Sunteți pe pagina 1din 4

Alta matematica

Poezia "Alta matematica", din volumul "Maretia frigului" (1972), pune sub semnul indoielii perfectiunea logicii matematice, a simbolurilor randuite dupa legile sferei. Dupa criza cunoasterii relevata in "11 elegii", in special in "Elegia a zecea", poetul isi indreapta viziunea catre "operele imperfecte", mai compatibile cu sensibilitatea, suferinta si sacrificiul uman, cu insasi imperfectiunea fiintei si a lumii. in "Alta matematica" este atacata simbolistica matematica, insuficienta pentru a explica toate sinuozitatile realului, complexa "corola de minuni a lumii", la care, indirect, poetul face referire: "Noi stim ca unu ori unu fac unu,/ dar un inorog ori o para/ nu stim cat face./ Stim ca cinci fara patru fac unu,/ dar un nor fara o corabie/ nu stim cat face." Norul fara corabie si inorogul si para sunt forme complexe ce ies din sfera reprezentarilor perfecte, fiind alcatuite sau conduse dupa legi stohastice, greu de inscris chiar in cele mai complicate ecuatii matematice. Mintea matematica nu poate regiza spectacolul fascinant al lumii, rezumandu-se, in fundamentele ei, la simple operatii de impartire, de inmultire, ineficiente pentru a surprinde relatiile insolite dintre lucruri banale: "Stim, noi stim ca opt/ impartit la opt fac unu,/ dar un munte impartit la o capra/ nu stim cat face./ Stim ca unu plus unu fac doi,/ dar eu si cu tine/ nu stim, vai, nu stim cat facem". Seria ilogicii ce scapa calculelor ratiunii rigide continua: "Ah, dar o plapuma/ inmultita cu un iepure/ face o roscova, desigur,/ o varza impartita la un steag/ face un porc,/ un cal fara un tramvai/ face un inger,/ o conopida plus un ou,/ face un astragal...". Singurul ce poate intelege fata ascunsa a lucrurilor este poetul, el, demiurgul, sau el si Demiurgul, poate el si ea, fiinta duala care permite orice combinatii creatoare posibile. Poetul isi creeaza un alter-ego creator, un dominus al lumii, bazat pe noi principii de constructie a realului, mai complicate chiar decat cele fractalice. Matematica divina, combinata poate cu o latura erotica, un eros la scara cosmica, primordial, are contingenta directa cu increatul, cu atemporalul: "Numai tu si cu mine/ inmultiti si impartiti/ adunati si scazuti/ ramanem aceiasi...// Pieri din mintea mea!/ Revino-mi in inima!". Teme si motive ale poeziei "Alta matematica" Matematica simpla, banala, este instrument insuficient de cuprindere a fenomenelor lumii, a complexei, misterioasei structuri materiale a lumii. Fiintele si relatiile complexe dintre obiecte nu pot fi descrise si cuantificate logic, acestea aflandu-se in alta latura a existentei, stohastica, conceptia lui Nichita Stanescu apropiindu-se aici de teoria cunoasterii a lui Lucian Blaga. Poetul are aspiratia ordinii cosmice originare, prin identificare cu Demiurgul, singura cale de a transcende realul, de a revela eternitatea lumii reale. Insertia fantasticului in realitatea comuna este figurata prin invocarea inorogului, fiinta dintr-un spatiu de asteptare, nesupusa perisabilitatii formelor entropice.

Alta matematica de Nichita Stanescu

Nichita Stanescu este unul dintre cei mai mari creatori de litertura ai Romniei. Nascut la Ploiesti ntr-o familie de intelectuali, urmeaza liceul din localitatea natala pentru ca mai apoi sa termine Facultatea de Filozofie din Bucuresti. Debuteaza editorial cu volumul de poezii "Sensul iubirii" n 1960 prin intermediul caruia reuseste sa realizeze o spectaculoasa mitologizare a lumii. n aceasta prima instanta a desavrsirii sale ca poet raportul dintre eul liric si lume este perceput senzorial, sensul iubirii devenind chiar sensul lumii, poezia oglindind universul sufletului si are ca principal atu sacralizarea. n primul rnd titlul acestei poezii are o semnificatie profunda. Din start poetul desluseste faptul ca nu este vorba de matematica pe care fiecare dintre noi o cunoaste (mai mult sau mai putin); se observa dorinta eului liric de a arata si un alt mod n care se poate vedea lumea. Matematica este perceputa ca o unealta vitala pentru fiecare persoana, prin intermediul ei lumea si traieste destinul, s-ar putea spune ca ea are un rol de interfata a fiintei umane cu tot ceea ce exista n jur. O astfel de matematica, rigida n formele ei definitorii, trebuie schimbata, din punctul de vedere al poetului. Lumea are nevoie de elemente abstracte pentru a simtii cu adevarat viata. Iubirea trebuie asezata sub semnul unui postulat ce trebuie protejat prin intermediul unei abordari cognitiv-senzoriale profund sentimentale. Eul liric doreste schimbarea perspectivei n care se afla si o data cu aceasta aduce argumente perfect valabile n matematica sa, dar si contraargumente n defavoarea matematicii pe care fiecare dintre noi o aplicam voluntar sau neintentionat propriei noastre existente. Consider ca Nichita Stanescu nu doreste sa imprime cititorului propria sa matematica, ci mai degraba instiga spititul uman din fiecare n a-si schimba tactica prin care el exista ca elemente stationar sau dinamic. Prin titlul poeziei se doreste o revolta a noastra mpotriva matematicii absurde n care traim; noi suntem capabili n a ne crea un sistem propriu prin care putem sesiza lumea, adica o alta matematica perfect mulata constructiei noastre spirituale, sentimentale sau care tine de esenta. Prima strofa este un fel de pledoarie a titlului. Eul liric ne desluseste ngustele carari ale matematicii n care existam, n care traim clipele. Sunt aduse drept argumente adevaruri care din pacate nu se situeaza pe aceeasi lungime de unda cu propria noastra fiinta("Noi stim ca unu ori unu fac unu,/ dar un inorog ori o para/ nu stim ct face"). m acest moment al poeziei apar elementele dintre cele mai distincte, apartinnd unor domenii foarte diverse ale vietii reale si imaginare, am putea spune, sau ale compozitiei artistice daca este sa ne referim la speciile genurilor literare. Spre exemplu "inorogul" (dealtfel numit si licorn sau unicorn), este un animal mitologic, fiind reperezentat de un cal alb ce are un corn n mijlocul fruntii caruia i se atribuie puteri miraculoase precum purificarea trupului sau izvor de viata. Aceasta noua matematica stabileste fara nici un semn de ndoiala o relatie logica, ce-i drept neobisnuita, dar valida, deoarece este propria matematica. n ea se pot nmultii inorogii cu perele, nsa n cea n care traiesc majoritatea oamenilor o astfel de nmultire este considerata ca o aberatie. O alta asociere inedita a cuvintelor se gaseste ntr-o puternica imagine sugestiva reprezentata de un nor si o corabie; de aceasta data este vorba despre scadere. Norii n infinitatea lor pe cer pot reprezenta o mare prin care se poate ajunge la propria tabela matematica, compatibila destinului eului liric. Corabia poate reprezenta o necunoscuta, o eroare ce a avut loc n matematica rigida n care poetul s-a simtit captiv, o imperfectiune ce s-a nascut prin geneza propriului corp n care se desfasoara. Aceasta corabie poate fi calea spre adevarata ntlnire cu sinele,

ea putnd fi reprezentata foatre simplu la nivel senzorial printr-un gnd. Acesta este si motivul pentru care se discuta despre o scadere, fara corabie nu poti cutreiera marea, fara gnd tu se poate zamisli ideea. Cnd veni vorba despre mpartire, Nichita Stanescu preia doua elemente oarecum asemanatoare prin modul n care se priveste literatura populara, balada n principal. Matematica clasica nu permite aceasta mpartire, nsa am putea spune ca matematica relativa a poetului poate si chiar este n stare sa prezica rezultatul. Aceste doua elemente (muntele si capra) duc gndul mai repede sau mai trziu(n functie de persoana) la "Miorita" n care exista un raport de afinitate ntre ele, deci rezultatul acestei operatii de mpartire poate fi considerat perfectiunea, nonfigurativul ne mai avnd loc n aceasta operatie deoarece nu mai exista, rezultatul este sublim prin geneza comuna a argumentelor. n cele din urma revine argumentul forte al primei strofe ce consta n incapacitatea desavrsirii iubirii ncarnate n aceasta fiinta claustrofobica pentru matematica de rnd. Este resimtit usorul caracter ironic al acestui aspect al vietii cuplului, sugerat prin interjectia "vai"*("dar eu si cu tine/ nu stim, vai nu stim ct facem"). Aceste versuri se rasfrng asupra interlocutorului si sub forma unei ispite, poetul dorind sa impulsioneze iubita spre a face primul pas catre matematica relativa, oracol al propiei lor existente duale. n cea de-a doua strofa Nichita Stanescu copleseste cititorul prin cunostintele sale inedite ale noului tip de matematica. Lexemul "desigur" poate fi considerat ca un argument n plus dnd credit spuselor poetului. Refacerea realitatii prin intermediul cuvntului se realizeaza cu ajutorul unor expresii ce cad ntr-un fel de tentatie n a crea un joc poetic. Asociera inovatore a diferitelor cioburi de fraze contravine asteptarilor pe care matematica formala le are;("o plapuma/ nmultita cu un iepure/face o roscovana"). Cuvintele la acest nivel reprezinta ornamente ale ideii pe care poetul a creat-o, modul n care ea exista si n care ar putea fi explicata. Se creaza o destainuire a fluxului de constiinta vizual pe care nsusi cel care l traieste ni-l descifreaza. Pentru a crea o iluzie a concretului, si a evita ncetosarea pragmatismului din poezie, inorogul din prima strofa devine astfel "un cal", para devine conopida si varza, iar corabia se netamorfozeaza ntr-un tramvai. Totusi pentru a pastra o stare ondulatorie a sentimentului liric al trairilor, apare lexemul "nger"care renaste dintre toate cuvintele prin profunda sa nsemnatate. Trebuie amintit totusi caracterul ermetic al acestei strofe care lasa putin spatiu interpretarii nsa ofera ntregul univers contemplatiei spirituale a individului. A treia strafa poate fi explicata printr-o analogie: precum n matematica rigida exista constanta Pi la fel si n acea a poetului exista o constamta, iar ea este reprezentata de catre cuplu, pentru nmultire ei sunt 1, dar si o roscovana, pentru adunare si scadere ei sunt 0, dar n acelasi timp si nger.Daca Pi are o infinitate de zecimale, la fel si iuburea eului liric este nesfrsita. Poezia se nceie n mod sublim prin verurile "Pieri din mintea mea!/ Revino-mi n inima!". Se observa ca ambele reprezinta niste verbe la imperativ adresate iubirii ca reminiscenta a unui concret. Secretul este devualat cu foarte multa simplitate, matematica n cautarea careia Nichita Stanescu se afla este cea a inimii, nsa momentan el este un prizonier al matematicii dictate de catre minte. Inima a reprezentat dintodeauna un simbol al iubirii pe cnd minte este si va fi un simbol al ratiunii.

Vreau sa nchei prin a aminti faptul ca este foarte important sa stii a face calcule n propria matematica, deoarece astfel vei reusi sa te ntelegi si sa-i pricepi pe alti.