas simti vinovata sa tocesc vreuna din perechile frumoase de incaltari ale lor, chiar daca nu era cazul. Nu pot, a admis el complet serios. Si inca ma intreb de ce se intampla asa. A ta e singura minte care a fost vreodata incuiata pentru mine. Minunat. Creierul meu era stricat, in mod evident. Daca eu eram singura persoana pe care Edward n-o putea `auzi`, atunci ce alta explicatie ar mai putea fi decat ca era ceva serios in neregula cu capul meu. Doar ca am adunat doi si cu doi, a continuat Edward, probabil neobservand panica mentala pe care o aveam. Ochii i s-au ingustat si o cuta i s-a format intre sprancene, in timp ce ma privea cu siguranta ca observase ceva. Imi fixai fruntea de parca incercai sami citesti mintea, la doar cateva secunde dupa ce am vorbit de abilitatea mea. Esti bine? Iar arati ciudat. Dap, sunt bine, am dat eu din cap. Toata calatoria aia, stii tu.
S-a uitat la mine sceptic si a deschis gura sa obiecteze inainte sa o inchida repede la loc si sa schimbe subiectul. Vrei sa vezi lacul? Am dat din cap si mi-am pus mana intr-a lui atunci cand el a intins-o spre mine. Corpul mi-a tresarit de incantarea de a-l atinge. Fiecare nerv parea sa fi prins viata de la energia si magia atingerii lui, cand si-a infasurat degetele in jurul alor mele. Atingerea lui era familiara si straina in acelasi timp. Mainile lui erau aceleasi care fusesera intotdeauna si totusi erau complet schimbate de cum fusesera odata. Un zambet usor se juca pe buzele lui inainte sa se intoarca si sa ma conduca printre copacii subtiri, oprindu-se sa inlature crengile din calea mea, in timp ce mergeam agale spre apa. Curand, ne-am apropiat suficient incat am putut sa aud cum se spargeau usor de mal valurile lacului, chiar inainte sa pasim dintre copaci pe plaja pietroasa. Edward a pasit pe plaja si lumina amurgului s-a rasfrant pe el, facand ca pielea lui catifelata, palida, sa straluceasca usor in lumina blanda. Efectul era naucitor, de parca un inger eteric statea in fata mea, in loc de o creatura a mortii si intunericului, conform legendelor, cel putin. Uitandu-ma la trasaturile frumoase de pe fata lui Edward curba delicata a buzelor, ravasirea salbatica a parului lui semana mult prea mult cu un inger ca sa se poata numi vampir. Ce fel de ironie ciudata facea ca aceste creaturi infricosatoare, mortale, sa arate atat de divin? Vii? Edward isi folosea din nou vocea mangaietoare, irezistibila. Nu i-as fi rezistat, nici daca as fi putut. Asfintitul se reflecta pe suprafata ca oglinda a lacului linistit, creand iluzia unui foc care ardea chiar sub apa. Efectul era uluitor. Il puteam vedea cu coada ochiului pe Edward cum ma urmareste si m-am prefacut ca n-am observat, chiar daca obrajii mi-au luat foc ca rezultat. Intotdeauna se uita la mine cu o asemenea intensitate incat simteam ca as arde pana la cenusa. Te deranjeaza daca te intreb ceva personal?, am intrebat, rupand tacerea acea pasnica. Edward parea sa ezite, ingrijorarea si curiozitatea palpaind pe fata lui in timp ce dezbatea daca vroia sa
raspunda sau nu unei intrebari `personale`. Dupa cateva secunde de liniste, a oftat si a dat din cap. Am zambit, fericita ca avea suficienta incredere in mine incat sa-mi raspunda la intrebare si, in acelasi timp, multumita sa vad ca isi permisese sa respire in preajma mea. Ai spus ca-ti daruisesi inima cuiva si ca aceasta a fost cauza pentru care te-ai despartit de Tanya, intentionasem ca fraza sa sune moale si neimportanta, dar gura incerca sa tina ritmul pulsului meu agitat, asadar cuvintele au iesit tremurate de pe buzele mele. Cui i-ai daruit inima ta? Ochii i s-au marit un moment, inainte sa se relaxeze intr-o privire ciudata, perplexa. Nu stii? Am scuturat din cap si am simtit cum sangele mi se scurge din fata. Doar ca nu prea ieseai cu multe fete, asa ca nu stiam cine altcineva ar putea fi. Era Kate? Kate Minarikova era sora Tanyei si aproape la fel de frumoasa. Parul ei era un castaniu bagat, contrastand puternic cu cel al surorii si mamei ei, care era un blond roscat, insa pielea era la fel de alba. Era mai inalta decat majoritatea fetelor de la scoala, si totusi avea aceeasi alura supla, de dansatoare, ca a Tanyei. In afara de felul in care arata, nu stiam prea multe despre Kate. Obisnuia sa stea doar in cercul ei restrans de prieteni si parea sa fie timida. Kate? Confuzia de pe fata lui Edward a facut clar faptul ca frumoasa sora a Tanyei nu era cu siguranta aceea care pastra cheia inimii lui. Nu, nu. Tu chiar nu stii? Am clatinat din nou din cap, dar stiam ce speram. Inima imi batea haotic, aproape spargandu-mi pieptul si ma intrebam daca Edward o putea auzi. Mi-am frecat, stanjenita, palmele umede de jeansii mei. El s-a intins spre mine incet, degetul lui mangaindu-mi usor obrazul si eu m-am cutremurat sub atingerea lui. S-a oprit, intrebandu-se daca era un fior bun sau unul rau, inainte sa continue. M-am lasat usor in atingerea lui.
Mi-a dat din ochi o suvita rebela de par si mi-a asezat-o dupa ureche, varfurile degetelor lui mangandu-mi urechea, coborand apoi pe linia barbiei, intr-o singura miscare moale si respiratia mi s-a oprit la tandretea evidenta care radia din atingerea lui. Tu erai. Intotdeauna tu ai fost. Ce? Pieptul mi s-a strans cand i-am auzit cuvintele soptite. Probabil ca-mi imaginam ca a spus asta, pentru ca era imposibil ca frumosul, umanul meu Edward sa ma fi privit vreodata in felul acela. Trebuia sa-ti fi dat seama, a murmurat el, privindu-si degetele care imi mangaiau pielea de pe gat. Nu-mi amintesc prea multe din viata mea umana, dar imi amintesc felul in care simteam pentru tine. Creierul meu lucra frenetic sa proceseze informatia aceea, cautand prin amintiri adevarul cuvintelor lui, dar nu am gasit nimic. Intotdeauna visasem ca Edward ma va observa, chiar spre sfarsitul timpului petrecut impreuna, insa nimic nu se intamplase cu adevarat. O avusese pe Tanya si pe celelalte fete de la scoala, care se indragostisera de el. Niciodata el nu se uitase la mine in felul acela, nici macar o data. Nu-i asa? O parte insistenta a mintii mele, aceea care sarise in sus de bucurie la ce spusese Edward, ma impingea sa-mi amintesc cum el fusese intotdeauna acolo pentru mine. Nu puteam sa nu-mi amintesc cat de protector devenise cand eu incepusem sa ma intalnesc cu Jacob Black, avertizandu-ma ca el nu era potrivit pentru mine. Mai era ceva in cuvintele acelea ale lui, ceva ce nu prinsesem la momentul acela? Niciodata nu ai spus nimic, am raspuns eu jalnic, zbatandu-ma sa ma agat de paiul din fata mea. Aveai treisprezece ani, a spus el, coborandu-si mana si uitandu-se piezis in lumina care disparea. Cam ce ar fi trebui sa spun sau sa fac? Imi rodeam nervoasa buza, nestiind cum sa raspund la toate astea. Nu stiu, dar cred ca ar fi trebuit sa spui ceva. Ar fi trebuit sa fac o gramada de lucruri altfel, a spus el intunecat. Poate daca faceam lucrurile diferit, nu ajungeam ce sunt acum.
Am ignorat amaraciunea din vocea lui Edward, inca terminata de ceea ce el recunoscuse. De ce imi spui toate astea acum?, am pasit in fata lui Edward pana cand am ajuns sa stau chiar in fata lui, chiar daca eram prea scunda ca sa-i blochez practic vederea. Daca n-ai putut sa-mi spui atunci, demult, de ce sa-mi spui aici, acum? Nu mai ai treisprezece ani, a raspuns el moale, uitandu-se in jos la mine. A ridicat o spranceana, provocandu-ma sa raspund. Nu, nu mai am, am fost eu de acord. Mana lui mi-a mangaiat din nou obrazul, iar eu m-am trezit inca o data ca ma lasam in atingerea lui, dorind sa simt mai mult. Tandretea cu care ma atingea imi amintea si mai mult de ceea ce el doar sugerase, dar nu puteam rosti cuvintele cu voce tare. S-a aplecat incet spre mine, cu respiratia oprita si miscarile controlate strict. Stai nemiscata, a ordonat el incet. Am stat cat de nemiscat poate sta un om, dar intregul meu corp parea sa vibreze de excitare si emotii, in timp ce trupul lui Edward s-a apropiat de al meu. Fiecare nerv din corpul meu parea complet acordat cu al lui si eu am devenit extrem de constienta de prezenta si apropierea lui. Ochii mi s-au inchis, fluturand, cand capul lui s-a plecat si i-am simtit parul moale cum imi mangaia pielea sensibila de pe obraz. Am tresarit usor cand pielea rece a nasului lui mi-a atins gatul si am devenit si mai constienta de felul in care sangele meu pulsa nebuneste sub suprafata subtire a pielii mele. Edward a inhalat profund, oftand un pic cand mi-a adulmecat ezitant gatul. Buzele lui palide, reci, s-au plimbat de-a lungul pielii mele, facand-o sa ia foc sub senzatia atingerii lui, cand si le-a miscat pe gatul meu. Buzele mi s-au intredeschis usor cand buza lui de sus mi-a mangaiat buza de jos si ochii mi s-au deschis brusc cand el s-a indepartat dintro data de mine.
Dumnezeule, mirosi minunat, s-a balbait el. Imi pare rau, Bella. Imi pare atat, atat de rau. Nu trebuia sa fi facut asta. Oh, nu. Nu-ti face griji pentru asta, serios., stateam jenata, incercand sa inlatur intimitatea, dar corpul meu se lupta cu mine. Nevoia de a ma intinde si a-l atinge pe Edward era innebunitoare, de parca acel mic aproape-sarut era un drog de care corpul meu avea nevoie de acum incolo ca sa poata exista. A fost nepotrivit, a mormait el, trecandu-si mana cu furie prin par. ca sa nu mai spun cat de incredibil de periculos a fost. Imi pare rau, Bella. Inceteaza sa-ti mai ceri scuze. Ar trebui sa te duc acasa, acum, a spus el brusc. S-a intors cu spatele la mine si a asteptat intr-o tacere jenata, stanjenita, ca eu sa ma catar in spatele lui. Regretul ca ma dusese la lac in felul tipic unui `vampir` era intiparit clar pe fata lui. Nu e nevoie, am inceput eu, dar m-am oprit cand am vazut cum m-a sagetat cu privirea. Era o batalie infricosatoare care urla din spatele ochilor lui si mina lui relaxata parea ca avea sa se crape daca insistam prea mult. Am pasit inainte, dar Edward s-a miscat mai repede, aruncandu-ma in spatele lui cu o miscare mai rapida decat am putut eu sa observ si apoi am inceput sa alergam. Alergatul nu mai era usor cum fusese pe drumul spre lac. Miscarile lui Edward pareau mai crispate si mult mai zvacnite in timp ce-si croia drum printre copaci. Mi-am inchis strans ochii si mi-am ingropat fata in spatele lui Edward, incercand disperata sa-mi tin stomacul si nervii la loc. Am ajuns inapoi pe propietatea Cullen intr-un timp record, dar nimeni din familia lui Edward nu era vizibil. In mod evident, ne dadeau spatiu, chiar daca ochii lui Edward au fulgerat spre o fereastra de la etaj, cand credea ca eu nu ma uit. Mi-am aruncat si eu privirea spre geam, dar n-am putut sa vad pe nimeni sau nimic in spatele lui.
Asteapta aici, a spus el cu vocea ragusita, si s-a indreptat cu o viteza supraomeneasca inspre garaj. S-a intors aproape in acelasi timp in care plecase, insa acum ducea de coarne o motocicleta foarte rapida, foarte periculoasa, intr-o mana si o casca neagra, stralucitoare in cealalta. Pune-ti asta, a spus el, impingand casca in mainile mele. Mainile mi-au tremurat cand am incercat sa-mi pun casca pe cap si el a verificat sa fie sigur ca era asezata si legata corect inainte sa ma ghideze spre sa. M-a ridicat pe spatele motorului, inainte sa-si treaca piciorul peste el. Tine-te bine. Bratele mele i-au inconjurat talia si genunchii mi i-am lipit de picioarele lui, in timp ce ma lipeam de el cu toata forta de care eram in stare. Motorul a urlat, trezindu-se la viata si aproape instantaneu am demarat, alergand cu o viteza incredibila pe drumul intunecat, inapoi spre Forks. Un milion de ganduri se luptau pentru suprematie in mintea mea, cand strafulgerari de amintiri mi-au acaparat creierul felul in care pielea lui se simtea pe a mea, el spunandu-mi ca intotdeauna am fost eu, racoarea buzelor lui, privirea salbatica din ochii lui totul era coplesitor. Motocicleta a incetinit si am clipit, incercand sa-mi fac ochii sa se focalizeze pe ce se intampla, nu pe imaginile din mintea mea. A tras pe aleea din fata casei mele si m-am dat jos rapid, picioarele fiindumi instabile, asa ca m-am impiedicat, cazand pe pamant. Edward a ramas pe motocicleta, cu fata dura. Imi pare rau, dar trebuie sa plec, acum, nu s-a uitat la mine, ci la indicatoarele de pe bordul motocicletei. M-am luptat cu impulsul de a da cu piciorul in roata din spatele lui. A fost mult mai dificil decat am anticipat. Controlul imi scapa si trebuie sa plec. Cu aceste cuvinte, si-a intors motocicleta spre drum si a zburat pe strada, urletul motocicletei lasand ecouri in zidurile casei. M-am ridicat, stand, complet socata de schimbarea intalnirii noastre, cateva minute, doar uitandu-ma fix la locul unde el fusese cu doar cateva momente mai inainte. Inca puteam sa-i simt pielea pe obrazul meu, si acum el disparuse.
Bella? M-am intors in loc, vazandu-l pe Mike uitandu-se intrebator la mine, din usa. Ce faci acolo? Nimic, am spus, scuturand din cap, incercand sa mi-l limpezesc. Vrei sa vii sa vezi un film cu mine, Angela si Ben? a intrebat el, aratand cu capul spre inauntru. Astia doi isi tot fac ochi dulci unul altuia si am obosit sa tot fiu a cincea roata la caruta. Vino sa participi si tu la stanjeneala. Am chicotit, fortandu-mi corpul sa se relaxeze, si l-am urmat pe Mike in casa. Am refuzat sa ma uit inapoi atunci cand am intrat in casa si am inchis usa.
Am uitat, am spus, ridicand din umeri si punand casca pe masuta de langa usa, cu mult mai multa atentie decat era necesar. Era casca lui Edward si eu doar ce statusem in spatele lui pe motocicleta. Partea feminina din mine o luase razna, topaind si chitaind, pe cand partea mult mai rationala deja constientiza ca avea sa se intoarca la un moment dat ca sa si-o ia inapoi. Mike a clatinat din cap, rostogolindu-si ochii si apoi, a gesticulat spre mine sa-l urmez in living, unde asteptau Ben si Angela. Cel putin pretindeau ca asteapta. Mi se parea ca profitasera de scurtul moment in care fusesera singuri, indicatie pentru asta fiind obrajii imbujorati si buzele usor umflate. Angela chicotea nervoasa, netezindu-si parul, dar Ben statea cu un ranjet idiot pe fata si cu o expresie usor visatoare. Cu asta a trebuit sa am de-a face toata noaptea, a soptit Mike cand am intrat in camera. Bine ai venit in zona stanjenelii. M-am cutremurat putin ca raspuns, dar nu ma puteam abtine sa nu simt valurile de invidie care ma amenintau, chiar la suprafata. Nu puteam sa mi-l scot pe Edward din minte, sau felul in care buzele lui reci au avut exact efectul opus pe mine aruncandu-ma in flacari si pasiune, in loc sa ma racoreasca. Imi doream cu mult mai mult. Vazandu-i pe Angela si Ben atat de fericiti impreuna, aproape ignorand prezenta lui Mike sau a mea in camera, a facut ca imaginea lui Edward din mintea mea sa devina mai clara. Am scuturat puternic din cap, incercand sa inlatur imaginile. Toate astea, si el nici macar nu ma sarutase? Ce s-ar fi intamplat cu creierii mei daca m-ar fi sarutat cu adevarat? M-am gandit la un afis vechi cu avertismente impotriva drogurilor cam asta era Edward in capul meu un drog. Esti bine, Bells? Mmm? Vino si ajuta-ma cu popcorn-ul, a spus Mike un pic cam tare, ochii marindu-i-se si insistand sa merg cu el.
M-am ridicat sa-l urmez, fara sa spun un cuvant, si am observat cu coada ochiului ca Ben se trasese un pic mai aproape de Angela, pe canapea. M-am chinuit sa-mi ascund zambetul cand o Angela imbujorata i-a indepartat mana din noua pozitie, de pe genunchiul ei. Mike deja rascolea prin camara cand am intrat in bucatarie, asa ca m-am dus la dulap sa scot un castron mare pentru pus floricelele inauntru, si un castron mai mic ca sa topim untul. Si, cum a fost ziua ta?, a intrebat Mike dinauntrul camarii. Il auzeam dand deoparte tot felul de lucruri si m-am uitat suspicioasa inspre usile camarii. Dna Newton intotdeauna pastra semipreparatele pe partea stanga, al treilea raft de sus. Daca eu stiam asta, trebuia sa stie si Mike. Buna, am raspuns eu, ducandu-ma spre frigider ca sa scot untul. Si ce ai facut? Nu te-am vazut toata ziua. De fapt, nu prea te-am vazut prin zona deloc in ultimele cateva saptamani. L-am auzit cotrobaind din nou, insa inca nu aparuse cu floricelele. Ne vedem zilnic, am raspuns eu vinovata. Cand avem ore impreuna si la mese, a evidentiat Mike, aparand intr-un final in usa camarii. Am observat ca nu avea floricelele in mana. In afara de asta, esti ca o fantoma pe aici. Dispari, si apari doar la mese si ca sa dormi. M-am uitat la pantofi, dar n-am spus nimic. Ce era sa spun? `Scuze, Mike, dar m-am strecurat din casa ca sa ma intalnesc cu cel mai bun prieten al meu mort, care acum de fapt este nemuritor si s-ar putea, sau nu s-ar putea, sa ma iubeasca?` Cam cum ai putea macar sa aduci vorba despre asta? Cu cine erai astazi? a insistat el. Ochii lui albastri erau blocati pe mine, dar n-am putut sa-i mai sustin privirea. M-am uitat in jos, la podea si la pantofii mei negri, usor uzati. Devenisem foarte interesata de zona subtire din jurul degetului mare, care ar fi putut deveni o gaura candva. Tipul cu motocicleta de la care ai casca, cine e? Este iubitul tau?
M-am uitat in sus, surprinsa de gatuiala din vocea lui Mike cand a rostit ultimele cuvinte. Totusi, nu aveam niciun raspuns pentru el. Nu mai stiam ce este Edward pentru mine. Cel mai bun prieten? Iubit? Dragostea mea vesnica? Poate ca exageram, dar era ceva acolo, chiar la suprafata relatiei mele cu Edward, atat de intens, ca sa nu mai mentionez ca era si usor terifiant. Sa incerc sa calific in ce categorie ne incadram era peste puterile mele momentan. Nu. Adica, probabil ca nu. Poate? Nu cred, cuvintele mi-au iesit balbaite de pe buze, rupte si fara sens, nedand un raspuns clar, deoarece nici nu aveam vreun raspuns de dat. Mike si-a ridicat incet sprancenele si am simtit cum roseala intolerabila incepe sa-mi urce pe gat. E complicat. Complicat?, m-a luat el peste picior. Cine e el? M-am muscat de buza suficient de tare ca gustul sangelui sa-mi ajunga pe limba. Termenii vizavi de ce aveam sau nu aveam voie sa spun celorlalti despre Culleni si locul unde era Edward, nu prea fusesera un subiect abordat si mai inainte. Nu prea puteam sa-i spun lui Mike ca il vedeam pe Edward tot timpul, cand el credea ca Edward este la un centru luxos de reabilitare, la detoxifiere. As prefera sa nu spun Nu este Sam Ulley, nu-i asa?, o fulgerare de ingrijorare si furie a trecut peste fata lui Mike, dar frica era cea mai proeminenta emotie care se distingea pe trasaturile lui. Il stiu pe el si gasca lui de prieteni, care par super de gasca si rebeli, pe motocicletele lor, dar nu sunt asa Bella. Sunt chiar foarte rai. Aduc numai necazuri. Necazuri serioase. Nu e Sam Ulley, am raspuns eu, clar enervata. Si de fapt ce-i pasa lui Mike? Locuia in aceeasi casa cu mine, dar de fapt nu ma cunostea. Nu putea sa spuna cuiva care e culoarea mea favorita, sau cantecul favorit al celor de la Beatles, ce alinturi foloseau parintii mei pentru mine cand eram copil nimic. Nici macar nu stiu cine este Sam. Ce te face sa crezi ca ai avea vreun cuvant de spus vizavi de cu cine am voie sau n-am voie sa-mi dau intalnire? Nu mi-as fi putut tine gura nici daca de asta depindea viata mea. Edward era un subiect sensibil si in cei patru ani in care fusese `mort`
n-am vorbit deloc despre el, sau ma zbateam in pragul nebuniei, retraind amintiri si emotii din trecut intr-o stare de vegetare. Acum nu mai eram ca o leguma, dar zidurile pe care le-am construit cu grija in jurul meu, nu-i permiteau lui Mike sa-mi spuna ce sa fac sau ce sa nu fac. El a clipit la mine, nevenindu-i sa creada rabufnirea mea brusca, ridicandu-si mainile intr-un gest de predare. N-am vrut sa spun nimic de genul asta. Eram doar curios. Am auzit motocicleta si te-am vazut cu casca si eram ingrijorat. Tipii aia, gasca aia, chiar sunt rai. Se autointituleaza `Varcolacii` si intra in tot felul de necazuri cu legea. Eu doar nu vreau ca tu sa te amesteci in toata tarasenia asta. N-ai stat aici atat de mult timp, asa ca m-am gandit ca probabil nu stii despre ei si despre ce fac ei. Asa cum am spus, ei par de treaba inainte sa-ti dai seama cum sunt de fapt. Si apropo, chiar nu cred ca am vreun cuvant de spus in privinta persoanei cu care te intalnesti. Arata atat de sincer si impaciuitor, incat vinovatia pentru reactia mea m-a inundat atat de puternic incat aproape ca o gustam. Scuze, Mike. Sunt doarderutatain legatura cu tipul asta. Prefer sa tin pentru mine totul pana cand imi dau seama ce se intampla. Mike s-a uitat de parca era pe cale sa obiecteze, dar in loc sa spuna ceva, s-a intors in camara si a reaparut dupa cateva secunde cu floricelele in mana. Le-am gasit, a spus el usor, dar zambetul lui arata fortat. Te rog nu fii suparat pe mine, Mike, am spus eu moale, incercand sa reintru in gratiile lui Mike. Nu puteam suporta sa se uite asa la mine ca un biet catelus pierdut la care tipasem fara niciun motiv. Viata mea e total ciudata acum si nici macar nu pot sa ma apuc sa-ti spun ce se intampla cand nici eu nu stiu. Mike mi-a studiat expresia si fata i s-a inmuiat pentru o fractiune de secunda inainte sa se intoarca la aerul de detectiv. Ai putea incercaadica, o sa fiu intotdeauna aproape de tine, Bella. Stiu, Mike, am raspuns spasita, zambind cald si rosind, si apreciez asta, serios. Dar chiar nu ma pot apuca sa-ti spun pana ce nu stiu si eu.
A zambit serios, dand din cap o data, inainte sa alunece in obisnuita lui persoana lipsita de griji. L-am urmarit in timp ce se prostea mergand spre cuptorul cu microunde, unde a pus punga cu floricele in castronul mare pe care il pregatisem si a pus o bucata de unt in castronul mai mic. El a fluierat cand a pornit cuptorul si a continuat sa faca asta pe tot parcursul timpului de coacere. Nu puteam sa nu ma intreb cat de mult din masca lui de Mike era un spectacol, daca trecuse atat de repede si usor de la prietenul ingrijorat la a fi lipsit de griji si haios. Poate ca erau mai multe la Mike pe care nu le anticipasem in prima instanta. Mike, esti aici?, Judith Newton si-a bagat capul perfect coafat pe usa. Oh, bun, esti aici. Aminteste-le micilor tai prieteni ca maine va duceti la scoala si ca trebuie sa plece de aici la 9.30, bine? Da, mama. Bun. Ochii ei au scanat camera si au cazut pe mine si, pentru o secunda, a parut surprinsa inainte sa inlocuiasca privirea aceea cu un zambet vesel. Aparent, Mike revenise in mod natural la masca lui lipsita de griji. Bella! Nu mi-am dat seama ca esti acasa. In ultima vreme nu prea te-am vazut prin zona. N-am spus nimic, doar am zambit spre ea putin. Maine mergi la scoala. Asta inseamna culcarea la o ora decenta, bine? Ochii ei s-au ingustat si Dna Newton m-a privit cu cea mai materna expresie de cand ma mutasem aici. In ultimele zile ai venit acasa la ore ingrozitor de tarzii, sa nu crezi ca n-am bagat de seama. N-am spus nimic pentru ca inca te adaptezi si parintii tai n-au fost foarte clari cu privire la regulile pe care le aveati acasa. Esti aici de cateva saptamani bune si va trebui sa te supui acelorasi reguli ca si Mike. Da, Dna Newton. Bine, fata ei s-a luminat de obisnuitul zambet si a fluturat o mana cu o manichiura perfecta spre mine. Pai, eu ma bag in pat sa mai citesc ceva inainte sa adorm. Tineti minte, 9.30. Asta inseamna ca nu mai aveti decat o jumatate de ora pana cand micii vostri prieteni sa trebuiasca sa plece.
Da, mama. Semnalul sonor al cuptorului ne-a avertizat ca floricelele erau gata si, cateva minute mai tarziu, Mike si cu mine am dus bolul cu floricelele proaspat trecute prin unt, in living, unde o Angela exasperata si un Ben aratand frustrat, stateau tepeni pe canapea, mult mai indepartati unul de altul decat ii lasasem. O parte din mine era curioasa de ce se intamplase, dar cealalta, mai mare, stia ca de fapt nu prea ii cunosteam. Tensiunea evidenta dintre Ben si Angela parea sa inghita toata energia din camera si se simtea de parca asteptam cu totii sa se faca odata 9.30. Singurul concentrat pe televizor era Mike, si nu eram sigura daca nu cumva doar juca un rol ca prietenii lui sa nu observe schimbarea din atitudinea lui. Nu prea eram atenta la ce se intampla. Eram inca sub imperiul serii mele cu Edward. Ceea ce facusem era complet diferit de ce facusem inainte. Inainte de toate, el chiar isi permisese sa-mi arate o parte din abilitatile lui de vampir. Inca mai aveam sentimentul ca se abtinea mergand mai incet decat era in stare s-o faca, aratand mai slab decat era de fapt si ma intrebam de ce. Era ingrijorat ca m-ar putea speria de moarte? Era ingrijorat ca m-ar putea rani? Poate se temea sa nu-l ranesc eu. Ideea imi mai trecuse prin minte. Edward incerca ca joace rolul de om, sa-si amineasca si sa refaca totul ca atunci cand fusese om, ca sa mi se para mie familiar. Presupusesem ca facea asta pentru ca incerca sa fie versiunea pe care eu o stiam, dar acum nu mai eram atat de sigura. Poate ca motivul pentru care a vrut sa-si ascunda abilitatile de vampir a fost pentru ca-si facea griji ca l-as respinge pentru ce devenise. Mi-am facut o nota mentala ca sa nu uit sa-i spun cat de mult mi-a placut ziua petrecuta impreuna si fiorul de incantare vazandu-l pe el in adevarata sa forma. N-as fi mintit pana la brusca intoarcere acasa, ziua de azi fusese cea mai placuta, din noaptea cand murise Edward.
A doua diferenta aceea care facuse ca aceasta zi sa fie incomparabil mai frumoasa decat precedenta era ca, pentru prima data de la venirea mea in Forks, Edward si cu mine fusesem cu adevarat singuri. Si te-a sarutat si ti-a spus ca tu ai fost intotdeauna cea pe care o iubeste. Ma rog . apoape te-a sarutat. Nu stiam ce se schimbase. Incepusem sa lucram la increderea in autocontrolul lui Edward de saptamani bune, dar inca nu fusesem lasati complet singuri. Un membru al familiei era intotdeauna la o distanta rezonabila de noi si pregatit sa actioneze daca momentul impunea asta. Edward alergase atat de departe si de repede in calatoria la Lacul Crescent, incat, sub nicio forma, vreunul din ei navea cum sa-l opreasca, daca el ar fi cedat tentatiei. M-am inrosit la gandul ca eu as putea fi `tentanta`. De parca as fi fost. Poate ca tentant nu era cuvantul potrivit. Tentant insemna sexi si provocator, cum erau Rosalie si Alice cand erau in preajma barbatilor pe care ele ii iubeau. Eu eram mai mult ca un cheeseburger plimbat prin fata unui om infometat nu prea era acelasi lucru. Esti sigura ca esti bine, Bella? Vocea ingrijorata a lui Mike a trecut prin gandurile mele si am clipit la el. Bine? Dap. Emisiunea s-a terminat si Angela si Ben au plecat, dar tu nici macar nu te-ai miscat. Asta nu prea inseamna bine. Sunt doar obosita, am mintit, prefacandu-mi un cascat care s-a transformat rapid intr-unul adevarat. Poate ca eram intr-adevar obosita. El s-a uitat la mine sceptic, dar a dat din umeri. Aminteste-ti doar, poti sa vorbesti cu mine cand o sa fi pregatita. Multumesc, Mike.
Cu un oftat adanc, Mike s-a intors si a iesit din camera. La un scurt moment dupa aceea, l-am auzit strecurandu-se in dormitorul lui, unde probabil se va juca la computer pana se va culca. Resemnata, l-am urmat si am urcat pana in camera mea de la etajul al treilea. M-am oprit la baie, unde mi-am periat parul si m-am spalat pe fata si pe dinti, inainte sa intru in dormitor. Era si timpul sa apari, s-a auzit o voce rece si eleganta. Mi-am ridicat privirea din podea, surprinsa, si am fost socata s-o vad pe Rosalie stand elegant, cu o postura perfecta, pe scaunul meu de la birou. Alice statea cocotata in varful patului meu, cu picioarele incrucisate. Ce faceti voi doua aici? Pai, am venit sa vorbesc cu tine despre Edward si ea e aici pentru ca e o bagacioasa, Alice radia. M-am incruntat la Alice si am evitat sa o privesc pe Rosalie. Nu vreau sa vorbesc despre Edward chiar acum. Ba cred ca da, a contrazis Alice. Inceteaza sa mai vorbesti ca si cand ai stii ce gandesc, ca si cand m-ai intelege. Dar eu chiar vreau asta. Ochii mi s-au ingustat la fata care statea la mine pe pat. Ochii ei erau rotunzi si nevinovati, raniti sincer de cuvintele mele dure. De ce? Pentru ca Edward te iubeste. Cuvintele au fost spuse ca o declaratie definitiva si inima mi-a tresaltat chiar daca in capul meu, incercam din rasputeri sa neg asta. Am ignorat-o pe Rosalie cand a pufnit dezgustata de pe scaunul ei de la biroul meu. El simte ca e pregatit sa se intoarca la scoala, a explicat Alice. Isi tot testeaza autocontrolul inca de la prima ta vizita, facandu-ne pe noi sa stam din ce in ce mai departe. Excursia la lac pe care tu ai crezut-
o atat de pe nepregatite, a fost de fapt planificata cu grija. M-a intrebat daca pot vedea ce se va intampla, iar eu i-am aratat, dar el a schimbat lucrurile cand ti-a mirosit gatul. A schimbat lucrurile? Alice a dat din cap. Initial nu planuise sa faca asta, atunci cand a verificat cu mine. Avea de gand sa pastreze distanta fata de tine, dar s-a lasat ademenit de parfumul tau. A vrut sa se testeze mai departe si aproape ca si-a pierdut controlul, alcatuit cu atata grija. Am ridicat o mana si mi-am atins absenta gatul si buzele. De asta se panicase el. Noi chiar fusesem singuri acolo, si el aproape ca isi pierduse controlul. Am inghitit cu greutate si am incercat sa ignor senzatia neplacuta din stomacul meu, fortandu-ma sa nu ma gandesc la ce s-ar fi putut intampla daca Edward isi pierdea controlul. El vrea sa se intoarca la scoala, a repetat ea. De aceea ne-am mutat la orele tale cu ceva timp in urma. Ca sa ma spionati?, stiam ca ma bosumflasem si bosumflatul era ceva copilaresc, dar la fel era si spionatul. Nu sa te spionam, ci sa ne asiguram ca esti protejata in caz ca Edward se pierde. Am dat din cap intelegand, dar inca mai simteam ca ma spionau. Inca de cand Edward murise, fusesem mereu sub supraveghere, de parca as fi fost cine stie ce copil mic si fragil in care oamenii nu aveau incredere ca ar putea supravietui de unul singur. Parintii mei, profesorii, indrumatorii, terapeutii, Newtonii, Cullenii Cu totii ma urmareau in permanenta. Creierul meu mi-a dat un ghiont sa iau in considerare faptul ca-l supravegheau pe Edward si nu pe mine, dar zona mai putin rationala din gandurile mele nu se putea scutura de sentimentul asta. Deci Edward se intoarce maine la scoala?, am intrebat ezitant. Da, a radiat Alice, dar zambetul ei s-a transformat rapid intr-o grimasa, care nu se potrivea cu fata ei permanent vesela. Totusi, e foarte morocanos si stresat in legatura cu asta. Deja i-am aratat ca
totul o sa fie bine, dar brusc a decis ca viziunile mele nu mai sunt `suficient de bune` pentru el. A inceput, in sfarsit, sa se destepte, a adaugat Rosalie, fata ei aproband neincrederea lui in abilitatile lui Alice. Viziunile tale sunt atat de subiective, schimbandu-se constant. Carlisle si Esme au mult prea multa incredere in ele. Ele inca nu au demonstrat contrariul, a ripostat Alice. S-a deranjat cineva pana acum sa-i spuna Bellei despre partea neschimbata din viziunile tale? a intrebat Rosalie rece. Sa nu faci asta, a suierat Alice, aruncand pumnale din priviri catre blonda statuara. Viziune neschimbata? Sa nu cumva sa indraznesti, Rose! Edward nu ti-a spus, draguta? Pai, nu-i asa ca e interesant?, a ranjit ea, aruncandu-si cateva suvite din parul ei lung, peste umar. Te-ai gandi ca nu vrea ca tu sa stii in ce te bagi. Nu este o certitudine, a intrerupt-o Alice. Stii foarte bine asta, n-are niciun sens sa o stresezi pentru ceva ce oricum poate nici macar sa nu se intample. Ai vazut asta prima oara cand Bella a intrat in cantina si nu s-a schimbat de atunci, indiferent ce am facut noi, a raspuns Rose glacial. Despre ce vorbiti?, am cerut eu, inotand in confuzie. Ce viziune? Ce ascundea Edward de mine? Alice l-a vazut pe Edward omorandu-te, a declarat Rosalie. Treaba asta micuta pe care o faceti voi, n-o sa meraga, o sa mori daca continui sa te vezi cu el.
Ce? Vocea mea era putin mai mult decat un chitait. Moarta? Edward avea sa ma omoare? Faptul ca stiu despre asta schimba ceva? Ochii lui Alice s-au pierdut pentru o secunda. Nu. Si cand, mai exact, aveati de gand, voi, sau Edward, sa-mi spuneti asta? Obrajii incepusera sa-mi arda de furie. Ei stiau ca eu as muri? Nu aveau de gand sa-ti spuna, a fulgerat-o Rose pe Alice cu o privire intunecata. Ea merita sa stie adevarul si voi doi stiti asta. Si cand, am inghitit cu greutate, mor? Nu pot sa spun, a admis Alice. Viziunile mele nu au semne cu data si ora pe ele. Si tu practic nu mori. Nu? Nu., Alice s-a uitat vinovata pe fereastra. Edward o sa ma omoare ca ti-am zis asta, dar in viziunile mele il vad pe el transformandu-te. Situatia se mai schimba din cand in cand, dar el te va transforma la un moment dat daca continui sa stai aici. Devin vampir? am simtit cum mi se inmoaie genunchii si m-am asezat repede pe podea, inainte sa cad. De asta sunt eu aici, a spus Rosalie, in timp ce se ridica si venea spre mine. S-a ghemuit pe podea in fata mea si mi-a ridicat barbia ca sa ma uit in ochii ei. Meriti sa stii. Meriti sa ai o sansa. O sansa, am repetat absenta. Mintea mea inca nu-si revenise din socul ca as deveni vampir. Daca as fi vampir as putea fi cu Edward pentru totdeauna, fara griji pentru autocontrolul lui. Nu l-as mai fi pierdut din nou niciodata Bella, vad felul in care te uiti acum si vreau sa stii ca nu e chiar asa o idee minunata precum suna. Ochii mi s-au concentrat inapoi pe Rosalie si ea s-a uitat la mine intens, ochii ei fiind plini de tristete. Niciunul dintre noi n-a avut vreo
sansa, Bella. Niciunul dintre noi n-am fi ales asta. Mainile ei au gesticulat spre trupul ei. Suntem morti. Nu putem sa crestem sau sa ne schimbam, niciodata. Nu putem avea copii sau familii. Nu putem trai vieti normale, pentru ca am pierdut totul. Ea si-a inchis ochii si genele ei lungi si groase iau mangaiat obrazul. As da orice sa fiu din nou om sa am o familie, sa ma schimb, si sa nu mai simt setea asta permanenta. Am vrut sa inghit dar am simtit de parca aveam un nod gros in gat, care ma sufoca. Setea e vesnic acolo, a adaugat Rosalie. E o arsura permanenta care ne aminteste ca traim cu sange, cu moarte. Incercam sa traim diferit de alti vampiri, dar tentatia sa traim cum fac ei e vesnic acolo. Mintile noastre planuiesc permanent cum sa facem rost de sangele de care avem nevoie, tot timpul. Noi suntem primii si cei mai mari pradatori. Nu sunteti pradatori, am protestat eu. Sunteti persoane. Persoane bune. Rosalie a pufnit. Observi cum Alice nu sare sa contrazica nimic din ce spun? Asta se intampla pentru ca este adevarat. Suntem pradatori. Suntem morti si dorinta noastra pentru sange este mereu prezenta, mereu impingandu-ne pana aproape de nebunie. M-am intors sa ma uit la Alice, dar ea nu s-a uitat la mine. Ea continua sa se uite pe fereastra, cu un amestec de vinovatie si tristete pe fata. De ce imi spui mie asta?, am intrebat, incercand sa-mi opresc lacrimile care amenintau sa curga. Pentru ca ai o sansa sa scapi de toate astea, a raspuns Rosalie, ridicandu-se. Trebuie sa stai departe de Edward pentru binele tau. Stiu ca la inceput nu pare o idee asa de rea, treaba asta cu viata nemuritoare. Dar totusi, nu este ceva ce vreunul din noi ar alege. Atunci de ce l-ati transformat pe Edward?, mi-am inclestat mainile in pumni cand m-am gandit la baiatul dulce si atragator pe care-l stiam,
devenind un pradator. In mintea mea, ochii lui aurii mi-au aparut brusc semanand mai mult cu cei al unui soim. Daca este atat de groaznic, de ce l-ati transformat? Rosalie s-a uitat la Alice si Alice a oftat. Cu totii simtim o vina coplesitoare in legatura cu asta. Urmaream un vampir nomad care teroriza zona. Ea a fugit in fata masinii voastre si a cauzat accidentul. Mi-am amintit strafulgerarea de rosu si alb care aparuse in fata masinii, facandu-l pe Edward sa derapeze in copaci. Cand s-a intamplat accidentul, era atata sange peste tot, incat el nu s-a putut abtine, vocea lui Alice a devenit mai moale, durerea fiind evidenta in tonul ei. Jasper nu este atat de obisnuit cu stilul nostru de viata, asa cum suntem noi. Rosalie si cu mine n-am gustat niciodata sange de om, si nici Edward. Dar ceilalti da accidente, ocazional. Totusi, Jasper are o cu totul alta poveste. M-am uitat la Rose si ea mi-a facut semn cu capul spre Alice, indicandu-mi sa o ascult, asa ca asta am si facut. Jasper a fost transformat in Sud, in 1863, unde era inrolat in Armata Confederata ca om. Vampirii de acolo erau viciosi, omorand cu brutalitate oamenii si pe ei insisi in lupte pentru putere si teritoriu. El a fost instruit, dupa ce a fost transformat, sa fie soldat in armata vampirilor, o unealta cu o viteza si o abilitate mortala. Se hraneau din oameni si se descotoroseau de ei cu usurinta daca nu ii transformau. El n-a invatat niciodata sa reziste chemarii cat timp a fost nou-nascut, asa cum am facut noi. M-am cutremurat cand m-am gandit la Jasper. Intotdeauna ma simtisem stanjenita in prezenta lui si in jurul lui persista un fel de pericol. Era inspaimantator. El a intrat intr-o depresie, a continuat Alice, in ochi adancindu-i-se tristetea, dar nicio lacrima n-a curs. A parasit armata si aventura, cautand un alt fel de viata. Nu mai putea sa se lupte si sa ucida. Atunci l-am intalnit eu. Avusesem viziuni despre Carlisle si familia lui si stiam ca putem si noi face parte din ea, asa ca l-am luat de mana si am cautat impreuna familia care avea sa ne adopte.
Alice a alunecat pana la marginea patului si s-a ridicat de pe el, pentru ca apoi sa se aseze pe podea, langa mine. Mi-a luat usor mana intr-a ei si eu m-am infiorat la atingerea rece a pielii ei. El nu e atat de puternic pentru a rezista instinctelor lui, dupa ce s-a bazat pe ele atat de intens, pentru atat de mult timp, Alice a spus usor, asa ca, atunci cand sangele lui Edward s-a varsat peste tot pe drum Oh, nu, am gemut eu, facandu-mi-se rau. M-am cutremurat violent la gandul ca cineva, care ar vedea trupul zdrobit al lui Edward, ar simti foame. Nu s-a putut abtine, Alice mi-a strans usor mana. El a baut din Edward. Carlisle l-a dat deoparte imediat ce a putut si l-a trimis acasa, cu mine si cu Rosalie, ca sa aducem masina sa te ducem pe tine la spital. Vina lui Jasper a fost singura care l-a oprit sa nu il secatuiasca pe bietul baiat si s-a dedicat sa te salveze pe tine ca mantuire pentru ce a facut. Am dat slab din cap, reamintindu-mi ferocitatea cu care condusese felul in care Rosalie ma pazise pe canapeaua din spate a masinii. Cand ai venit tu, Carlisle incerca sa scoata veninul lui Jasper din venele lui Edward, dar era prea tarziu si deja se imprastiase prea mult. Nu era alta solutie decat sa-l transforme, deja se intampla asta. Singura cale sa impiedice asta, ar fi fost sa-l omoare pe Edward si Carlisle pur si simplu n-a putut-o face. Oh, Dumnezeule, am soptit eu. Stomacul mi se rasucea si m-am gandit ca o sa mi se faca rau, in timp ce imaginile din noaptea aceea se miscau vii prin mintea mea de parca eram martora din nou la tot ce se intamplase atunci. Niciunul din noi n-a avut vreo sansa, a repetat Rosalie. Era viata asta, sau moartea. Dar tu ai o sansa si n-am de gand sa te las sa faci o greseala si sa traiesti asa. Sincer, ma dezgusta sa-i vad pe ceilalti cum se incanta cand vad cum se desfasoara aceasta mica relatie, atata timp cat pot.
Nu renunt la Edward, am raspuns brusc. L-am pierdut o data si nam de gand sa-l pierd din nou. Cu cat intelegi mai repede asta, cu atat mai bine. Ma rog, Rosalie si-a rostogolit ochii. Incerc doar sa te ajut si sa te opresc sa nu faci cea mai mare greseala a vietii tale. Pot sa iau singura decizii in ceea ce priveste viata mea, multumesc. Alice m-a strans inca o data usor de mana. E in regula, Bella. Suntem aici sa ajutam. Incercam sa schimbam lucrurile in asa fel incat sa ramai om, dar Edward chiar te iubeste cu adevarat. M-am foit stanjenita, nefiind pregatita sa discut cele mai intime detalii ale vietii mele cu persoanele astea care erau inca niste straini pentru mine, in ciuda a cat de bine pareau ei sa creada ca ma cunosc. M-am ridicat sovaielnic si m-am asezat pe pat. Cred ca trebuie sa dorm putin acum. Sigur ca da, a dat Alice din cap, si ea si Rose s-au miscat spre fereastra deschisa. Ai o multime de lucruri la care sa te gandesti si ar trebui sa ai o discutie cu Edward maine. Va fi din nou la scoala. Doaracorda-ti timp sa te gandesti la toate astea si aminteste-ti ca Edward tine la tine. Mda, asa o sa fac, am soptit, urmarind cum cei doi vampiri sar, fara pic de efort, de la fereastra mea. M-am dus la fereastra si am inchis-o repede in spatele lor, incuind-o, inainte sa ma catar la loc in pat.
de pe pervaz. M-am infiorat, nefiind in stare sa ignor cat de derutanta era senzatia. Ele venisera si plecasera si nu exista nici macar o urma a faptului ca fusesera vreodata aici. Incruntandu-ma, mi-am tras un bluzon rosu, vechi, peste pijama, luptandu-ma din greu cu frigul de noiembrie si mi-am gasit papucii de sub pat. Complet protejata contra frigului, am coborat in bucatarie sa caut ceva pentru micul-dejun. Sunetele prepararii mancarii si mirosul ei au ajuns la mine inainte sa intru in bucatarie si am tras cu ochiul, inauntru, asteptandu-ma sa dau peste Mike. Noaptea trecuta a fost foarte ciudata cand Mike a incercat sa aiba o discutie mai personala cu mine in legatura cu iubitul meu, iar refuzul meu de a discuta a creat o incordare stanjenitoare intre noi. Stiam ca n-o sa ma preseze, insa el inca astepta nerabdator un raspuns in legatura cu cine era misteriosul meu prieten. Am fost placut surprinsa sa-l vad pe Dl. Newton facand clatite, in bucatarie, in loc de versiunea lui mai tanara. Buna dimineata, Bella, m-a salutat el cu caldura, aruncandu-mi un zambet cu marca Newton pe el. Vrei niste clatite? Sigur, am zambit si eu. Am pus afine in ele, a adaugat Dl Newton, turnand un polonic mare, plin cu aluat, intr-o tigaie. .. La Multi Ani, Edward! am tipat eu, aruncand confetti peste o forma adormita, ghemuita. Elisabeth si Edward Senior au ras veseli. Edward a marait si si-a tras o perna peste cap. Nu fusese niciodata o persoana matinala. Era singurul pusti pe care-l stiam, care trebuia trezit de cineva de ziua lui sau de Craciun, in ciuda tentatiei cadourilor care asteptau cu numele lui scris pe ele. Un sunet mormait, care semana cu cuvintele plecati de aici, s-a putut auzi de sub perne.
Haide, Juniorule, a chicotit tatal lui Edward, inghiontind paturile ghemotocite, sus si ochii mari. Bella n-a venit aici asa de devreme pentru ca tu sa dormi. Niste ochi somnorosi m-au privit de sub marginea unei perne. Bella? Haide, Edward, l-am zorit eu, tragand perna de pe capul lui si facandu-l sa clipeasca des de la lumina diminetii, prea puternica. Trebuie sa mananci micul-dejun inainte de scoala! El incerca sa inlature somnul, clipind, si s-a incruntat cand s-a uitat la ceasul de pe noptiera. Ceasul asta o sa sune abia peste o ora. Pacat, am accentuat eu, batandu-l pe o mana care aparuse de sub perna. Jos din pat, acum, Edward! El a incercat sa-si scuture confettiile din par, dar cateva bucatele stralucitoare au ramas acolo. Ce e pe fata ta, Swan? Afine si faina, m-am incruntat eu, incercand sa-mi sterg fata, insa nam reusit decat sa intind totul si mai mult. Bella ti-a pregatit micul-dejun, dragule, a zambit dragastos Elisabeth Masen catre fiul ei morocanos. Aniversarea de saisprezece ani nu o ai decat o singura data. Ma gandeam ca o sa fi un pic mai entuziasmat, fiule, si-a ridicat Dl. Masen o spranceana. Majoritatea baietilor adolescenti abia asteapta momentul asta de cotitura. Mi-ai luat o masina?, entuziasmul a facut ca vocea lui Edward sa se franga, si a rosit jenat. N-o sa stii pana nu-ti termini micul-dejun pe care Bella a fost atat de draguta sa ti-l pregateasca, i-a reamintit Dna Masen si eu i-am zambit recunoscatoare. Edward ne-a privit nerabdator, dar nu s-a miscat din pat. Dupa un moment, si-a rostogolit ochii si a oftat. Putina intimitate?
Oh, corect, a ras Dna Masen. O sa te asteptam la micul-dejun, iubitule. Cinci minute mai tarziu, Edward a navalit in bucatarie, toate urmele de somn fiind sterse de pe chipul sau, in ochi citindu-i-se entuziasmul. Pe bune, mi-ati luat o masina? Sunt prea nerabdator sa aflu ca sa pot manca. Ce spui, Bella?, m-a intrebat Edward Sr., cu ochii stralucindu-i de fericire. Poate sa mai astepte micul dejun cinci minute? Cred ca da, am dat eu din cap, inainte sa ma intorc intepata spre Edward. Imi esti dator, Masen Am inteles, a ranjit Edward. Deci, pe bune, e o masina aici? Elisabeth a deschis un sertar, scotand o cutiuta galbena, pe care a pus-o in mana lui Edward, sarutandu-l pe crestetul capului. La Multi Ani, scumpule. Cutiuta s-a desfacut in mainile lui Edward, degetelui lui pricepute, de pianist, desfacand rapid fundele legate expert in jurul micului dar. A scos cheia argintie afara, ranjind ca pisica Cheshire, si a tasnit de pe scaun, in fata casei. Noi l-am urmat, razand de gluma pe care o facusem. Am ajuns langa un baiat dezamagit, de 16 ani, care se holba pe alee unde erau parcate masinile familiei, insa nu era niciuna noua. Unde este? Miati facut vreun fel de gluma? Edward Sr. mi-a dat telecomanda garajului si eu am apasat rapid pe buton, privindu-i fata lui Edward in timp ce usa se deschidea intr-un ritm ingrozitor de lent, dezvaluind premiul care astepta in spatele ei. Vad cauciucuri!, a exclamat Edward, mergand repede spre inainte. Vad vopsea argintie! Mainile lui au mangaiat exteriorul de parca ar fi fost facut din sticla, adorand fiecare centimetru al suprafetei stralucitoare. E minunata! Va multumesc atat de mult!
Este o Honda Prelude din 1988, a explicat Dl. Masen. E vopsita nou, are cauciucuri noi, frane noi Casetofon nou! am chitait eu, nemaifiind capabila sa tac. Asta e cadoul meu pentru tine! Iti multumesc asa de mult, el m-a tras intr-o imbratisare de urs, strangandu-ma pana la pragul de prea mult, inainte sa-mi dea drumul si sa-si imbratiseze parintii. Hai, Swan, sa mergem sa dam o tura! Numai putin, Edward Anthony Masen, mi-am tras eu bratele din stransoarea lui. Nu mergi nicaieri. Cum? De ce nu? a intrebat el, confuzia fiindu-i intiparita clar pe fata. Nu m-am trezit la ora cinci dimineata sa vin aici si sa-ti fac clatite cu afine, ca tu sa le dai naibii si sa gonesti cu masina ta cea noua. Clatite cu afine? a intrebat el, ridicand o spranceana. Cu frisca, am dat eu din cap. Cu frisca adevarata. Nu cu dintr-aia scarboasa la tub. Preferata mea! a exclamat el, apucandu-ma de mana si tarandu-ma dupa el, inapoi in bucatarie. . Clatitele cu afine sunt preferatele mele, am zambit la Dl. Newton si m-am asezat la masa, unde un teanc proaspat de clatite isi astepta infometatul mic-dejunist. Mi-am mancat rapid clatitele si le-am terminat inainte ca alt membru Newton sa-si faca aparitia; bucurandu-ma de faptul ca Dlui Newton ii placea sa manance in liniste. Senzatia de camaraderie muta a trimis o boare de dor de casa pentru propriul meu tata si mi-am pus in cap sa sun acasa dupa scoala. Terminand cu micul-dejun, am fugit sus si mi-am facut dus si m-am imbracat rapid. Mi-am tras pe mine perechea favorita de jeansi, o camasa rosie si un pulover negru de la Boutique-ul Cullen,
terminandu-mi tinuta cu o pereche asortata de balerini rosii. Starea mea de spirit se imbunatatisese semnificativ de la clatite si amintirile pe care mi le aduceau, dar nervii ca aveam sa-l reintalnesc pe Edward la scoala, continuau sa-mi fluture in stomac ca un milion de fluturi. Am discutat cu Mike despre tema la spaniola, niciunul din noi neamintindu-ne s-o terminam pe drumul spre scoala pe care l-am facut impreuna si eu eram fericita ca el nu adusese vorba de prietenul meu, cu toate ca facuse un efort sa se uite intentionat la casca neagra, lucioasa, care ramasese in mod evident langa pantofi, in holul de la intrare. Inca nu aveam de gand sa vorbesc despre asta. Putea sa se uite la casca aia si toata ziua, daca asta vroia, nu avea sa ma faca sa imi doresc sa impartasesc cu el informatiile despre Edward. Mi-am facut o nota mentala sa ii intreb pe Angela si Ben cine era Sam Ulley, fiind curioasa dupa ce Mike fusese atata de suparat ca era posibil ca eu sa ma intalnesc cu el. Alice deja era asezata cand am intrat la ora de spaniola si am zambit stanjenita ca raspuns la zambetul ei radiant. Dintii ei erau nenatural de drepti si de albi. iBuenos dias, Bella!, m-a salutat Alice vesela. Ti-ai terminat tema? Nu, am mormait eu, asezandu-ma in banca. Nici nu ma gandeam ca ai fi facut asta, Alice a deschis cartea si a scos un set de foi capsate pe care mi l-a inmanat. Scrisul arata suspicios de asemanator cu al meu de fapt, aproape identic. Ce e asta? am intrebat, aratand spre hartii. Tema ta, a raspuns ea, de parca n-ar fi fost mare chestie ca ea tocmai imi daduse o bucata de hartie continand scrisul meu identic. Dar, arata ca si cand as fi scris eu., m-am chinuit sa-mi gasesc cuvintele. Alice s-a intors si mi-a facut cu ochiul.
Imitatul este unul din cele mai valoroase talente ale lui Rose, a ranjit ea. Te-am distras aseara. M-am gandit ca-ti suntem datoare. Nu era nevoie, am mormait eu, dar pastrand hartia. Umm, multumesc. Nicio problema, a balmajit Alice, apoi si-a coborat vocea intr-o soapta, in timp ce si ceilalti copii intrau in clasa. Si-n plus de asta, noi nici nu dormim. Corect, am oftat eu, intorcandu-mi atentia in fata clasei, unde profesoara isi pregatea notitele pe tabla. Spaniola si sportul au trecut cu o incetineala dureroasa. Eu asteptam ca Edward sa se intoarca la scoala, dar nu-l vedeam nicaieri. M-am schimbat de costumul de sport intr-un timp record si practic am zburat pana la cantina. Aproape luand o gura plina de ciment cand pantoful mi s-a prins in marginea scarilor din curte, am reusit sa ajung la cladirea mare, nevatamata. Am fost prima care am ajuns in cantina, in afara de bucatarese, si miam luat cateva chestii de mancare in timp ce asteptam ca si restul elevilor sa apara. Ma rog, poate nu restul elevilor, ci doar o anumita persoana. M-am asezat la masa unde il vazusem pe Edward ca statuse in prima mea zi in Forks si am urmarit elevii care intrau, ciugulind din mancarea mea, fara insa sa mananc cu adevarat, cautand printre fete pe cea pe care imi doream cel mai mult s-o vad. M-am foit incomod pe scaun, realizand cat de incredibil de nerabdatoare eram sa-l vad din nou pe Edward. Trebuia sa-mi amintesc sa respir, realizand ca-mi tineam respiratia de fiecare data cand un nou grup de elevi intra, si eu cautam disperata fulgerarea de par aramiu care marca sosirea lui Edward. De parca intreaga mea viata mi-o petrecusem asteptandu-l pe Edward si fiecare clipa fara el trecea numarand secundele pana cand aveam sa-l vad din nou, necontand cat de abrupt se incheiasera intalnirile noastre, inainte. Chestia asta nu era sanatoasa.
Mesele din jurul meu se umplusera si afuxul constant de elevi in cantina se incetinise ca intr-un final sa se opreasca. Uitandu-ma in jurul meu cu frenezie, am realizat ca nu numai Edward nu aparuse niciunul din Culleni nu aparuse. Ce s-a intamplat, Bella?, m-a intrebat o voce moale, Cauti pe cineva? Buna, Angela, am salutat eu fata inalta si timida, sperand ca nu am sunat la fel de distrasa cum ma simteam. Da, dar nu cred ca mai vine. Mike a fost rugat sa ramana sa vorbeasca cu Cooper despre nota la fizica, a explicat Angela, presupunand ca pe Mike il cautasem. O sa ajunga imediat. Uite-l, a venit acum. I-a facut cu mana lui Mike, in acelasi timp chemandu-i si pe Ben Cheney si Tyler Crowley la masa, si s-a asezat langa mine. Jessica Stanley si Eric Yorkie au venit si ei in spatele lor. Asa, acum toata lumea e strasa. Super, am zambit. Eram convinsa ca era la fel de fals cum se simtea. N-o sa ghiciti niciodata cine a aparut azi la fizica, a spus Eric, impingandu-si tava cu mancare in momentul in care s-a asezat. Jessica s-a aplecat in fata, nerabdatoare sa afle barfa zilei, si Mike sia rostogolit ochii. Cine? a intrebat Angela politicos, chiar daca se vedea clar ca ea nu aproba tonul scandalos pe care Eric incerca sa-l creeze. Eric a tras adanc aer in piept, cu entuziasmul in ochi, cand un neobisnuit de ursuz Mike l-a intrerupt. Edward Cullen. Tipule! Asta trebuia sa fie marea mea dezvaluire, momentul meu de glorie, s-a lamentat Eric, mimand un fel de rana in piept. Nimic nu se intampla in orasul asta nenorocit si in minutul in care, in sfarsit, am stirea zilei, tu o distrugi. Nici macar nu ai aplicat vreun factor ametitor!
Atitudinea intunecata a lui Mike n-a disparut si el doar a dat din umeri inainte sa muste din sandwich-ul lui. Eu abia daca am observat, prea interesata de anunt. Edward s-a intors? Am incercat sa sune dezisteresat, dar am intrebat prea repede, cu vocea ridicata, fapt ce a facut-o pe Angela sa-mi arunce o privire curioasa pe care am ignorat-o prompt, concentrandu-mi atentia pe Eric. Cand s-a intors Edward? Aparent, s-a intors la scoala, a spus Eric, aplecandu-se in fata. Probabil ca a terminat dezintoxicarea in weekend sau ceva, dar cu siguranta arata de parca ar fi trebuit sa stea acolo mai mult. Cum asa?, am insistat eu. Tresarea si era iritat si asa, ca si cand o lua razna? a intrebat Jessica gata sa se repeada la barfa. Puteam practic sa vad cum rotitele din capul ei se invart, incercand sa rasuceasca povestea in ceva si mai interesant ca sa-i spuna lui Lauren Mallory si prietenelor ei. Nu, a sagetat-o Eric cu o privire neimpresionata. Nu mai ia droguri, Jess. Pe bune, ce se intampla in capul tau? Ai spus ca el avea nevoie sa stea mai mult la dezintoxicare, si-a rostogolit ea ochii, ceea ce inseamna ca este inca dependent. Nu, nu-i asa, s-a contrazis el, ignorand ranjetul lui Ben la argument. inseamna ca nu mai ia droguri, dar ca nu este neaparat gata sa se intoarca in atmosfera extrem de presanta a scolii. Ma rog. Cum arata? am intrebat din nou, sperand ca Jessica sa-si tina gura aia mare si grasa pentru doua minute. Nu crezi ca e pregatit sa se intoarca? Arata de parca se chinuia, a descris animat Eric. Se tragea atat de tare de par, incat m-am gandit ca o sa si-l smulga. Ochii lui aruncau sageti peste tot, in special spre ceas
Pai, asta nu e neobisnuit, a ras Ben, ignorand privirea pumnal pe care i-a aruncat-o Eric cand l-a intrerupt. Cum spuneam, se tot uita la ceas si radia chestia asta, asa, ca o energie nervoasa, nerabdatoare. Eric s-a lasat pe spate in scaun de parca ar fi fost epuizat dupa ce doar ne spusese. Doamne, toata clasa era asa de inhibata de energia frenetica pe care o degaja. Ti-ai fi distrus nervii daca stateai langa el. Era ciudat si inainte, dar acum el parea nu stiu. Periculos poate? Periculos, am repetat eu cu o soapta, imaginandu-mi-l pe Edward stand in locul lui ca un animal in cusca, cu ochii salbatici, si maxilarul inclestat. Era inspaimantator. Eu ii facusem asta? Eu il ranisem pentru ca eram acolo? De ce era asa de salbatic dupa ce reusise sa se controleze atat de tare cum o facuse la lac? N-avea sens. Fratele lui s-a transferat in clasa aia ca sa-l tina sub supraveghere, a adaugat Eric dupa un moment. Care dintre ei?, a intrebat Jessica. Jasper. Edward si Jasper in aceeasi clasa? ochii ei s-au marit. La naiba. Trebuie sa ma mut la fizica. De ce, oh, de ce am ales chimia? Dupa asta iti alegi tu cursurile, Jess? a intrebat Ben, punandu-si un brat in jurul umerilor Angelei. Aparent, se impacasera dupa orice se intamplase la noi acasa. Dupa populatia masculina? Nu, a raspuns Jessica, scotand limba copilareste. Dar nu strica sa ai niste bomboane de baieti la care sa te uiti. Bomboane de baieti? a facut Ben mimand din buze, aratand de parca i se facea greata.
I-am aruncat o privire lui Mike si m-am incruntat cand am vazut ca era inca ursuz, mancand din sandwich-ul lui cu salata de oua. Care era problema lui azi? Toate astea erau din cauza reaparitei lui Edward? E ciudat, a spus Angela, intinzandu-si gatul lung ca sa se uite prin cantina. Niciunul din Culleni nu este azi aici. Nu sunt? a intrebat Eric, ridicandu-se si uitandu-se in jur. Cata discretie, a chicotit Ben, aruncand un morcov in prietenul lui. Esti doar invidios ca nu ai aceleasi miscari de super-camuflare ca mine, a replicat Eric, aruncandu-i morcovul inapoi. Ma intreb de ce nu sunt aici, am vorbit eu, aplecandu-ma spre Angela. Dap, a dat ea din cap, incruntandu-se. Sper ca Edward este bine. Si eu la fel. Am realizat prea tarziu ca toata nerabdarea, frica si ingrijorarea in care ma zbatusem toata dimineata se simteau in vocea mea. Ea mi-a aruncat o privire ciudata care parea similara cu privirea de atotcunoscatoare pe care mi-o arunca Alice si am rosit. Angela mi-a zambit linistitor si m-am simtit usurata ca ea nu avea de gand sa spuna nimic despre grijile evidente pe care mi le faceam pentru Edward. Clopotelul a sunat sfarsitul pranzului si am observat ca eu abia mancasem din tava mea. Am aruncat resturile, in majoritate neatinse, in cos si m-am indreptat spre biologie, dezamagita ca Edward totusi nu avea sa ma intalneasca azi, la scoala. Nerabdarea si entuziasmul pe care le simtisem toata dimineata pareau sa se fi evaporat din corpul meu, lasandu-ma extenuata, deprimata si morocanoasa in timp ce ma impleticeam spre biologie pentru inca o ora nesfarsita despre diviziunea celulelor.
Eram bolumflata cand am intrat in clasa, deprimata ca timpul meu pretios cu Edward imi fusese furat. Ma simteam rau la stomac cand imi faceam griji pentru ce se intamplase de-l facuse pe el (il fortase?) sa plece la jumatatea zilei si daca. sau nu, eram eu cauza acestei disparitii. Le-am facut cu mana de la revedere lui Ben si Angelei, si am intrat in laborator, in spatele lui Mike si Tyler. Aproape ca am intrat in Tyler cand cei doi baieti s-au oprit si au inceput un soi de chestie care implica dat din cap si soapte, si m-am impins ca sa trec printre ei. Nu eram suficient de interesata ca sa ma uit in jur sa vad ce i-a oprit. S-a intamplat ceva? Capul mi-a zvacnit in sus la sunetul de matase al vocii care parea tesuta cu ingrijorare, in ciuda putinelor cuvinte. Edward? Zambetul lui era mic si stramb, dar era acolo. Arati de parca cineva ti-a omorat cainele. Ce s-a intamplat? Am rosit furios. Ce trebuia mai exact sa-i spun? `Mda, eram bosumflata pentru ca am crezut ca ai plecat acasa inainte sa apuc sa te vad`? Nimic. El s-a uitat la mine sceptic, dar decis sa nu insiste pe treaba asta in continuare, alegand in loc de asta sa-mi traga scaunul ca sa ma asez. Multumesc. El n-a raspuns, in schimb si-a trecut mainile prin par. Descrierea lui Eric despre parul lui Edward parea destul de valida acum ca apucasem si eu sa vad. Statea in o mie de directii diferite si era mai ravasit decat il vazusem vreodata. Edward m-a prins ca ma holbam, dar eu am continuat sa-i observ infatisarea. Ochii ii erau de un auriu deschis, insa centrul negru era mai intunecat decat fusese vreodata, inghitind aproape auriul care il inconjura ochii lui erau completati mai departe de umbrele mari,
purpuriu-inchis care ii inconjurau. Pielea ii parea cumva mai palida decat de obicei si energia nervoasa, frenetica, despre care vorbea Eric parea acum aproape tangibila, staruind in aerul din jurul nostru. Fara doar si poate ca Edward era pe muchie. Fii cuminte, a ordonat o voce feminina. Am rupt contactul vizual cu Edward, realizand ca uitasem complet de lumea din afara lui si a ochilor lui intensi si m-am uitat in sus sa o vad pe Rosalie fulgerandu-l cu privirea pe fratele ei. Privirea cu care ne-a sagetat pe amandoi era dura si dadea aceeasi senzatie ca atunci cand esti aruncat in apa inghetata. M-am infiorat si m-am incruntat intrebandu-ma ce facusem de eu eram cea catre care era indreptat avertismentul, cand Edward era de departe mult mai de asteptat sa nu se comporte cum trebuie. Ea s-a asezat chiar in fata mea, un model de postura perfecta, parul ei auriu invaluind-o ca o matase pe spate si umeri. Lee Michaels, baiatul langa care se asezase, s-a uitat la ea pur si simplu siderat, mult prea intimidat ca sa-i spuna ca statea pe locul lui Josh Ericssohn. Din fericire, se parea ca Josh lipsea astazi. Toata clasa a gemut cand profesorul a rotit, cu fata spre clasa, televizorul, un deseu din 1980, care abia mai statea adunat la un loc si care rula filmele doar in partea de sus a ecranului. Caseta pe care a bagat-o in VCR parea sa fie din aceeasi era ca si televizorul, daca nu chiar mai veche, provocand o noua serie de gemete si plangeri din partea clasei. Banner le-a ignorat, scotand un formular genul `completati spatiile goale` pe care sa-l imparta clasei, in loc sa apere caseta sau decizia de a dedica toate cele 90 de minute pentru asta. Edward a completat rapid si fluent casutele pentru raspunsuri. Copiaza astea. A spus el, impingand spre mine foaia lui. M-am uitat la el, intrebandu-l din ochi in legatura cu raspunsul si comanda lui, dar el a dat din cap spre foaie si a insistat tacut sa fac ce mi se ceruse. Am copiat raspunsurile fara sa scot un sunet, abia verificand daca ce spunea acolo avea sens. Mi-a luat aproape cinci minute sa completez formularul semnificativ mai mult decat ii luase lui Edward.
Cum de stii toate raspunsurile astea? am soptit eu, aplecandu-ma spre Edward si simtind valul de energie nervoasa care parea sa-l inconjoare. Banner a verificat raspunsurile pentru rezultat atunci cand eu m-am asezat, a raspuns Edward. Memorie fotografica. Unde ai fost la pranz? La vanatoare. M-am infiorat usor, imaginandu-mi-l pe Edward scufundandu-si dintii mult prea perfecti intr-o caprioara sau intr-un lup. Vanezi de obicei in timpul scolii? Rosalie s-a intors, fulgerandu-ne cu avertismente. Aparent, `vanatoarea` nu era un subiect acceptabil de a fi adus in discutie la ora, in timp ce Banner a stins luminile. Simturile mele pareau sa se fi intensificat cand vederea mi-a fost pierduta temporar inainte sa mi se ajusteze la noua luminozitate. Energia lui Edward parea sa se transforme in intuneric, crescand de la o mica furtuna la o tornada devastatoare, inghitindu-ma cu totul. Mam infiorat din nou, parul de pe ceafa si de pe brate ridicandu-mi-se. Nu. Hmmm? fusesem distrasa de coplesitoarea intensitate a prezentei lui Edward langa mine. Nu ma duc de obicei in timpul scolii. De ce astazi? Am fost intampinata de tacere. Mijindu-mi ochii ca sa incerc sa vad prin intuneric, am cautat sa disting trasaturile lui Edward in incercarea de a vedea la ce se gandea, prin expresia lui, insa eforturile mele au fost in van. Intunericul nu-mi permitea sa citesc in ochii lui si fata ii era o masca de control construit cu grija. Nu eram sigur ca voi fi suficient de puternic.
Cum adica? Ai mai fost la scoala si inainte si am mai fost singuri. Am crezut ca incepe sa fie mai bine. A fost, a confirmat el. Fost? Folosirea trecutului m-a nelinistit si discomfortul meu era completat de cresterea constanta a tensiunii din aerul care ne inconjura. Lacul.a schimbat lucrurile. Cuvintele lui soptite erau dure si chinuite. La ce te referi? Nu acum, Bella. Am scos un sunet din gat, neascunzandu-mi furia cand mi s-a spus `nu acum`. Totul era `nu acum` sau `mai tarziu`. Obosisem sa mai astept. Ce s-a schimbat? Am spus nu acum, vocea lui s-a ridicat usor si spatele lui Rose s-a intepenit. Ochii lui Edward au zburat spre ea, insa ea nu s-a intors. Ce s-a schimbat? am cerut eu, cu vocea joasa, dar serioasa. Edward a scos un sunet de iritare si am putut simti privirea arzatoare din ochii lui, chiar si prin intuneric. Doar spune-mi, am pledat eu, ce s-a schimbat? Tu ai facut. Eu am facut noi am facut, a murmurat el, cuvintele fiind rapide si tremurate; furtuna din jurul nostru urla din ce in ce mai puternic. Ce vrei sa spui? Am lucrat atat de mult sa ma controlez in preajma ta, si aproape ca functiona, dar apoi, la lac . l-am pierdut pe tot. Am auzit o pocnitura distincta si m-am uitat alarmata la mana lui Edward care se odihnea pe masa. Pixul pe care il tinea in maini nu mai era decat aschii de lemn si pulbere de metal. Instinctiv, m-am
intins si mi-am asezat mana peste a lui. Corpul lui Edward s-a intepenit si mana i s-a strans in pumn sub contact, dar am refuzat sa ma retrag, tinandu-mi mana ferm apasata pe a lui. Inima a inceput sa-mi bata atat de tare si de repede ca o puteam auzi in urechi o simteam cum mi se izbeste de coaste. Ochii mei au scanat rapid camera si am inghitit greu, realizand ce riscam. Daca treaba asta avea sa devina urata, nu as fi fost singura care ar fi avut de suferit. Bella. Vocea lui Edward era gatuita, si totusi, mi-am apasat si mai tare mana peste a lui. Poti sa faci asta, Edward. Noi putem sa facem asta. Fata proasta, a suierat Rosalie, intorcandu-se spre mine. Domnisoara Hale, ochii in fata. Domnisoara Swan si Domnule Cullen, tineti-va de mana in timpul vostru liber. Toti trei ne-am intors sa-l privim pe Dl. Banner, Edward profitand de oportunitatea creata de mica distragere ca sa-si traga mana de sub a mea. Restul clasei s-a intors sa se holbeze la noi si eu eram recunoscatoare paturii de intuneric cand am simtit cum fata imi arde de jena. Ochii la film. Acele formulare trebuie predate la sfarsitul orei, a ordonat Banner si clasa s-a intors, desi in sila, la filmul depasit care rula linistit in fata clasei. Edward, vorbeste cu mine, am soptit incet. Era aporape ca o respiratie, dar stiam ca el aude. Dupa ora, a promis el. Uita-te la film. Fara tragere de inima, m-am intors sa urmaresc filmul, incruntanduma la diagramele animate prost care disecau si explicau singure pe ecranul stricat. Mi se parea ca trecusera cinci ore cand a sunat clopotelul, anuntand schimbarea orelor.
Am mers rapid la dulapul meu, Edward urmandu-ma indeaproape, in spatele meu, dupa ce i-a soptit ceva lui Rosalie. Ea parea neimpresionata, dar a dat din cap acceptand. Urmeaza-ma, a spus Edward incet, intinzandu-mi o mana. Eu miam pus o mana tremuranda in a lui si m-am minunat de cat de mica parea a mea in a lui, atat de gratioasa, de mare. Era o distragere placuta de la a observa cum toata lumea se holba la noi, in timp ce ieseam pe usa frontala din cladirea aripii C. El m-a condus departe de scoala, luand-o pe langa parcare, spre marginea de unde incepea padurea. L-am urmat, apucandu-ma strans de mana lui. Mi-am aruncat privirea inapoi spre scoala, pe jumatate asteptandu-ma sa vad pe unul dintre Culleni cum ne priveste sau ne urmareste aproape, in spate, dar am observat ca nu era nimeni la vedere. Edward m-a tras in spatele unui tufis des si unui imens cedru acoperit cu muschi. Scoala era totusi aproape si o puteam vedea, dar ar fi fost dificil, daca nu imposibil, ca cineva sa ne vada. Alice e in masina aia, urmarindu-ne, a dat Edward din cap spre o masina neagra, luxoasa, din parcare. N-am putut aprecia de la distanta, dar parea mult mai scumpa decat orice alt vehicul din parcare, chiar daca nu iesea in mod special in evidenta. Pentru orice eventualitate. Corect, mi-am aruncat nervoasa privirea spre geamurile masinii si am vazut o silueta, ca o umbra, stand pe bancheta din spate. Stateam stanjenita, simtind greutatea ochilor lui Edward pe mine. La ce te refereai cand ai spus ca am schimbat? am intrebat dupa cateva momente de tacere tensionata. Energia frenetica inca radia din Edward de parca ar fi fost incarcat cu electricitate. Nu poti sa o simti? m-a intrebat el; ochii i s-au intunecat, negrul incepand sa cucereasca auriul.
Am gemut la intensitatea privirii lui si am pasit in spate, oprindu-ma brusc cand am realizat ca ma dadusem inapoi in trunchiul cedrului. Sa o simt? Te rog inceteaza sa mai repeti tot ce spun eu si raspunde la intrebarile mele, Bella, a pledat Edward, cu ochii indurerati. Eu innebunesc aici. Incerc sa te resping si tu continui sa te uiti la mine cu ochii aia inocenti de caprioaraatingandu-ma cand asta e ultimul lucru pe care ar trebui sa-l faci. I-i-imi pare rau.imi pare rau, m-am balbait eu, respiratia accelerandu-mi-se si am putut sa simt adrenalina curgandu-mi prin vene. Continui sa impingi limitele, Bella, a continuat Edward, dar ochii i sau mijit, concentrandu-se pe buza mea de jos, pe care eu mi-o muscam din cauza ticului nervos. I-am dat drumul, constienta fiind de intensitatea privirii lui fixe si ochii lui s-au concentrat in continuare pe umflatura rosie de pe buza mea muscata. Si ce e cel mai rau e ca tu nici macar nu-ti dai seama. Nu vroiam sa repet ce spusese el, asa ca doar m-am uitat la el nerabdatoare, asteptandu-l sa clarifice. Devenisem din ce in ce mai cosnstienta de proximitatea mai apropiata decat niciodata a lui Edward, insa, in loc sa simt frica, energia frenetica era magnetica si electrizanta, atragandu-ma spre el. Mi-a trebuit toata puterea de vointa ca sa-mi tin bratele la locul lor si sa nu se intinda sa-l atinga. Incerc sa fiu prietenul tau, dar este asa de greu. Este imposibil, Bella. Vocea lui era intuneric si seductie. Era vocea vampirului vanand, frumoasa, irezistibila si la fel de ademenitoare ca asternuturile din matase care iti mangaie pielea goala. Pentru ca vrei sa ma omori? vocea mi-a tremurat cand cuvintele miau scapat de pe buze. Asta e doar o parte, Bella, Edward s-a uitat in intunericul padurii din spate. Vreau mult mai mult de atat. Am inghetat sub privirea de onix si topaz, cand ochii lui i-au intalnit pe ai mei, pierzandu-ma in adancimile intunericului si aurului. Era ceva
ce se ascundea chiar sub suprafata lor, ceva ce abia era retinut si urland sa se elibereze. Nu pot sa fiu prietenul tau, Bella, a repetat el. Este imposibil. De ce? De ce e imposibil? am simtit cum lacrimile imi umezesc ochii. Clipind furioasa ca sa le inlatur, am facut ceva de negandit si m-am intins inainte, agatandu-ma de haina gri al lui Edward, tragandu-l mai aproape de mine. Stiam ca gestul meu slab nu l-ar fi putut opri de fapt niciodata. Suntem prieteni de atata timp. N-o sa renunt la tine. Edward s-a uitat la degetele mele, incheieturile fiindu-mi albe de cat de strans tineam materialul moale, dar nu le-a inlaturat. Nu poti sa-mi spui asa ceva si sa nu-mi spui si de ce, am insistat eu, tragand tare de haina inca o data. Stiam ca Edward putea rezista stransorii mele fara macar sa incerce, dar si-a permis sa fie tras mai aproape. Nu putem fi prieteni pentru ca eu vreau mai mult de atat, ochii ii erau impaciuitori, cersind iertarea. Te iubesc, Bella. Acolo, la lac. eueu n-am putut sa ma opresc. Vroiam sa te sarut aproape am facut-o. Fantoma sarutului lui mi-a ars pe buze, gheata arzand. Te iubesc si nu pot sa ma opresc, a continuat el cu regret in ochi, rugandu-ma sa inteleg. Vampirii nu se schimba. Cand ne indragostim, este ceva instantaneu si etern. Niciodata nu o sa pot sa nu te iubesc, indiferent cat de tare as incerca. Nu pot sa fiu prietenul tau. Imi pare rau. Edward te iubeste. Intotdeauna a facut-o. Intotdeauna o va face. El. Te. Iubeste. Trebuie sa plec definitiv de data asta, a spus el usor, ochii intorcandu-i-se spre pamant. Nu incerca sa ma gasestiNu pot sa mai fac asta din nou. Nu te mai pot pierde si a doua oara. Dar
Te rog, Bella. Da-mi drumul. Si-a pus mainile peste ale mele, dar nu mi le-a smuls de pe haina lui asa cum ma asteptam sa o faca. M-am agatat si mai tare, rasucindu-i haina spre mine, tragandu-l din nou mai aproape. El si-a permis sa se miste mai aproape, corpul lui lipindu-se acum de al meu. Energia s-a intensificat din nou, coplesitoare, intoxicanta, incitanta Dar am inceput eu din nou. Nu pot Si eu te iubesc, Edward, l-am intrerupt eu, impingandu-ma in el, dorind ca el sa simta cum inima mea goneste pentru el, sangele meu pulseaza pentru el si doar pentru el. Puteam simti adevarul din cuvintele mele in momentul in care mi-au iesit de pe buze. Intotdeauna simtisem asa. Cand a murit, eu n-am mai putut sa trec peste asta si stiam acum ca se intamplase asa pentru ca il iubeam. Nu puteam merge mai departe cand el era inca acolo, undeva, si eu il iubeam, vesnic, il iubeam. Tu nu crezi asta, a raspuns Edward, cu fata inca indurerata, dar cu ochii mariti, o boare de speranta ascunsa in intuneric. Te iubesc, Edward Anthony Masen Cullen. Am sarutat degetele palide care se odihneau bland pe mana mea dreapta, simtind marmura inghetata a pielii lui sub caldura buzelor mele moi. Cu o mana ezitanta, Edward s-a intins, inconjurandu-mi obrazul cu blandete, ca si cand ar fi fost facut din panza de paianjen, gata sa se destrame si sa se rupa sub atingerea lui inghetata. Te iubesc, am respirat usor. Ochii mi-au fluturat inchizandu-se si el s-a aplecat, respiratia lui rece fiind ca cea mai blanda briza pe pielea mea infierbantata, parfumul lui, innebunitor. Am respirat adanc, ravnind mai mult.
Pot sa te sarut? m-a intrebat el incet, buzele lui maingaindu-mi buza de jos, cautand permisiunea. Un fior de excitare m-a cuprins pe toata sira spinarii, si m-am intins inainte ca raspuns, apasandu-mi buzele de ale lui. Bratele lui s-au miscat de o parte si de alta a mea, tinandu-ma prizoniera intre copac si trupul lui. S-a lasat in sarut, adancindu-l, si eu m-am pierdut in senzatia coplesitoare a imbratisarii. L-am tras si mai aproape, simtind intinderea solida a pieptului lui presata pe al meu. Senzatia buzelor lui era dincolo de orice inchipuire si deasupra a tot ce experimentasem vreodata. Mi-am deschis gura, ezitant, dorind sa merg mai departe, dar Edward s-a tras inapoi. Ochii lui erau umbriti si intunecati, in mod evident ravnind la mai mult, dar s-a indepartat de mine. Urmandu-i exemplul, am pasit in lateral, departe de copac si m-am impiedicat cativa pasi in spate. Wow, am oftat, fericita. Intens, a ranjit Edward, zambetul larg necuprinzandu-i insa si ochii. Extraordinar, am chicotit eu prosteste din cauza excitarii si a fanteziei. Periculos, a marait Edward, expresia lui devenind si mai intunecata. Vreau mult mai mult decat doar asta. Am inghitit cu greutate, dar n-am spus nimic ca raspuns, chiar daca vroiam cu disperare sa-l contrazic. Nimic atat de infiorator, si divin, si perfect nu putea fi rau. Trebuie sa fim mai atenti, a avertizat el. Asta a fost prea intens sila dracu. Nu-mi pot pierde controlul cu tine. Niciodata, nici macar o data, nici pentru o fractiune de secunda. Am dat din cap, realizand cat de usor as fi putut muri chiar atunci. No sa te presez, am promis eu, completand rapid, O sa incerc sa nu te presez.
Expresia lui Edward era severa, dar m-a cuibarit in bratele lui, sarutandu-ma cast pe cap, inainte sa se traga din nou de langa mine. Devine mai usor sa rezist la asta, el si-a trecut un deget peste gatul meu, apasand pe vena unde sangele meu pulsa nebuneste din inima mea galopanta. Acum pot sa respir in preajma ta, sa te ating sa te sarut Am chicotit, imbujorandu-ma. Un singur sarut si fusesem redusa la o baltoaca imbatata si ametita de dragoste. Asta e acel ceva la care e mai greu sa rezist, a facut un gest cu mana care indica restul fiintei mele inainte sa ma sarute din nou pe crestetul capului. Tu o sa fii moartea mea, Isabella Marie Swan. As muri pentru tine, am promis solemn. Edward s-a incruntat si a oftat. De asta mi-e frica.
meu, chiar pe inima mea. Confuzia lui era evidenta, dar expresia de durere din ochi i-a ramas constanta. Asezandu-mi propria mana peste a lui, i-am apasat-o, dorind ca el sa simta viata din mine. Simti asta? El a incercat sa-si traga mana, dar eu l-am prins repede si el mi-a permis sa-i tin mana peste pieptul meu. Nu m-ai omorat, Edward. Nu sunt pe moarte. Din contra, sunt mai vie acum decat am fost de foarte mult timp. El si-a miscat mana in sus, spre umerii mei si a inceput sa-mi mangaie usor gatul, concentrandu-se pe punctul unde pulsul mi-era cel mai puternic. Am gemut cand el s-a aplecat, buzele lui inghetate trecand usor de-a lungul gatului meu, in cel mai fin si mai usor sarut, ca o soapta. A inspirat adanc, savurand senzatia si aroma, in timp ce eu stateam complet nemiscata; temandu-ma sa nu distrug crapatura asta din armura pe care el o construise in jurul noastru. Abia am putut sa aud maraitul catifelat care i-a scapat de pe buze atunci cand mi-a sarutat din nou gatul. S-a tras inapoi cu un efort considerabil, ochii intunecandu-i-se din cauza senzatiilor, iar eu am simtit cum obrajii imi iau foc sub intensitatea privirii lui. Ar trebui sa ne indepartam de scoala. Vocea ii era ragusita si s-a fortat sa-si recapete controlul atent conceput. Am dat din cap, neavand incredere in vocea mea. Mainile imi tremurau usor, asa ca le-am indesat in buzunarele jeansilor mei, dorindu-mi sa se potoleasca. El a intins o mana spre mine si eu mi-am asezat-o pe a mea in a lui, ezitant, asteptandu-ma ca el sa-si infasoare degetele in jurul alor mele, dar, in loc de asta, el s-a ghemuit si mi-a infasurat mana in jurul gatului sau. Eu am facut acelasi lucru si cu bratul celalalt si m-am tinut strans, stiind ce avea sa urmeze. Infasurandu-mi picioarele in jurul taliei lui si agatandu-ma de spatele lui cu toata forta mea, el a sarit inainte intr-o explozie de viteza, ferindu-se de crengi si ierburi fara niciun pic de efort. Pini verzi si pamant intunecat mi-au fulgerat prin ochi, mult prea repede pentru ca sa ma pot concentra pe ceva. Mi-am inchis cu
putere ochii, dorindu-mi sa-mi pastrez calmul si stomacul la locul lui. Muschii lui Edward se miscau fluid sub mine, insa miscarea ramanea usoara si gratioasa. Singura indicatie, pe care o puteam inregistra fara sa pot vedea, ca alergam cu asemenea viteza, era vantul care imi spulbera si-mi rasucea parul in jurul capului. Nu stiam cat timp a alergat Edward, sau in ce directie ne indreptam. Eram mult prea speriata sa-mi deschid ochii si am ales sa ma pierd in senzatia si parfumul lui Edward. Parfumul lui era minunat, un amestec de natura, sapun si cumva, raze de soare. Am zambit in haina lui, gandindu-ma la ironia ca un vampir sa miroasa a soare. Mi-a luat cateva momente sa realizez ca Edward se oprise. Probabil ca as fi ramas agatata de spatele lui, pierduta in esenta prezentei sale, daca nu mi-ar fi desprins el bratele din jurul gatului lui si n-ar fi incercat sa ma lase jos, pe pamant. Scuze, am rosit eu, impleticindu-ma pe picioare. Mainile lui erau pe mine instantaneu, tinandu-ma pe picioare pana cand mi-am regasit echilibrul. In aparenta, alergatul cu Edward avea aceleasi efecte ca datul jos dintr-un roller-coaster extrem de grozav. De ce evadarea asta asa de brusca? Alice, a raspuns Edward, uitandu-se peste umar de parca s-ar fi asteptat ca ea sa fie chiar in spatele lui. Avea de gand sa vina si sa inceapa sa planifice nunta. Nunta? Mi-am simtit fata albindu-se, apoi inrosindu-se, in ciuda efortului de a ma controla. Stiam ca Edward a auzit felul in care cuvantul a trasmis o unda de panica prin corpul meu, facandu-mi inima sa bubuie innebunita, lovindu-se de coaste. Nu-ti face griji pentru asta, m-a linistit el, tinandu-mi mana si mangaindu-mi dosul palmei cu degetul. Alice are tot felul de idei ciudate in capul ei. Nu trebuie sa-i dai prea multa atentie. Eu asa fac. Am studiat expresia lui Edward, nefiind sigura cat de adevarata fusese ultima lui afirmatie, dar el s-a intors inainte ca eu sa il pot chestiona in continuare. Mie mi se parea ca toata lumea acorda foarte multa atentie cuvintelor lui Alice.
El a inceput sa mearga, luandu-ma dupa el, cu degetele impletite cu ale mele, si eu m-am uitat imprejur, surprinsa sa descopar ca eram inapoi la casa lui Edward. M-ai adus la tine acasa? Nu puteam sa stam la scoala, a chicotit el, strangandu-mi mana. Motivul pentru care am chiulit de la ore a fost sa plecam de pe proprietatea scolii. Corect, am expirat eu, uitandu-ma in sus la casa moderna. Carlisle si Esme sunt acasa? Nu. O sa vina si ei curand, dar n-o sa ne deranjeze pentru o vreme. M-a condus prin usile mari de sticla, ajutandu-ma sa-mi scot haina, in timp ce-mi scoteam pantofii, la intrare. El a agatat hainele noastre intr-un cuier si eu m-am uitat in jur, inca minunata ca vampirii locuiau aici, intr-o casa atat de putin diferita de una a oamenilor. Era o realizare ciudata a faptului ca pana si eu as fi fost in continuare o ignoranta daca nu l-as fi recunoscut pe Edward. As fi fost in continuare ignoranta la vietile lor duble, daca ei n-ar fi ales sa ma primeasca in lumea lor. La ce te gandesti? M-am uitat la Edward, care se sprijinea de perete, cu bratele incrucisate pe piept si cu un zambet amuzat pe fata. Arata ca un manechin intr-o revista de moda celebra, asa cum era, cu trasaturile lui clar definite, pielea palida, fara cusur, si parul ravasit in perfectiune. Te tot uiti prin casa de parca peretii ar sta sa cada pe tine in orice clipa. Am oftat, stiind ca fusesem prinsa. Doar ca e asa de normal aici. Mi-am fluturat mainile in jur spre canapelele din piele uzate, spre florile proaspat taiate dintr-o vaza, spre bolul cu bomboane mentolate de pe un dulap de bucatarie. Ei nici macar nu puteau manca bomboane mentolate. Banuiesc ca astept doar ca senzatia acestei iluzii sa se destrame si sa va descopar pe voi si adevaratele voastre personalitati. Sicrie, pereti din piatra mucegaiti, panze de paianjen si umbre infricosatoare? Chestii care incep sa misune noaptea? Edward a
inceput sa chicoteasca intr-un mod placut; surprinzator de comfortabil avand in vedere declaratia mea stanjenitoare. Ceva de genul asta, am dat eu din cap jenata, uitandu-ma in jos la picioarele mele. El mi-a ridicat barbia, tinandu-ma in asa fel incat sa ma pot uita direct in ochii lui. Nu te rusina, Bella. E normal sa te intrebi in legatura cu lucrurile astea. Pana si eu am cautat sicrie cand am realizat ce devenisem. Pe bune? El a dat din cap, ochii incretindu-i-se la colturi. Apropo, nu e niciun sicriu pe aici. Promit. Si n-o lasa pe Esme sa afle ca ai suspectat in secret asemenea lucruri grotesti. A petrecut o gramada de timp si a facut mari eforturi ca sa creeze locul asta. Ea a creat asta? Edward a dat din cap si m-a condus intr-o camera de la primul etaj, in care nu mai fusesem pana atunci. M-am uitat inauntru cu curiozitate si am fost surprinsa sa vad un birou mic si comfortabil. Paleta de culori era calda si in nuantele pamantului, contrastand clar cu albul imaculat si cremul din restul casei. Asta este biroul lui Esme, a explicat el, tragand un scaun imbracat in piele, ca sa ma asez. Imediat ce m-am asezat, el a scos un album gros si l-a asezat pe biroul mare, din lemn, din fata mea. Si astea sunt niste fotografii cu munca pe care a facut-o in trecut. M-am uitat la pozele din album, admirand munca care era infatisata. Fiecare poza arata gata sa fie publicata intr-o revista de amenajari interioare, casele pe care le prezentau variind de la comfortul rural la modernismul minimalist. Atentia asupra detaliilor si impletirea temelor nu au scapat nici macar ochilor mei neinstruiti. Sunt minunate. Esme a creat toate astea? Da. Ea a facut si designul pentru cladirile unei companii din LA, a explicat el, adunand pozele si punandu-le la loc in albumul de piele. E foarte talentata in ce face.
Nu stiam, am spus, foindu-ma, realizand ca nu acordasem timp sa invat prea multe despre familia lui Edward. Stiam ca Carlisle e doctor, dar Esme nu a pomenit niciodata de munca ei. Ea e foarte modesta in legatura cu ce face, a raspuns Edward. Nu vorbeste de propriile realizari. Prefera sa ne ridice pe noi, ceilalti, in slavi. Am dat din cap, uitandu-ma inca o data prin biroul placut, observand cateva fotografii de familie asezate prin camera. M-am ridicat de pe scaun si am luat o rama cu o fotografie in care Edward era aplecat peste pian, parul cazandu-i pe fata, neobservand complet aparatul de fotografiat. Asta e o poza minunata. Edward s-a uitat la ea si a dat din cap. Jasper a facut poza asta cand eu cantam. Era prima data cand mi s-a permis sa cant la pianul cu coada. Permis? Edward a chicotit, sunetul umpland camera mica. Cand esti transformat se intampla multe lucruri cu care trebuie sa te acomodezi. Exista o diferenta uriasa intre puterea umana si puterea unui vampir. Doar nu -, am gemut eu, ochii marindu-mi-se in timp ce-mi imaginam ce a vrut sa spuna. De cinci ori, a admis el rusinat. Rosalie credea ca o sa fim descoperiti cu certitudine, distrugand cinci piane intr-un timp atat de scurt. Ea credea ca sunt ridicol ca inca mai incerc, dar Esme nu m-a lasat sa abandonez. Ea stia cat de mult imi placea sa cant si linistea pe care acest lucru mi-o aducea. Ai distrus cinci piane cu coada incercand sa canti la ele? Nu erau piane cu coada, a ras el, dar da, cinci piane au fost victimele in batalia asta. De la al treilea pian ma gandeam ca deja ma perfectionasem, dar apoi am ajuns la partile cu adevarat pasionale din piese si m-am pierdut in muzica. Fildesul s-a transformat in praf sub degetele mele. Al saselea pian a supravietuit si Carlisle a crezut
ca sunt suficient de pregatit ca sa pot canta la un pian adevarat. Mi-a luat aproape doi ani. Ei aveau deja un pian inainte ca tu sa li te alaturi? am intrebat, cu ochii mariti la gandul ca i-a luat doi ani doar ca sa fie in stare sa atinga pianul fara sa-l distruga. Fildesul in praf?? Rosalie canta, chiar daca in perioada asta foarte rar. E ambitioasa si nu-i place sa cante in preajma mea, in ciuda faptului ca nu e o competitie. Si lui Esme ii place sa cante, chiar daca ea nu a fost niciodata instruita cum se cuvine. Ea a spus ca mama ei a invatat-o. Nu ma lasa sa o invat. M-am uitat in jos la poza din mainile mele, admirand totala concentrare si intensitatea de pe fata lui Edward, partial in umbra, tensiunea si gratia din pozitionarea mainilor lui si felul in care intregul lui corp parea sa se contopeasca cu muzica si pianul. Aproape ca puteam sa aud melodia. Nu se vede, dar Esme era ghemuita chiar in stanga mea, icnind de fiecare data cand intensitatea piesei crestea. Ea ma iubeste si are incredere in mine, dar are pianul ala de saizeci de ani. Ar fi complet distrusa daca s-ar intampla ceva cu el. Edward era inca nou in viata asta, si totusi, cunostintele lui despre istoria familiei si conexiunea lui cu ei era mai presus de orice imi imaginasem. De ce imi spui mie toate astea? am intrebat, punand poza inapoi pe birou. Nu vreau sa par nerecunoscatoare sau ceva, dar mi se pare ca exista un motiv ascuns in toate astea. Zambetul a palit pe fata lui Edward si el a dat din cap, aproband ca avea motive ascunse ca sa-mi spuna toate astea. Tu ma accepti in felul in care sunt pentru ca stii cine eram odata. In ciuda a toate astea, a facut un gest spre corpul lui, iti amintesti de mine cum eram cand eram uman si inca te gandesti la mine ca la un om. L-am privit tacuta, asteptand sa vad unde vroia sa ajunga.
Vad felul cum te uiti la ceilalti la familia mea si este evident ca esti inca stanjenita in preajma lor. In primul rand ii vezi ca vampiri si apoi ca persoane. Am deschis gura ca sa protestez, dar Edward si-a asezat doua degete pe buzele mele. Nu nega, Bella. Poate ca nu sunt in stare sati citesc mintea, dar fata ta e ca o carte deschisa. Nu ai incredere in ei. Ei sunt inca niste monstri pentru tine. Precautia ta e justificata, nu ma intelege gresit, as fi mult mai speriat daca ai fi ok cu ei, dar pot sa spun ca ti-este frica cand ei sunt in preajma. Poate, am acceptat eu ezitant. Nu era ca si cand as fi alergat urland de fiecare data cand ii vedeam, dar nu puteam sa neg faptul ca eram nervoasa si ma simteam incomfortabil in preajma celorlalti. Eu vreau doar sa vezi cine sunt ei, a aratat el din cap spre biroul lui Esme. Nu mai sunt muritori, dar ei inca au sperante, vise, ocupatii si istorii. Ei nu sunt diferiti de mine. I-am ranit sentimentele lui Esme, nu-i asa? am intrebat, percepand motivul ascuns pentru care Edward alesese biroul ei pentru a purta conversatia asta. Ea n-a spus niciodata nimic despre asta, dar isi facea griji in legatura cu asta noaptea trecuta, a explicat Edward. Ea n-a realizat ca eu ascultam. Am alunecat la loc in scaun, dandu-mi seama cat de jalnica ma simteam. Esme nu fusese decat buna si primitoare cu mine si eu probabil ca inca o priveam ca pe o creatura din laguna neagra, de fiecare data cand vorbeam cu ea. Nu fii suparata, m-a linistit Edward, asezandu-si o mana pe umarul meu, mangaindu-mi din nou gatul. Ca sa fiu sincer, ti-am dat tot felul de mesaje amestecate despre cum sa reactionezi. Stai departe, nu pleca, stai departe, ai incredere in mine, sa-ti fie teama de mine, am soptit eu, intr-un fel satisfacuta de vina care juca pe fata lui Edward, tragand de colturile gurii lui. Ma tot invartise in cercuri de saptamani bune.
Imi pare rau, e ceva nou pentru mine. E nou pentru noi toti. I-am strans mana ca sa-i arat ca am inteles si vina a disparut, un zambet mic curbandu-i buzele. Asadar, Esme este designer de interior si arhitect? Mmhmm Jasper face niste fotografii incredibile, am aratat eu spre poza lui Edward. El le-a facut pe toate astea? Da. Era fotograf in ultima lui viata Ultima viata? Edward s-a lasat in scaunul de langa mine. Noi nu imbatranim, niciodata, asa ca nu prea putem sa stam in acelasi loc prea mult. Oamenii ar deveni suspiciosi si ar incepe sa puna intrebari. Ei incep noi vieti la fiecare cativa ani nume noi, locuri noi, totul nou. O iau de la capat si stau acolo cat de mult se poate pana cand trebuie sa se mute din nou. Ultima viata a fost in Oregon? Da, sub numele de Brandon. Edward si-a trecut o mana prin par si a aratat cu capul spre o poza a lui Alice dansand sub crengile unei gradini imense, din perioada Romantica. Asta este adevaratul nume de familie al lui Alice. Al cui este numele de Cullen? am intrebat, aplecandu-ma in fata, curioasa. Al lui Carlisle, a zambit Edward. Curlisle Cullen, Esme Platt, Rosalie Hale, Emmett McCarty, Jasper Whitlock si Mary Alice Brandon. Ei se rotesc in jurul acestor nume de fiecare data cand o iau de la inceput, cu exceptia lui Rosalie care refuza sa fie altcineva decat ea insasi. Suna a Rosalie. O sa folositi si Masen,la un moment dat? am intrebat si Edward a dat din cap ca raspuns. Mary Alice?
Alice uraste numele de Mary, a ras el. A spus ca e prea plat si plictisitor pentru a descrie o fata atat de unica cum este ea. Huh, am facut eu, nestiind sigur ce altceva sa spun. Vorbind de Edward! Alice a aparut in usa, cu mainile in solduri si cu o privire care ar fi putut sa ucida, in timp ce il privea fix pe Edward. De ce ai disparut asa? Stii ca vroiam sa vorbesc cu tine. Ai fi speriat-o pe Bella, s-a aparat Edward, fara sa arate vreun semn de ingrijorare in timp ce Alice a plutit mai aproape de el. Initial am crezut ca ea era furioasa pe fratele ei, dar parea ca era mai mult frustrata decat altceva. Ba nu, si tu nu ai cum sa stii asta cu siguranta. Ultima data cand am verificat, tu nu puteai sa vezi viitorul. Stiu la ce te gandeai si o stiu pe Bella. Erai pe cale sa o faci sa o ia la goana, tipand si blestemand. De ce?, am intrebat eu, iritata ca ei vorbeau despre mine de parca n-as fi stat chiar acolo, intre ei, ca un elefant rozaliu si stralucitor. N-am glumit cand ti-am zis ca Alice deja planuia nunta, a oftat Edward, ciupindu-se de puntea nasului. N-aveam de gand sa spun nimic despre asta cu voce tare, a spus Alice cand s-a asezat usor pe coltul biroului. Vroiam doar sa va felicit. Ar cam fi timpul sa realizati inevitabilul si sa incetati sa mai fugiti de el. Noi niciodata nu am fugit e destin, a raspuns sec Edward. Noi fugeam de tine si de profetiile tale auto-implinite pe care incerci sa le treci drept destin. Am ales sa ignor faptul ca Alice inca nu negase acuzatia ca ar planui nunta, si ca Edward a folosit cuvantul `destin`.
Cum doresti, a dat Alice din umeri. Esti rapid, Edward Cullen, dar nu ma poti depasi pentru totdeauna. Chiar n-ai nicio sansa, Bella, draga mea. N-a vrut sa o spuna in felul asta infricosator, de vampir, a clarificat Edward, uitandu-se la mine intelegator. A spus-o intr-un fel mai bizar, vrand sa faca din tine, papusa ei personala Barbie. Am inghitit cu greutate. Ceva imi spunea ca vampirul Alice era mai putin infricosator decat a doua varianta. Ce faceti in biroul lui Esme? a intrebat Alice, schimband subiectul intorcandu-se si vazand albumul care inca statea asezat pe suprafata lemnoasa. Ii aratam Bellei ce face Esme. Nu-i asa ca munca ei este magnifica? a intrebat Alice, un zambet orbitor izbucnindu-i pe fata. De-abia astept pana cand Jasper si cu mine o sa ne putem muta din nou din casa. Ultima casa pe care ea a creat-o pentru noi era uluitoare. Ea a scos un teanc de poze din album, trecand prin ele cu repeziciune, mult mai repede decat puteau urmari ochii mei. M-am uitat la Edward si el o urmarea pe micuta fata cu la fel de mult interes ca si mine. Un teanc mai mic de poze fusese separat din celalalt si Alice le-a imprastiat pe masa ca sa le putem vedea. Prima poza arata casa comfortabila, rustica pe care eu o iubeam. Accente calde de lemn, scari cu un aspect comfortabil, mobila de dimesiuni foarte mari si impletituri caracteristice stilului. Aceasta este o cabana din grinzi de lemn pe care ea a construit-o pentru mine si Jasper cand ne-am casatorit. Erau primii cativa ani cu familia si locuiam in Muntii Stancosi. Ea a stilizat-o asa pentru Jasper, stiind ca el inca se zbatea sa se adapteze la acest stil de viata. A doua poza era o camera romantica umpluta cu mobila frantuzeasca de Provence, voaluri si accente pastelate. Camera asta era dormitorul matrimonial din apartamentul pe care l-a decorat pentru
Rose si Emmett, ultima oara cand ei s-au casatorit. Aceasta tema se intalnea peste tot prin apartament. Parea o casa pentru un cap incoronat al Frantei, care se potrivea perfect pentru Rosalie, chiar daca Emmett arata un pic cam nelalocul lui langa portelanuri fine si dantele. Mi-am permis sa chicotesc la poza siluetei mari, musculoase a lui Emmett, inconjurat de dantela delicata si decoruri pastelate de printesa. Aceasta este casa pe care ea a creat-o pentru ea si pentru Carlisle pe Insula Esme, a spus Alice, aratand spre ultima poza. Insula Esme? a intrebat Edward inainte ca eu sa fiu in stare. Carlisle nu ti-a spus despre Insula Esme? a intrebat Alice cu ochii mariti de surpriza. Nu, sprancenele lui Edward incruntandu-se usor, iar eu m-am trezit zambind la reactia lui. Edward urase intotdeauna sa fie lasat pe dinafara. El ar fi fost o enciclopedie a cunoasterii pe doua picioare daca ar fi fost posibil. Este cel mai romantic lucru, a explicat ea, degetele ei trecand usor peste poza. Imaginea prezenta o platforma deschisa spre oceanul luminat de luna. Mobila modesta, din bambus, cu accente albe, decora platforma, si podelele din lemn lacuit reflectau lumina moale a lunii. Carlisle i-a cumparat lui Esme o insula si a dus-o acolo in luna lor de miere. Din cand in cand ei se intorc acolo ca sa evadeze si sa se redescopere unul pe celalalt. Este uluitor cum ei sunt in stare sa se indragosteasca unul de celalalt din nou si din nou, chiar si dupa toti acesti ani. Nu pot decat sa sper ca eu si Jasper vom reusi sa avem ce au ei. Un zambet viclean a aparut pe fata ei cand ochii i s-au intors spre mine. Alice, a prevenit-o Edward si zambetul a disparut. Bine, s-a bosumflat ea. Trebuie sa plec acum, Bella. Cu tine vorbesc mai tarziu, Edward.
Despre ce a fost vorba? Nimic, a oftat Edward. Doar Alice fiind Alice. El a adunat pozele si le-a pus la loc in album inainte de a-l aseza de unde-l scosese. Vrei sa mergem in camera mea? Am dat din cap, sperand ca Edward era prea distras de Alice ca sa auda felul in care inima mea a fluturat la gandul asta. M-am ridicat si am mers spre usa, tacut incantata cand el si-a asezat o mana pe curbura spatelui meu, potrivindu-si pasul cu al meu, in timp ce urcam treptele si apoi intram in camera lui. Asezandu-ma pe canapeaua lui din piele neagra, mi-am asezat mainile pe genunchi, incercand sa stau locului. Edward parea clar mai relaxat atunci cand a intrat in camera, inapoi in spatiul lui personal. El s-a trantit pe canapea langa mine, in felul in care o facea atunci cand era om, tolanindu-se si aruncandu-si un brat peste canapea. Adaugarea greutatii lui mi-a rupt echilibrul in care stateam si m-am prabusit spre el pana cand mana mea era apasata ferm pe pieptul lui. Uitandu-ma in sus, la fata lui, am fost izbita de cat de frumos era el de atat de aproape. Avea sa ramana prizonier in aceasta fata pentru totdeauna, prins intre adolescenta si barbatie cu pielea lui neteda, liniile ascutite ale maxilarului lui nou maturizat, si profunda inocenta a ochilor lui. Era rapitor de frumos si adolescenta din mine a icnit realizand ca eu nu as fi niciodata atat de izbitoare ca el. La ce te gandesti? a intrebat el din nou, luandu-mi o suvita de par din ochi si asezandu-mi-o dupa ureche. Inima mea a tresarit cand degetele lui au ramas acolo, trasand curbura urechii mele inainte sa se miste in jos, pe gat, oprindu-se in scobitura lui. Dorinta brusca sa-l trag mai aproape, sa-l las sa simta mai mult, era coplesitoare si am rosit la gandurile mele. Aduna-te, Swan.
M-am uitat in sus la Edward si am simtit cum o flacara izbucneste in mine. Ochii lui erau fixati pe buza mea de jos, intunecati de dorinta, atunci cand s-a aplecat spre mine. Respirand cu greutate, a inspirat parfumul meu de parca ar fi fost un drog intoxicant. Privirea din ochii lui era oricum, mai putin inocenta, mainile lui alunecand in jos, de la scobitura gatului meu, abia atingandu-mi marginea sanului, inainte sa se curbeze in jurul coastelor mele. Mangaierea lui a coborat mai mult, pana cand mana lui s-a oprit pe soldul meu, partea de sus a corpului lui fiind total curbata in jurul meu fara sa ma atinga complet. Esti frumos, am soptit eu, cuvintele nefiind mai mult decat o rasuflare. Cuvintele mele au parut sa il scoata din vraja si s-a tras inapoi, imediat punand cativa centimetri intre noi. Aproape ca am suspinat la pierderea contactului, dar am reusit sa ma controlez. Imi pare rau, am uitat de mine, s-a scuzat el, lasandu-se pe spate si inchizandu-si ochii. Am observat ca a incetat sa respire si s-a incruntat, neincercand sa mai inchida distanta dintre noi. Nu esti doar vreo fata pe care sa o aduc in camera mea si cu care sa fac prostii. Am rosit intens, intrebandu-ma daca asta intentionase Edward cand ma adusese aici. N-am vrut sa sune in felul asta, s-a corectat el cand si-a deschis ochii si mi-a vazut purpuriul din obraji. Am vrut doar sa spun ca nu ma pot lasa furat de tine. Doar ca nu putem sa ne facem de cap pe canapea cum fac cuplurile normale. Oh, am spus usor, uitandu-ma in jos la mainile mele. Ma trageam absenta de tivul camasii mele, nedorindu-mi sa intalnesc ochii lui Edward. Daca imi permiteam sa ma uit in ochii aia de aur topit, mi-as fi pierdut si ultima farama de ratiune care ma tinea de la a admite ca nu vroiam nimic mai mult decat sa facem prostii pe canapea cu orele. Te rog, nu mai arata asa, a spus el usor, luandu-mi mainile in ale lui. Nu suport sa te vad aratand atat de abatuta. Te vreau, crede-ma ca da. Mai mult decat orice altceva.
Serios? A dat din cap solemn si m-am simtit mai bine, stiind ca nu lua chestia asta asa usor. Trebuie sa ne miscam usor cu asta, Bella. Niciodata n-am auzit ca un vampir sa continue o relatie cu un om si, in special, nu atat de curand dupa transformare. Trebuie sa o luam incet. Nu stiu cat de bine ma pot controla cand incepem sa impingem limitele asa. Dar nici macar nu ne-am sarutat, am evidentiat eu. Am fi facut mai mult decat sa ne sarutam daca am fi continuat ce incepusem, a raspuns el intunecat. N-ai de unde sa stii asta, m-am contrazis eu, dar nu era pic de convingere in vocea mea. L-as fi lasat pe Edward sa ma ia, trup si suflet, sa le ia dracu de consecinte. Ba da, a raspuns el grav. Alice mi-a trimis un semnal de panica. A fost singurul motiv pentru care am fost in stare sa ma opresc. Oh. Ochii lui erau inca intunecati de dorinta, chiar si cand s-a ridicat de pe canapea si a plutit spre fereastra. Distrage-ma. Ce? Distrage-ma. Te rog. Ochii meu au trecut prin camera. De ce Dracula? Ce? Ochii lui erau amuzati cand s-a intors cu fata spre mine. Am ridicat un pumn victorios mental distragere indeplinita. Dracula, am ridicat eu cartea de pe jos, De ce citesti Dracula? Pentru umor, a raspuns el serios, si in parte din curiozitate. Nu stiu prea multe despre vampiri. Si totusi, cartile astea sunt inutile. Miturile au pierdut total legatura cu realitatea. A fluturat dispretuitor o mana spre gramada de carti care statea acolo inca de prima data cand fusesem in camera. Indiferent de cat de gata
era sa dispretuiasca aceste carti, am observat ca ele toate purtau semne de folosinta si uzura. Dar in legatura cu asta? am intrebat, scotand o carte neobisnuita, cu miturile Quileute, care nu se potrivea cu celelalte. Asta e cea mai apropiata de adevar. Am asezat-o la loc pe jos, cu atentie, de parca s-ar fi rupt. De ce ai atatea carti, Edward? Nu prea erai mare cititor inainte. El a mers spre raftul cu carti, trecandu-si un deget peste cotoarele cartilor. Am fost tinut departe de oameni pentru doi ani arest la domiciliu pana cand am putut sa-mi controlez instinctele, in esenta. Cartile erau un mod de a trece timpul. Le-ai citit pe toate?, am aruncat o privire neincrezatoare spre cartile in franceza si rusa. Pe fiecare dintre ele, a dat el din cap. S-ar putea sa-ti placa asta. El a scos din raft o carte antica, mica si verde si mi-a inmanat-o mie. Prin oglinda? El a zambit cu zambetul meu favorit in coltul gurii. Ma gandeam ca-ti va placea. Poate ca absurditatea scrierilor lui Lewis Carol va face realitatea putin mai usor de digerat. De asta o ai? am intrebat, cautandu-i ochii, fericita sa gasesc doar afectiune in adancimile lor. Da, a mangaiat bland coperta, lasandu-si degetele sa le mangaie si pe ale mele in acelasi timp. Aparent, e un fel de traditie in familie. Esme a fost prima care a fost transformata si Carlisle i-a cumparat cartea ca sa o ajute sa vada ca indiferent cat de ciudate erau lucrurile, fictiunea era si mai ciudata. A ajutat. De atunci, a fost trecuta in familie, la fiecare nou membru. Acum e a ta. Profunzimea declaratiei nu mi-a scapat si aproape ca m-am inecat.
Nu-ti cer sa te casatoresti cu mine, Bella, a spus Edward, observand panica din ochii mei, Dar asta nu inseamna nici ca am vreo intentie sa te las sa pleci. El a privit spre ceva, in spatele lui si a oftat. Ar trebui sa te duc acasa. E aproape vremea cinei si Newtonii o sa o ia razna daca or sa creada ca ai disparut cu un dependent de droguri. Or sa fie furiosi cand o sa afle ca am chiulit de la scoala, am marait eu, ridicandu-ma de pe canapea. Nu, n-or sa fie, a spus el, deschizand usa pentru mine. Carlisle a sunat la scoala si a explicat ca eu aveam dificultati in a ma adapta la atmosfera stresanta de la scoala. A mentionat ca tu ai fost suficient de draguta ca sa ma conduci acasa unde eu sa pot fi consultat cum se cuvine de catre profesionisti instruiti. Draguta scapare, am comentat eu. Totusi de ce povestea cu dezintoxicarea? Chiar vrei ca toata lumea sa creada ca esti dependent? Sunt dependent, a raspuns el serios. De ce anume? Nu ma face sa o spun cu voce tare, a oftat el. Sa insinuezi e misto, sa spui cu adevarat e de doi bani. N-am realizat ca esti asa de ingrijorat de aparente, l-am ironizat eu, chiar daca in interior eram mai mult decat incantata. El doar a ridicat din umeri inainte de a parasi camera, aratand ciudat, ca adolescentul de saptesprezece ani pe care credeam ca-l pierdusem. L-am urmat in spate, cu un zambet mic pe fata. Edward? Mda, Bella? El m-a ajutat sa-mi pun jacheta in timp ce eu imi incaltam pantofii. Te iubesc.
Zambetul larg pe care mi l-a dat radia fericire pura. Si eu te iubesc, Swan.
M-am gandit inapoi, la vizita mea la casa Cullenilor si am zambit stand multumita in scaunul pasagerului din masina. Vizita asta fusese complet diferita de oricare alta experienta a mea din casa lui. In putinele luni de cand incepusem sa locuiesc in Forks, expunerea mea la spatiul personal al Cullenilor fusese limitata, ca sa spun asa. Atunci cand cercetasem casa, impreuna cu Mike, pentru indicii, vazusem imprejurimile si spatiul deschis de la parter, de la distanta. Cand am inceput sa ma intalnesc cu Edward, fiecare moment pe care-l petreceam impreuna era atent controlat. Zonele in care mi se permisese accesul erau limitate la living, la bucatarie, la curtea din spate si gradina, o scurta incursiune in sifonierul lui Alice si camera lui Edward. Chiar daca incaperea lui Edward era un spatiu privat si personal, fusesem intotdeauna blocata sa vad existenta Cullenilor. O baricada groasa, din piatra, fusese ridicata in jurul adevaratelor vieti ale familiei si pana si eu fusesem tinuta in intuneric, in ciuda orelor pe care le petrecusem cu ei. Secrete dadeau tarcoale la fiecare colt si am realizat ca nu aflasem nimic despre trecutul celorlalti. Fusesem condusa prin casa cu iuteala, lasandu-ma sa ma chinui sa gasesc sensul crampeielor pe care le puteam prinde prin usile pe jumatate deschise si ferestre care erau surprinzator de opace. Cand Edward ma condusese in biroul lui Esme, o usa care fusese mereu inchisa pentru mine, a fost un gest la fel de important ca si cand ai da cu un ciocan in caramida si mortar, dezvaluindu-mi, intr-un final, ce se gasea in spatele zidului. Chiar daca era doar o mica ocheada, era prima imagine a vietii noii lui familii, pe care o primeam un gest de incredere. Am simtit cum zambetul mi se largeste cand m-am lasat pe spate in scaunul meu. Avea incredere in mine sa-mi spuna secretele lui si ale familiei lui si asta pentru ca ma iubea. Eram indragostita si el la fel. Fluturi au inceput sa-mi zboare prin stomac, dar senzatia era placuta. L-am prins pe Edward ca se uita la mine cu coada ochiului si a chicotit la bucuria mea evidenta, intunericul din ochii lui inmuianduse. Fara tragere de inima, am mers pana pe partea soferului de la camioneta mea, cu picioarele taraite de parca pavimentul parcarii era
din nisip miscator. Inima mi s-a zbatut in piept cand m-am intors cu spatele la portiera si m-am trezit la doar cativa centimetri de Edward, cu ochii mocnind de intensitate in timp ce ma privea. Te iubesc. M-am infiorat la sunetul vocii lui, cuvintele fiind joase si clare, ingrosate de emotiile navalnice care abia erau retinute. Si eu te iubesc. El a pasit mai aproape, corpul lui ajungand la abia cativa centimetri de mine, fiecare particica din mine urland dupa contact, sa-l trag mai aproape, sa-l tin strans. De parca mi-ar fi citit gandurile, el a inchis distanta dintre noi, ridicandu-mi barbia cu o mana, cealalta intinzando in spatele meu ca sa se sprijine de capota masinii. Buzele lui le-au mangaiat usor pe ale mele inainte ca el sa se traga in spate, lasanduma zdruncinata de absenta atingerii lui cand tot ce vroiam mai tare era sa ma sarute din nou. Am incercat sa-mi infasor bratele in jurul taliei lui, insa el s-a tras si mai mult in spate, ochii devenindu-i din ce in ce mai intunecati si fata de necitit, intr-o incercare de a masca strafulgerarea de dorinta care trecea prin el. Edward Bellanu pot sa fac asta. Nu inca. S-a incruntat furios cand s-a uitat in spatele meu. M-am uitat peste umar si am vazut cum capota se indoise acolo unde fusesera degetele lui. O sa repar eu asta. Nu este important. Nu ma respinge din nou. Nu te resping. Doar ca mai am nevoie de putin timp. Trebuie sa incercam sa pastram lucrurile sub control, cu atentie. Abia daca ma pot abtine in preajma ta. Dar eu nu vreau sa te abtii, am protestat eu, o urma de furie trecandu-mi prin obraji atunci cand l-am privit insistent pe Edward. In sfarsit m-ai lasat inauntru, m-ai lasat sa vad cine esti tu acum cine
sunteti voi toti. Nu poti sa te retragi si sa ma lasi sa ma lupt pentru aer. Nu stii ce spui. Incruntatura revenise, mai adanca decat vreodata si Edward a refuzat sa se uite in ochii mei, atunci cand a privit cu intensitate undeva in zare, in spatele meu. Daca nu ma straduiesc mai tare sa ma controlez, daca imi pui bete in roate si incerci sa ma tragi mai aproape atunci cand eu ma retrag, as putea sa te omor. N-ai face-o. As putea. Habar n-ai cat de incredibil de fragila esti si cat de tare trebuie sa ma lupt cu monstrul care am devenit ca sa te pastrez in viata. Nu esti un monstru. Vreau sa te sarut pana iti uiti propriul nume si apoi sa te golesc complet de sange, ma face asta sa fiu altceva decat un monstru? Am inghitit cu dificultate si am realizat ca respiram sacadat, practic gafaind. Edward nu mai respira deloc. Vrei sa ma saruti pana uit cum ma cheama? Obrajii mi s-au incalzit la gandul asta. Si apoi sa te golesc complet de sange, sau ai uitat partea asta? Vocea lui era sugrumata in incercarea de a scoate in evitenta sensul, dar eu nu puteam crede niciodata ca Edward ar putea sa-mi ia sangele. N-ai face asta. El m-a provocat cu privirea, dar eu n-am dat inapoi. N-ai face-o, am repetat. Ochii lui erau plini de o tristete intunecata atunci cand m-a sarutat pe frunte, trecandu-si usor degetele prin parul meu. Incerc sa nu ma gandesc la tine in felul asta, dar este dificil. Tu nu intelegi cat de irezistibil mirosicat de greu este sa ma abtin de la a te gusta atunci cand intregul meu corp imi spune ca a rezista e gresit.
Cuvintele lui erau menite sa ma sperie, sa ma avetizeze de adevarata lui fire, dar tot ce au cauzat a fost un fior de excitare. Ar trebui sa evaluez harababura ciudata din psihicul meu la un moment dat, deoarece sub nicio forma faptul ca iubitul meu imi spune ca vrea sa ma omoare n-ar trebui sa ma excite. Iubit. Cuvantul parea ciudat sa descrie relatia mea cu Edward. El parea cu mult mai mult. Nu exista un cuvant care sa descrie ce insemna el pentru mine. Sunt foarte nou in asta, a continuat el sa ma avertizeze, dar ochii i s-au imblanzit. Inca invat cum sa-mi controlez puterea si dorintele. Sa fiu in preajma ta este mult mai intens decat orice am experimentat vreodata. El mi-a mangaiat cu un deget buza de jos si eu i l-am sarutat cand a trecut peste ea. N-o sa te presez, am promis eu, Si tu n-o sa ma ranesti. Am complet incredere in tine si tu nu ar trebui sa te indoiesti niciodata de controlul tau. Poti sa faci asta noi putem sa facem asta. Ar trebui sa mergi acasa, a oftat el. Mi-am tarait picioarele cand m-am urcat in camioneta, facand fiecare miscare cat de incet am putut. Aratam in fiecare secunda ca eram in stare sa mai zabovesc in prezenta lui Edward. Poti sa treci pe la mine, mai tarziu, diseara, am sugerat eu si fara tragere de inima mi-am prins centura. Mi-ar face placere. O sa vedem, a acceptat Edward, dar zambetul lui era mohorat. Nu poti sa tot continui sa faci asa, stii. Sa fac ce? Un pas in fata, doi pasi in spate, am oftat eu. Imi spui ca ma iubesti, apoi imi spui ca esti un monstru si ca nu poti sa faci asta pentru ca e greu. Nu poti sa fugi doar pentru ca lucrurile sunt dificile. Te iubesc si n-am de gand sa te las sa scapi cu asta.
Ochii i s-au marit de surpriza, dar nu a incercat sa dezaprobe. Ai dreptate, a dat el din cap. Imi pare rau, Bella. Toate astea sunt noi pentru mine. Fii doar rabdatoare cu mine. Degetele lui le-au mangaiat pe ale mele, zabovind putin inainte sa se retraga complet si sa inchida portiera. Eu am oftat si am pornit motorul. Edward a asteptat in parcarea goala, privind cum eu ma indepartam in camioneta mea antica spre casa, fericita sa descopar ca euforia de a fi indragostita nu se diminuase nici macar putin dupa mica noastra disensiune din parcare. Daca credeam ca scoala avea sa uite ca am chiulit de la ore ca sa-l conduc pe Edward acasa, doar deoarece Carlisle a dat un motiv plauzibil, ma inselam. Dna Newton statea in fata mea, luandu-ma la intrebari din secunda in care am intrat pe usa, cu ingrijorare si teama intiparite clar pe fata ei de parca ar fi fost scrise acolo cu cerneala neagra. Bella Swan! E aproape ora sase. Unde ai fost? a cerut ea. O privire rapida pe langa ea a scos la iveala un la fel de ingrijorat domn Newton si un Mike surprinzator de intelegator. El probabil ca mai fusese inainte in ipostaza asta. Intai primesc un telefon la munca in care mi se spune ca ai plecat de la scoala, cu un dependent de droguri dintre toti ceilalti, si apoi nu vii acasa pana la sase? Ce-a fost in capul tau? Imi-imi pare rau, am balmajit eu, surprinsa de atacul brusc si de nivelul de ingrijorare pe care Newtonii il simteau pentru mine. Credeam ca tipul asta de panica parinteasca era rezervat doar pentru relatiile de sange. El a avut probleme la scoala, asa ca eu l-am dus acasa. Cu cateva ore inainte sa se termine cursurile. Ore, Bella. Ce ati facut voi doi tot timpul asta? El s-a drogat? Tu te-ai drogat? Doamne fereste sa se fi intamplat si altceva. Nici macar n-ai dat un telefon. Cullenii nu sunt inregistrati la informatii, stiai? Noi nici macar nu te-am putut suna sa ne asiguram ca esti bine, sau daca acolo era vreun fel de supraveghere parentala.
Imi pare rau, imi pare rau, m-am scuzat eu, nefiind in stare sa formulez niciun fel de propozitie coerenta. Nu m-am gandit sa sun. Binenteles ca nu ne-am drogat. Edward nu este dependent. Dna Newton m-a fixat cu o privire intensa, cu spatele teapan cand s-a ridicat la inaltimea ei totala de 1,70m. Ea mi-a amintit de o ursoaica furioasa nu trebuia eu sa fiu un pui? Dl Newton s-a miscat in spatele ei, punandu-i o mana pe umar pentru a o sustine, in timp ce se uita si el la mine ingrijorat. Nu stiu cu ce te lasau parintii tai sa scapi in Oregon, dar atata timp cat locuiesti sub acoperisul nostru, o sa te supui regulilor noastre. Eu m-am zbarlit sub privirea ei si la dezaprobarea intiparita pe fetele lor. Am aruncat o privire spre Mike, cautand orice sprijin de care sa ma agat, dar fata lui era lipsita de expresie, nici ajutandu-ma, nici condamnandu-ma. N-o sa-l mai vezi pe baiatul ala, Cullen, fara ca o figura parentala sa fie prezenta. El are o influenta rea si nu vreau ca vreunul din voi doi sa aiba ceva de-a face cu el, m-ai auzit, Mike? Edward si cu mine nu suntem prieteni, mama, a asigurat-o Mike din locul unde statea, pe trepte, insa fata lui a ramas pasiva. De asemenea, daca te duci undeva dupa scoala, ma astept sa primesc un telefon de la tine sa-mi spui unde esti. Nu poti sa fugi si sa dispari asa, cu orele. Am fost mult prea indulgenta cu tine, Bella, iar chiulitul de la ore ca sa-ti petreci timpul cu un dependent de droguri este ultima picatura. El nu este un dependent de droguri, m-am certat eu printre dintii inclestati. A fost doar putin coplesit de atmosfera de la scoala si l-am dus acasa. Am stat acolo pana cand familia lui a ajuns acasa, ca sa ma asigur ca el este bine. Abilitatea mea de a minti fara efort, sub presiune, era putin surprinzatoare.
Ar fi trebuit sa-l duca acasa unul din fratii lui, a suierat Dna Newton. Sunt sigura ca unul din ei ar fi putut sa aiba grija de el numai bine. Si daca te ataca? Sa ma atace?, am bolborosit eu. De ce ar face asta? Nu stiu!, a tipat ea, gesticuland spre sotul ei ca sa o sustina. El statea acolo, la fel de surprins ca si mine de acuzatia ca Edward m-ar ataca. E un dependent! Ei fac lucruri la care nu te astepti. Si nu te uita asa la mine eu doar imi fac griji pentru tine. Atata timp cat esti aici, cu noi, esti in raspunderea mea si sa fiu a naibii daca o sa se intample ceva cu tine cat eu te urmaresc. El nu este dependent, am mormait eu, Ma duc in camera mea. Dar nici macar nu ai luat cina, a exclamat Dl. Newton. Nu mi-e foame. Am facut un efort sa nu alerg ca o furtuna pe scari spre camera mea, dar am reusit sa ajung nevatamata in sanctuarul camerei mele incuiate. M-am sprijinit de usa si incet, m-am scurs la podea, infasurandu-mi bratele in jurul picioarelor si ingropandu-mi capul intre genunchi. Am stat acolo, nemiscata, pana cand respiratia mi s-a linistit, pulsul mi s-a incetinit si am putut din nou sa gandesc rational. Ei doar isi fac griji pentru tine, am balmajit catre mine insami. Lor le pasa de tine si nu vor sa fi ranita. M-am incruntat intre genunchii mei. Bunele lor intentii ii impiedicau sa-l accepte pe Edward. Nu vroiam sa tin in secret relatia mea cu el. Indiferent cat de stupida era ideea, eu vroiam efectiv sa ma urc pe acoperis si sa strig intregii lumi ca il iubeam pe Edward Cullen si nimeni nu ma putea opri. Vroiam sa-l invit la mine sa ne petrecem timpul impreuna si sa ne uitam la filmesa ne cuibarim pe canapea ca un cuplu normal. Cum as putea sa fac asta cand ei credeau ca el este un dependent de droguri? Cullenii alesesera cea mai proasta poveste de fatada din toate timpurile. Am scos cartea uzata pe care mi-o daduse Edward si am incercat sa ma pierd in paginile ei pana cand as putea sa ma scufund in linistea
somnului, insa stomacul meu neglijat nu vroia sa auda de asa ceva. Bolboroselile lui nu mai puteau fi ignorate. Am coborat cu atentie pana la parter, dar Dl si Dna Newton nu erau nicaieri la vedere, din fericire. Doar Mike era in living, tolanit pe canapea uitandu-se la un serial de adolescenti pe care eu nu-l mai vazusem. Ti-am pastrat o farfurie cu mancare, a strigat el de la locul lui. E in frigider daca vrei sa o incalzesti. Multumesc, am raspuns eu si am scos farfuria, scotand celofanul de deasupra. Piureu, pui prajit cu sos, mazare si morcovi inabusiti nu era rau. Am incalzit farfuria la microunde si am adus-o in living ca sa mananc in timp ce ma uitam la serial cu Mike. Am stat intr-o tacere comfortabila, urmarind programul si bucurandune doar de compania celuilalt. Mike nu m-a intrebat despre Edward sau despre chiulitul de la ore si pentru asta ii eram recunoscatoare. Vrei sa lucram la biologie impreuna?, a intrebat el cand serialul s-a terminat cu o scena de suspans mult prea previzibila. Doar ce-am inceput tema si tu probabil ca nici nu te-ai apucat de ea. Am ridicat o spranceana, intrebandu-ma daca avea sa pomeneasca de absenta mea de la cursurile de dupa-amiaza, dar n-a facut-o. El astepta rabdator raspunsul meu. Sigur. Care este tema? Diagrama sistemului urinar si numirea fiecarei parti. Suna distractiv. Eu nu stiu sa desenez, a balmajit Mike dupa cateva minute de cand ne apucasem de treaba. Crezi ca poti sa desenezi tu diagramele si apoi eu sa le pun numele? Sigur, am zambit eu. Imi placea sa desenez si eram destul de talentata la asta dupa toate cursurile de arta pe care le facusem in Portland ca sa ma distrag de la moartea lui Edward.
In timp record, tema noastra la biologie era terminata, caietele pregatite pentru ziua urmatoare si noi plecasem spre camera fiecaruia. Respiratia mi s-a oprit in gat atunci cand am intrat in camera. Edward statea intins pe patul meu, cu mainile puse la spatele capului, un picior peste celalalt, asa cum statea intins pe spate, cu ochii inchisi si un mic zambet pe fata. Edward? Ti-ai terminat toate temele? a murmurat el moale, ochii ramanandu-i inchisi. Da, am raspuns eu cand am pasit incet spre pat. Edward a ramas perfect nemiscat si as fi mintit daca as fi spus ca gandul la Edward intins pe patul meu nu-mi trimitea un stol nou de fluturi prin corp, sau un flux fierbinte in obraji. Bine, zambetul lui s-a largit, dar el a ramas pe pat, neralizand faptul ca eu stateam acum chiar langa el. Stiam ca putea sa auda bataile rapide ale inimii mele si respiratiile gafaite. Stiam ca putea sa-mi simta prezenta, chiar la fel de dureros constient de mine cat era si el pentru mine. De parca eu eram o busola si el era Nordul intotdeauna trageam spre el, indreptandu-ma subconstient in directia lui, nefiind in stare sa ignor chemarea lui. Esti in camera mea. Duh. Sunt, a zambit el, dezvelindu-si dintii albi, perfecti. Si-a deschis ochii si s-a ridicat, batand cu palma locul nou creat, indicand ca ar trebui sa ma alatur lui. Inghitind chinuit, m-am asezat langa el, intorcanduma ca sa il pot vedea mai bine. Deci Daca nu te simti comfortabil cu prezenta mea in camera ta, pot sa plec, a spus el, vazand expresia complet socata de pe fata mea. Eu
doar vroiam sa te vad din nou. Ne-am despartit cu prea multe lucruri nespuse si neterminate. Nu, nu, sunt surprinsa, dar in mod cert esti binevenit, am balmajit eu, punandu-mi mana pe bratul lui intr-o incercare de a-l tine pe loc. Niciodata n-as fi putut sa-l fortez pe Edward sa faca ceva ce el nu vroia, el fiind infinit mai puternic decat mine, dar eram sigura ca gestul meu a fost apreciat. Doar ca nu ma asteptam sa te vad aici in camera mea pe patul meu. Daca te deranjeaza partea cu patul, pot sa ma mut pe scaunul de la birou, a sugerat el, o scanteie malitioasa aparandu-i in ochi si un ranjet in coltul gurii. Stai unde esti. Esti sigura? S-a uitat la mine printre genele lui lungi si intunecate si eu am fost la un pas sa iau foc spontan. Foarte sigura. Vocea mea avea un ton mai intunecat, mai ragusit decat auzisem vreodata in ea. Ochii lui Edward s-au intunecat ca raspuns si am simtit un fior pe mijlocul spatelui. Mi-am scuturat capul, incercand sa inlatur ceata pe care se parea ca Edward o crea in creierul meu. Nu stiam ce e in neregula cu mine. Edward statuse pe patul meu de mii de ori in Oregon si eu niciodata nu reactionasem asa. Nu mai avusesem niciodata limba legata, sau palmele lipicioase, sau batai de inima galopante. Niciodata nu mai rosisem atat de intens la doar o singura privire a ochilor aceia minunati, si cu siguranta niciodata nu fusesm atat constienta de apropierea dintre noi doi. La dracu, a soptit Edward, clipind rapid. Scuze, eu doarm-am pierdut pentru un minut sau ceva. Cred ca ar trebui probabil sa ma duc sa stau pe scaunul ala. Nu, l-am strans eu mai tare de brat, infasurandu-mi degetele pe materialul moale, albastru marin, al camasii lui. O sa trebuiasca sa ne obisnuim sa fim atat de aproape daca o sa fim impreuna.
Edward a inghitit cu greutate, de parca incerca sa coboare in jos, pe gat, niste lame si sticla pisata, si a dat din cap. Nu respiri. Nu am incredere in mine, a admis el rusinat. Jur ca ar fi rosit daca ar fi putut. Poti sa faci asta, si tragand aer ca sa ma imbarbatez, m-am aplecat spre el, ochii concentrandu-mi-se pe buza lui bosumflata, de jos. Mi-am apasat cu blandete buzele de ale lui, mai usor decat atingerea unui fulg, inainte sa ma trag inapoi, dar el a inchis mica distanta din nou, sarutandu-ma la randul lui. Mainile i s-au miscat in sus, pe bratele mele, in timp ce ma tragea mai adanc in imbratisare, curbandu-se peste umerii mei, apoi in sus pe pielea sensibila a gatului, degetele incurcandu-i-se prin parul meu. Am scapat un oftat moale in gura lui si el a gemut in a mea, presand mai intens pe buzele mele. Degetele mele s-au strans mai tare pe camasa lui, tragandu-l mai aproape, in timp ce ma lipeam de el. El si-a mutat greutatea, fara sa rupa deloc contactul, in timp ce adancea sarutul, explorandu-mi timid gura cu tatonari ezitante ale limbii. Incurajat de un alt suspin de placere, el a devenit mai increzator si a continuat sa ma sarute profund, mai puternic. S-a aplecat in fata, lasandu-ma pe spate, pe pat, pana cand capul meu sa rezemat pe perna. Eu mi-am tras picioarele in pat si el si-a tras corpul langa mine, cu un genunchi asezat ferm intre ai mei, in timp ce si-a lasat greutatea pe mine. Am gemut cand el s-a retras de pe gura mea, lasand o carare de sarutari, in jos, pe gatul meu, in timp ce mana lui a inceput sa se miste bland peste pielea de pe coastele mele. Mi-am infasurat bratele in jurul gatului lui, coplesita de senzatia ca Edward se deschidea pentru mine, permitandu-si sa ma simta, si de sentimentele pe care le aveam pentru el. Mi-am potrivit piciorul si am gafait cand a facut contact cu excitarea evidenta, din ce in ce mai puternica a lui Edward si a fost de parca as fi atins un intrerupator. Buzele lui s-au miscat cu mai multa intensitate
si mainile lui erau mai hotarate cand m-au apucat, apropiindu-se la un pas de durere. Edward, am soptit eu, incercand sa-i atrag atentia inapoi la mine si la faptul ca aveam nevoie sa ne controlam, dar el m-a strans inca si mai tare, degetele lui elegante sapand in coastele mele, in spatele meu, in soldurile mele oriunde ma puteau atinge. Edward, am spus din nou, un pic mai tare. Mainile i s-au relaxat, dar controlul inca nu prea fusese recastigat din moment ce el continua sa ma supuna cu buzele, concentrandu-se pe gatul meu. Clopote de alarma au inceput sa urle in capul meu, dar creierul mi-era incetosat de senzatiile si placerea care se arcuia ca electricitatea intre noi. Dintii lui mi-au zgariat usor pielea de pe gat si eu am gemut cand a facut-o din nou, putin mai tare. Opreste-te! Opreste-te! Edward, da-te de pe ea! Am crezut ca soapta tipata era in capul meu, pana cand Edward a zburat in spate, de pe mine, si am vazut-o pe Alice la capatul patului. M-am ridicat rapid, uluita sa vad trei vampiri la mine in camera, un vampir foarte scos din sarite maraind la ceilalti doi. Alice si-a mentinut pozitia si intr-o fractiune de secunda am realizat cine parea sa fie cel mai infricosator Cullen. Aparent, marimea nu inseamna totul. Statura ei micuta nu diminua, cu certitudine, privirea letala cu care il sageta pe Edward. Aduna-te, Edward, a ordonat ea vampirului cu ochi salbatici. M-am cutremurat cand am vazut schimbarea din infatisarea lui. Era ghemuit in pozitie de atac, cu dintii dezgoliti si cu un marait jos, de avertisment, care rezona prin pieptul lui. Era feroce. Cu coada ochiului, l-am vazut pe Jasper care imita pozitia de lupta a lui Edward. Maraitul a incetat instantaneu si Edward s-a impleticit in spate pana a lovit peretele, unde a cazut la podea. Oroarea ii schimonosea trasaturile si ochii lui erau bantuiti. S-a uitat la mine, apoi in jos la mainile lui, holbandu-se fara expresie la palmele lui deschise de parca sangele meu deja ii pata pielea de alabastru.
Ce e? au fost singurele cuvinte pe care am putut sa le formez. Ce se intamplase? Ce se shimbase? Cand devenise totul asa de primejdios? Ce se intampla acum? Sunt furioasa si pe tine, Bella, a suierat Alice, intorcandu-si privirea de otel spre mine. Crezi ca asta e un joc? Nu ispiti soarta. Nu ispiteam nimic, m-am certat eu, dar vocii mele ii lipsea convingerea. Ii lipsea emotia, timpul si sa nu mai mentionez un lucru foarte important numit adevar. M-am uitat la Edward sa ma sustina, dar deja stiam ca n-aveam sa gasesc nimic la el. El nici macar nu se uita la mine. Doar statea acolo, cu capul plecat de rusine, cu umerii adusi, recunoscandu-si infrangerea si vina, holbandu-se la mainile lui. Alice a scos o mica oglinda din buzunarul hainei ei si mi-a dat-o. Uita-te la gatul tau. Tu chiar nu realizezi ce facea el? Tragandu-mi parul peste umeri, am ridicat oglinda ca sa pot vedea pielea de pe gatul meu. Zona pe care Edward o sarutase era rosie si zgariata, nu pana la punctul de a sangera, dar suficient ca sa se distinga in mod clar urmele de dinti care imi trecusera pe gat, in jos. Macar realizezi cat de usor putea sa te muste? Cat de putin efort i-ar fi trebuit sa sfasie pielea si sa te goleasca? Abia daca am ajuns aici la timp. Te-ar fi omorat. M-am uitat fix, nefiind capabila sa prea fac altceva, in timp ce cuvintele isi gaseau calea spre creierul meu. Mi-am asezat absenta o mana pe gat, surprinsa de cat de mult durea la contact. A si invinetit-o, a spus Jasper. Vocea lui era mai ragusita decat eram eu obisnuita sa o aud si arata mai infricosator decat de obicei mult mai teapan si mai rapace. Simt sangele cum se aduna chiar sub suprafata pielii. M-am gandit la senzatia de durere neintentionata cauzata de degetele lui Edward care sapau in mine. Daca nu l-as fi oprit, mai mult ca sigur mi-ar fi rupt coastele. Imi pare rau, Bella, s-a inecat Edward, vocea tremurandu-i de la lupta impotriva demonilor lui. Eu priveam neajutorata cum el disparea
in interiorul lui, dar am simtit o urma de speranta cand am vazut usoara ridicare si coborare a pieptului lui. Daca respira, inseamna ca isi recapatase o parte din control. Alice si-a asezat o mana pe umarul lui Edward si a soptit la urechea lui. El a dat din cap ca raspuns inainte sa se ridice incet si sa iasa pe fereastra, urmat indeaproape de Jasper. Imi pare rau, a repetat el de pe partea cealalta a ferestrei unde statea ghemuit pe pervaz. Noapte buna. Noapte buna, Edward, am fluturat usor din mana, dar el disparuse deja. Te rog sa fii mai atenta, a spus usor Alice, asezandu-se langa mine pe pat. M-a tras langa ea, cu o forta surprinzatoare ascunsa in membrele ei zvelte, iar eu am permis bratelor sale reci sa ma aline. Imi pare rau ca a trebuit sa facem asta. Edward este inca atat de tanar. Sangele tau canta pentru el, mai puternic decat majoritatea si este inimaginabil de greu pentru el. Este atat de dificil pentru el sa nu te omoare, a terminat creierul meu. O sa fie mai bine. Iti promit. As vrea doar sa vezi ce vad eu. E frumoas. Din cauza asta am fost atat de speriata cand totul a disparut. Toate astea disparusera, inghitite de intuneric. Edward m-ar fi omorat, cuvintele mi s-au parut ciudate, iesind din gura mea. Indoiala si distanta nuantau tonul cuvintelor mele, dar adevarul nu era mai putin important. Aproape ca murisem in seara asta si totul din cauza ca am vrut sa-mi fac de cap cu iubitul meu ca orice alt cuplu de pe planeta. Mai e nevoie doar de inca putin timp, m-a linistit Alice. Eu am dat din cap, in timp ce imi indepartam, clipind, lacrimile care amenintau sa cada la realizarea ca inima mea planuise o relatie normala iubit/iubita, in ciuda intregii povesti cu vampirii un plan care nu avea sa se intample niciodata.
Ssst, m-a alinat Alice, leganandu-ma usor in bratele ei de parca as fi fost un copil mic proaspat trezit dintr-un cosmar. O sa fie mai bine, curand. Vrei sa-ti citesc pana adormi? Eu nu stiam ce vroiam, asa ca doar am dat din cap. Alice a ridicat cartea Prin Oglinda si a inceput sa-mi citeasca de unde pusesem semnul de carte. Nu stiu cum, dar, intr-un final, mintea mi s-a golit de griji si somnul ma cucerit.
Poti s-o mananci daca vrei, dareu nu ti-as recomanda, a ridicat Mike din umeri. De ce nu? Unde e? Nu stiu despre tine, dar eu prefer ca painea mea sa fie fara vegetatie pe ea. Am aruncat-o. Avea prea mult verde pe ea, aproape ca am crezut ca e ziua Sfantului Patrick. Ugh, mi-am incretit eu nasul. Painea mucegaita nu e un fel prea placut sa-ti incepi ziua. M-am incruntat in timp ce Mike a gustat din ovazul lui. Preferam sa mananc painea mucegaita. Ce? E bun. Sigur ca da, am raspuns eu, neconvinsa, si am continuat sa caut prin bucatarie. Nimic in dulapurile de jos, care sa nu necesite preparare, nimic pe blat nici macar o banana. Nu mai e nimic de mancare in casa asta. S-ar putea sa mai fie o cutie veche de cereale, sus in coltul din stanga, deasupra ciocolatei calde si a canilor, s-a oferit Mike. Am cercetat zona de care vorbise Mike cu dezamagire. Micul dulap era cel mai greu de ajuns din cauza raftului mare de sub el. Marginea dulapului era la aproape doi metri de la podea. M-am ridicat pe varfuri, intinzandu-ma in sus cat de mult am putut ca sa iau cerealele, dar abia am reusit sa ajung cu degetele la maner. Tragandu-mi picioarele un pic mai aproape de blat, am incercat din nou. De data asta am reusit sa deschid usile, dar nu puteam sa vad nimic din ce era inauntru. Ai nevoie de ceva ajutor ce dracu, Bella? M-am intors surprinsa, intrebandu-ma ce i-a provocat izbucnirea aceea lui Mike. Ce e? Spatele tau, a inceput el, si a incercat sa se apuce de marginea tricoului meu.
Poftim? Spatele tau. Ce ai patit?, i-am dat mana deoparte, dar el era mai puternic decat mine si a reusit sa ramana agatat cu o mana, in timp ce cu cealalta mi-a ridicat tricoul cativa centimetri. Esti neagra cu albastru. Nu e nimic, am balmajit eu. Simteam cum sangele mi se scurge din fata cand am realizat ce vazuse el. Mi-am eliberat bratul si mi-am tras din nou bluza in jos. Pe dracu, a pufnit Mike, uitandu-se la mine sceptic, ingrijorarea vazandu-i-se pe fiecare centimetru al fetei. Cine ti-a facut asta? Nimeni nu mi-a facut asta, am mintit eu, incercand sa ma uit calma in ochii lui albastri, severi. Sunt impiedicata. Doar am cazut. Nu ma minti, a suierat el, aruncand o privire rapida spre scari probabil verificand daca parintii lui aveau de gand sa coboare. Arata suspicios de bine cu niste urme de maini. Cullen ti-a facut asta cand ai fost la el acasa ieri? Binenteles ca nu, m-am contrazis eu, furia justificandu-mi minciuna. Da, Edward imi cauzase fara intentie vanataile, dar cu siguranta nu facuse asta in felul in care se putea presupune. Protestul meu a fost intampinat cu un pufnit de neincredere. Cu intensitatea unui uliu, Ochii lui Mike s-au plimbat pe peisajul pielii mele de parca era scrisa acolo vreun fel de harta, cauntand hotarat mai multe dovezi care sa sustina ideile formate in capul lui. M-am foit incomfortabil, incercand sa-mi trag parul in fata ca sa-mi acopar gatul, dar se pare ca miscarea mea doar i-a atras si mai mult atentia, chiarpe locul pe care vroiam sa nu-l observe. Gatul tau, a murmurat el foarte incet. A pasit mai aproape, eu neavand cum sa ma retrag din cauza dulapului care in statea in cale. Dandu-mi cu atentie parul in spate, pe umeri, ochii lui s-au uitat la gatul meu, marindu-se surprinsi de ce vazusera inainte sa se ingusteze, incruntandu-se. Te-a molestat naibii, Bella. Gatul tau e complet invinetit si ai naibii urme de muscaturi. Ma mir ca nu ti-a sfasiat pielea, nenorocitul dracului.
Calmeaza-te, Mike, m-am strecurat eu catre stanga si reusit sa scap de langa Mike. Nu e asa. Nu e ce pare a fi. Am avut un accident ieri cand l-am lasat pe Edward acasa. Am cazut, iesind din masina, am aterizat pe spate in pietris si o creanga rupta mi-a zgariat gatul. Asta e tot, iti jur. Vroiam sa ma transform in ceva atat de mic incat sa nu mai exist atunci cand ochii mei i-au intalnit pe ai lui. Nici macar nu puteam sa-i sustin privirea. Se uita la mine cu ingrijorare si mila, dar cel mai mult arata ranit. Era suparat ca eu nu simteam sa am incredere in el, ca am simtit sa-mi tin loviturile departe de el. Stiam ca el nu credeam povestea mea, era evident atata lucru, dar nu prea puteam nici sa-i spun adevarul. Bella, te rog vorbeste cu mine, m-a rugat el. N-am de gand sa stau si sa vad ca iti ascunzi vanataile, pretinzand ca esti bine. Ti-am spus ce s-a intamplat, am raspuns eu ferm. Am cazut din camioneta si m-a zgariat nenorocita aia de creanga. Nimic altceva nu s-a intamplat. Mike s-a trantit in scaun si a continuat sa ma priveasca fix cu un amestec de neincredere, furie si mila. Stiu ca el ti-a facut asta. De ce negi? Daca ai fi cazut cu adevarat din camioneta, nu te-ai fi ascuns de mine asa. Tin la tine Bella. Stiu, Mike, am oftat eu. Minunat, doua conversatii pe care chiar nu vroiam sa le port chiar acum. N-am avut niciodata o sora, a admis el, asa ca nu stiu ce as face din instinct fratesc. Probabil ca as fi plecat deja si i-as fi spart capul lui Cullen pana acum daca eram rude de sange. Nu esti sora mea, dar esti o parte din familia asta acum. Nu pot sa ignor asta. L-am ascultat in ciuda faptului ca ar fi trebuit sa protestez impotriva defaimarii numelui lui Edward, chiar daca era partial adevarat. Ma simteam usurata ca el tinea la mine in sensul familial, decat la modul romantic la care ma asteptam eu, dar ingrijorarea li nu era binevenita. Ingrijorarea duce la intrebari intrebari la care nu puteam sa raspund fara sa-l tradez pe Edward sau pe Culleni.
Te rog nu le spune parintilor tai. Mike a cumpanit rugamintea mea, o gama larga de emotii trecand prin ochii lui ca si cand s-ar fi zbatut sa isi dea seama ce era mai `bine` de facut in situatia asta. Rugamintea mea era practic o confirmare a faptului ca Edward imi provocase vanataile, insa o scurta privire aruncata ceasului mi-a spus ca intram in criza de timp. Nu poti sa ramai cu tipul asta,Bells, a spus el usor dupa o lunga tacere. Am auzit miscari in alta parte a casei si am realizat ca Dl si Dna Newton s-au trezit. N-o sa le spun parintilor mei daca incetezi cu asta, acum. Cred ca ar trebui sa faci o plangere la politie, de asemenea. El nu mai poate sa-ti faca asta din nou, sau oricine altcineva. Nu e ceea ce crezi tu ca e, am soptit eu, cand Judith Newton a intrat in bucatarie. Chiar si inainte de opt dimineata, Dna Newton era perfect pregatita pentru zi fiecare fir de par la locul lui, fusta de costum imaculat de curata si calcata, ciorapi imaculati si tocuri de 8 cm care sa intregeasca imaginea. Cineva ar presupune ca mai degraba lucreaza in cine stie ce birou elegant, decat in magazinul de articole pentru camping al familiei. Eu si Mike ne-am transformat expresiile in unele goale, insa el m-a fulgerat cu privirea cand a iesit din bucatarie, indicand ca inca n-am terminat de vorbit. Atenta sa-mi pastrez expresia neutra si vanataile acoperite, am insfacat niste niste batoane cu musli pentru drum si am iesit din bucatarie. Urcand pe scara pana la al doilea etaj, Mike ma astepta, sprijinit de tocul usii lui. Expresia lui era indurerata si am putut practic sa vad imagini cu cum am ajuns sa capat vanataile trecandu-i prin cap. Nu e ceea ce crezi. Atunci spune-mi ce sa cred, a oftat el frustrat. Am cazut. Pe dracu.
Chiar asta am facut. As vrea sa simti ca poti avea incredere in mine, a spus Mike dupa o tacere lunga si tensionata. Nu te pot ajuta daca tu nu ma lasi. Stiu ca astea sunt urme de maini, nu de pietris, si as paria un milion de dolari ca pot sa potrivesc degetele lui Cullen pe urmele alea perfect. Nu i-am raspuns. Nu-l puteam minti cand se uita la mine in felul asta. O sa rezolv problema asta, am promis eu. Doar nu spune nimanui. Fii atenta. Am urcat restul treptelor pana la etajul meu fara sa raspund. Tot ce vroiam era sa ma tarasc din nou in pat, sa ma trezesc din nou si sa o iau de la capat fara ca Mike sa mai observe ceva. Stiam ca trebuia sa fac un control al dezastrului cu vanataile, chiar daca nu observasem amploarea problemei in abureala de dimineata devreme, dar nu luasem in calcul posibilitatea ca cineva sa observe. L-am cautat pe Mike, vrand sa stiu daca el vroia sa il duc la scoala cu masina, in sa am aflat ca el plecase deja pe jos cu Tyler Crowley. Dna Newton parea sa se poarte de parca mica noastra cearta nu avusese loc niciodata, insa era o incruntatura pe fata ei de cate ori se uita la mine si puteam spune ca era suspicioasa in legatura cu ceva legat de relatia mea cu Mike. De cand primisem camioneta el fusese intotdeauna nerabdator sa mearga cu mine la scoala, sau ma intreba daca nu vreau sa merg cu el pe jos. Plecarea lui, fara sa-mi spuna, atragea atentia la stinghereala formata intre noi chestie pe care Dna Newton n-o putea ignora. Parcarea era pe jumatate plina cand am ajuns la scoala si nici Mike, nici Cullenii nu se vedeau. Asta era o ingrijorare sau o usurare, dar eu nu eram inca sigura care din ele era. Cullenii nu au aparut la scoala toata ziua si Mike imi tot arunca priviri veninoase, asa ca l-am evitat cat de mult posibil. Nu ma puteam concentra la ore, dar am reusit sa trec prin ziua de scoala fara sa atrag vreo nedorita atentie asupra mea sau a vanatailor mele.
Cand am urcat in camioneta mea, la sfarsitul zilei, eram furioasa pe Edward si pe familia lui. Era imperativ sa vorbesc cu el ca sa discutam ce se intamplase noaptea trecuta, dar ei disparusera. Stomacul mi s-a prabusit si am palit cand cuvantul m-a lovit. Disparusera. Daca ei plecasera? Aproape ca murisem noaptea trecuta daca Edward fugise mancand pamantul? Imediat am schimbat directia, am intors camioneta de pe drumul spre casa si am luat-o in directia Cullenilor, scandand energic in capul meu nu pleca, nu pleca, nu pleca, in continuu. Cand am ajuns la casa, am smuls cheile din contact, am trantit portiera si am alergat la intrare. Batand cu putere in usa de sticla, am cercetat zonele vizibile de la parter si n-am vazut niciun suflet. Nu, nu, nu, am scandat eu gafaind. Haide. Deschide usa. Bella? Surprinsa, am sarit si m-am rasucit in loc, uimita sa-l vad pe Dr. Cullen stand in spatele meu, eu asteptandu-ma la Edward sau la Alice. Dr. Cullen. Te rog, spune-mi Carlisle, a zambit el calduros. Pot sa te ajut cu ceva? De ce ei nu au fost la scoala azi? E totul in ordine? Edward? Zambetul de pe fata Drului Cullen a palit cand am mentionat numele lui Edward, insa el si-a pastrat aura de caldura. El mi-a studiat cu atentie fata, de parca ar fi cautat cine stie ce element ascuns care i-ar fi permis sa scape de adevar. Edward are dificultati in a reconcilia responsabilitatile lui cu ce-si doreste. Are nevoie de putin timp singur. Ceilalti fac ce pot ca sa-l ajute, in ciuda reticentei lui de a-i lasa sa patrunda in zona asta privata a vietii lui.
E vina mea, m-am balbait eu. Nu e vina lui Edward, e a mea. Eu lam presat. El vroia sa se indeparteze, sa creeze o distanta intre noi si eu l-am facut sa stea. Am uitat de problemele lui. Carlisle m-a privit cu intensitate cand i-am explicat ce se intamplase si am avut sentimentul ca el absorbea mai mult decat doar cuvintele mele. M-am simtit expusa in fata unui vampir patern care sincer, arata cu doar cativa ani mai in varsta decat cei pe care-i chema copiii lui insa parea sa nu profite de vulnerabilitatea mea. El ma studia cu ochiul experimentat al doctorului, si in acelasi timp cu ochiul unuia care pasise pe pamant timp de multe vieti, adunand intelepciune din toate nenumaratele lui experiente si perceptii profunde. Avea un calm care ma dezarma, permitandu-mi sa vorbesc mai liber decat as fi facut-o cu un strain si totusi, nu m-am simtit nici macar o data ca as fi fost interogata sau investigata. De nicio vina sau acuzare nu te poti invinovati nici tu, nici Edward, a spus Carlisle dupa ce s-a gandit putin. Imi pare rau daca toti ne chinuim, insa situatia asta nu e o intamplare banala si dificultatile au fost dublate din cauza puterii sangelui tau si de noutatea vietii de vampir a lui Edward. Nu stiu ce-ar trebui sa fac. Simt ca doar il ranesc pe Edward. In sfarsit incep sa inteleg, sa inteleg cu adevarat, ca el nu va mai fi niciodata Edward Masen, dar nu stiu cum sa actionez stiind cum e el acum. Eueu incep sa uit ca el e diferit si asta aproape ca el aproape Stiu, a dat Carlisle din cap, batandu-ma usor pe umar intr-un gest linistitor. Amandoi v-ati bagat un pic cam prea adanc comparativ cu cat puteti sa faceti fata. Totusi, daca Edward nu lucreaza la abilitatea lui de a rezista chemarii sangelui tau, chiar in situatii mult mai stresante, voi doi nu veti reusi niciodata sa faceti ca aceasta relatie sa supravietuiasca cel putin, nu atat timp cat tu ramai fiinta umana. Am inghitit cu greutate, cand am trecut intelesul cuvintelor lui Carlisle prin mintea mea. Edward avea nevoie sa exerseze rezistenta o declaratie din care am inteles ca Dr. Cullen era de acord cu relatia noastra atata timp cat faceam amandoi pasi mici si ne luam masuri de precautie ca eu sa raman in siguranta si lucram sa construiesc
rezistenta lui Edward in timp. Era ori sa supravietuim masurilor dureroase aplicate ca eu sa fiu protejata, ori sa devin vampir. M-am infiorat la ideea de a deveni vampir. Deja fusesem ca un zombie timp de patru ani, nu eram chiar asa de nerabdatoare sa caut sa devin din nou o creatura ciudata atat de curand dupa ce redevenisem o fiinta umana. Il iubeam pe Edward suficient incat sa mor pentru el? Nu puteam inca sa dau un raspuns intrebarii acesteia. Sunt o gramada de lucruri la care sa te gandesti, a spus Carlisle bland, aducandu-ma, din gandurile mele, inapoi la conversatia noastra. Nu trebuie sa iei o decizie chiar acum, numai ca si tu si Edward o sa trebuiasca sa va ganditi la ce o sa faceti si cum o sa va descurcati cu obstacolele astea. Multumesc, Druh, Carlisle, m-am corectat eu. El mi-a zambit si am putut vedea de ce era asa de bun doctor. Era in el o bunatate in el care te facea sa te simti in largul tau si iti calma grijile. O sa-l anunt pe Edward ca esti aici. Deja stiu. M-am intors cand Edward a aparut, aparent de niciunde, in usa casei. Parea imbatranit, chiar daca stiam ca era imposibil. Pe fata lui se intiparise o mohoreala, semilunele din jurul ochilor de un purpuriu mai inchis decat le vazusem vreodata la el, buzele stranse intr-o linie subtire si sprancenele incruntate. Durerea pe care o simtea era vizibila in topazul intunecat al ochilor lui. Intunericul aproape ca il inghitise de tot. Daca ai nevoie sa vanezi inainte sa vorbesti cu Bella, o sa-i tin eu companie cat timp te va astepta, s-a oferit Carlisle, observand si el purpuriul, ca si mine. Sunt bine, a spus Edward, chiar daca vocea lui era sugrumata si indica altceva.
Carlisle si-a ingustat ochii la Edward si s-a simtit in aer tensiunea dintre ei. Stiam ca Carlisle vorbea cu Edward prin mintea lui, deoarece, din cand in cand, Edward dadea din cap sau il clatina in niste miscari aproape imperceptibile. Eu am stat tacuta, asteptand sa vad rezultatul. Dupa ce i-a mai aruncat lui Edward o privire plina de inteles, Carlisle a inclinat usor din cap spre mine in semn de la revedere si s-a intors in gradina din spate unde lucrase inainte. Eu m-am intors sa ma uit la Edward si mi-am dorit sa n-o fi facut. El ma privea cu tristetea unui indoliat, uitandu-se la un sicriu de la o inmormantare. Sunt bine, Edward, i-am jurat eu. Am incercat sa zambesc, dar era tremurat in cel mai bun caz departe de a fi convingator. Vreau sa le vad, a spus el bland, ochii lui focusandu-se pe soldurile mele. Arata-mi vanataile. Nu, am tras eu in jos de bluza mea ca sa-i arat ca nu aveam sa ma tocmesc. Nu sunt rele si tu nu trebuie sa le vezi. Arata-mi, ochii lui erau ca otelul dur. S-a intins spre mine, de parca vroia sa-mi ridice bluza, insa doar s-a tinut de tivul ei, intr-o amenintare tacuta. Te rog. Ce bine va face?. Pasind inapoi dinspre Edward, am descoperit ca nu ma puteam misca mai mult deoarece calcaiele mele s-au lovit de usa. Vreau doar sa stiu ce-am facut. Cuvintele erau sugrumate, ochii lui atingandu-mi corzile sensibile ale inimii cu tristetea melancolica din ei. Nu ai facut nimic. Trebuie doar sa stiu ce am facut ca sa nu o mai fac din nou. Cu un oftat, am ridicat coltul bluzei mele, astfel incat Edward sa poata vedea vanataia de pe soldul meu. El s-a ghemuit langa mine, palma lui ratacind peste pielea mea sensibila. Am urmarit cum el potrivea
cinci vanatai circulare sub degetele lui si inima mi s-a rupt pentru el cand umerii lui s-au aplecat, cocosandu-se. Nu e vina ta. Imi pare atat de rau. Vocea lui nu era mai mult decat o soapta ragusita. Lasandu-ma si eu in genunchi, am incercat sa-l privesc in ochi, dar el se uita fix la pamant, evitandu-ma. Nu e vina ta, am repetat eu rar. Am intins o mana si mi-am infasurat degetele peste ale lui. Chiar daca la inceput s-a tensionat, s-a relaxat incet si si-a permis sa respire. Umerii lui se scuturau de suspine tacute, fata ii era contorsionata de durere si totusi nicio lacrima nu putea curge. Nevoia coplesitoare de a-l lua in brate m-a acaparat, dorindu-mi cu disperare sa fi putut sa-i iau vina pe care o simtea absorbind-o in mine, dar tot ce puteam face era sa-l tin in brate. Sa-l strang in brate pana cand demonii care-l torturau isi micsorau urletele pana la soapte abia auzite, demonii care il invadasera din primul moment in care isi deschisese ochii spre noua lui existenta. Sa-l strang in brate pana cand umerii lui nu se mai scuturau si el incepea sa se deschida din el insusi. Sa-l strang in brate pana cand ar capata curajul sa se uite in ochii mei si intr-un final sa accepte iertarea pe care i-o ofeream. El niciodata nu m-ar lasa sa iau vina asupra mea, chiar daca si eu participasem la evenimentele din noaptea trecuta, ca si el. Asta era o urma care parea sa fi ramas puternica dintr-o viata in cealalta Edward si-ar aseza toata greutatea lumii pe umerii lui daca ar putea. El ceruse aceasta povara si, indiferent ce faceam eu ca sa-l opresc, el n-ar inceta sa faca asta niciodata. Ar trece peste, dar incidentul asta va ramane acolo pentru totdeauna. Am oftat si l-am strans cat de tare am putut, cazand langa el. La inceput am crezut ca el nu observase, dar apoi am simtit o usoara presiune atunci cand el si-a inlantuit bratele in jurul meu, ingropanduma in el. El era atent si chiar daca vroiam sa-i spun ca putea sa lase garda jos mai mult de atat, nu vroiam sa-l imping mai departe de atat, azi. O sa ne ia timp sa ne gasim echilibrul si sa restabilim limitele.
Dupa ce am vazut ce se intamplase cand am impins prea mult, prea repede, eram dispusa sa astept. De ce plangi?, a incercat Edward sa rada putin dupa ce am tacut impreuna mult timp. Nu plang. Mi-am adus o mana la obraz si am fost surprinsa sa descopar ca era ud. Oh. El s-a aplecat in fata, sarutandu-mi obrajii muiati de lacrimi, traganduma mai aproape de pieptul lui. Nu respira, dar nu aveam sa las asta sa ma deranjeze faceam pasi mici acum. Eu inca te iubesc, stii? Aproape te-am omorat Ceea ce, in schimb, te-ar fi omorat pe tine, am evidentiat eu. Suntem chit. Edward a deschis gura sa protesteze, dar eu mi-am asezat mana peste gura lui ca sa-l opresc. Chit. Sfarsitul povestii. Cand el a aprobat din cap, mi-am retras mana si m-am cuibarit din nou la pieptul lui, zambind cand el m-a sarutat pe creptetul capului. Probabil ca aratam ciudat, stand acolo o incalceala de membre, agatandu-ne unul de altul de parca vietile noastre depindeau de atingerea aceea ingramaditi unul in celalalt pe veranda din fata a casei Cullen. Nu prea puteam sa-l invinovatesc pe Mike pentru privirea pe care ne-a aruncat-o cand a oprit bicicleta pe aleea din fata casei. Bella!, a tipat el, dandu-se jos de pe bicicleta. Ai innebunit? N-ai ascultat niciun cuvant din ce a spus mama mea? Edward si-a ingustat ochii la Mike inainte sa se intoarca spre mine. Nu ai voie sa ma vezi? Ea crede ca tu esti dependent de droguri, am soptit eu, fara sa ma deranjez sa neg. El ii putea auzi gandurile lui Mike confirmarea mea era irelevanta. V-ati fi putut gandi la o poveste de fatada un pic mai
pe placul unui parinte. De ce nu ai putut sa fii bolnav sau ceva? Ei iar fi mila de tine, dar cel putin as avea voie sa vin aici. Nici macar nu ai sunat-o, m-a intrerupt Mike de pe alee. O sa ne pedepseasca pe amandoi, stii asta, nu-i asa? De ce te-ar pedepsi pe tine? Pentru ca eu ar trebui sa te supraveghez, acum hai sa mergem! Daca ne intorcem acasa suficient de repede, putem sa-i spunem ca ai fost la bufet pentru un burger, in loc de aici, Mike si-a aruncat bicicleta in spatele camionetei mele. Haide, Bella. Trebuie sa ne miscam. Du-te, m-a grabit Edward, impingandu-ma usor. Dar O sa trec pe la tine prin camera diseara, dupa ce ei se culca, a soptit el, ochii zburandu-i la Mike ca sa se asigure ca el n-a putut auzi. Doar o sa vorbim. Am dat din cap si m-am ridicat de pe jos, scuturandu-mi praful de pe jeansi. Edward a ramas jos in timp ce ma urmarea cum alergam la camioneta mea si demaram de pe alee cat de repede putea sa mearga masina mea ceea ce nu era rapid deloc. Isabella Marie Swan, esti musafir in casa aia si ai face bine sa incepi sa te porti ca atare. Mi-a crapat obrazul de rusine cat timp mi-a tinut tatal meu morala la telefon. Era suficient de rau ca a trebuit sa o aud si de la Dna Newton cand am ajuns acasa si cum indraznesc eu sa nu ma supun ei dupa doar o zi de cand ea facuse regulile acum trebuia sa o aud si de la parintii mei? Am spus ca-mi pare rau, tata. Am uitat doar! Mi-era foame si vroiam sa-mi iau un burger dupa scoala.
Imi doream ca Mike sa fi venit cu o scuza mai buna pentru absenta mea de acasa. Cel putin ochii mei rosii, umflati treceau drept regret ca am ignorat cererea Dnei Newton. Esti mai desteapta de atat, Bells, a oftat tatal meu dupa o tacere tensionata. Stiu ca mama ta si cu mine am lasat-o mai moale cu tine dupa incident, dar esti aproape o femeie in toata firea de-acum. Nu poti sa tot continui sa faci orice dracu ai chef si sa nu iti asumi raspunderea care vine odata cu ce ai facut. Oh, crede-ma, m-am gandit o gramada la responsabilitati in ultima vreme. Stiu, tata, si promit sa nu mai fac asta din nou. Ai grija de tine. O sa am. Si tine minte ca mama ta si cu mine te iubim foarte mult. De-abia asteptam sa te vedem din nou in vacanta de Craciun. Si eu la fel. Si eu va iubesc. Click. Scuze pentru mama mea. M-am intors in loc, surprinsa sa-l vad pe Mike stand in usa mea. El a batut de doua ori in toc, inainte sa intre sa se tranteasca in scaunul meu de la birou. Nu, a fost vina mea, am oftat eu, trantindu-ma inapoi pe pat. Nici macar nu m-am gandit la regulile ei si sa sun acasa. Eram doar ingrijorata ca Edward nu a fost la scoala azi. Inca mai ia droguri?. Vocea lui era curioasa, dar intr-un fel preocupat care m-a surprins. Nu credeam ca lui Mike ii pasa de sanatatea lui Edward.
Nu, el nu ia droguri. A trebuit sa-mi musc limba ca sa ma abtin sa nu incep sa balmajesc ca el nici macar nu vazuse niciodata drogurile de care se presupunea ca era dependent. Povestea era ca el intrase in rezerva de medicamente ale lui Carlisle si ca apoi trecuse la droguri mai grele. Nimeni nu s-a intrebat asupra faptului ca Carlisle nu tinea niciun fel de medicament in casa, si nicio reteta pe care Edward sa o poata fura. Oamenilor le placeau raspunsurile care se potriveau in pachete mici si curate si nu le pasa daca raspunsurile nu se potriveau cu intrebarile atat timp cat exista un raspuns de dat. El chiar se zbate acum si presiunea de la scoala complica lucrurile. Obisnuiam sa fiu o mincinoasa groaznica. As fi rosit si m-as fi balbait, clacand in secunda in care cineva m-ar fi luat la intrebari acum ele curgeau liber din gura mea la fel de usor ca apa. Ce se intamplase cu mine? Tie chiar iti place de el, nu-i asa? Il iubesc, am recunoscut eu. Nicio roseala nu mi-a ars pielea cand m-am uitat cu curaj inapoi in ochii lui Mike. Asta a fost rapid, a oftat el inainte sa dea din cap confirmand. Dar o vad. Felul in care va tineati unul pe celalalt de parca aveati nevoie unul de altul sau ati fi murit. A fost doar bizar. Ce se intampla, de fapt? El chiar se chinuia cu toate astea. Vroiam doar sa fiu acolo pentru el. Fii atenta doar, a spus Mike bland, ridicandu-se si indreptandu-se spre usa. E ceva cu Edward. Intotdeauna am avut senzatia ca el ascunde ceva inca dinainte de a aparea treaba cu drogurile. Am crezut ca el o sa opreasca senzatia aia ciudata pe care o transmitea, odata ce se curatase, dar e mai rau ca niciodata. Doardoar fii atenta in preajma lui, Bella. Pazeste-te de necazuri. Nu vreau ca tipul asta sa te raneasca din nou. Este evident ca nu o sa-l vezi, dar o sa trebuiasca sa reactionez daca el iti mai lasa urme. Chiar si daca e doar una, e prea mult. El niciodata nu mi-a facut rau.
Credeam ca ai incredere in mine, a raspuns el trist, inainte sa iasa pe usa. Vreau sa stii ca poti. Sunt doar la un etaj in jos, pe scari, daca ai nevoie de mine. Ai incredere in mine, Bella, te rog. Vreau sa am, am spus eu incet catre nimeni.
Scuze. Edward s-a foit stanjenit, trecandu-si o mana prin parul ciufulit, aramiu, dezordonat. In ciuda felului spasit in care statea, nu eram complet oarba la ranjetul malitios care-i juca pe buze. Banuiesc ca daca eram mai atent, te-as fi prins. Eu inca mai dau buzna in armura mea stralucitoare. Deci, acum crezi ca esti un cavaler?, l-am tachinat eu, simtindu-ma mai in largul meu langa Edward decat fusesem in ultimele cateva luni. Aceasta zeflemea era Edward al meu. Schimbul asta de replici si ranjetul ala erau dovada ca, in ciuda faptului ca era transformat, fragmentele din el pe care le iubeam cu adevarat, ramasesera ascunse sub noul lui exterior perfect, de marmura. Ultima data cand am verificat, cavalerii nu dadeau buzna in camerele fetelor si nu le spionau. Nu te spionam, a pufnit el, Bella, nu e vina mea ca esti extraordinar de neatenta. I-am aruncat o privire dar n-am zis nimic. Daca insemna ceva, avea dreptate. Ar fi trebuit sa-l vad. M-am asezat pe pat cu picioarele incrucisate si mi-am tras pe umeri patura grea, din lana, usor constienta de pijamalele uzate cu Hello Kitty, pe care mama mea mi le cumparase de Craciun in urma cu cativa ani. Nu eram tocmai un fan, dar erau din flanel si era rece noaptea. Cu toate astea, nu insemna ca vroiam ca Edward sa le vada si gandul la ce as purta cand el ar veni nu-mi trecuse prin minte. Miam facut o nota mentala sa-mi cumpar cateva toalete de noapte. Si ce-ai fi purtat daca ti-ai fi amintit? Un neglijeu din matase? Lasasem suficient loc pe pat pentru Edward, insa el s-a uitat in jur si a gasit scaunul de lemn pe care-l foloseam la birou, l-a ridicat si la asezat fara zgomot la cativa metri de pat. Am privit intr-o admiratie muta cum el s-a asezat usor pe scaun aratand mult mai putin uman decat il vazusem vreodata. Lumina palida creata de veioza mea, in combinatie cu stralucirea argintie a luminii lunii, il infasurau intr-un contrast incredibil de lumina si umbre. Fata lui era o competitie intre muchii ascutite si inocenta adolescentina, miscarile lui prea rapide si mult prea gratioase pentru a putea fi facute de un baiat de saptesprezece ani. Sa crezi ca el fusese vreodata uman era greu in
momente ca astea, momente cand eu eram aproape complet sigura ca vedeam un inger. Cum de el credea despre el ca ar fi un monstru, ma depasea. Ce-i?, m-a intrebat el, cand a observat ca ma holbam la el. Nimic, nimic. O tacere stanjenitoare a umplut camera, in timp ce noi stateam nervosi, amandoi stiind ca trebuia sa terminam conversatia de mai devreme. Nu intelegeam de ce trebuia sa aducem din nou vorba despre asta. Edward se simtea suficient de vinovat deja, desi pe nemeritate. Sa ne amintim de asta din nou si din nou ar fi inutil. Nu-mi pot permite sa mai uit din nou, a spus el, privindu-ma cu atentie. Esti sigur ca nu-mi poti citi mintea? Convins, a zambit el, Insa inca mai pot sa-ti citesc fata. Sa nu joci niciodata poker. Nu vei mai uita, am sperat eu ca increderea si credinta mea in Edward mi se simteau in voce, asa cum vroiam sa fie. Nu mi-ai putea face niciodata rau. Nici eu nu voi mai uita, de asemenea. El a ridicat la mine o spranceana intrebatoare si a ranjit. Nu cred asta. Ce? Ca tu n-o sa mai uiti. Si cam ce-ar trebui sa insemne asta? Tu esti cea a carei viata atarna in balanta si tu ai abandonat complet orice gand rational si orice instinct de conservare ca sa te saruti pasional cu mine, pe pat. Impulsiv, m-am intins sa-l pocnesc in joaca pe Edward in piept si am gemut cand degetele mi s-au zdrobit dureros de pieptul lui de piatra.
Aah!, am gemut eu, inhaland rapid, tragandu-mi mana lovita aproape de piept. La ce te-ai gandit?, Edward a clatinat din cap nevenindu-i sa creada, inainte de a se inclina in fata ca sa-mi examineze mana. Mi-a luat-o in mana lui, apasandu-si pielea rece in jurul ei, calmand durerea, ignorand felul in care am suierat la contactul initial. Atingerea lui inghetata a alinat durerea pulsanda din mana mea, insa nu a putut face nimic pentru ego-ul meu ranit. Bombanelile lui despre fragilitatea mea si ceva despre sticla nu m-au ajutat de asemenea. O sa fie bine, m-a asigurat el dupa cateva momente, sarutandu-mi degetele ranite, doar un pic invinetita. Am aprobat, dar nu mi-am tras mana. Nici el nu a facut nicio miscare de a-mi da drumul. Ochii lui ma priveau patrunzator cand pulsul mi sa accelerat, intunecandu-se de dorinta intr-un fel care m-a facut sa ma inrosesc puternic. El a inghitit cu greutate si s-a tras inapoi, scuturandu-si capul de parca ar fi inlaturat un fel de ceata de pe mintea lui. Tot timpul, eu am stat inghetata, cu obrajii in flacari si gura deschisa de surpriza la cat de repede parea ca totul sa se schimbe in jurul lui. Eram mult prea afectata de atingerea lui, imbatata de prezenta lui. Ar trebui sa plec, a tusit el. Ah, mda, am incuviintat eu, dandu-ma inapoi pe pat. Se pare ca nu ma puteam controla in preajma lui mai mult decat el imi putea rezista mie. Minunat. Asta inseamna abtinere Swan? El s-a intors sa plece, insa a ezitat inainte sa se intoarca inapoi spre mine. Inima mi-a luat-o la goana ca aripile unui colibri cand el mi-a mangaiat obrazul cu mana lui si a asezat un sarut usor pe buzele mele, lasandu-ma topita si tanjind dupa mai mult atunci cand s-a retras. Ne vedem maine la scoala.
Pa. Mi-a mangaiat obrazul cu dosul mainii si apoi el era deja plecat lasandu-ma singura si tanjind dupa atingerea lui. Credeam ca o sa fie greu sa adorm dupa ce inima imi tresaltase la atingerea lui, insa am alunecat in inconstienta aproape in clipa in care capul mi-a atins perna. Bruma de dimineata sclipea pe pamantul inghetat si eu m-am incruntat, incretindu-mi nasul dezgustata de frigul umed care impregnase aerul. M-am infofolit cat de bine am putut impotriva frigului, insa totusi m-am cutremurat cand am iesit pe usa, pantofii scartaindu-mi pe cimentul inghetat. Chiar daca ma chinuiam cu cheile, am refuzat sa-mi scot manusile, in ciuda faptului ca ele faceau treaba cu mult mai grea. Frig nenorocit, am mormait eu, injurand cand am scapat cheile pe jos pentru a doua oara. Hou, hou, hou! Ce crezi ca faci? Adunandu-mi cheile de pe pamantul mocirlos, m-am uitat in sus la Mike, cu dezgustul pentru vreme intiparit clar pe fata mea. Conduc spre scoala. Da-mi cheile, Swan, a spus el, cu o solemnitate prefacuta in voce. Poftim? El a intins mana cu palma ridicata in sus, asteptand, Cheile. Imi trebuie. Mi-am inclestat degetele in jurul cheilor si le-am strans protector la piept. Nu cred, Mike. Daca vrei o tura pana la scoala, e ok. As fi fericita sa fac asta, dar nu o sa primesti cheile mele. El si-a ingustat ochii, incrucisandu-si bratele pe piept, aplecandu-si capul intr-o parte, in timp ce un zambet i s-a intins usor pe fata. Corect, am uitat. Ai suficienta experienta in a conduce pe vreme
rece, inghetata in Columbia City unde n-ai condus niciodata, nici macar o data, in afara de cand ti-ai luat carnetul. Stii cum sa manevrezi camioneta aia de o tona de caramizi daca prinde o bucata de gheata neagra, nicio problema. Parintii tai le-au spus parintilor mei sa avem grija cu tine in lunile de iarna. Gheata neagra?, m-am incruntat, aruncandu-mi privirea spre zloata si gheata de sub pantofii mei. Daca spatele iti fuge spre stanga, ce faci?, mi-a aruncat Mike, inca aratandu-mi zambetul ala increzut si enervant, credinta ca avea dreptate crescandu-i increderea. Calc frana. Gresit, si-a clatinat capul pentru a accentua. Calci frana? Vrei sa te sinucizi? O sa pierzi cu siguranta controlul. Si atunci ce sugerezi sa fac? Sa ma lasi pe mine sa conduc, a spus el. Nu. Daca prind gheata si derapez la stanga, ce sa fac daca nu franez? Mike a oftat, rostogolindu-si ochii. Mai intai iei piciorul de pe acceleratie, nu atingi frana, si apoi tragi de volan la stanga ca sa te opresti din derapat. Corectezi cu miscari mici, controlate pana cand poti din nou sa conduci normal. Pai, acum ca stiu asta, sunt pregatita sa plec, am zambit eu. Vrei sa te duc? Cheile, a dat el din degete. Mike! Serios, Bells. Habar n-ai sa conduci in conditii de gheata. Bine.., m-am bosumflat, dar am abandonat cheile in mainile nerabdatoare ale lui Mike.
Drumul a fost incet, dar era constant si n-am prins nici macar o data gheata neagra la care facuse Mike referire. Cred ca tu doar vroiai sa-mi conduci camioneta, am mormait eu cand am tras in parcare. Poate, poate nu, a ridicat Mike din umeri razand. Banuiesc ca n-o sa stim niciodata. Insa pe bune, n-ar trebui sa conduci prea departe in conditii de gheata pana cand nu inveti baza. Mi-am rostogolit ochii, insa am fost de acord in secret. Inca razand, ne-am desfacut amandoi centurile si Mike a iesit din camioneta, in timp ce eu mi-am tras rucsacul de unde se intepenise sub scaun. Cand am auzit scrasnetul de frane blocate, tot la ce am putut sa ma gandesc a fost ca era aproape, mult prea aproape. Stomacul mi s-a prabusit si sangele mi-a navalit in fata, panica mi-a oprit respiratia de parca as fi fost tinuta sub apa, in timp ce am vazut o dubita albastra izbindu-se in lateralul camionetei mele. Exact unde statea Mike. Forta impactului m-a izbit in portiera pasagerului. Am simtit durerea pulsanda acolo unde fruntea a facut contact cu rama metalica, umezeala vaga care imi spunea ca sangeram, insa nu conta. MIKE! MIKE! M-am tarat peste scaun pana pe partea soferului, unde portiera statea inca deschisa, ignorand valurile de greata care se zbateau in mine. MIKE! Era un spatiu ingust intre portiera soferului si spatele dubitei, dar cu cateva zbateri si impinsaturi am cazut lata pe pamant. M-am cutremurat cand m-am fortat sa ajung la locul unde statuse Mike, incurajandu-ma pentru ce ar putea fi acolo acum.
Ceea ce am vazut a fost ultimul lucru la care m-am asteptat. Mike se ridica de pe jos, unde zacea nevatamat, holbandu-se cu ochii innebuniti de panica. Edward era ghemuit intre cele doua masini, indoiturile de pe o parte a dubitei avand forma perfecta a bratelor si umerilor lui, lateralul masinii fiind aproape distrus de forta cu care il izbise. Ochii lui Edward au fulgerat infricosator cand a privit in sus la mine si apoi la Mike. Strangandu-si gura intr-o linie dreapta, el a impins cu mana in dubita, creand mai multe indoituri si deghizand cu eficacitate forma clara a umerilor lui din metalul rasucit. Ce esti tu?, a intrebat Mike, vocea tremurandu-i. Stai jos, Mike, a vorbit Edward fara sa se uite la baiatul cazut, nemiscandu-si ochii de pe fata mea. Privirea i-a zburat in sus spre putinul sange de langa tampla mea si apoi, inapoi la ochii mei. Te-ai lovit foarte tare la cap. Dar sub nicio formaNu erai in niciun caz pe undeva pe langa mine, a continuat Mike sa se balbaie. Stateam chiar langa tine, a insistat Edward, intr-un final luandu-si ochii de la mine pentru a-i arunca lui Mike o privire serioasa. Eram chiar in spatele tau. Dubita ne-ar fi lovit pe amandoi daca nu te-as fi impins din cale. Capul tau a izbit pamantul destul de rau. Inceteaza sa mai vorbesti si sa te misti pana ajung aici medicii. Mike arata de parca vroia sa spuna mai multe, dar parea sa se fi decis impotriva, alegand in schimb sa-si atinga cu atentie spatele capului. El s-a uitat intrebator la mine, implorandu-ma sa-i spun ca avea dreptate, dar eu n-am putut. Cand a aparut ambulanta, un grup mare de elevi se stransese in jur si Tyler Crowley, baiatul care condusese dubita, isi recapatase cunostinta. Se parea ca lesinase mai mult din cauza socului si a panicii incidentului decat din cauza vreunei rani, chiar daca avea o spartura urata pe frunte.
Bella, am o casca de rezerva pentru tine pe motocicleta mea. Trebuie sa ajungem la spital. Esti ranit?, am intrebat, mirandu-ma cum de el mai putea sta pe picioarele lui dupa ce fusese strivit intre camioneta mea si dubita, cu abilitatile de vampiri sau fara. Nu, a scuturat el din cap, uitandu-se cu ingrijorare spre unde Mike si Tyler erau imbarcati in ambulante. Medicii de urgenta si directorul incercasera sa-l urce pe Edward intr-o ambulanta, insa el i-a inlaturat, asigurandu-i ca se va duce singur la spital. Doar ca trebuie sa-l vad pe Carlisle. Mi-am pus casca cu atentie, rana de la cap pulsandu-mi de la contact, si mi-a fost greu sa ma urc in sa. Mainile imi tremurau continuu si nicio cantitate de inhalari adanci sau ganduri linistitoare nu le potoleau. Da-mi voie mie. Am stat locului cand Edward mi-a fixat casca si m-a ajutat sa ma urc pe motocicleta. El era incredibil de tensionat si eu m-am infrigurat cand am observat felul in care el privea constant spre locul unde rana mi-era ascunsa sub casca de un negru lucios. El s-a urcat in fata mea, motorul pornind la viata aproape in secunda in care el se urcase, si apoi am disparut, gonind pe strazile din Forks. El a parcat motocicleta pe un loc mic de langa intrare, un loc care nu credeam ca era intr-adevar un loc de parcare, si m-a ridicat de pe sa cu un brat. Eu mi-am scos incet casca, incruntandu-ma cand am simtit parul inchegat de sangele lipicios de pe tampla mea. Lucrurile sunt pe cale sa devina destul de rele, a spus Edward, un rid aparandu-i intre sprancene cand s-a uitat in orice alta parte mai putin la mine. Te iubesc si-mi cer iertare pentru orice ar putea spune familia mea pe viitor. Fara niciun alt cuvant, m-a luat de mana, stransoarea fiind foarte aproape de a fi dureroasa, si am navalit in mica sala de urgente.
Buna, Claire, a zambit el la femeia plinuta, cu parul grizonat, din spatele biroului. Ea a radiat practic sub atentia ochilor maro-roscati ai lui Edward si cred ca a si rosit. Edward, dragule, ce mai faci?, s-a balbait ea, aranjandu-si absenta parul, in timp ce continua sa zambeasca la cel mai tanar Cullen. Fata ei a cazut dintr-o data, pielea albindu-i-se. Esti bine, scumpule? De ce nu esti la scoala? M-am oprit doar sa-l vad pe tata. Prietena mea a avut un accident si are nevoie de ajutor. Stii unde este?, a intrebat Edward, emanandusi vraja, in timp ce ochii lui scanau camera. As fi ranjit amuzata daca n-as fi fost inca atat de cutremurata de ce se intamplase de dimineata. De asemenea, orice fel de miscare faciala cat de mica parea sa-mi provoace niste bubuituri intense in cap. Oh, este ocupat. Nu poti sa-l vezi, a spus Claire, scuturandu-se din adoratia ei si devenind tipul realist, serios care parea sa i se potriveasca mult mai bine. A fost un accident la scoala si baietii implicati trebuie sa apara aici in orice moment. Se pregateste sa-i vada. Dr. Stonem este aici pentru Bella daca vrei. Edward, Bella, ce faceti voi aici? Trebuie sa vorbim cu tine, acum, a spus Edward moale dar imperativ. Bine, a incuviintat doctorul. Mai intai o sa am grija de Bella. Ochii lui s-au ingustat cand a vazut rana mea si l-a studiat cu atentie pe Edward inainte sa ma conduca pe un pat de urgenta. M-am catarat si m-am asezat, cutremurandu-ma cand Dr. Cullen a dus o solutie dezinfectanta la capul meu si a inceput sa lucreze la curatarea ranii. Terminase in cateva secunde secunde tacute, tensionate si eu am atins usor bandajul proaspat, tresarind la contact. Trebuie sa schimbi bandajul si sa tii rana curata pentru vreo doua zile, m-a sfatuit Carlisle, insa nu e ceva grav. O sa se vindece repede si o sa ramana ca amintire doar o vanataie. Acum, ce s-a intamplat? Am doar cateva minute inainte ca victimele accidentului de masina sa intre aici.
Am gemut cand am realizat ca ajunsesem inaintea ambulantelor. Am oprit dubita implicata in accident, a recunoscut Edward, vorbind in soapta. Vocea ii era dura si incordata ca o coarda stransa prea tare. L-ar fi omorat si am crezut ca era Bella. N-am realizat ca era Mike decat atunci cand a fost prea tarziu. El te-a vazut. Cuvintele Dr-ului Cullen nu erau o intrebare, erau o confirmare a unui fapt. Buzele lui erau strans lipite si fata incruntata. Imi pare rau. Dar n-am putut sa stau acolo pur si simplu. Doar ce-mi parcam motocicleta cand am auzit dubita cum pierde controlul. Am vazut portiera soferului deschizandu-se si am actionat inainte sa apuc sa vad cu adevarat ce se intampla. Chiar si daca as fi stiut ca era Mike, as fi facut-o oricum, probabil. Carlisle a facut o pauza de un moment, uitandu-se si la Edward si la mine inainte sa-si aseze o mana pe umarul lui Edward. O sa vorbim imediat dupa ce termin aici. Du-te acasa. Trebuie sa vedem exact ce s-a intamplat si ce au vazut baietii aia inainte sa vorbesti cu autoritatile. Edward arata de parca vroia sa protesteze, insa a ramas tacut cand Carlisle s-a intors rapid ca sa strige ordine micului personal din Urgente sa se pregateasca pentru pacientii care urmau sa apara. Am auzit urletul sirenelor apropiindu-se de spital cand el m-a luat din nou de mana si m-a condus in tacere la motocicleta. Ce o sa faca? Edward m-a ajutat sa-mi pun casca si a facut o pauza pentru o secunda inainte sa ridice din umeri. M-a ajutat din nou sa ma urc in sa si mi-am inchis ochii, ingropandu-mi fata in spatele hainei de piele a lui Edward, in timp ce alergam prin oras spre casa Cullen unde vom astepta intoarcerea lui Carlisle. Am incercat sa raman optimista, insa un sentiment coplesitor de prabusire m-a asaltat, tragandu-ma si tarandu-ma sub el. Lucrurile se schimbau si eu eram sigura ca ele nu se indreptau spre ceva mai bun.
Capitolul 22 Gravitate
Sun-o pe Dna Newton inainte sa se panicheze, a spus Alice, intinzandu-mi telefonul ei mobil, in timp ce parcam pe alee. O sa fie cu adevarat isterica pana o sa ajunga la spital, dar o sa-l tina pe Mike ocupat daca este pregatita pentru asta. Edward a dat din cap aprobator la planul lui Alice in timp ce mie mi-a luat ceva mai mult pana am pus cap la cap toate lucrurile. Daca nu o sunam pe Dna Newton si era isterica, ar putea sa faca ceva iesit din comun si sa apara acasa la Culleni pentru ca si eu si Edward fusesem implicati in accidentul lui Mike. Ar fi suficient de ciudat ca noi deja parasiseram spitalul. Va fi o gramada de lume care va vrea sa vorbeasca cu noi foarte curand. dl. Newton a fost cel cu care am vorbit cand a sunat telefonul si am inghitit cu greu cand l-am informat ca fiul lui a fost ranit si ca era momentan la spital. Ei doar ce auzisera si se pregateau sa mearga la spital, dar mi s-a multumit ca le-am spus ca eu eram bine. I-am spus unde eram si cu cine eram, doua lucruri care nu-i cadeau bine, dar datorita situatiei de urgenta, mi s-a permis sa stau. Ceilalti vor fi aici curand, m-a informat Edward, sarutandu-mi usor fruntea. S-a pastrat departe de partea bandajata, insa ochii ii zburau permanent la ea. M-am strans in mine cand am realizat cat de dificil trebuia sa fie pentru el sa reziste nevoilor sale cand eu aveam o rana deschisa. Cum ai putut! Eu am sarit, speriata de tipat, insa Edward si Alice au continuat sa stea jos nemiscati in camera de zi a Cullenilor, de o parte si de alta a mea. Cum indraznesti sa ne pui in pericol in halul asta! Rosalie a dat buzna in casa, vocea ei tremurand de furie. A navalit spre Edward, cu ochii inflacarati de furie, schimonosindu-si frumoasa
ei fata de Barbie in ceva absolut terifiant. Asta era vampirul din legende. Ea s-a oprit brusc cand Emmett a aparut dintr-o data intre ea si Edward, blocand-o sa ajunga la el. Emmett, dragule, te iubesc, dar daca nu te dai deoparte din calea mea in clipa asta, o sa te fac sa te simti ingrozitor in feluri in care nu poti nici macar sa incepi sa-ti imaginezi! Emmett nu s-a dat in spate, dar, in schimb, a pasit mai aproape de blonda veninoasa, mainile lui mari s-au inclestat strans pe umerii ei delicati. Opreste-te pentru o secunda, Rose. El a facut un lucru bun. Stii ca asta a facut. El a fost nesabuit si prost, a scuipat ea. El a fost milos, a declarat o voce calda dar impunatoare. M-am intors surprinsa sa vad ca Esme statea la cealalta intrare din bucatarie. Asezati-va, amandoi. Rosalie s-a asezat la capatul cel mai indepartat al mesei, statura ei fiind complet rigida. Fulgera pumnale spre Edward in permanenta, insa el a ignorat-o, privind in jos la locul unde degetul lui mare facea cerculete usoare in palma mea, cautand putere si alinare, in timp ce mi le oferea si mie, simultan. Emmett, in contradictie cu comportamentul de regina a ghetii al lui Rosalie, s-a relaxat intr-un scaun si si-a odihnit bratul in jurul umerilor ei. Esme ni s-a alaturat, stand in capul mesei si Jasper a aparut de nicaieri, asezandu-se vizavi de Alice. Carlisle nu ni se poate alatura, a inceput Esme, trebuie sa-si termine obligatiile de la spital. M-a informat ca baiatul, Mike, suspecteaza ca ceva este diferit la noi toti. Nu l-a lasat pe Carlisle sa aiba grija de el si tot balmajea despre cum Edward a oprit dubita cu propriile maini. Ceilalti membrii ai personalului o pun pe seama unui efect secundar al contuziei, dar este o chestiune de timp pana el o sa spuna cuiva care va asculta cu adevarat.
Rosalie s-a zbarlit, privirile ei ucigatoare catre Edward intensificanduse si tensiunea din camera a continuat sa urce in timp ce fiecare membru s-a gandit la ce inseamna aceste noutati. As putea sa vorbesc eu cu el, am sugerat eu. Suntem prieteni. Ma va asculta pe mine. Il pot face sa-mi promita sa-si tina gura. Mi-as dori sa fi fost asa de simplu, a spus Esme, ochii fiindu-i calzi si vocea blanda. Ar fi trebuit sa plecam cand ea a venit in Forks, a spus Rosalie, ridicandu-se brusc si aratand la mine. Ea ne-a recunoscut si am ramas din cauza lui. Ea n-a aduc altceva decat necazuri de cand a aparut in vietile noastre si refuz sa stau pe margine si sa privesc asta. O sa fim haituiti si persecutati de acest baiat si de oricine il asculta. Volturii ne vor distruge pentru ca ne-am desconspirat! Stai jos, Rose, a oftat Emmett, tragand-o de brat, insa ea s-a scuturat de el. Trebuie sa-l omoram. Ce?, m-am inecat eu. Nimeni n-o sa fie omorat, s-a certat Edward. Las-o pe Bella sa vorbeasca cu el. Fiecare secunda care trece si e in viata, el ne pune pe noi in pericol, s-a certat Rosalie. Cu fiecare secunda care trece si Bella traieste, ne pune pe noi in pericol. In clipa in care vei atinge chiar si un fir de par din capul ei, te voi distruge, a marait Edward. Maraitul s-a intrerupt brusc, in acelasi moment in care m-am trezit inconjurata de o nevoie intensa de a ramane calma. Am clipit lenes si m-am uitat in jur, observand ca si ceilalti erau la fel de calmi. A ucide iese din discutie, a declarat Jasper cu voce joasa. La fel este si prezenta noastra in continuare in Forks.
Sunt de acord, a aprobat Esme. N-am stat aici decat o scurta perioada, dar sa ramanem ne-ar pune in pericol pe noi toti si pe toti oamenii cu care am interactionat. Volturii n-ar trebui sa-i mai controleze daca deja am fi plecati. Plecati?, m-am uitat la Edward, insa el se uita peste mine la Esme. Muschii maxilarului lui ii zvacneau vizibil. M-am foit stingherita in timp ce-l priveam cum isi inclesteaza si-si relaxeaza maxilarul. Imi pare rau, Bella, dar suntem nevoiti, si-a cerut Esme iertare. Daca noi plecam, vor mai venii Volturii, Alice? Alice statea serioasa langa mine, necaracteristic de tacuta si supusa. Nu este clar, a recunoscut ea. Impachetati totul pana diseara, a comandat Esme dupa cateva momente de tacere tensionata. Plecam cand se intuneca. Nu. Protestul meu a fost doar ceva mai mult decat o respiratie. Stiam ca vampirii puteau auzi, insa nimeni nu a facut vreun semn ca auzisera. Edward si-a impletit degetele reci printre ale mele si m-a ajutat sa ma ridic de pe scaun, tragandu-ma in spatele lui in gradina inghetata din spate. L-am privit intrebatoare, insa el nu ma baga in seama mai mult de o strangere blanda si usoara a degetelor mele. Nu ma poti parasi, am spus eu deprimata. Nici nu vreau asta. Atunci n-o face. Bella- Mi-am inchis ochii ca sa blochez expresia indurerata a fetei lui, dar nu m-am putut opri sa nu ma las in atingerea lui cand mi-a mangaiat obrazul. El n-o sa spuna.
Edward a oftat din greu, mainile lui prinzandu-mi fata. Nu stii asta cu siguranta. Si nici tu nu stii ca el o sa spuna cu siguranta. Frustrarea imi facea vocea sa fie gatuita si pitigaiata. De ce faceau ei asta? De ce trebuia sa fie ucide sau pleaca? Cum de el si doar s-a gandit sa ma paraseasca? Am distrus totul, a spus el slab, aplecandu-se astfel incat fruntea lui s-a sprijinit de a mea. Ei fac doar ce trebuie sa faca. Nu putem lasa oamenii sa stie. Eu am ramas neclintita, complet amortita, lasandu-mi bratele sa cada in laturi. El va pleca, parasindu-ma pentru totdeauna. Parasindu-ma. Plecat. Singura. Plecat. Plecat. Plecat El nu stie ce esti tu de fapt, am insistat eu. Elel s-a lovit la cap atat de tare incat nimic din ce spune nu poate fi luat de bun in momentul asta. Inima a inceput sa-mi galopeze in piept si valuri de greata aproape ca m-au facut sa ma chircesc. M-am apucat strans de geaca de piele a lui Edward, infasurandu-mi degetele in jurul ei si agatandu-ma disperata de el cu toata puterea pe care o puteam aduna. Mainile lui au trecut cu blandete prin parul meu, infasurand suvite subtiri in jurul degetelor lui, de parca s-ar fi legat de mine daca ar fi putut. Lasa-ma doar sa vorbesc cu el, am soptit eu, fortandu-mi vocea sa fie normala. Lasa-ma sa vorbesc cu el. Il pot convinge sa pastreze asta ca un secret. Asta ar putea sa-l convinga si mai mult de ce a vazut, a spus Edward, cu vocea ragusita. Bratele lui s-au incolacit in jurul meu, tragandu-ma la el si eu mi-am lipit obrazul de pieptul lui. Am incercat sa-mi intensific stransoarea pe geaca lui, insa n-am putut mai mult de atat.
Imi venea sa plang, sa tip si sa ma tavalesc pana obtineam ce vroiam, insa tot ce am putut a fost sa stau acolo, agatandu-ma cu disperare de Edward ca si cand propria-mi viata s-ar incheia daca ias da drumul, o amorteala tarandu-se in mine cu fiecare minut care trecea. Vino cu mine. Ce?. M-am impins inapoi de Edward, uitandu-ma in ochii lui dupa raspunsuri in adancimile lor rosiatice. Lacrimi mi-au incetosat vederea cand am vazut durerea, nevoia si disperarea pe care ei o purtau in adancimile lor intunecate. Vino cu mine, a repetat el. Putem inca sa fim impreuna, nu e nevoie sa se termine aici. Raceala buzelor lui m-a facut sa ma infior cand el si le-a trecut incet peste ale mele in cea mai usoara soapta a unui sarut. Inima mea a pulsat si mai tare, aruncand ecouri in urechile mele. Cu tine? Oriunde mergem, vreau ca tu sa fii acolo. Am nevoie ca tu sa fii acolo, a spus el cu vocea ragusita, ochii cercetandu-i pe ai mei, cautand raspunsul meu. Te rog, Bella. Am putea sa fim impreuna, pentru totdeauna. Carlisle sau Alice te-ar putea transforma si am putea avea eternitatea. Tu vrei ca eu sa fiu un vampir?, m-am inecat eu, dandu-ma inapoi de la el. Ochii lui erau intunecati si arata de parca l-as fi plesnit. Vreau ca tu sa fii cu mine pentru totdeauna. Te iubesc. Si eu te iubesc, dar nu stiu daca sunt pregatita sa fiuvampir. Cuvintele au sunat ridicole iesindu-mi din gura. Sa devin vampir numi trecuse niciodata prin minte, chiar daca probabil ar fi trebuit. Depusesem toate eforturile incercand sa-l fac pe Edward sa fie uman din nou, dar nu asta, niciodata asta.
Fata lui a cazut la cuvintele mele. Cu ochii bantuiti m-a studiat. Eu nu pot sa stau aici. Noi plecam in seara asta si stiu ca nu pot sa fac asta fara tine. Te rog, Bella. Vino cu mine. Nu-ti vei mai dori niciodata altceva. El m-a sarutat brutal, o amestecatura disperata de sentimente si dorinte si m-a tras la el, si trupul meu a raspuns fiecarei atingeri. El aproape ca ma zbrobea cu intensitatea imbratisarii lui, dar sa merg pe muchia subtire dintre durere si placere se potrivea cu starea mea. Cand s-a tras inapoi, amandoi respiram gafait si pupilele lui erau dilatate la un nivel al dorintei mai puternic decat ma lasase sa vad inainte. Voi face orice sa te pastrez, orice imi ceri. Te rog, Bella. Vino cu mine. Si cum ramane cu familia ta?, am intrebat eu, inclestandu-mi mana pe a lui. Rosalie ma uraste si cred ca la fel si Jasper. Pe restul abia daca-i cunosc. Ei intotdeauna ma vor invinovati pe mine pentru asta. Atunci o sa fugim, doar noi doi, a spus el, ochii lui fiind plini si de implorare si de speranta. Nu pot sa fac asta fara tine. Daca lor nu le convine, o sa fugim si o sa fim fericiti impreuna. .. Unde iti imaginezi ca te duci?, am cerut eu, cu mainile in solduri, privindu-mi cel mai bun prieten impachetandu-si lucrurile intr-un rucsac bleumarin. Fug, a suspinat Edward, lacrimi curgandu-i pe pielea palida a obrajilor lui in timp ce isi lua ursuletul preferat si-l indesa in rucsac. De ce? Urasc sa stau aici si nu ma mai intorc niciodata, a suierat el. Nu miam mancat broccoli asa ca mama mea mi-a luat Nintendo-ul pentru o saptamana! A fost complet nedreapta.
Deci eu ce ar trebui sa fac?, am intrebat, apucandu-ma de bratul lui ca sa-l opresc sa se mai miste prin camera. Ai de gand sa ma lasi aici sau ceva? Nu. Vii cu mine, a spus Edward. Du-te si fa-ti bagajul. Ochii mei s-au marit de surpriza. Tu vrei ca eu sa fug cu tine? Nu pot sa fac asta fara tine, a spus Edward, tragandu-si nasul. O alta lacrima s-a tarat in jos pe obrazul lui. O sa fim fericiti impreuna, departe de parintii nostri stupizi si de regulile lor stupide. Te rog vino cu mine. .. Aproape ca am putut sa vad versiunea aceea de baietel de zece ani inlacrimat in Edward, cand m-am uitat in ochii lui acum, insa era diferit de cum fusese atunci. Edward si cu mine fugisem in padurea din spatele caselor noastre, unde era un mic sopron pe care tatal meu il construise pentru noi ca sa ne jucam inauntru. Statusem acolo, citind reviste cu benzi desenate si vorbind pana cand am ramas fara batoanele de cereale si am decis sa ne intoarcem pentru cina. Niciunul din parintii nostri n-a stiut nici macar ca lipsisem. Insa asta nu era acelasi lucru. Noi nu ne-am mai intoarce pentru cina si am calatori mult, mult mai departe de curtea din spate. Edward, te iubesc mai mult decat orice, dar Nu spune nu, m-a intrerupt el, strangandu-ma langa trupul lui de parca as fi disparut daca nu ar fi facut asta. Te rog, nu-mi spune nu. M-am lasat pe pamant in fata lui, infasurandu-mi bratele in jurul taliei lui si tinandu-l strans. Nu pot, am soptit eu, chiar daca mi-a sfasiat inima sa spun nu. Durerea de pe fata lui a fost aproape suficienta ca sa-mi retrag raspunsul. Aveam o nevoie insatiabila de a face orice ar fi trebuit ca
sa-l fac sa mai zambeasca inca o data, dar mi-am tinut gura inclestata. Fata lui a spus multe, insa el n-a spus nimic. Nu pot sa-mi parasesc familia asa, am explicat eu. Vei avea o noua familie, vei fii familia mea. Nu, am spus eu usor, strangandu-mi bratele mai tare in jurul lui. Am realizat ca bluza lui era umeda inainte sa-mi dau seama ca lacrimile mele cauzasera asta. De ce?. Inima mi s-a scufundat mai adanc la durerea si respingerea din vocea lui. M-am cuibarit in trupul lui cat de bine am putut. Imi lipseste totul. Edward nu mai respira si trupul lui se intepenise. Devenise ca o stanca sub degetele mele, asa ca m-am tinut de el si mai tare, implorandu-l sa se intoarca la mine, sa-l fac sa inteleaga de ce nu puteam merge cu el. Cand parintii mei m-au trimis in Forks, a fost ultimul efort posibil ca sa ma faca din nou sa fiu o persoana normala, am explicat eu. Am impins fiecare picatura de dragoste, compasiune, incredere si viata pe care o aveam in imbratisarea mea, dorindu-mi ca Edward sa simta ce cuvintele nu puteau spune. Trebuie sa-mi vad din nou familia, sa-i las sa vada ca sunt bine. Ai putea sa fii fericita cu mine, a murmurat Edward in parul meu, mangaiandu-mi spatele cu maini tremurande. Te-as putea ajuta sa simti mai mult decat ti-ai putea vreodata imagina. Iti pot da eternitatea. Mi-am scuturat capul pe pieptul lui. Trebuie sa-mi traiesc viata mai intai. Vrei sa ramai. Nu era o intrebare. Da, am raspuns eu, fara suflu, pentru moment.
Pentru moment, a repetat el intunecat. Intoarce-te la mine si poate voi fi pregatita atunci, am soptit eu, clipind ca sa-mi indepartez lacrimile din gene. Am doar nevoie de timp ca sa traiesc din nou. Promit ca ma voi intoarce dupa tine, a spus incet Edward, indepartandu-ma de la pieptul lui ca sa ma poata privi in ochi. Indiferent ce se intampla, ma voi intoarce dupa tine. Am simtit o picatura de apa cazandu-mi pe cap si m-am uitat in sus cand mici picaturi de ploaie au inceput sa cada din cerurile intunecate si gri. Abia daca era o ceata, insa eu m-am infiorat sub frigul umed. Pot sa mai cer un singur lucru de la tine?, a murmurat usor Edward. Eu am dat din cap, indepartandu-mi spre spate parul umed. Lasa-ma sa te sarut, o ultima data. Nu va fi ultima data, am promis eu, inchizandu-mi ochii. El a ichis spatiul dintre noi incet, savurand momentul si anticiparea. Inima aproape ca mi-a sarit din piept la contact, fiecare senzatie amplificata de importanta acestui moment. Mi-am incalcit degetele prin parul lui umezit de ceata, aducandu-i fata mai aproape de a mea si el a ezitat, cu buzele despartite, astfel incat dulceata respiratiei lui m-a invaluit. Era ca vara, ca mirodeniile si ca Edward toate la un loc, coplesitoare cand s-au adaugat la presiunea blanda a buzelor lui peste ale mele. Sarutul a inceput bland si atent, insa rapid a devenit mai infocat. Pulsul imi suna in urechi si m-am chinuit sa-mi amintesc sa respir si m-am predat lui Edward, lasand sa iasa la suprafata fiecare dorinta si sentiment, fara nicio bariera. El a raspuns fiecareia din miscarile mele, gemand cand eu i-am supt buza de jos, si m-a aplecat pe spate pe un copac acoperit cu muschi, lipindu-si intregul trup de mine. Greutatea lui abia daca m-a atins, si intregul lui corp era incordat de control, insa eu l-am impins mai
departe, vrand doar un pic mai mult. Daca asta avea sa fie ultimul nostru sarut, atunci avea sa fie unul de neuitat. Degetele mele au trasat lateralele lui, pana jos pe soldurile lui si am tras de ele in jos, tragandu-l spre mine. El a gemut la senzatia aceea si m-a lasat sa ma bucur de presiunea aceea pentru cateva secunde inainte sa se traga inapoi, un zambet mic curbandu-i colturile gurii lui. In ciuda zambetului de smecheras, ochii ii erau intunecati si provocatori, mocnind, in mod clar afectati de actiunile noastre. N-ai nici cel mai mic simt de auto-conservare, a zambit el trist, clatinand din cap. Poate ca amandoi ar trebui sa ne exersam autocontrolul pentru data viitoare cand ne vom intalni. Euforia pe care o aveam sarutandu-l pe Edward, s-a dispersat rapid cand am realizat ca asta fusese tot. Asta era momentul in care cel mai bun prieten al meu, sufletul meu pereche si unica dragoste adevarata va pleca de langa mine si s-ar putea sa nu se mai intoarca Era vina mea. Alegerea mea, scuzele mele, defectele mele si Edward avea sa trebuiasca sa plateasca pentru ele la fel de mult ca si mine. Panica a inceput sa ma inabuse, realizarea ca el avea sa dispara incepand sa se aseze nu va mai fi la orele mele, trimitandu-mi notite la biologie, nu va mai fi in camera mea noaptea fredonandu-mi cantece ca sa adorm pe ele, nu vor mai fi saruturi, nu vor mai fi amintiri, nimic Totusi, stiam ca asta fusese decizia corecta. Chiar daca uram sa o recunosc, pozitia Cullenilor in Forks fusese extrem de compromisa si fusese vina mea ca se intamplase asa. Din cauza greselilor mele, ei trebuiau sa plece si eu nu-l puteam opri pe Edward langa mine din motive egoiste. Daca Volturi l-ar fi pedepsit din cauza mea, n-as putea niciodata sa ma iert. In acelasi timp, nu puteam pleca. Inca erau atat de multe lucruri pe care le aveam de experimentat. Doar ce ma trezisem catre lume acum si fusesem doar o leguma inainte. Le datoram parintilor mei sa traiesc si sa experimentez toate lucrurile pe care le ratasem in tot
timpul acesta. Imi datoram mie sa experimentez teluri ca absolvirea, colegiulchiar si balul de absolvire. Erau asa de multe pe care le aveam inca de facut, incat nu puteam sa parasesc asa toate astea. Si daca voi reveni la cum eram cand Edward a disparut? Promite-mi ca te vei intoarce dupa mine, am soptit eu. El m-a sarutat cast pe obraz. Promit. Cu aceste cuvinte, el si-a impletit degetele cu ale mele si m-a condus in afara padurii, spre casa lui, plimbandu-ma in jurul ei pana cand am ajuns la aleea din fata. El a asezat castile noastre pe sa, insa m-a oprit inainte sa mi-o pun pe a mea. A facut semn cu capul spre usa si eu m-am uitat, surprinsa sa vad cativa din Culleni stand acolo. Alice, Emmett si Esme au inaintat, chiar daca Jasper si Rosalie au ramas in spate, si eu i-am imbratisat. Avea sa-mi lipseasca Alice groaznic, in ciuda inceputului neplacut pe care-l avusesem. Era ceva la ea care te facea sa te simti incantat sa-i fi in preajma. Veselia ei si energia ei de viata erau molipsitoare asta doar cand nu facea profetii despre moartea mea iminenta. Pana acum fusese plina de zambete secrete de cate ori ne vedea pe mine si pe Edward impreuna, insa azi era grava. Pana si tepii matasosi ai tunsorii ei pareau sa se fi pleostit de starea deprimanta a zilei. Ea si-a infasurat bratele in jurul meu, strangandu-ma tare fara sa ma raneasca. El o sa se intoarca. Te iubeste si ati fost sortiti sa fiti impreuna. Iti multumesc, Alice, am soptit si eu, rugandu-ma cu fiecare fibra a corpului meu ca ceea ce ea a spus sa fie adevarat. Emmett m-a tras intr-o imbratisare de urs, zambind cu zambetul lui inocent facand gropite care era contrar comportamentului lui malitios. Vezi sa nu te omori sau ceva. Edward probabil ca va incepe sa poarte creion dermatograf de baieti si sa cante muzica aia pretentioasa de emo. In plus, imi cam place de tine.
Si mie imi cam place de tine, Emmett, am spus, clipind ca sa-mi indepartez lacrimile. Ai grija de tine, scumpa mea, a spus cald Esme, luandu-ma in bratele ei subtiri. Si eu si Carlisle abia asteptam intoarcerea ta. Am facut cu mana spre Jasper si Rosalie. Jasper a zambit trist si mia facut si el cu mana, Rosalie m-a privit incruntata. Inca nespunand nimic, Edward m-a ajutat sa ma urc pe saua motocicletei lui si mi-a legat curelele castii. Cand s-a urcat si el, eu mam agatat strans de el, memorand totul despre cum simteam felul in care-l tineam in brate, mirosul lui, si felul in care muschii lui se miscau sub pielea neagra a gecii lui. Edward nu a gonit prin oras asa cum facea de obicei. De fapt, cred ca era posibil sa fi fost sub limita de viteza, insa nu-mi pasa. Fiecare secunda petrecuta cu Edward al meu era un moment de nepretuit. M-am incruntat cand am tras langa casa Newton, nemaifacandu-mi griji sa-mi sterg lacrimile care curgeau libere pe obrajii mei. Edward mi-a scos casca cu atentie, asigurandu-se ca nu-mi atingea fruntea bandajata. A continuat sa taca cand m-a condus la usa de la intrare, mana lui fiind pe curbura spatelui meu si eu m-am intors si l-am tinut aproape cand ne-am oprit. O sa ma intorc dupa tine, a soptit el, sarutandu-mi crestetul capului. Eu am zambit cand l-am auzit mirosindu-mi parul. Nu eram singura care memora micile detalii in seara asta. Nu astepta prea mult, am soptit si eu, asezand un sarut usor pe buzele lui. Asa voi face, a zambit el. Era un mic zambet, insa era acolo si asta era tot ce puteam cere in acest moment. El a expirat tremurat si s-a intors sa plece, pasind cu spatele. Ramas bun, a spus el, urcandu-se pe motocicleta lui, indesand castile intr-un compartiment. Ne vedem in curand, am spus eu. Te iubesc.
Eu te voi iubi, vesnic, a promis el, inainte sa porneasca motorul si sa goneasca pana a disparut in departare. Eu abia daca am ajuns pana la usa inainte sa ma prabusesc.
Epilog
25 Decembrie 2008 Draga Jurnal, Ok, fara draga jurnal in jurnalul asta. Sub nicio forma nu pot sa-mi fac asta. Banuiesc ca ar trebui sa incep cu a spune Craciun Fericit chiar daca fericit este ultimul lucru pe care-l simt acum. Este exact o luna de cand am facut ceea ce este foarte posibil sa fie cea mai prosteasca greseala a intregii mele vieti. Cand au plecat CulleniiTaie asta. Cand a plecat Edward, am fost o epava. Am plans continuu, n-am putut sa mananc si n-am putut sa
dorm. Notele mi-au scazut, nu am mai parasit camera mea Oamenii credeau ca este ciudat ca eram distrusa, insa noi nu aveam tocmai o relatie la distanta (zvonul era ca Dr. Cullen a fost transferat la un spital pentru celebritati din LA). Revenisem la cum fusesem inainte. Asta a fost ce am facut pana cand Mike a venit in camera mea. Arata ingrozitor. Isi rupsese bratul in trei locuri si capul era bandajat acolo unde se izbise de pavaj. Cel putin era in viata. Sub pretextul ca ar fi invalid cuvintele lui nu ale mele m-a fortat sa ies cu el, cu Angela si cu Ben, la film. Era un film groaznic cu extraterestrii care m-a facut sa ma inspaimant si Mike a continuat sa vina cu lucruri pe care eu sa le fac, ca spre exemplu, sa-i deschid cutia cu Smarties. Am vazut exact ce vroia sa faca el vroia doar sa ma scoata afara din casa si sa nu mai fiu indispusa insa felul in care el facea asta era unul din cele mai dragute lucruri pe care cineva le-a facut vreodata pentru mine. In loc sa-mi plang de mila sau sa las dispozitia melancolica sa mearga mai departe, el a fost suficient de prieten ca sa ma faca sa ma simt normal, ca si cand n-as fi fost o obligatie. Dupa asta, am inceput sa-mi petrec timpul din nou cu Mike, Ben si Angela, ca si cu Jessica Stanly, noua asa-zis prietena a lui Mike. Ei erau doar in faza de inceput, insa el este atat de indragostit ca e gretos. In special din cauza ca fiecare privire pe care el i-o arunca imi aminteste de felul in care Edward se uita la mine. De felul in care el ma atingeade felul in care am distrus totul si l-am trimis departe fara mine. Stiu ca asta e alegerea corecta, dar nu ma pot abtine sa nu ma intreb cat de multe mi-ar fi lipsit cu adevarat daca as fi plecat. Asta nu e chiar in totalitate adevarat. Craciunul cu parintii mei a fost ceva ce n-as fi vrut sa ratez intr-un milion de vieti. Ei m-au luat de la casa Newtonilor acum doua zile si m-au adus acasa. Renee a izbucnit in lacrimi cand am zambit si am imbratisat-o, iar Charlie mai avea putin si plangea, balmajind despre cum el nu m-a mai vazut zambind de ani de zile.
Sunt atat de ridicol de fericiti ca ma comport normal, incat tot ce pot sa fac este sa-mi rostogolesc ochii la ei. Totusi, sa fiu fericita este tot ce pot sa fac dupa toate prin care i-am pus pe parintii mei sa treaca. Sa fiu fericita mi-a fost si mai usor in dimineata asta cand un pachet misterios a aparut la usa. Statea afara, infasurat intr-o hartie frumoasa, cu numele meu scris pe el pe un mic cartonas. Charlie mi l-a dat el il gasise si eu l-am deschis ca sa gasesc inauntru jurnalul asta. Impaturita in jurnal era un biletel care spunea, Aminteste-ti sa traiesti si sa scrii totul. Puteam recunoaste oriunde scrisul dezordonat, ascutit si cursiv al lui Edward. 1 Ianuarie 2009 Rezolutiile Noului An: Sa trec la Spaniola. Sa-l pun pe Mike sa ma invete dansul lui pe Boom Boom Pow sau doar sa-l filmeze pentru Jessica. Sa gasesc o cale sa-l contactez pe Edward. Sa-l gasesc pe Edward. Sa fiu fericita. 4 Ianuarie 2009 Am decis sa continuu sa merg la scoala in Forks. A fost greu sa-mi iau ramas bun de la parintii mei, dar trebuia s-o fac. Nu mai era nimic pentru mine in Columbia City, in afara de ei. Toti prietenii mei pe care ii avusesem, disparusera la inceputul caderii mele psihice si toti fusesera circumspecti cu mine de atunci. Nu sunt suficient de puternica sa trec prin asta singura. Oricat de mult as uri sa o recunosc, aveam nevoie de Mike sa fie acolo pentru mine, sa ma distraga din amintirile mele si sa ma faca sa rad.
Am lasat un biletel pe pervaz pentru Edward. Mi-am imaginat ca el ar putea sa il vada ca el ar putea sa mai fie inca in oras daca imi lasase jurnalul asta de Craciun. Biletelul era inca acolo in dimineata urmatoare. 14 Februarie 2009 Urasc Ziua Sfantului Valentin. O urasc. Este cea mai dezgustatoare din toate vacantele. Mi-e dor de Edward. 18 Februarie 2009 Azi am simtit ca aveam nevoie sa ies afara si sa alerg. Asta nu era o nevoie pe care sa o am des, dar trebuia s-o fac. Era nevoia asta bizara si necontrolabila sa ma misc. Am sarit peste ultima ora si am plecat de la scoala, indepartandu-ma de toti si de tot. Am alergat pana cand picioarele mele erau ca guma, inima mi se izbea nebuneste de piept si plamanii mi se zbateau dupa oxigen, arzand de la aerul inghetat. O parte din mine crede ca asta este din cauza ca e cat de aproape puteam sa ajung de coplesirea simturilor si de euforia pe care o aveam cand eram cu el Sa fiu sincera, sunt surprinsa ca am reusit sa ajung acasa fara sa ma prabusesc. Daca aveam sa ma transform si sa devin vampir, aveam sa pierd acea senzatie. Aveam sa pierd senzatia inimii mele luand-o la goana, respiratia intretaiata si membrele mele prabusindu-se de epuizare. Per total, asta nu era un lucru rau, insa in momente ca asta, cand am nevoie sa simt doar ca sunt vieera ceva major. 21 Aprilie 2009 Am gasit o cutie plina de carti in dulapul meu azi. Fiecare dintre ele era despre vampiri.
Stiam ca e Edward. Imi doresc ca el sa fi venit inapoi la mine ca sa-mi cer iertare ca am luat decizia gresita. Poate ca exista vreun fel de compromis pe care inca nu-l descoperisem datorita urgentei situatiei. De fiecare data cand am timp pentru mine, incerc sa-mi imaginez ce face el. Ma intreb daca el s-a intors la scoala, ce varsta spune ca are, daca inca isi mai conduce motocicleta. Ma intreb daca el se gandeste la mine la fel de des cum ma gandesc eu la el. 9 Mai 2009 Mike si Jessica s-au despartit azi. Fac tot ce pot sa-l inveselesc, insa pana si burgerii extra grasi si shakeurile cu ciocolata la cina n-au fost suficiente ca sa ajute. Am realizat ca nu prea puteam sa-i spun ca totul va fi bine, ca va fi fericit din nou, pentru ca era evident ca nici eu nu credeam cu adevarat in asta. Chiar nu credeam ca relatia lui cu Jessica se compara cu a mea cu Edward, insa sa-i spun asta lui Mike cu siguranta nu va ajuta. Ar fi trebuit sa realizez ca o sa fie asa cand el a plecat. M-am gandit ca o sa fie mai bine, si presupun ca asa este. Stiu ca el e undeva acolo si ca este in viata. Problema este ca nu pot sa fiu sigura ca se intoarce. Cutia cu carti pe care mi-o trimisese mirosea a el. Le pastrez sigilate si scot doar cate o carte pe rand ca ele sa pastreze parfumul. 10 Mai 2009 Mike si Jessica sunt din nou impreuna. Cel putin pentru unele persoane relatiile merg. 7 Iunie 2009 Dna Newton ma duce la cumparaturi pentru rochia de bal. Pentru dragostea a tot ce e sfant, n-am fost suficient de pedepsita?!
26 Iunie 2009 Azi a fost absolvirea si maine seara e balul. Daca exista un sigur lucru pe care sa-l urasc cu adevarat, asta e evenimentul la care mi se acorda o gramada de atentie, sa fiu in preajma parintilor cu ochi inlacrimati, blituri de fotografi si lungile robe de absolvire sau rochiile de bal care se agata de lucruri si te darama. Banuiesc ca roghia mea de bal nu este asa de rea, in ciuda faptului ca am fost fortata sa o probez. Judith Newton este o femeie neobisnuit de inspaimantatoare si de persuasiva atunci cand vrea sa fie inca ma mai zgribulesc cand ma gandesc la asta. In orice caz, rochia este de un albastru placut care arata minunat pe pielea mea si cu parul meu, sau cel putin asa spune Mike si mama lui, si are cateva volane. E un pic mai feminina decat stilul meu obisnuit, insa banuiesc ca ma pot descurca cu asta pentru o noapte. Am pus piciorul in prag in ceea ce priveste pantofii. Refuz sa port tocuri. Sper cu adevarat sa nu cad cand o sa merg sa-mi iau diploma. Ureaza-mi bafta! 27 Iunie 2009 Ei bine,banuiesc ca tehnic e deja 28 Iunie acum, din moment ce e trecut de miezul noptii. Balul n-a fost asa de rau pe cat credea eu ca o sa fie. Am mers singura nu puteam suporta ideea sa merg cu altcineva in afara de Edward. sperasem ca el va aparea in seara asta, insa asta e alta poveste. Restul grupului s-a asigurat ca eu ma distram, petrecandu-mi timpul cu ei toti. Chiar am si dansat cu Mike. Boom Boom Pow a inceput si el a fost fericit sa ne incante cu o executie a miscarilor lui nemaipomenite. Jessica a ras atat de tare incat i-au dat lacrimile si a trebuit sa alerge la toaleta pentru o sesiune de urgenta pentru a retusa machiajul.
Banuiesc ca in seri ca asta pot aprecia alegerea mea de a ramane in Forks. 29 Iunie 2009 Scrisoarea de acceptare de la Universitatea din Washington a venit azi! Nu m-am gandit niciodata ca voi merge la facultate. Notele mele au fost deprimante in ultimii cativa ani si doar efortul si concentrarea intensa pe scoala din anul asta a facut sa fiu in stare sa ma incadrez in cerinte. Mike, Ben, Angela, Jessica si Tyler Crowley merg si ei cu totii acolo. O sa fie dragut sa am prieteni in preajma. Indiferent cat de entuziasmata eram pe cale sa devin, o parte din mine era nesigura. Am crezut ca Edward o sa apara la absolvire. Am crezut ca el o sa fie acolo, tinandu-ma de mana la bal. Credeam ca puteam lasa in urma toate astea deja. 1 Iulie 2009 Imi impachetez lucrurile si ma mut inapoi in Columbia City pentru vara. Parintilor mei le era dor de mine. Nu sunt foarte sigura ce o sa fac acolo. 4 Iulie 2009 Era un pachet care ma astepta cand am ajuns acasa la parintii mei. Statea pe patul meu infasutat in hartie alba. Numele meu era scris pe un cartonas mic, de culoare crem cu scrisul care imi facea inima sa bubuie si fluturii sa zboare in stomac. Pachetul continea un bloc de desen, trei mici panze de pictat, vopsele, carbuni de desen si creioane, insa niciun bilet sau mesaj. Banuiesc ca stiu ce o sa fac acum ca sa treaca timpul, insa daca el stia despre asta, de ce nu stia cat de mult aveam nevoie de el si-mi lipsea?
Edward, daca citesti jurnalul asta cat eu sunt plecata, vreau ca tu sa te intorci. Sunt pregatita. 3 August 2009 Am mers intr-o excursie cu gasca azi, la plaja. A fost una din cele mai bune zile din viata mea. Totul a fost absolut perfect. N-o sa uit niciodata senzatia razelor calde de soare pe pielea mea cand ne-am stropit cu apa rece si am construit castele de nisip pe mal. Asta este un motiv sa traiesti, un moment care marcheaza ca decizia mea a meritat asta. Asta e o zi pe care o voi pretui vesnic si n-o s-o uit niciodata. 26 August 2009 E timpul sa incep sa impachetez pentru facultate. Ma simt de parca nu am radacini sau centru. Casa Newtonilor n-a fost niciodata acasa fusesem musafir acolo. Venind inapoi in casa parintilor mei, am realizat ca nici aici nu era acasa. Era plina cu amintiri de acasa, insa nu mai era a mea. Dormitorul meu din caminul Universitatii din Washington nu parea sa fie nici el acasa esti doar unul din lungul sir de studenti care au stat pe patul ala. Singurul loc in care ma simteam acasa era in bratele lui Edward. Acolo este locul unde stiu ca apartin. Ma intreb cum trece el prin toate astea. Cateva zile sunt bune, insa altele singura mea usurare temporara era in somn. Cand dorm, visez, si cand visez, Edward este acolo, langa mine, intotdeauna. Edward nu poate sa doarma. El nu avea nicio scapare, niciun vis spre care sa se indrepte. Sper ca el avea ceva care sa-l ajute sa treaca prin perioada asta.
13 Septembrie 2009 La Multi Ani mie. Tot ce-mi doresc de ziua mea e pierdut. Sper ca el sa se intoarca. Urasc zilele de nastere mai mult decat Ziua Indragostitilor. Scoala e in regula. Cel putin acolo exista suficient de multe chestii care sa ma distraga. 13 Septembrie 2009 partea a 2-a Cand am venit inapoi in dormitor, pe pervazul ferestrei era un trandafir rosu. Esti aici, Edward? 31 Octombrie 2009 Am fost tarata la o petrecere de Halloween organizata de rezidenti. Am vazut o gasca de copii imbracati in vampiri si mi-am pierdut controlul. M-am asezat si am plans, chiar in mijlocul petrecerii. Mike m-a privit cu ingrijorare. Cred ca el stie. Fusese usor sa-l conving ca el si-a imaginat totul. Capul lui fusese ranit si avusese o contuzie grava, asa ca nu era in niciun caz in stare sa se certe. Doar cand am avut episoadele astea ciudate vizavi de lucruri marunte, cum ar fi costumele de Halloween, el mi-a aruncat o privire care imi spunea ca stia. Nu vorbim despre asta. Niciodata. Secretul e in siguranta si asta e tot ce conteaza. 25 Noiembrie 2009 A trecut un an de cand el a plecat. Sperasem ca se va intoarce de acum.
Speranta mea ca el se va intoarce incepe sa se risipeasca. Nu am nimic sa-i ofer decat amintirea umanitatii pe care el a pierdut-o. Cine vrea asta? 25 Decembrie 2009 Alt Craciun. Am plecat inapoi acasa, insa aici nu e nimic, doar amintirea ca l-am pierdut pe Edward. De doua ori. N-a mai fost niciun dar misterios lasat pentru mine. El m-a uitat. 1 Ianuarie 2010 An Nou Fericit. Rezolutii pentru Noul An: Sa incerc sa merg mai departe. Edward m-a uitat. Sa incerc sa ies la o intalnire ca sa-l fac pe Mike sa inceteze sa ma mai bata la cap cu asta. Sa fac un curs de fotografie. 15 Martie 2010 N-am mai scris de mult in jurnalul asta. Abia daca pot sa ma uit la el acum, pentru ca imi aminteste de ce de cine am pierdut. Vino inapoi la mine. 27 Mai 2010 Scoala s-a terminat si sunt pe cale sa plec inapoi acasa, in Oregon. Am asteptat tot timpul asta si totusi, niciun semn de la Edward. nici macar alte daruri sau semne ca el era aici.
Cel putin am realizat celelalte doua rezolutii pe care le-am trasat de Anul Nou. Am incercat sa merg la o intalnire, sa-l fac pe Mike fericit. Numele lui era Felix, si era un tip care arata bina. Se parea ca avea si o personalitate minunata. Totusi n-am reusit sa trec prin asta. Eu doarn-am putut sa-i faca sta lui Edward. Stiu ca el ma uitase, insa eu nu-l pot uita pe el. Cand Felix a aparut la usa mea, i-am spus sa plece, cerandu-mi iertare pentru greseala mea. Cel putin treaba cu fotografia merge bine. Ma intreb daca vampirii potfi fotografiati. 1 Iunie 2010 Am un job de vara la un magazin local. Incep trainingul saptamana viitoare, asa ca macar voi avea ceva cu care sa-mi ocup vara. De asemenea, Mike, Jess si Angela vin sa ma viziteze peste vreo doua saptamani. O sa fie placut sa-i vad din nou. De-abia ce am parasit Washingtoul si mi-e deja dor de ei. Darurile misterioase s-au intors! Am venit in camera mea dupa ce am facut dus si acolo era o camera foto minunata asezata pe patul meu. Era si un biletel impaturit sub ea cu scrisul lui care spunea N-as putea niciodata sa te uit pe tine. Am alergat afara, uitandu-ma dupa el (in prosop si asa cum eram), insa nu se vedea nicaieri. 5 Iunie 2010 El e aici. Pot sa simt asta. Noaptea, visele mele sunt mai vii. Pana la punctul in care pot sa-l miros, sa-l gust pe buzele mele, sa-i simt parul matasos si pielea marmorata sub degetele mele.
De fiecare data cand ma trezesc, sunt singura si tanjind dupa mai mult, insa el nu e niciodata acolo. El e aproape. Pot sa-l simt. 6 Iunie 2010 Pe patul meu era o duzina de trandafiri rosii. Te rog, Edward. Arata-te mie. Sunt pregatita. 7 Iunie 2010 In dimineata asta imi fusesera lasate orhidee albe si crini la pragul usii. Cred ca este Bella. Am sarit din parut meu speriata, si jurnalul a cazut pe podea. Rasucindu-ma in loc, inima mi s-a oprit in piept cand am vazut ceea ce tanjisem sa vad de aproape doi ani. Edward?. Cuvintele mele erau putin mai mult decat o soapta. Imi pare rau ca te-am speriat, s-a scuzat el, aratand rusinat in timp ce-si trecea o mana prin parul lui aramiu, dezordonat. Nu se schimbase nici macar un pic. T-tu te-ai intors dupa mine? Am promis ca asa o sa fac, a spus el calm, ochii arzandu-i de sinceritatea si determinarea din cuvintele lui. Toate zidurile pe care le construisem ca sa ma protejez, si sa par puternica, s-au prabusit intr-o clipa. Am gonit prin camera, aruncandu-ma in bratele lui.
El s-a tinut de mine cu furie, de parca as putea disparea ca ceata daca el mi-ar da drumul. Si-a ingropat fata in parul meu, sarutandu-mi buclele lungi si ciocolatii si respirandu-mi parfumul. Mirosi la fel. La fel si tu. E mai presus de cuvinte sa-ti spun ce inseamna sa te tin din nou in brate, a spus el, tragandu-se inapoi sa ma vada mai bine. Sa stau departe de tine a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata. Insa nu ai facut asta, nu-i asa?, am intrebat eu, zambind larg cand colturile gurii lui s-au curbat intr-un zambet usor. Nu tocmai, a spus el chicotind incet, Insa asta a fost aproape mai greu. Darurile erau toate de la tine. Ai fost aici si le-ai lasat. El a incuviintat din cap, concentrandu-se pe a-mi saruta fruntea, obrajii, mai degraba decat sa-mi raspunda cu cuvinte. De ce niciodata nu ai stat ca sa te pot vedea? De ce nu m-ai sunat sau nu mi-ai lasat vreo cale sa-ti pot scrie? Scuzele erau clare in ochii lui si s-a oprit din a ma saruta ca sa vorbeasca. Daca as fi stat cand erai atat de aproape, n-as mai fi putut niciodata sa plec din nou. A fost pentru siguranta ta, si pentru a mea. S-a incruntat. Imi pare rau. Aveam nevoie de mai mult timp si la fel si tu. Aveai nevoie sa experimentezi anumite lucruri. Eu aveam nevoie sa fiu sigur ca tu esti cu adevarat pregatita inainte sa facem asta. Nu pot sa te pierd din nou. Sunt pregatita acum. Esti sigura?, m-a intrebat Edward, cuvintele lui fiind masurate si incete. Daca pleci cu mine acum, nu te vei mai putea intoarce niciodata. Toate legaturile trebuie taiate.
Wow, am spus eu, uitandu-ma in jos cand inima mi-a cazut. Am stiut tot timpul asta ca asta avea sa se intampleinsa n-am realizat ca va fi asa de greu. Si trebuie sa rup legatura cu toti, corect? Edward a incuviintat din cap. Parintii tai, prietenii tai, toata lumea. Am expirat incet si m-am asezat greoi pe pat. Nu e nevoie sa faci asta. Ba da, am raspuns eu. Te iubesc si te voi iubi vesnic. Doar ca nu eram pregatita sa ma simt atat de vinovata ca-i parasesc dupa tot prin ce au trecut din cauza mea. Incepusem sa ma conving singura ca tu nu aveai sa mai vii si ca nu voi mai trebui sa-i pun sa treaca prin asta. Am crezutAm crezut Ai crezut ca te-am uitat, a raspuns el, cu vocea ragusita. Eu am rosit si n-am putut sa neg. M-am gandit la tine in fiecare moment al fiecarei zile, a spus el, asezandu-se pe pat langa mine si luandu-ma in bratele lui. Am crezut ca o sa innebunesc gandindu-ma la tine, facandu-mi griji pentru tine. De ce ai fost ingrijorat? Am fost ingrijorat ca tu nu o sa mai vrei sa ma vezi, cand m-am intors. Ca tu ti-ai fi gasit pe altcineva. N-ai scris in jurnalul tau. Stiam eu! Chiar l-ai citit! Ocazional, a recunoscut el. Stiam ca vroiai sa ma intorc dupa tine, insa nu puteam face asta pana cand nu eram sigur ca vei fi pregatita. De ce nu ai lasat vreun fel de indicatie ca esti inca aici cand am crezut ca m-ai uitat?, am intrebat eu, muscandu-ma nervoasa de buza.
Am fost in Volterra, a raspuns el intunecat, ochii lui pierzandu-si lumina. Volturii au cerut sa ma vada. Puterea meaii intereseaza. Te intorci acolo? Nu daca pot sa evit asta. Expresia lui s-a indulcit cand s-a intors spre mine. S-a terminat. E randul nostru acum, sansa noastra sa fim fericiti. Mana lui mi-a mangaiat obrazul, atingerea lui fiind mai usoara decat un fulg pe pielea mea, si mi-a ridicat barbia ca sa ma poata saruta usor. Ce o sa le spun parintilor mei?. Stomacul mi s-a scufundat cand mam gandit la ce eram pe cale sa le fac. Ei fusesera atat de fericiti sa ma vada crescand, devenind fiica pe care crezusera ca o pierdusera. Sa-i parasesc acum ii va devasta. Nu mai poti sta aici. Sunt prea multe amintiri care sa te aduca inapoi la cea mai intunecata perioada a vietii tale si ai nevoie sa scapi de toate astea?, a sugerat Edward. M-am gandit la asta un minut si am incuviintat, chiar daca nu eram fericita cu asta. O sa-i omoare. Ei vor doar ca tu sa fii fericita, m-a alinat Edward in timp ce mi-a dus mana la buze si mi-a sarutat-o. Am rupt o pagina din jurnalul meu si am incercat sa ignor lacrimile in care imi inotau ochii. Draga Mama si Tata, Imi pare rau ca va fac asta, insa trebuie sa ies de aici. Trebuie sa plec. Sunt prea multe amintiri care ma leaga de locul asta. Sunt prea multe ganduri intunecate, prea multa durere si pierdere la fiecare colt.
N-am vrut niciodata sa va ranesc, insa stiu ca asta o va face. Vreau doar sa stiti ca imi pare rau si ca va iubesc. Nu trebuie sa va faceti griji pentru mine. O sa fiu bine. Am ceva bani si un plan, insa nu vi-l pot impartasi chiar acum pentru ca nu vreau ca voi sa veniti dupa mine. O sa va scriu cat de curand am sa pot. Vreau doar sa stiti ca sunt in siguranta, sunt fericita, si sunt iubita. Va iubesc, Bella Lacrimile imi erau incontrolabile, decolorand putin cerneala cand am lasat biletul pe perna mea. Mi-am impachetat jeansii favoriti, portofelul, si cateva schimburi de haine intr-un rucsac, cateva poze de familie si camera foto intr-o alta mica geanta. Cand am terminat, am dat din cap spre Edward, indicand ca eram gata in ciuda lacrimilor mele, mainilor mele tremuratoare si a respiratiei chinuite. Imi pare rau ca trebuie sa facia sta. Si mie, am suspinat eu, insa este timpul. M-am catarat in spatele lui si el ne-a scos pe fereastra, atent sa fie sigur ca toate membrele mele erau afara inainte sa sara silentios la pamant. Odata ce picioarele lui au ajuns hotarate pe pamant, m-a ridicat din spatele lui si m-a asezat pe motocicleta, scotand o casca si punandu-mi-o pe cap. Eu mi-am infasurat bratele strans in jurul lui Edward cand el s-a urcat pe motocicleta, ingropandu-mi fata in mangaierea atingerii si a parfumului lui. Adio, am soptit eu, inchizandu-mi ochii si blocand afara viata pe care eram pe cale sa o las in urma. De trei lucruri eram absolut convinsa.
Primul, Edward era vampir si eu eram neconditionat si irevocabil indragostita de el. Al doilea, n-aveam nicio idee unde avea sa ma duca viata mea, sau daca voi deveni vampir sau nu, insa el va fi mereu acolo, langa mine, pana in ziua in care voi muri. Si al treilea, nimic nu era imposibil.