Sunteți pe pagina 1din 5

an I, numarul 1, 30 iunie 2009

A B O U T B O D I E S / D E S P R E C O R P
expoziție de artă contemporană

Bogdan Raţa - Cosmin Moldovan - Cristina Pecherle - Mihai Ciplea

GALERIA JECZA
Curator: Andrei Jecza
Prezintă: Alexandra Titu
30.06.2009 - 30.08.2009

Timișoara
Calea Martitilor 51/45

buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
1 mp de artă contemporană / buy art, be contemporary,- About bodies / Despre corp
Andrei Jecza Alexandra Titu
De ce 1 mp de artă contemporană? istoriei artei şi multe alte intervenţii legate de conceptul şi demersul expoziţional al curatorilor Dincolo de uzura exploatării aproape neîntrerupte de-a lungul unei istorii şi geografii deloc complezente, deseori destructurante, violente, indiscrete. Mai mult decât un topos
1 mp de artă contemporană, pentru că, însumate, cele 8 pagini de text şi imagine pe care le noştri. culturale a cărei vastitate lasă loc unor soluţii infinite – inclusiv cele ale interdicţiei şi absenţei privilegiat al locuirii, el a devenit un obiect scandalos sau dramatic.
citiţi au suprafata de 1,0584 metri pătraţi.
–, semnul antropomorf, figura umană şi chiar realitatea unei corporalităţi configurate şi Evident, filonul vitalist al erotismului ce compensează suferinţa (thanatofilia, în termeni
1 mp de artă contemporană, pentru că, aflat în contact cu arta noilor generaţii, publicul simte Acest număr se concentrează în jurul conceptului de corp: corp ca sursă de inspiraţie sau ca
nevoia unei justificări, a unei explicaţii, a unei apropieri de această lume, aparent ermetică subiect al artei contemporane, corp ca sistem organic reprodus într-o manieră jucăuşă sau semantizate cultural îşi păstrează fascinaţia şi chiar imperativul. Arta contemporană, cu jungieni) continuă să fie prezent în arta actuală, mai ales într-o perspectivă conceptualist-
sau extravagantă. corp ca meditaţie hiperrealistă asupra contemporaneităţii şi globalizării mondiale. Expoziţia pendulările ei între esteticile nonreprezentării şi abuzurile de reprezentare, cu predispoziţia sexuală – aşa cum o susţine, în arta românească un artist ca Gorzo –, dar nici acest
1 mp de artă contemporană, pentru că încercăm / visăm / muncim să construim un context porneşte de la un grup de patru artişti foarte tineri, a căror operă se coagulează în jurul acestei sa referenţială şi delimitările sale faţă de conglomeratul tradiţiilor, care pare să includă discurs nu are ca finalitate restaurarea autorităţii depline a semnului antropomorf, ci mai
mai larg al promovării artei contemporane. Conceptul la care lucrăm este legat de deschiderea, tematici. Expoziţia nu se consumă strict în spaţiul expoziţional provizoriu al Galeriei Jecza,
toate variantele atitudinale, gravitează în jurul acestui semn inevitabil, latent în imaginarul curând este un efect târziu al unor dezinhibări ce pun în joc mecanicile libidoului, fără
în viitorul apropiat, al unui nou spaţiu stabil de artă contemporană în Timişoara. În prezent, împrumutat de Fundaţia Triade, ci ea  urmăreşte un discurs ce are în vedere valorificarea
această viziune o traducem printr-o apariţie neregulată a manifestărilor noastre curatoriale. şi potenţarea artiştilor generaţiilor mai în vârstă din colecţia Casei Jecza, prin tematica uman, sumă a tuturor limitelor şi deschiderilor, medierilor şi declinurilor, seducţiilor şi mistericul sacralităţii şi fără tabuurile intimităţii, într-un traseu al obiectivării şi utilizării.
adoptată de artiştii contemporani (Cristian Sida, Adriana Lucaciu, Aurel Vlad, Peter Jecza, suferinţelor, sinecdocă a lumii şi garant al apartenenţei noastre la lume. Membrii grupului – Cristian Sida, Cosmin Moldovan, Bogdan Raţă, Mihai Ciplea şi Cristina
Acest, aşa-zis, jurnal, acest metru pătrat de hârtie policromă, aceste opt pagini de informaţie Gabriel Popa ş.a.) Acest discurs comparativ doresc să îl extind şi pe mai departe, cu un set Tinerii artişti selectaţi de Galeria Jecza pentru debutul unui amplu proiect curatorial au Pecherlea – pornesc de la alte legitimări ale figurii, solidare fie suferinţei asumate – jertfei,
şi cultură contemporană au un scop plurivalent: pornind de la funcţionalitatea sa obiectuală - expoziţional cuprinzând dialoguri expresive între artiştii contemporani şi opere ale maeştrilor
ajuns, fiecare, pe alt traseu la confruntarea cu potenţialul semnificant al figurii umane. cu amprenta sa creştină ( Mihai Ciplea, Cristian Sida) –, fie inocenţei (Cristina Pecerlea), fie
paravan, umbrelă sau pernă-, până la o utilizare a sa dincolo de corpul său material, în scop artei românesti. (Criza, Spaima, Nebunia, Erotismul etc) Prin aceste hibridizări expoziţionale,
educativ sau informaţional, fiecare număr al acestui jurnal va presupune, atât pentru mine, cât ambele tipuri de public, ambele zone de interes şi de valorificare sunt potenţate reciproc.
Corp şi chip (portret) se propun nu reprezentării imediate, mimesisului apologetic, ci se angajează în jocul ambiguităţilor morfologice, prin care transpare ambiguitatea situării
şi pentru Dumneavoastră, câştigarea câte unui NOU metru pătrat de artă şi cultură, urmând Provocarea aceasta, de apropiere a unui artist precum Corneliu Baba de Roman Tolici interpretării prin perspectiva uneia dintre învestirile precedenţelor culturale care le-au faţă de condiţia umanului disputat mereu între o înrădăcinare în sacralitatea angelică sau
ca, probabil pe la numărul 50, să putem deschide, imaginar, prima « galerie » comună de artă sau Bogdan Raţa, prin temă sau maniera de expresie abordată, reintroduce în discursul conferit prestigiu simbolic sau funcţionalitate plastică, iar modul de tratare desemnează într-o animalitate fantastă (Bogdan Raţă, Cosmin Moldovan).
contemporană, sau, contribuind fiecare dintre noi cu câte 50 de metri pătrati, să construim curatorial contemporan importanţa moştenirii şi a evoluţiei artei româneşti. Acest set de câmpul de semnificaţii prin care complexul semn îşi defineşte sensul. Dar întreg grupul, Legătura cu poeticile figuraţiei antropomorfe din deceniile precedente se face prin
împreună un întreg muzeu. asocieri şi învestiri semantice între cele două epoci de expresie diferită au drept scop central
întreaga expoziţie al cărei generic este „gândind despre corp”, semnalează un fenomen (de intermediul portretelor pictorului Gabriel Popa, cunoscut mai mult prin practica unui
o omogenizare şi înţelegere valorică a ambelor opere prezentate astfel.
Nu doresc să-mi însuşesc în mod egoist conţinutul jurnalului, concentrându-mă doar asupra altfel specific artei actuale) – revirimentul produs în arealul frumuseţii, după iconoclasmul expresionism abstract, vizând destul de ermetic o ancorare în sacralitatea operantă în
activităţii galeriei noastre de artă contemporană, Jecza Gallery, ci îmi doresc ca, împreună cu Pentru viitor ne propunem editarea bilingvă a materialului şi în varianta tipărită, acest sever al abstracţionismului modernist şi după delimitarea sarcastică a avangardei – o spaţiul şi istoria mitizate, şi printr-o serie de exerciţii sculpturale de absorbţie a figurii în
Dumneavoastră şi cu alte galerii din ţară, să promovăm şi să mediatizăm arta contemporană, prim număr regăsindu-se online în curând şi în versiune engleză  : www.jeczagallery. pierdere a traseului valorizant al seducţiei senzuale perceptiv-descriptive, eroice, sau discursul abstract, ale lui Peter Jecza, ambii aparţinând avangardei timişorene debutate
să o apropiem de public. Conceptul şi regularitatea apariţiilor sunt legate de ritmul şi demersul com/1mpdeartacontemporana; www.jeczagallery.com/1sqofcontemporaryart
apoteotic ascetice. Frumuseţea, ideal presupunând controlul canonului matematic, în deceniul şapte.
expoziţional al galeriei noastre, care propune, cu fiecare nou număr, o altă zonă, o altă temă
de dezbatere culturală, ce au menirea să provoace, să şocheze, să intereseze. Numărul viitor este planificat pentru octombrie 2009 şi se va referi la tabăra de sculptură rafinamentul observaţiei, interdicţia distorsiunii, a decăzut din interesul reprezentării, Relaţionarea dintre viziunile lor, care semnalează problematica extrem de complexă, de
contemporană în materiale artificiale, Synthetic Art, sprijinită de POLYDIS România şi de fiindcă semnul antropomorf şi splendoarea umană au devenit monedă compromisă, polemică, a artei româneşti a ultimelor decenii ale secolului XX, şi artiştii foarte tineri
Viziunea urmărită de mine se integrează lumii artei internaţionale şi îşi propune un demers Centrul Cultural Francez, şi de decernarea premiului de sculptură contemporană JECZA. devalorizată. apelaţi de curatorul/galeristul Andrei Jecza, o mediază lucrările sculptorului Aurel Vlad,
de promovare, susţinere şi mediatizare a artei contemporane româneşti diferitelor cercuri
Revenirea în cadrul retoricilor artistice a acestui semn cu conţinuturi atât de nuanţat artist al generaţiei ‘80, pentru care figura umană, ca tipar privilegiat sau ca stereotip
ale societăţii. Sper să putem atrage şi îmbia cumpărătorii de maşini, a căror motoare se
strică în timp şi ale căror caroserii ruginesc şi se demodează, să înceapă să cumpere variate, s-a produs odată cu noile realisme, prin programele conceptualiste sau prin brutal, s-a aflat mereu în centrul preocupărilor plastice şi narative. În contextul „reflecţiei
artă contemporană. “Motorul” acesteia este astfel angrenat, încât funcţionează perpetuu poeticile existenţialiste, şi prin durele utilizări politice ale suferinţei. Formele de Body Art, despre corp”, Cristian Sida continuă procesul de subordonare a gestualismului abstract
şi “caroseriea” ei creşte în valoare de-a lungul timpului, inclusiv în valoare financiară, iar filierele expresionismului (care a supus figura unor distorsiuni / fragmentări / mutilări / poeticii figurii, din ce în ce mai decis semnificante, la mare distanţă de program faţă
condiţia sa potenţează şi împlineşte un spaţiu ce iniţial putuse fi auster, neînsufleţit, fără intensificări dramatice ale prezenţei), cele ale realismului magic (cu tensiunile unui sens de exerciţiile ludic-aleatorii de recunoaştere a unor sugestii formale în masa materiei
caracter sau sterp.
ce depăşeşte limitele imaginii fidel reconstitutive), ale suprarealismului (cu tehnicile sale cromatice cu care debutase.
Această carte supradimensionată va prezenta atât expoziţiile galeriei noastre, dar va aduce ludice sau controlat fantastice) reimpun acest semn, dar în intersecţia unor dezbateri Foarte diferit ca soluţie plastică, Mihai Ciplea „montează” într-un spaţiu neutru obscur,
şi informaţii interesante din alte zone ale ţării, interviuri, critică, declaratii de artist, portrete
de persoane - creatori, iniţiatori, curatori, colecţionari, precum şi scurte incursiuni în lumea

GALERIA JECZA
www.jeczagallery.com
Andrei Jecza Bogdan Raţa, Fear (detaliu), 2009
Cristina Pecherle, Poveşti de oraş, 2009
Galeria Jecza s-a născut din dorinţa de a promova, în mod mai specific, sculptura Cristi Sida, Satyricon (detaliu), 2009
Mihai Ciplea, Fără titlu / Autoportret, 2008
contemporană.
Iniţial aceasta s-a făcut doar prin intermediul Fundaţiei Triade, ce sprijină şi promovează Cosmin Moldovan, Respir adânc şi cred , ştiu, afirm „Totul este în trecere”, 2009

arta românească contemporană de mai bine de nouă ani. Trecerea de la Fundaţia


Triade, un tip de instituţie nonprofit, la galeria de artă, este justificată de dorinţa de a
forma şi consolida o piaţă de artă românească deschisă spre arta contemporană şi,
mai ales, spre sculptură.
Galeria a debutat în anul acesta, prin prezenţa unuia dintre artiştii galeriei la licitaţia
de artă românească de la Paris.
Dorinţa noastră este de a readuce interesul colecţionarilor privaţi pentru sculptură,
de a crea un public predilect sculpturii, de a încuraja colecţionarii să se apropie
de sculptură la fel ca de pictură.
Programul nostru vizează o serie de expoziţii tematice, ce se referă la percepţia
sculpturii din prisma mai multor artişti, de vârste şi concepţii estetice
diferite.
Gama noastră de artişti include creatori prezenţi în expoziţii internaţionale,
bienale şi concursuri internaţionale de artă contemporană. Tinerii
artişti pe care îi reprezentăm dezvoltă un potenţial creativ foarte bun,
alăturându-se fără nicio problemă grupului de artişti deja consacraţi.
Din pricina condiţiilor impuse de regimul anterior, nici artiştii generaţiilor
trecute nu au ajuns să se afirme direct proporţional cu capacitatea lor
expresivă şi vasta lor experienţă artistică; de aceea intenţionăm să
ridicăm gradul de cunoaştere al acestora pe piaţa de artă.
Galeria Jecza doreşte realizarea unei punţi/platforme internaţionale, mai
gesturi sau personaje decupate, de o intensitate luminoasă ce impune conotaţiile disputei
ales pentru sculptori, dar şi pentru artiştii video, pentru pictori sau graficieni.
dintre tenebre şi lumină. Personajele – provocant fragmentare – ale lui Bogdan Raţa, fie
intens, expresionist retorice, fie de o neutralitate de manechine suprarealiste, suspecte
Preocuparea pe care o avem în expoziţiile noastre, alături de aceea clasic-modernă,
morfologic, se instaurează în metafizic, dar mai curând ca un pur joc cultural. Legat de
prezentă deja prin creaţia lui Peter Jecza, se îndreaptă şi spre neofigurativismul sau o poetică a fragmentului, Cosmin Moldovan regăseşte sensul (fantastic) al întregului sub
Bogdan Raţa, Rugăciune, 2009

hiperrealismul contemporan, sau spre arta abstractă şi conceptuală. semnul hibridării morfologice, şi propune monştri compoziţi (formal şi material), cu statut
de jucării monumentale. Într-o manieră ce citează desenul infantil, cu simpatie pentru
Doresc să dedic acest număr drept omagiu sculptorului şi tatălui meu Peter Jecza a universul citat, Cristina Pecherlea schimbă tonalitatea meditaţiei despre corp/chip spre
cărui viziune şi moştenire o perpetuez pe această cale. Precum şi familiei, iubitei, şi o notă senină.
Invitaţia de a medita din nou, asupra semnului antropomorf deschide o posibilă dezbatere,
apropiaţilor care mă susţin în această direcţie.
cu multe puncte de focalizare, şi direcţii de angajare, şi indică atelierele multor artişti ai
actualităţii. Ca toate actele culturale asumate, expoziţia este o provocare.

buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 2 3 buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
Să ne bucurăm de această clipă ne vom aminti de ea o veşnicie
Cosmin Moldovan
Monștrii lui Bogdan Rața
Emil Moldovan
Voi începe cu o mărturisire. Nu ştiu dacă ultimele lucrări pe care le face Bogdan
Raţă îmi plac mai mult decât primele, cele mai pronunţat minimaliste, cele cu Toate dimineţile încep la fel, fiecare bucăţică din mine te caută pe tine.
care l-am cunoscut, parcă mai în tradiţia şcolii constructiviste din Timişoara, Mă întind şi cuprind aerul în mine, aşa m-am născut.
în care figurativul, umanul, ca antropomorfism, îşi face simţită prezenţa numai Nu înţeleg, de ce ?
ca adiere, ca urmă. Spun asta şi pentru că împărtăşesc cu Bogdan, cu acel De ce nu plutesc alături de el, cu el.
Bogdan, aceeaşi fascinaţie pentru amprentă (în cazul meu arheologică). Am observat un fulg care plutea cu el,
Îmi amintesc aceste prime lucrări ale lui ca de urmele pe zăpadă ale unei Eu de ce nu… ?
dimineţi geroase (o grupare artistică germană poartă chiar acest nume) care Când am ieşit, cu o privire te admiram pe tine, cu alta mă uitam în mine.
s-au risipit şi ele de mult, de antropometriile lui Yves Klein, de Suportul lui Toate astea se întâmplau într-una din zilele în care m-am agăţat de un fir şi am ieşit la lumină.
Joseph Beuys pentru persoane cu corpul fragil din secolul XX (1971) şi de Mi-e dor de dimineţile cu tine.
atâtea alte urme în care trupul uman este doar sugestie sau prezenţă ... la Ador mirosul nostru împreună
timpul trecut. Cuvintele lui Kay Haymer sunt extrem de sugestive în acest Să stăm întinşi, pierduţi, eu pentru tine, tu pentru mine.
sens: astfel de lucrări „atestă prezenţa spirituală a corpurilor a căror prezenţă Să încerc să sorb o lacrimă din tine
fizică a devenit superfluă”(1). Ultimele lucrări ale lui Bogdan explorează însă Iar tu să stai nepăsătoare pentru o clipă.
direct corpul uman, dând curs tocmai acestei superfluenţe. Corpul uman, S-a oprit timpul !
care la început era pentru el doar o aluzie, iluzionând privitorul, acum devine Eram întinşi pe spate, ceva a trecut prin noi,
prezenţă efectivă şi suport pentru fantezie. Dacă a renunţat la negativ în ne-am unduit precum un val şi încă un val şi încă un val...
favoarea pozitivului, la concavitate pentru convexitate, la amprentă pentru Ne răscoleşte un sentiment ciudat.
prezenţă, a făcut-o datorită unei opţiuni personale, fără îndoială, dar cred că Am zburat, sper să nu fi fost pre târziu.
influenţele venite din exterior au fost la fel de marcante pentru el. În primul Unii zboară, alţii încearcă…
rând şcoala bucureşteană, unde a urmat doi ani de master, a avut un aport Respir adânc şi cred , ştiu, afirm „Totul este în trecere”.
semnificativ în acest sens. Apoi tendinţa generală a artei din ultimii ani, la care Nimic nou, nimic vechi, dar toate şi totul necunoscut nouă.
Bogdan Raţă nu este insensibil. Nu ştiu, deci, în care dintre aceste tendinţe - Cine eşti tu să-mi spui, ce, cum şi de ce?
se află el cu adevărat, dar ştiu că între cele două formulări există o cauzalitate Nu am nevoie de tine, nu mai încerca, lasă-mă să încerc singur, să mă tăvălesc.
de structură. Îl simţi în ambele situaţii la fel de determinat. De altfel, percep Oare ce sunt astea?
demersul lui ca pe un transfer de la timpul trecut la cel prezent, un pas care ţine Da
nu numai de maturitatea autorului, ci şi de excursul firesc al cercetării lui, care Sunt gândurile mele împrăştiate, risipite, trimise în lume să-şi împlinească destinul.
se traduce, indiferent de obiectul acestei cercetări, mai adesea ca înaintare. Toate dimineţile se sfârşesc… la apus.
Nevoia disperată de a materializa iluzia, de a încorpora trecutul, adică de a
re-prezenta, cu sensul de a-face-din-nou-prezent, îmi pare că îl stăpâneşte în
ultima perioadă pe Bogdan Raţă în mod programatic, ca soluţie de afirmare
şi de dezinhibare personală, până la urmă. Iar acest fenomen culminează prin
opţiunea pentru multiplicarea unor părţi din antropomorfismul asupra căruia
îşi concentrează atenţia (a urechilor, a degetelor). Cu alte cuvinte, corpul
uman nu numai că devine prezent, dar prezenţa lui este menită să intrige, să
descumpănească, să ne scoată din registrul lucrurilor fireşti şi să ne trezească Cosmin Moldovan, Să încerc să sorb o lacrimă din tine (detaliu), 2009
la o altă realitate, tocmai prin această interpretare şi redimensionare propusă.
Din acest motiv, lumea închipuită de Bogdan Raţă face adeseori recurs la Cosmin Moldovan, Mă întind şi cuprind aerul în mine, aşa m-am născut, 2009
o tematică extremă: moartea, suferinţa, recluziunea, religia. Mâna-picior
(2008), de pildă, expusă deja la Paris şi New York, hibrid dar şi metonimie a
corpului, sinecdocă a acestuia şi abreviere, se inspiră din gesturile creştine
în mod explicit. Replică sau parafrază la Mâna Arhanghelului Mihail (2001)
semnată de Sorin Dumitrescu (2), nu trebuie privită ca persiflare a aceleia, ci
ca metaforă plastică integratoare, începutul şi sfârşitul (Ecce homo) cuprinse
într-o formulă ecumenică. Iar ecumenismul acesta este sugerat şi extins şi
prin uşoara asemănare cu acele mudras budhiste. Altfel spus, lucrarea nu Bogdan Raţa, Strigăt (detaliu), 2009
Bogdan Raţa, Ecce Hommo, 2009
Last Seconds Of An Androgynous
trebuie privită obligatoriu ca denigrare, ea încorporând şi o componentă
Bogdan Raţa, Self To The Wall, 2008
afirmativă, dar exprimată într-un idiom personal, aşa cum regăsim la Maurizio Bogdan Raţa, Punk, Curly, Self, 2007 Robert Şerban
Cattelan (La Nona Ora, 1999), de pildă, sau la Damian Hirst (Virgin Mary,
2005), doi dintre marii răstălmăcitori ai icoanelor lumii. De altfel, orizontul de Andrei Jecza şi Iuliu Theer obţin, în acest
referinţă culturală, şi mai ales de implicită justificare canonică, ca să folosesc film despre androginitate, efecte vizuale
o formulă a lui Anthony Julius din Transgresiuni. Ofensele artei (3), care se puternice cu foarte puţine mijloace.
impune de această dată, oferă un bun subiect de cercetare celui care caută Minimalismul se dovedeşte a fi, pentru
să interpreteze ultimele lucrări ale lui Bogdan Raţa. Stând în prezenţa lui, cei doi artişti, o opţiune de bun augur,
dialogând cu el, înţelegi imediat care sunt temele care îl preocupă în mod căci ideea de dublu, de masculin-feminin,
deosebit şi mai ales autorii faţă de care simte o afinitate specială. Cultivând de… doi în unu, este ilustrată simplu, dar
cu asiduitate dimensiunea alterităţii, personajele sale sunt uneori hermafrodiţi, eficient. Câteva suprapuneri şi gesturi,
alteori capetele închipuite de el au urechile multiplicate, degete în creştet lumini bine plasate, puţină ironie, pete
sau mâinile poartă, pur şi simplu, şase degete. Dar justificarea canonică se de culoare pulsatile şi o coloană sonoră
declanşează de fiecare dată (4). Mănuşile şamanilor siberieni au când şase, bine aleasă – acestea sunt, în mare,
când şapte degete. Marc Chagal îşi face un Autoportret cu şapte degete la ingredientele filmului. Dar dozajul lor e un
începutul secolului trecut (1913-1914). René Magritte, binecunoscut autor al secret aflat doar în posesia lui Andrei şi a
unei lucrări intitulată chiar Viitorul sculpturii (1932), şi faţă de care Bogdan Raţă lui Iuliu…
nu este, cu siguranţă, indiferent, atunci când pictează portretele sculpturilor
sale, are şi el un autoportret intitulat Vrăjitorul cu patru mâini (1951). Asupra
acestor aspecte voi reveni însă mai pe larg cu altă ocazie. Până atunci,
reamintesc faptul că, uneori, chiar şi lucrurile fireşti pot să pară monstruoase,
depinde care este contextul în care acestea sunt situate. Elefantul putea
să fie un monstru pentru cineva precum Carol cel Mare, de pildă, care nu
mai văzuse un astfel de animal, scrie Jorge Luis Borges, subliniind şi faptul
că acest cuvânt nu se folosea la început cu sensul peiorativ de astăzi, el
desemnând „ceva demn de a fi arătat”(5). Pentru antropomorfismul fantezist
al lui Bogdan Raţă, explicaţia aceluiaşi cuvânt, făcută de Gabriel Liiceanu,
Revoluţii în tranziţie
pare şi mai potrivită. „Monstrum, scrie acesta, însemnă ceea ce iese din forma Dan Mircea Cipariu
în limitele căreia un lucru devine recognoscibil. În latină, conotaţia lui nu este Atelier în tranziţie (www.atelierintranzitie.blogspot.com), unul dintre spaţiile importante de
negativă, ci neutră şi ea se poate obţine prin simpla ieşire din scară (...)”(6). la noi care „lucrează” cu concepte şi tehnici noi vizuale propuse de tineri artişti, a găzduit
de „Noaptea Albă a Galeriilor 3” din Bucureşti, un proiect de grup Alb-Negru. Artişti în
criză, avându-l drept organizator pe artistul vizual Francisc Chiuaru. Cu acest prilej ni s-a
Q. e. d.
oferit eşantionul de gândiri şi de imagini ale unor proiecte ce oferă un altfel de punct de
vedere asupra raporturile unor tineri artişti cu mitologia, adevărurile, luminile şi umbrele
Revoluţiei din 1989.
Mihai Zgondoiu cu instalaţia Libertate şi-a anunţat, astfel, proiectul 20.rEVOLUTIE!?, ce
are o miză estetică şi de conştiinţă, mărind cu lupa toate şabloanele vizuale ale Revoluţie
din 1989. Zgondoiu propune în 20. rEVOLUTIE!? un proiect de reconstituire a principalelor
şabloane vizuale ale Revoluţiei române din 1989. Memoria zidurilor acelor zile de sfârşit
Note
1 Kay Heymer, Présence/Presence, în Crossart. From van Gogh to Beuys, a epocii Ceauşescu a fost acoperită după 20 de ani de tranziţie de păcură, vopsea şi
Duisburg, 2005, p. 52 indiferenţă. Un proiect care propune, astfel, constituirea primului Memorial Graffiti al
2 Alexandra Titu, Experimentul în arta românească după 1960, Ed. Meridiane, Revoluţiei române. „Libertate”, „Jos Comunismul”, „Victorie”, Deşteaptă-te române”,
Bucureşti, 2003, p. 187 (fig. 48)
3 Anthony Julius, Transgresiuni. Ofensele artei, Ed. Vellant, Bucureşti, p. 42 şi urm
„Jos Dictatorul” trebuie să facă parte din memoria noastră vie!
4 Ibidem, p. 42: „Justificarea canonică propune continuitatea operei de artă atacate cu Sculptorul Bogdan Raţă, cu două lucrări expuse, între care o torsiune teribilă a unei tălpi
o tradiţie dată” sau „justificarea caută deci să diminueze şocul publicului prin ce devine pistol sau semn de avertizare, a demarat, la rându-i, prin SHOTGUN, propriul
plasarea acestor lucrări în contextul altor opere de artă (cândva) şocante”
5 Jorge Luis Borges, Frumuseţea ca senzaţie fizică, Ed. Paideia, Bucureşti, 1998, p. 119
său proiect de recuperare a unei relaţii din ce în ce mai în surdină cu principiile morale ale
6 Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 36 celor care au murit pentru Libertate.

buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 4 5 buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
Portret de mecena / colecţionar Sculptura hiperrealistă
Sorina Ianovici-Jecza Capitolul 10.4 extras din lucrarea de doctorat SCULPTURA POLICROMĂ A SECOLULUI AL XX – LEA
Georg Lecca
George Lecca îmi/ne este prieten de peste 30 de ani. Continuă să fie, însă, mereu fiecare, Cărţile. Toţi cei care au dobândit în ochii lui respectul de a se bucura de cultură „Oh! fermecătoare frumuseţe organică, ce se nu se compune nici din pictură în ulei, nici din 346 – Damien Hirst, Cornucopia, 2008
proaspăt, aşa încât este greu să îl prinzi în capcana unei prezentări unitare. ştiu cât de largă este geanta lui George. Albumele cele mai râvnite, George le aduce. piatră, ci din materie vie şi coruptibilă, plină de taina arzătoare a vieţii şi a putreziciunii!”-
Thomas Mann 307 (n.1964) va modela autoportretul, Self
Rădăcinile familiei sale sunt diverse. Pe linie paternă numără mai multe generaţii de medici, Bibliografia cea mai greu de descoperit, el ţi-o descoperă, pentru a ţi-o dărui. Trăieşte
(Eu) (il. 345) . Păstrat prin conservare la
pe când, dinspre mamă, antecesorii săi sunt mari industriaşi. Nu revendică însă nimic bucuria de a-ţi da bucurie cu febra unui îndrăgostit, chiar dacă „iubitele” sale sunt tânăra Expoziţia „documenta 5”, din anul 1972, rece, portretul este un memento mori şi,
din zestrea fizionomică a acestora. Se face inginer, studiază Politehnica la Timişoara, „Tante” ce a împlinit deja 106 de ani, dar îşi doreşte anume cărţi, sau cutare artist obsedat avându-l curator pe Harald Szeemann, a totodată, o avertizare despre efemeritatea
de care mai apoi se leagă puternic, la fel ca şi de Arad, unde petrece câţiva buni ani de de o idee ce îl urmăreşte... Între statutul de mare colecţionar şi avut drept temă realitatea pusă sub semnul corpului.
întrebării: Befragung der Realität. Bildwelten
viaţă, dar este influenţat hotărâtor de anii petrecuţi, ca tânăr absolvent, la Bucureşti. Aici mare Mecena, George acoperă tot registrul.
heute. Una din secţiunile importante ale În recenta expoziţie de la British
intră în atelierele artiştilor şi rămâne marcat de arta acestora, iar prietenia legată atunci documentei a fost expoziţia fotorealiştilor: Museum, 14.10.2008 - 25.01.2009,
îl va însoţi mereu, până în îndepărtata Germanie. La fel cum va purta cu sine, mereu, Am avut privilegiul de a-i fi unul dintre mulţii săi prieteni. Parte Chuck Close, Ralph Goings, Duane Hanson, artistul britanic Damien Hirst (n.1965)
rădăcinile artei populare din zona sa de origine, Gheorghienii. În casa de la München se din visele nebune cu care am început Fundaţia Triade, Franz Gertsch, John de Andrea, s.a. este şi el preocupat de tema morţii şi de
relaţia dintre sacralitate şi profan. Craniile
regăseşte o superbă colecţie de artă populară românească, adunată de George de pe George le-a împărtăşit. M-am bucurat de sprijinul şi
sale pictate, (il. 346) Cornucopia, caută
văile cutreierate în tinereţe. inteligenţa sa, iar atunci când proiectele noastre se 338 – Duane Hanson, Femeie fără adăpost, să răspundă întrebărilor: muzeu, scop,
înfăptuiau, ştiam că am consolidat încă o treaptă spre 1973 colecţie, clasificare –, prin prisma superstiţiei şi a cultului morţii, inspirat din tradiţia central
Născut în Gemeni, pe 1 iunie, are o construcţie interioară structurată binar, complementară. alt proiect. Nu mi-a fost uşor să ţin pasul cu ritmul americană.
„Eu nu dublez viaţa, eu reprezint valori umane. Lucrarea mea tratează despre oameni ce
Trăieşte acolo şi aici, de fapt are vocaţia ubicuităţii, trăieşte şi acolo, şi aici, pretutindeni, şi cu exigenţele sale. Acribic, cenzurează fiecare
trăiesc într-o disperare tăcută. Eu arăt nedumerirea, oboseala, îmbătrânirea, frustrarea” 308 - Corpul, la interferenţa dintre Performance Art şi artă fotografică sau video, va fi în
este când George, când Georg, vorbeşte la fel de bine româna, maghiara sau germana, potenţială comoditate sau deviere de la standardul va nota sculptorul american Duane Hanson (1925-1996). Lucrările sale, scene hiperrealiste centrul preocupărilor artistei italiene Vanessa Beecroft (n.1969). Lucrările ei, ansamble
este inginer, cu responsabilităţi serioase într-un concern german, dar a făcut recent un la care aspiram. O echipă temeinică. din viaţa cotidiană americană, sunt populate cu personaje executate din fibră de sticlă şi de personaje feminine sau masculine îmbrăcate la fel şi machiate, preiau toate aceeaşi
solid doctorat în arte vizuale şi vibrează la tot ce înseamnă artă şi cultură. Are fler de Colecţionar sau Mecena? Nu importă. răşină sintetică, dotate cu păr, îmbrăcăminte adevărată şi accesorii. Amplasate în galerii expresie melancolică a dezindividualizării vb 47.378.dr. Prin depersonalizare, erotismul
şi muzee, lucrările atrag privirea, iar imaginea cotidiană respingătoare invită la reflectare, este anulat.
bouquinist, citeşte enorm, scotoceşte anticariatele, descoperă lucruri rare, te minunezi Un minunat prieten. Al meu. Al nostru, dar
(il. 338) Derelict Womann (Femeie fără adăpost).
ce poate descoperi acolo unde nici nu bănuieşti... Cu apetenţa sa pentru avangardă, a mai presus de toate, al Artei. John de Andrea (n.1941), sculptor american, prezent la documenta 5, realizează nuduri
ajuns să colecţioneze manuscrise, reviste, lucrări de o valoare excepţională. Ai putea feminine perfecte, ce corespund unui ideal de frumuseţe, (il. 339) Diane. Dar, cu toată
spune că reprezintă portretul-tip al colecţionarului, ce adună, cu parcimonie, putând face perfecţiunea tehnică a modelajului, ele par golite de conţinut, fără expresivitate:
„Culori carnale, goliciune, explicite pe un corp ce nu exprimă nimic, pur şi simplu sunt aici,
orice sacrificiu pentru a-şi împlini o dorinţă, dacă nu l-ar
atât de perfecte, încât, până şi plăcerea amăgirii ochilor lipseşte, iar simţul devine inutil,
contrazice latura sa complementară: fără să stârnească urme de iluzii, o imagine de pe care nu se poate reţine nimic”309.
dăruieşte cu fervoare tot ceea ce şi lui
îi place. Din geanta sa miraculoasă,
mare cât sacul Moşului Crăciun, se
ivesc, tainic, nesfârşite daruri pentru

339 – John de Andrea, Diane, 1987 340 – Charles Ray, Oh, Charley, Charley, 1991

Charles Ray (n.1953), sculptor american prezent


la „DOCUMENTA IX” din anul 1992, va confrunta
Georg Lecca alături de lucrarea Satyricon, de Cristian Sida, vizitatorii cu propriul său corp modelat cu multă
donată noii colecţii de artă contemporană Jecza acribie (il. 340), p Oh, Charley, Charley, reprezentat
multiplicat, ca într-un panoptic.
Ron Mueck (n.1958), sculptor australian ce trăieşte la
Londra, va realiza în lucrări de dimensiuni uriaşe, în
silicon, o reînnoire a conceptului hiperrealist, urmărind
traseul vieţii de la naştere la moarte.
Capodopere ale neruşinării 341- Ron Mueck, Mask II, 2001

Peter Plagens, critic de artă la „Newsweek”, va scrie


Cosmin Năsui despre Ron Mueck şi lucrarea Mask II (il. 341): „Dacă
Dacă reprezentarea sensibilităţii erotice poate părea prinsă tradiţional în capcana cuplului, nu idealizează, ci mai curând deformează. În câteva cazuri, eroticul este reprezentat chiar tragi cu ochiul înăuntru, poţi vedea dinţi, gingii şi chiar
câteva picături de salivă. Stai lângă el un moment şi
Alexandru Rădvan elibereză vizual excitaţia imaginaţiei de inhibiţii. Depăşind graniţele în aspectele sale bolnăvicioase, perverse. Organele sexuale zemoase ale unor corpuri
vei jura că l-ai auzit sforăind” 310 .
moralei ori ale bunului gust pudibond şi plătind astfel preţul multor acuzaţii cu roşeaţă în hrănite de vicii nocturne dezvoltă ideea de erotism devastator şi distructiv. Rezultatele Şi alţi artişti, precum Jake & Dinos Chapman, Bruce
obraji, Rădvan apropie erotismul de violenţă, desprinzându-l de candoare ori de graţie. vizuale sunt pe atât de directe, pe cât e reprezentarea de frustă şi de nemiloasă. Alături Nauman, Giuseppe Pemone, John Ahearn, Jan van
În strânsă relaţie cu reprezentarea actului sexual aflat la preludiu ori la climax, sunt de partenerii cuplului apar motive zoomorfe, precum caii, ori, în alte cazuri, lebăda, ce Oost, Olaf Nicolai, Keith Edmir, Pawel Althamer,
Zhang Dali, Abigail Lane, Gavin Turk, Gil Shachar,
reprezentate obiecte tăioase, precum cuţite sau cioburi de vase sparte. Moliciunea adaugă expresivităţi ce trimit spre alte reprezentări ale istoriei artei.
Paul McCarthy, Tony Matelli, Jeff Koons, Takashi
cărnii corpurilor nude este pusă în contrast cu ascuţişul lamelor de cuţit ce participă la De la primii oameni, Adam & Eva, la sărutul, îmbrăţişarea, mângăierea unui sân, la Murakami, vor fi preocupaţi de figura umană, frumoasă
actul sexual. Prezenţa acestora plasează indirect acţiunea în antichitatea greco-romană, strângerile de corpuri în contactul sexual, apoi la primul strigăt şi până la oamenii nopţii, sau urâtă, cu stările ei psihice, şi de aplicarea mimetică
pentru a nu fi prea virulent ori brutal interpretate ca abuzuri contemporane. erotismul este o generoasă constantă a artei lui Alexandru Rădvan. a culorii.
343 – Robert Gober,
Linia desenului este tăioasă, în timp ce formele corpurilor sunt butucănoase. Haşura Exoziţia “Wondering aloud“ este un capac bine înşurubat peste o selecţie de lucrări,
Picioare amputate, 1991
regulată a unei umbre balansează fuga unei linii ce trasează conturul unui sân, ori al unui în general desene ce aparţin unor cicluri şi etape de creaţie diferite, din 2001 până în
pântec. Expresiile ascuţite, ori chiar lipsa de interes pentru personalizarea portretelor prezent: Eroi 2001, Cântarea Cântărilor 2001-2002, Desene pentru Petronius 2002, Erotic Am prezentat până acum corpul din afara sa, dar el are şi un interior. Kiki Smith (n.1954),
lasă şi mai mult loc desfăşurării tensiunilor sexuale. La întunericul anonimatului, Adami 2003-2004, Monumentul femeii obişnuite 2005, Wond’ring aloud 2007-2008, Zei 2009. artistă americană, cercetează fără menajamente funcţiile corpului, cu tot, cu lichidele
şi eliminările sale. Prin reprezentarea plastică din Pee Body (Corp urinând), Kiki Smith
şi Eve îşi descarcă fiinţele animalice într-un repertoriu de agresiuni libidinale.
încearcă să schimbe imaginea şi interpretarea corpului feminin, subliniind totodată
Unirea corpurilor în actul sexual este rezolvată vizual prin intermediul closeup-urilor ori prin Expoziţie: Alexandru Rădvan, Wondering aloud / Anaid Art Gallery, Bucureşti indiferenţa faţă de propriul nostru corp.
încadrări compoziţionale îndrăzneţe. De cele mai multe ori, sexualitatea artei lui Rădvan Fragmentele corporale ale sculptorului american Robert Gober (n.1954) sunt prevăzute
de multe ori cu deschideri, o aluzie la fluidele şi funcţiile corpului.
Gober redescoperă ceara, realizând picioare umane, acoperite cu păr uman şi îmbrăcate
(il. 343), Abgetrentes Bein (Picior amputat). Sculpturile sale sunt amintiri şi experienţe,
„ceea ce se vede dacă priveşti pe sub uşa unei toalete de bărbaţi” 311 , o aluzie la
homosexualitatea sa.
Acestor lucrări li se poate, la fel de bine, asocia noţiunea de „străin” din aserţiunea
psihanalistei franceze, de origine bulgară, Julia Kristeva (n.1942), străin fiind „ceea ce
deranjează identitatea, sistemul, ordinea; ce nu respectă limitele, poziţia, regulile; situat
între două domenii, ambivalent şi compus.” 312

„ Pentru mine, sculptura este corpul. Corpul meu este


sculptura mea” 313 - va declara artista americană, de origine
franceză Louise Bourgeois (n.1911). Frica, teama, gelozia
şi dragostea sunt temele la care revine mereu. Mamelles
(Sânii) reprezintă pentru Bourgeois urmele unor amintiri
dintr-o bogată comoară psihică, descriind feminitatea
în evoluţia ei: fată – femeie - mamă. Culoarea roşie,
fiind culoarea ei preferată, ar colora totul în roşu. Roşu
este sângele. Roşu reprezintă dorinţa. Roşu reprezintă
pasiunea. Roşu este supărare. Roşu reprezintă însăşi
viaţa.
Din sângele propriului corp, artistul britanic Mark Quin
345 – Mark Quin, Eu, 2001 Bogdan Raţa, She, 2009

buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 6 7 buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
CULTURA DE LA SOL, CULTURA DIN AER
Adriana Babeţi în dialog cu Magdalena Mărculescu (District Manager Austrian Airlines – Timişoara)
Adriana Babeţi: Nu ca în Dumas, după 20 de ani, ci după 17, Agenţia AUA din Timişoara se Mi-a plăcut să sprijin şi grupuri de tineri – desigur prin mici ajutoare, poate nesemnificative
poate lăuda cu multe isprăvi. Spune-mi, dragă Magdalena, pentru viaţa unei companii cum – expoziţii ale grupului Noima, Doidens, Festivalul de Jazz de la Gărâna, sau Opera şi
e AUA, cei 17 ani de când ea s-a deschis la Timişoara, înseamnă mult sau puţin? O agenţie Filarmonica din Timişoara, acordând bilete de zbor pentru anumiţi invitaţi importanţi. Adică
ca a voastră e încă foarte tânără, se apropie de majorat sau e în plina maturitate? m-am orientat ca ajutorul sau sprijinul să fie în folosul oraşului, al comunităţii şi nu al unei
persoane în particular.
Magdalena Mărculescu: Mai întâi să-ţi spun că, după Contele de Monte Cristo, cei trei
(patru) muşchetari au fost printre favoriţii copilăriei mele, şi dacă ar fi de ales …cei înainte A.B. Ce anume a rămas în patrimoniul material al oraşului? Dar în cel inefabil?
de “după 20 de ani”… Dar asta e, anii au trecut şi nu în zadar, fiindcă la început am fost M.M. Cam cel mai drag mie este bustul lui Sergiu Celibidache – realizat de neuitatul nostru
numită – tot din sfera literară – Don Quijote; adică se chema că mă lupt cu morile de vânt. Peter Jezca, pe care împreună l-am donat Ateneului din Bucureşti, asta în urma unei plângeri
În traducere: doream să impun standarde occidentale în modul de a trata pasagerul şi de făcute de Iosif Sava la TV, cum că nu ar exista în toată ţara nicio reprezentare – bust,
a oferi servicii demne de o companie ca Austrian Airlines – şi asta în 1992! Când aşa ceva statuie …a lui Sergiu Celibidache. Aşa s-a şi născut o prietenie deosebită cu familia Jecza,
nu se prea întâmpla şi mulţi acum habar nu au cum arăta sau funcţiona aeroportul – cu care s-a concretizat şi în alt proiect: aducerea în ţară a operei lui Roman Cotoşman, de
soldatul cu puşca la umăr, cu controale, şicane, o lume a bărbaţilor cu obiceiuri şi reflexe la Philadelphia – unde probabil s-ar fi prăpădit - la Timişoara, lucru deloc uşor, datorită
cumplite, care, cum vedeau un pasager, îl tratau ca pe un posibil infractor, spion, şi unde stării precare de sănătate a marelui artist şi datorită distanţei, a volumului lucrărilor şi a
businessman-ul era confundat cu bişniţarul etc. A fost destul de greu, fiindcă eram singura situaţiei ivite după atentatele de la New York, când nu mai puteai transporta nici un cui decât
femeie de pe tot aeroportul – poate mai erau vreo două în birouri, dar eu veneam din Spania, în condiţii speciale. Ca încununare a acţiunii reuşite, la care au participat mulţi prieteni,
dintr-o lume normală şi îmi ştiam meseria de la A la Z. În plus, mi-am ales nişte colaboratori Ileana Popovici, Dorin Hanea (TNT), ca să nu-i menţionez decât pe cei de aici, am primit şi
excepţionali, care au priceput rapid ce vreau, aveam sprijinul şefilor din Austria şi aşa am aprobarea să finanţez o lucrare monumentală din machetele artistului, care acum se află în
reuşit să impun calitatea, standardul şi ritmul de muncă pe care îl doream eu – bineînţeles Parcul de Sculptură Triade.
dând eu prima exemplul: adică nedându-mă în lături de la nicio muncă, de la cărat bagaje, În rest, au mai fost şi alte evenimente importante: participarea unui grup de presă la Premiera
de ajutat pasageri neputincioşi, de a mă ocupa de orice iregularitate, rezolvând-o şi dacă era de la Viena a operei Oedipe de Enescu, la care a fost invitat de noi şi David Ohanesian.
Revelion sau Crăciun. Aşa am câştigat sprijinul oamenilor de pe aeroport, din orice serviciu Apoi proiectul Poarta, împreună cu Galleria 28 –, în care 7 artişti plastici au reprezentat
ar fi fost, şi pe cei pe care îi mai reîntâlnesc şi astăzi, îi revăd cu o mare bucurie în suflet, iar Poarta ca concept – cu semnificaţiile ei de “loc de legătură, de trecere”, “aeroport”, ”poartă
de cei care nu mai sunt, îmi aduc aminte cu drag şi nostalgie. Fiindcă, în final, au fost nişte a Vienei” – la propriu sau la figurat. Sau expoziţia Timişoara - Viena cu Pia Brînzeu şi tot
vremuri extraordinare, în care s-a clădit ceva temeinic. Aşa că aş zice că etapa asta de acum podul ei minunat de haine şi obiecte de pe vremea străbunicii şi bunicii austriece, alături de
ar fi deja de maturitate… Ba chiar că se cam întrevăd primele semne ale decăderii. Dar eu o Kaffee und Strudel şi de valsuri vieneze cântate la pian de Dinu Mihăilescu. Au mai fost o
văd de fapt ca fiind o tranziţie, o transformare – industria aviatică se îndreaptă cu paşi rapizi Seară indiană cu mâncare tipică şi cu o expoziţie de inspiraţie indiană a Doinei Mihăilescu,
spre o altă etapă, de reînnoire, fiindcă ce va urma va fi cu totul altceva decât ce a fost până împreună cu Liviu Pascu, o Seară italiană cu o expoziţie coordonată de Adriana Lucaciu
acum, iar eu mă îndrept de asemeni cu paşi rapizi spre pensie. Din cele două situaţii, a mea despre cartea-obiect, alta de fotografii: Cum văd copiii zborul peste 50 de ani.
pare a fi cea mai fericită.

A.B. Care au fost cele mai importante reuşite sub aspectul afacerii pe care ea o reprezintă? A.B. A fost privilegiată o artă anume? De ce?
Dar premierele de zbor din România? . M.M. Cred că da: arta plastică şi muzica. Fiindcă sunt două domenii unde eu am cei
M.M. Rezultatele au fost de la început extraordinare. Nu degeaba am început să zburăm mai mulţi prieteni: trebuie spus că, neavând surse mari materiale, multe s-au făcut doar
în 26 octombrie 1992, de Sf. Dumitru, dată la care era şi Ziua Naţională a Austriei – deci cu bunăvoinţă şi dezinteres, din pasiune şi prietenie. Şi nu în ultimă instanţă din cauză că
sub auspicii foarte bune. Să nu uităm că am fost, pe lângă TAROM, timp de foarte mulţi ani, eu nu pot trăi fără armonia pe care mi-o dă muzica şi frumuseţea artelor, fie că e pictură,
singura companie care zbura la Timişoara. Noi, direct din Viena, aşa că puteai să pleci de sculptură, design, artă populară etc .
aici - fără să te duci la Bucureşti sau Budapesta - şi să ajungi aproape în orice colţ al lumii
tot în ziua respectivă. Cred că am jucat un rol important, în acei ani, în dezvoltarea zonei de A.B. Premiile de excelenţă au marcat activitatea unor creatori individuali, a unor galerii
vest a României. Mulţi investitori străini s-au îndreptat spre zona asta tocmai fiindcă exista private sau a unor Fundaţii. Care crezi că a fost impactul lor social?
o legătură aeriană. Aşa s-a explicat şi dezvoltarea rapidă ulterioară, ajungându-se după M.M. Premiile au însemnat un mic gest de recunoştinţă faţă de talentul şi creaţia unei
câţiva ani de zile la două curse pe zi. Şi nu era numai zborul în sine, ci şi calitatea serviciilor, personalităţi care a avut şi un impact asupra vieţii culturale timişorene. În ordine aproape
fiindcă, mă pot lăuda, am avut mereu lângă mine oameni de cea mai bună calitate, mulţi din cronologică au fost Petre Stoica, Peter Jecza, Corneliu Murgu, George Lecca, Roman
care, mai târziu, au urmat cariere strălucite în SUA, Canada sau Germania, spre bucuria, dar Cotoşman şi Paul Neagu, Remus Georgescu şi, last but not least, Ioan Holender. De asemeni
şi regretul meu. Fundaţia Triade; şi, la a 10-a aniversare a reprezentanţei Austrian Airlines la Timisoara,
Sigur, la un moment dat a apărut şi concurenţa, destul de acerbă, mai ales prin apariţia premiul a revenit unui grup de 10 colaboratori, printre care erau literaţi, galerişti, artişti,
unor companii ca Alitalia, Lufthansa, Carpatair şi, nu în ultimă instanţă, a celor cunoscute ziarişti, care au colaborat dezinteresat în toţi aceşti ani: Marie-Jeanne şi Ovidiu Bădescu,
ca “low-cost”. Unele au fost benefice, altele au reuşit să destabilizeze piaţa. Din păcate, Sorina Jecza, Pia Brînzeu, Adriana Babeţi, Robert Şerban şi alţi artişti de seamă. Cu ei am
în momentul de faţă, problema e mai complexă şi nu ştiu cum vom ieşi din criză, şi aici nu organizat o excursie la Viena, am vizitat muzee, am fost la Staatsoper şi am petrecut de
vorbesc numai de Austrian Airlines, ci de toate companiile de aviaţie. minune şi bineînţeles împreună am pus la cale alte aventuri culturale şi proiecte.

A.B. În cei 17 ani ai reuşit să demonstrezi că între business şi cultură pot fi aşezate punţi A.B. Acum Agenţia se află, la propriu, în chiar centrul-centrului oraşului Timişoara, în superba
trainice. Timişoara a resimţit prezenţa Agenţiei ca pe un nod cultural foarte puternic. E o Piaţă a Unirii. E acesta şi un loc simbolic, pe care intenţionezi să-l păstrezi pentru agenţie
concepţie generală, a Companiei-mamă sau este vorba de o iniţiativă personală? Care e sau crezi că, după atâţia ani de implicare culturală, ea şi-a realizat tot potenţialul?
“filosofia” ta în acest sens? MM. E foarte interesant că, în 1992, când căutam un sediu şi nu-l găseam, visam să-l
M.M. Mă bucur că spui asta, că Agenţia a fost relaţionată cu cultura, fiindcă asta a fost deschid în Piaţa Unirii, şi nu în Piaţa Victoriei sau în alte locuri, cum îşi doreau alţii. Până
şi intenţia mea. Nu era asta concepţia Companiei; ei în general te lasă să duci politica pe la urmă am reuşit şi sper să-l putem păstra activ şi în viitor. Dar urmează restructurări,
care o doreşti, cu condiţia ca afacerea să funcţioneze – adică să îndeplineşti nişte parametri schimbări şi în curând vom face parte din Lufthansa; încă nu ştiu bine sub ce formă, sper
de rentabilitate care, la austrieci, se măsoară foarte exact. Şi, în rest, faci ce ştii, ce poţi şi că păstrându-ne identitatea. Dar cu siguranţă vin timpuri noi, e obligatoriu să se schimbe
ce-ţi place. Asta nu înseamnă că nu ai nişte limite – vorbesc de partea materială. Dar aici ceva în forma noastră de existenţă şi de acţiune – mă refer la companiile de aviaţie în
intră în joc inventivitatea fiecăruia. Eu la asta m-am priceput şi asta mi-a plăcut să fac. Să general şi în special la cele “de reţea“, cum suntem noi. Aşa că nu ştiu ce ne rezervă viitorul
leg o companie aviatică, cu tot pragmatismul ei, de cultură şi să o identific cu o companie şi nu ştiu cum se va putea împăca cultura de la sol cu cea din aer şi în viitor. Sper să nu se
multifaţetată, cu accent pe comercial, cultural, interrelaţional, şi care să devină mai ales o schimbe nimic în această relaţie. Dar, oricum, vin timpuri noi. Şi ca să închei un capitol într-o
prezenţă activă în viaţa oraşului, cam ca o persoană la care te referi în orice situaţie – când manieră rotundă, astăzi vom acorda al 10-lea şi cel din urmă Premiu de Excelenţă Culturală;
ai nevoie sau când nu ai, ca fiind o persoană importantă şi de bază, care te ajută să te şi anume unei persoane extraordinare – personalitate plină de talent, sensibilitate şi curaj,
deplasezi la înălţime, dar nu numai fizic, ci şi spiritual. Şi cu cât mai sus, cu atât mai bine. de o creativitate nesfârşită, un om cu totul excepţional, Cosmin Lungu, PR şi event manager
al librăriilor Cărtureşti din Timişoara şi Cluj .
A.B. Care ar fi cele mai semnificative momente ale implicării Agenţiei în viaţa culturală a Iar dacă lucrurile nu se schimbă radical, sper ca în viitor să existe în continuare proiecte
oraşului? minunate şi interesante pentru toată lumea şi să putem visa împreună şi zbura pe cele mai
M.M. Cred că momente au fost multe, în special în primii ani şi nici nu cred că îmi mai pot înalte culmi, la propriu şi la figurat.
aduce aminte de multe, dar câteva mi-au rămas în memorie. Între ele, prima serată muzicală
la Operă, care marca a 3-a aniversare a noastră, când la operă încă mai stăteai cu paltonul
pe tine, sau Serata Culturală moderată de Iosif Sava, la care au participat mari solişti de
la Opera din Viena, originari din România sau chiar din Timişoara. De atunci s-a legat şi o
prietenie pe viaţă cu Corneliu Murgu, directorul Operei, şi cu Simina Ivan, solistă la Opera
din Viena, ca să nu menţionez relaţia profundă de admiraţie şi respect pe care i-o purtam
lui Iosif Sava şi care m-a răsplătit cu prietenia domniei sale, dedicându-mi şi o carte scrisă
de el atunci.

A.B. Cum s-a implicat Agenţia în promovarea artei şi, în general, a creativităţii tinerilor? La
ce rezultate a dus acest gen de mecenat?
M.M. În general am ajutat pe cine am putut şi pe cine am crezut că merită sau am simţit că
există un potenţial. La capitolul “merit” a contat şi modul de prezentare a persoanei care
venea să solicite ceva, după felul cum ştia să se “vândă”; seriozitatea, pasiunea, rigurozitatea
cu care se pregătea proiectul sau cererea sunt lucruri care se văd sau se simt de la prima
vedere. Apoi mai era important şi domeniul, fiindcă totul se cam rezuma la cultură – la
muzică, artă plastică, literatură şi, din sport, şahul. Sigur, au fost şi cazuri de ajutor umanitar,
dar acesta este alt capitol.
Magdalena Mărculescu în biroul Austrian Airlines din Timişoara

Coordonator de redacţie: Andrei Jecza


Design & prepress: Camil Mihăescu
Foto: Andrei Jecza, Camil Mihăescu, Milan Nagy-Şuteu, jecza gallery
Adrian Pîclişan, Adrian Zaharia
Redacţia: Calea Martirilor 51/45
Corectură: Sorina Ianovici-Jecza
300774 Timişoara, România
SPONSORI: Austrian Airlines, Fundaţia Interart Triade www.jeczagallery.com/1mpdeartacontemporana
PARTENERI: Radio Campus 100FM, www.modernism.ro www.jeczagallery.com/1sqofcontemporaryart

buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 8