Sunteți pe pagina 1din 2

Aliman -caracterizarea personajului-

"Lostrita" este o povestire fantastica, pe care Vasile Voiculescu o construieste din elemente reale si elemente fabuloase. "In planul artei, autorul se comporta ca solomonarii, ca vrajitoarele si ca zanele sale: temele insesi, cele mai frecvente, ale prozelor (magia, iluzia, vrajile) nu sunt decat expresia aceluiasi instinct artistic pe care l-am gasit la temelia lor... Autorul atribuie personajelor facultati, forte inrudite cu ale lui; dar Marele Magician, Vrajitorul adevarat, ramane de fapt el insusi" (Nicolae Manolescu). "Preocupat de lucruri atat de subtile ca trecerea dintr-o realitate spirituala in alta, traind spiritual in preajma miturilor naucitoare, Voiculescu nu-si pierde placerea de a infatisa viata in elementaritatea ei sublima." (Eugen Simion - "Scriitori romani de azi"). Poet autentic traditionalist, Vasile Voiculescu a publicat peste 100 de poezii in revista Gandirea, ramanandu-i loial o lunga perioada, din 1 9 2 7 p a n a l a u l t i m u l n u m a r d i n 1 9 4 4 . C r e d i n t a o r t o d o x a , b i n e inradacinata in sufletul poetului prin educatia primita de la parinti siprin structura sa spirituala (a fost medic) a carei dominante este iubirea de oameni, il situeaza pe Vasile Voiculescu in traditionalism, mai alesc a e l v e r s i f i c a e p i s o a d e l e b i b l i c e f a r a s a t a l m a c e a s c a i n v a t a t u r i l e crestinilor sa tagaduiasca Divinitatea, asemenea lui Tudor Arghezi in Psalmi. Povestirea "Lostrita" de Vasile Voiculescu (1884 - 1963) face parte din volumul "Iubire magica", aparut postum (1970), asadar aceasta, creatie fantastica se incadreaza in proza contemporana. "Lostrita" este o povestire fantastica, deoarece imbina planul real cu cel fabulos si este o povestire in rama, intrucat intreaga actiune se subordoneaza legendei despre tanarul Aliman si lostrita fermecata, pe care pescarii de pe malul Bistritei o povestesc de generatii, imbogatind-o an de an cu noi "adausuri si scornituri", dupa inchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "intamplari de dincolo de fire". Tema povestirii este atingerea absolutului in iubire prin orice mijloace. Titlul povestirii este reprezentat de numele unui peste care sugereaza duhul rau al apelor si reprezinta dracul din balta, Necuratul. In povestirea Lostrita personajele (Aliman, Ileana, Lostrita, Vrajitorul, Mama Ilenei,fata cu care Aliman trebuia sa se insoare, nuntasii si ceilalti sateni impreuna cu copii lor) sunt la granite dintre real si fabulos. Inceputul povestirii ancoreaza in plan fabulos, se povesteste o legenda populara despre "dracul din balta", intruchipat de o lostrita (personaj eponim = da numele operei) uriasa care "a ademenit multa lume", de la pescari iscusiti la copii nestiutori si care, furati de stralucirea ei, s-au inecat in apele Bistritei, intrucat ea era mai ales "nesatula de came de om". Tanarul Aliman, personajul principal al povestirii fantastice, este un personaj de proba contemporana ,personaj fantastic, fiind construit prin armonizarea elementelor din planul realist cu cele ale fabulosului. La inceputul povestirii predomina insusiri ale umanului, reiesite, indirect, din faptele si atitudinea protagonistului. Aliman este fascinat de lostrita fabuloasa si nadajduieste ca, la un moment dat, "o sa-i caza-n maini". inzestrat cu maiestrie de pescar, Aliman reuseste s-o prinda o data in undita, "numai o clipa", pe la inceputui primaverii, iar alta data, flacaul a prins-o in brafe, dar salbaticiunea "i-a scapat din maini ca o sageata licaritoare". O prima sugerare a elementelor fabuloase se distinge, indirect, din reactia nefireasca a lui Aliman, provocata de pierderea lostritei, cand a ramas acolo "buimac, cu gura cascata si de atunci nu i-a mai iesit din carnea brajelor o dezmierdare [...], ii simtea mereu povara si forma in mainile nedibace si in sufletul tulburat". Prin caracterizare directa facuta de narator, Aliman este asemuit unui Fat-Frumos din basme, pentru ca "era frumos si voinic", viteaz si neinfricat -"nu stia de frica nimanui". Flacaul s-a jurat sa prinda lostrita vie si nu-si mai gaseste odihna, "zi noapte cerceta scorburile ca un nebun, alerga, manca, traia numai pe prunduri si in apa". Tot prin caracterizare directa, dar de data aceasta fiind vorba despre autocaracterizare, Aliman considera ca are si el vrajile lui, asa cum si lostrita le are pe ale ei""Daca are ea vrajile ei,apoi le am si eu pe ale mele"glumea pornind iar la vanat". Mai precizeaza de asemenea si ca nu va mai lasa lostrita sa-i scape, si o va prinde de nunta lui, sacrificandu-se in numele dragostei""Azi nu mai scapa! O mananc de nunta mea" Si a alergat nebun spre rau." Relatia fabuloasa cu lostrita fermecata reiese in mod indirect din comportamentul si starile interioare ale lui Aliman. Lostrita ii purta noroc, pentru ca, atunci cand se arata, flacaului ii mergea bine, "apele se supuneau ascultatoare". El ajunge sa fie obsedat de lostrita, disparitia ei mai indelungata il chinuieste si "de atata zbucium si alergatura se topea". De aceea, el incepe sa iscodeasca despre magii si vrajitori cu putere asupra apelor si pestilor si afla ca intr-un sat "salbatec de pe Neagra", traieste un vraci batran, "mare descantator de pesti, un fel de stapan al apelor". Magul ii confectioneaza o lostrita din lemn "aidoma de suie si de frumoasa ca cea din Bistrita" si-l invata ce sa faca in continuare. Fabulosul creste in intensitate, Aliman indeplinind intocmai ritualul vrajii. El se leapada de lumea lui Dumnezeu si, spunand descantecul invajat, intra in rau si da drumul "papusii cu chip de lostrita" in Bistrita. Pactul dintre flacau si diavol trimite la Faust si Mefisto - mitul faustian al lui Goethe -, avand acelasi scop al implinirii idealului in iubire si, in acelasi timp, sugerarea dorintei de a iesi din limitele conditiei umane.

In plan uman, lui Aliman i se diminueaza tensiunea interioara si, linistit si impacat sufleteste, doarme adanc pentru prima oara dupa multa vreme. A doua zi, Bistrita "venise sodom din mal in mal, carand sfaramaturi de sate la vale cu case, oameni si vite". Sarind in ajutorul lor, Aliman e gata sa se arunce in valuri ca sa salveze o faptura omeneasca ce "abia se mai tinea cu amandoua mainile de o ramasita de carma". Era o fata lesinata, care insa isi vine numaidecat in fire, rara sa fi inghitit deloc apa. Oamenii priveau cu uimire cum hainele i se zvanta imediat, parui are aspectul unor "suvoaie plavite resfirate", ochii ei sunt "mari, rotunzi, dar reci ca de sticla", iar dintii "ascutiti ca la flare". Aliman ia fata cu el acasa, intre ei nascandu-se, ca in basmele populare, "o dragoste cum nu se mai pomenise pe meleagurile acelea". Cateva saptamani cei doi indragostiti au trait "pierduti de fericire", timp in care se starnisera tot felul de zvonuri, intre care si acela ca "fata ar suge sangele flacaului ca o strigoaica". In plan real, naratorul reliefeaza, in mod direct, alte trasaturi ale lui Aliman, care este "mai sanatos, mai voinic, mai frumos si mai bun ca niciodata" si celor doi "nu le pasa de nimic". Lostrita aparuse din nou si plutea "in vazul tuturor", dar Aliman nu se sinchisea, ii iesise din minte si era bucuros ca "o Bistrita umflata de fericiri". Flacaul ii pusese fetei numele Ileana si vrea sa se insoare cu ea, dar, cand ii spune de nunta, fata "hohoti nebuneste", pentru ca "nu-i ardea nici de popa, nici de biserica. Nu pentru asta venise ea pe lume". Idila lor se termina brusc, deoarece mama fetei, "o femeie voinica, iute si sturlubatica" vine pe neasteptate sa-si ia fata acasa. Aliman nici nu apucase sa se dezmeticeasca, ca femeia "cu prada era departe". Tot in plan real, Aliman este un pescar ambitios si neinfricat, a carui mandrie este sa prinda lostrita care amagise si inecase atatia pescari. Nunta flacaului cu fata din sat, ritualul ospatului, nasii, mireasa si nuntasii fac parte tot din realismul vietii. Din faptele si agitafia flacaului, reies indirect, in plan uman, chinurile sfasietoare cauzate de pierderea iubitei. innebunit de durere, Aliman o cauta multa vreme, dar in zadar. Nici vraciul nu mai e de gasit, doar un mosneag, trecut de suta de ani, isi aminteste ca atunci cand el era copil, satul le alungase de cele doua cu pietre "pentru multele blestematii si rautati ce savarseau cu ajutorul Satanei". Suparat, flacaul "s-a inchis in el si in casa", izolandu-se de lume, devenind neputincios si "moale ca o carpa". Lipsit de vlaga si coplesit de suferinta, Aliman este "imbrobodit usor" de o fata din sat, care si fixeaza nunta. In noaptea de dinaintea nuntii Aliman viseaza ca "se insura cu lostrita" si ca il cununa "batranul vrajitor". A doua zi, in timpul ospatului, Aliman este anuntat ca a aparut din nou lostrita miraculoasa, care e "mai mare si mai frumoasa ca pana acum". Buimac de bautura, Aliman se trezeste brusc, ca dintr-un somn adanc si fuge spre Bistrita "ca scos din minti", strigand: "Azi nu mai scapa! O mananc de nunta mea!". In plan fabulos, chipul flacaului se lumineaza cand vede lostrita si se simte deodata cuprins "de o bucurie nefireasca". Intrand in apele vijelioase, Aliman prinde lostrita in brate si "se caznea s-o apere, adapostind-o ca pe un copil cu bratele", apoi se cufunda cu ea in valurile Bistritei, care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna". Legenda fantastica si infricosatoare a ramas "vie si mereu mladioasa", fiind imbogatita an de an cu noi "adausuri si scornituri", dupa inchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "intamplari de dincolo de fire". In plan fllozoflc, Aliman, indragostit nebuneste si nestapanit de lostrita, trebuie sa-si urmeze calea aspiratiei spre un ideal, face pact cu Diavolul, intocmai ca Faust al lui Goethe, este capabil de sacrificiul suprem pentru atingerea absolutului. Ca orice alt personaj care vrea sa-si depaseasca limitele umane, Aliman este devorat de propriul sau ideal, reprezentat aici de lostrita, cu care doreste sa se contopeasca. Tanarul pescar se izbaveste astfel prin moarte. Sergiu Pavel Dan identifica moartea acestuia cu "nimbul unei glorioase absorbtii cosmice". In conceptia prozatorului insusi, omul este descendentul mitului si moartea lui(a lui Aliman, in speta) corespunde procesului de reabsorbtie mitica in urma caruia ajunge in spatiul izbavitor al Nirvanei. In alt sens, soarta lui Aliman repeta, la dimensiuni reduse, destinul capitanului Ahab, eroul lui Hermann Melville din romanul Mobby Dick, obsedat de balena alba. Pentru pescarul autohton, lostrita e un simbol, iar istoria lui devine expresia cautarii idealului absolut care i se refuza. Numele personajului este, de asemenea, simbolic: Aliman desemneaza omul fara liman, care nu poate atinge tarmul salvator, in pofida curajului sau nelimitat. Registrul stilistic este dominat de spontaneitatea si firescul exprimarii, mai ales prin cuvintele populare si regionalismele specifice zonei, care imprima un farmec particular si originalitate povestirii. Voiculescu foloseste o naratiune in maniera povestilor vanatoresti, in spiritul basmelor populare: "In planul artei, autorul se comporta ca solomonarii, ca vrajitoarele si ca zanele sale: temele insesi, cele mai frecvente, ale prozelor (magia, iluzia, vrajile) nu sunt decat expresia aceluiasi instinct artistic pe care l-am gasit la temelia lor... Autorul atribuie personajelor facultati, forte inrudite cu ale lui; dar Marele Magician, Vrajitorul adevarat, ramane de fapt el insusi" (Nicolae Manolescu).