Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Sistemul Nervos
Epidemiologie
Prevalenta schizofreniei este de 1%, cu distributie aproximativ egala
la cele 2 sexe. Debutul este mai precoce la barbati decat la femei. La barbati
s-a constatat prezenta formelor mai grave de schizofrenie.
Factorii de risc pentru schizofrenie sunt considerati a fi urmatorii:
- incarcatura genetica
- personalitatea schizoida sau schizotipala
- absenta familiei
- statusul socio-economic scazut
- data nasterii (numeroase studii privind datele de nastere ale
schizofrenilor au demonstrat ca acestia se nasc mai frecvant
iarna si primavara; explicatiile acestui fenomen au fost
cresterea frecventei ifectiilor, dieta saraca in proteine,
complicatiile la nastere)
- evenimentele psihotraumatizante
Aspecte etiologice
Teoriile moderne subliniaza vulnerabilitatea individului pentru
schizofrenie,sub doua aspecte:
- vulnerabilitatea genetica
- vulnerabilitatea dobandita
Vulnerabilitatea genetica este sustinuta de studiile pe gemeni si
studiile de adoptiune, care au demonstrat:
- concordanta mare la gemenii monozigoti (50%) fata de
dizigoti (14%)
- concordanta mai mare pentru simptomele negative decat
pentru cele pozitive
Studiile de adoptiune realizate pe copii proveniti din mane
schizofrenice, adoptati imediat dupa nastere, au aratat o incidenta mai mare a
schizofreniei in acest grup decat in grupul celor proveniti din mame
normale.
Schizofrenia poate sa apara daca asupra unei persoane vulnerabile
genetic actioneaza factori de mediu defavorizanti, care pot fi reprezentati
atat de stresul intern cat si de stresul extern.
Tulburarile de atentie sunt considerate markeri pentru vulnerabilitatea
genetica, dar si expresia directa a bolii.
Mult timp schizofrenia a fost considerata o psihoza functionala. Dupa
descoperirea neurolepticelor s-au dezvoltat ipoteze privind originea
monoaminica a schizofreniei.
In etiologie se disting doua directii principale:
a) dezvoltarea si completarea ipotezei monoaminice prin
evidentele privind participarea si a altor sisteme de
neurotransmitatori in afara celor dopaminergice D2
b) implicarea sistemului limbic a lobilor frontali si a
ganglionilor bazali in etiologia schizofreniei
a) ipoteza dopaminergica
b) ipoteza noradrenergica
c) ipoteza serotoninergica
d) ipoteza disfunctionalitatii interactiunilor dintre diferitele
tipuri de neurotransmitatori
Aspectul clinic
Simptomatologia clinica este caracterizata de diversitatea sindromului
schizofrenic si de instabilitatea simptomelor in timp.
Anamneza pacientului si a familiei aduce date importante asupra:
- fazei prodromale care de cele mai multe ori este ignorata
- personalitatii premorbide a pacientului
- antecedente heredocolaterale
- factorilor de risc precipitanti si predispozanti
- capacitatii de functionare sociala
- cursului bolii
- raspunsul la tratament
- afectiunile somatice asociate care pot complica boala
Evolutie
Debutul se situeaza intre adolescenta si 45 ani, dar majoritatea
cazurilor debuteaza in perioada de varsta cuprinsa intre 18-25 ani.
Debutul poate fi:
1. Acut
- idei delirante
- halucinatii
- agitatie psihomotorie
- dezorganizare marcata a gandirii si comportamentului
2. Insidios
- aplatizarea afectiva
- retragere si izolare sociala
- tulburari anxioase
- tulburari depresive
- tulburari de aspect somatoform-trenante si bizare
- scaderea randamentului si capacitatii de intelegere
- idei bizare
- discursul tangential,circumstantial bizar
Debutul poate fi precipitat de factori psihotraumatizanti.
Prognosticul
Factorii de prognostic negativ:
- debutul inainte de 20 ani
- personalitatea premorbida dizarmonica
- sexul masculin
- nivelul intelectual scazut
- complianta scazuta la tratament
- incarcatura genetica prezenta
- frecventa mare a recaderilor
- instituirea tardiva a tratamentului
- intelegerea sociala nesatisfacatoare
- absenta sindroamelor afective
- absenta suportului familial si social
- comorbiditatea cu alte boli psihice sau somatice
Recaderile sunt de doua ori mai frecvente la pacientii care nu fac
tratament de intretinere fata de cei care fac tratament. Recaderile sunt mai
frecvente in familiile in care exista niveluri crescute de emotie exprimata.
Emotia exprimata este definita ca un tip de comportament al parintilor care
sunt foarte critici si ostili, controland toate actiunile pacientului.
Recunoasterea din timp a acestor simptome au o importanta deosebita
in instituirea precoce a tratamentului antipsihotic adecvat.
Viata unui schizofren este mai mica cu zece ani fata de restul
populatiei, in special din cauza sinuciderilor.
Gandirea
A. Tulburarile formale ale gandirii
Reprezinta simptome comune in schizofrenie si printre cele mai
perturbatoare, ele avand doua aspecte principale:
productivitatea verbala defectuoasa
prezenta tulburarilor de asociatie
Aceste tulburari distorsioneaza capacitatea de comunicare, discursul
pacientului fiind foarte greu de inteles.
Alogia se refera la tulburarile de proces ale gandirii- bolnavul nu mai
poate separa ceea ce este relevant de ceea ce este irelevant, precum si la
faptul ca nu mai poate forma clar ideile, partile sunt cnfundate cu intregul
intr-un mod ilogic, relatiile conceptuale sunt tulburate.
B. Tulburarile de continut ale gandirii
Tulburarile de continut pot sa existe si fara sa fie asociate cu tulburarile
formale de gandire.Ideile delirante- considerate simptome pozitive, ele pot
sa ia diferite forme,si anume:
- de persecutie
- de urmarire
- de otravire
- de referinta (relatie)
- idei de control ale gandurilor, actiunilor sau senzatiilor de
catre forte sau persoane exterioare
- de grandoare
- de inventie
- idei mistice
- idei de fond ale gandirii sau sonorizarea gandirii
- idei delirante somatice
Afectivitatea
Expresia emotionala este modificata atat in ceea ce priveste
intensitatea, cat si forma de manifestare. Apar:
- aplatizarea afectiva
- anhedonia
- exprimari afective inadecvate
- labilitatea emotionala
- ambivalenta afectiva
- intensitatea afectiva
Aplanarea afectiva impreuna cu anhedonia, alogia si evolutia
reprezinta simptomele negative ale schizofreniei. Mai pot aparea:
- stari depresive
- stari maniacale
- irascibilitate
Activitatea si comportamentul
Tulburarile ce pot aparea sunt:
- comportamentul catatonic, caracterizat prin stereotipii,
negativism, sugestibilitate, ecomimie, ecopraxie, ecolalie
- comportamentul halucinator delirant
- agitatie psihomotorie
- stereotipie
- ritualuri bizare
- bizarerii comportamentale
- comportament patic, adinamic, retragerea sociala
Vointa
Tulburarea de vointa cea mai importanta este avolutia (lipsa de vointa)
care face parte din simptomele negative. Se mai intalnesc:
- ambivalenta emotionala
- lipsa de initiativa
- lipsa de motivatie
Personalitatea
Personalitatea este modificata, stergandu-se granitele dintre eu si non-
eu, pacientul nu-si mai recunoaste propriile trairi, sentimentele si senzatiile,
nu-si mai identifica granitele prorpiei personalitati, aparand astfel fenomene
de depersonalizare, uneori severa.
In formele severe de boala se instaleaza autismul, care reprezinta
prevalenta absoluta a vietii psihice asupra celei reale pe care pacientul o
ignora.
Pacientul nu apreciaza critic tulburarile pe care le prezinta.
Examenul neurologic poate evidentia tulburari neurologice minore. O
importanta speciala a fost acordata miscarilor oculare sacadate paroxistice,
manifestate prin incapacitatea schizofrenului de a urmari un obiect in spatiu
prin miscarea lenta a globilor oculari. Aceasta tulburare, prezenta la
majoritatea schizofrenilor si la 40-45% din rudele de gradul I ale acestora,
este considerat un marker neurofiziologic pentru schizofrenie. In populatia
normala se gasesc intr-un procent de 10%.
Faza reziduala
Este unanim acceptat faptul ca schizofrenia produce anumite
modificari persistente ale functiilor psihice, modificari care pot fi greu
sesizabile sau gnosiene, unice sau multiple.
Aceste simptome rau considerate de autorii clasici ca reprezentatnd un
“defect” si de autorii moderni ca fiind “simptome reziduale”.
Aceste simptome reziduale sunt reprezentate de modificari ale
functiilor cognitive, a vointei, a comportamentului, a afectivitatii si
personalitatii, care au ca rezultat scaderea capacitatii de adaptare si
functionare sociala a subiectului. Cele mai frecvente simptome reziduale sau
reprezentate de o serie de simptome negative, sunt:
- lipsa de inteles
- adinamia
- lipsa de initiativa
- lipsa vointei
- aplatizarea afectiva
- anhedonia
Subiectul tinde sa se izoleze, scade capacitatea de comunicare si
relationare sociala. In aceasta faza tulburarile de perceptie pot sa devina
cronice. Pot exista idei delirante care cu timpul au tendinta la sistematizare si
la saracirea continutului.
In faza reziduala limbajul poate fi adecvat sau inadecvat, ciudat,
tangential in evolutiile grave si incoerent. Comportamentul in faza reziduala
depinde de calitatea remisiunii. In cazul unei remisiuni de proasta calitate
pacientii pot sa prezinte ciudatenii, manierisme, solilocvie sau chiar anumite
comportamente ale sindromului catatonic, cum sunt stereotipiile de miscare
sau de pozitie si fenomenele ecopatice. Pacientii pot sa prezinte agresivitate
si irascibilitate si, rar, raptusuri auto- sau heteroagresive.Cu timpul scade
capacitatea de autoingrijire, nu il mai intereseaza igiena personala, iar
imbracamintea poate sa fie inadecvata si murdara.Izolarea sociala poate sa
devina cvasitotala, secundara instalarii autismului. Pe acest fond rezidual pot
sa apara exacerbari acute in care este necesara internarea si reevaluarea
terapiei. In functie de calitatea remisiunilor si de complexitatea
simptomatologiei din faza reziduala, care este direct corelata cu nivelul de
functionare sociala a pacientului, se apreciaza daca este sau nu necesara
institutionalizarea acestuia.
TIPURI DE SCHIZOFRENIE
Schizofrenia paranoida
Are urmatoarele caracteristici:
- este forma cea mai frecventa
- debutul este mai tardiv (25-30 ani)
- are evolutie favorabila sub tratament antipsihotic, iar
personalitatea se pastreaza timp indelungat, permitand
pacientului o integrare socio-profesionala si familiala
acceptabila si, in orice caz, mult mai buna decat in alte
forme
- se asociaza u risc crescut de sinucidere
Schizofrenia catatonica
In prezent s-a observat scaderea frecventei acestei forme de
schizofrenie care se caracterizeaza prin debut cu prezenta sindromului
catatonic in care este alterata psihomotricitatea.
Apar o serie de manifestari:
- inhibitie generalizata sau agitatie cu stereotipii
- negativismul verbal si alimentar
- flexibilitatea ceroasa
- sugestibilitatea manifestata prin:
-ecolalie
- ecopraxie
- economie
- stereotipii de pozitie si de miscare
Criteriile de diagnostic sunt:
a) stupoarea sau mutismul
b) excitabilitatea
c) postura catatonica
d) negativismul
e) rigiditatea
f) flexibilitatea ceroasa
g) alte simptome ca: sugestibilitatea, perseverarea cuvintelor si
a frazelor
Pacientul trebuie supravegheat, alimentat si hidratat. Se va avea in
vedere posibilitatea trecerii rapide din inhibitie catatonica in agitatie
catatonica.
Schizofrenia nediferentiata
Este asociata cu simptomele pozitive (halucinatii, idei delirante,
polimorfe, nesistematizate, dintre care nici una nu domina tabloul clinic) cu
incoerenta, scaderea asociatiilor, neologisme si comportament dezorganizat.
Schizofrenia reziduala
Este caracterizata prin absenta tulburarilor pozitive si a tulburarilor
formale de gandire. Este obligatorie prezenta simptomelor negative:
- aplatizarea afectiva
- alogia
- apatia
- lipsa de interes
- lipsa de vointa
- lipsa prietenilor si a relatiilor interpersonale
- gandurile neobisnuite, ciudate, cu continut filozofic bizar
- perceptiile neobisnuite
- deteriorarea comportamentului
- lipsa de igiena
- retragerea si izolarea sociala
Criteriile de diagnostic sunt:
a) prezenta in primul plan a simptomelor schizofrenice negative:
incetinirea psihomotorie, hipoactivitatea, aplatizarea afectiva,
pasivitatea si lipsa de initiativa, saracirea cantitatii si continutului
vorbirii, saracia comunicarii nonverbale
b) prezenta in antecedente, a cel putin unui episod psihotic manifest
raspunzand criteriilor generale ale schizofreniei
c) o perioada de cel putin un an in care intensitatea si frecventa
simptomelor floride, in particular a ideilor delirante si a
halucinatiilor, au fost neglijabile sau net atenuate si in timpul
careia un sindrom schizofrenic negativ a fost prezent
d) absenta dementei si a altor afectiuni cerebrale organice: absenta
depresiei cronice sau a fenomenelor secundare institutioalizarii
erorice, suficiente pentru a explica simptomatologia negativa.
Schizofrenia simpla
Aceasta forma mai poarta numele de tulburare deteriorativa simpla.Se
caracterizeaza prin:
- debut insidios, pe parcursul a cativa ani, cu lipsa de interes,
apatic si adinamic
- este afectat in special comportamentul social care se
deterioreaza, pacientii devain sugestibili, lipsiti de vointa,
apatici si indiferenti
- ideile delirante si halucinatiile sunt sporadice, de durata
mica
- se produce o sracire marcata a interesului pentru orice aspect
al vietii sociale, o saracire a continutului ideativ al gandirii,
dar si saracirea celorlalte functii cognitive, alaturi de
aplatizarea afectiva si izolare
- rapsunsul la tratament este modest, evolutia este progresiva
Depresia postschizofrena
Este definita ca fiind un episod depresiv ce poate aparea in perioada
de remisiune, imediat dupa un episod de schizofrenie care poate fi asociat cu
anumite simptome schizofrene, de obicei negative, dar care nu domina
tabloul clinic, in general nu este de intensitate psihotica.
Etiologia este incerta, ea putand fi parte a schizofreniei, secundara
tratamentului neuroleptic sau reactiva la constientizarea bolii.
In depresia postschizofrenica exista un risc crescut de suicid.
Criteriile de diagnostic sunt:
a) pacientul a prezentat o tulburare schizofrenica conform criteriilor
generate de schizofrenie in cursul a 12 luni precedente
b) anumite simptome schizofrenice sunt inca prezente
c) simptomele depresive sunt in primul plan, sunt la originea unui
sentiment de tristete, de neplacere, raspunzand criteriilor unui sindrom
depresiv si persistand cel putin 2 saptamani.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL IN SCHIZOFRENIE
2.Tulburarea schizoafectiva
Este caracterizata prin:
-asocierea intre sindromul schizofren si simptomatologia afectiva;
-persistenta simptomelor schizofrene timp de cel putin doua saptamani
dupa remiterea simptomatologiei afective.
3.Tulburari psihotice acute si tranzitorii:
-in perioada de stare simptomatologia poate fi asemanatoare sau chiar
identical cu cea din faza acuta a schizofreniei, diferentele constand in:
prezenta obligatorie a unui factor;
debutul de obicei acut;
simptomatologia este polimorfa si se modifica cu rapiditate;
remisiune completa in 2-3 luni uneori chiar in cateva zile.
4.Tulburarea schizofreniforma:
-simptomatologic nu exista nici o diferenta;
-perioada de evolutie mai mica de 6 luni;
-se constata prezenta mai frecventa a unor factori psihotraumatizanti;
-este oarecum similara tulburarilor psihotice acute si tranzitorii,
diferenta constand in timpul de evolutie admis.
5.Tulburari de dispozitie
-probleme de diagnostic diferential se pun atunci cand exista episoade
depressive sau maniacale cu trasaturi psihotice congruente sau incongruente;
-diagnosticul diferential este important datorita implicatiilor asupra
tratamentului;
-in tulburarile de dispozitie trasaturile psihotice sunt precedate de
tulburari de dispozitie sii se remit inainte de remitera acestora;
-se vor lua in considerare antecedentele pacientului privind debutul si
evolutia bolii in timpul episoadelor anterioare.
6.Psihoze delirante (paranoia)
-ideile delirante sunt putin bizare, cu aspect specific;
-ideile delirante sunt bine sistematizate;
-viata sociala si ocupationala a pacientului nu este in general afectata.
Aspecte generale
Instituirea precoce a tratamentului, imbunatateste prognosticul prin
prevenirea deteriorarii.
Prima problema care se pune in fata unui astfel de pacient este ca
acesta nu apreciaza critic tulburarile sale. De aceea I se va explica
necesitatea tratamentului si eventual necesitatea internarii.
Internarea va fi recomandata in urmatoarele situatii:
- sindrom catatonic
- agitatie psihomotorie
- risc suicidar
- heteroagresivitate
- prezenta halucinatiilor imperative
- anxietate marcata
- incapacitate de autoingrijire
- lipsa suportului familial sau social
Daca pacientul este compliant la tratament si are un suport familial
adecvat, acesta poate fi realizat si la domiciliu.
Tratamentul este individualizat, tinandu-se cont de particularitatile
psihice si somatice ale pacientului.
Tratamentul este complex si cuprinde trei aspecte:
- tratamentul biologic
- terapiile psihologice
- terapiile de reabilitare
TRATAMENTUL BIOLOGIC
Este reprezentat de tratamentul farmacologic si de terapia
elecroconvulsivanta.
1. Tratamentul farmacologic
Avand in vedere ca schizofreniile sunt boli cronice, tratamentul are
doua aspecte: a)tratamentul fazei acute
b)tratamentul de intretinere
Tratamentul va fi individualizat si va tine cont de patologia asociata,
complianta subiectului, efectele adverse, suportul si instruirea familiei.
Atat tratamentul fazei acute, cat si tratamentul de intretinere se
efectueaza cu medicamente antipsihotice.
Cele mai importante medicamente antipsihotice sunt urmatoarele:
- Risperidon
- Clozapina
- Olanzapina
- Sentindol
- Quetiapin
- Ziprosidon
Eficacitatea lor asupra simptomelor pozitive si a celor negative din
schizofrenie a fost bine demonstrata. Spre deosebire de antipsihoticele
clasice, care pot determina incetiniri ale functiilor cognitive, aceste noi
antipsihotice sunt aparent lipsite de acest efect.
Se considera ca dintre toate antipsihoticele atipice, clozapina are
efecte superioare in tratamentul schizofreniei rezistente.
Caracteristicile generale ale antipsihoticelor atipice sunt:
- eficacitatea similara cu cea a antipsihoticelor clasice
- incidenta scazuta sau chiar absenta a efectelor
extrapiramidale
- nu perturba nivelul prolactinei
- au eficacitate terapeutica la pacientii nonrespondenti la
antipsihoticele clasice
- actiunea farmacodinamica pentru fiecare produs in parte
●Clozapina
Actioneaza pe receptorii D1, pe receptorii serotoninergici tip 2a si
nonadrenergici α.
Efecte adverse:
- cel mai frecvent efect advers este agranulocitoza, care apare
la 1% din pacientii tratati. Acest efect advers limiteaza
utilizarea si obliga la monitorizarea saptamanala a formulei
leucocitare. Nu se va administra clozapina pacientilor cu
boala mieloproliferativa sau celor car au numarul de
leucocite mai mic de 3500/mmc.
- sedare
- crestere in greutate
- hipotensiune arteriala
- tahicardie
●Risperidon
Aceste medicament are afinitate pentru receptorii D2, D4, 5HT2 si α-
adrenergici.
Doza terapeutica este de 6 mg/zi. Doze mai mari de 6 mg/zi
determina:
- efecte extrapiramidale
- ameteala
- hipotensiune arteriala
- sedarecrestere in greutate
- scaderea libidoului
●Olanzapina
Actioneaza asupra receptorilor D1 si D4, serotoninergici (5HT2,3,6),
muscarinici subtipurile 1-5, α1-adrenergici si histaminici (H1).
Olanzapina actioneaza asupra simptomelor pozitive si negative, este
eficienta in schizofreniile asociate cu simptome depresive si la pacienti care
nu suporta alt tip de antipsihotice.
Doza este cuprinsa intre 5-20 mg/zi.
Efectele secundare cele mai frecvente sunt sedarea si hipotensiunea
arteriala.
TERAPIA ELECTROCONVULSIVANTA
Este indicata in schizofrenie in urmatoarele situatii:
- schizofrenia catatonica
- starile de agitaie psihomotorie
- comportamentul suicidar
- rezistenta la tratamentul antipsihotic
b)Tratamentul de intretinere
Schizofrenia este o boala cronica si tratamentul este indelungat,
putand dura intreaga viata. In perioada de remisiune partiala sau totala va fi
mentinut un tratament cu antipsihotice depot. Se considera ca aproximativ
jumatate dintre pacienti intrerup tratamentul de intretinere fie pentru ca nu
accepta boala, fie pentru ca se simt bine, fie din cauza efectelor adverse
neplacute.
In aceste cazuri sunt preferate antipsihoticele depot care au actiune de
lunga durata.
Cele mai cunoscute preparate depot sunt:
- Flufenazina enantat fiole 25 mg; se administreaza 1 fiola la
14 zile
- Flufenazina decanoat fiole 25 mg; se administreaza 1 fiola la
21 zile
- Haloperidol decanoat fiole 25 mg; se administreaza 1 fiola la
30 zile
- Flupentixol decanoat fiole de 20 mg; se administreaza 1
fiola la 2 saptamani
Calea de administrare- numai intramuscular profund
Desi administrarea lor scade costul tratamentului si se realizeaza in
acelasi timp supravegherea eficienta a bolnavului, ele sunt asociate cu riscul
sindromului neuroleptic malign care nu mai poate fi controlat prin
intreruperea medicatiei, precum si cu aparitia diskineziei tardive.
Tratamentul de intretinere se face atat cu antipsihoticele clasice cat si
cu antipsihoticele atipice, care sunt lipsite de riscul efectelor
extrapiramidale.
TRATAMENTUL PSIHOTERAPEUTIC
Psihoterapiile individuale specifice si-au dovedit o eficacitate partiala
in tratamentul schizofreniilor. Este eficienta terapia suportiva, care identifica
problemele reale ale pacientului si il ajuta sa le razolve.
Este foarte importanta educarea familiei, atat pentru a depista semnele
prodromale ale bolii in vederea identificarii recaderilor, cat si pentru a ajuta
pacientul sa se integreze. A fost demonstrat faptul ca familiile
schizofrenilorau scoruri mari de emotie exprimata, scoruri care sunt in
stransa legatura cu recaderile. Atat pacientii cat si familiile vor fi invatati sa
isi rezolve problemele si sa inteleaga evolutia si manifestarile bolii.
REABILITAREA
Are ca scop reluarea relatiilor interpersonale de catre pacient, reluarea
activitatii sociale si profesionale in scopul cresterii increderii in sine si in
capacitatile sale.
Spitalizarile prelungite vor fi evitate din cauza efectului dezastruos pe
care il au asupra capacitatii de relationare sociala, capacitatii de comunicare,
testarii realitatii si functiilor cognitive. Se recomanda spitalizarea in situatiile
absolut necesare.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN IGRIJIREA PACIENTILOR
CU AGITATIE PSIHOMOTORIE
-vorbire incoerenta;
-dezorintare autopsihica si allopsihica;
-logoree;
-tipete
-heteroagresivitate, autoagresivitate;
-miscari necontrolate;
Conduita de urgenta
3.Imobilizarea bolnavului
Este o masura extrema, nu se recomanda folosirea ei decat dupa
epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite sa castige increderea bolnavului
si acceptarea masurilor terapeutice.
Imobilizarea bolnavului se poate face cu camasa de protectie,
cearceafuri simple, chingi speciale de protectie, imobilizare manuala.
Imobilizare cu camasa de protectie
Camasa de protectie este confectionata din panza rezistenta, inchisa in
fata, cu deschizatoare in spate, cu maneci foarte lungi inchise, prevazute cu
snururi puternice.
-asistenta medicala imbraca bolnavul agitat cu camasa, inchizand-o la
spate cu snururi;
-bratele bolnavului se incruciseaza pe torace cu ajutorul manecilor care
se leaga in spate cu ajutorul snururilor.
Acest procedeu se foloseste in cazurile exceptionale, datorita faptului ca
bolnavul poate sa-si cauzeze prejudicii pana la autoasfixiere daca nu este
sufficient de bine supravegheat.
Imobilizare cu cearceafuri
Imobilizare cu chingi
Imobilizarea manuala
Ingrijirile generale
1.Asigurarea conditiilor de mediu:
a. Camera va fi izolata, aerisita, linistita, temperatura 16-21oC.
2.Alimentatia bolnavului
a. In caz de negativism alimentar, asistenta va recurge la
alimentarea bolnavului prin sonda (o va introduce prin nas pentru
a nu fi retezata cu dintii) sau pe cale parenterala.
b. Bolnavul agitat consuma o mare cantitate de energie si pierde
lichide, saruri minerale prin transpiratie si tahipnee, de aceea
hidratarea se incepe imediat ce bolnavul s-a calmat (per os, sonda
sau perfuzie).
5.Isulinoterapia
Producerea unei stari de soc hipoglicemic prin administrarea unor doze
crescute de insulina.
-asistenta pregateste materialul necesar pentru administrarea insulinei;
-urmareste bolnavul in timpul comei hipoglicemice care dureaza 1-1/2-
2 ore;
-pentru scoaterea bolnavului din coma se pregatesc cele necesare si se
administreaza i.v. glucoza 40%;
-imediat ce bolnavul poate inghiti, i se administreaza 100 – 200 g zahar
in ceai.
6.Psihoterapia
Alaturi de medic, asistenta participa si pregateste metodele de
psihoterapie speciala ca:
-psihoterapia individuala (convorbiri, hipnoza, sugestie);
-psihoterapia de grup:
• Ergoterapia – terapia prin munca;
• Meloterapia - terapia prin muzica.
7.Somnoterapia
Scoaterea bolnavului de sub influenta factorilor de mediu prin
administrarea medicamentelor neurolplegice.
In acest caz asistenta supravegheaza bolnavul, schimba pozitia, asigura
hidratarea.
8.Igiena bolnavului
-se schimba lenjeria de corp a bolnavului ori de cate ori transpira sau
pierde urina;
-ori de cate ori este nevoie se schimba lenjeria de pat;
-igiena cavitatii bucale se face folosind departatorul de maxilar,
prevazut cu cremaliera. Degetele vor fi protejate cu cu aparatoare metalice
pentru degete.
11.Legatura cu familia
-se va pastra legatura cu familia bolnavului psihic pentru a se putea
apela si la ei in anumite situatii.
Prin mentinerea legaturii cu apartinatorii se urmareste:
1. Completarea datelor anamnestice;
2. Linistea familiei;
3. Educarea apartinatorului pentru intelegerea bolii psihice si
conduita ce trebui sa o aiba fata de bolnav, necesitatea
tratamentului;
4. facilitarea unor masuri de orintare sau neorintare
socioprofesionala.
-asistenta va acorda atentie deosebita psihoigienei, lamurind pe
apartinatori privind comunicarea vestilor neplacute de acasa si facandule
educatie sanitara.
Ingrijirea acestor bolnavi necesita multa rabdare si prezenta de spirit,
curaj si munca de calitate.