Despre Arhitectura IX Capitolul 1

Despre raporturile gnomului, stabilite dupa razele soarelui cu ajutorul umbrelor, luminii si planetelor
Aceste lucruri au fost potrivite de o inteleptciune divina si sunt vrednice de o mare atentie din aprtea celor ce le cerceteaza, deorece umbra echinoxiala a gnomului are o anumita marime la Atena, alta la Alexandria, alta la Roma, nu la fel la Placentia, precum si in celelalte locuri ale globului pamantesc. Dee aceea gradatiile orologiilor sunt oranduite in mod foarte felurit, dupa schimbarea locurilor. Intr-adevar , dupa marimea umbrelor echinoxiale se traseaza figurile analemelor , dupa care se fac gradatiile orelor in functie de loc si de umbra gnomoanelor. A e o relatie dedusa din mersul soarelui si descoperita prin observarea umbrei crescande la aporpierea iernii, dupa care, prin mijloace arhitectonice si trasare de cercuri, a fost descoperit mersul Lunii. Lumea este alcatuirea suprema a tuturor lucrurilor din natura si cerul alcatuit de stele si din cursul planetelor. In ansamblul ei, lumea se invarteste in jurul pamantului si al marii, prin tatanile de capat ale axei ei. Caci, in acetse puncte, puterea naturii a dispus astfel lucrurile, asezand tatanii ca centre de rotatie: una la o <distanta> imensa de pamant, in capatul lumii si dincolo chiar de stelele Septentrionului, cealalta in partea opusa, sub pamant, in aprtiel de miazazi. Si acolo, in jurul acestor tatani, au fost faurite, ca si cand ar fi fost lucrate la roata, un soi de lagare care pe greceste se cheama , prin mijlocirea carora cerul isi savarete zborul in veac. Astfel, pamantul impreuna cu marea sunt asezate de natura la mijloc, in punctul central. Aceste lucruri fiind dispuse de natura astfel ca cerul sa aiba in regiunea de miazanoapte un centru foarte inaltat si dimpotriva, in regiunea de miazazi, altul asezat sub taramurile inferioare si ascuns de pamant; atunci, la fel, transversal, pe partea lui mijlocie si aplecata spre mizazi, are o larga zona circulara, alcatuita din douasprezece semne zodiacale, care, potrivit unei scheme figurative trasate de natura, sunt infatisate cu ajutorul unor constelatii dispuse in douasprezece diviziuni perfect egale . In acest fel, zburand imprejurul pamantului si al marii, cu lumea si cu intreaga podoaba de stele, aceste puncte luminoase isi desavarsesc cursa dupa rotunjirea cerului. Dupa cerinta <de alternanta a> anotimpurilor toate aceste semne sunt cand vazute, cand nevazute. Intre ele, un numar de sase merg cu cerul deasupra pamantului, iar celelalte merg sub pamant, ascunse d eumbra lui, dar intotdeauna sase din ele sunt in miscare deasupra pamantului. Pe cat de mare e partea ultimului semn tarata prin cufundare si trecand prin rotatie sub pamant si ascunsa de el, pe atat de mare e si cea care se afla direct opusa acesteia si care, impinsa de cerinta anotimpului spre a-si infaptui rotatia, iese din intuneric in loc deshis, la lumina. Caci o putere si o necesitate unica hotaraste dintr-o parte si dintr-alta, simultan, pe cea care se ridica si pe cea care apune.

Proiectia sferei ceresti pe un plan perpendicular pe linia rodurilor ecliptice. Cf. plansa 71. Este vorba de Zodiac, zona circulara a sferei ceresti in care se afla cele douasprezece constelatii corespunzatoare corespunzatoare lunilor anului si in dreptul carora trece drumul aparent al soaelui in decursul unui an.

Aceste semne fiind in numar de douasprezece si corespunzand fiecare la o douasprezecime a lumii si rotindu-se impreuna de la rasarit spre apus, prin aceste semne, in sens contrar, Luna, planeta lui Mercur si a Venerei, Soarele insusi si planetele lui Marte, Iupiter si Saurn, mergand parca ar sui trepte, parcurg in lume, de la apus la rasarit, circumferinte fiecare de alta marime. Luna, parcurgand inconjurul cerului in douazeci si opt de zile si cam un ceas, se intoarce la semnul de la care a purces, implinind luna lunara. Soarele, la randu-i, parcurge in mersul lui de o luna spatiul unui semn, care e a douasprezece parte a lumii. Astfel, parcurgand in douasprezece luni intervalele a douasprezece semne, revine la semnul de la care a purces, implineste sptiul unui an curent . prin aceasta, cercul pe care il parcurge luna de treisprezece ori in douasprezece luni, ina celasi luni soarele il parcurge o singura data. Cat priveste planetele Mercur si Venus, invartindu-se in parcursul lor ca in jurul unui centru, descriu imprejurul soarelui o serie de circumferitne, facand insa intoarceri inapoi si incetiniri, iar in regiunea unor semne chiar zabovesc mai mult.

Toata explicatia se bazeaza pe credinta celor vechi ca soarele se invarte in jurul pamanutului si nu viceversa.